Mergi la conţinut

Clasament Lideri


Continut Popular

Showing most liked content since 05.11.2012 in all areas

  1. 9 points
    Toni

    Intrunirea anuala 2019

    @adrian radu -bujie Te rog si pe tine sa fii putin mai temperat în exprimare astfel încât discutia sa fie una constructiva. Nu m-am ascuns nicăieri dar nici nu pot sa stau non-stop pe forum si sa raspund instantaneu la intrebari care de multe ori nu sunt relevante. Eu nu m-am erijat în niciun fel de șef iar Alexa, slava Domnului există, nu a dispărut si sper ca e bine sănătos. Lista membrilor nu mai apare pentru ca nu a mai fost actualizată din 2016 si nu mai e relevantă, adica ca si cum nu ar mai exista. Asta din cauza ca nimeni nu a mai fost interesat sa o actualizeze si ma refer in special la cei care și-au asumat prerogative de consiliu director si ar fi trebuit să aducă lista la zi (parerea mea). Lista trebuie actualizată la ședința din 2019 si parerea mea e ca ar fi indicat sa nu mai fie publica decat pentru membri. Nu cunosc numele complet al tuturor userilor dar ii stiu pe majoritatea după userul folosit. Daca tu nu ii stii, probabil ca nu te-a interesat s ii cunosti cu adevarat si nu e treaba mea sa ți-i prezint. Pentru a deschide lista participantilor la întrunire trebuie mai întâi lămurite data si locul astfel încât doritorii sa stie daca pot sau nu sa participe in functie de programul pe care il au. Iti suna cumva logic ce spun? Hai sa fixăm un termen de stabilire a locației si datei după care deschidem listă inscrierilor. Ok?
  2. 8 points
    Pe vremea lui Ceasca cand eram la scoala aveam matricole.Eram un fel de cireada de vaci insemnate,numerotate pentru ca in caz de ceva sa ne poata identifica militia.Asa si cu bulinele. Dupa revolutie cand am prins curaj sa merg cu mobra neinmatriculata pe strazi stiind ca nu ma poate prinde decat vreun politist pe motor aveam sentimentul ala de libertate,sentimentul ala ravnit in comunism.Acum motociclismul nu mai este despre spirit liber ,nu mai face nimanui placere sa se suie in sa si sa plece singur la drum, doar el si gandurile lui. Acum trebuie mers in grupuri ,si cu cat mai mari cu atat mai bine. Grupurile trebuie sa aiba insemne, ca sa nu se rataceasca unii de altii. Motociclismul a devenit un show pe care sa-l aratam celor de pe margine, avem embleme pe spate ca sa stie tot poporul ca nu suntem ai nimanui,ca facem parte din ceva .Ca avem prieteni. Prietenia nu se mai leaga pe pasiuni comune.Toti invocam pasiunea pt motocicleta dar nu la toti e reala.Intreaba doi motociclisti care se cred prieteni daca merg la teatru impreuna,daca se plimba impreuna prin parc cu familiile lor sau daca isi fac concediile impreuna,daca se viziteaza acasa pentru orice altceva decat pasiunea pt motoare.Majoritatea vor spune ca sunt prieteni pentru pasiunea pentru a merge impreuna pe doua roti. Ceea ce e hilar .Un raspuns asemanator din partea unor automobilisti ar parea ciudat.Suntem prieteni pt ca ne place sa conducem masina. Acum daca n-ai prieteni iti cumperi motor si iti cauti ,umil ,un grup care sa te primeasca.Apoi, in clipa cand esti acceptat si ai fost insemnat ca vacile cu fierul inrosit pe spate te transformi din baiatul umil ,timid si linistit intr-un zmeu agresiv .Acum ai spate. Nu mai conteaza ca inainte apreciai muzica clasica sau disco,acum e musai sa spui ca de fapt iti place rockul,tatuajele si bautura pentru ca asa e in filme.Incepi sa-ti modifici personalitatea ca sa te incadrezi in sablonul unanim acceptat. Filmele au creat acest sablon,aceasta reteta cu toate ingredientele necesare ca sa fi vazut drept un motociclist adevarat.Mai trist e ca multi copii incearca sa-si schimbe propriul fel de a fi pentru a se incadra in acest sablon si ca sa fie acceptati de ceilalti. Ne inregimentam singuri in diverse grupuri si ne supunem unor reguli de buna voie. Ne taiem singuri craca spiritului liber de sub fund cazand intr-o lume incalcita plina de oameni care-si dau prea multa importanta,o lume plina de orgolii ,pentru ca au vazut ei in filme cum trebuie sa fie un motociclist.In mintea unora ,odata cu achizitia de motor si geaca devii un fel de zeu la care muritorii de rand fara motoare trebuie sa se inchine si sa cada in genunchi.Exista acea mandrie cand mergi in gasca de motociclisi pe strada ,toti cu aceleasi embleme si tragi cu ochiul in stanga si-n dreapta sa vezi cine ar putea sa te vada si sa se sperie de tine.In mintea ta ai impresia ca pietonii sau automobilistii care te vad se gandesc "uau, motociclisti, ce minunat, ce mi-as dori sa fiu ca ei" cand de fapt sunt injuraturi ori pentru zgomot ori de frustrare din partea soferilor. De ce scriu toate astea? Pentru ca am ajuns la concluzia ca nu voi purta niciodata un pach.Poate sa fie cusut cu fir de aur.Vreau sa fiu liber. Si nu voi merge in grupuri mai mari de 2-3 motoare. Vreau sa ma bucur de peisaj si de satisfactia care ti-o da mersul pe doua roti.Nu vreau sa fiu atent la ce face cel din fata sau din spatele meu. Nu vreau sa incerc sa tin un anumit ritm impus de altul.Vreau sa merg incet sau repede dupa cum simt la momentul respectiv.Vreau sa opresc unde am chef sau sa nu opresc deloc. Vreau sa fiu liber. Imi place sa ma intalnesc cu voi, sa bem un pahar impreuna ,sa cantam, sa dansam ,sa depanam amintiri impreuna pentru ca ne cunoastem de cel putin10 ani .Nu imi plac insa frustrarile,orgoliile unora ,certurile de pe forum fara rost.Si pentru ce? Oare este atat de necesar sa facem parte din vreun club ca sa ne intalnim? La cele una sau doua intalniri pe an la care venim ,o facem din obligatie sau de placere? Daca nu am fi trecuti pe vreo lista a membrilor nu v-ar mai placea sa ne vedem? Voi nu vedeti ca singurul motiv de cearta este clubul in sine? Nu ar fi mai frumos sa dam emblemele jos sa punem lacat pe club si sa ne vedem ca niste prieteni? Cu ce ar fi diferit? Sunt oameni care s-au retras si nu mai vin sa se intalneasca cu ceilalti tocmai pentru ca ceilalti au ramas membri in club. Respect pentru cei care au plecat din club si totusi vin sa ne vedem. Inseamna ca pe ei nu i-a legat un pach care odata pierdut a sters orice prietenie. Inseamna ca ei sunt atasati sufleteste de anumite persoane. Daca maine am desfiinta clubul ,cei care s-au retras ar putea sa se reintoarca ca prieteni printre noi.Sau poate nu ,poate pana s-au retras i-a atras doar apartenenta la un club. Eu recunosc ca din cauza acestui club m-am certat cu multa lume , incercam sa-mi impun un anumit punct de vedere,aveam opinia mea legata de mersul clubului,aveam orgoliile si frustrarile mele. In viata reala nu sunt un certaret dar clubul m-a schimbat. De aici concluzia ca absenta clubului ar fi benefica pentru toti.Nu ar mai fi motive de cearta. Am putea sa organizam intalniri anuale pentru noi ca prieteni.Ar veni toti cei care se simt bine impreuna cu noi.Poate si cei care s-au retras.Nu ar fi nimeni frustrat ca e doar simpatizant si nu membru.Nu ar mai fi doua categorii de oameni in acest grup.Ne-ar lega doar prietenia.Nu ar mai veni cu noi cei care o fac doar de dragul unui pach atasat pe geaca.Am ramane doar intre prieteni si nu vom mai avea motive de cearta . Stati cinci minute si reflectati. Tineti neaparat sa aveti o bulina pe spate? Va face asta mai motociclisti decat sunteti in realitate? Vreti sa va plimbati sau sa faceti impresie pietonilor si soferilor de pe strada? Am sa fac primul pas si o sa spun ca ma retrag din club. Dar am sa vin sa ma vad cu voi indiferent ca va fi la intalnirile anuale sau pe la intrunirile de gen. Vin ca si prieten.
  3. 7 points
    Parerea mea: La sedinta 2019, dintre cei prezenti la locatie, sa participe strict numai acei membri (autentici) care se regasesc in ultima lista valida (2016) si nimeni altcineva. Usa la sala de sedinte incuiata la 5 minute dupa ora stabilita pentru sedinta si nimeni nu iese, nimeni nu intra pana nu se lamuresc clar problemele legate de viitorul clubului, insemne, patch-uri si dreptul de a le purta, oportunitatea de a restiliza insemnele etc. Pentru a evita genul de discutii in care toti vorbesc si nimeni nu asculta cum a fost de fiecare data pana acum, sa fie ales un moderator de sedinta care sa dea cuvantul pe rand vorbitorilor, rand care sa fie respectat cu strictete, seriozitate, fara comentarii inutile iar jignirile sau insinuarile jignitoare sa fie sub sanctiunea eliminarii din sedinta. Ceea ce se stabileste acolo sa fie litera de lege pentru toata lumea, oengisti sau neoengisti. Sunteti de acord?
  4. 7 points
    Seara buna prieteni. Poate că-i bine...poate ca nu-i bine sa-mi dau si eu cu parerea pe aici, dar as vrea sa fac si eu o mica precizare. Eu cand am inceput sa vin pe la ale voastre intruniri/ întâlniri sau cand am mers împreună cu voi la petreceri/ plimbări etc, am observat ca erați toti prieteni extrem de apropiați, ce vă făcea placere si așteptați cu nerăbdare să vă vedeți toti pentru a uita de monotonie, pentru a refula, pentru a va distra. Mai pe scurt, mi-ati arătat si am văzut că sunteți o familie numeroasă si bucuroasă. Eu propun in felul urmator: 1. Sa se respecte codul, care are si el un scop si o vechime. 2. Sa se faca un semn distinctiv pentru noi, simpatizanții. 3. Sa lăsăm certurile d-oparte si sa nu mai afectam imaginea. VA ROG. Haideți să ajungem la un numitor comun, în asa fel încât, aceasta familie sa ierte toate certurile si sa redevină un întreg omogen. Mie unul chiar imi lipesc de la întruniri persoane ce mi-au oferit amintiri frumoase, sfaturi bune, ... imi lipsesc prieteni precum Bogdan Harea, Domnu Rosca, Ducu, Doru, Ivan, Sorin SXN etc. Repet. Rog a fi clemență, Rog a fi intelegere. Seara buna in continuare, si imi cer scuze daca al meu comentariu a supărat pe cineva sau a fost cumva deplasat. Vlăduț
  5. 7 points
    Vad ca fiecare are propria varianta de "adevar" distorsionat sau cu mici omisiuni, in functie de interes. 1. Art. 5 din O.G. 26/2000 privind asociatiile si fundatiile spune: "Art. 5. - (1) Asociația dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul.Modificări (1), Derogări (1), Jurisprudență (4), Reviste (1), Doctrină (2) (2) În temeiul dreptului constituțional la asociere, persoanele fizice se pot asocia fără a constitui o persoană juridică atunci când realizarea scopului propus permite aceasta." Deci "gruparea" Clubul Motoveteranilor a fost perfect legal infiintata conform cu art. 5 alin. 2 din OG 26/2000 2. La momentul nasterii clubului nu a fost nici o clipa discutia "fara reguli" ci doar "fara sefi" 3.Textul Codului Clubului Motoveteranilor a fost discutat si votat articol cu articol, propozitie cu propozitie timp de aproape 2 ani si este rezultatul vointei majoritatii membrilor de la momentul respectiv si toata lumea a agreeat printre altele: " Cap. 12.Membrii Clubului Motoveteranilor au următoarele obligaţii: a) să respecte Codul, regulamentele de ordine interioară şi hotărârile Adunării Membrilor Clubului Motoveteranilor; b ) să nu întreprindă acţiuni în defavoarea Clubului Motoveteranilor şi/sau a membrilor acestuia; c) să nu aducă atingere imaginii Clubului Motoveteranilor; d) să anunțe Adunarea Membrilor din proprie inițiativă, pe baza onorabilității personale, atunci când ulterior validării ca membru, intervine postura de conflict de interese sau devine incompatibil cu statutul de membru al Clubului Motoveteranilor prin neîndeplinirea condițiilor prevăzute în prezentul document sau prin aderarea la o altă organizație similară." 3. Adevaratul motiv al discordiei provine din faptul ca nici unul din cei care au infiintat asociatia (o.n.g.) nu indeplineste conditia esentiala de vechime pentru a fi membru cu drepturi depline: Valeriu Alexa = permis categora A din 2013 Asandei Simion = 2010 Orlando Gujan = 2010 Plesa Virgil = 2009 Toti patru avand statut de membri simpatizanti in Clubul Motoveteranilor, cu siguranta lucrul asta ii nemultumeste dar acum ar trebui sa isi asume aspectul asta pentru ca a fost numai si numai decizia lor de a-si cheltui banii proprii pentru infiintarea tocmai a acestui o.n.g. 4. Problema izvoraste din faptul ca cei enumerati mai sus, dupa ce au fost primiti cu bratele deschise in randul clubului, nu se stie din ce motive, au decis sa forteze infiintarea o.n.g.-ului nerespectand astfel capitolul 12 lit. a) a Codului deoarece nu au respectat votul negativ al Adunarii Membrilor Clubului referitor la infiintarea o.n.g.-ului, preluand fortat (ca sa nu folosesc alta exprimare pe care am mai folosit-o) denumire, simboluri, insemne, istoric...practic tot. Acum... despre ce vorbim noi aici? Ce reconciliere??? Ce necesitate ca sa lase ambele parti cate putin de la fiecare??? Adica daca cineva iti "ia fortat" banii din buzunar, daca il prinzi, te duci la reconciliere cu el si negociezi sa iti dea inapoi numai jumatate din suma, nu??? Si cealalta jumatate o lasi tu de la tine asa, de dragul reconcilierii. Interesant punct de vedere..... (Rog a se trata aceasta fraza doar ca o exemplificare, fara nici o insinuare ca cineva ar fi bagat mana in buzunarul altcuiva in cazul discutat de noi.) Reconcilierea are o singura si simpla rezolvare: o.n.g.-ul trebuie sa preia oficial textul Codului sub forma de Regulament care trebuie respectat intocmai si sub sanctiunile prevazute in textul respectiv. Concilierea din partea Clubului Motoveteranilor provenind din singurul avantaj pe care il ofera acest o.n.g si anume faptul ca denumirea este protejata mai bine in felul acesta. Deoarece membrii fondatori ai o.n.g.-ului nu indeplinesc conditiile sa aibe statut de membri cu drepturi depline dar totusi pentru a reusi sa continuam in pace, prietenie si armonie, ar trebui sa se dea putin deoparte din functiile de conducere ale ong-ului (asa cum au si afirmat in nenumarate randuri ca vor sa faca) si sa se limiteze la statutul de membru simpatizant asa cum au fost ei primiti in randul Clubului, respectand bineinteles obligatiile si drepturile prevazute in Cod, bineinteles pana in momentul cand vor indeplini conditiile de a deveni membri deplini. Sau in varianta in care vor ramane in functii, atunci sa faca bine si sa ne respecte pe noi toti si chiar pe ei insisi, respectand vointa scrisa negru pe alb a Motoveteranilor. 5. Usoarele ironii la adresa sediului Clubului (in inimile noastre) raman doar niste ironii nesarate. Adresa de e-mail, site-ul, domeniul .ro si altele cu care se lauda ong-ul, sa nu scapam din vedere ca toate au fost insusite fortat si chiar si asa degeaba au fost creeate daca nu sunt absolut deloc utile si mai ales vizibile. editare ulterioara: ca sa nu mai mentionez si faptul ca cei care au infiintat ong-ul sunt acum si in postura de conflict de interese prevazuta in cap.12 lit. d) din Codul Clubului Motoveteranilor si a se vedea in cap. 3 care sunt consecintele... p.s. referitor la eliminarea conditiei de vechime: cum nu poti sa te numesti Veteran de razboi fara sa fi fost la razboi, tot asa nu poti fi Motoveteran fara ca macar sa ai permis de conducere, iar vechimea de 20 ani e una chiar foarte rezonabila avand in vedere greutatea cuvantului veteran; ...ar mai fi si exemplul celor care au hartii de certificat de revolutionar dar ei au vazut revolutia doar la televizor sau nu erau inca nascuti.... refuz sa cred ca vreunul din prietenii nostri motociclisti ar vrea sa se complaca intro situatie asemanatoare.
  6. 7 points
    Astazi am ajuns la Calimanesti impreuna cu Bujie si Marius. Am discutat cu seful departamentului marketing si ne-a promis pt inceputul saptamanii viitoare oferta la cererile noastre pt ultimul weekend din mai.
  7. 7 points
    Va multumesc tuturor,din partea tatalui meu,pentru gandurile care sigur ajung la el si sigur il linistesc.Era dedicat trup si suflet motocicletei (o iubea aproape ca pe o fiinta). Nu stiu daca sa ma simt vinovat sau nu ca l-am incurajat sa mergem la intrunire. Oricum dorea asta foarte mult. Daca am gresit, sper sa ma ierte. A ales sufletul lui sa zboare in vazduh in loc sa mai calatoresca cu motorul pe pamint.El mi-a pus ghidonul in maini cind aveam doar 7 ani si m-a incurajat si sprijinit permanent in tot timpul de dupa. O sa-mi lipseasca foarte, foarte tare. De asemenea o sa-i lipseasca si fiului meu Mihnea ,care din pacate a vazut accidentul fiind in masina din spatele lui impreuna cu sora si cumnatul meu. Sper ca Mihnea sa nu-mi ceara sa vand motorul, dupa toate astea pentru ca voi fi nevoit sa o fac. Oricum stiu ca de acolo de sus ne vegheaza pe toti impatimitii celor doua roti. Il rog aici in fata voastra, a celor pe care i-a stimat si iubit atit si cu care se mandrea in fata tuturor sa ma ierte ca nu am fost in stare sa-l fac sa mai parcurga cei 20-30 de km care ne desparteau de casa.Tot timpul radea si spuneaca el "MOSUL" va muri pe motor ca un barbat adevarat. Lui i s-a indeplinit visul insa a lasat un gol imens in urma lui. De asemenea, va rog sa ma iertati, daca fiul meu imi va cere sa nu-i duc pasiunea mai departe. Sper sa ma intelegeti si sa ma credeti ca voi ramane in continuare de-al vostru cu sufletul si i-l voi reprezenta cu onoare si pe tatal meu. Maine (04-06-2014) la orele 13 se va intoarce in tarina din care sintem toti facuti. Tata te rog sa ma ierti si sa te odihnesti in pace. Acesta e ultimul salut al tatalui meu catre voi. Sa aveti cu totii asfalt uscat sub roti.
  8. 6 points
    Pentru ca am stat la masa "negocierilor" cand s-au hotarat regulile clubului si pentru ca ma simt cumva legat de aceasta grupare, am sa-mi spun si eu opinia. Membri cu drept de vot si dreptul de a purta sigla clubului = doar cei cu 20 de ani vechime categoria A. Toti cei care nu au 20 de ani vechime = simpatizanti, fara drept de vot si fara dreptul de a purta sigla. Sau, ca sa nu se simta exclusi, o sigla putin diferita de cea a membrilor clubului. Altfel, cadeti in derizoriu si nimeni n-o sa va ia niciodata in serios. Doar vor face bascalie de voi. Cred ca e cazul sa faceti putina curatenie in acest club. Parerea mea.
  9. 6 points
    ytu60

    Intrunirea anuala 2019

    Va salut pe toti fara exceptie Si pentru ca tot am demarat discuțiile pentru organizarea întrunirii 2019, voi propune eu o ordine de zi - Ar trebui inceput cu înscrierea in lista de participare a cat mai multor membrii plini si simpatizanti. In acest mod toti membrii si simpatizanții își pot exprima opinia in plenul ședinței si nu pe forum. - Desemnarea unui comitet de sedinta format dintr-un președinte un vicepreședinte si un secretar - Silvia Iordache, Octav Lica si Valeriu Alexa, au inca timp sa "perie" ultima lista a membrilor din 2016 Cel putin asa si-au luat angajamentul la sedinta de anul trecut. Lista este mult prea lunga si multi nu au participat decât o singura data. Dupa care au intrat in "hibernare". Conform codului la a treia neprezentare consecutiva era atenționat si suspendat. - "Darea de seama" privind activitatea clubului 2018-2019 - Prezentarea noilor colegi care au aderat la club in perioada 2018-2019 si confirmarea lor ca membrii plini sau simpatizanti in funcție de vechimea permisului categoria A. Celor noi veniți si confirmați li se va prezenta statutul si codul de conduita ce trebuie urmat si respectat. Ei vor avea drept de vot începând cu sedinta 2020 dupa actualizarea noii liste a membrilor /simpatizanților 2019 - Propuneri si discutii in legătura cu direcția pe care o va urma clubul Luările de cuvânt se vor face in ordinea înscrieri, in asa fel încât secretarul ședinței sa poată consemna in procesul verbal al ședinței. - Stabilirea datei si eventual a locatiei pentru întrunirea 2020 si propuneri de activități pentru perioada urmatoare Angajament ferm si desemnarea organizatorului/organizatorilor întrunirii 2020 - Lista actualizata a membrilor/simpatizanților propun sa fie protejata, ascunsa si sa poată fi accesata doar de cei înscriși. La fel si discuțiile sa se poarte pe un forum protejat la care avem acces doar noi, fara alți "ochi" străini de club. - Votul trebuie exprimat pentru fiecare problema/propunere in parte, trecându-se apoi la următoarea discuție. Propunerea mea si doar a mea este ca votul sa fie exprimat de către toti membrii plini dar si simpatizanții înscriși in lista din 2016. Aceasta este doar o propunere de ordine de zi ce poate fi completată pana la sedinta. Am rugămintea de a trata sedinta cu seriozitate si hotărârile luate in plen sa fie respectate cu strictețe Discuțiile trebuie sa se faca pe grup si nu la vedere. Sunt sigur ca asa vor participa mai multi colegi "Parerea mea"
  10. 6 points
    Eu am atras atentia de multe ori pe aici, inclusiv la unele intruniri celor care au dat patch-urile la gramada, fara discernamant. Nu asa se dau aceste patchuri. Am fost si membru, membru fondator de club. primirea acestui patch stiti bine cum se face. Am ramas uimit sa vad pe vestele unor tineri care n-au nici 25 ani patchul mare. La fel si pe vestele sotiilor unor membri care sunt doar pasagere si n-au nimic cu acest club. Propunerea mea a fost sa se faca ori o deosebire a membrilor veritabili de acestia ori schimbarea patch-urilor si atentionarea pe diferite saituri de profil moto, cu fotografii ca cine poarta patch-ul mare cu aceasta denumire nu este membru al Clubului Motoveteranilor, este doar un fals. Solutii exista. Daca se v-a schimba ceva trebuie facuta o lista cu veritabilii membri si comandate patch-uri nu mai multe decat membrii sunt.
  11. 6 points
    pedros

    Iesiri De Weekend

    Un pic de joaca. VID_20150103_135751.mp4
  12. 6 points
    Toni

    Centru Spa Pentru Motoveterani

    Aici sunt total de acord, cu singura corectie ca nu trebuie folosit pluralul pentru ca e vorba doar de o singura persoana dintre toti cei prezenti pe aceasta sectiune a forumului. Daca iti citesti cu atentie, print screen-urile pe care ti le-ai facut la propriile mesaje, vei afla raspunsul la aceasta intrebare. Pana acum nu am inchis topicul ci doar am sters de nenumarate ori mesajele cu continut jignitor, numai in speranta ca acest topic poate fi unul interesant si util pentru cei interesati de subiect. De fiecare data cand am sters mesajele cu continut jignitor, ele au reaparut sub forma de fisiere atasate. Am atentionat insistent ca astfel de mesaje nu au ce cauta aici si pentru un moment am crezut ca s-a inteles si ca acest topic a fost creat cu cele mai bune intentii. M-am inselat si iata ca mizeriile au reaparut. In asentimentul majoritatii membrilor C.M. care frecventeaza acest forum, voi inchide acest topic.
  13. 6 points
    green.kecske

    Conducerea Motocicletei Pe Ploaie

    Indiferent dacă foloseşti motocicleta zi de zi sau doar pentru plimbări de weekend, la un moment dat vei fi prins de ploaie. În astfel de cazuri e important să ştii cum este afectată motocicleta şi cum să adaptezi stilul de conducere la noile condiţii. Deşi multe articole privitoare la mersul pe ploaie recomandă să nu îţi schimbi stilul de condus, totuşi un pic mai multă grijă nu strică. De obicei, şoferii nu fac decât ajustări minore, cum ar fi aprinderea farurilor şi pornirea ştergătoarelor, continuând rularea cu aceeaşi viteză, chiar dacă pot apărea pericole în plus. Totuşi, în urma consultării statisticilor referitoare la accidentele pe vreme proastă, rezultă că ar trebui luate mai multe măsuri în astfel de condiţii. Ca motociclist, e greu să ignori schimbarea condiţiilor, deoarece şi motociclistul şi motocicleta se vor comporta diferit pe ploaie. Primul semn vine de la anvelope, unde aderenţa scade în medie cu 50%, sau chiar şi mai mult, dacă e vorba de anvelope sport cu compoziţie moale (specifice pentru asfalt uscat). Asta nu înseamnă că anvelopele cu compoziţie tare vor fi mai aderente, dar schimbarea la asfalt ud va fi mai puţin simţită. Toţi motocicliştii ar trebui să ştie deja că distanţele de frânare sunt dublate pe asfalt ud şi că trebuie să compenseze acest lucru printr-un spaţiu de manevră mai larg, dar mulţi uita că este afectat şi comportamentul la accelerare şi în viraje. În timpul mersului pe ploaie, motociclistul trebuie să pună accentul pe controlul motocicletei fără bruscări şi pe anticiparea mişcărilor următoare. Controlul motocicletei fără bruscări Evitarea bruscărilor nu constă doar în acţionarea cât mai fină a frânelor şi a acceleraţiei, dar şi în balansul motociclistului, necesar în viraje. Pe astfalt uscat, ieşirea din viraje e uşuarată de o accelerare continuă. Pe ploaie, folosind aceeaşi tehnică, riscul alunecării creşte, deoarece aderenţa este împărţită între forţa de accelerare şi forţa laterală pe viraj. Dacă se planifică corect viteza la intrarea în viraj, nu va fi nevoie de accelerare sau frânare în timp ce motocicleta e inclinată, iar necesarul de aderenţă va fi redus. Planificarea Reacţiile de ultim moment ar trebui întotdeauna evitate, dai mai ales pe ploaie. O planificare corectă permite anticiparea corectă a frânărilor, accelerărilor sau schimbărilor de poziţie pe motocicletă. Pentru a nu folosi doar frânele, prin anticipare se poate folosi mai eficient frâna de motor, pentru pregătirea intrărilor în viraje sau intersecţii. Frâna de motor reduce riscul derapajelor, iar pericolul blocării roţilor este mai mic. Totuşi, manevra trebuie făcută cu blândeţe, în armonie cu motocicleta, schimbarea vitezei în jos se va face după ce turaţia motorului a scăzut corespunzător. Dacă viteza se schimbă prea repede în jos, roata din spate se poate bloca şi, pe deasupra, pot fi afectate motorul, cutia de viteze şi lanţul. E important de reţinut că cei din spate se aşteaptă ca lampa de la stop să se aprindă înainte de a încetini efectiv. Cum este motociclistul afectat de vremea proastă? Dacă eşti norocos şi ai la îndemână costumul impermeabil, atunci vei putea conduce relativ confortabil. Dacă nu, după aproximativ 10 minute vei fi ud până la piele. Lăsând la o parte sentimentul de disconfort, după o vreme vei fi cuprins de frig şi nu te vei mai mişca cu plăcere pe motocicletă, iar când vei ajunge acasă vei tremura şi vorbi cu greu. Este bine să nu subestimezi aceste aspecte, pentru că în asemenea condiţii e greu să te mai concentrezi la trafic şi la controlul motocicletei – şi aşa delicat. Vizibilitatea este şi ea redusă, dar pentru a te face mai vizibil în trafic, circulă cu farurile aprinse (oricum trebuie să fie în permanenţă aprinse) şi poartă elemente reflectorizante. În conculzie Condusul pe ploaie nu trebuie să fie evitat. Dacă îţi acorzi mai mult spaţiu de manevră, ia în calcul şi ceilalţi participanţi la trafic, care nu păstrează o distanţă mai mare, iar dacă nu faci manevre bruşte şi îţi anticipezi mişcările, vei reduce din riscuri considerabil. De asemenea, urmăreşte cum ploaia îţi afectează capacitatea de concentrare şi reacţie pentru a minimiza greşelile de pilotaj. Un echipament de ploaie bun este de mare ajutor.
  14. 6 points
    green.kecske

    Abordarea Corectă A Virajelor

    Oricine poate merge cu o motocicletă în linie dreaptă. Problemele apar însă în viraje. Abordarea corectă a virajelor este una din cele mai mari provocări pe care le întâmpină motociclistul – dacă o faci corect îţi va creşte încrederea în tine şi în capacitatea ta de a controla „bestia”, te vei simţi în siguranţă şi vei avea parte de cele mai plăcute momente, altfel vei avea parte de unele din cele mai înfricoşătoare experienţe din viaţa de motociclist. Se spune că motocicleta nu se conduce, ci se pilotează. Ei bine, în curbe se vor vedea abilităţile tale de pilot. În teorie, un viraj perfect înseamnă a urmări o linie fluidă, cu viteza potrivită şi în treapta de viteză potrivită. Nu e greu, nu? Dar motociclismul înseamnă practică, practică, practică. Uneori îţi iese de minune, alte ori mai puţin bine. De multe ori facem lucrurile instinctiv, fără să ne dăm seama efectiv de fiecare mişcare. Motocicleta ne cere însă, câteodată, să acţionăm exact invers decât ne-ar spune instinctele. Pentru că în viraje totul este important (cum şi unde te uiţi, cum îţi alegi trasa, cum stai pe motocicletă, cum foloseşti acceleraţia şi frâna etc.), merită să stai un pic şi să analizezi lucrurile la rece ca să vezi cum ţi-ai putea îmbunătăţi stilul (dacă nu cumva te cheamă Valentino Rossi, probabil că toată viaţa vei mai avea câte ceva de perfecţionat la acest capitol). La modul sintetic, sunt 4 paşi pe care trebuie să îi urmezi: 1. Pregăteşte-te Pregătirea înseamnă în principiu 2 lucruri – adaptarea vitezei cu care intri în curbă (asta înseamnă în cele mai multe cazuri frânare) şi poziţionarea motocicletei faţă de drum. În curbă nu e deloc indicat să frânezi, aşa că cel mai bine e să o faci înainte de a intra în viraj, când încă motocicleta este dreaptă. Dacă urmează o curbă lină, e suficient să închizi acceleraţia şi să te foloseşti de frâna de motor. Dacă este nevoie de o reducere mai mare a vitezei, aplică ambele frâne. Frâna de motor acţionează numai asupra roţii din spate, aşa că începe cu frâna faţă (care e şi cea mai eficientă) şi după aceea frâna de picior până la limita de control (fără să blochezi roţile). Prea multă frână pe faţă va încărca toată greutatea motocicletei pe furca faţă şi va fi mai greu de virat. Prea multă frână pe spate va bloca roata şi motocicleta va derapa. Cum îţi dai seama până la ce viteză să încetineşti? Asta vine odată cu experienţa – cu cât mai multă practică, cu atât vei putea să apreciezi mai bine. Dacă îţi vine să apeşi frâna în timpul virajului, atunci înseamnă că aveai viteză prea mare şi la fel şi dacă îţi vine să închizi acceleraţia pe timpul virajului. Dacă ţi se face frică şi nu îţi vine să te înclini atât cât ar trebui (pentru acea viteză), înseamnă că viteza este şi în acest caz prea mare, ca şi atunci când devii crispat şi îţi încleştezi mâinile pe ghidon. Dacă ţi se pare că puteai mai mult şi că ai încetinit prea mult… ei bine asta nu e o greşeală neapărat. Pe viitor vei fi mai încrezător şi te vei putea descurca mai bine. În aprecierea vitezei te ajută mult şi semnele de circulaţie (înaintea curbelor mai periculoase sunt impuse în general limite de viteză – limitarea e pentru toată lumea, teoretic ar trebui să poţi să iei curba mai repede decât un camion, dar e o idee bună să începi de la acea limită, iar cu timpul îţi vei da seama dacă poţi să mai adaugi ceva). Foarte important e să urmăreşti traficul – vei putea vedea cam cu ce viteză intră în curbă cei din faţă şi te ajută să „ghiceşti” geometria curbei. Fii atent în ce treaptă de viteză eşti. Dacă intri în curbă într-o viteză prea mare, atunci motocicleta „nu trage” şi pierzi din aderenţă. Dacă intri într-o treaptă de viteze prea mică atunci nu vei mai avea rezervă de putere şi nu vei mai putea accelera. Înaintea virajului poziţionează-te pe bandă în exterior (aproape de bordură dacă urmează o curbă la dreapta şi lângă marginea drumului dacă urmează o curbă la stânga). Astfel vei putea maximiza vizibilitatea (vei putea vedea mai departe pe curbă) şi vei avea o trasă cu o rază mai mare decât raza de curbură a drumului (ceea ce va „înmuia” curba). 2. Priveşte în lungul curbei Eşti foarte aproape să începi virarea. Trebuie să analizezi cu atenţie curba (cel puţin atât cât vezi din ea). Sunt obstacole pe drum? (gropi, denivelări, nisip, pietriş, asfalt ud etc.) Ai viteza potrivită? (încă mai poţi frâna înainte să te apleci). Încearcă să îţi construieşti în minte traiectoria pe care o vei urma. Încearcă să îţi dai seama unde este ieşirea din curbă şi îndreaptă-ţi privirea într-acolo. Întoarce tot capul către punctul unde vrei să ajungi (nu te uita doar cu coada ochiului), nu îţi lăsa privirea atrasă de un copac solitar de pe marginea drumului sau de camionul care se apropie din sens opus, foloseşte „target fixation” în avantajul tău. Nu încerca să urmăreşti linia de demarcaţie a drumului, urmăreşte propriul tău traseu. Dacă îţi pierzi reperele şi nu mai poţi „să vezi” traseul imaginar pe care l-ai plănuit, vei avea o senzaţie de panică şi ţi se va deteriora simţul vitezei deci rămâi concentrat pe direcţia pe care vrei să mergi pe tot timpul virajului. Dacă priveşti departe, vei avea timp să descoperi următoarele curbe şi să începi deja să îţi faci strategia pentru ele. Încearcă să îţi construieşti o trasă fluidă, nu una poligonală (ca si când virajul ar fi format din mai multe viraje mici). Fii atent la geometria drumului. „Punctul de dispariţie” este acea zonă în care cele 2 capete ale şoselei par a se uni (desigur, o iluzie optică datorată perspectivei). Dacă, pe măsură ce înaintezi, punctul de dispariţie se îndepărtează, atunci curba se lărgeşte, ceea ce e bine, dar dacă punctul de dispariţie pare că se apropie atunci fii atent pentru că vei întâlni o curbă care se strânge. Cabrajul drumului (unghiul făcut de şosea cu orizontala) este de asemenea un factor important. Pe un drum cu cabraj pozitiv curba va părea mai uşoară şi va trebui să te înclini mai puţin (faţă de verticala drumului) în schimb, pe un drum cu cabraj negativ (şoseaua e înclinată invers faţă de direcţia de virare) curba va părea mai strânsă şi va trebui să te înclini mai mult. Te poţi aştepta la cabraj negativ în intersecţiile cu sens giratoriu din afara oraşelor (sunt construite aşa pentru ca apa să se scurgă în exterior). Majoritatea drumurilor sunt uşor bombate pe mijloc pentru a permite scurgerea apei deci, în principiu, pe virajele de dreapta beneficiezi de o uşoară cabrare pozitivă, iar pe virajele de stânga ai parte de o cambrare negativă. Pe un drum în pantă va fi nevoie să accelerezi mai mult pentru a menţine aceeaşi viteză, în schimb pe un drum la vale va fi nevoie să accelerezi mai puţin, aşa că fii atent ce treaptă de viteză alegi. 3. Apleacă-te în viraj „A vira” este impropriu folosit pentru motociclete. Nu întorci volanul şi virezi (în limba engleză simbolistica e mai evidentă – „steering wheel”, volanul însemnând roata cu care virezi în traducere mot-a-mot). Singurul mod în care virează motocicleta este prin aplecarea ei, iar ca să virezi trebuie să faci o manevră de contravirare. Odată ce ai obţinut unghiul de înclinare dorit, încearcă să menţii motocicleta într-o poziţie constantă până în momentul în care vezi capătul virajului. Poziţia corpului este foarte importantă! Indiferent cât de mult ne înclinăm, capul ar trebui să rămână în poziţie verticală. Dacă îţi mai aminteşti de la anatomie, în urechea internă sunt 3 canale semicirculare care asigură funcţia echilibrului. Menţinând capul în poziţie verticală scutim creierul de efortul de a face tot felul de ajustări. De asemenea, având linia privirii în acelaşi plan cu linia orizontului, ne va fi mai uşor să ne orientăm în spaţiu, să apreciem distanţele şi vitezele. Braţele trebuie să fie relaxate. Menţine controlul ferm asupra ghidonului, dar nu în mod rigid. Motocicleta are tendinţa să se auto-echilibreze şi pot apărea mişcări uşoare ale ghidonului. De asemenea, la denivelări, în cazul în care mâna este prea rigidă, ai putea trage de acceleraţie în mod accidental. Pentru a evita asta, coatele trebuie să fie mereu uşor îndoite. Poziţia corpului depinde foarte mult atât de tipul de motocicletă, cât şi de tipul virajului. Prin construcţie, cruiserele nu permit un grad aşa de mare de libertate de mişcare în şa (poziţia cu picioarele înainte, forma rezervorului şi forma şeii – de multe ori concavă), în schimb un motor de viteză permite o mai mare lejeritate în mişcare (poziţia ghemuită cu picioarele sub corp, forma rezervorului care ajută să controlezi motocicleta cu genunchii, şaua de formă convexă ce permite o mai uşoară alunecare dintr-o parte în alta). La viteză mare, forţa centrifugă este şi ea mare şi trebuie compensată printr-o înclinare mai mare a motocicletei. Dacă te bagi sub motocicletă (corpul „atârnă” de motocicletă, cu un genunchi rămâi agăţat de rezervor şi cu celălalt mult scos în afară, la nivelul solului) poţi reduce în mod semnificativ unghiul de înclinare al motocicletei. Dimpotrivă, la viteză mică, dacă este nevoie să iei un viraj foarte strâns, forţa centrifugă fiind foarte mică va trebui să scoţi corpul în afara virajului. Atenţie la mişcarea corpului! În momentul în care vei dori să scoţi corpul în afara motocicletei, aceasta se va mişca în direcţie opusă. Rezultatul s-ar putea să fie unul neaşteptat – în loc să înclini mai tare motorul, aşa cum ţi-ai dorit, te trezeşti că motocicleta se îndreaptă. Cel mai bine este să îţi schimbi poziţia corpului în faza de pregătire a virajului – îţi muţi fundul pe jumătate pe şa şi jumătate în afară, scoţi un genunchi în afară iar cu celălalt strângi rezervorul şi rămâi în aceeaşi poziţie pe toată durata virajului. 4. Accelerează Imediat ce poţi face asta, accelerează. Motocicleta este mult mai stabilă când accelerezi decât atunci când gazul este închis. Când accelerezi, muţi greutatea motocicletei mai mult pe roata din spate, suspensiile lucrează corect, motocicleta se echilibrează şi vei obţine o mai bună aderenţă şi tracţiune, şi o mai bună manevrabilitate a roţii faţă (pe perioada de frânare, greutatea se mutase în faţă). Acceleraţia face ca motocicleta să se ridice, dar tu nu vrei aşa ceva încă. Accelerează foarte încet, pas cu pas, la început până în punctul în care simţi că motorul începe să intre în sarcină (venind de pe o perioadă de frânare, motorul acţiona ca o frână – frâna de motor), iar în momentul în care poţi vedea capătul virajului, accelerează din ce în ce mai mult, astfel încât la sfârşitul curbei să ieşi cu viteza cu care doreşti să îţi continui drumul pe linie dreaptă. Dacă accelerezi prea mult şi prea devreme, rişti să ieşi în afara virajului (pe contrasens sau în decor). Când închizi gazul (acelaşi lucru se întâmplă şi dacă frânezi), motocicleta tinde să se ridice şi apare un fenomen în aparenţă ciudat – motocicleta nu pierde din viteză imediat, ci pare că se accelerează. Datorită profilului rotund al cauciucurilor, atunci când motocicleta este înclinată, diametrul roţilor se micşorează (de fapt diametrul cercului format din suprafaţa de contact), iar când motocicleta se îndreaptă diametrul se măreşte, motocicleta câştigă viteză. Dacă ţi se pare că ai intrat cu viteză prea mare în curbă, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să te înclini mai mult. Cauciucurile moderne au un coeficient de frecare destul de bun (asta dacă nu ai ghinionul să întâlneşti nisip, ulei sau altele asemenea) şi mai mult ca sigur vor sări întâi scântei din scăriţe sau tobele de eşapament, până ce motocicleta să se fi înclinat aşa de mult încât să pierzi aderenţa, aşa că învinge-ţi teama şi apleacă-te mai mult dacă este nevoie de asta. Uneori chiar e nevoie să reduci viteza (ai intrat mult prea tare în viraj, curba începe să se închidă etc.). Nici în aceste situaţii nu închide gazul (de obicei este primul lucru care îţi vine în minte, dar încearcă să te stăpâneşti) . Cel mai bine e să apeşi frâna spate uşor. Uşor înseamnă uşor – aplică doar atât cât e nevoie şi în nici un caz nu bloca roata, pentru că vei derapa. Frâna spate aplicată uşor va face ca motocicleta să vireze mai mult şi fără să se ridice. Există situaţii de urgenţă în care trebuie să frânezi puternic (îţi sare un copil sau un animal în faţă, te trezeşti cu un camion staţionat în curbă etc.). În această situaţie apasă ambreiajul şi aplică frâna faţă (cât de tare poţi, dar fără să blochezi roata); motocicleta va încerca să se ridice (şi în acest fel să te scoată în afara curbei), aşa că apasă cu genunchiul din exterior în rezervor şi cu călcâiul din interior în scăriţă pentru a împiedica asta. Ce ar mai fi de spus? Pe stradă, linia perfectă este un pic diferită de ceea ce ne învaţă Keith Code în The Twist of the Wrist (o carte foarte bună de altfel, ce merită citită) – îţi alegi linia în aşa fel încât, din momentul în care ai început să te înclini, să poţi să accelerezi constant pe tot timpul virajului, pentru că strada nu oferă aceleaşi condiţii ca un circuit. Pe circuit asfaltul este mult mai aderent, nu există gropi sau nisip, curbele au o bună vizibilitate, nu circulă alte vehicule din sens opus. Pe circuit, obiectivul principal este să câştigi cât mai multă viteză (să scoţi un timp cât mai bun) pe fiecare viraj, în schimb pe stradă obiectivul principal este să eviţi orice pericol. Dacă nu te premiază nimeni pentru că ai ajuns mai târziu, atunci te poţi premia singur pentru că eşti teafăr şi motocicleta nu are nici o zgârietură, iar răsplata este o altă călătorie pe două roţi cel puţin la fel de plăcută ca şi celelalte. Dacă nu poţi vedea ce se întâmplă în curbă, este de preferat să întârzii un pic intrarea în viraj (până când poţi să vezi mai bine) şi să intri cu o viteză mai mică decât să alegi linia de viteză.
  15. 6 points
    Deschid acest topic mai mult pt incepatori cu toate ca poate fi benefic si pt cei ce merg de ceva timp pe motor dar simt ca nu au evoluat pe cat ar fi dorit.Ce trebuie sa faci sa mergi mai bine pe motor?Care este atitudinea corecta pt a invata mai rapid? Sunt o mie si una de intrebari la care daca gasesti raspusuri corecte ,vei avea sansa de a evolua mai rapid pe 2 roti. Multi dintre motociclisti au TOATE raspunsurile si multi nu mai au ce invata.Multi dintre acesti multi nu mai sunt printre noi.Sa fie oare pt ca au stiu tot sau pt ca nu au invatat nimic?Multi ar fi dorit sa li se mai acorde o sansa de a face lucrurile altfel,de a invata ce trebuie ,de a merge corect pe motor,de a avea in primul rand respect fata de tine insuti si ulterior respect fata de cei din jurul tau. Parerea mea este ca motociclismul este direct legat de 'bunul simt'.Acest bun simt poate fi interpretat in actiunile voastre pe motor fatade colegii de drum,de pietoni ,de soferii auto.Trebuie sa realizezi ca nu ti se va acorda respect daca nu acorzi respect. Tin sa precizez ca cele scrise nu sunt copiate ,traduse din carti sau reviste si reprezinta parerea mea ca motociclist.Nu sunt cel mai rapid pe traseu,nu sunt cel mai bun pe o roata,nu ma pricep la stunt'uri dar am 40ani din care 26 de motociclism ,pe mai bine de 100 de diferite modele.Ah,si sunt inca 'aici'. Ca incepator ,ai o gramada de intrebari la care nu ai raspunsuri sau la care primesti 1001 de raspunsuri diferite.Unele dintre acestea sunt si au fost mult dezbatute pe forumuri dar niciodata toate la un loc. Idea acestui topic este sa cautam toate intrebarile al caror raspunsuri ne vor ajuta sa avansam in 'mersul pe motor'. In primul rand ,ma gandeam la lucrurile care stau la baza atitudinii unui pilot si care il sculpteaza ulterior in motociclistul ce va fi. Dedicatia fata de sport, frica,adrenalina,talent,nebunia,perseverenta,reflex,statura,bunul simt,ego'ul,riscul..... Ce ne face sa mergem cum mergem?Ce ne face sa mergem mai rau decat altii?Ce trebuie sa facem pt a merge mai bine?Cred ca cel mai important lucru in motociclism este ca trebuie sa fi constient ca un motociclist mort nu poate avansa.De ce murim pe capete?Sunt numai soferii auto de vina? Mototciclistii nu porta nici o vina? De fiecare data cand se intampla cate un accident mai putin grav sau din pacate in unele cazuri chiar fatal ,auzim aceleasi scuze penibile; nu am/a avut nici o vina,...conservarul este de vina. Saracul mergea cu numai 270km/ora si masina ia intors in fata,...si altele si altele.Hai sa dezbatem putin acesta atitudine si ce ne face sa fim mai PROSTI decat trebuie. 1. In clipa in care tu te duci si iti vinzi bicicleta pt a da un avans la un ZX-10 ,CLAR esti inconstient. Asta nu inseamna ca nu vei putea merge pe acel motor ci doar ca sansele tale de suprevietuire sunt mult mai scazute.Si aici trebuie sa stai sa gandesti urmatoarele: familia ta are destui bani pt a te ingropa? parintilor le va pasa ca tu esti mort sau vor beneficia dupa decesul tau (caz in care poti pune si NOS pe motor). prietena ta,pe mana a carui prieten ramane? Daca toate aceste lucruri te intereseaza si conteaza si daca nu esti total inconstient vei ajunge la concluzia ca trebuie sa cauti o motocicleta pe masura,una nu neaparat f mica ca capacitate dar nici f puternica. Una care te va duce de ici-colo pt inceput,care iti iarta cat de cat greselile,care este intro stare tehnica buna si care iti va acorda sansa de a te bucura de ia si 'maine' pt ca nu esti mort.Asta nu inseamna ca nu poti deveni statistica pe scuter daca esti idiot.Ai motor de 2 zile si intrebi pe toata lumea cum se merge pe o roata?Ai motor de 3 zile si pleci in 'excursii' cu 'baietii' pe cheia?Ai motor de 4 zile si faci liniute printre semafoarele de pe magheru? esti un idiot si vei murii.Singura mea dorinta este sa nu ma iei si pe mine cu tine. 2.Ok, ai cumparat motocicleta corecta.E super frumoasa.Inainte de a iesi cu ea trebuie sa intelegi ca primul si cel mai mare factor care te duce la accident sunt prietenii.Cei care asteptau la fel de mult ca si tine sa iti iei motor ca sa aibe cu ii arata cat de bine merg ei fata de tine , incepator.Sunt persoanele care inconstient te indruma sa faci prosti,sa mergi mai tare decat trebuie,sa mergi altfel decat trebuie.Te influenteaza fara asi da seama,intro directie total incorecta.Rare ori ai sa vezi un prieten motociclist care sa te indrume sa o iei incet si sa nu incerci sa mergi ca el,dupa el. Trebuie sa realizezi ca unde sunt multi adrenalina creste,sansele de accident si deces cresc.Nu inseamna ca daca ai cu tine,langa tine alti 10 motociclisti ,ca ei la randul lor stiu sa mearga corect.Nu inseamna ca unul dintre cei 10 nu va face o greseala si nu va intra in tine sau ca nu e destul de avansat pt a evita o greseala de a ta,de incepator. Este f important sa iti alegi prietenii cu care mergi la drum f atent mai ales ca incepator. Parerea mea este ca cel mai intelept lucru este sa mergi cat mai mult singur,in ritmul tau ,fara a fi stresat si presat de altii in a merge intrun alt ritm decat te simti comfortabil. 3.Ok.pana aici totul bine si frumos. Ce faci? Pornesti motorul si pleci la drum.Prima zi mai incet .A doua zi ceva mai tare. A treia zi ceva si mai tare si ceva mai putin atent la traficul din jurul tau.A patra zi devii racheta si toti ceilalti participanti la trafic nu mai conteaza.Doar tu esti Gigi cu Gsxr'ul de 1000 si 200cp, .....nu au cum sa nu iti acorde respect.Asadar treci prin intersectii fara a te uita stanga/dreapta doar pt ca ai verde si prioritate. Idiotul ce vine cu masina din laterala ,care tocmai a iesit de la bodega cartierului nu are timp sa franeze si te ia in plin cu toate ca tu aveai prioritate.El se alege cu numai un dosar penal ca de fapt era fiul unui parlamentar iar tu cu coloana rupta stai in pat cu fata in jos ca sa te stearga parintii iubitori la cur tot restul vietii.Sotia ta se intalneste cu inculpatul pt a primii despagubirea ,.. realizeaza ca acela este mai intreg decat tine,...si se recasatoreste. Asta e, viata e dura.. Dar ce conteaza,caci TU ai avut prioritate si EL a fost de vina. Prietenii de pe SBZ te vor intelege,aprecia si respecta in continuare.Ca tu esti tot Gigi dar pe din doua. Ce incerc sa spun este ca majoritatea motociclistilor isi lasa vietile in mainile altora de fiecare data cand ies la drum.A nu mai fi atent la cei din jurul tau devine un reflex.Cainele ce se afla pe trotuar la 50m mai sus nu mai reprezinta un pericol pt ca cu o sapt mai inainte ai avut ocazia de a vedea un maidanez care sa oprit la semaforul rosu si care a trecut pe verde odata cu prietonii.In subconstientul tau realizezi ca acel caine este mult mai destept decat tine.Macar el tine la viata lui. Trebuia sa realizezi ca orice obiect in miscare stanga /dreapta poate deveni ultimul lucru pe care il vei vedea.Nu miza pe faptul ca soferul din dacia parcata te-a vazut si ca va opri.Nu miza pe faptul ca acel maidanez nu va traversa strada.Nu miza pe faptul ca tu poti frana atat de bine incat sa nu intri sub tirul din care incerci sa musti mergand pe autostrada cu 150km/ora. Ia in calcul neprevazutul si faptul ca Orice i se poate intampla Oricui,Oricand. Idea este sa MERGI PREVENTIV.Cu cat mergi mai tare cu atat distanta intre tine si obiectele ce prezinta un pericol trebuie sa fie mai mare la inceperea franarii sau evitarii acelui 'ceva'.Vei avea surpriza sa constati ca acel ceva tocmai a facut acea manevra de care iti era frica,iar tu ai putut evita accidentul doar pt ca ai gandit si nu ti-ai lasat viata in 'mainile altuia'. 4.Ma asez la masa,comand o cafea,astept un prieten motociclist.Apare.Casca la subrat,adidasi de firma,blugi trei sferturi,tricou fara maneci.Arunca pe masa ochelarii de soare ,in loc de manusi.Imi trece casca prin fata inainte de a o aseza pe scaunul de alaturi si remarc ca este una f bricolata care nu la costat mai mult de 50e,dar care intradevar,nimic de reprosat,merge la fix cu ochelarii. Stau si ma intreb? oare de ce sunt prieten cu acest individ? Clar este idiot iar eu am incercat toata viata sa ma feresc de idioti. Cum poti sa sa dai 12.000euro pe o motocicleta si sa nu fi dispus sa dai 400euro pe o casca de renume care clar va face toti banii in clipa in care incerci sa te sinucizi.Cat de idiot sa fi sa crezi ca pielea de pe genunchi este mai dura decat pielea unui pantalon sau combinezon.Ah,am inteles! Omul fumeaza Marlboro.Cat de idiot trebuie sa fi c sa crezi ca slapii printre care ti se extind degetele de la picioare ca ghearele unui uliu pe schimbatorul de viteze,nu vor zbura mai sus decat rapitorul in clipa impactului...? Majoritatea motociclistilor realizeaza pericolul ce ii paste in clipa in care se expun accidentelor fara protectiile adecvate si cu toate astea continua sa merga fara protectii si risca buna stare cat si viata pt cateva sute de euro.Inteleg.Combinezonul nu da bine la terasa.Pectoralii nu se vad prin jacheta.Dar faza cu slapii pe motor intrece orice 'taranism'. Cu toate astea,interesant de observat sunt femeile sau in majoritatea cazurilor ,virginele care le plimbam in varful motorului ,care sunt cu MULT mai proste decat noi.Nu mai stiu unde citeam ca femeile sunt ceva mai destepte decat barbatii.Nu si in cazul de fata.Cat de idioata sa fi,sau mai bine zis,cat de mult vrei sa-l iubesti,pt a fi dispusa sa iti risti viata sau sa ramai schiloada tot restul vietii? El are casca si o invita pe ea sa nu poarte una,deoarece prietenii trebuie sa vada cat de bine arata victima inainte de a fi sau 'violata' sau omorata.Ea este f mandra de faptul ca a fost bagata in seama de asa 'un important'.Isi incalzeste thongul peste tobele ce tocmai intentioneaza sa io traga caci idiotul tocmai a intors capul dupa o alta in timp ce tramvaiul a oprit in fata lui. Concluzia= Prosti si Proaste. Aveti bani de motor dar nu de echipament? Parerea mea este sa va cumparati echipamentul mai intai si unul de calitate si ulterior vedeti cu ce intentionati sa testati acel echipament. 5.Viteza. Incep prin a va readuce aminte ca SPEED KILLS. Mai mult decat oriunde la noi in tara.Motociclismul sa dezvotat ceva mai rapid in ultimii 10 ani.Pt cei ce nu au habar ce inseamna o motocicleta si ce inseamna motociclism,motocicleta este doar un obiect frumos,periculos,si care costa f multi bani.'Idea' de viteza,toti o cunosc dar pusa in practica este cu totul alta treaba.Vine Gigi cu dacia si se opreste la intersectie.Gigi este sofer de 40 de ani ,sofer pe tir ,sofer cu experienta.Gigi nu prea face greseli la volan.Este om cu capul pe umeri,om cu responsabilitati,cu nevasta si 3 copii. Este un om care munceste din greu pt asi intretine familia si asi creste copiii asa cum trebuie.Gigi este um om care nu are nevoie de probleme.Gigi poate fi si tatal tau. Gigi se asigura inainte de a intra in intersectie,pt ca asa spune legea.Se uita lung la dreapta, vede nimic.Se uita lung la stanga ,vede un punct de lumina.Punctul poate fi un bec aprins care palpaie prin fereastra unei case.De fapt ce nu stie Gigi este va punctul de lumina esti TU,idiotul care strabate DN1 cu 280km'ora.Gigi sta ,isi face calculele batraneste.Chiar daca punctul ar fi o masina,nu ar avea cum sa ajunga la el in urmatoarele secunde.Imposibil. Gigi om atent,iese in DN1 sa isi duca copiii la iarba verde.Idiotul,venind cu 280km/ora,strabate cei 700m distanta in 10 secunde si se infige in dacia lui Gigi ,trecand prin portiera si iesind pe cealalta parte a masinii cu 2 dintre cei 3 copii a lui nea GIGI. Copiii mor.Iditul de tine moare.Lumea lui Gigi este intoarsa pe dos.Gigi se spanzura.Parintii tai se spanzura pt ca esti,sau ai fost unicul copil. Esti un idiot.Sau mai degraba ai fost un idiot.Prietenii te plang.Pe forum se scriu mii si mii de RIP'URI cum ca ce baiat bun ai fost.Toti te plang.Vina ,clar, a lui Gigi.Nimeni nu il plange pe Gigi si cei 2 copii. Daca as fi Gigi,nu m-as fi spanzurat ci te-as fi omorat cu mainile mele.Ai fost un idiot. Viteza omoara.Cand mergi cu 200 la ora,timpul de reactie nu mai este acelasi.Motocicleta nu mai reactioneaza la fel.Sa nu mai vorbim de cei ce nu au habar despre motociclism.Esti sub impresia ca soseaua iti apartine? Esti sub impresia ca toti trebuie sa te evitam pe drum? Esti sub impresia ca daca intri in mine care sunt la volan ca eu o sa te plang pe tine mai mult decat o sa imi plang daunele la masina? Esti un idiot. Vrei viteza? Dute pe circuit.Dute cu baietii care stiu ce inseamna viteza si descoperi ca tu de fapt nu mergi deloc tare.Dute cu cei ce stiu ce inseamna viteza si nu mai merg demult pe strada.Dute si mergi cu viteza unde nu vei omora pe nimeni ,mai ales pe tine.Nu ruina viata mea,a ta ,a parintilor tai,...a lui GIGI. Nu fi idiot. Speed kills.Sunt o gramada de morti care asteapta pe forumuri ca cineva sa isi aduca aminte de ei.Nu avem timp pt ca trebuie sa ii plangem pe cei ce vor muri maine. 6.Printre masini. Merg pe motor de 26 de ani.Dar azi conduc masina.Sunt la volan si nu pot spune ca sunt atent.Dar aud sunet de motocicleta venind din spate.Ma uit in oglinda si vad racheta.Gandesc si nu reactionez.Merg drept.Merg pe cat de drept se poate pt a nu face greseli ce il pot costa pe colegul meu.Colegul meu se aproprie.Intentionez sa il salut.Sigur il cunosc si ma cunoste.Trece cu viteza pe langa mine si imi ia oglinda cu cotul.Sunt plin de spume.El incetineste ,vine langa mine,in mers,ridica ecranul si incepe sa ma injure.Este vina mea pana la urma.Am mers prea drept. Nu a avut loc printre mine si masina din stanga mea. Este vina mea si a celui ce conducea masina din banda a doua pt ca am iesit pe drum odata cu el.Este de fapt soseaua lui si noi habar nu aveam.Ma opresc la semafor alaturi de el,gandindu-ma ca oglinda ma va costa vreo 250euro.Sa ma dau jos sa ii f.. una dupa ceafa? Sa ii spun cat de idiot este in timp ce ii atrag atentia ca si eu sunt motociclist? Sunt confuz pt ca imi dau seama ca nu stiu cum sa reactionez.El ma scuteste de toate acestea lovindu-mi aripa masinii cu piciorul in timp ce accelereaza de la semafor.Aripa este indoita.Altii 400euro.Ma uit pe fereastra la soferul din stanga mea care lasa geamul jos si striga catre mine cu dusmanie : Motociclisti nenorociti! Sa ii spun ca si eu sunt motociclist? 7.respect fata de sport/hobby In '85 in timp ce deveneam motociclist pe o Ninja 600 am avut ocazia de a cunoste un om deosebit,o persoana ce ma ajutat sa realizez ce inseamna sa uibesti acest sport,sa te dedici acestui sport,sa nu regreti ca il practici si l-ai practicat.Acest cineva era si poate mai si este un motociclist deosebit prin faptul ca conducea un Gsxr1100 cu o mana.Cu mana stanga.Mana dreapta era de metal,un carlig gen Captain Hook ,adaptat pt a a intoarce mansonul si a frana.Respectivul avea 30+ ani la acel timp.Devenindu-mi prieten,am inceput sa purtam tot felul de discutii legate de acest sport ca intrun final sa imi povesteasca cum cu cativa ani inainte cand se considera mai 'smecher',mergand pe o roata a scapat motorul peste cap,acesta cazudui pe mana dreapta care a fost strivita si ulerior amputata. Lunile ce au urmat au fost cele mai grele ,acesta nehotarat daca mai urma sa incerce sa mearga pe motor.Pasiunea pt motociclism a fost mult mai mare decat frica de a incaleca motorul dinou,si dupa cateva luni acesta era in sa.Era un pilot f experimentat.Mergea si tare cand era loc,dar mergea cu cap.Nu se mai risca in tot felul de situatii imposibile.Nu mai avea nimic de demostrat pritenilor motociclisti.Pur si simplu,iubea sportul si il practica in asa fel incat sa ajunga acasa dupa fiecare iesire.Imi aduc perfect aminte vorbele lui: Oresti,mergi pe motor in asa fel incat sa nu ajungi vreodata sa regreti ca esti motociclist.Nu te va aprecia nimeni daca ai coloana rupta sau un picior lipsa.Tu vei fi singurul care vei suferi la nesfarsit.Persoanele ce te iubesc vor suferi alaturi de tine.Gandestete la ei daca nu iti pasa de tine.Practica sportul in asa fel in care sa te bucuri de el zilnic si sa nu ajungi sa ti se intample ce mi sa intamplt mie ca sa realizezi ce trebuie si ce nu trebuie sa faci pe motor.Respecta sportul si iti va aduce numai satisfactii. va urma..........
  16. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Salut Doru. Nu m-am interesat de feribot. Probabil ca exista ceva. Intrebarea mai buna este la ce pret. Oricum, noi am vrut sa mergem pe uscat pentru ca am vrut sa vedem acele locuri si oricum nu ne-am fi permis alta varianta... Acum insa facem o mica pauza de la povestile obisnuite si vreau sa va urez La multi ani pentru 1 Decembrie. Sa avem mereu fruntea sus si sa ne ajute Dumnezeu sa facem ceea ce trebuie. Fiind departe de casa, noi ridicam tricolorul sus, aici unde ne aflam (in Costa Rica acum). Am vorbit oamenilor intalniti pe drum despre Romania si 1 Decembrie si i-am rugat sa transmita un mesaj pentru acasa! Iata ce a iesit: Numai bine!
  17. 5 points
    Si Io am insemnul "Clubului Motoveteranilor (nu "patch", ca suntem romani ce naiba) pe motoreta, pe vesta de piele, pe niste tricouri si pe alte diverse obiecte si nu-l dau jos si nici nu-l acopar cu altceva, sa vedem ce se intampla...si il tin in primul rand in memoria lui Stefan, care l-a pus in practica pentru prima data... Cred in "Clubul Motoveteranilor" asa cum a fost de la inceput, un grup de prieteni cu o pasiune comuna, ajunsi sau trecuti de o anumita varsta si care se intalneau unde, cum si cand puteau pentru a-si sustine si impartasi impresii despre aceasta pasiune...fara pretentii de a se erija in conducatori, sau a beneficia de diferite avantaje de la acest club... Chiar nu se mai poate asa ceva ??!!
  18. 5 points
    dantudor100

    Intrunirea anuala 2019

    Dupa cum decurg discutiile .... nu cred ca voi participa la sedinta. Asa am facut la ultimile doua participari ale mele la Întrunirea anuală a Clubului Motoveteranilor (anul trecut consider ca am "cheltuit" mai bine timpul in apa decat la sedinta). Locatia ...indiferenta, atata timp cat ma face sa imi "sfaraie" calcaiele sa fug de acasa. Calimanestiul e placut, imi place mult apa, dar.... si de gratare te saturi dupa o saptamana! Observ ca se agita lumea dupa nu stiu ce standarde de confort...dar cu unii dintre voi m-am intalnit si la locatii fara mofturi , chiar si cu cortul. Consider ca pana pot sa stau in saua motorului cu scopul de a ma revedea cu prietenii, pot suporta si "doar o camera aerisita si un pat curat", sau chiar cort. Tin minte Tismana- am fost cu cortul, unde seara tarziu "Bucurestiul" a plecat la camera, iar "provincia" a depanat povesti, a golit sticle, a legat prietenii langa foc...pana dimineata. La Sacelu am luat camera ...cam degeaba, acelasi motiv- fara foc. Dupa intrunirea de la Sighisoara a cam disparut entuziasmul ala... povestile mai "subtiri" , la fel si grupurile, seara destul de devreme se retrage fiecare la barlogul lui.... Unde vreau sa ajung? Confortul la care tindem toti, a racit grupul. Sa nu imi spuneti de varsta! Saua motorului si ploile au tabacit doar pielea si fundul pantalonilor, mintea e blocata undeva devreme. Poate si chestiile astea au racit, divizat, micsorat grupul.... a, si orgoliile alea gratuite de genul "masculul alfa" care apar in orice grup. In concluzie, ca tot am zis ca raman doar simpatizant al ideii de club, nu si a felului cum merge clubul... daca felul in care se desfasoara clubul se suprapune cu felul meu de a fi, voi spune si eu prezent. na, ca mult am batut din gura.... sper sa aiba si inteles ( nu am rabdare nici macar eu, sa citesc ce am scris!)
  19. 5 points
    In urma discutiilor avute cu unii membri vechi ,initiatorii conceptului MOTOVETERANII ADUNAREA,sperand ca demersul nostru este benefic pentru viitorul Clubului Motoveteranilor hotaram suspendarea activitatii ONG-ului "Asociatia Clubul Motoveteranilor" incepand cu data de 01.12.2018 pe o perioada nedeterminata. Ne dorim ca acesta masura sa reprezinte "formula de rezolvare a impasului in care s-a ajuns".Ramanem ,cel putin pana la Adunarea de la primavara,simpli membri simpatizanti.Suntem alaturi si sustinem pe cei care doresc sa contribuie la revitalizarea activitatii clubului, asa cum vor hotara membrii cu drept de vot.
  20. 5 points
    Tare as vrea sa o vad si eu Ducule ! Dar in acelasi timp ar trebui sa nu traim doar din amintiri. Cu siguranta ca dupa atatia ani am inceput sa ne cunoastem unii pe altii mai bine si mai detaliat , povestile au inceput sa se repete caci eram 99% aceiasi. Putine fapte si intamplari peste an care sa fie notabile si inedite. Dar ne revedeam mereu cu placere ! Acum senzatia e ca intalnirea a devenit o oarece obligatie , ceva la care participam cu mult mai putina tragere de inima. A disparut acel ceva ! Cu siguranta ca nu toti simt acest lucru , eu unul simt ca s a pierdut acel farmec , acel iz de aventura ! Mi am facut prieteni printre voi si nu imi e tot una sa vad ca se poarta discutii uneori prea dure, Mi ar placea ca zambetul si voia buna sa reapara. Sa lasam ranchiuna , vanitatea si neintelegerile deoparte. Si ca sa fiu in ton cu vremea : Acum in AN CENTENAR sa facem sa ne fie bine impreuna. Poate ca se indura cineva (ma gandesc la tine TONI) sa reposteze listele cu membrii si simpatizanti de acum vreoo 5-6 ani si o actualizare . Va salut cu respect Domnilor !
  21. 5 points
    Cum ma numar printre cei care s a bucurat de la primele intalniri de fiecare moment petrecut in compania domniilor voastre , mai vechi sau mai noi , care inca mai participa sau care au abandonat , consider ca imi pot exprima parerea personala cu privire la starea de facto. Cred ca este o mare dilema aici. Toata lumea vorbeste de " Club moto " cand face referire la Clubul Motoveteranilor . Dar cum cei mai multi stim , CLUB este o entitate ce presupune reguli mai mult sau mai putin stricte . Reguli scrise si nescrise , dar acceptate direct sau tacit. Dar Clubul Motoveteranilor nu este CLUB ci o Asociere de AMICI si PRIETENI pasionati de motoare , de persoane mai in varsta cu precadere , cu pasiune pentru mersul pe 2 roti.Iar in jurul unui nucleu si a efortului depus de catre IVAN PEDALA s au organizat cateva intruniri , ocazie la care au participat din ce in ce mai multi. Toate pana la un moment dat , acum cativa ani , cand din cauza unor disensiuni intre unii membrii si a unor contre din acest GRUP au inceput sa dispara incet incet membrii. Faza cu Tresele s a nascut din dorinta de a diferentia unii membrii de alti membri. Si nimeni nu s a opus. Ulterior s a abandonat. Devenise perimata. Apoi au inceput sa apara Emblemele si Patch urile. Sa ne cunoasca lumea motociclistica. Sa stie ca existam.S a nascut idea de a ne evidentia ca un CLUB , dar NIMENI nu a dorit sa fie un CLUB. FARA REGULI s a spus si chiar atunci cand s a incercat sa se puna bazele unui CLUB s a votat impotriva. Asa a si ramas - NO CLUB. Iar in zilele noastre s a nascut un ONG care a preluat denumirea de CLUBUL MOTOVETERANILOR din dorinta de a securiza aceasta denumire si de a putea da o forma de LEGALITATE in eventualitatea unor discutii la nivel de autoritati. Au aparut acuzatii , s a aruncat cu vorbe grele , etc. OAMENI BUNI ... cred ca e o MARE DILEMA ! Ori aceast GRUP devine constient de sine si Clubul Motociclistilor devine CLUB - cu reguli si tot tacamul Ori acest GRUP ramane la stadiul de ADUNARE tacita si benevola a unor pasionati de motociclism , mai varstnici sau mai tineri fara nici un fel de discriminare sau diferentiere, Alegerea va apartine DOMNILOR. Cu respect si consideratiune ! Eternul simpatizant . PS. Astept comentariile voastre .
  22. 5 points
    Dan @ Popescu

    Intrunirea anuala 2018

    Lipsa de comunicare o sa ingroape clubul asta indiferent daca are sau nu personalitate juridica. Spre exemplu,intalnirea de la Ticleni e postata pe forumul de pe pagina clubului.Nici un cuvintel pe aici.Iar acolo nimeni nu a comentat,nu a fost facuta o lista de participanti.Se vede ca mijlocul asta de comunicare in scris e perimat.Se prefera tot mai mult telefonul. La Calimanesti au fost ocupate 52 de camere.Daca nu s-ar fi postat intalnirea pe acest forum si s-ar fi discutat prin telefon, ar mai fi fost atatia? Cate telefoane ar fi trebuit sa dea Vali ,Orlando si Simi ca sa invite lumea si apoi sa afle cati confirma invitatiile? E in regula sa faci invitatii la telefon doar daca vrei sa mergi undeva cu anumiti membrii ai clubului care au calitatea de prieteni sau apropiati iar locul respectiv nu ofera cazare decat pentru un numar restrans de persoane.Astfel de intalnire as numi-o "prieteneasca". Dar cand organizezi Intalnirea Clubului Motoveteranilor si vrei o participare cat mai numeroasa logic ar fi sa fie cat mai vizibila. Apoi ,rezultatul sedintei,concluzile acesteia ar fi trebuit postate.Chiar si doar pe pagina Clubului dar cele de anul asta nu se regasesc nicaieri. Am senzatia ca ne indepartam incet incet unii de altii si e dureros.Avem multe amintiri impreuna si ar fi pacat sa se piarda.Nu mai suntem toti cei care am fost inainte.Unii s-au simtit nedoriti si au plecat,unii au plecat in alta lume mai buna,altii au avut divergente cu alti membrii si au preferat sa plece etc. Dar cel mai importat e ca inca existam ca si Club,hai sa nu-l lasam sa moara.Linistea de pe forum il omoara,hai sa fim mai activi nu doar in Martie -Aprilie -Mai ...sau in toamna.Cei care v-ati asumat infiintarea Asociatiei trebuie sa fiti mai activi pe forum.Lumea asta asteapta de la voi,sa dati impresia ca de acum Clubul traieste se misca si evolueaza.
  23. 5 points
    Dragul meu Nicon, rolul meu de moderator e sa pastrez topicurile curate si la subiect si sa moderez discutiile care depasesc limitele bunului simt. De promovarea si mediatizarea evenimentului, se ocupa in primul rand organizatorii si mesajele lor vor fi mai eficiente si mai vizibile daca nu vor fi acoperite de avalansa de mesaje in afara subiectului, ca cele pe care le postezi tu de obicei. Te rog sa intelegi ca postarile off topic (in afara subiectului) pot fi agasante pentru ceilalti membri ai forumului si acopera informatiile cu adevarat esentiale referitoare la subiectul respectiv. Fa un mic efort si posteaza in topicurile adecvate mesajelor pe care vrei sa le transmiti si nu asa, oriunde iti vine la indemana, respectandu-i in acest fel si pe ceilalti membri ai forumului.
  24. 5 points
    Nicon si Ivan, subiectul acestui topic este despre organizarea intrunirii 2017 si nu e ok sa il umplem cu poze si mesaje care nu au legatura cu problemele organizatorice. Nicon e... Nicon si nu se dezminte dar tu Ivane ce facusi? Dadusi in pacatele lui Nicon? Amintirile lui Nicon le-am mutat eu la Diverse. As fi mutat si celelalte mesaje ale voastre dar veti zice dupa aia ca sunt dictator asa ca va las pe voi sa le mutati sau macar sa le retusati. Multumesc de intelegere.
  25. 5 points
  26. 5 points
    bogdan_harea

    Iesiri De Weekend

    Marea hoinareala de weekend cu haita. Intalnirea Tenere 2016 la Baile Olanesti cu un scurt popas la Bistrita ca tot era in drum. 1000 si un pic de km in trei zile. Copilotul s-a comportat peste asteptari.
  27. 5 points
    zigzag

    Iesiri De Weekend

    Attached Thumbnails
  28. 5 points
    Mirel_a

    Intrunirea Clubului Motoveteranilor 2016

    Poate nu ar fi rau, ca, la urmatoarele intruniri, atunci cand se propune o locatie, sa fie insotita si de nominalizarea persoanelor care ar putea sau doresc sa se implice (daca sunt din zona cu atat mai bine). Degeaba ne dorim sa mergem in zone in care nu are cine sa se ocupe de organizare! Ori, incercam sa ne organizam de la distanta, gen cautat pe site-uri turistice diverse locatii care ni s-ar potrivi , sunat si aflat tarife,conditii, etc... sau ... daca in maxim 2 luni nu avem nici o solutie pentru locatiile propuse, poate ar trebui sa mergem in alta parte, unde se poate organiza. La urma urmei, important este sa ne intalnim undeva cu totii!
  29. 5 points
    In iulie 2011 am plecat catre prima mea experienta de voluntariat in Grecia. Mi-am dat demisia, am plecat cu toti banii pe care ii aveam in buzunar, am donat toate lucrurile care nu le-am putut vinde (unele obiecte de echipament sunt purtate si acum probabil de membrii forumului) si m-am trezit dupa 2 zile in Amaliada, in sudul Greciei. M-am trezit nu e mult spus. Pentru ca am stat o luna intr-un copac. Intr-o casa in copac Nu stiu cati dintre voi au facut voluntariat, si inteleg nelamurirea celor care se intreaba "Dar de ce as munci eu pentru cineva si sa nu fiu platit?". Treaba e ca daca esti voluntar prin site-uri specializate gen www.workaway.info, lucrurile functioneaza cam asa: 20 de ore de munca pe saptamana (4-5 ore pe zi) pentru cazare si 3 mese pe zi. Ce fel de munca, asta e la alegerea fiecaruia, in acest moment pe workaway sunt 2700 de proiecte de voluntariat, de la ingrijit copii la mangaiat cai, de la agricultura sustenabila la construit case. Faptul ca poti sta intr-un loc pentru mai mult de cateva zile, neplatind cazarea sau mancarea iti ofera posibilitatea sa nu fii ca un turist oarecare, cel care trece printr-un oras unde sta vreo 2 zile si apoi spune ca a fost acolo. Sau acolo. Efectiv explorezi. Daca stati si puneti pe harta distanta de la Bucuresti la Amaliada, si apoi pe coasta in sus si la stanga spre Portugalia, se aduna undeva pe la 4500-5000 de km. Mai pui 1500-2000 facuti prin Maroc. Apoi, unde-s restul pana la 15.000? Sunt kilometri facuti in tot sudul Portugaliei, timp de 4 luni cat am stat acolo. Am tras de tara aia, care e micuta de numa'. In decembrie eu ma plimbam in tricou si pantaloni scurti pe motor. Cum sa nu fac atatia kilometri. Stiti cat m-au costat alea 4 luni in Portugalia? Intre 50 si 100 de euro pe luna. Benzina si tutunul. Benzina pana in Portugalia a fost undeva pe la 300 de euro. Dar mai multe puteti citi pe blogul meu, pentru ca ce vreau eu sa zic aici e sa nu va mai cateti singuri cuie in *oaie ca e scump sa calatoriti. Pentru ca nu e. Luati mobra si cortul in spate si valea taticule, ca drumuri sunt multe. Si in loc sa bateti kilometrii aiurea, mai bine faceti si un pui de bine cuiva care are nevoie, si nu mai platiri cazarea. Unde mai pui ca mai si cunoasteti oameni minunati. Eu am de gand sa o fac din nou, de data asta pentru un an intreg. Cu 3500 de euro. Si cu camperul, ca am facut upgrade. De aia l-am dat pe Petre, sa am casa mea pe roti, ca ma dor genunchii, si vreau sa imi placa si drumul, nu numai ideea. Va pupa tata pe toti. www.digitalnomad.ro 6 luni pe scurt
  30. 5 points
    hai sa ma bag si eu in seaman cu niste mazgaleli... Peru pe la 4500m altitudine Masa de pranz in Atacama / Bolivia Popas la 5000m altitudine si la 300km de cel mai apropiat sat... tot Atacama Patagonia Thailanda Anapurna, Himalaya, Nepal Jammu Kashmir, India Procedura de inlocuire a unei pompe de apa in New Delhi pesterile Ellora , India Caravanserai in Iran Numai bine! AMA
  31. 5 points
    green.kecske

    De Ce (Nu) Suntem Donatori De Organe

    Sinucigaşi, donatori de organe, teribilişti şi multe alte "complimente" ne sunt făcute gratuit în permanenţă. Ce este în capul nostru, se întreabă majoritatea, aşa că hai să nu-i mai lăsăm să se gândească şi să le spunem chiar noi. Noi, motocicliştii, donăm nu doar organe, ci şi zâmbete. Copiilor, bolnavilor, celor care chiar au nevoie de ajutor. Sunt sute de cazuri prin care putem demonstra că am făcut şi facem asta. Dăm drept exemplu aici "proiectul" Moshocicliştii care a avut loc anual din 2008 până în 2013 şi campania în curs de desfăşurare "Indiferența ucide! Donează pentru viață, investește în viitor!". Noi suntem mai uniţi decât voi toţi şoferii la un loc şi ne ajutăm la nevoie. Câţi şoferi aţi văzut salutându-se în trafic sau făcând campanii de binefacere ori conştientizare? Ei bine, noi facem asta şi suntem mândri. Noi facem fapte bune, dar voi vă încăpăţânaţi să vedeţi partea goală a paharului, latura negativă a poveştii. Cum fiecare crâng îşi are uscăturile lui, există printre noi şi teribilişti şi inconştienţi. Niciun motociclist întreg la cap nu va contesta acest adevăr, pentru că realitatea este dură şi ştim şi noi că mai avem îmbunătăţiri de făcut. Am discutat acum ceva timp pe tema vinovăţiei pasată de la unii la alţii între motociclişti şi şoferii auto aici. Nu am ajuns la o concluzie clară, am spus doar că ar trebui să fim mai toleranţi şi că membrii ambelor tabere adoră libertatea. Toţi avem tendinţa de a ne testa limitele când primim în mână cheia unei maşinării cu o putere cum n-a văzut neam de neamul nostru, indiferent că e vorba despre o motocicletă sau o maşină. Trebuie doar să ştii unde şi când să te opreşti. Majoritatea suntem şi şoferi auto, dar voi, care ne criticaţi, nu sunteţi şi motociclişti. Nu aveţi de unde să ştiţi libertatea pe care o simţi când iei viraj după viraj după viraj cu motocicleta. Nu aveţi cum să vă imaginaţi cum se simte mirosul ierbii şi al naturii la prima oră a unei dimineţi de vară, oricâte geamuri şi trape panoramice aţi deschide la maşină. Nu ai cum să îţi imaginezi ce plăcut e ca semenii tăi să te salute în trafic. Pentru că voi nu aveţi parte de toate astea. Vă e atât de frică să încercaţi să vedeţi cum e să vă simţiţi vii, încât îi acuzaţi pe cei care au curajul să o facă. Iar mai apoi, îi şi condamnaţi că sunt fericiţi. Eu zic să ne punem capul pe umeri şi să privim ansamblul. Sunt, cum spuneam, şi motociclişti teribilişti. Da, şi kamikaze şi da, şi inconştienţi. Dar suntem mult mai mulţi noi cei care mergem regulamentar şi vrem să facem bine. Cei care suntem motociclişti pentru că ne place să ne bucurăm de toate lucrurile frumoase când ne deplasăm în oraş ori în afara lui şi nu pentru că vrem să murim, atingând 300 km/h în mai puţin de 30 de secunde.
  32. 5 points
    Din înţelepciunea popoarelor americane am adus pentru voi cele 55 de legi ale motociclismului: 1. Respectă persoana care a văzut partea întunecată a motociclismului şi a supravieţuit. 2. Insectele care zboară noaptea au gustul mai bun. 3. În genţile laterale nu încape tot ce ai vrea să încapă, dar ar trebui să încapă tot ce ai nevoie. 4. Poartă bocanci grei. Nu poţi lovi cu piciorul lucrurile atunci când eşti încălţat cu teneşi. 5. NICIODATĂ să nu te cerţi cu o femeie care ţine în mână o cheie dinamometrică. 6. Întreţinerea de rutină nu trebuie niciodată neglijată. 7. E nevoie de mai multă dragoste ca să împarţi şaua, decât e necesară ca să împarţi patul cu cineva. 8. Singura privelişte frumoasă a unei furtuni e aceea văzută în oglindă. Să nu îţi fie frică niciodată să încetineşti. 9. Numai motocicliştii înţeleg de ce câinii îşi scot capul pe geamurile maşinilor. 10. Motocicletele nu scapă ulei, ele îşi marchează teritoriul (din punctul ăsta de vedere, comunistele au simţul proprietăţii cel mai dezvoltat). 11. Dacă te grăbeşti, nu întreba niciodată un motociclist în ce direcţie să o iei. 12. Daca ceva e susţinut de mai mult de 3 şuruburi, înseamnă că are o importanţă vitală. 13. Adu-ţi aminte că vei fi judecat de „calul” pe care îl călăreşti. 14. Nu călători prea mult noaptea pentru că te va prinde răsăritul soarelui dormind. 15. Plăcinta şi cafeaua sunt la fel de importante ca benzina. 16. Numărul de pedale necesar ca să porneşi motorul e direct proporţional cu numărul spectatorilor. 17. Nu-i cere niciodată motocicletei tale să urle înainte ca vocea ei să fie caldă şi bună. 18. Câteodată e nevoie de un rezervor plin înainte ca tu să poţi gândi clar. 19. Dacă vrei să-ţi iei o slujbă, e posibil să trebuiască să faci compromisuri pentru şefi. Va trebui chiar să te şi razi. 20. Dacă vei merge cu o viteză mai mare decât oricine, asta nu-ţi garantează decât faptul că vei călători singur. 21. Nu ezita niciodată să treci de ultima lumină de la capătul oraşului. 22. Niciodată să interpretezi greşit cal putere egal rezistenţă. 23. Un motociclist bun are echilibru, discernământ şi o bună sincronizare. Asta înseamnă că e şi un bun amant. 24. Un hamburger îngheţat poate fi încălzit foarte uşor dacă-l fixezi la capătul tobei şi faci o tură. 25. Nu face niciodată mai puţin de 60 de km înainte de micul dejun. 26. Dacă nu mergi cu motocicleta pe ploaie însemnă că nu eşti motociclist. 27. O motocicletă pe şosea face cât 2 aflate în magazin. 29. Când te uiţi în jos la şosea pare că nu se mai termină, dar ai face bine să crezi că se termină. 30. Motocicliştii tineri aleg o destinaţie şi pleacă. Motocicliştii bătrâni aleg o direcţie şi pleacă. 31. Sfatul e gratis şi merită fiecare bănuţ. 32. Câteodată cel mai rapid mod de a ajunge la destinaţie este de a opri noaptea. 33. Întotdeauna temperează-ţi graba şi stai acolo unde poţi vedea. 34. Munceşte ca să poţi călători cu motocicleta. Mergi cu motocicleta ca să poţi munci. Atât de simplu. 35. Cafeaua bună n-ar trebui să poată fi deosebită de uleiul de motor. 36. Un motociclist „miroase” o petrecere de la 8000 de km distanţă. 37. Păstrează-ţi motocicleta în bună stare de funcţionare. 38. Cizmele de motociclist NU sunt confortabile pentru mersul pe jos. 39. Oamenii sunt ca motocicletele: fiecare e „customizat” un pic diferit faţă de ceilalţi. 40. Mai multe curse s-au câştigat în baruri decât pe piste. 41. Nu-ţi împrumuta niciodată motorul şi nu-l conduce pe al altuia. 42. Dacă motocicleta nu frânează cum trebuie, nu trebuie să începi prin a reconstrui motorul. 43. Adu-ţi aminte să acorzi tot atât de multă atenţie partenerului de drum câtă atenţie acorzi carburatorului. 44. Câteodată se întâmplă să comunici cu cineva mult mai bine când sunteţi fiecare pe motocicleta proprie. 45. Reflexele bine antrenate sunt mai rapide decât norocul. 46. Cel mai bun ceas cu alarmă e răsăritul soarelui reflectat în crom. 47. Învaţă să faci lucruri împotriva intuiţiei; asta îţi poate salva viaţa într-o zi. 48. Fereşte-te de motociclistul ale cărui tatuaje se cojesc. 49. Dacă vrei cu adevarat să ştii ce se întâmplă, fii atent la ce se petrece la o distanţă de 5 maşini în faţă. 50. Nu-ţi face o reputaţie pentru care mai târziu vei fi nevoit fie să rezişti, fie să dai bir cu fugiţii. 51. Prieten e cel/cea care se trezeşte la 2 noaptea ca să vină cu o camionetă să te ia din locul unde s-a defectat motorul. 52. Dacă îşi schimbă uleiul la motor mai des decât îşi schimbă planurile, urmează-l/urmeaz-o. 53. Dacă prinzi o insectă de vară la 120 km/h, asta îţi poate dubla vocabularul. 54. Dacă vrei să ajungi undeva înainte de apusul soarelui, nu poţi opri la fiecare bar. 55. Trebuie să fii suficient de deştept ca să înţelegi regulile motociclismului şi destul de prost ca să crezi că jocul e important.
  33. 5 points
    Sanate multa tuturor.Grijile ,problemele ,stresul ne macina putin cate putin in fiecare zi.Ar trebui sa fim mai calmi ,mai veseli ,mai toleranti ca sa nu ne mai enervam din orice.E greu totusi. Degeaba iti spune doctorul "nu te mai enerva" ca nu prea ai cum. Mediul in care traim e nociv. Nesiguranta zilei de maine afecteaza multa lume. La unii le cedeaza inima,la altii cate un vas la cap si uite-asa ne curatam inainte de vreme. O sansa mare sa nu li se intample ceva rau o au cei care au in jurul lor multi prieteni. Cei care au multi prieteni se simt mai in siguranta fata de cei singuri. Suntem la varsta la care nu ne mai protejeaza mama si tata,care-i mai au,ci noi suntem cei pe umerii carora stau toate problemele.Daca suntem uniti ,daca ne apreciem unii pe altii,asa cum suntem fiecare,cu bune cu rele,vom avea mult de castigat.Nu trebuie sa lasam sa se intample vreo nenorocire printre noi ca sa ne dam seama de asta.
  34. 5 points
    Băieţii de la Pemotoare.ro au creat un top al celor 10 lucruri care să te facă să te răzgândeşti în cazul în care te gândeai să îţi faci o iubită motociclistă. Uite cum arată acesta: 1. Motociclistele sunt greu de impresionat E foarte simplu să cucerești o femeie care nu-i motociclistă. O iei în spate, o pui să te strângă-n brațe și accelerezi până la 60 de km/h. Va crede că zboară și se va uita la CB500-ul tău din 1995 ca la o MV Agusta. Încearcă asta și cu o motociclistă… 2. Hainele moto sunt scumpe Femeilor le plac hainele, e clar. Iar dacă la aniversarea fetelor „în civil“ poți scăpa cu o geantă sau cu o bluză de 200 de lei, să te văd cum reacționezi când partenera se uită cu jind la Alpinestars Vika și la Schuberth C3 Pro Women. 3. Nu mai merge faza „ies cu băieții“ Nu mai poți spune „ies cu băieții la o tură, tu rămâi acasă că ne dăm tare și e frig“. Dacă tu poți, poate și ea, așadar s-a dus distracția ta cu iz de burlăcie. 4. Dacă se supără, poate să te bată Cu motociclistele nu e de glumit. Sunt curajoase, puternice și nu stau prea mult pe gânduri. Așadar, cum ai călcat greșit sau te-ai uitat după vreo blondă călare pe Yamaha R1, te poți trezi cu un pumn ranforsat cu fibră de carbon în nas. Ca să te-nveți minte. 5. Te poate face de râs Când vine vorba de mașină, rareori nevasta conduce mai bine. Și chiar dacă nu-i așa, de obicei plecați în aceeași conservă și nu fiecare cu vehiculul lui, așadar nu bate la ochi. N-aș spune asta și despre motociclete. Mai ales dacă are mobră bună și câțiva ani de experiență. Dacă nu, o ia pe-a ta. S-ar putea să te lase-n urmă pe Transfăgărășan și să ajungi la Bâlea când ea deja a comandat cafeua. 6. Ea conduce și nu tu Dacă plecați, totuși, pe același motor va trebui să duci muncă de convingere pentru că nu-i va conveni să stea mereu în spate. Cu toții știm cât e de plictisitor și enervant. Până la urmă vei ceda și vei înjura în cască. Asta dacă n-aveți sistem intercom. 7. Poate fugi cu un Steven Tyler în ataș Dacă ajungi la o întrunire moto, nu mai ești cel mai tare din parcare. Iar dacă apare vreun motociclist cu iz de star rock călare pe vreo minunăție din anii 60 și începe să povestească despre cum îi place să bea la Ace Cafe în Londra, s-ar putea ca șaua ta de Hornet să nu mai fie așa de interesantă. Și-o să-ncepi cu „poate dacă ploaia s-ar opri…“. 8. Nu va exista niciodată „motocicleta familiei“ Dacă te căsătorești cu o motociclistă și crezi că va cotiza la un vehicul comun, te înșeli amarnic. Fiecare trebuie să aibă motocicleta lui, iar dacă nevasta vrea Triumph Street Triple pentru ea și nu un touring cu care să plecați în vacanță, trebuie să te împaci cu ideea. 9. Gătește cu prea mult ulei Niciodată uleiul nu-i suficient. Și cum tigaia n-are jojă… 10. Echipamentul moto e greu de dat jos Piele, fermoare, cizme, brâu, windstopper, strat termic, protecții… dispare tot focul pasiunii până reușești s-o dezbraci.
  35. 5 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Lumea Noua IV.21 – Per aspera ad astra De catre: AlexMD On March 17, 2013 in Blog, Etapa IV, Lumea Noua Ma trezesc devreme. Este 4 februarie, ziua mea a trecut asa ca nu mai avem nici un motiv sa fim lenesi. Dupa distractia cu vantul de ieri suntem hotarati sa plecam cat mai de dimineata pentru ultimii 200 de kilometri pana in Ushuaia. Devreme pentru ca, teoretic, daca ai vreo perioada in care vantul e mai domolit atunci aceasta este dimineata. Intr-adevar cu o vreme linistita si insorita, lucrurile merg repejor si nu dupa mult timp incepem sa dam de… copaci. Ce copaci, chiar padure in toata regula. Odata cu aceasta schimbare vantul se potoleste definitiv, pierzandu-se printre crengile arborilor. Ah.. ce bine este. La inceput copacii aveau o forma ciudata, insa mai apoi padurea s-a schimbat in ceva mai cunoscut. Si zarim din nou munti. Aerul se raceste incet incet. Ne apropiam de ultima trecatoare montana inainte de Ushuaia, Trecatoarea Garibaldi. In lumina soarelui cu dinti luceste si zapada pe varfuri. Din fericire ziua este uscata iar soseaua in foarte bune conditii. Da, nu mai este mult. In cursul zilei de ieri unul dintre suruburile de la suportul parbrizului a cazut victima abusurilor inteperiilor. Asa ca… pana sa gasim un altul, a trebuit sa improvizam, cat sa nu se miste din loc suportul. Va rog, nici un cuvant despre fundita rosie! Nu e prea estetic dar ce mai conteaza? Este functional. Si avem prea putin timp sa ne gandim la asta caci iata, dupa alte cateva curbe ale drumului… iata, se vede Ushuaia. Am reusit! Am ajuns! Eu sunt mai asezat asa de felul meu si nu ma entuziasmez “zgomotos” de obicei. Insa de data asta recunosc, mi-a scapat si mie. Tot e bine, nu m-a auzit nimeni. Ne invartim putin prin orasel (foarte cochet, foarte curat), dam o tura si prin port, unde un vapor alb tocmai isi debarca turistii. Gasim un loc unde se manca bine (cot la cot cu muncitorii locali) si apoi ne hotaram sa ne stabilim in camping. Da, era destul de frig, da, eram in Ushuaia, dar simteam ca pentru noi, finalul calatoriei nu este nici pe departe aici, asa ca trebuie sa fim atenti la buget. In plus, vederea din campingul de deasupra orasului este magnifica. Hai sa punem cortul! A doua zi ne trezim, din nou, de dimineata. Scotand capul din cort, temperatura scazuta ne inroseste nasurile imediat. Pe muntii din jur este zapada proaspata. Tare ne-ar placea sa ne ascundem din nou in sacii de dormit, dar pentru azi avem pregatit un program de relaxare, ce include ultimii 30 de kilometri spre sud, sud-vest in Parcul National, pana in Golful Lapataia. Ni se alatura si Mathias, un motociclist german cu care ne intalnisem pe feribotul din Punta Arenas si care statea si el la cort in acelasi camping.De multe ori m-am plans ca VStrom-ul meu cantareste destul de mult insa pe langa un Super – Tenere, Gunnar nu mai pare asa de mare. Recunosc, fara nici un pic de invidie, ca singurul lucru pe care il doresc de la aceasta Yamaha este… transmisia pe cardan. In rest, V-twin-ul meu este foarte bun Drumul este neasfaltat insa intr-o stare foarte buna. Putem sa ne distram, admirand in acelasi timp peisajul. Ajungem in parcare si cum nu era nimeni, trecem motociclete printre micutii stalpi de marcaj. Mai departe nu se mai poate merge pe motocicleta. Cel putin… nu fara a lua o barca. Mai “jos” sunt inca ceva insule mai mici si apoi… Polul Sud in Antarctica. Pentru ca era foarte devreme, totul in jur era asa cum ar fi trebuit sa fie. Fara galagie, fara aglomeratie, fara autocare de turisti. Nimeni in jur in afara noastra. Cu muzica de la voi, primita la Cutia Muzicala, in casti, cu soarele rasarind de peste golf, ne-am apropiat de finalul Rutei 3. Final de drum! Intorc cheile in contact si ultimele zbateri ale pistoanelor se pierd in linistea din jur. Privim la semnul ce ne aduce aminte cat de indepartata este Alaska. Imi place atat de mult locul asta incat imi vine sa tip. Dar nu o fac. Linistea din jurul nostru pare sa se coboare de pe varfurile muntilor. Imi place locul asta nu pentru ca este un “punct important” din aceasta calatorie. Imi place pentru ca nu este nimeni, imi place pentru ca suntem acolo atunci cand a trebuit sa fim. In acea dimineata de 5 februarie 2013, doi oameni dintr-un indepartat colt de Europa Centrala, si-au implinit un vis. Au calatorit, pe o motocicleta, din Alaska pana in Tara de Foc. Cu aceste randuri, se termina partea a IV a din povestea noastra despre Lumea Noua. Calatoria noastra era inca departe de a se fi sfarsit. Scriu acest ultim capitol, la mai bine de o luna mai tarziu si doar cu o zi inainte de zborul inapoi spre Europa. Mai bine sau mai rau, cu talent sau mai degraba fara, cu fotografii interesante sau doar cu “poze de pe drum”, am incercat sa povestim despre ceea ce am intalnit si mai ales despre ceea ce am simtit in aceasta minunata calatorie. Va salutam de la capatul Lumii! Aici,totul in regula si buna pace! Pentru noi au urmat 10 zile extrordinare, fara motocicleta fara telefon, fara internet si departe de orice civilizatie. O perioada fantastica, dintr-o carte de povesti. Apoi am inceput intoarcerea spre casa, calatorind din Tierra del Fuego pana in Buenos Aires si continuand spre Paraguai, Iguazu, sudul Braziliei si Uruguai. Despre toate acestea insa… intr-un epilog scris probabil din Europa
  36. 5 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Lumea Noua IV.20 – Rio Gallegos De catre: AlexMD On March 15, 2013 in Blog, Etapa IV, Lumea Noua Revizie: 31 ianuarie – 2 februarie 2013 Privim in oglinzile retrovizoare spre motocicleta lui Phill ce devine in curand doar un punct galben. El se indreapta spre Chile, noi ne intoarceam huruind (lantul…) spre Rio Gallegos cu sperante mari. Era o zi de joi, era inainte de pranz si eram optimisti, poate chiar azi o sa gasim ceea ce ne trebuie. Ajungem in oras. Aveam numele magazinului si ne gandim sa intrebam ce si cum. Oprim la o benzinarie si ne lamurim rapid: azi (da’ fix azi) e zi libera in regiune, asa ca totul e inchis. Aha, ce bucurie… Trecem prin fata magazinului (poate poate) insa ne salutam doar cu gratiile de la usile ferecate. Bun, maine. Atunci sa ne cautam cazare. Sa campam in afara orasului nu prea ne venea. Batea si vantul foarte tare si nu aveai adapost si in plus parca am fi vrut putin net, sa fim la curent cu email-urile pentru piese. Atunci cautam ceva in oras. Toate hotelurile super scumpe. Si nu intelegeam de ce. Rio Gallegos nu e nici chiar asa oras turistic, nu e nici intr-o locatie centrala… de ce sunt preturile duble? Ne tot invartim si cat o astept langa moto pe Andreea sa se intoarca de la un (al catelea?) hotel, opreste langa mine o masina. Un nene ne intreaba ce facem si daca totul e in regula. Ii spun ca suntem in regula, cautam un loc unde sa punem capul pe perna si sa dormim, ca doar altceva mai bun intr-o zi de sarbatoare nu e de facut. Omul zice ca el isi savura cafeaua la o statie Esso si ne-a vazut cum treceam incolo si incoace cu motocicleta (de la hotel la hotel) si s-a gandit sa vada daca ne poate ajuta cu ceva. Si ca exact langa casa lui e un hotel care este mai ieftin. Daca vrem ne duce acolo. Hmm, bine, vrem. Si ajungem. E hotel intr-adevar. O dovedeste firma de deasupra usii pe care scrie H-O-T-E-L. Dar nu ne raspunde nimeni. Sunam, batem in geam. Nimic. Ne uitam si la noul nostru prieten (se numeste Oscar) care incearca si el sa bata un usa (noi se pare ca batusem prea timid…). Dar nici abordarea lui mai energica nu da roade. Ii multumim si ne pregatim sa ne continuam cautarea, gandindu-ne ca revenim mai tarziu si la hotelul asta daca nu gasim altceva. Oscar ne zice… mai prieteni, da’ de ce sa mai umblati voi hai hui? Ne intreaba direct: cautati super confort si lux? Ca daca nu, eu am o mansarda goala. Nu are nimic, nici o mobila dar e cald si e o mocheta pe care va puteti pune sacii de dormit. Noi ne uitam unii la altii si nu ne venea sa credem. Din nou. Oameni care nu numai ca isi lasa cafeaua ca sa ne ajute dar sfarsesc si prin a ne invita in mica lor casa. Bine, Oscar, daca nu te deranjeaza, pentru noi mocheta din mansarda o sa fie lux. Si moto… vedem unde o parcam. Oscar zice… pai o parcam in casa. Acuma… sa va explic. In casa lui Oscar se intra direct de pe trotuarul de afara, intr-o mica incapere, ce serveste ca sufragerie-bucatarie, un hol care da in fund spre dormitorul sau si spre baie si o scara de lemn ce urca spre mansarda. Asta e tot. Si cu toate asta, pentru omul asta era absolut firesc sa ne primeasca pe noi in mansarda si pe Gunnar… in sufragerie (a trebuit sa mutam lucruri ca sa ii facem loc). Si uite asa, am aflat ca daca ma straduiesc putin, intra Gunnar si pe o usa normala de apartament. Oscar ne arata orasul si ne dam seama rapid ca este un om destul de cunoscut. Multa lume il saluta si il intreaba cine suntem. El le raspunde simplu “Sunt din Europa si au calatorit cu motocicleta din Alaska pana aici” . Apoi adauga, putin mai incet insa cu vadita mandrie in glas: “Vor sta la mine. Suntem argentinieni si trebuie sa cunoasca ospitalitatea argentiniana”. A doua zi mergem la magazin. Da, avem lant, chiar DID (super) dar… non o-ring (hmm). Este si pinion fata. Pentru spate nu. OK, cumpar ce gasesc caci oricum alta optiune nu aveam. Preturile nu le mai discut. Sunt cele sunt si ma gandesc ca cine are magazin intr-o zona atat de izolata poate sa ceara cat vrea el. Insa schimbarea transmisiei nu era ceva ce puteam sa fac singur. Nu aveam unealta speciala cu care sa tai lantul vechi, sa il ajustez pe cel nou si nici cheia de marimea potrivita pentru a schimba pinionul. Deci aveam nevoie de ajutorul lor. Ii intreb si… sigur se poate face o programare la service (din nou, la preturi “speciale”) si vine si surpriza: programarea abia dupa 3 seara. Si era ora 10 dimineata… Le explic ca uite, sunt pe drum, ca nu ar dura mult, ca mi-ar prinde tare bine daca s-ar putea mai repede ca sa nu raman blocat aici. Nu, nu se poate. Trec pe la service si ma uit inauntru: 3 mecanici erau acolo dar nici o motocicleta pe stand. Nu era nimic de lucru. Ridic din umeri si ce pot sa fac, plec urmand sa ma intorc la 3. Oameni si oameni… Ma intorc la 2:30. Nu ma baga nimeni in seama. Trece de 3 si tot nimic. Ma duc la mecanic si il intreb daca ne putem apuca de munca si pentru programarea asta amarata. Ce programare? Mie nu mi-a zis nimic sefu’ de schimbat un lant. Ii arat hartia cu munca deja platita (normal) de la 10. Zice pai si de ce nu ai venit la 10? Ca am fost liber azi. Ah… asta ma intreb si eu, dar hai sa zicem ca a fost vorba doar de o lipsa de comunicare… In timp ce asteptam pentru schimbarea lantului se opresc si doi brazilieni la magazin. Unul pe un BMW altul pe un VStrom. Vor sa isi schimbe uleiul. Surpriza… le trebuie si lor programare (din nou, in service nu era nici o aglomeratie, singurul client “extern” eram eu si erau 3-4 mecanici ) si – surpriza oare?- ii programeaza “maine dimineata”. Mi se parea incredibila situatia. Acuma eu nu zic, fiecare isi conduce afacerea dupa cum crede de cuviinta si probabil ca la magazine mari, cu aere elevate, trebuie musai sa ai o abordare din asta “profesionista” si cu taxare de n ore pentru un schimb de ulei, desi in spatele gardului sufla vantul. Dar mi se pare asa rupta de realitate abordarea asta… Oamenii aia doi sunt din alta tara, era clar ca veneau de departe si erau batuti tare de vant si de drumuri. Ajunsesera intr-un loc “pentru moticiclisti” avand si ei nevoie de un amarat de schimb de ulei, ca sa poata continua. Era asa greu sa ii ajute un nene de acolo intr-un colt? Nu stiu cat de greu se schimba uleiul la un BMW 12000 GS dar la VStrom e treaba de jumatate de ora. Eu eram dispus sa astept mai mult caci oricum ziua mea era compromisa. Dar nu, programare maine dimineata altfel nu se poate. Oamenii pleaca incet capul, ridica din umeri si se intorc la motociclete. Nu stiu daca a doua zi, o zi frumoasa frumoasa de vara, au revenit. Noi am plecat dimineata din Rio Gallegos tragand dupa noi toate gandurile astea. Am fi putut ramane cu amintirile de la magazinul moto. Insa ar fi fost pacat. Singura parte buna din interactiunea cu ei a fost ca au avut, macar partial, ceea ce ne trebuia noua. Si asta era cel mai important.Restul conteaza mai putin. In schimb zambeam fiind din nou lasati fara cuvinte de catre gazda noastra. Oascar, inainte sa plecam dimineata, a stabilit scurt: “Cand va intoarceti o sa treceti pe aici, nu aveti cum pe alt drum.” Am recunoscut ca asa e, o sa trecem. “In acest caz e musai sa va opriti tot la mine. Nu stiu daca o sa fiu acasa sau la munca iar voi nu stiti in ce zi sau la ce ora o sa fiti inapoi. De aceea, uite, asta e cheia de rezerva de la casa. Daca atunci cand veniti nu sunt acasa, intrati si va faceti comozi, ca la voi acasa. Drum bun”. Perioada petrecuta aici ne-a fost foarte utila. Am luat aminte inca o data cum sa fim si cum sa nu fim daca vom avea vreo-data un magazin sau o afacere intr-un colt indepartat de lume. Iata-ne indreptandu-ne spre Punta Arenas, intrand pentru inca o data in Chile. De data aceasta coada mare la granita, pana hat afara. Si frig. Si vant. Dar hei, macar nu ploua. In Punta Arenas schimbam cauciucul spate si ne invartim prin oras putin. Ne place. Radem, ne plimbam in sandale (felul in care poti recunoaste se pare un turist european in America de Sud) glumim despre tot felul de lucruri. Suntem doar noi si ne este foarte bine. Interesant este ca nici aici, atat de aproape de “capatul pamantului”, scena politica este in lumina reflectoarelor. Se pare ca Punta Arenas isi are artistii sai, cu vederi destul de clare… Intorsi la hostel descoperim ca avem parte de o inspectie inopinata. A doua zi avea s fie 3 februarie. Si 30 de ani pentru mine, intr-o poveste pe care o stiti deja.
  37. 5 points
    Doru BMW

    Emigram! Unde?

    fac eu topic, cu rugamintea pt cei stabiliti in diverse tari, sa posteze abc-ul imigrantului in respectivele tari. inutil sa precizez ce inseamna asta, toti ati trecut prin asta. cum/unde iti gasesti casa, cat e chiria, cartiere recomandate sau nu, ce card-uri..ce culoare..etc iti trebuie sa stai degeaba, ce iti trebuie sa poti munci...de-astea.
  38. 5 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Cusco este intesat de ele. Afise, firme luminoase si postere in vitrinele agentiilor de turism, oferindu-ti o excursie la Machu Picchu. Sunt oameni pe strazi care te opresc si te invita in acelasi loc, cu un tur organizat desigur. Insa odata ce incepi sa investighezi problema, vezi ca de fapt nu ai chiar asa de multe variante sa ajungi acolo. De fapt sunt multe, insa daca bugetul nu este prea mare incepi sa tai rapid din ele. Tot universul Machu Piichu este acum un veritabil motor al turismului si inca unul foarte bine pus la punct. De la intrarea in parc (un modic 50 dolari de persoana, bilet valabil o singura zi) continuand cu variantele de cazare si de transport din zona si pana la cum poti ajunge macar in zona parcului, totul este facut in asa fel incat sa contribui cat mai usor la industria turismului peruan. Si pentru ca pomeneam de cum ajungi la intrarea in parc… Ideea este urmatoarea: Machu Picchu se afla pe un munte. Ca sa urci pe acel munte trebuie sa ajungi la poalele muntelui. La poalele muntelui exista o singura asezare, numita Aguas Calientes. Iar in Aguas Calientes se poate ajunge doar cu… trenul sau pe jos. Nu exista drum. Suntem in Cusco deci si trebuie sa decidem, mergem sau nu mergem la Machu Piichu. Cafeaua calda ajuta la luarea unei decizii. De mers tare am vrea sa mergem dar dupa 6 luni pe drum ar trebui sa fim foarte atenti cu pusculita. Si mai toate variantele gasite sunt putin cam… extravagante pentru noi. Bine, nu mergem pe Inca Trail (5 zile, ~1000 dolari pentru 2 persoane), nu mergem nici cu trenul (2-3 ore in total si ~200 dolari pentru 2 persoane). Am putea merge cu un microbuz pe un drum ocolit pana in Santa Teresa, in tur organizat. Insa asta inseamna 7 ore in microbuz si apoi vreo 2 ore de mers pe jos pe langa sinele de tren (cum spuneam nu exista drum pana in Aguas Calientes). Si nu ar fi o problema timpul insa cumva 7 ore intr-un microbuz condus “in graba” pe serpentine si pe drumuri inguste… nu ne surade deloc… Si atunci… atunci ce facem? Nu mai bine renuntam noi la orice tur, ne luam motocicleta si mergem pe ea pana unde s-o putea, iar apoi ne descurcam de unii singuri? Ca sa nu ne bagam chiar pe nestiute, intrebam si pe advrider pe altii care au mai fost, vorbim si cu un baiat care inchiriaza motociclete in Cusco. Ne intreaba ce cauciucuri avem si apoi zice… hmmm ar trebui sa reusiti sa ajungeti. Daca ploua s-ar putea sa fie ceva mai dificil cu trecerele ude (wet crossings) in munti. Dar o luati mai usor. Hmmm… mbine hai ca vedem. Din Cusco pana in Santa Teresa sunt cam 240 de kilometri, dintre care cam 30 pe drum de pamant. Drumul pana acolo este insa spectaculos, intesat cu ruine incase. Cand l-am intrebat cum e cu vremea tipul de la motociclete ne-a zis simplu: “E sezonul ploios, intrebarea nu este daca o sa va ploua, ci cat de tare si cat de mult o sa va ploua.” Si intr-adevar, nu dupa multa vreme trebuie sa ne oprim pentru a imbraca gecile de ploaie. Si asta se intampla exact cand incepem urcarea pentru a trece un munte, printr-un pas aflat la 4300 metri. Asta o sa fie interesant. In mod normal daca sunt pe asfalt nu imi pasa asa tare de ploaie. Incetinesc si imi vad de drumul meu. Insa acum, asfaltul uneori pur si simplu dispare si mai e si ceata. Cam asta se vedea pe alocuri. Si cam asa era “asfaltul”… Acum insa morocovul incepe sa apara din alt motiv: la aceste inaltimi nu mai sunt sigur daca asfaltul e doar ud. Nu am termometru si nu stiu cat de tare sa ma tem de polei sau gheata. Insa ne este foarte frig iar asta nu e deloc linistitor! Ajungem in pas dar nu vedem mare lucru din cauza norilor. Doar o placuta de care ne bucuram. Nu pentru ca am fi facut mare branza ci pentru ca macar dupa ea incepe teoretic coborarea. Din pacate si aceasta in nori. Cand in sfarsit incepe sa mai apara si soarele ne gasim intr-o poveste. Nu dupa mult timp ne aflam aproape 4000 de metri mai jos si intr-o clima… tropicala numai pentru a incepe sa urcam din nou, de data asta pe drumul de pamant. Ne luam la revedere de la asfalt dar din fericire nu si de la soare. Hai, inca putin si ajungem in Santa Teresa. Incetinim si urmam calea ce urca incet dar sigur. In stanga noastra, raul se lasa din ce ince mai jos. Ametitor de jos. Cum vara ploua mult (sezonul ploios) gasim mai toate raurile umflate. Iar poduri nu prea sunt, treci prin apa. Ah de fapt intr-un loc am gasit si un pod. Observati ca nu are balustrate si ca singura varianta daca esti pe 2 roti este sa “mergi drept” pe una dintre scandurile de masina caci altfel pe mijloc sau pe margini, nu e prea bine. Si da, stiu ca la scoala te invata sa mergi drept, ba chiar cu o singura mana, insa cand in dreapta ai o cadere libera unde urla un rau de munte… 2 maini pe ghidon si parca tot nu sunt suficiente. Sa spunem ca a fost o experienta foarte… interesanta si tin minte si acum ca, traversand podul, nu ma putema gandi decat ca va trebui sa il trec si inapoi… Peisajele sunt foarte frumoase insa nu prea ai timp de ele. Motocicleta este cam grea pentru terenul asta. Insa cum se spunem “asta o avem, cu asta defilam”. Ajungem in Santa Teresa si cautam repede un loc unde sa parcam motocicletele. Gasim un mic hostel cu o doamna draguta. Ne lasa sa parcam inauntru si dupa ce ne schimbam repede plecam spre statia de treb. De aici mai sunt cam 20 de kilometri pana in Agua Caliente pe care poti sa ii faci fie pe jos fie cu un tren. Noi luam trenul caci ne sincronizam cu orarul acestuia. In Aguas Calientes ne intalnim cu Phill. El plecase cu o zi inaintea noastra si luase varianta luxurianta (tren din Cusco). Il felicitam pentru alegere (sincer mi-as fi dorit si eu calatoria asta cu trenul). Luam cina impreuna si schimbam cateva impresii. El este foarte impresionat de ceea ce a vazut la Machu Piichu. Noi aveam sa urcam abia a doua zi dimineata. Dimineata adica… treziarea la 5. Micul dejun rapid si afara spre autobuzele ce te duc din sat catre intarea in parc. Primul pleaca pe la ora 6 insa deja e coada foarte mare. Toti vor sa ajunga primii sus caci in prima jumatate de ora ai sanse sa faci poze fara multi alti oameni. Noi apucam sa intram abia in al zecelea autobuz insa, iata, suntem acolo, suntem in vechiul oras incas! Facem, desigur, poza clasica! Ne ajuta si soarele care iese exact la timp. Nu ne vine sa credem ca suntem acolo. Totul este minunat. Este asa cum ar trebui sa fie. Este unul dintre momentele alea cand realitatea nu te dezamageste, cand reclama si toate asteptarile nu sunt doar praf in ochi. Da, Machu Piichu este un loc pe care merita sa il vezi. Ne uitam in jur si nu ne saturam. Ne uitam ne uitam dar problema e ca am vrea mai mult. Am vrea si explicatii. La poarta sunt multi ghizi insa ne linistim repede cand aflam cat ar trebui sa platim pentru unul. Asa ca… ne gandim sa cerem voie unui ghid ce are grup, sa ne alaturam si noi. Avem bafta si gasim din prima incercare un tip super de treaba ce era ghid pentru niste argentinieni si brazilieni. Toti sunt de acord sa imparta costurile la +2. Asa ca iata-ne ajunsi pe Machu Picchu pe cont propriu si ascultand explicatiile unui ghid fara sa platim vreun tur organizat. Ar fi fost frumos, ar fi fost altfel, insa noi suntem fericiti ca am reusit sa ajungem aici, in felul nostru. Dupa ce se termina turul ghidului ne despartim de grup si ne gasim un loc linistit, printre pietrele vechi unde luam pranzul. Ne invartim prin oras si ne vine greu sa plecam. Dar trebuie sa coboram daca vrem sa ajungem in aceeasi zi inapoi la motocicleta in Santa Teresa. Aruncam o ultima privire locului. Ai putea petrece aici cred ca zile intregi, multe zile, fara sa descoperi tot ce este de descoperit. Dar… asta e valabil cu multe locuri prin care am trecut, de cand am inceput acum 6 luni. Suntem fericiti cu ceea ce am vazut si suntem gata sa mergem mai departe. Oare ce va urma?
  39. 5 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Acolo unde condorii zboara!: 1-3 Ianuarie 2013 2013 a inceput in focurile articiilor peruane si plin de forta. Simteam ca trebuie sa marim putin pasul. Acum 1 an, cand ceea ce facem acum era nici macar o schita vaga in mintea noastra, ma gandeam ca pana in Decembrie 2012 vom fi ajuns in Ushuaia si ca din 2013 va incepe “intoarcerea acasa”. Ei, si iata-ne in realitate in Lima, Peru, pe 1 ianuarie, dand noroc si incurajandu-i pe participantii la Dakar 2013. Bun, ca nu mai prindem biletele de intoarcere pe 4 februarie am acceptat deja, insa macar sa ajungem in Ushuaia pana la sfarsitul verii (sfarsitul lui februarie). E timpul sa o luam din loc. Iesim din Lima chiar pe 1 si trecem rapid pe langa plajele intesate de oameni aflati in vacanta. Intesate este putin spus. Oamenii erau veniti cu autobuzele! O inghesuiala incredibila. Noi ne aducem aminte cu drag de plajele din nord, mult mai pustii si mergem mai departe. Inca putin desert si gata, de maine facem stanga spre munti. Spre Anzi! Deocamdata insa, poposim pentru seara intr-o veritabila oaza, o experienta total neasteptata si foarte interesanta. Acum un loc foarte aglomerat si putin sufocat de turism insa… daca nu ar fi fost in ghidul Americii de Sud nici noi nu am fi stiut de el, deci nu prea ne putem plange de asta. Urcand pe dunele uriase nu ma pot abtine sa ma gandesc cum arata locul acesta inainte de a fi descoperit de “agentiile de turism”. Sau cum sunt, cum mai sunt inca, multele oaze din Africa si din Orientul Mijlociu. Oare vom vedea si acele locuri candva? Nu stiu, insa ceea ce stiu este ca ma astept ca din moment in moment sa apara T. E. Lawrence de peste dune! Nici Lawrence nici alti razboinici nu ne tulbura insa seara. Asa ca petrecem in liniste cu privirea ultimele raze de soare ale zilei. In oaza ne reintalnim cu Phill si decidem sa calatorim din nou impreuna. Primul popas sunt Liniile Nazca. Acum, ele se pot vedea toate si cel mai bine din avion. Noi insa, din motive bugetare, alegem varianta mai “pamanteana”: Un simplu turn, o fieraraie pe care te sui si poti vedea 2 dintre figurile de la Nazca plus inca ceva linii ciudate. Nu e chiar “tot” insa este suficient. Ceea ce este interesant este ca nimeni nu stie cu exactitate de ce au fost facute aceste desene (si nici de catre cine). Exista multe teorii insa, asa cum scria undeva “your guess is as good as any”. Noi preferam sa nu presupunem nimic extravagant si sa mai admiram o ultima data desenele, inainte de a cobori din “turnul nostru de tinichea”. Facem cu mana, fara nici un fel de pica si celor ceva mai baftosi decat noi, urandu-le in gand distractie placuta acolo sus. Liniile Nazca sau nu, sa zbori este tare tare frumos! Si gata, ne luam la revedere de la desert. De cand am intrat in Peru, am avut mereu muntii in stanga noastra insa pana acum ne-am pastrat distanta, ramanand mereu langa coasta. Acum insa facem “stanga” spre Anzi, in sfarsit. Ne indreptam spre Cusco, vechea capitala a Imperiului Incas, iar pana acolo avem de parcurs mai bine de 600 kilometri. Si sunt 600 de kilometri aproape in intregime serpentine si drumuri alpine (hmm sau ar trebui sa spun andine?) ce aveau sa ne urce ( la peste 4000 de metri) si sa ne coboare (dar niciodata mai jos de 2900 m) ca intr-un urias roller-coaster. Urcam repede insa deocamdata natura ramane pustie. Abia la inceputul drumului, nu putem cuprinde inca bine, cat de sus vom ajunge. Oprindu-ne insa pentru niste poze, ne dam seama ca trebuie sa facem mult efort, chiar si pentru cativa pasi. Grupul de vicuñas din imagine (rude salbatice ale lamelor) insa nu pare sa aiba nici o problema cu aerul rarefiat, indepartandu-se rapid cand incercam sa ne apropiem. Nu e nimic, o sa mai gasim ocazii. Deocamdata continuam sa ne bucuram de drumul foarte bine asfaltat (observati insa lipsa balustradei la prapastie). Phill calatoreste in spatele nostru desi sunt sigur ca ar fi putut alerga mult mai repede pe aceste curbe (este fost pilot de curse moto). Dar de ce sa te grabesti atunci cand treci prin asemenea locuri? In poza de mai sus ati observat poate un lucru nou pentru Peru: nori! Ploaia era ceva uitat, o amintire din Ecuador, de pe vremea Craciunului. De anul trecut cum s-ar zice… Insa acum, intrand in munti, intram si in… sezonul ploios. Cum vine asta? Noi am calculat calatoria asta astfel incat sa urmam vara de la Nord la Sud. Si daca in cele mai multe cazuri lucrul acesta e unul bun si dezirabil… se pare ca in Peru si in Bolivia vara este sezonul ploios. Si la peste 3500-4000 de metri, ploaia poate sa fie destul de complicata (grindina, zapada…). Asa se face ca urmarim cu destula ingrijorare norii din fata. Deocamdata insa ploaia ne iarta si dupa cativa stropi de avertisment putem sa ne bucuram mai departe de peisajele fantastice. Trecem de un pas (GPS-ul lui Phill spune 4560 m) si dincolo lucrurile incep sa se inverzeasca. In sens bun… Pentru a se proteja de vant, Andreea purta de mult geaca de ploaie. Eu ma incapatanam inca sa ma multumesc cu izolatia (inexistenta) a costumului moto, conceput in mod evident pentru zone calde. Trecem prin sate dar si pe langa gospodarii izolate. Si odata cu ele apar si oamenii. Quechua. Nu, nu hainele de la Decathlon, ci urmasii incasilor. De fapt, asa cum aveam sa aflam mai tarziu, incasii sunt impropriu denumiti asa. Si atunci, poporul se numea tot Quechua, Inca era doar regele, conducatorul lor. Toti sunt prietenosi. Ne fac cu mana si ne zambesc. Nu mai suntem salutati in stilul ADV aici… Iar privind in sus, spre cerul albastru, avem parte de un alt spectacol, unul din pacate din ce in ce mai rar: zborul condorului! Departe, in inaltul vazdului, pasarea uriasa plutea majestuos. Aparatul nostru nu are un zoom suficient pentru a imortilza asa cum trebuie acest moment. Insa iata un “zoom” cu ajutorul crop-ului: Drumul Nazca – Cusco are mai bine de 600 de kilometri si este facut uneori intr-o singura zi. Noi insa nu dorim asta si decidem sa ne oprim in Puquio, un orasel de munte aflat la “numai” 3214 metri. Deloc turistic locul si a fost o surpriza totala. Unul din locurile acele cand, calator fiind, te opresti sperand doar la un loc unde sa dormi (sperand in sinea ta “sa nu fie prea rau”) si care in schimb te surprinde foarte placut si din care sfarsesti prin a-ti fie greu sa pleci. Da, Puquio a fost pentru noi o astfel de surpriza. Da, in aparenta e un sat de munte ca oricare altul, fara nimic deosebit, un sat prin care daca te grabesti, poti trece fara sa regreti… Insa, daca te opresti, o plimbare pe ulitele fara “stralucire” iti descopera o lume autentica andina. Am avut cazare si mancare ieftine (preturi pentru localnici, nu pentru turisti), intr-un hotel inca in constructie cred, dar care avea camere foarte curate, apa calda pentru dus si un propietar caruia ii pasa de clienti, am avut ocazia sa ne plimbam pe strazi nestingheriti si simtindu-ne in siguranta (fara a vedea vreun politist in jur si fara a-i simti lipsa). Lumea ne-a zambit, ne-a salutat si a intrat in vorba cu noi, din curiozitate pura si nu pentru a ne cere vreun ban. A fost foarte foarte bine. Noaptea rece ne-a gasit bine ascunsi sub trei paturi din lana de lama. A fost cald si am dormit bine! Harta traseului din aceasta povetire: View Larger Map Data viitoare ne continuam drumul la inaltime si avem de luat o decizie: Trecem direct in Chile sau “ocolim” prin Bolivia? Ramaneti pe frecventa!
  40. 5 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Panama: 3-7 Decembrie Suntem in Panama insa nu avem nici un plan clar, in afara faptului ca pe 7 decembrie trebuie sa ducem motocicleta la ponton pentru imbarcare. Ne indreptam deci incet spre Panama City. Trecem printre multe plantatii de banane si ni se cam face pofta. Teoretic te-ai putea opri oriunde pe marginea drumului sa iti iei 2-3 banane, cum ai lua la noi niste prune. Insa nu ar fi frumos sa facem asta. Asa ca ne continuam drumul, fiind rasfatati cu vreme calda si ne bucuram de ceea ce vedem. La ora pranzului ne oprim sa mancam pe marginea drumului. Nu doar pentru noi e vremea odihnei. Privind la omul acesta cumva pare putin nenatural sa vad un telefon mobil in mainile sale. Mai potrivita cred ca ar fi fost o maceta sau un trabuc. Stiu… doar un stereotip. Drumul urca lin si in curand suntem destul de sus incat putem vedea pana foarte departe spre Pacific. Drumul este minunat. Ne oprim din kilometru in kilometru sa facem poze. In momente ca acestea stii de ce ai plecat la drum. “This is why you do it” cum ar spune englezul. Norii se misca pe cer intr-o coregrafie inaltatoare, dintr-o alta lume. Ne pare rau parca atunci cand drumul incepe sa coboare. Ne-ar fi placut sa mai ramanem, acolo sus, in munti. Coboram spre campie unde ne intalnim cu soseaua PanAmericana si aflam ca dincolo de peisajele frumoase, in Panama sunt foarte multe radare. Cred ca in mai putin de 3 ore vedem mai multi decat am vazut in toata America Centrala. Motopolitisti, parcati cu motocicleta la umbra si stand cu radarul pregatit. Petrecem o noapte in Santiago, oprindu-ne intr-un hotel indoielnic (se platea la ora) unde am dormit imbracati si nu am indraznit sa folosim dusul. Insa cum de multe ori ni s-a mai intamplat, in cele mai neasteptate locuri intalnim oameni foarte placuti. Astfel, in locul lui “Hong” ne bucuram sa gasim alti doi motociclisti super de treaba, olandezi, ce aveau sa fie pe acelasi vapor in incercarea de a trece spre Columbia. Panama City este o surpriza. Cladiri inalte, autostrazi suspendate si in general o imagine total diferita fata de cum fuseseram obisnuiti pana acum in America Centrala. Chiar la intrarea in oras, ne intalnim cu 2 noutati: trafic intens si… ploaia. Suntem blocati in trafic si doar la 200 de metri in fata vedem o benzinarie unde am putea sa ne adapostim si sa ne luam costumele de ploaie. Din pacate traficul este total oprit si pana reusim noi sa ne strecuram este deja tarziu. Dupa doar 5 minute de ploaie… costumele noastre arata cam asa… Insa ploaia de ora 2 (aveam sa aflam ca in fiecare zi vine la aceeasi ora) trece destul de repede si putem sa ne plimbam in voie prin oras pana la gazdele noastre, David si Vicente. Iata ca dupa atata timp de pauza de la CouchSurfing – din Statele Unite nu mai facuseram asta- un panamez si un expat francez aveau sa ne primeasca din nou cu ospitalitate facandu-ne sa ne simtim extraordinar de bine alaturi de ei. Seara iesim la plimbare si descoperim o cu totul alta fata a orasului. Una cosmopolita si moderna. Sunt oameni care alearga, oameni care se plimba cu cainele, pe strazi auzi vorbindu-se -pe langa spaniola- engleza, germana si alte limbi, te simti intr-un loc… aparte. Iar cladirile inalte arata si mai bine atunci cand se lasa noaptea. Cumparam o pizza, o consideram cea mai buna cina din lume si o mancam pe malul apei. Macar avem o priveliste frumoasa. Spre apus, se vad vapoarele aliniate pentru a trece prin Canalul ce uneste cele 2 oceane. Nu foarte multa lume stie ca Panama a facut parte pentru multa vreme din Nueva Granada (Columbia) atunci cand columbienii si-au castigat independeta. Ulterior au existat cateva incercari de separare insa nu s-a intamplat nimic concret, neprimind sustinerea nimanui din exterior. Multa mai tarziu, in 1903, SUA au incercat sa negocieze cu oficialitatile columbiene, obtinerea drepturilor de exploatare a unui canal inter-oceanic… pe teritoriu columbian… in provincia Panama. Cum Columbia a refuzat termenii oferiti de americani, subit Panama a primit sustinerea SUA pentru a-si castiga independenta si, doar 1 an mai tarziu, in 1904 s-a inceput lucrul la Canalul Panama (de fapt s-au continuat lucrarile incepute de francezi) printr-un acord intre SUA si noul stat format in America Centrala. Dorinta de afirmare nationala sustinuta dezinteresat sau doar interese economice? Hmmm… Ironic poate, mult mult mai tarziu, in 1989, presedintele american W. Bush a autorizat o interventie militara in Panama pentru protejarea canalului. 10 ani mai tarziu, aceasta minune a ingineriei avea sa fie predata guvernului din Panama, trupele Statelor Unite retragandu-se din tara. Interesant este ca pana la predarea canalului autoritatilor din Panama, o zona intreaga din jurul acestuia era considerata practic teritoriu SUA. Aveai nevoie de pasaport ca sa poti ajunge la ecluze pentru a le vedea. Din fericire acum se poate ajunge fara nici o problema. Ecluzele sunt cu adevarat impresionante, mai ales atunci cand prin ele trece un vapor foarte mare. Se lucreaza deja la un al treilea rand de ecluze, mai mari, care sa poata primi vase si mai mari. Dupa Panama City mai avem putin si gata, se termina drumul. Intre America Centrala si America de Sud, exista o zona numita Darien Gap pe unde nu se poate trece. Jungla, plastinile si mai ales anumiti oameni ce isi duc traiul pe acolo fac trecere terestra imposibila. Asa ca tot traficul dintre Nord si Sud trebuie deviat, fie pe calea aerului fie pe mare. Noi alegem sa trecem Darien Gap pe mare, la bordul unui vas pescaresc construit in 1903. Acum in propietatea unor entuziasti germani, este folosit pentru curse “de vacanta”. In ziua plecarii ne trezim impreuna cu soarele si ne pregatim pentru ultima suta si ceva de kilometri pana in Cali, punctul de imbarcare. Pe drum ne intalnim incet incet cu alti motociclisti ce aveau sa fie fie cu noi pe barca. Cu unii ne mai intalniseram in repetate randuri, in Guatemala, Nicaragua, Costa Rica. Pe altii ii cunoscuseram doar prin intermediul blogurilor de calatorie sau a email-ului. Oameni foarte diversi, calatorind pe motociclete foarte diferite spre directii diferite. Insa pentru ziua de azi, toti avem aceeasi destinatie: Stahlratte (Sobolanul de otel), vasul nostru ce avea sa ne duca peste mari si… tara pana in Columbia. Parcam pe docul intesat de motociclete. Ce priveliste frumoasa. Nu suntem singurii dusi cu pluta. Si nu numai ca nu suntem singurii dar asta nici nu e pluta este… un “stahlratte”. Haha sper ca stie sa inoate bine sobolanul nostru. Scot cheia din contact realizand ca e gata, calatoria noastra in America de Nord si in America Centrala s-a terminat. Data viitoare cand se vor invarti rotile lui Gunnar, o vor face in America de Sud. Pana atunci insa… capat de drum! AM REUSIT! Harta traseului din aceasta poveste este doar partiala pentru ca drumul spre Cali nu exista pe Google Maps: View Larger Map
  41. 5 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Nicaragua: 18-23 Noiembrie Traversam in Nicaragua usor. Aproape prea usor. La iesirea din Honduras nu mai e nevoie de absolut nici o copie in plus. In 10 minute suntem in partea cealalta unde lucrurile curg frumos. Bonus fata de celelalte tari, aici se “curata” rotile motocicletei cu solutie speciala. Asteptand noi sa se termine formalitatile pentru importul motocicletei observam un afis mare si… roz, chiar la intrarea in tara. Afisul este urias si suntem curiosi sa aflam cine este domnul din imagine. Ei bine este domnul presedinte, Daniel Ortega. Socialist convins, membru al partidului Sandinist, este deja la al doilea mandat si spera la un al treila (pentru care insa trebuie a modifice “putin” constitutia). Insa lucrurile nu sunt niciodata simple. LonleyPlanet spune ca Nicaragua a fost o zona adanc afectata de conflicte si de opresiuni iar istoria sa a fost influentata de foarte multi factori externi. Si acest lucru pare sa fie adevarat, plecand de la influenta spaniola (incontestabila in toata America Latina) si pana la cea americana (sportul national in Nicaragua – la fel ca si in Panama- este baseball-ul, adus de soldatii americani in perioada ocupatiei). Dincolo de istorie si politica, noi insa facem cunostinta cu Nicaragua din 2012 si primele impresii sunt foarte bune. De la drumul pavat excelent (nu imi venea sa cred ca este atat de bun, desi e doar un drum spre un punct de trecere secundar) si pana la satucele ce par mai arajate si mai… curate. Este o zi frumoasa, una dintre acele zile cand totul este asa cum ar trebui sa fie. Motocicleta merge bine, in spate, mainile fetei te tin strans si te simti pur si simplu bine cand pornesti la drum. In casti se aud melodiile sugerate si de voi la “Cutia Muzicala“ Si ne mai dam seama ca daca ai nevoie de un hamac, Nicaragua e tara unde vrei sa mergi la cumparaturi! Hamace frumos colorate, dichisite cu tot felul de ornamente, impanzesc marginea drumului. Prima destinatie este Leon. Oras traditional vazut ca fief al liberalilor, Leon-ul este una dintre cele 2 asezari “cu traditie” din Nicaragua. Granda, cealalta asezare, se gaseste numai la 100 si ceva de kilometri mai la est, pe malul lagului Nicaragua si istoric a fost un bastion al conservatorilor. Interesant este ca multa vreme cele 2 orase si-au disputat “suprematia” pe scena politica (si nu numai). In cele din urma s-a luat decizia de a stabili capitala tarii la Managua, oras aflat intre cele 2, pentru ai impaca si pe liberali si pe conservatori. Acum Leon-ul este una dintre principalele atractii turistice din Nicaragua. Noua insa nu ne-a placut foarte tare orasul. Poate pentru ca piata principala era in renovare si era inchisa. Poate pentru ca toate hotelurile erau excesiv de scumpe insa curatenia lasa de dorit. Cert este ca nu am stat acolo decat 2 nopti. Insa a fost foarte placut caci ne-am intalnit cu alti calatori, ca si noi. Unii care veneau din Argentina si se indreptau spre Canada, altii care urmau sa treaca si ei in America de Sud. Calatori adunati in jurul unei mese, schimband idei si pareri despre locuri precum Patagonia sau Canada. In ziua cand am stat in Leon, nu am ramas chiar in oras. Ci am decis sa ne alaturam unui grup ce pleca sa se dea cu placa pe cenusa unui vulcan din apropiere. Daca tot facem ceva turistic, macar sa fie cu adrenalina. Experienta este una extraordinara. Pozele ce urmeaza sunt numai cateva, de pe drum si de pe vulcan. Insa am si facut cateva filmulete pe care sper sa am timp sa le editez in curand. Vulcanul Cerro Nero se profileaza, negru, in mijlocul unui peisaj verde. Este inca activ si exista posibilitatea sa erupa. Ajunsi la poalele vulcanul, ne luam placile si costumele de protectie si incepem urcusul de aproximativ 1 ora spre crater Sus miroase a sulf. Iar din crater yes aburi. Iar in zare, alti vulcani din lantul muntos fumega si ei. Ne imbracam costumele de protectie – de fapt niste salopete portocalii ce seamana cu imbracamintea detinutilor din filmele americane – si ne pregatim sa ne dam cu “placa” pe cenusa neagra. Eu am si casca de motociclist cu mine pentru ca e singurul loc unde pot sa prind Action Cam-ul. Ceilalti au ochelari de protectie. Poze din coborarea in sine avem doar una, primita de la organizatori. Altfel, nu prea aveai timp sa faci poze, fiind ocupat mai mult cu mentinerea echilibrului si grija de a nu cadea. Vitezele la care se poate ajunge in timpul coborarii sunt destul de mari. Recordul este de putin peste 90 km/h. Cand voi reusi sa editez filmul sper sa va putem arata mai multe imagini interesante din timpul coborarii. Deocamdata, este timpul sa ne relaxam in lumina apusului, dupa senzatiile intense. Sanatate! Dupa Leon, ne-am indreptat spre Managua, capitala tarii, unde am fost gazduiti cu mare ospitalitate de catre familia lui Salvador, un motociclist impatimit ca si noi. El calatoreste in aceasta perioada prin Asia, insa mama lui a fost o gazda excelenta iar noi am avut parte de 2 zile de liniste si relaxare. Relaxare… activa caci intr-una dintre zile am fost la o ferma din apropiere, unde am putut admira cai foarte frumosi. Si nu numai ca ii admiram si ii mangaiem ci avem si sansa sa calarim putin un foarte frumos cal de rasa. Andreea imi spunea ca eram ca un copil mic pe cal si ca nu prea se mai vedea fata, datorita ranjetului foarte mare. Dar voi nu ati fi fost la fel? Ii multumim frumos gazdei noastre si ne continuam drumul, spre Granada, considerata cea mai veche asezare fodata de spanioli pe teritoriul tarii. Gasim un hotel destul de ieftin (ce bine ca nu suntem inca in sezon) si cum nu exista alta parcare, primim invoiera sa il aducem si pe Gunnar inauntru. Il parchez intr-un colt in receptia hotelului, unde saracul avea sa priveasca telenovele impreuna cu receptionista toata noaptea. Hmmm… Lacul pe malul caruia se regaseste orasul este si el foarte interesant: cel mai mare lac ca intindere din America Centrala, lacul Nicaragua a fost considerat inca din secolul XIX un posibil loc de trecere intre Atlantic si Pacific. Un loc de importanta strategica tintit de foarte multe tari. Statele Unite ale Americii au fost cele care, in 1914, cu soldatii marinei americane prezenti in Nicaragua, au incheiat un acord cu guvernul din Nicaragua de la acea vreme, primind drepturi exclusive pentru construirea unui canal intre Atlantic si Pacific. Acest tratat a fost anuntat in tara ca o mare victorie si vazut ca o importanta sursa de venit odata cu terminarea canalului. Nici pana in ziua de azi nu a fost sapat nici macar o lopata de pamant pentru aceasta constructie… Desigur, americanii nu aveau nici un interes sa construiasca alt canal, avandu-l deja pe cel din Panama. Tot ceea ce se dorea era ca nici o alta tara sa nu poata construi acolo un pasaj de trecere intre cele 2 oceane. Poate ca lipsa canalului este un lucru rau pentru economia Nicaraguai dar partea buna din toate acestea este ca apele au ramas linistite si nepoluate de marile vapoare de marfa, iar Granada a fost ferita de industrializare, ramanand un frumos oras colonial, prielnic pentru turisti. Ne-am plimbat multa vreme pe stradutele inguste si ne-am oprit, intamplator, intr-o cafenea unde lucreaza persoane cu disabilitati. Tot acolo, exista si o mica fabrica de hamace, unde acesti oameni aveau sansa unui loc de munca si puteau sa se integreze in comunitate. Niciodata, niciodata sa nu uitam cat de fericiti trebuie sa fim pentru tot ceea ce avem si pentru ca suntem sanatosi. Gasim aici cele mai mari hamace pe care le-am vazut pana acum. Frumoase, viu colorate si cele mai comode zice Andreea Lasam Granada in urma pentru a ne indrepta spre granita dintre Nicaragua si Costa Rica. Teoretic, daca esti cu motocicleta si vrei sa treci din Nicaragua in Costa Rica nu ai decat o singura varianta: punctul vamal de pe drumul PanAmerican. Oficial aceasta e singura optiune. Insa… fiind in Leon, aflam de la Chloe si Chris ca ar mai exista o trecere, mult mai mica, in estul Lacului Nicaragua, pe un drum foarte putin folosit. Hmm, asta suna interesant. Decidem sa incercam aceasta trecere. S-a dovedit o alegere interesanta din multe puncte de vedere! Calatoria noastra prin Nicaragua s-a dovedit prea scurta pentru cate am fi dorit sa vedem. O tara frumoasa, ce merita explorata mai mult timp. Harta traseului din aceasta poveste: View Larger Map Data viitoare aflam ce aventuri avem la granita si cum reusim sa intram in Costa Rica! Ramaneti pe frecventa!
  42. 5 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Tikal: 24 Octombrie Cu obrazul lipit de geamul rece, incerc sa dorm. Nu prea pot caci microbuzului salta gemand peste denivelarile drumului, zgomotul lui inregistrandu-se dureros aproape in aerul rece al diminetii. E ora 5 AM si ne aflam in microbuzul ce ne duce spre Tikal. Toti care sunt in Flores o fac. Zeci de hoteluri, in zezon toate pline. Si mai toti turistii sunt acolo pentru un singur motiv: sa vada Tikal-ul. Noi nu eram inca in sezon asa ca indraznim sa ne aventuram si noi cu unul dintre tururi. Astazi “we will play tourists”. Am ales totusi sa plecam cu prima cursa spre parc, caci in felul asta aveam sa fim acolo inaintea autocarelor mari si pline. Locul avea sa fie aproape pustiu. Cel putin pentru o vreme vom ramane singuri printre ruinele unei civilizatii apuse. Tikal este acum un parc national in Guatemala. Insa a fost candva un oras infloritor a civilizatiei maiase. Unul dintre cele mai mari. La apogeu, se estimeaza orasul si “cariterele” marginase aveau impreuna pana la 120 000 de oameni. Acum locul este re-descoperit, piatra cu piatra de o echipa internationala de arheologi si cercetatori. Din fericire, ei nu se trezesc asa devreme, un motiv in plus sa ne bucuram de singuratate pe cararile ce serpuiesc prin jungla Eu nu am vazut piramidele din Egipt. Piramidele maiase insa sunt in general mai mici decat cele africane si lipsite de camere interioare. Daca cele din Egipt erau in esenta morminte pentru faraoni, cele de aici aveau de obicei cu totul alte scopuri, fiind menite sa ii ajute pe oameni sa se apropie de divinitate, in timpul vietii. O alta diferenta este ca egiptenii cunosteau conceptul de roata. Insa maiasii nu foloseau roata. Ceea ce ridica multe intrebari legate de modul in care au reusit sa transporte si sa ridice blocuri de piatra atat de mari. Teorii sunt mai multe insa desigur, raspunsul mai putin “poetic” insa probabil mai aproape de adevar este unul mai intunecat: sclavi. Mii de sclavi. De la ghidul nostru, Gonzales, aflam multe detalii interesante despre viata oamenilor de atunci. Gonzales vorbeste binisor in engleza si nu ocoloseste subiectele mai sensibile. Poate ca acum ne este mai usor sa admiram stiinta de a construi si ceea ce au realizat cu atat de putina tehnologie. Insa in cele din urma scopul multora dintre constructii, a templelor includea sacrificiul uman. Au fost descoperite foarte multe pietre-altar. Cerurl inorat si jungla tacuta, contrinuie parca la atmosfera creata de povestile sumbre, cu inimi smulse din oameni vii si ofrande sangeroase aduse unor zei temuti si de multe ori neintelesi. Dar cine sunt de fapt oamenii care au construit aceasta societate atat de sofisticata si avansata? Teoriile cercetatorilor spun ca maiasii ar fi venit din Asia, trecand peste Stramptoarea Bering, acum in jur de 10 000 de ani, cand aceasta era inghetata, urmand un lung drum spre America Centrala. Continuam plimbarea printre ruine si ajungem in piata centrala. Observam un teren unde se juca ceva ce se presupune ca era un fel joc cu un minge. Scopul varia (exista mai multe terenuri si configuratii de joc) insa partea interesanta era ca cei care castigau… primeau onoarea de a fi sacrificati. Practic, ei se luptau acolo pentru a putea muri. Iata un joc unde poate ca era mai bine sa pierzi… Este dificil sa intelegem ceea ce exista atunci, in perioada maiasilor. Mie mi s-a parut o combinatie bizara. O societate atat de avansata (limbaj scris, matematica, astronomie, cultura, arta, constructii) si totusi o societate atat de influentata de credinte mistice si in acelasi timp violente. Mult mai tarziu, Europa, sau mai bine zis biserica, isi ardea multi dintre oamenii luminati (gaditori, matematicieni, fizicieni) pe motiv de erezie si vrajitorie, distrugand in acelasi timp multe din lucrarile si ideile avute de acestia. Acest lucru avea sa se repete, odata cu venirea spaniolilor si a bisericii catolice pe intreg cuprinsul americilor. Sute si mii de scrieri arse, multe obiecte si cladiri distruse si ceea ce mi se pare cel mai ironic, oameni arsi pe rug, omorati pentru ca sunt “vrajitori”, totul in numele credintei. Motivul pentru care au disaprut maiasii ramane la fel de neclar. Atunci cand au ajuns spaniolii in America, ciilizatia maiasa era deja in declin. Multe dintre orase, inclusiv Tikal, fusesera parasite brusc si in masa. Se crede ca unul dintre motive ar fi fost… despadurirea masiva. Nevoia de a hrani o populatie tot mai mare si dorinta de a construi cladiri tot mai impunatoare (cimentul folosit era produs, prntr-un proces termic ce necesita arderea unor cantitati uriase de lemn) au dus la taierea masiva a junglei. Aceasta a dus la rariea precipiatiilor pe care maiasii se bazau, nu numai pentru agricultura dar si pentru apa potabila. Ironic poate, insa dupa plecarea lor si parasirea Tikal-ului, orasul a fost inghitit de jungla regenerata in doar cativa ani. Astfel ca, omul, timpul si natura au distrus o mare parte din ceea ce ar fi putut sa lase in urma civilizatia maiasa. Si cu toate acestea, putinul gasit, ramane fascinant! Urcam pe unul dintre templele inalte, ce se ridica deasupra junglei. Totul e linistit acum, insa oare cum arata acest loc cu 1100 de ani in urma? Nu putem decat sa ne imaginam. Jungla pare sa isi aduca aminte insa nu vrea sa dezvaluie nimic.
  43. 5 points
    f_zoltan

    Arme Letale - Legale Sau Nu?

    Profund ca Groapa Marianelor, mon cher! Sper ca macar tu sa fi priceput ce ai vrut sa zici... exprimare de motocositorist. Sa inteleg ca ai ceva cu un fost moderator actual prieten? Chiar daca el a ales sa nu mai modereze, asta nu ii schimba statutul castigat prin munca desfasurata ceva ani, asa ca sa nu te mai taie grija de el! Gestul tau de vultur hoitar nu-si are locul aici!
  44. 4 points
    Am primit de la Fane stikerele. Culorile sunt special mai saturate pt ca in timp se mai decoloreaza. Incepem sa le distribuim. Trimit de maine si prin posta, de preferat la cate o persoana cu conexiuni in zona care la randul lui sa le imparta membrilor clubului apropiati, cand se intalnesc.
  45. 4 points
    Iar pentru cei care nu pot fi prezenti la funerarii este o onoare sa poarte insemnele Clubului Motoveteranilor la locul de munca! Este insigna primita de la Fane inca de la prima mea intrunire, Calimanesti 2014. Multumesc Fane!
  46. 4 points
    Aferim

    Calatorii Lejere Cu Tinta

    Mai stiti ceva de Pazvante Chiorul? Hai ca aduc oarece vesti... https://calatoriifestinalente.wordpress.com/2015/02/27/nis-belogradchik-vidin/
  47. 4 points
    Stimate Festina Lente, nu este vorba de o tematica penibila ci reala si de cel mai bun simt si-ti voi explica tie si celor care nu au inteles inca despre ce este vorba. Apartenenta la un club sau o grupare de motociclisti implica si ceva "sacrificii" adica prezenta la sedintele saptamanale, evenimente excursii si mai ales la intrunirea anuala. Daca pentru cei din tara este aproape imposibil de participat la sedintele saptamanale, macar la intrunirea anuala sa fie prezenti. Sunt anumiti motociclisti care se impauneaza cu faptul ca sunt membrii CM dar de fapt doar din fata tastaturii. Crezi ca este asa de greu sa participi la o intrunire anuntata cu mult timp inainte? Sunt si absente pe motive de sanatate sau materiale si le intelegem ca si exceptii, dar cum ii spuneam si lui Jean_Taxi "Bucurestiul nu este departe de ...Bucuresti" pentru cei din zona. Pentru ecest fapt s-a pornit o discutie publica in care toti sa-si spuna opinia sa aleaga singuri varianta optima sau sa se supuna votului majoritatii. Nu este vorba de excluderi si doar de atentionari pentru absenta indelugata. Sunt motociclisti care nu au mai participat la evenimente de doi-trei ani, altii aduc injurii sau arunca vorbe din taste doar din plictiseala (cred). Din acest motiv s-a lansat ideea ca fiecare sa hotarasca daca este cu noi sau nu in urma unei atentionari a CM. Altii din motive personale, s-au cerut singuri afara si trebuie sa le respectam decizia. Tocmai de aceea nu suntem interesati de o lista lunga de membrii dar absenti cu anii si mai bine una mai scurta cu oameni de suflet si cu pasiune. Crezi ca asta este lipsa de bun simt sau ca suntem niste comunisti penibili? Sigur nu! Reflecteaza la aceste cuvinte si vei intelege ca nu dorim decat binele comunitatii motociclistilor si implicit al CM. Mai mult topicul a fost facut public pentru faptul ca pe privat nu pot participa decat 50 de persoane si am considerat ca trebuie stiut de toti membrii din lista, avand in acest fel dreptul la informatie si la o decizie proprie. Orgoliile, simpatiile si/sau antipatiile personale trebuiesc rezolvate in privat de fiecare in parte nu in public. Balacarelile, injuriile si atacurile la persoana, nu fac bine nimanui, sunt fara rost si fara rezolvare. Te salut cu respect.
  48. 4 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    O linie, o conserva si munti inalti: 21-23 Decembrie Ecuador! In mod bizar, tin minte aceasta tara de cand eram acasa si ma uitam pe atlasul geografic visand la calatorii indepartate. Il tin minte pentru ca niciodata nu am stiut foarte sigur prin ce alte tari trece linia ecuatorului insa, cu siguranta ma gandeam eu, prin Ecuador trebuie sa treaca. Si o privire pe atlas confirma acest lucru. Stiu, logica de copil, insa uite ca acum, multi ani mai tarziu, eram in aceasta tara si ne indreptam spre… linia ecuatorului, strajuiti de copaci inalti. Cu noi se plimba si nori grei, dar nu prea ne pasa chiar acum, suntem atenti sa nu ratam “semnul” asa cum era sa facem cu Tropicul Racului. Nu ratam semnul si, cand mai aveam doar cativa kilometri pana in capitala Quito, facem stanga spre locul ce marcheaza “mijlocul pamantului” Gasim un loc total parasit si un stalp mare in centru ce ne informa ca e oficiala treaba, chiar suntem pe linia ecuatorului. Mmm bine bine, lasa ca stiu eu. Locuri din astea comerciale unde sa se pozeze turistul cand de fapt “landmark”-ul este in alta parte. Nu am incredere deloc, trebuie verificat ca intr-adevar suntem unde zic ei ca suntem. Scot GPS-ul si… da domnule, asa e! Latitudinea citita pe GPS: 0.00000. Si mai aflam si ca suntem la 2753 de metri altitudine. Nu stim daca sa dam vina pe emotie sau pe altitudine pentru “lipsa de aer”… Noh bine, atunci hai sa ne pozam, unu’ intr-o emisfera si altul in alta emisfera. Ah nu mai stiu exact cum era cantecul ala cu el si ea, in emisfere diferite si deci “atat de indepartati”. Uite, nu e adevarat, poti sa te gasesti in alta emisfera si totusi… sa fii atat de aproape! Radem, suntem veseli dar si emotionati. Locul acela mare si in totalitate gol ne face sa ni se para toata povestea asta ireala. Nu ne vine sa credem ca am ajuns pana aici, mai degraba am crede ca a facut cineva o gluma si a infipt stalpul asta aici. Dar nu, chiar suntem la Ecuator si de acum, vom avansa in Emisfera Sudica.Hai mai departe! Pana in Quito mai e doar un pas. Il gasim intins peste multe vai, incercand parca sa ajunga la nori. La 2800 metri, din cate stiu eu, este a doua capitala din lume ca inaltime, dupa La Paz, in Bolivia. Ecuadorul este cunoscut pentru locatia sa geografica insa poate mai putina lume stie ca inainte de venirea spaniolilor in Americi, aceste locuri au facut parte din Imperiul Incas, Quito fiind pentru multa vreme una dintre cele 2 capitale ale imperiului (cealalta fiind Cusco). Noi ramanem doar o noapte in Quito (multumim Felipe pentru gazduire) si nu avem mult timp sa exploram centrul istoric (unul dintre cele mai bine pastrate). Vrem insa sa ne continuam drumul spre sud cat mai repede. Iesind din oras, ne gasim pe o autostrada larga, cu 3 benzi pe sens. La 3000 metri altitudine in munti. Nu stiu cand a fost construita, nu stiu in cat timp sau cu cati bani. Insa imi vine un gust amar amintindu-mi cat de greu ne este noua, acasa, sa construim o autostrada peste munti in locuri ce nu depasesc 2000 metri. Mi-ar placea sa luam mai mult aminte si sa invatam sa fim mai eficienti. Nu stiu exact cum merge in Ecuador, stiu insa ca cel putin din afara, ca tursit, lucrurile par foarte asezate. Si in general ecuadorienii par uniti si pusi pe treaba. Pana si pe marginea drumului gasim multe mesaje “patriotice” sau de indemn la progres. (destul de multe si care la noi in Romania probabil ca ar fi denigrate sau luate peste picior) Noi ne continuam drumul intr-o zona numita “Aleea vulcanilor” pentru ca drumul se strecoare printre numerosi vulcani, unii dintre ei chiar activi. Din pacate vremea nu tine prea mult cu noi si nu reusim sa vedem mare lucru. Ne oprim in Banios de unde, daca cerul ar fi fost liber am fi putut sa vedem seara Vulcanul Tungurahua, in actiune. Din pacate norii sunt foarte jos si venirea noptii nu schimba asta. Suntem destul de amarati pentru ca spectacolul este unul fabulos. Iata cum ar fi aratat, din pacate doar de la domnul Google. Plecam a doua zi, pe un traseu ce avea sa ne mai dea cateva sanse sa zarim vulcanul. Zarim insa doar un frumos mozaic agrar. Varful ramane ascuns in nori. Nu suntem insa prea tristi. Drumul ingust si serpuitor ne duce parca intr-o alta lume, una arhaica, in care ne regasim. Din cand in cand, cate un petic de cer albastru lumineaza ogoarele. Ne ratacim de cateva ori. Nu avem nici GPS si nici o harta prea buna. Am reusit sa cumparam din Quito un fel de atlas rutier insa facut pentru turisti probabil, nu cu mare seriozitate. Dar, de fiecare data cand ne-am ratacit am gasit localnici pe care sa ii intrebam. Interactiunile astea ne raman foarte dragi si aproape de fiecare data imi promit ca in urmatoarea calatorie voi avea o casca open face sau macar flip-up. Pranzul ne prinde pe acelasi traseu, izolat, intre munti. Altimetrul ne arata 3500 metri. Ne dam seama ca uneori ne vine greu sa respiram, desi nu facem nici un efort deosebit. Este lipsa de oxigen. Plamanii nostri nu sunt inca obisnuiti cu astfel de altitudini. De vreme buna nu mai trecem prin nici un sat. Ne oprim deci pe marginea drumului si decidem sa recurgem la “resursele de rezerva” : ultima conserva de somon din Alaska. Uite asa, a calatorit ea atata amar de cale, ca sa ne fie cu folos tocmai aici, in Ecuador. Singurul loc mai adapostit de vant (ce ridica un fel de cenusa vulcanica) este jos langa Gunnar, pe marginea drumului. Ne asezam deci acolo si incepem copiosul pranz: o conserva de peste, niste cornuri de paine vechi de 2 zile si apa. Si suntem atat de fericiti! In jur nu este nimeni, suntem incojurati de campuri cultivate si de vant. iar de departe ne privesc vulcanii de dupa perdeaua de nori. Nu stiu de ce, gandul imi zboara departe. Suntem la 3500 de metri si asta ne-o spune un altimetru primit cadou acum 2 ani de la prieteni in Romania. Pe drum putem asculta muzica, primita de la prieteni din California. Ceaiul il facem incalzind apa la un arzator la fel, daruit de prieteni de acasa. Conserva este tocmai din Alaska si ne aduce de un prieten rus (mai stiti?). Si tot asa, lucruri simple, ganduri, sfaturi sau doar un cate un zambet, multe multe am luat cu noi in calatoria aceasta de la oameni ce ne sunt dragi, prieteni vechi sau prieteni ce speram sa devina vechi. Astfel, suntem cu totii acolo, departe si mancam o conserva de peste impreuna. Maine este Craciunul si noi nu stim unde ne vom gasi. Nu ne ingrijoram insa. Suntem noi departe de casa, insa avem si noi… bradut! Deci nu poate sa fie rau! Traseul pentru aceasta povestire: View Larger Map Data viitoare vine… Mos Craciun! Oare reuseste sa ne gaseasca in Ecuador? Ramaneti pe frecventa!
  49. 4 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Honduras: 16 – 18 Noiembrie Recunosc, cand planificam aceasta calatorie nu prea imi suradea Honduras. Nici nu stiam multe despre aceasta tara. Insa cred ca majoritatea care sunt intr-o calatorie similara, incearca sa treaca prin Honduras intr-o singura zi. Daca ramai pe drumul principal, Pan Americana, sunt doar 140 de kilometri intre granita dintre El Salvador si Honduras si granita intre Honduras si Nicaragua. Poti deci sa speri la o trecere matinala la prima granita si apoi, 140 de km de Honduras mai tarziu, sa te gasesti deja in Nicaragua. Dar noi nu vrem sa folosim trecerile de frontiera de pe Pan AMericana. Si apoi, sa nu stam macar o zi in Honduras? Ne facem planul deci sa urcam din El Salvador spre nord, trecand in Honduras pe la un punct de frontiera mai putin utilizat (deja un obicei). Sa iesim din El Salvador (un proces despre care am auzit ca poate sa fie complicat la frontiera principala) este foarte simplu. Nimic complicat, nici macar un singur “ghid” care sa isi ofere serviciile, liniste si pace. O bariera galbena mai tarziu, suntem fata in fata cu granita hondureana. Initial era sa trecem de cladire cu totul. Asta e tot! O incapere micuta cu un ghiseu micut unde iti dai pasaportul, platesti o taxa de 2 dolari si primesti stampila in pasaport. Simplu si rapid. Stai, ca nu e chiar asa. Noi am intrat dar ma itrebuie sa intre si Gunnar. Buuun, unde este “Aduana” ? Ceva sude de metri mai incolo pe drum… o cladire noua si frumoasa. Ajungem, parcam moto si… incepe distractia. Desi sunt multe ghisee libere (cladirea este noua si moderna), se pare ca nu oricine de acolo se poate ocupa de un lucru asa “important” precum introducerea temporara unei motociclete in Honduras. Mi se spune ca trebuie sa vina un anumit nene care sa se ocupe de mine. Asa ca, pentru vreo 20 de minute stam si asteptam sa vina sefu’. Eu ma uit la domnul de la ghiseu (cel care nu ma poate ajuta) si el se uita la mine. Ne zambim din cand in cand. Diferenta este ca zambetul meu este unul mai… transpirat (este aproape pranz si afara e o caldura de august) iar el zambeste ceva mai… rece (el are aer conditionat). Intre timp, Andreea isi cauta umbra sprijinita de peretele vamii. Din pacate nici acela nu e prea rece. In jur e o toropeala de nedescris. Ma simt ca intr-un mic orasel de provincie, undeva intr-un Baragan prafuit, intr-o zi lunga de Cuptor, cand nimeni nu are chef de nimic. In parcarea de alaturi, rafale de vant ridica mici vartejuri de praf printre tirurile atipite si ele. Apare si domnul care ne poate ajuta. Brusc revigorat, ma indrept plin de veselie spre el si ii spun ce si cum. Omul e de treaba si vrea sa ne ajute. Se uita la moto, verifica VIN-ul zice “Bueno” si apoi se indreapta inapoi spre ghiseul lui. “Ah ce bine, o sa mearga super bine treaba” ma gandesc eu. Ma tin dupa el si deja ma gandesc unde o sa mancam de pranz in Honduras. Ajunsi la ghiseu, el de partea cu aer conditionat, eu de partea cu soarele amiezii, omul spune ca totul e in regula, mai trebuie doar merg sa fac ceva copii la anumite documente si I am good to go. “Ah, zic eu triumfator, dar am deja copii pentru documente” – si in gandul meu, ce crezi nene, ca asta e prima granita pe care o trecem, phuai, suntem pregatiti! Vamesul se uita la mine cu niste ochi compatimitori (parca spunandu-mi: da, am mai vazut eu viteji) si incepe… Trei copii ale pasaportului, trei ale talonului, 4 ale permisului de conducere, inca 3 la fila din pasaport unde am stampila de intrare in Honduras. Apoi alte cateva de la hartiile pe care tocmai le-a pregatit el in original (si mi le da prin fereastra mica a ghiseului. Omul imi spune toate astea repede in spaniola in timp ce eu ma uit la el, cu o fata de tamp si incercand din rasputeri sa tin minte suvoiul de documente. Invins, plec capul si recunsoc ca nu, nu am atat de multe exemplare. 1-0 pentru Honduras. Intreb unde e un copiator. Imi arata o cladire mica, tocmai in partea cealalta a drumului. Ah si soarele asta… si nici un copac prin jur. Ma duc, si ii spun domnisoarei de acolo ce am nevoie si de cate exemplare am nevoie rugandu-ma sa nu fi uitat ceva. 10 minute mai tarziu sunt inapoi la ghiseu cu un teanc de coli. Gata, asta e tot? Nu, acum trebuie sa platiti o taxa auto ca sa circualti in Honduras. OK, o platesc numai sa pot ajunge la un loc cu umbra mai repede. A, nu o platesti aici la mine, o platesti la banca. Si unde e banca? E departe, tocmai la intrare, langa casuta mica de Imigrari. Dar e OK poti sa iei moto sa megi mai repede. Hmmm, bineee… numai nu pleca de aici ca revin repede. Ajung la banca si… surpriza: Pauza de masa 1 ora. Argh…. super, e 12 ceasul si singurul angajat al bancii are si el nevoie sa manance. Bine. 2-0 pentru Honduras. Ma intorc la cladirea Aduanei, ii spun vamesului meu cum sta treaba si apoi ma prabusesc si eu langa Andreea (care in tot acest timp si-a vazut de siesta sprijinind peretele vamii). Ma alatur si eu aceste activitati intense. Trece si pauza de masa la banca, ma duc, platesc si ma intorc la ghiseu. Asta e tot? Nu, nu chiar. Mai este nevoie de… ai ghicit, 3 copii ale chitantei tocmai primite de la banca. Inca un drum la copiator si apoi, in sfarist, suntem liberi in Honduras. A durat putin mai mult. Insa ca sa fiu drept, procesul in sine nu ar fi durat atat de mult daca nu am fi ajuns noi acolo la pranz si daca nu a fi fost asa de cald. Oricum, macar nu a fost aglomeratie si oamenii au fost foarte de treaba. Dar purcedem. Ne asteapta peste 500 de kilometri in care urmeaza sa descoperim Honduras. Toata lumea ne avertizase ca pe aici drumurile nu sunt chiar excelente. Si intr-adevar, abia plecati de la granita, vedem ca ici si colo este nevoie de ceva reparatii… Partea buna este ca doar cu 2 roti este de multe ori mai usor sa te strecori printre gropi. Partea mai putin buna e ca daca cumva nu esti atent si dai intr-o groapa… probabil ca ti-ai dori sa ai 4 roti, pentru stabilitate. Noi navigam cu atentie (cred ca din spate aratam ca niste betivi conducand in zig-zag) si avansam fara prea multe probleme. Vedem si o chestie noua pentru noi: unii dintre localnici nu mai asteapta sa faca statul ceva si se apuca singuri sa astupe gropile. O fac la disperare, cu pamant sau in cel mai bun caz pietris. Se duce probabil la prima ploaie. Sa nu va inchipuiti totusi ca ei fac acest serviciu asa, din pura bunatate. De fapt poate ca unii o fac doar asa, ca sa ajute insa multi pur si simplu cer bani de la soferi pentru “ajutorul” dat cu astupatul gropilor. Am mai auzit si de altii care toata ziua nu fac decat sa astupe si sa dezgroape aceeasi groapa, cu acelasi pamant (doar se fac ca muncesc) cerand pentru asta bani. Noi insa nu vrem sa credem asa povesti si preferam sa ne vedem de drum. Trecem prin Santa Rosa de Copan, localitate despre care citisem in Lonley Planet ca ar fi interesanta si frumoasa. Poate si pentru ca am prins-o pe o vreme caineasca, noua nu ni s-a parut chiar un loc unde sa merite sa ne oprim. Asa ca ne uitam pe harta si descoerim ceva mai departe o localitate care se numeste Gracias (a Dios). Acum multa vreme Gracias fusese capitala Americii Centrale. Ne oprim deci acolo (chiar si numai pentru numele localitatii si tot merita sa nu mergem mai departe) si gasim un hotel curat, cu apa calda (mare lucru!!!) si parcare sigura pentru motocicleta. Sigura… daca nu bagi moto in balta. Pardon, piscina. Pe strazi sunt multe masini cu steaguri uriase. Peste 2 zile urmeaza sa fie alegeri in Honduras. Aflam ca nu foarte de mult, in 2009, au trecut printr-o criza politica acuta, implicand lovituri de stat, deportari de presedinti si alte rasturnari de situatie. Amanuntele astea ne lasa un gust amar pentru ca au ecou in inconstienta altor politicieni de prin alte colturi de…Europa. Noi speram doar ca apele tulburi au ramas in trecut si ca in 2012 alegerile vor ramane linistite. Nu stiu prea multe despre campania lor electorala, insa cu siguranta ca apreciaza foarte mult steagurile. Cat mai multe si cat mai… mari. Ne-a fost f. greu sa gsaim un steag national insa la tot pasul intalneam steaguri ale partidelor politice. Nebunie curata… Insa asta e o alta poveste. Fiecare se poate docmuneta si poate intelege cat mai bine aceste aspecte. In cele din urma, dincolo de pasiuni si lupte politice, raman performantele reusite de cei aflati la conducerea statului, indiferent de culori politice sau nuante. Legat de asta se pare ca prin 2006 un ministru a recunoscut public ca 94% fondurile alocate ministerului sau se duc pe birocratie si ca doar cu 6% din fonduri se face ceva util. Interesant… Pe de alta parte, oamenii cu care vorbim si natura vor parca sa compenseze din plin lucrurile pe care le citim despre tara. Paduri de un verzi cat vezi cu ochii, strajuite de munti inalti. Ne ajuta si vremea care astazi este foarte senina. Surprinzator as putea spune, calea pe care trebuie sa o urmam se dovedeste a avea un asflat excelent! Placut surprinsi ne relaxam, bucurandu-ne de drum. Urcand un deal abrupt mi se pare ceva ciudat cu drumul. Franez, pentru ca nu vedeam bine dincolo de coama dealului. Si bine facem ca incetinim. Caci asfaltul perfect, ca in palma din ultimii kilometri se transforma brusc (si fara nici un semn de avertizare, fara nici o placuta, nimic) in… drum de pamant!!! Incredibil! Acelasi drum (si inca unul principal) s-a transforamat atat de radical. Si nu, nu era nici un utilaz sau vreun alt semn care sa indice ca s-ar lucra la asfaltare. Pur si simplu pentru urmatorii kilometri, asta era situatia. Si ca sa fie tabloul si mai credibil, traficul de pe contra sens s-a schimbat si el. Spre noi veneau in galop niste boi. Continuam, cu viteza redusa si atentie sporita. Dar incepem sa ne intrebam serios daca asta e drumul corect sau am gresit noi ceva undeva. Cand la o intersectie cu un alt drum prafuit… politia. Ei asta da surpriza. Ne opresc si vor sa vada toate actele. Noi ii intrebam in schim daca eram pe calea cea buna (eram) si cat mai este pana in Esperanza (nume profetic pentru urmatorul oras). Si… inainte sa plecam, cum tot eram opriti si politistii pareau pusi pe treaba, ii rugam sa participe si ei la “filmarile” pentru 1 Decembrie. Ce a iesit, ati vazut probabil deja aici. Revigorati dupa aceasta oprire si interactiunea cu politisti ce s-a dovedit a fi foarte foarte de treaba, ne indreptam spre capitala Hondurasului, Tegucigalpa. Nu ne oprim in el si din ceea ce vedem nici nu ne pare rau ca trecem repede mai departe. Poate ca nu am fost pe unde trebuia in oras. Poate ca drumul ne-a dus doar prin zonele mai… delicate. Insa vedem numai aglomeratie, ghetouri si gunoaie. Suntem fericiti cand ne gasim pe drumul de iesire. Un Mos Craciun ne face cu mana. Are centura de la Pepsi si desigur va avea de dus o lupta acerba in razboiul cu Mos Craciunului de la Coca Cola care… nu stim exact pe unde era. Poate ca acesta avea bunul simt sa astepte macar luna decembrie inainte de a-si face aparitia cu tirurile sale pline de Coca Cola. Vin sarbatorile, vin sarbatorile… Suntem acum pe soseaua ce avea sa ne duca la granita dintre Honduras si Nicaragua. Se lasa insa seara asa ca va trebui sa ne gasim o cazare cat de curand. Pana atunci, observam o reclama pe care vroiam sa o fotografiem de mult timp. Doreste cineva macete? Si nu de orice fel, ci din acelea care “zboara in mainile dumneavoastra”. Si observati cum maceta iese putin din cadrul reclamei. Superb! Tot acum observam in spatele nostru un VStrom galben. Traficul este destul de intens si nu prea ne vine deloc sa oprim. La una dintre intersectii il pierdem din vedere si credeam ca nu aveam sa ne mai intersectam in aceeasi zi. Insa odata cu apusul soarelui ne oprim in Danli, un orasel destul de aproape de granita si in parcarea hotelului pe care il alegem, vedem acelasi VStrom galben cu numere de Olanda. Lumea e mare insa pentru calatori ca noi, vor exista mereu ocazii de intalnire. Il cunoastem astfel pe Phil, un englez ce calatoreste si el pe motocicleta pana in Argentina. El este singur, pe un Vstrom 2012, model nou. Gunnar va avea companie buna in acasta noapte. Nopate buna. Maine trecem in Nicaragua! Harta traseului pentru aceast episod: View Larger Map Data viitoare facem cunostinta cu Nicaragua si coboram, foarte repede, de pe un vulcan! Ramaneti pe frecventa!
  50. 4 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Cealalta Guatemala: 26-28 Octombrie Flores ne-a lasat o impresie neclara. Un loc frumos prin ceea ce oferea natura si prin apropierea de extraordinarele ruine maiase si totusi un loc in care iti este greu sa te relaxezi datorita abordarii pur turistice cu care esti intampinat. Exemplele ar putea sa fie, din pacate, multe insa nu are rost sa le insir aici. E suficient sa spun ca iti trebuie ceva timp sa te obisnuiesti cu faptul ca esti in ochii multora doar un dolar umblator. Iar odata ce realizezi asta poti fie sa te enervezi si sa cauti o “dreptate” pe care sunt putine sanse sa o gasesti oricum, fie sa te distrezi atat cat poti in situatia data. Eu recunosc ca m-am amuzat “amar” dar copios de cate ori, la acelasi magazin de cartier, cu acelasi vanzator, aceleasi produse costau radical diferit ori de cate ori ma opream acolo. Pacat ca nu am putut sa filmez dialogurile rezultate de fiecare data. Partea buna este ca daca tu nu te inversunezi ci doar abordezi situatia relaxat de multe ori ii cam blochezi pe “smecherii” localnici. Cum spuneam, pacat de locatie, o insula cocheta in mijlocul unui lac stravechi in apele caruia se oglindesc jungla si apusurile de soare… Si totusi, Guatemala nu poate sa fie doar atat. Sigur exista si altceva, dincolo de “locurile pentru turisti”. Simtim ca trebuie a plecam pentru ca vrem a cunoastem Cealalta Guatemala, una in care sa ne recapatam un nume si o identite, alta decat cea a lui Benjamin Franklin. Planuim deci un drum care sa ne duca spre sudul tarii, spre Ciudad de Guatemala, Antigua si Lacul Atitlan. De abia se invart rotile lui Gunnar si simt cum ne inseninam. Dupa 3 zile de stat pe loc, ne era dor sa fim in sa. Pe marginea drumului lumea a iesit la treaba. Fie la taiat iarba cu maceta… … fie la spalat rufe. Ajungem si la Sayakche, unde trebuie sa trecem raul cu bac-ul. Cred ca prima noastra trecere cu bac-ul din aceasta calatorie, dupa mai bine de 30000 kilometri parcursi. Este putin altfel fata de anul trecut in calatoria din Norvegia unde am avut parte de nenumarate treceri cu feribotul. Langa rau, coada de asteptare este destul de mare pentru mictul bac. Insa din fericire ne gasim loc in prima cursa alaturi de alte motociclete locale. Cateva clipe de ragaz pentru a observa viata de pe malurile raului. Interesant este si locul unde sunt amplasate motoarele “bac”-ului nostru: in 4 butoaie prinse de colturile barjei. In felul acesta motorul se poate roti avand o libertate de 180 de grade. Simplu si ingenios. Pe partea cealalta ne asteapta muntii si mult mult verde. Ce zi frumoasa! Guatemala este numita si “Tara eternei primaveri” si intelegem usor de ce. Totul in jur este de un verde crud! Mai observam ceva: sunt foarte putine masini pe acest drum, unul totusi principal. Iar putinele masini pe care le intalnim sunt de obicei utilitare. Camioane, microbuze sau tiruri. Nu masini mici. Iata de exemplu “Rapidul de nord” grabindu-se in directie opusa. Micile orase prin care trecem sunt asemanatoare: zgomotoase, agitate si pline de viata. Toata lumea merge in toate partile. Totul se poate gasi si cumpara pe marginea strazii. Pentru o secunda ma simt transportat intr-un bazar oriental. Odata iesiti din micile asezari… lucrurile se calmeaza repede. Intalnim putina lume, calatorind fie in microbuze fie… pe jos. Oamenii, mai ales femeile, inca isi mai poarta costumele populare. Si asta zi de zi, nu doar cand este sarbatoare. Se estimeaza ca mai mult de 40% din populatia Guatemalei este maiasa, traind in principal in zonele deluroase si de munte si apartinand mai multor triburi (peste 15), fiecare cu dialectul, portul si traditiile specifice. O lume fascinanta. Si cumva, nu ni se pare deloc ciudat sa vedem frumoasele fete purtand lucruri pe cap, asa cum o fac de sute de ani. Ne oprim pe marginea drumului sa cumparam niste portocale si nu mai simtim deloc acea “presiune mercantila”. Lucrurile par normale aici. Primim portocalele pe care le platim cu cateva monede (probabil pretul local, nu cel pentru straini) si primim si zambete. Dar cu greu se poate ghici ce este in spatele zambetelor. Oamenii de aici au iesit nu cu foarte mult timp un urma dintr-un groaznic razboi civil. Inceput in 1960 si terminat abia in 1996 printr-un armistitiu a carui transformare in pace ar putea fi considerata o minune, razboiul si-a depanat istoria oribila in muntii ce acum par atat de senini. Izbucnit datorita diferentelor mari intre elita bogata si majoritatea saraca si nevoita sa munceasca terenuri instrainate catre mari corporatii din alte tari, lupta purtata a fost dura si de multe ori implicand civili nevinovati. Multi dintre ei incercand si acum sa isi reconstruiasca vietile. Abia recent au inceput sa apara mai multe informatii despre genocidul facut de trupele armate guvernamentale (se pare ca mai mult de 200 000 maiasi si tarani omorati in conditii dubioase) si despre implicarea agentiilor straine (Statele Unite) ce aparau se pare interesele corporatiilor ce detineau afaceri profitabile in Guatemala. De exemplu United Fruit Company – desigur din Statele Unite – detinea 42% (!!!) din intreg teritoriul Guatemalei, ati gichit, partea cea mai fertila, si nu platea nici un fel de taxe pentru acestea gratie “intelegerii” facute cu liderii “democrati” ai tarii. Nu este de mirare deci ca existau presiuni imense din partea Statelor Unite impotriva schimbarii de status quo spre ceea ce numeau “miscare comunista”. Desigur, lucrurile nu sunt niciodata simple, in alb si negru, iar detaliile scrise aici sunt doar cateva franturi din putinul aflat in perioada cand am calatorit in Guatemala. Insa cu siguranta ca multe dintre cele intamplate nu ar fi trebuit sa se intample. 36 de ani de lupta oarba, dar mai ales plini de greutati pentru mare parte din populatie care a fost nevoita sa traiasca intr-o tara blocata intre trecut si viitor. Daca aveti putin timp merita sa cautati mai multe informatii despre aceste evenimente. Sunt destul de usor de gasit pe internet acum… Eu as dori aici sa urmez exemplul intalnit la cativa dintre oamenii cu care am atins acest subiect. Am vazut la ei nu numai reticenta de a vorbi despre cele intamplate dar si o mandrie si un optimism legat de ce urmeaza sa se intample. In spate, poate ca au un trecut intunecat. Insa mai important este ca acum s-a luminat. Se pot deci odihni in liniste, privind spre un viitor in care pot spera sa rasara soarele. Mi s-a parut o atitudine sanatoasa. Una poate mai des intalnita la batranii decat la cei tineri ce tind sa aiba sangele fierbinte. Insa uneori e mai bine sa iti concentrezi energiile spre ceea ce se poate face de acum inainte. Ne-am bucurat deci ca toate acestea par sa ramana acum in urma iar astazi, doi calatori din Romania, pot sa descopere nestingheriti Guatemala. Iar copiii par sa se ocupe acum cu manuitul zmeilor de vant si nu a armelor. Cat despre noi, noi am fost fericiti descoperind zi de zi o “alta Guatemala” unde interactiunea cu oamenii locului este mai usoara, mai sincera si nu este bazata pe o moneda de schimb. Fie ea dolar sau nu. Am petrecut dupa-amieze lenese in vechiul Antigua, cu ciocolata facuta in aceeasi camera in care am si mancat-o. Ne-am indreptat apoi spre San Pedro la Laguna, o asezare inghesuita intre Lacul Atitlan si Vulcanul San Pedro, luandu-ne la “intrecere” (am pierdut) pe PanAmericana cu faimoasele “Chicken Buss-uri” (vechi autobuze de scoala din Statele Unite, transformate acum in autobuze de transport calatori). Iar pentru a ajunge in San Pedro, am trecut de la drumul inter-continental cu 4 benzi, la drumuri ceva mai inguste, ce au ramas apoi si fara asfalt dar nu si fara trafic greu din sens opus… Sau… circuland in acelasi sens cu noi… hmm sa incercam sa depasim? Ce bine ca suntem cu motocicleta si avem loc! Dar merita sa nu ai un mare autobuz in fata. Peisajul se deschide brusc in fata spre Lacul Atitlan, strajuit de un lant de vulcani. Minunat! Ajunsi in San Pedro, ne-am gasit un loc spre marginea localitatii unde aveam sa ramanem pentru o saptamana. Un bungalou doar pentru noi, cu hamac, vedere spre vulcan si gradina frumoasa. Da, este momentul sa ne oprim mai mult intr-un loc. Era sfarsit de octombrie si aflam ca prima barca disponibila pentru a trece Darien Gap este abia pe 8 Decembrie.Tarziu… foarte tarziu dar mai devreme nu gasim nici un loc liber pentru Gunnar. Facem rezervarea pentru 8 Decembrie. Asta inseamna ca vom avea o luna intreaga, noiembrie, sa exploram America Centrala. Asta inseamna si ca, odata ajunsi in Columbia, vom avea mai putin timp sa parcurgem America de Sud spre Ushuaia, daca vrem sa ajungem acolo inaintea venirii iernii. Asta mai inseamna si ca planul initial de a ne intoarce acasa pe 4 februarie nu mai este fezabil. Cu voia lui Dumnezeu, calatoria noastra va dura mai mult de 7 luni si poate vom ajunge inapoi in Romania intr-o primavara frumoasa, putand sa intram in tara, calatorind pe motocicleta. Asa parca este si mai bine! Dar sa ajungem sanatosi acolo. Si tot acum un gand incepe sa incolteasca. Sa fie oare Ushuaia ultima oprire? Chiar nu se poate merge mai departe? Hmm…. Iata harta traseului din aceasta povestire: View Larger Map Data viitoare intalnim prieteni vechi si incercam sa rezolvam o problema foarte “serioasa”: unde gasim un loc linistit langa ocean pentru a petrece cateva zile dintre cele ramase pana pe 8 decembrie? Ramaneti pe frecventa! ------------------------ Intreaga poveste sa gaseste pe micadu.ro Vesti (ceva mai) recente despre calatorie pe Facebook
×