Clasament Lideri

@adrian radu -bujie Te rog si pe tine sa fii putin mai temperat în exprimare astfel încât discutia sa fie una constructiva. Nu m-am ascuns nicăieri dar nici nu pot sa stau non-stop pe forum si sa raspund instantaneu la intrebari care de multe ori nu sunt relevante. Eu nu m-am erijat în niciun fel de șef iar Alexa, slava Domnului există, nu a dispărut si sper ca e bine sănătos. Lista membrilor nu mai apare pentru ca nu a mai fost actualizată din 2016 si nu mai e relevantă, adica ca si cum nu ar mai exista. Asta din cauza ca nimeni nu a mai fost interesat sa o actualizeze si ma refer in special la cei care și-au asumat prerogative de consiliu director si ar fi trebuit să aducă lista la zi (parerea mea). Lista trebuie actualizată la ședința din 2019 si parerea mea e ca ar fi indicat sa nu mai fie publica decat pentru membri. Nu cunosc numele complet al tuturor userilor dar ii stiu pe majoritatea după userul folosit. Daca tu nu ii stii, probabil ca nu te-a interesat s ii cunosti cu adevarat si nu e treaba mea sa ți-i prezint. Pentru a deschide lista participantilor la întrunire trebuie mai întâi lămurite data si locul astfel încât doritorii sa stie daca pot sau nu sa participe in functie de programul pe care il au. Iti suna cumva logic ce spun? Hai sa fixăm un termen de stabilire a locației si datei după care deschidem listă inscrierilor. Ok?

Pe vremea lui Ceasca cand eram la scoala aveam matricole.Eram un fel de cireada de vaci insemnate,numerotate pentru ca in caz de ceva sa ne poata identifica militia.Asa si cu bulinele. Dupa revolutie cand am prins curaj sa merg cu mobra neinmatriculata pe strazi stiind ca nu ma poate prinde decat vreun politist pe motor aveam sentimentul ala de libertate,sentimentul ala ravnit in comunism.Acum motociclismul nu mai este despre spirit liber ,nu mai face nimanui placere sa se suie in sa si sa plece singur la drum, doar el si gandurile lui. Acum trebuie mers in grupuri ,si cu cat mai mari cu atat mai bine. Grupurile trebuie sa aiba insemne, ca sa nu se rataceasca unii de altii. Motociclismul a devenit un show pe care sa-l aratam celor de pe margine, avem embleme pe spate ca sa stie tot poporul ca nu suntem ai nimanui,ca facem parte din ceva .Ca avem prieteni. Prietenia nu se mai leaga pe pasiuni comune.Toti invocam pasiunea pt motocicleta dar nu la toti e reala.Intreaba doi motociclisti care se cred prieteni daca merg la teatru impreuna,daca se plimba impreuna prin parc cu familiile lor sau daca isi fac concediile impreuna,daca se viziteaza acasa pentru orice altceva decat pasiunea pt motoare.Majoritatea vor spune ca sunt prieteni pentru pasiunea pentru a merge impreuna pe doua roti. Ceea ce e hilar .Un raspuns asemanator din partea unor automobilisti ar parea ciudat.Suntem prieteni pt ca ne place sa conducem masina. Acum daca n-ai prieteni iti cumperi motor si iti cauti ,umil ,un grup care sa te primeasca.Apoi, in clipa cand esti acceptat si ai fost insemnat ca vacile cu fierul inrosit pe spate te transformi din baiatul umil ,timid si linistit intr-un zmeu agresiv .Acum ai spate. Nu mai conteaza ca inainte apreciai muzica clasica sau disco,acum e musai sa spui ca de fapt iti place rockul,tatuajele si bautura pentru ca asa e in filme.Incepi sa-ti modifici personalitatea ca sa te incadrezi in sablonul unanim acceptat. Filmele au creat acest sablon,aceasta reteta cu toate ingredientele necesare ca sa fi vazut drept un motociclist adevarat.Mai trist e ca multi copii incearca sa-si schimbe propriul fel de a fi pentru a se incadra in acest sablon si ca sa fie acceptati de ceilalti. Ne inregimentam singuri in diverse grupuri si ne supunem unor reguli de buna voie. Ne taiem singuri craca spiritului liber de sub fund cazand intr-o lume incalcita plina de oameni care-si dau prea multa importanta,o lume plina de orgolii ,pentru ca au vazut ei in filme cum trebuie sa fie un motociclist.In mintea unora ,odata cu achizitia de motor si geaca devii un fel de zeu la care muritorii de rand fara motoare trebuie sa se inchine si sa cada in genunchi.Exista acea mandrie cand mergi in gasca de motociclisi pe strada ,toti cu aceleasi embleme si tragi cu ochiul in stanga si-n dreapta sa vezi cine ar putea sa te vada si sa se sperie de tine.In mintea ta ai impresia ca pietonii sau automobilistii care te vad se gandesc "uau, motociclisti, ce minunat, ce mi-as dori sa fiu ca ei" cand de fapt sunt injuraturi ori pentru zgomot ori de frustrare din partea soferilor. De ce scriu toate astea? Pentru ca am ajuns la concluzia ca nu voi purta niciodata un pach.Poate sa fie cusut cu fir de aur.Vreau sa fiu liber. Si nu voi merge in grupuri mai mari de 2-3 motoare. Vreau sa ma bucur de peisaj si de satisfactia care ti-o da mersul pe doua roti.Nu vreau sa fiu atent la ce face cel din fata sau din spatele meu. Nu vreau sa incerc sa tin un anumit ritm impus de altul.Vreau sa merg incet sau repede dupa cum simt la momentul respectiv.Vreau sa opresc unde am chef sau sa nu opresc deloc. Vreau sa fiu liber. Imi place sa ma intalnesc cu voi, sa bem un pahar impreuna ,sa cantam, sa dansam ,sa depanam amintiri impreuna pentru ca ne cunoastem de cel putin10 ani .Nu imi plac insa frustrarile,orgoliile unora ,certurile de pe forum fara rost.Si pentru ce? Oare este atat de necesar sa facem parte din vreun club ca sa ne intalnim? La cele una sau doua intalniri pe an la care venim ,o facem din obligatie sau de placere? Daca nu am fi trecuti pe vreo lista a membrilor nu v-ar mai placea sa ne vedem? Voi nu vedeti ca singurul motiv de cearta este clubul in sine? Nu ar fi mai frumos sa dam emblemele jos sa punem lacat pe club si sa ne vedem ca niste prieteni? Cu ce ar fi diferit? Sunt oameni care s-au retras si nu mai vin sa se intalneasca cu ceilalti tocmai pentru ca ceilalti au ramas membri in club. Respect pentru cei care au plecat din club si totusi vin sa ne vedem. Inseamna ca pe ei nu i-a legat un pach care odata pierdut a sters orice prietenie. Inseamna ca ei sunt atasati sufleteste de anumite persoane. Daca maine am desfiinta clubul ,cei care s-au retras ar putea sa se reintoarca ca prieteni printre noi.Sau poate nu ,poate pana s-au retras i-a atras doar apartenenta la un club. Eu recunosc ca din cauza acestui club m-am certat cu multa lume , incercam sa-mi impun un anumit punct de vedere,aveam opinia mea legata de mersul clubului,aveam orgoliile si frustrarile mele. In viata reala nu sunt un certaret dar clubul m-a schimbat. De aici concluzia ca absenta clubului ar fi benefica pentru toti.Nu ar mai fi motive de cearta. Am putea sa organizam intalniri anuale pentru noi ca prieteni.Ar veni toti cei care se simt bine impreuna cu noi.Poate si cei care s-au retras.Nu ar fi nimeni frustrat ca e doar simpatizant si nu membru.Nu ar mai fi doua categorii de oameni in acest grup.Ne-ar lega doar prietenia.Nu ar mai veni cu noi cei care o fac doar de dragul unui pach atasat pe geaca.Am ramane doar intre prieteni si nu vom mai avea motive de cearta . Stati cinci minute si reflectati. Tineti neaparat sa aveti o bulina pe spate? Va face asta mai motociclisti decat sunteti in realitate? Vreti sa va plimbati sau sa faceti impresie pietonilor si soferilor de pe strada? Am sa fac primul pas si o sa spun ca ma retrag din club. Dar am sa vin sa ma vad cu voi indiferent ca va fi la intalnirile anuale sau pe la intrunirile de gen. Vin ca si prieten.

Parerea mea: La sedinta 2019, dintre cei prezenti la locatie, sa participe strict numai acei membri (autentici) care se regasesc in ultima lista valida (2016) si nimeni altcineva. Usa la sala de sedinte incuiata la 5 minute dupa ora stabilita pentru sedinta si nimeni nu iese, nimeni nu intra pana nu se lamuresc clar problemele legate de viitorul clubului, insemne, patch-uri si dreptul de a le purta, oportunitatea de a restiliza insemnele etc. Pentru a evita genul de discutii in care toti vorbesc si nimeni nu asculta cum a fost de fiecare data pana acum, sa fie ales un moderator de sedinta care sa dea cuvantul pe rand vorbitorilor, rand care sa fie respectat cu strictete, seriozitate, fara comentarii inutile iar jignirile sau insinuarile jignitoare sa fie sub sanctiunea eliminarii din sedinta. Ceea ce se stabileste acolo sa fie litera de lege pentru toata lumea, oengisti sau neoengisti. Sunteti de acord?

Seara buna prieteni. Poate că-i bine...poate ca nu-i bine sa-mi dau si eu cu parerea pe aici, dar as vrea sa fac si eu o mica precizare. Eu cand am inceput sa vin pe la ale voastre intruniri/ întâlniri sau cand am mers împreună cu voi la petreceri/ plimbări etc, am observat ca erați toti prieteni extrem de apropiați, ce vă făcea placere si așteptați cu nerăbdare să vă vedeți toti pentru a uita de monotonie, pentru a refula, pentru a va distra. Mai pe scurt, mi-ati arătat si am văzut că sunteți o familie numeroasă si bucuroasă. Eu propun in felul urmator: 1. Sa se respecte codul, care are si el un scop si o vechime. 2. Sa se faca un semn distinctiv pentru noi, simpatizanții. 3. Sa lăsăm certurile d-oparte si sa nu mai afectam imaginea. VA ROG. Haideți să ajungem la un numitor comun, în asa fel încât, aceasta familie sa ierte toate certurile si sa redevină un întreg omogen. Mie unul chiar imi lipesc de la întruniri persoane ce mi-au oferit amintiri frumoase, sfaturi bune, ... imi lipsesc prieteni precum Bogdan Harea, Domnu Rosca, Ducu, Doru, Ivan, Sorin SXN etc. Repet. Rog a fi clemență, Rog a fi intelegere. Seara buna in continuare, si imi cer scuze daca al meu comentariu a supărat pe cineva sau a fost cumva deplasat. Vlăduț

Vad ca fiecare are propria varianta de "adevar" distorsionat sau cu mici omisiuni, in functie de interes. 1. Art. 5 din O.G. 26/2000 privind asociatiile si fundatiile spune: "Art. 5. - (1) Asociația dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul.Modificări (1), Derogări (1), Jurisprudență (4), Reviste (1), Doctrină (2) (2) În temeiul dreptului constituțional la asociere, persoanele fizice se pot asocia fără a constitui o persoană juridică atunci când realizarea scopului propus permite aceasta." Deci "gruparea" Clubul Motoveteranilor a fost perfect legal infiintata conform cu art. 5 alin. 2 din OG 26/2000 2. La momentul nasterii clubului nu a fost nici o clipa discutia "fara reguli" ci doar "fara sefi" 3.Textul Codului Clubului Motoveteranilor a fost discutat si votat articol cu articol, propozitie cu propozitie timp de aproape 2 ani si este rezultatul vointei majoritatii membrilor de la momentul respectiv si toata lumea a agreeat printre altele: " Cap. 12.Membrii Clubului Motoveteranilor au următoarele obligaţii: a) să respecte Codul, regulamentele de ordine interioară şi hotărârile Adunării Membrilor Clubului Motoveteranilor; b ) să nu întreprindă acţiuni în defavoarea Clubului Motoveteranilor şi/sau a membrilor acestuia; c) să nu aducă atingere imaginii Clubului Motoveteranilor; d) să anunțe Adunarea Membrilor din proprie inițiativă, pe baza onorabilității personale, atunci când ulterior validării ca membru, intervine postura de conflict de interese sau devine incompatibil cu statutul de membru al Clubului Motoveteranilor prin neîndeplinirea condițiilor prevăzute în prezentul document sau prin aderarea la o altă organizație similară." 3. Adevaratul motiv al discordiei provine din faptul ca nici unul din cei care au infiintat asociatia (o.n.g.) nu indeplineste conditia esentiala de vechime pentru a fi membru cu drepturi depline: Valeriu Alexa = permis categora A din 2013 Asandei Simion = 2010 Orlando Gujan = 2010 Plesa Virgil = 2009 Toti patru avand statut de membri simpatizanti in Clubul Motoveteranilor, cu siguranta lucrul asta ii nemultumeste dar acum ar trebui sa isi asume aspectul asta pentru ca a fost numai si numai decizia lor de a-si cheltui banii proprii pentru infiintarea tocmai a acestui o.n.g. 4. Problema izvoraste din faptul ca cei enumerati mai sus, dupa ce au fost primiti cu bratele deschise in randul clubului, nu se stie din ce motive, au decis sa forteze infiintarea o.n.g.-ului nerespectand astfel capitolul 12 lit. a) a Codului deoarece nu au respectat votul negativ al Adunarii Membrilor Clubului referitor la infiintarea o.n.g.-ului, preluand fortat (ca sa nu folosesc alta exprimare pe care am mai folosit-o) denumire, simboluri, insemne, istoric...practic tot. Acum... despre ce vorbim noi aici? Ce reconciliere??? Ce necesitate ca sa lase ambele parti cate putin de la fiecare??? Adica daca cineva iti "ia fortat" banii din buzunar, daca il prinzi, te duci la reconciliere cu el si negociezi sa iti dea inapoi numai jumatate din suma, nu??? Si cealalta jumatate o lasi tu de la tine asa, de dragul reconcilierii. Interesant punct de vedere..... (Rog a se trata aceasta fraza doar ca o exemplificare, fara nici o insinuare ca cineva ar fi bagat mana in buzunarul altcuiva in cazul discutat de noi.) Reconcilierea are o singura si simpla rezolvare: o.n.g.-ul trebuie sa preia oficial textul Codului sub forma de Regulament care trebuie respectat intocmai si sub sanctiunile prevazute in textul respectiv. Concilierea din partea Clubului Motoveteranilor provenind din singurul avantaj pe care il ofera acest o.n.g si anume faptul ca denumirea este protejata mai bine in felul acesta. Deoarece membrii fondatori ai o.n.g.-ului nu indeplinesc conditiile sa aibe statut de membri cu drepturi depline dar totusi pentru a reusi sa continuam in pace, prietenie si armonie, ar trebui sa se dea putin deoparte din functiile de conducere ale ong-ului (asa cum au si afirmat in nenumarate randuri ca vor sa faca) si sa se limiteze la statutul de membru simpatizant asa cum au fost ei primiti in randul Clubului, respectand bineinteles obligatiile si drepturile prevazute in Cod, bineinteles pana in momentul cand vor indeplini conditiile de a deveni membri deplini. Sau in varianta in care vor ramane in functii, atunci sa faca bine si sa ne respecte pe noi toti si chiar pe ei insisi, respectand vointa scrisa negru pe alb a Motoveteranilor. 5. Usoarele ironii la adresa sediului Clubului (in inimile noastre) raman doar niste ironii nesarate. Adresa de e-mail, site-ul, domeniul .ro si altele cu care se lauda ong-ul, sa nu scapam din vedere ca toate au fost insusite fortat si chiar si asa degeaba au fost creeate daca nu sunt absolut deloc utile si mai ales vizibile. editare ulterioara: ca sa nu mai mentionez si faptul ca cei care au infiintat ong-ul sunt acum si in postura de conflict de interese prevazuta in cap.12 lit. d) din Codul Clubului Motoveteranilor si a se vedea in cap. 3 care sunt consecintele... p.s. referitor la eliminarea conditiei de vechime: cum nu poti sa te numesti Veteran de razboi fara sa fi fost la razboi, tot asa nu poti fi Motoveteran fara ca macar sa ai permis de conducere, iar vechimea de 20 ani e una chiar foarte rezonabila avand in vedere greutatea cuvantului veteran; ...ar mai fi si exemplul celor care au hartii de certificat de revolutionar dar ei au vazut revolutia doar la televizor sau nu erau inca nascuti.... refuz sa cred ca vreunul din prietenii nostri motociclisti ar vrea sa se complaca intro situatie asemanatoare.

Astazi am ajuns la Calimanesti impreuna cu Bujie si Marius. Am discutat cu seful departamentului marketing si ne-a promis pt inceputul saptamanii viitoare oferta la cererile noastre pt ultimul weekend din mai.

Va multumesc tuturor,din partea tatalui meu,pentru gandurile care sigur ajung la el si sigur il linistesc.Era dedicat trup si suflet motocicletei (o iubea aproape ca pe o fiinta). Nu stiu daca sa ma simt vinovat sau nu ca l-am incurajat sa mergem la intrunire. Oricum dorea asta foarte mult. Daca am gresit, sper sa ma ierte. A ales sufletul lui sa zboare in vazduh in loc sa mai calatoresca cu motorul pe pamint.El mi-a pus ghidonul in maini cind aveam doar 7 ani si m-a incurajat si sprijinit permanent in tot timpul de dupa. O sa-mi lipseasca foarte, foarte tare. De asemenea o sa-i lipseasca si fiului meu Mihnea ,care din pacate a vazut accidentul fiind in masina din spatele lui impreuna cu sora si cumnatul meu. Sper ca Mihnea sa nu-mi ceara sa vand motorul, dupa toate astea pentru ca voi fi nevoit sa o fac. Oricum stiu ca de acolo de sus ne vegheaza pe toti impatimitii celor doua roti. Il rog aici in fata voastra, a celor pe care i-a stimat si iubit atit si cu care se mandrea in fata tuturor sa ma ierte ca nu am fost in stare sa-l fac sa mai parcurga cei 20-30 de km care ne desparteau de casa.Tot timpul radea si spuneaca el "MOSUL" va muri pe motor ca un barbat adevarat. Lui i s-a indeplinit visul insa a lasat un gol imens in urma lui. De asemenea, va rog sa ma iertati, daca fiul meu imi va cere sa nu-i duc pasiunea mai departe. Sper sa ma intelegeti si sa ma credeti ca voi ramane in continuare de-al vostru cu sufletul si i-l voi reprezenta cu onoare si pe tatal meu. Maine (04-06-2014) la orele 13 se va intoarce in tarina din care sintem toti facuti. Tata te rog sa ma ierti si sa te odihnesti in pace. Acesta e ultimul salut al tatalui meu catre voi. Sa aveti cu totii asfalt uscat sub roti.

Pentru ca am stat la masa "negocierilor" cand s-au hotarat regulile clubului si pentru ca ma simt cumva legat de aceasta grupare, am sa-mi spun si eu opinia. Membri cu drept de vot si dreptul de a purta sigla clubului = doar cei cu 20 de ani vechime categoria A. Toti cei care nu au 20 de ani vechime = simpatizanti, fara drept de vot si fara dreptul de a purta sigla. Sau, ca sa nu se simta exclusi, o sigla putin diferita de cea a membrilor clubului. Altfel, cadeti in derizoriu si nimeni n-o sa va ia niciodata in serios. Doar vor face bascalie de voi. Cred ca e cazul sa faceti putina curatenie in acest club. Parerea mea.

Va salut pe toti fara exceptie Si pentru ca tot am demarat discuțiile pentru organizarea întrunirii 2019, voi propune eu o ordine de zi - Ar trebui inceput cu înscrierea in lista de participare a cat mai multor membrii plini si simpatizanti. In acest mod toti membrii si simpatizanții își pot exprima opinia in plenul ședinței si nu pe forum. - Desemnarea unui comitet de sedinta format dintr-un președinte un vicepreședinte si un secretar - Silvia Iordache, Octav Lica si Valeriu Alexa, au inca timp sa "perie" ultima lista a membrilor din 2016 Cel putin asa si-au luat angajamentul la sedinta de anul trecut. Lista este mult prea lunga si multi nu au participat decât o singura data. Dupa care au intrat in "hibernare". Conform codului la a treia neprezentare consecutiva era atenționat si suspendat. - "Darea de seama" privind activitatea clubului 2018-2019 - Prezentarea noilor colegi care au aderat la club in perioada 2018-2019 si confirmarea lor ca membrii plini sau simpatizanti in funcție de vechimea permisului categoria A. Celor noi veniți si confirmați li se va prezenta statutul si codul de conduita ce trebuie urmat si respectat. Ei vor avea drept de vot începând cu sedinta 2020 dupa actualizarea noii liste a membrilor /simpatizanților 2019 - Propuneri si discutii in legătura cu direcția pe care o va urma clubul Luările de cuvânt se vor face in ordinea înscrieri, in asa fel încât secretarul ședinței sa poată consemna in procesul verbal al ședinței. - Stabilirea datei si eventual a locatiei pentru întrunirea 2020 si propuneri de activități pentru perioada urmatoare Angajament ferm si desemnarea organizatorului/organizatorilor întrunirii 2020 - Lista actualizata a membrilor/simpatizanților propun sa fie protejata, ascunsa si sa poată fi accesata doar de cei înscriși. La fel si discuțiile sa se poarte pe un forum protejat la care avem acces doar noi, fara alți "ochi" străini de club. - Votul trebuie exprimat pentru fiecare problema/propunere in parte, trecându-se apoi la următoarea discuție. Propunerea mea si doar a mea este ca votul sa fie exprimat de către toti membrii plini dar si simpatizanții înscriși in lista din 2016. Aceasta este doar o propunere de ordine de zi ce poate fi completată pana la sedinta. Am rugămintea de a trata sedinta cu seriozitate si hotărârile luate in plen sa fie respectate cu strictețe Discuțiile trebuie sa se faca pe grup si nu la vedere. Sunt sigur ca asa vor participa mai multi colegi "Parerea mea"

Eu am atras atentia de multe ori pe aici, inclusiv la unele intruniri celor care au dat patch-urile la gramada, fara discernamant. Nu asa se dau aceste patchuri. Am fost si membru, membru fondator de club. primirea acestui patch stiti bine cum se face. Am ramas uimit sa vad pe vestele unor tineri care n-au nici 25 ani patchul mare. La fel si pe vestele sotiilor unor membri care sunt doar pasagere si n-au nimic cu acest club. Propunerea mea a fost sa se faca ori o deosebire a membrilor veritabili de acestia ori schimbarea patch-urilor si atentionarea pe diferite saituri de profil moto, cu fotografii ca cine poarta patch-ul mare cu aceasta denumire nu este membru al Clubului Motoveteranilor, este doar un fals. Solutii exista. Daca se v-a schimba ceva trebuie facuta o lista cu veritabilii membri si comandate patch-uri nu mai multe decat membrii sunt.

Un pic de joaca. VID_20150103_135751.mp4

Aici sunt total de acord, cu singura corectie ca nu trebuie folosit pluralul pentru ca e vorba doar de o singura persoana dintre toti cei prezenti pe aceasta sectiune a forumului. Daca iti citesti cu atentie, print screen-urile pe care ti le-ai facut la propriile mesaje, vei afla raspunsul la aceasta intrebare. Pana acum nu am inchis topicul ci doar am sters de nenumarate ori mesajele cu continut jignitor, numai in speranta ca acest topic poate fi unul interesant si util pentru cei interesati de subiect. De fiecare data cand am sters mesajele cu continut jignitor, ele au reaparut sub forma de fisiere atasate. Am atentionat insistent ca astfel de mesaje nu au ce cauta aici si pentru un moment am crezut ca s-a inteles si ca acest topic a fost creat cu cele mai bune intentii. M-am inselat si iata ca mizeriile au reaparut. In asentimentul majoritatii membrilor C.M. care frecventeaza acest forum, voi inchide acest topic.

Indiferent dacă foloseşti motocicleta zi de zi sau doar pentru plimbări de weekend, la un moment dat vei fi prins de ploaie. În astfel de cazuri e important să ştii cum este afectată motocicleta şi cum să adaptezi stilul de conducere la noile condiţii. Deşi multe articole privitoare la mersul pe ploaie recomandă să nu îţi schimbi stilul de condus, totuşi un pic mai multă grijă nu strică. De obicei, şoferii nu fac decât ajustări minore, cum ar fi aprinderea farurilor şi pornirea ştergătoarelor, continuând rularea cu aceeaşi viteză, chiar dacă pot apărea pericole în plus. Totuşi, în urma consultării statisticilor referitoare la accidentele pe vreme proastă, rezultă că ar trebui luate mai multe măsuri în astfel de condiţii. Ca motociclist, e greu să ignori schimbarea condiţiilor, deoarece şi motociclistul şi motocicleta se vor comporta diferit pe ploaie. Primul semn vine de la anvelope, unde aderenţa scade în medie cu 50%, sau chiar şi mai mult, dacă e vorba de anvelope sport cu compoziţie moale (specifice pentru asfalt uscat). Asta nu înseamnă că anvelopele cu compoziţie tare vor fi mai aderente, dar schimbarea la asfalt ud va fi mai puţin simţită. Toţi motocicliştii ar trebui să ştie deja că distanţele de frânare sunt dublate pe asfalt ud şi că trebuie să compenseze acest lucru printr-un spaţiu de manevră mai larg, dar mulţi uita că este afectat şi comportamentul la accelerare şi în viraje. În timpul mersului pe ploaie, motociclistul trebuie să pună accentul pe controlul motocicletei fără bruscări şi pe anticiparea mişcărilor următoare. Controlul motocicletei fără bruscări Evitarea bruscărilor nu constă doar în acţionarea cât mai fină a frânelor şi a acceleraţiei, dar şi în balansul motociclistului, necesar în viraje. Pe astfalt uscat, ieşirea din viraje e uşuarată de o accelerare continuă. Pe ploaie, folosind aceeaşi tehnică, riscul alunecării creşte, deoarece aderenţa este împărţită între forţa de accelerare şi forţa laterală pe viraj. Dacă se planifică corect viteza la intrarea în viraj, nu va fi nevoie de accelerare sau frânare în timp ce motocicleta e inclinată, iar necesarul de aderenţă va fi redus. Planificarea Reacţiile de ultim moment ar trebui întotdeauna evitate, dai mai ales pe ploaie. O planificare corectă permite anticiparea corectă a frânărilor, accelerărilor sau schimbărilor de poziţie pe motocicletă. Pentru a nu folosi doar frânele, prin anticipare se poate folosi mai eficient frâna de motor, pentru pregătirea intrărilor în viraje sau intersecţii. Frâna de motor reduce riscul derapajelor, iar pericolul blocării roţilor este mai mic. Totuşi, manevra trebuie făcută cu blândeţe, în armonie cu motocicleta, schimbarea vitezei în jos se va face după ce turaţia motorului a scăzut corespunzător. Dacă viteza se schimbă prea repede în jos, roata din spate se poate bloca şi, pe deasupra, pot fi afectate motorul, cutia de viteze şi lanţul. E important de reţinut că cei din spate se aşteaptă ca lampa de la stop să se aprindă înainte de a încetini efectiv. Cum este motociclistul afectat de vremea proastă? Dacă eşti norocos şi ai la îndemână costumul impermeabil, atunci vei putea conduce relativ confortabil. Dacă nu, după aproximativ 10 minute vei fi ud până la piele. Lăsând la o parte sentimentul de disconfort, după o vreme vei fi cuprins de frig şi nu te vei mai mişca cu plăcere pe motocicletă, iar când vei ajunge acasă vei tremura şi vorbi cu greu. Este bine să nu subestimezi aceste aspecte, pentru că în asemenea condiţii e greu să te mai concentrezi la trafic şi la controlul motocicletei – şi aşa delicat. Vizibilitatea este şi ea redusă, dar pentru a te face mai vizibil în trafic, circulă cu farurile aprinse (oricum trebuie să fie în permanenţă aprinse) şi poartă elemente reflectorizante. În conculzie Condusul pe ploaie nu trebuie să fie evitat. Dacă îţi acorzi mai mult spaţiu de manevră, ia în calcul şi ceilalţi participanţi la trafic, care nu păstrează o distanţă mai mare, iar dacă nu faci manevre bruşte şi îţi anticipezi mişcările, vei reduce din riscuri considerabil. De asemenea, urmăreşte cum ploaia îţi afectează capacitatea de concentrare şi reacţie pentru a minimiza greşelile de pilotaj. Un echipament de ploaie bun este de mare ajutor.

Oricine poate merge cu o motocicletă în linie dreaptă. Problemele apar însă în viraje. Abordarea corectă a virajelor este una din cele mai mari provocări pe care le întâmpină motociclistul – dacă o faci corect îţi va creşte încrederea în tine şi în capacitatea ta de a controla „bestia”, te vei simţi în siguranţă şi vei avea parte de cele mai plăcute momente, altfel vei avea parte de unele din cele mai înfricoşătoare experienţe din viaţa de motociclist. Se spune că motocicleta nu se conduce, ci se pilotează. Ei bine, în curbe se vor vedea abilităţile tale de pilot. În teorie, un viraj perfect înseamnă a urmări o linie fluidă, cu viteza potrivită şi în treapta de viteză potrivită. Nu e greu, nu? Dar motociclismul înseamnă practică, practică, practică. Uneori îţi iese de minune, alte ori mai puţin bine. De multe ori facem lucrurile instinctiv, fără să ne dăm seama efectiv de fiecare mişcare. Motocicleta ne cere însă, câteodată, să acţionăm exact invers decât ne-ar spune instinctele. Pentru că în viraje totul este important (cum şi unde te uiţi, cum îţi alegi trasa, cum stai pe motocicletă, cum foloseşti acceleraţia şi frâna etc.), merită să stai un pic şi să analizezi lucrurile la rece ca să vezi cum ţi-ai putea îmbunătăţi stilul (dacă nu cumva te cheamă Valentino Rossi, probabil că toată viaţa vei mai avea câte ceva de perfecţionat la acest capitol). La modul sintetic, sunt 4 paşi pe care trebuie să îi urmezi: 1. Pregăteşte-te Pregătirea înseamnă în principiu 2 lucruri – adaptarea vitezei cu care intri în curbă (asta înseamnă în cele mai multe cazuri frânare) şi poziţionarea motocicletei faţă de drum. În curbă nu e deloc indicat să frânezi, aşa că cel mai bine e să o faci înainte de a intra în viraj, când încă motocicleta este dreaptă. Dacă urmează o curbă lină, e suficient să închizi acceleraţia şi să te foloseşti de frâna de motor. Dacă este nevoie de o reducere mai mare a vitezei, aplică ambele frâne. Frâna de motor acţionează numai asupra roţii din spate, aşa că începe cu frâna faţă (care e şi cea mai eficientă) şi după aceea frâna de picior până la limita de control (fără să blochezi roţile). Prea multă frână pe faţă va încărca toată greutatea motocicletei pe furca faţă şi va fi mai greu de virat. Prea multă frână pe spate va bloca roata şi motocicleta va derapa. Cum îţi dai seama până la ce viteză să încetineşti? Asta vine odată cu experienţa – cu cât mai multă practică, cu atât vei putea să apreciezi mai bine. Dacă îţi vine să apeşi frâna în timpul virajului, atunci înseamnă că aveai viteză prea mare şi la fel şi dacă îţi vine să închizi acceleraţia pe timpul virajului. Dacă ţi se face frică şi nu îţi vine să te înclini atât cât ar trebui (pentru acea viteză), înseamnă că viteza este şi în acest caz prea mare, ca şi atunci când devii crispat şi îţi încleştezi mâinile pe ghidon. Dacă ţi se pare că puteai mai mult şi că ai încetinit prea mult… ei bine asta nu e o greşeală neapărat. Pe viitor vei fi mai încrezător şi te vei putea descurca mai bine. În aprecierea vitezei te ajută mult şi semnele de circulaţie (înaintea curbelor mai periculoase sunt impuse în general limite de viteză – limitarea e pentru toată lumea, teoretic ar trebui să poţi să iei curba mai repede decât un camion, dar e o idee bună să începi de la acea limită, iar cu timpul îţi vei da seama dacă poţi să mai adaugi ceva). Foarte important e să urmăreşti traficul – vei putea vedea cam cu ce viteză intră în curbă cei din faţă şi te ajută să „ghiceşti” geometria curbei. Fii atent în ce treaptă de viteză eşti. Dacă intri în curbă într-o viteză prea mare, atunci motocicleta „nu trage” şi pierzi din aderenţă. Dacă intri într-o treaptă de viteze prea mică atunci nu vei mai avea rezervă de putere şi nu vei mai putea accelera. Înaintea virajului poziţionează-te pe bandă în exterior (aproape de bordură dacă urmează o curbă la dreapta şi lângă marginea drumului dacă urmează o curbă la stânga). Astfel vei putea maximiza vizibilitatea (vei putea vedea mai departe pe curbă) şi vei avea o trasă cu o rază mai mare decât raza de curbură a drumului (ceea ce va „înmuia” curba). 2. Priveşte în lungul curbei Eşti foarte aproape să începi virarea. Trebuie să analizezi cu atenţie curba (cel puţin atât cât vezi din ea). Sunt obstacole pe drum? (gropi, denivelări, nisip, pietriş, asfalt ud etc.) Ai viteza potrivită? (încă mai poţi frâna înainte să te apleci). Încearcă să îţi construieşti în minte traiectoria pe care o vei urma. Încearcă să îţi dai seama unde este ieşirea din curbă şi îndreaptă-ţi privirea într-acolo. Întoarce tot capul către punctul unde vrei să ajungi (nu te uita doar cu coada ochiului), nu îţi lăsa privirea atrasă de un copac solitar de pe marginea drumului sau de camionul care se apropie din sens opus, foloseşte „target fixation” în avantajul tău. Nu încerca să urmăreşti linia de demarcaţie a drumului, urmăreşte propriul tău traseu. Dacă îţi pierzi reperele şi nu mai poţi „să vezi” traseul imaginar pe care l-ai plănuit, vei avea o senzaţie de panică şi ţi se va deteriora simţul vitezei deci rămâi concentrat pe direcţia pe care vrei să mergi pe tot timpul virajului. Dacă priveşti departe, vei avea timp să descoperi următoarele curbe şi să începi deja să îţi faci strategia pentru ele. Încearcă să îţi construieşti o trasă fluidă, nu una poligonală (ca si când virajul ar fi format din mai multe viraje mici). Fii atent la geometria drumului. „Punctul de dispariţie” este acea zonă în care cele 2 capete ale şoselei par a se uni (desigur, o iluzie optică datorată perspectivei). Dacă, pe măsură ce înaintezi, punctul de dispariţie se îndepărtează, atunci curba se lărgeşte, ceea ce e bine, dar dacă punctul de dispariţie pare că se apropie atunci fii atent pentru că vei întâlni o curbă care se strânge. Cabrajul drumului (unghiul făcut de şosea cu orizontala) este de asemenea un factor important. Pe un drum cu cabraj pozitiv curba va părea mai uşoară şi va trebui să te înclini mai puţin (faţă de verticala drumului) în schimb, pe un drum cu cabraj negativ (şoseaua e înclinată invers faţă de direcţia de virare) curba va părea mai strânsă şi va trebui să te înclini mai mult. Te poţi aştepta la cabraj negativ în intersecţiile cu sens giratoriu din afara oraşelor (sunt construite aşa pentru ca apa să se scurgă în exterior). Majoritatea drumurilor sunt uşor bombate pe mijloc pentru a permite scurgerea apei deci, în principiu, pe virajele de dreapta beneficiezi de o uşoară cabrare pozitivă, iar pe virajele de stânga ai parte de o cambrare negativă. Pe un drum în pantă va fi nevoie să accelerezi mai mult pentru a menţine aceeaşi viteză, în schimb pe un drum la vale va fi nevoie să accelerezi mai puţin, aşa că fii atent ce treaptă de viteză alegi. 3. Apleacă-te în viraj „A vira” este impropriu folosit pentru motociclete. Nu întorci volanul şi virezi (în limba engleză simbolistica e mai evidentă – „steering wheel”, volanul însemnând roata cu care virezi în traducere mot-a-mot). Singurul mod în care virează motocicleta este prin aplecarea ei, iar ca să virezi trebuie să faci o manevră de contravirare. Odată ce ai obţinut unghiul de înclinare dorit, încearcă să menţii motocicleta într-o poziţie constantă până în momentul în care vezi capătul virajului. Poziţia corpului este foarte importantă! Indiferent cât de mult ne înclinăm, capul ar trebui să rămână în poziţie verticală. Dacă îţi mai aminteşti de la anatomie, în urechea internă sunt 3 canale semicirculare care asigură funcţia echilibrului. Menţinând capul în poziţie verticală scutim creierul de efortul de a face tot felul de ajustări. De asemenea, având linia privirii în acelaşi plan cu linia orizontului, ne va fi mai uşor să ne orientăm în spaţiu, să apreciem distanţele şi vitezele. Braţele trebuie să fie relaxate. Menţine controlul ferm asupra ghidonului, dar nu în mod rigid. Motocicleta are tendinţa să se auto-echilibreze şi pot apărea mişcări uşoare ale ghidonului. De asemenea, la denivelări, în cazul în care mâna este prea rigidă, ai putea trage de acceleraţie în mod accidental. Pentru a evita asta, coatele trebuie să fie mereu uşor îndoite. Poziţia corpului depinde foarte mult atât de tipul de motocicletă, cât şi de tipul virajului. Prin construcţie, cruiserele nu permit un grad aşa de mare de libertate de mişcare în şa (poziţia cu picioarele înainte, forma rezervorului şi forma şeii – de multe ori concavă), în schimb un motor de viteză permite o mai mare lejeritate în mişcare (poziţia ghemuită cu picioarele sub corp, forma rezervorului care ajută să controlezi motocicleta cu genunchii, şaua de formă convexă ce permite o mai uşoară alunecare dintr-o parte în alta). La viteză mare, forţa centrifugă este şi ea mare şi trebuie compensată printr-o înclinare mai mare a motocicletei. Dacă te bagi sub motocicletă (corpul „atârnă” de motocicletă, cu un genunchi rămâi agăţat de rezervor şi cu celălalt mult scos în afară, la nivelul solului) poţi reduce în mod semnificativ unghiul de înclinare al motocicletei. Dimpotrivă, la viteză mică, dacă este nevoie să iei un viraj foarte strâns, forţa centrifugă fiind foarte mică va trebui să scoţi corpul în afara virajului. Atenţie la mişcarea corpului! În momentul în care vei dori să scoţi corpul în afara motocicletei, aceasta se va mişca în direcţie opusă. Rezultatul s-ar putea să fie unul neaşteptat – în loc să înclini mai tare motorul, aşa cum ţi-ai dorit, te trezeşti că motocicleta se îndreaptă. Cel mai bine este să îţi schimbi poziţia corpului în faza de pregătire a virajului – îţi muţi fundul pe jumătate pe şa şi jumătate în afară, scoţi un genunchi în afară iar cu celălalt strângi rezervorul şi rămâi în aceeaşi poziţie pe toată durata virajului. 4. Accelerează Imediat ce poţi face asta, accelerează. Motocicleta este mult mai stabilă când accelerezi decât atunci când gazul este închis. Când accelerezi, muţi greutatea motocicletei mai mult pe roata din spate, suspensiile lucrează corect, motocicleta se echilibrează şi vei obţine o mai bună aderenţă şi tracţiune, şi o mai bună manevrabilitate a roţii faţă (pe perioada de frânare, greutatea se mutase în faţă). Acceleraţia face ca motocicleta să se ridice, dar tu nu vrei aşa ceva încă. Accelerează foarte încet, pas cu pas, la început până în punctul în care simţi că motorul începe să intre în sarcină (venind de pe o perioadă de frânare, motorul acţiona ca o frână – frâna de motor), iar în momentul în care poţi vedea capătul virajului, accelerează din ce în ce mai mult, astfel încât la sfârşitul curbei să ieşi cu viteza cu care doreşti să îţi continui drumul pe linie dreaptă. Dacă accelerezi prea mult şi prea devreme, rişti să ieşi în afara virajului (pe contrasens sau în decor). Când închizi gazul (acelaşi lucru se întâmplă şi dacă frânezi), motocicleta tinde să se ridice şi apare un fenomen în aparenţă ciudat – motocicleta nu pierde din viteză imediat, ci pare că se accelerează. Datorită profilului rotund al cauciucurilor, atunci când motocicleta este înclinată, diametrul roţilor se micşorează (de fapt diametrul cercului format din suprafaţa de contact), iar când motocicleta se îndreaptă diametrul se măreşte, motocicleta câştigă viteză. Dacă ţi se pare că ai intrat cu viteză prea mare în curbă, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să te înclini mai mult. Cauciucurile moderne au un coeficient de frecare destul de bun (asta dacă nu ai ghinionul să întâlneşti nisip, ulei sau altele asemenea) şi mai mult ca sigur vor sări întâi scântei din scăriţe sau tobele de eşapament, până ce motocicleta să se fi înclinat aşa de mult încât să pierzi aderenţa, aşa că învinge-ţi teama şi apleacă-te mai mult dacă este nevoie de asta. Uneori chiar e nevoie să reduci viteza (ai intrat mult prea tare în viraj, curba începe să se închidă etc.). Nici în aceste situaţii nu închide gazul (de obicei este primul lucru care îţi vine în minte, dar încearcă să te stăpâneşti) . Cel mai bine e să apeşi frâna spate uşor. Uşor înseamnă uşor – aplică doar atât cât e nevoie şi în nici un caz nu bloca roata, pentru că vei derapa. Frâna spate aplicată uşor va face ca motocicleta să vireze mai mult şi fără să se ridice. Există situaţii de urgenţă în care trebuie să frânezi puternic (îţi sare un copil sau un animal în faţă, te trezeşti cu un camion staţionat în curbă etc.). În această situaţie apasă ambreiajul şi aplică frâna faţă (cât de tare poţi, dar fără să blochezi roata); motocicleta va încerca să se ridice (şi în acest fel să te scoată în afara curbei), aşa că apasă cu genunchiul din exterior în rezervor şi cu călcâiul din interior în scăriţă pentru a împiedica asta. Ce ar mai fi de spus? Pe stradă, linia perfectă este un pic diferită de ceea ce ne învaţă Keith Code în The Twist of the Wrist (o carte foarte bună de altfel, ce merită citită) – îţi alegi linia în aşa fel încât, din momentul în care ai început să te înclini, să poţi să accelerezi constant pe tot timpul virajului, pentru că strada nu oferă aceleaşi condiţii ca un circuit. Pe circuit asfaltul este mult mai aderent, nu există gropi sau nisip, curbele au o bună vizibilitate, nu circulă alte vehicule din sens opus. Pe circuit, obiectivul principal este să câştigi cât mai multă viteză (să scoţi un timp cât mai bun) pe fiecare viraj, în schimb pe stradă obiectivul principal este să eviţi orice pericol. Dacă nu te premiază nimeni pentru că ai ajuns mai târziu, atunci te poţi premia singur pentru că eşti teafăr şi motocicleta nu are nici o zgârietură, iar răsplata este o altă călătorie pe două roţi cel puţin la fel de plăcută ca şi celelalte. Dacă nu poţi vedea ce se întâmplă în curbă, este de preferat să întârzii un pic intrarea în viraj (până când poţi să vezi mai bine) şi să intri cu o viteză mai mică decât să alegi linia de viteză.

Deschid acest topic mai mult pt incepatori cu toate ca poate fi benefic si pt cei ce merg de ceva timp pe motor dar simt ca nu au evoluat pe cat ar fi dorit.Ce trebuie sa faci sa mergi mai bine pe motor?Care este atitudinea corecta pt a invata mai rapid? Sunt o mie si una de intrebari la care daca gasesti raspusuri corecte ,vei avea sansa de a evolua mai rapid pe 2 roti. Multi dintre motociclisti au TOATE raspunsurile si multi nu mai au ce invata.Multi dintre acesti multi nu mai sunt printre noi.Sa fie oare pt ca au stiu tot sau pt ca nu au invatat nimic?Multi ar fi dorit sa li se mai acorde o sansa de a face lucrurile altfel,de a invata ce trebuie ,de a merge corect pe motor,de a avea in primul rand respect fata de tine insuti si ulterior respect fata de cei din jurul tau. Parerea mea este ca motociclismul este direct legat de 'bunul simt'.Acest bun simt poate fi interpretat in actiunile voastre pe motor fatade colegii de drum,de pietoni ,de soferii auto.Trebuie sa realizezi ca nu ti se va acorda respect daca nu acorzi respect. Tin sa precizez ca cele scrise nu sunt copiate ,traduse din carti sau reviste si reprezinta parerea mea ca motociclist.Nu sunt cel mai rapid pe traseu,nu sunt cel mai bun pe o roata,nu ma pricep la stunt'uri dar am 40ani din care 26 de motociclism ,pe mai bine de 100 de diferite modele.Ah,si sunt inca 'aici'. Ca incepator ,ai o gramada de intrebari la care nu ai raspunsuri sau la care primesti 1001 de raspunsuri diferite.Unele dintre acestea sunt si au fost mult dezbatute pe forumuri dar niciodata toate la un loc. Idea acestui topic este sa cautam toate intrebarile al caror raspunsuri ne vor ajuta sa avansam in 'mersul pe motor'. In primul rand ,ma gandeam la lucrurile care stau la baza atitudinii unui pilot si care il sculpteaza ulterior in motociclistul ce va fi. Dedicatia fata de sport, frica,adrenalina,talent,nebunia,perseverenta,reflex,statura,bunul simt,ego'ul,riscul..... Ce ne face sa mergem cum mergem?Ce ne face sa mergem mai rau decat altii?Ce trebuie sa facem pt a merge mai bine?Cred ca cel mai important lucru in motociclism este ca trebuie sa fi constient ca un motociclist mort nu poate avansa.De ce murim pe capete?Sunt numai soferii auto de vina? Mototciclistii nu porta nici o vina? De fiecare data cand se intampla cate un accident mai putin grav sau din pacate in unele cazuri chiar fatal ,auzim aceleasi scuze penibile; nu am/a avut nici o vina,...conservarul este de vina. Saracul mergea cu numai 270km/ora si masina ia intors in fata,...si altele si altele.Hai sa dezbatem putin acesta atitudine si ce ne face sa fim mai PROSTI decat trebuie. 1. In clipa in care tu te duci si iti vinzi bicicleta pt a da un avans la un ZX-10 ,CLAR esti inconstient. Asta nu inseamna ca nu vei putea merge pe acel motor ci doar ca sansele tale de suprevietuire sunt mult mai scazute.Si aici trebuie sa stai sa gandesti urmatoarele: familia ta are destui bani pt a te ingropa? parintilor le va pasa ca tu esti mort sau vor beneficia dupa decesul tau (caz in care poti pune si NOS pe motor). prietena ta,pe mana a carui prieten ramane? Daca toate aceste lucruri te intereseaza si conteaza si daca nu esti total inconstient vei ajunge la concluzia ca trebuie sa cauti o motocicleta pe masura,una nu neaparat f mica ca capacitate dar nici f puternica. Una care te va duce de ici-colo pt inceput,care iti iarta cat de cat greselile,care este intro stare tehnica buna si care iti va acorda sansa de a te bucura de ia si 'maine' pt ca nu esti mort.Asta nu inseamna ca nu poti deveni statistica pe scuter daca esti idiot.Ai motor de 2 zile si intrebi pe toata lumea cum se merge pe o roata?Ai motor de 3 zile si pleci in 'excursii' cu 'baietii' pe cheia?Ai motor de 4 zile si faci liniute printre semafoarele de pe magheru? esti un idiot si vei murii.Singura mea dorinta este sa nu ma iei si pe mine cu tine. 2.Ok, ai cumparat motocicleta corecta.E super frumoasa.Inainte de a iesi cu ea trebuie sa intelegi ca primul si cel mai mare factor care te duce la accident sunt prietenii.Cei care asteptau la fel de mult ca si tine sa iti iei motor ca sa aibe cu ii arata cat de bine merg ei fata de tine , incepator.Sunt persoanele care inconstient te indruma sa faci prosti,sa mergi mai tare decat trebuie,sa mergi altfel decat trebuie.Te influenteaza fara asi da seama,intro directie total incorecta.Rare ori ai sa vezi un prieten motociclist care sa te indrume sa o iei incet si sa nu incerci sa mergi ca el,dupa el. Trebuie sa realizezi ca unde sunt multi adrenalina creste,sansele de accident si deces cresc.Nu inseamna ca daca ai cu tine,langa tine alti 10 motociclisti ,ca ei la randul lor stiu sa mearga corect.Nu inseamna ca unul dintre cei 10 nu va face o greseala si nu va intra in tine sau ca nu e destul de avansat pt a evita o greseala de a ta,de incepator. Este f important sa iti alegi prietenii cu care mergi la drum f atent mai ales ca incepator. Parerea mea este ca cel mai intelept lucru este sa mergi cat mai mult singur,in ritmul tau ,fara a fi stresat si presat de altii in a merge intrun alt ritm decat te simti comfortabil. 3.Ok.pana aici totul bine si frumos. Ce faci? Pornesti motorul si pleci la drum.Prima zi mai incet .A doua zi ceva mai tare. A treia zi ceva si mai tare si ceva mai putin atent la traficul din jurul tau.A patra zi devii racheta si toti ceilalti participanti la trafic nu mai conteaza.Doar tu esti Gigi cu Gsxr'ul de 1000 si 200cp, .....nu au cum sa nu iti acorde respect.Asadar treci prin intersectii fara a te uita stanga/dreapta doar pt ca ai verde si prioritate. Idiotul ce vine cu masina din laterala ,care tocmai a iesit de la bodega cartierului nu are timp sa franeze si te ia in plin cu toate ca tu aveai prioritate.El se alege cu numai un dosar penal ca de fapt era fiul unui parlamentar iar tu cu coloana rupta stai in pat cu fata in jos ca sa te stearga parintii iubitori la cur tot restul vietii.Sotia ta se intalneste cu inculpatul pt a primii despagubirea ,.. realizeaza ca acela este mai intreg decat tine,...si se recasatoreste. Asta e, viata e dura.. Dar ce conteaza,caci TU ai avut prioritate si EL a fost de vina. Prietenii de pe SBZ te vor intelege,aprecia si respecta in continuare.Ca tu esti tot Gigi dar pe din doua. Ce incerc sa spun este ca majoritatea motociclistilor isi lasa vietile in mainile altora de fiecare data cand ies la drum.A nu mai fi atent la cei din jurul tau devine un reflex.Cainele ce se afla pe trotuar la 50m mai sus nu mai reprezinta un pericol pt ca cu o sapt mai inainte ai avut ocazia de a vedea un maidanez care sa oprit la semaforul rosu si care a trecut pe verde odata cu prietonii.In subconstientul tau realizezi ca acel caine este mult mai destept decat tine.Macar el tine la viata lui. Trebuia sa realizezi ca orice obiect in miscare stanga /dreapta poate deveni ultimul lucru pe care il vei vedea.Nu miza pe faptul ca soferul din dacia parcata te-a vazut si ca va opri.Nu miza pe faptul ca acel maidanez nu va traversa strada.Nu miza pe faptul ca tu poti frana atat de bine incat sa nu intri sub tirul din care incerci sa musti mergand pe autostrada cu 150km/ora. Ia in calcul neprevazutul si faptul ca Orice i se poate intampla Oricui,Oricand. Idea este sa MERGI PREVENTIV.Cu cat mergi mai tare cu atat distanta intre tine si obiectele ce prezinta un pericol trebuie sa fie mai mare la inceperea franarii sau evitarii acelui 'ceva'.Vei avea surpriza sa constati ca acel ceva tocmai a facut acea manevra de care iti era frica,iar tu ai putut evita accidentul doar pt ca ai gandit si nu ti-ai lasat viata in 'mainile altuia'. 4.Ma asez la masa,comand o cafea,astept un prieten motociclist.Apare.Casca la subrat,adidasi de firma,blugi trei sferturi,tricou fara maneci.Arunca pe masa ochelarii de soare ,in loc de manusi.Imi trece casca prin fata inainte de a o aseza pe scaunul de alaturi si remarc ca este una f bricolata care nu la costat mai mult de 50e,dar care intradevar,nimic de reprosat,merge la fix cu ochelarii. Stau si ma intreb? oare de ce sunt prieten cu acest individ? Clar este idiot iar eu am incercat toata viata sa ma feresc de idioti. Cum poti sa sa dai 12.000euro pe o motocicleta si sa nu fi dispus sa dai 400euro pe o casca de renume care clar va face toti banii in clipa in care incerci sa te sinucizi.Cat de idiot sa fi sa crezi ca pielea de pe genunchi este mai dura decat pielea unui pantalon sau combinezon.Ah,am inteles! Omul fumeaza Marlboro.Cat de idiot trebuie sa fi c sa crezi ca slapii printre care ti se extind degetele de la picioare ca ghearele unui uliu pe schimbatorul de viteze,nu vor zbura mai sus decat rapitorul in clipa impactului...? Majoritatea motociclistilor realizeaza pericolul ce ii paste in clipa in care se expun accidentelor fara protectiile adecvate si cu toate astea continua sa merga fara protectii si risca buna stare cat si viata pt cateva sute de euro.Inteleg.Combinezonul nu da bine la terasa.Pectoralii nu se vad prin jacheta.Dar faza cu slapii pe motor intrece orice 'taranism'. Cu toate astea,interesant de observat sunt femeile sau in majoritatea cazurilor ,virginele care le plimbam in varful motorului ,care sunt cu MULT mai proste decat noi.Nu mai stiu unde citeam ca femeile sunt ceva mai destepte decat barbatii.Nu si in cazul de fata.Cat de idioata sa fi,sau mai bine zis,cat de mult vrei sa-l iubesti,pt a fi dispusa sa iti risti viata sau sa ramai schiloada tot restul vietii? El are casca si o invita pe ea sa nu poarte una,deoarece prietenii trebuie sa vada cat de bine arata victima inainte de a fi sau 'violata' sau omorata.Ea este f mandra de faptul ca a fost bagata in seama de asa 'un important'.Isi incalzeste thongul peste tobele ce tocmai intentioneaza sa io traga caci idiotul tocmai a intors capul dupa o alta in timp ce tramvaiul a oprit in fata lui. Concluzia= Prosti si Proaste. Aveti bani de motor dar nu de echipament? Parerea mea este sa va cumparati echipamentul mai intai si unul de calitate si ulterior vedeti cu ce intentionati sa testati acel echipament. 5.Viteza. Incep prin a va readuce aminte ca SPEED KILLS. Mai mult decat oriunde la noi in tara.Motociclismul sa dezvotat ceva mai rapid in ultimii 10 ani.Pt cei ce nu au habar ce inseamna o motocicleta si ce inseamna motociclism,motocicleta este doar un obiect frumos,periculos,si care costa f multi bani.'Idea' de viteza,toti o cunosc dar pusa in practica este cu totul alta treaba.Vine Gigi cu dacia si se opreste la intersectie.Gigi este sofer de 40 de ani ,sofer pe tir ,sofer cu experienta.Gigi nu prea face greseli la volan.Este om cu capul pe umeri,om cu responsabilitati,cu nevasta si 3 copii. Este un om care munceste din greu pt asi intretine familia si asi creste copiii asa cum trebuie.Gigi este um om care nu are nevoie de probleme.Gigi poate fi si tatal tau. Gigi se asigura inainte de a intra in intersectie,pt ca asa spune legea.Se uita lung la dreapta, vede nimic.Se uita lung la stanga ,vede un punct de lumina.Punctul poate fi un bec aprins care palpaie prin fereastra unei case.De fapt ce nu stie Gigi este va punctul de lumina esti TU,idiotul care strabate DN1 cu 280km'ora.Gigi sta ,isi face calculele batraneste.Chiar daca punctul ar fi o masina,nu ar avea cum sa ajunga la el in urmatoarele secunde.Imposibil. Gigi om atent,iese in DN1 sa isi duca copiii la iarba verde.Idiotul,venind cu 280km/ora,strabate cei 700m distanta in 10 secunde si se infige in dacia lui Gigi ,trecand prin portiera si iesind pe cealalta parte a masinii cu 2 dintre cei 3 copii a lui nea GIGI. Copiii mor.Iditul de tine moare.Lumea lui Gigi este intoarsa pe dos.Gigi se spanzura.Parintii tai se spanzura pt ca esti,sau ai fost unicul copil. Esti un idiot.Sau mai degraba ai fost un idiot.Prietenii te plang.Pe forum se scriu mii si mii de RIP'URI cum ca ce baiat bun ai fost.Toti te plang.Vina ,clar, a lui Gigi.Nimeni nu il plange pe Gigi si cei 2 copii. Daca as fi Gigi,nu m-as fi spanzurat ci te-as fi omorat cu mainile mele.Ai fost un idiot. Viteza omoara.Cand mergi cu 200 la ora,timpul de reactie nu mai este acelasi.Motocicleta nu mai reactioneaza la fel.Sa nu mai vorbim de cei ce nu au habar despre motociclism.Esti sub impresia ca soseaua iti apartine? Esti sub impresia ca toti trebuie sa te evitam pe drum? Esti sub impresia ca daca intri in mine care sunt la volan ca eu o sa te plang pe tine mai mult decat o sa imi plang daunele la masina? Esti un idiot. Vrei viteza? Dute pe circuit.Dute cu baietii care stiu ce inseamna viteza si descoperi ca tu de fapt nu mergi deloc tare.Dute cu cei ce stiu ce inseamna viteza si nu mai merg demult pe strada.Dute si mergi cu viteza unde nu vei omora pe nimeni ,mai ales pe tine.Nu ruina viata mea,a ta ,a parintilor tai,...a lui GIGI. Nu fi idiot. Speed kills.Sunt o gramada de morti care asteapta pe forumuri ca cineva sa isi aduca aminte de ei.Nu avem timp pt ca trebuie sa ii plangem pe cei ce vor muri maine. 6.Printre masini. Merg pe motor de 26 de ani.Dar azi conduc masina.Sunt la volan si nu pot spune ca sunt atent.Dar aud sunet de motocicleta venind din spate.Ma uit in oglinda si vad racheta.Gandesc si nu reactionez.Merg drept.Merg pe cat de drept se poate pt a nu face greseli ce il pot costa pe colegul meu.Colegul meu se aproprie.Intentionez sa il salut.Sigur il cunosc si ma cunoste.Trece cu viteza pe langa mine si imi ia oglinda cu cotul.Sunt plin de spume.El incetineste ,vine langa mine,in mers,ridica ecranul si incepe sa ma injure.Este vina mea pana la urma.Am mers prea drept. Nu a avut loc printre mine si masina din stanga mea. Este vina mea si a celui ce conducea masina din banda a doua pt ca am iesit pe drum odata cu el.Este de fapt soseaua lui si noi habar nu aveam.Ma opresc la semafor alaturi de el,gandindu-ma ca oglinda ma va costa vreo 250euro.Sa ma dau jos sa ii f.. una dupa ceafa? Sa ii spun cat de idiot este in timp ce ii atrag atentia ca si eu sunt motociclist? Sunt confuz pt ca imi dau seama ca nu stiu cum sa reactionez.El ma scuteste de toate acestea lovindu-mi aripa masinii cu piciorul in timp ce accelereaza de la semafor.Aripa este indoita.Altii 400euro.Ma uit pe fereastra la soferul din stanga mea care lasa geamul jos si striga catre mine cu dusmanie : Motociclisti nenorociti! Sa ii spun ca si eu sunt motociclist? 7.respect fata de sport/hobby In '85 in timp ce deveneam motociclist pe o Ninja 600 am avut ocazia de a cunoste un om deosebit,o persoana ce ma ajutat sa realizez ce inseamna sa uibesti acest sport,sa te dedici acestui sport,sa nu regreti ca il practici si l-ai practicat.Acest cineva era si poate mai si este un motociclist deosebit prin faptul ca conducea un Gsxr1100 cu o mana.Cu mana stanga.Mana dreapta era de metal,un carlig gen Captain Hook ,adaptat pt a a intoarce mansonul si a frana.Respectivul avea 30+ ani la acel timp.Devenindu-mi prieten,am inceput sa purtam tot felul de discutii legate de acest sport ca intrun final sa imi povesteasca cum cu cativa ani inainte cand se considera mai 'smecher',mergand pe o roata a scapat motorul peste cap,acesta cazudui pe mana dreapta care a fost strivita si ulerior amputata. Lunile ce au urmat au fost cele mai grele ,acesta nehotarat daca mai urma sa incerce sa mearga pe motor.Pasiunea pt motociclism a fost mult mai mare decat frica de a incaleca motorul dinou,si dupa cateva luni acesta era in sa.Era un pilot f experimentat.Mergea si tare cand era loc,dar mergea cu cap.Nu se mai risca in tot felul de situatii imposibile.Nu mai avea nimic de demostrat pritenilor motociclisti.Pur si simplu,iubea sportul si il practica in asa fel incat sa ajunga acasa dupa fiecare iesire.Imi aduc perfect aminte vorbele lui: Oresti,mergi pe motor in asa fel incat sa nu ajungi vreodata sa regreti ca esti motociclist.Nu te va aprecia nimeni daca ai coloana rupta sau un picior lipsa.Tu vei fi singurul care vei suferi la nesfarsit.Persoanele ce te iubesc vor suferi alaturi de tine.Gandestete la ei daca nu iti pasa de tine.Practica sportul in asa fel in care sa te bucuri de el zilnic si sa nu ajungi sa ti se intample ce mi sa intamplt mie ca sa realizezi ce trebuie si ce nu trebuie sa faci pe motor.Respecta sportul si iti va aduce numai satisfactii. va urma..........

Salut persoanele prezente la intrunire si le multumesc pentru increderea pe care mi-au acordat-o alegandu-ma sa calauzesc destinele acestui club drag mie si multor altor pasionati de motociclism, mai vechi sau mai noi. Acum, cand presimt ca ne vom regrupa si ne vom reintalni si cu acei care din diverse motive au incetat sa ne mai onoreze cu prezenta sau macar cu ajutorul online, prin comentarii care sa aduca plusvaloare clubului si miscarii motoveteranilor din Romania, nu-mi ramane decat sa trecem la a efectua o regrupare masiva, o prezenta si o miscare demna de onoarea numelui clubului si a membrilor sai cu vechime in mersul pe doua roti! Pana vor fi ridicate restrictiile legate de pandemie, doresc sa ne regrupam macar online, ca apoi sa ne revedem cu totii ca in vremurile bune. De asta voi incerca sa am io grija! Voi reveni cu un topic nou, care sa reporneasca motoarele de sub sura, sa scuture praful asternut ani de zile pe miscarea noastra! Pana sa dau pedala de repornire, va rog sa va pregatiti motoarele, corturile si cheful de alta data de revedere!

Si Io am insemnul "Clubului Motoveteranilor (nu "patch", ca suntem romani ce naiba) pe motoreta, pe vesta de piele, pe niste tricouri si pe alte diverse obiecte si nu-l dau jos si nici nu-l acopar cu altceva, sa vedem ce se intampla...si il tin in primul rand in memoria lui Stefan, care l-a pus in practica pentru prima data... Cred in "Clubul Motoveteranilor" asa cum a fost de la inceput, un grup de prieteni cu o pasiune comuna, ajunsi sau trecuti de o anumita varsta si care se intalneau unde, cum si cand puteau pentru a-si sustine si impartasi impresii despre aceasta pasiune...fara pretentii de a se erija in conducatori, sau a beneficia de diferite avantaje de la acest club... Chiar nu se mai poate asa ceva ??!!

Dupa cum decurg discutiile .... nu cred ca voi participa la sedinta. Asa am facut la ultimile doua participari ale mele la Întrunirea anuală a Clubului Motoveteranilor (anul trecut consider ca am "cheltuit" mai bine timpul in apa decat la sedinta). Locatia ...indiferenta, atata timp cat ma face sa imi "sfaraie" calcaiele sa fug de acasa. Calimanestiul e placut, imi place mult apa, dar.... si de gratare te saturi dupa o saptamana! Observ ca se agita lumea dupa nu stiu ce standarde de confort...dar cu unii dintre voi m-am intalnit si la locatii fara mofturi , chiar si cu cortul. Consider ca pana pot sa stau in saua motorului cu scopul de a ma revedea cu prietenii, pot suporta si "doar o camera aerisita si un pat curat", sau chiar cort. Tin minte Tismana- am fost cu cortul, unde seara tarziu "Bucurestiul" a plecat la camera, iar "provincia" a depanat povesti, a golit sticle, a legat prietenii langa foc...pana dimineata. La Sacelu am luat camera ...cam degeaba, acelasi motiv- fara foc. Dupa intrunirea de la Sighisoara a cam disparut entuziasmul ala... povestile mai "subtiri" , la fel si grupurile, seara destul de devreme se retrage fiecare la barlogul lui.... Unde vreau sa ajung? Confortul la care tindem toti, a racit grupul. Sa nu imi spuneti de varsta! Saua motorului si ploile au tabacit doar pielea si fundul pantalonilor, mintea e blocata undeva devreme. Poate si chestiile astea au racit, divizat, micsorat grupul.... a, si orgoliile alea gratuite de genul "masculul alfa" care apar in orice grup. In concluzie, ca tot am zis ca raman doar simpatizant al ideii de club, nu si a felului cum merge clubul... daca felul in care se desfasoara clubul se suprapune cu felul meu de a fi, voi spune si eu prezent. na, ca mult am batut din gura.... sper sa aiba si inteles ( nu am rabdare nici macar eu, sa citesc ce am scris!)

In urma discutiilor avute cu unii membri vechi ,initiatorii conceptului MOTOVETERANII ADUNAREA,sperand ca demersul nostru este benefic pentru viitorul Clubului Motoveteranilor hotaram suspendarea activitatii ONG-ului "Asociatia Clubul Motoveteranilor" incepand cu data de 01.12.2018 pe o perioada nedeterminata. Ne dorim ca acesta masura sa reprezinte "formula de rezolvare a impasului in care s-a ajuns".Ramanem ,cel putin pana la Adunarea de la primavara,simpli membri simpatizanti.Suntem alaturi si sustinem pe cei care doresc sa contribuie la revitalizarea activitatii clubului, asa cum vor hotara membrii cu drept de vot.

Tare as vrea sa o vad si eu Ducule ! Dar in acelasi timp ar trebui sa nu traim doar din amintiri. Cu siguranta ca dupa atatia ani am inceput sa ne cunoastem unii pe altii mai bine si mai detaliat , povestile au inceput sa se repete caci eram 99% aceiasi. Putine fapte si intamplari peste an care sa fie notabile si inedite. Dar ne revedeam mereu cu placere ! Acum senzatia e ca intalnirea a devenit o oarece obligatie , ceva la care participam cu mult mai putina tragere de inima. A disparut acel ceva ! Cu siguranta ca nu toti simt acest lucru , eu unul simt ca s a pierdut acel farmec , acel iz de aventura ! Mi am facut prieteni printre voi si nu imi e tot una sa vad ca se poarta discutii uneori prea dure, Mi ar placea ca zambetul si voia buna sa reapara. Sa lasam ranchiuna , vanitatea si neintelegerile deoparte. Si ca sa fiu in ton cu vremea : Acum in AN CENTENAR sa facem sa ne fie bine impreuna. Poate ca se indura cineva (ma gandesc la tine TONI) sa reposteze listele cu membrii si simpatizanti de acum vreoo 5-6 ani si o actualizare . Va salut cu respect Domnilor !

Cum ma numar printre cei care s a bucurat de la primele intalniri de fiecare moment petrecut in compania domniilor voastre , mai vechi sau mai noi , care inca mai participa sau care au abandonat , consider ca imi pot exprima parerea personala cu privire la starea de facto. Cred ca este o mare dilema aici. Toata lumea vorbeste de " Club moto " cand face referire la Clubul Motoveteranilor . Dar cum cei mai multi stim , CLUB este o entitate ce presupune reguli mai mult sau mai putin stricte . Reguli scrise si nescrise , dar acceptate direct sau tacit. Dar Clubul Motoveteranilor nu este CLUB ci o Asociere de AMICI si PRIETENI pasionati de motoare , de persoane mai in varsta cu precadere , cu pasiune pentru mersul pe 2 roti.Iar in jurul unui nucleu si a efortului depus de catre IVAN PEDALA s au organizat cateva intruniri , ocazie la care au participat din ce in ce mai multi. Toate pana la un moment dat , acum cativa ani , cand din cauza unor disensiuni intre unii membrii si a unor contre din acest GRUP au inceput sa dispara incet incet membrii. Faza cu Tresele s a nascut din dorinta de a diferentia unii membrii de alti membri. Si nimeni nu s a opus. Ulterior s a abandonat. Devenise perimata. Apoi au inceput sa apara Emblemele si Patch urile. Sa ne cunoasca lumea motociclistica. Sa stie ca existam.S a nascut idea de a ne evidentia ca un CLUB , dar NIMENI nu a dorit sa fie un CLUB. FARA REGULI s a spus si chiar atunci cand s a incercat sa se puna bazele unui CLUB s a votat impotriva. Asa a si ramas - NO CLUB. Iar in zilele noastre s a nascut un ONG care a preluat denumirea de CLUBUL MOTOVETERANILOR din dorinta de a securiza aceasta denumire si de a putea da o forma de LEGALITATE in eventualitatea unor discutii la nivel de autoritati. Au aparut acuzatii , s a aruncat cu vorbe grele , etc. OAMENI BUNI ... cred ca e o MARE DILEMA ! Ori aceast GRUP devine constient de sine si Clubul Motociclistilor devine CLUB - cu reguli si tot tacamul Ori acest GRUP ramane la stadiul de ADUNARE tacita si benevola a unor pasionati de motociclism , mai varstnici sau mai tineri fara nici un fel de discriminare sau diferentiere, Alegerea va apartine DOMNILOR. Cu respect si consideratiune ! Eternul simpatizant . PS. Astept comentariile voastre .

Lipsa de comunicare o sa ingroape clubul asta indiferent daca are sau nu personalitate juridica. Spre exemplu,intalnirea de la Ticleni e postata pe forumul de pe pagina clubului.Nici un cuvintel pe aici.Iar acolo nimeni nu a comentat,nu a fost facuta o lista de participanti.Se vede ca mijlocul asta de comunicare in scris e perimat.Se prefera tot mai mult telefonul. La Calimanesti au fost ocupate 52 de camere.Daca nu s-ar fi postat intalnirea pe acest forum si s-ar fi discutat prin telefon, ar mai fi fost atatia? Cate telefoane ar fi trebuit sa dea Vali ,Orlando si Simi ca sa invite lumea si apoi sa afle cati confirma invitatiile? E in regula sa faci invitatii la telefon doar daca vrei sa mergi undeva cu anumiti membrii ai clubului care au calitatea de prieteni sau apropiati iar locul respectiv nu ofera cazare decat pentru un numar restrans de persoane.Astfel de intalnire as numi-o "prieteneasca". Dar cand organizezi Intalnirea Clubului Motoveteranilor si vrei o participare cat mai numeroasa logic ar fi sa fie cat mai vizibila. Apoi ,rezultatul sedintei,concluzile acesteia ar fi trebuit postate.Chiar si doar pe pagina Clubului dar cele de anul asta nu se regasesc nicaieri. Am senzatia ca ne indepartam incet incet unii de altii si e dureros.Avem multe amintiri impreuna si ar fi pacat sa se piarda.Nu mai suntem toti cei care am fost inainte.Unii s-au simtit nedoriti si au plecat,unii au plecat in alta lume mai buna,altii au avut divergente cu alti membrii si au preferat sa plece etc. Dar cel mai importat e ca inca existam ca si Club,hai sa nu-l lasam sa moara.Linistea de pe forum il omoara,hai sa fim mai activi nu doar in Martie -Aprilie -Mai ...sau in toamna.Cei care v-ati asumat infiintarea Asociatiei trebuie sa fiti mai activi pe forum.Lumea asta asteapta de la voi,sa dati impresia ca de acum Clubul traieste se misca si evolueaza.

Dragul meu Nicon, rolul meu de moderator e sa pastrez topicurile curate si la subiect si sa moderez discutiile care depasesc limitele bunului simt. De promovarea si mediatizarea evenimentului, se ocupa in primul rand organizatorii si mesajele lor vor fi mai eficiente si mai vizibile daca nu vor fi acoperite de avalansa de mesaje in afara subiectului, ca cele pe care le postezi tu de obicei. Te rog sa intelegi ca postarile off topic (in afara subiectului) pot fi agasante pentru ceilalti membri ai forumului si acopera informatiile cu adevarat esentiale referitoare la subiectul respectiv. Fa un mic efort si posteaza in topicurile adecvate mesajelor pe care vrei sa le transmiti si nu asa, oriunde iti vine la indemana, respectandu-i in acest fel si pe ceilalti membri ai forumului.

Nicon si Ivan, subiectul acestui topic este despre organizarea intrunirii 2017 si nu e ok sa il umplem cu poze si mesaje care nu au legatura cu problemele organizatorice. Nicon e... Nicon si nu se dezminte dar tu Ivane ce facusi? Dadusi in pacatele lui Nicon? Amintirile lui Nicon le-am mutat eu la Diverse. As fi mutat si celelalte mesaje ale voastre dar veti zice dupa aia ca sunt dictator asa ca va las pe voi sa le mutati sau macar sa le retusati. Multumesc de intelegere.

Marea hoinareala de weekend cu haita. Intalnirea Tenere 2016 la Baile Olanesti cu un scurt popas la Bistrita ca tot era in drum. 1000 si un pic de km in trei zile. Copilotul s-a comportat peste asteptari.

Attached Thumbnails

Poate nu ar fi rau, ca, la urmatoarele intruniri, atunci cand se propune o locatie, sa fie insotita si de nominalizarea persoanelor care ar putea sau doresc sa se implice (daca sunt din zona cu atat mai bine). Degeaba ne dorim sa mergem in zone in care nu are cine sa se ocupe de organizare! Ori, incercam sa ne organizam de la distanta, gen cautat pe site-uri turistice diverse locatii care ni s-ar potrivi , sunat si aflat tarife,conditii, etc... sau ... daca in maxim 2 luni nu avem nici o solutie pentru locatiile propuse, poate ar trebui sa mergem in alta parte, unde se poate organiza. La urma urmei, important este sa ne intalnim undeva cu totii!

hai sa ma bag si eu in seaman cu niste mazgaleli... Peru pe la 4500m altitudine Masa de pranz in Atacama / Bolivia Popas la 5000m altitudine si la 300km de cel mai apropiat sat... tot Atacama Patagonia Thailanda Anapurna, Himalaya, Nepal Jammu Kashmir, India Procedura de inlocuire a unei pompe de apa in New Delhi pesterile Ellora , India Caravanserai in Iran Numai bine! AMA

Sinucigaşi, donatori de organe, teribilişti şi multe alte "complimente" ne sunt făcute gratuit în permanenţă. Ce este în capul nostru, se întreabă majoritatea, aşa că hai să nu-i mai lăsăm să se gândească şi să le spunem chiar noi. Noi, motocicliştii, donăm nu doar organe, ci şi zâmbete. Copiilor, bolnavilor, celor care chiar au nevoie de ajutor. Sunt sute de cazuri prin care putem demonstra că am făcut şi facem asta. Dăm drept exemplu aici "proiectul" Moshocicliştii care a avut loc anual din 2008 până în 2013 şi campania în curs de desfăşurare "Indiferența ucide! Donează pentru viață, investește în viitor!". Noi suntem mai uniţi decât voi toţi şoferii la un loc şi ne ajutăm la nevoie. Câţi şoferi aţi văzut salutându-se în trafic sau făcând campanii de binefacere ori conştientizare? Ei bine, noi facem asta şi suntem mândri. Noi facem fapte bune, dar voi vă încăpăţânaţi să vedeţi partea goală a paharului, latura negativă a poveştii. Cum fiecare crâng îşi are uscăturile lui, există printre noi şi teribilişti şi inconştienţi. Niciun motociclist întreg la cap nu va contesta acest adevăr, pentru că realitatea este dură şi ştim şi noi că mai avem îmbunătăţiri de făcut. Am discutat acum ceva timp pe tema vinovăţiei pasată de la unii la alţii între motociclişti şi şoferii auto aici. Nu am ajuns la o concluzie clară, am spus doar că ar trebui să fim mai toleranţi şi că membrii ambelor tabere adoră libertatea. Toţi avem tendinţa de a ne testa limitele când primim în mână cheia unei maşinării cu o putere cum n-a văzut neam de neamul nostru, indiferent că e vorba despre o motocicletă sau o maşină. Trebuie doar să ştii unde şi când să te opreşti. Majoritatea suntem şi şoferi auto, dar voi, care ne criticaţi, nu sunteţi şi motociclişti. Nu aveţi de unde să ştiţi libertatea pe care o simţi când iei viraj după viraj după viraj cu motocicleta. Nu aveţi cum să vă imaginaţi cum se simte mirosul ierbii şi al naturii la prima oră a unei dimineţi de vară, oricâte geamuri şi trape panoramice aţi deschide la maşină. Nu ai cum să îţi imaginezi ce plăcut e ca semenii tăi să te salute în trafic. Pentru că voi nu aveţi parte de toate astea. Vă e atât de frică să încercaţi să vedeţi cum e să vă simţiţi vii, încât îi acuzaţi pe cei care au curajul să o facă. Iar mai apoi, îi şi condamnaţi că sunt fericiţi. Eu zic să ne punem capul pe umeri şi să privim ansamblul. Sunt, cum spuneam, şi motociclişti teribilişti. Da, şi kamikaze şi da, şi inconştienţi. Dar suntem mult mai mulţi noi cei care mergem regulamentar şi vrem să facem bine. Cei care suntem motociclişti pentru că ne place să ne bucurăm de toate lucrurile frumoase când ne deplasăm în oraş ori în afara lui şi nu pentru că vrem să murim, atingând 300 km/h în mai puţin de 30 de secunde.

Din înţelepciunea popoarelor americane am adus pentru voi cele 55 de legi ale motociclismului: 1. Respectă persoana care a văzut partea întunecată a motociclismului şi a supravieţuit. 2. Insectele care zboară noaptea au gustul mai bun. 3. În genţile laterale nu încape tot ce ai vrea să încapă, dar ar trebui să încapă tot ce ai nevoie. 4. Poartă bocanci grei. Nu poţi lovi cu piciorul lucrurile atunci când eşti încălţat cu teneşi. 5. NICIODATĂ să nu te cerţi cu o femeie care ţine în mână o cheie dinamometrică. 6. Întreţinerea de rutină nu trebuie niciodată neglijată. 7. E nevoie de mai multă dragoste ca să împarţi şaua, decât e necesară ca să împarţi patul cu cineva. 8. Singura privelişte frumoasă a unei furtuni e aceea văzută în oglindă. Să nu îţi fie frică niciodată să încetineşti. 9. Numai motocicliştii înţeleg de ce câinii îşi scot capul pe geamurile maşinilor. 10. Motocicletele nu scapă ulei, ele îşi marchează teritoriul (din punctul ăsta de vedere, comunistele au simţul proprietăţii cel mai dezvoltat). 11. Dacă te grăbeşti, nu întreba niciodată un motociclist în ce direcţie să o iei. 12. Daca ceva e susţinut de mai mult de 3 şuruburi, înseamnă că are o importanţă vitală. 13. Adu-ţi aminte că vei fi judecat de „calul” pe care îl călăreşti. 14. Nu călători prea mult noaptea pentru că te va prinde răsăritul soarelui dormind. 15. Plăcinta şi cafeaua sunt la fel de importante ca benzina. 16. Numărul de pedale necesar ca să porneşi motorul e direct proporţional cu numărul spectatorilor. 17. Nu-i cere niciodată motocicletei tale să urle înainte ca vocea ei să fie caldă şi bună. 18. Câteodată e nevoie de un rezervor plin înainte ca tu să poţi gândi clar. 19. Dacă vrei să-ţi iei o slujbă, e posibil să trebuiască să faci compromisuri pentru şefi. Va trebui chiar să te şi razi. 20. Dacă vei merge cu o viteză mai mare decât oricine, asta nu-ţi garantează decât faptul că vei călători singur. 21. Nu ezita niciodată să treci de ultima lumină de la capătul oraşului. 22. Niciodată să interpretezi greşit cal putere egal rezistenţă. 23. Un motociclist bun are echilibru, discernământ şi o bună sincronizare. Asta înseamnă că e şi un bun amant. 24. Un hamburger îngheţat poate fi încălzit foarte uşor dacă-l fixezi la capătul tobei şi faci o tură. 25. Nu face niciodată mai puţin de 60 de km înainte de micul dejun. 26. Dacă nu mergi cu motocicleta pe ploaie însemnă că nu eşti motociclist. 27. O motocicletă pe şosea face cât 2 aflate în magazin. 29. Când te uiţi în jos la şosea pare că nu se mai termină, dar ai face bine să crezi că se termină. 30. Motocicliştii tineri aleg o destinaţie şi pleacă. Motocicliştii bătrâni aleg o direcţie şi pleacă. 31. Sfatul e gratis şi merită fiecare bănuţ. 32. Câteodată cel mai rapid mod de a ajunge la destinaţie este de a opri noaptea. 33. Întotdeauna temperează-ţi graba şi stai acolo unde poţi vedea. 34. Munceşte ca să poţi călători cu motocicleta. Mergi cu motocicleta ca să poţi munci. Atât de simplu. 35. Cafeaua bună n-ar trebui să poată fi deosebită de uleiul de motor. 36. Un motociclist „miroase” o petrecere de la 8000 de km distanţă. 37. Păstrează-ţi motocicleta în bună stare de funcţionare. 38. Cizmele de motociclist NU sunt confortabile pentru mersul pe jos. 39. Oamenii sunt ca motocicletele: fiecare e „customizat” un pic diferit faţă de ceilalţi. 40. Mai multe curse s-au câştigat în baruri decât pe piste. 41. Nu-ţi împrumuta niciodată motorul şi nu-l conduce pe al altuia. 42. Dacă motocicleta nu frânează cum trebuie, nu trebuie să începi prin a reconstrui motorul. 43. Adu-ţi aminte să acorzi tot atât de multă atenţie partenerului de drum câtă atenţie acorzi carburatorului. 44. Câteodată se întâmplă să comunici cu cineva mult mai bine când sunteţi fiecare pe motocicleta proprie. 45. Reflexele bine antrenate sunt mai rapide decât norocul. 46. Cel mai bun ceas cu alarmă e răsăritul soarelui reflectat în crom. 47. Învaţă să faci lucruri împotriva intuiţiei; asta îţi poate salva viaţa într-o zi. 48. Fereşte-te de motociclistul ale cărui tatuaje se cojesc. 49. Dacă vrei cu adevarat să ştii ce se întâmplă, fii atent la ce se petrece la o distanţă de 5 maşini în faţă. 50. Nu-ţi face o reputaţie pentru care mai târziu vei fi nevoit fie să rezişti, fie să dai bir cu fugiţii. 51. Prieten e cel/cea care se trezeşte la 2 noaptea ca să vină cu o camionetă să te ia din locul unde s-a defectat motorul. 52. Dacă îşi schimbă uleiul la motor mai des decât îşi schimbă planurile, urmează-l/urmeaz-o. 53. Dacă prinzi o insectă de vară la 120 km/h, asta îţi poate dubla vocabularul. 54. Dacă vrei să ajungi undeva înainte de apusul soarelui, nu poţi opri la fiecare bar. 55. Trebuie să fii suficient de deştept ca să înţelegi regulile motociclismului şi destul de prost ca să crezi că jocul e important.

Sanate multa tuturor.Grijile ,problemele ,stresul ne macina putin cate putin in fiecare zi.Ar trebui sa fim mai calmi ,mai veseli ,mai toleranti ca sa nu ne mai enervam din orice.E greu totusi. Degeaba iti spune doctorul "nu te mai enerva" ca nu prea ai cum. Mediul in care traim e nociv. Nesiguranta zilei de maine afecteaza multa lume. La unii le cedeaza inima,la altii cate un vas la cap si uite-asa ne curatam inainte de vreme. O sansa mare sa nu li se intample ceva rau o au cei care au in jurul lor multi prieteni. Cei care au multi prieteni se simt mai in siguranta fata de cei singuri. Suntem la varsta la care nu ne mai protejeaza mama si tata,care-i mai au,ci noi suntem cei pe umerii carora stau toate problemele.Daca suntem uniti ,daca ne apreciem unii pe altii,asa cum suntem fiecare,cu bune cu rele,vom avea mult de castigat.Nu trebuie sa lasam sa se intample vreo nenorocire printre noi ca sa ne dam seama de asta.

Băieţii de la Pemotoare.ro au creat un top al celor 10 lucruri care să te facă să te răzgândeşti în cazul în care te gândeai să îţi faci o iubită motociclistă. Uite cum arată acesta: 1. Motociclistele sunt greu de impresionat E foarte simplu să cucerești o femeie care nu-i motociclistă. O iei în spate, o pui să te strângă-n brațe și accelerezi până la 60 de km/h. Va crede că zboară și se va uita la CB500-ul tău din 1995 ca la o MV Agusta. Încearcă asta și cu o motociclistă… 2. Hainele moto sunt scumpe Femeilor le plac hainele, e clar. Iar dacă la aniversarea fetelor „în civil“ poți scăpa cu o geantă sau cu o bluză de 200 de lei, să te văd cum reacționezi când partenera se uită cu jind la Alpinestars Vika și la Schuberth C3 Pro Women. 3. Nu mai merge faza „ies cu băieții“ Nu mai poți spune „ies cu băieții la o tură, tu rămâi acasă că ne dăm tare și e frig“. Dacă tu poți, poate și ea, așadar s-a dus distracția ta cu iz de burlăcie. 4. Dacă se supără, poate să te bată Cu motociclistele nu e de glumit. Sunt curajoase, puternice și nu stau prea mult pe gânduri. Așadar, cum ai călcat greșit sau te-ai uitat după vreo blondă călare pe Yamaha R1, te poți trezi cu un pumn ranforsat cu fibră de carbon în nas. Ca să te-nveți minte. 5. Te poate face de râs Când vine vorba de mașină, rareori nevasta conduce mai bine. Și chiar dacă nu-i așa, de obicei plecați în aceeași conservă și nu fiecare cu vehiculul lui, așadar nu bate la ochi. N-aș spune asta și despre motociclete. Mai ales dacă are mobră bună și câțiva ani de experiență. Dacă nu, o ia pe-a ta. S-ar putea să te lase-n urmă pe Transfăgărășan și să ajungi la Bâlea când ea deja a comandat cafeua. 6. Ea conduce și nu tu Dacă plecați, totuși, pe același motor va trebui să duci muncă de convingere pentru că nu-i va conveni să stea mereu în spate. Cu toții știm cât e de plictisitor și enervant. Până la urmă vei ceda și vei înjura în cască. Asta dacă n-aveți sistem intercom. 7. Poate fugi cu un Steven Tyler în ataș Dacă ajungi la o întrunire moto, nu mai ești cel mai tare din parcare. Iar dacă apare vreun motociclist cu iz de star rock călare pe vreo minunăție din anii 60 și începe să povestească despre cum îi place să bea la Ace Cafe în Londra, s-ar putea ca șaua ta de Hornet să nu mai fie așa de interesantă. Și-o să-ncepi cu „poate dacă ploaia s-ar opri…“. 8. Nu va exista niciodată „motocicleta familiei“ Dacă te căsătorești cu o motociclistă și crezi că va cotiza la un vehicul comun, te înșeli amarnic. Fiecare trebuie să aibă motocicleta lui, iar dacă nevasta vrea Triumph Street Triple pentru ea și nu un touring cu care să plecați în vacanță, trebuie să te împaci cu ideea. 9. Gătește cu prea mult ulei Niciodată uleiul nu-i suficient. Și cum tigaia n-are jojă… 10. Echipamentul moto e greu de dat jos Piele, fermoare, cizme, brâu, windstopper, strat termic, protecții… dispare tot focul pasiunii până reușești s-o dezbraci.

Lumea Noua IV.21 – Per aspera ad astra De catre: AlexMD On March 17, 2013 in Blog, Etapa IV, Lumea Noua Ma trezesc devreme. Este 4 februarie, ziua mea a trecut asa ca nu mai avem nici un motiv sa fim lenesi. Dupa distractia cu vantul de ieri suntem hotarati sa plecam cat mai de dimineata pentru ultimii 200 de kilometri pana in Ushuaia. Devreme pentru ca, teoretic, daca ai vreo perioada in care vantul e mai domolit atunci aceasta este dimineata. Intr-adevar cu o vreme linistita si insorita, lucrurile merg repejor si nu dupa mult timp incepem sa dam de… copaci. Ce copaci, chiar padure in toata regula. Odata cu aceasta schimbare vantul se potoleste definitiv, pierzandu-se printre crengile arborilor. Ah.. ce bine este. La inceput copacii aveau o forma ciudata, insa mai apoi padurea s-a schimbat in ceva mai cunoscut. Si zarim din nou munti. Aerul se raceste incet incet. Ne apropiam de ultima trecatoare montana inainte de Ushuaia, Trecatoarea Garibaldi. In lumina soarelui cu dinti luceste si zapada pe varfuri. Din fericire ziua este uscata iar soseaua in foarte bune conditii. Da, nu mai este mult. In cursul zilei de ieri unul dintre suruburile de la suportul parbrizului a cazut victima abusurilor inteperiilor. Asa ca… pana sa gasim un altul, a trebuit sa improvizam, cat sa nu se miste din loc suportul. Va rog, nici un cuvant despre fundita rosie! Nu e prea estetic dar ce mai conteaza? Este functional. Si avem prea putin timp sa ne gandim la asta caci iata, dupa alte cateva curbe ale drumului… iata, se vede Ushuaia. Am reusit! Am ajuns! Eu sunt mai asezat asa de felul meu si nu ma entuziasmez “zgomotos” de obicei. Insa de data asta recunosc, mi-a scapat si mie. Tot e bine, nu m-a auzit nimeni. Ne invartim putin prin orasel (foarte cochet, foarte curat), dam o tura si prin port, unde un vapor alb tocmai isi debarca turistii. Gasim un loc unde se manca bine (cot la cot cu muncitorii locali) si apoi ne hotaram sa ne stabilim in camping. Da, era destul de frig, da, eram in Ushuaia, dar simteam ca pentru noi, finalul calatoriei nu este nici pe departe aici, asa ca trebuie sa fim atenti la buget. In plus, vederea din campingul de deasupra orasului este magnifica. Hai sa punem cortul! A doua zi ne trezim, din nou, de dimineata. Scotand capul din cort, temperatura scazuta ne inroseste nasurile imediat. Pe muntii din jur este zapada proaspata. Tare ne-ar placea sa ne ascundem din nou in sacii de dormit, dar pentru azi avem pregatit un program de relaxare, ce include ultimii 30 de kilometri spre sud, sud-vest in Parcul National, pana in Golful Lapataia. Ni se alatura si Mathias, un motociclist german cu care ne intalnisem pe feribotul din Punta Arenas si care statea si el la cort in acelasi camping.De multe ori m-am plans ca VStrom-ul meu cantareste destul de mult insa pe langa un Super – Tenere, Gunnar nu mai pare asa de mare. Recunosc, fara nici un pic de invidie, ca singurul lucru pe care il doresc de la aceasta Yamaha este… transmisia pe cardan. In rest, V-twin-ul meu este foarte bun Drumul este neasfaltat insa intr-o stare foarte buna. Putem sa ne distram, admirand in acelasi timp peisajul. Ajungem in parcare si cum nu era nimeni, trecem motociclete printre micutii stalpi de marcaj. Mai departe nu se mai poate merge pe motocicleta. Cel putin… nu fara a lua o barca. Mai “jos” sunt inca ceva insule mai mici si apoi… Polul Sud in Antarctica. Pentru ca era foarte devreme, totul in jur era asa cum ar fi trebuit sa fie. Fara galagie, fara aglomeratie, fara autocare de turisti. Nimeni in jur in afara noastra. Cu muzica de la voi, primita la Cutia Muzicala, in casti, cu soarele rasarind de peste golf, ne-am apropiat de finalul Rutei 3. Final de drum! Intorc cheile in contact si ultimele zbateri ale pistoanelor se pierd in linistea din jur. Privim la semnul ce ne aduce aminte cat de indepartata este Alaska. Imi place atat de mult locul asta incat imi vine sa tip. Dar nu o fac. Linistea din jurul nostru pare sa se coboare de pe varfurile muntilor. Imi place locul asta nu pentru ca este un “punct important” din aceasta calatorie. Imi place pentru ca nu este nimeni, imi place pentru ca suntem acolo atunci cand a trebuit sa fim. In acea dimineata de 5 februarie 2013, doi oameni dintr-un indepartat colt de Europa Centrala, si-au implinit un vis. Au calatorit, pe o motocicleta, din Alaska pana in Tara de Foc. Cu aceste randuri, se termina partea a IV a din povestea noastra despre Lumea Noua. Calatoria noastra era inca departe de a se fi sfarsit. Scriu acest ultim capitol, la mai bine de o luna mai tarziu si doar cu o zi inainte de zborul inapoi spre Europa. Mai bine sau mai rau, cu talent sau mai degraba fara, cu fotografii interesante sau doar cu “poze de pe drum”, am incercat sa povestim despre ceea ce am intalnit si mai ales despre ceea ce am simtit in aceasta minunata calatorie. Va salutam de la capatul Lumii! Aici,totul in regula si buna pace! Pentru noi au urmat 10 zile extrordinare, fara motocicleta fara telefon, fara internet si departe de orice civilizatie. O perioada fantastica, dintr-o carte de povesti. Apoi am inceput intoarcerea spre casa, calatorind din Tierra del Fuego pana in Buenos Aires si continuand spre Paraguai, Iguazu, sudul Braziliei si Uruguai. Despre toate acestea insa… intr-un epilog scris probabil din Europa

Lumea Noua IV.20 – Rio Gallegos De catre: AlexMD On March 15, 2013 in Blog, Etapa IV, Lumea Noua Revizie: 31 ianuarie – 2 februarie 2013 Privim in oglinzile retrovizoare spre motocicleta lui Phill ce devine in curand doar un punct galben. El se indreapta spre Chile, noi ne intoarceam huruind (lantul…) spre Rio Gallegos cu sperante mari. Era o zi de joi, era inainte de pranz si eram optimisti, poate chiar azi o sa gasim ceea ce ne trebuie. Ajungem in oras. Aveam numele magazinului si ne gandim sa intrebam ce si cum. Oprim la o benzinarie si ne lamurim rapid: azi (da’ fix azi) e zi libera in regiune, asa ca totul e inchis. Aha, ce bucurie… Trecem prin fata magazinului (poate poate) insa ne salutam doar cu gratiile de la usile ferecate. Bun, maine. Atunci sa ne cautam cazare. Sa campam in afara orasului nu prea ne venea. Batea si vantul foarte tare si nu aveai adapost si in plus parca am fi vrut putin net, sa fim la curent cu email-urile pentru piese. Atunci cautam ceva in oras. Toate hotelurile super scumpe. Si nu intelegeam de ce. Rio Gallegos nu e nici chiar asa oras turistic, nu e nici intr-o locatie centrala… de ce sunt preturile duble? Ne tot invartim si cat o astept langa moto pe Andreea sa se intoarca de la un (al catelea?) hotel, opreste langa mine o masina. Un nene ne intreaba ce facem si daca totul e in regula. Ii spun ca suntem in regula, cautam un loc unde sa punem capul pe perna si sa dormim, ca doar altceva mai bun intr-o zi de sarbatoare nu e de facut. Omul zice ca el isi savura cafeaua la o statie Esso si ne-a vazut cum treceam incolo si incoace cu motocicleta (de la hotel la hotel) si s-a gandit sa vada daca ne poate ajuta cu ceva. Si ca exact langa casa lui e un hotel care este mai ieftin. Daca vrem ne duce acolo. Hmm, bine, vrem. Si ajungem. E hotel intr-adevar. O dovedeste firma de deasupra usii pe care scrie H-O-T-E-L. Dar nu ne raspunde nimeni. Sunam, batem in geam. Nimic. Ne uitam si la noul nostru prieten (se numeste Oscar) care incearca si el sa bata un usa (noi se pare ca batusem prea timid…). Dar nici abordarea lui mai energica nu da roade. Ii multumim si ne pregatim sa ne continuam cautarea, gandindu-ne ca revenim mai tarziu si la hotelul asta daca nu gasim altceva. Oscar ne zice… mai prieteni, da’ de ce sa mai umblati voi hai hui? Ne intreaba direct: cautati super confort si lux? Ca daca nu, eu am o mansarda goala. Nu are nimic, nici o mobila dar e cald si e o mocheta pe care va puteti pune sacii de dormit. Noi ne uitam unii la altii si nu ne venea sa credem. Din nou. Oameni care nu numai ca isi lasa cafeaua ca sa ne ajute dar sfarsesc si prin a ne invita in mica lor casa. Bine, Oscar, daca nu te deranjeaza, pentru noi mocheta din mansarda o sa fie lux. Si moto… vedem unde o parcam. Oscar zice… pai o parcam in casa. Acuma… sa va explic. In casa lui Oscar se intra direct de pe trotuarul de afara, intr-o mica incapere, ce serveste ca sufragerie-bucatarie, un hol care da in fund spre dormitorul sau si spre baie si o scara de lemn ce urca spre mansarda. Asta e tot. Si cu toate asta, pentru omul asta era absolut firesc sa ne primeasca pe noi in mansarda si pe Gunnar… in sufragerie (a trebuit sa mutam lucruri ca sa ii facem loc). Si uite asa, am aflat ca daca ma straduiesc putin, intra Gunnar si pe o usa normala de apartament. Oscar ne arata orasul si ne dam seama rapid ca este un om destul de cunoscut. Multa lume il saluta si il intreaba cine suntem. El le raspunde simplu “Sunt din Europa si au calatorit cu motocicleta din Alaska pana aici” . Apoi adauga, putin mai incet insa cu vadita mandrie in glas: “Vor sta la mine. Suntem argentinieni si trebuie sa cunoasca ospitalitatea argentiniana”. A doua zi mergem la magazin. Da, avem lant, chiar DID (super) dar… non o-ring (hmm). Este si pinion fata. Pentru spate nu. OK, cumpar ce gasesc caci oricum alta optiune nu aveam. Preturile nu le mai discut. Sunt cele sunt si ma gandesc ca cine are magazin intr-o zona atat de izolata poate sa ceara cat vrea el. Insa schimbarea transmisiei nu era ceva ce puteam sa fac singur. Nu aveam unealta speciala cu care sa tai lantul vechi, sa il ajustez pe cel nou si nici cheia de marimea potrivita pentru a schimba pinionul. Deci aveam nevoie de ajutorul lor. Ii intreb si… sigur se poate face o programare la service (din nou, la preturi “speciale”) si vine si surpriza: programarea abia dupa 3 seara. Si era ora 10 dimineata… Le explic ca uite, sunt pe drum, ca nu ar dura mult, ca mi-ar prinde tare bine daca s-ar putea mai repede ca sa nu raman blocat aici. Nu, nu se poate. Trec pe la service si ma uit inauntru: 3 mecanici erau acolo dar nici o motocicleta pe stand. Nu era nimic de lucru. Ridic din umeri si ce pot sa fac, plec urmand sa ma intorc la 3. Oameni si oameni… Ma intorc la 2:30. Nu ma baga nimeni in seama. Trece de 3 si tot nimic. Ma duc la mecanic si il intreb daca ne putem apuca de munca si pentru programarea asta amarata. Ce programare? Mie nu mi-a zis nimic sefu’ de schimbat un lant. Ii arat hartia cu munca deja platita (normal) de la 10. Zice pai si de ce nu ai venit la 10? Ca am fost liber azi. Ah… asta ma intreb si eu, dar hai sa zicem ca a fost vorba doar de o lipsa de comunicare… In timp ce asteptam pentru schimbarea lantului se opresc si doi brazilieni la magazin. Unul pe un BMW altul pe un VStrom. Vor sa isi schimbe uleiul. Surpriza… le trebuie si lor programare (din nou, in service nu era nici o aglomeratie, singurul client “extern” eram eu si erau 3-4 mecanici ) si – surpriza oare?- ii programeaza “maine dimineata”. Mi se parea incredibila situatia. Acuma eu nu zic, fiecare isi conduce afacerea dupa cum crede de cuviinta si probabil ca la magazine mari, cu aere elevate, trebuie musai sa ai o abordare din asta “profesionista” si cu taxare de n ore pentru un schimb de ulei, desi in spatele gardului sufla vantul. Dar mi se pare asa rupta de realitate abordarea asta… Oamenii aia doi sunt din alta tara, era clar ca veneau de departe si erau batuti tare de vant si de drumuri. Ajunsesera intr-un loc “pentru moticiclisti” avand si ei nevoie de un amarat de schimb de ulei, ca sa poata continua. Era asa greu sa ii ajute un nene de acolo intr-un colt? Nu stiu cat de greu se schimba uleiul la un BMW 12000 GS dar la VStrom e treaba de jumatate de ora. Eu eram dispus sa astept mai mult caci oricum ziua mea era compromisa. Dar nu, programare maine dimineata altfel nu se poate. Oamenii pleaca incet capul, ridica din umeri si se intorc la motociclete. Nu stiu daca a doua zi, o zi frumoasa frumoasa de vara, au revenit. Noi am plecat dimineata din Rio Gallegos tragand dupa noi toate gandurile astea. Am fi putut ramane cu amintirile de la magazinul moto. Insa ar fi fost pacat. Singura parte buna din interactiunea cu ei a fost ca au avut, macar partial, ceea ce ne trebuia noua. Si asta era cel mai important.Restul conteaza mai putin. In schimb zambeam fiind din nou lasati fara cuvinte de catre gazda noastra. Oascar, inainte sa plecam dimineata, a stabilit scurt: “Cand va intoarceti o sa treceti pe aici, nu aveti cum pe alt drum.” Am recunoscut ca asa e, o sa trecem. “In acest caz e musai sa va opriti tot la mine. Nu stiu daca o sa fiu acasa sau la munca iar voi nu stiti in ce zi sau la ce ora o sa fiti inapoi. De aceea, uite, asta e cheia de rezerva de la casa. Daca atunci cand veniti nu sunt acasa, intrati si va faceti comozi, ca la voi acasa. Drum bun”. Perioada petrecuta aici ne-a fost foarte utila. Am luat aminte inca o data cum sa fim si cum sa nu fim daca vom avea vreo-data un magazin sau o afacere intr-un colt indepartat de lume. Iata-ne indreptandu-ne spre Punta Arenas, intrand pentru inca o data in Chile. De data aceasta coada mare la granita, pana hat afara. Si frig. Si vant. Dar hei, macar nu ploua. In Punta Arenas schimbam cauciucul spate si ne invartim prin oras putin. Ne place. Radem, ne plimbam in sandale (felul in care poti recunoaste se pare un turist european in America de Sud) glumim despre tot felul de lucruri. Suntem doar noi si ne este foarte bine. Interesant este ca nici aici, atat de aproape de “capatul pamantului”, scena politica este in lumina reflectoarelor. Se pare ca Punta Arenas isi are artistii sai, cu vederi destul de clare… Intorsi la hostel descoperim ca avem parte de o inspectie inopinata. A doua zi avea s fie 3 februarie. Si 30 de ani pentru mine, intr-o poveste pe care o stiti deja.

In atasamentul acestui mesaj, gasiti informatii despre cine suntem, dupa ce reguli si criterii ne calauzim si cum poate, oricine doreste, sa ni se alature. Pentru orice alte informatii si/sau discutii, aveti la dispozitie celelalte topicuri ale acestei sectiuni. Va rugam sa luati la cunostinta ca oricine doreste sa posteze in oricare topic din aceasta sectiune (Clubul Motoveteranilor) a forumului, este rugat sa tina cont de faptul ca pe aceasta sectiune, nu sunt permise sub nici o forma si nici intr-un context, jignirile directe sau insinuate, cuvintele jignitoare, injuraturile, amenintarile si alte fapte similare la adresa niciunui user, indiferent daca face parte sau nu din Clubul Motoveteranilor. De asemenea, va rugam sa luati la cunostinta, de la bun inceput, de faptul ca aceasta sectiune este moderata de catre un membru al Clubului Motoveteranilor si astfel de postari vor fi sterse imediat, fara nici o explicatie. Multumim pentru intelegere! Codul Clubului Motoveteranilor 2019.pdf Regulamentul Asociatiei Clubul Motoveteranilor (2019).pdf

Da, da Toni...probabil o voi organiza io mai in vara, undeva in tara asta, dar fara ingredientele de la intrunirile din ultimii ani! Adica, asa cum am scris si dincolo, pe motociclism.ro, voi incerca sa organizez ceva fara participarea celor care au rupt miscarea motoveteranilor, fara implicarea de oengeuri, cluburi de fratie, copii de gradinita si alte minuni pe care le-am avut din belsug in ultimii ani la intrunirile noastre. Repet, voi incerca si nu promit nimic! Te astept la un uzo (ouzo) sau o bere Mythos in Thassos, incepand cu 05.06.2023.

Din pacate, probabil niciun "o.e.n.g.-ist" nu a citit niciodata cu atentie topicul asta: https://pro-bike.ro/forums/topic/88900-codul-clubului-motoveteranilor/ Pe cei care vor sa dovedeasca ce a fost mai intai (oul sau gaina) ii rog sa citeasca cu mare atentie topicul mentionat mai sus, inclusiv fisierul atasat acelui topic si ii rog sa observe data la care a fost postat: 7 Martie 2012. Cativa colegi simpatizanti, probabil bine intentionati dar foarte neinspirati, care nu indeplinesc (deocamdata) conditiile de a fi membri plini, efectiv si-au bagat picioarele in actul fundamental de nastere si existenta a notiunii de "Motoveteran" si fara sa citeasca actul respectiv, fara sa tina cont de vointa inaintasilor si a majoritatii constitutive a clubului, au schimbat peste noapte ceea ce fusese "batut in cuie" cu cel putin 7 ani inainte de decizia lor de a-si insusi pe numele lor personal denumirea si sigla care apartineau tuturor motoveteranilor din Romania. Poate ca infiintarea o.e.n.g.-ului nu ar fi cel mai rau lucru, dar faptul ca ei nu vor sa preia nici o regula din codul de onoare al motoveteranilor, ii face pe multi din cei vechi sa nu se mai regaseasca in noua "oranduire" - am pus ghilimele pentru ca de fapt nu e nicio randuiala in regulile lor. Si colegii respectivi pot face acum orice doresc pentru ca nu au tinut cont de prima regula a clubului, aceea de "fara sefi"... ei s-au facut sefi cu acte. Si nici asta nu ar fi atat de rau daca ceea ce vor ei sa faca nu ar fi de fapt o bascalie a notiunii de moto-veteran. Ieri m-am plimbat pe faleza Dunarii si am vazut un poster / reclama a Asociatiei Scafandrilor (o.n.g.) si facand o paralela cu Asociatia Motoveteranilor, ma gandeam oare cum ar fi ca in asociatia respectiva sa poata fi membri unii care nu stiu nici macar sa faca pluta. Ar fi de râsul curcilor evident... cam asa cum e si cu motoveteranii care nu au urcat niciodata pe o motocicleta sau cei care au urcat ieri. Cei care se dau pe motoare de un an,doi, sunt motociclisti respectabili, dar nu pot fi numiti veterani in ale motociclitului. Despre asta e vorba... altfel e doar bascalie. Foarte bine a punctat si prezis Angelo (zigzag).

Nu cred ca mai trebuiesc reluate problemele vechi.S-au umplut cateva pagini pe topicul celalalt cu argumente si explicatii si te-ai ales cu o ploaie de castane de la "intemeietori".Hai sa punem odata intre paranteze anul 2018, fara alte explicatii si sa ne revedem pentru a petrece impreuna ca la inceput, momente frumoase.Mi se pare ok Olanestiul la Regia !

Vali draga, forma de organizare a fost hotarata odata pentru totdeauna (citeste codul!), de ce tot insisti iarasi cu votul viitor care sa faca si sa dreaga, atata timp cat nimeni nu a acceptat forma de organizare agreata de tine (exceptie voi, cativa simpatizanti si doi sau trei membri)? Aveam impresia ca s-a inteles, oengeu' bagat sub masa, numele si emblemele protejate si forma de organizare sa ramana ca si pana la lovitura de stat! Altfel v-ar privi cei care au evitat discutiile cu voi, care au preferat sa va ignore si nu au postat deloc aici. Dar uite, ca uneori, mai rasar cativa membri vechi ai clubului si va dau peste nas (unii mai subtil, altii mai pe sleau), dar se pare ca voua ori nu va pasa parerile lor, ori nu va prindeti de subtilitati! Toni, as prefera sa nu discutam inca despre locul de desfasurare ales pana nu da caldura sa putem cauta si alte variante. Daca deja dam avans si platim pentru acelasi loc, vom avea surpriza ca sa ne trezim mult mai putini ca in trecut, ori nu asta ne dorim (cel putin io nu-mi doresc asta). Nu inteleg, de ce atata graba? Daca nu mai sunt locuri acolo, cu atat mai bine...vom fi obligati sa gasim in alta parte! Avem o tara mare si frumoasa, cu locuri si oameni minunati...de ce sa ne plafonam?!

Vezi ca se poate?! Asta asteapta si altii, nu te gandi ca-s singurul care vrea o minima conciliere! Si, nu...nu vreau ca sa par mare zeu, asa cum spune Simi, niciunul nu suntem zei, nemuritori...dar nu poti pune semnul egal intre unul care are permis categoria A si circula de peste 20 ani si unul care si-a luat permisul acum doi, cinci...zece ani...ori n-are categoria A si se vor membri in club cu drept de vot, ca si ceilalti! Doar asta am incercat si incerc sa va spun, ca acest club este al motoveteranilor si pe langa ei pot fi simpatizanti, membri onorifici, neveste, amante...etc...dar acestia din urma sunt fara acel drept de vot egal cu al alora care-s membri! Asta este chestia aia care face diferenta, in rest...putem fi egali, ca in comunism...fiindca multi au apucat perioada aceea si stiu cum era! Hai...ca se poate!

Salutare si o primavara frumoasa va doresc din suflet tuturor celor care aveti suflet de calaret motorizat, ori pasager impatimit de plimbari pe doua, trei sau mai multe roti! Ma vad nevoit ca in numele astora rasfirati prin tara, care intra rar aici si doar citesc, apoi ma suna...sa vin cu vreo cateva mici precizari, bine puncate de Mirela si Dan. Nimeni si niciodata nu va aduna bani suficienti in timpul unui an calendaristic pentru o intrunire moto, indiferent ce am vrea noi sa insinuam...banii adunati se duc la un moment dat pe ceva urgent, ceva neprevazut...(si vei ramane la fel ca la inceput, adica lefter)! Orice negociere a unui spatiu de cazare, plus masa, plus alte facilitati pentru un grup mare, se face pornind de la tarifele deja afisate si arhicunoscute! Ori in cazul nostru, nu s-a facut negociere, clar! Nici anul trecut nu s-a facut asa ceva corect, de vreme ce pentru cina festiva ne-am mobilizat ad-hoc si am servit cina festiva prin vecini (mare noroc am avut cu Dan Fotescu, cel care a reusit sa convinga patronul si personalul de la acea terasa ca sa ne serveasca si sa ne acorde atentie, cu toate ca s-a vazut clar ca au fost depasiti de situatie si nu toata lumea a avut un loc pe scaun, la o masa oarecare). Nu discut tarifele si nici meniul, servirea, muzica, etc...e bine ca s-a rezolvat intrun fel sa fim la un loc si sa ne putem bucura de revedere. Dar, daca anul trecut a fost cum a fost, anul asta sper ca am invatat din greselile anilor trecuti si avem timp si resurse incat sa reparam greslile trecutului. Haideti sa negociem un tarif omenesc pentru majoritatea membrilor clubului (vorbesc de cazare), la care sa putem plusa in caz de nevoie cu acces la piscina, mic dejun inclus, etc, in functie de numarul inscrisilor pe lista (deci acei 170 lei tarif maximal sa includa piscina, micul dejun si masaj oltenesc, daca cineva asta isi doreste!). Sa nu uitam iarasi de cina festiva, incat sa nu fim nevoiti sa improvizam pe moment si sa acceptam silit ce gasim atunci! Pentru asta propun comisiei care se ocupa de incheierea contractului sa ia in calcul acest aspect, plus accesul la o sala de sedinte pentru o ora, doua, sambata, ca sa punem tara la cale. Tarifele negociate (clar sa fie ceva mai mici decat ofera orice agentie de voiaj, ori tarifele afisate la intrare in complex nonstop), iar pentru cei stramtorati sa fie gasite cateva alternative, acolo, ori in zona apropiata (fara sa fie nevoie de contract, fiind nevoie de putine locuri, fara pretentii, fara acces piscina sau mic dejun inclus). In felul acesta multumim si saracu' si bogatu'...iar la cina festiva sa putem servi fiecare ce vrea (sau meniu fix, la pret decent), plus macar o statie de amplificare si boxe la dispozitia noastra, fara limita unei ore de stingere! Nu-i imposibil, trebuie doar sa cerem, fiindca suntem multi, suntem o forta si banii astia sunt sigur ca nu-i castiga ei asa, doar oferind soare si apa termala! Haideti sa lungim putin perioada de strangere a avansului, timp in care bombardati-i cu telefoane (organizatorii). Voi incerca si io sa ajung pe-acolo si sa incerc o discutie cu reprezentantul complexului si eventual prin zona apropiata discutii cu patroni de pensiuni. Nu pot promite o data anume, dar sigur voi ajunge si voi incerca abordarea acestei probleme. Sper sa o gasesc deja abordata, incat doar sa punctez anumite aspecte fara sa ma bag peste comisia de negociere, deja stabilita. Fiti ingaduitori cu cei care nu va apreciaza efortul, fiindca uneori nu se poate, alteori nu se stie cum, iar de cele mai multe ori nu se stie se se abordeze un anumit aspect, o clauza sau mici amanunte! Sa ne revedem intregi si sanatosi, frati motorizati!

Dragii mei , Vin cu o propunere noua.Nu dati cu pietre inca! http://www.hotelclassromania.ro/#!/page_home Se gaseste la 10 km de manastirea Cozia ... pe drumul catre Sibiu , intersectia DN 7 cu drumul spre Voineasa. Pensiunea are 46 camere duble si 2 apartamente. Se pot caza 90 persoane fara nici o problema. Dupa o discutie telefonica cu dl. Danes Radu (administrator) am obtinut pentru cazare cu mic dejun , acces la piscina exterioara, parcare inchisa, internet si sala de fitness un pret de 100 lei / zi / camera. Mic dejun sambata si duminica , vineri seara cina a la carte. Pentru masa festiva si distractie sambata seara am discutat de principiu fara nimic concret caci inca nu stiu cati si daca se doreste.Programul restaurantului este pina la ora 24 dar se poate prelungi in functie de dorinta generala. Se poate organiza masa si in foisorul din curtea locatiei unde se gaseste si un gratar. Cel mai probabil se poate vorbi de un pachet cu masa , cazare si antren . Acum astept cu interes si parerea domniilor voastre.

Iar pentru cei care nu pot fi prezenti la funerarii este o onoare sa poarte insemnele Clubului Motoveteranilor la locul de munca! Este insigna primita de la Fane inca de la prima mea intrunire, Calimanesti 2014. Multumesc Fane!

Nu...dar m-am saturat sa citesc ce scriu semianalfabetii de care am fugit toata viata (fiindca au baut cerneala si totusi soarta i-a ales sa dea exemplu urmasilor), sa stau si sa imi storc mintea la ce s-au gindit ei si ce anume au vrut sa exprime, sa-i corectez si sa fiu trimis pe site-uri de gramatica gestionata de varu' Pruteanu, fiindca deh, la motociclisti merge si-asa... Si am impresia ca daca nu exista internetul, nu ne mai plimbam cu motoarele, ca acum daca nu-ti filmezi ispravile, nu faci poze ca sa le postezi spre aprecierea tuturor, nu mai esti motociclist adevarat! Sa nu fiu inteles gresit, apreciez pozele frumoase, doua-trei...zece, la o iesire, un filmulet de doua-trei minute care sa insumeze clipele si locurile fabuloase...dar dezagreez tonele de poze si filme de Oscar (lungi-metraje parca le zice) care exprima nimic, in stare pura! Asa ca...uite motivele pentru care prefer sa ma joc prin batatura cu nepotica, sa stric si sa repar fiare in garajul personal, sa ascult muzica ce-mi place, sa ma plimb pe unde vreau, fara marturii si fara sa-i silesc si pe altii sa-mi suporte stingaciile si copilariile, prostia sau nestiinta! Poate am imbatrinit...dar voi, ceilalti...ati dat in mintea copiilor?! Intineriti?!

balcic

Pai hai sa-l atingem.Care membrii de baza? Adica cei care au ramas nu sunt membrii de baza? Nu zic ca unii (nu toti) din cei care au plecat nu au fost membrii de baza dar a spune ca baza clubului a plecat inseamna ca aruncam cu noroi in unii membrii care au ramas si care au pus umarul la infiintarea si evolutia acestui club. Nu uita ca in club au ramas Bogdan Harea si Toni care au muncit pe branci la statut la sigla si la lista membrilor.Nu uita ca a ramas Ivan Pedala care s-a zbatut sa organizeze de vreo 3-4 ori intalnirile si ceilalti organizatori de pana acum.Oamenii astia nu sunt de baza? A ramas Silvia care e un nume in motociclism si inca 9 membrii de onoare pe langa ea in capul listei. Acum ca am lamurit faptul ca in club au ramas o gramada de membrii de baza sa trecem si la membrii de baza care au plecat.Eu numesc membru de baza pe cei care au contribuit cu ceva la clubul asta.Care au muncit ceva pentru clubul asta,macar cu o idee care s-a pus in practica daca nu cu un efort mai mare ori macar cu notorietatea lor pe plan sportiv in domeniul moto. Restul membrilor sunt doar participanti la evenimente.Oameni care au participat la intalnirile clubului asa cum au participat si la alte evenimente din afara lui.Oameni care au venit sa socializeze,sa se simta bine si sa plece acasa.Deci am lamurit si ce inseamna om de baza. Trecand mai departe hai sa vedem care sunt oamenii de baza care au plecat din club. Un singur nume imi vine in minte : Dan Nastase. A fost om de baza pentru ca de la el a plecat totul si in plus avea si notorietate.A gresit ca s-a lansat in lupte interne din cauza ideii fixe cu anii "efectivi" de condus. Deci stim de ce s-a retras omul de baza si nu mai e nimic de discutat pe tema asta. Acum tu vrei sa discutam si subiectul retragerii celorlalti membrii care nu au fost de baza? Pai daca cei care se retrag nu vin sa spuna ce nu le comvine? Daca tu Dorule anunti inainte de Campu Lung ca daca nu se iau masuri te retragi dar nu spui ce te-a deranjat ,nici nu participi la eveniment sa-ti spui oful si sa incerci sa rezolvi problema? Am vazut ca unii membrii (nu ma refer la tine) se retrag brusc fara sa spuna de ce si se asteapta ca ceilalti sa inceapa sa se roage de ei sa revina.Apoi cand nimeni nu-i intreaba nimic caci le respecta decizia ,constata ca nu sunt asa de importanti in ochii celorlalti pe cat s-au crezut.Si asta e crudul adevar. In club poate ai unul sau doi prieteni pe care-i intereseaza de ce una sau de ce alta.Restul au alte persoane de care se intereseaza.Daca ai ghinionul ca cei doi prieteni pe care ii intereseaza de tine sunt si ei la randul lor retrasi din club atunci cine vrei sa te intrebe de sanatate Dorule? Clubul este uniunea unor mici bisericute garnisite pe alocuri cu persoane solitare.Asta este, altul nu avem.Cui ii place vine la intalnirea anuala.Oricum asta e singura activitate a clubului.Inainte mai ajutam cate o baba sa nu-i cada casa pe ea dar au trecut vremurile alea. Concluzia este ca daca cineva considera ca este nedreptatit sau are alta viziune asupra mersului acestui club sa vina sa spuna inainte de a se retrage.Nu avem printre noi persoane paranormale care sa ghiceasca ce e in capul fiecaruia si nici comisii de mediere ca sa se duca sa planga pe la usile celor retrasi. Iar despre problemele aparute intre doi oameni,impacati-va, lasati de la voi ca nu va scade reputatia daca cedati putin. Un mare filozof Charles Chaplin spunea: Fa-ti griji pentru constiinta ta,nu pentru reputatia ta.Constiinta este ceea ce esti tu,reputatia este ce gandesc ceilalti despre tine,iar ce gandesc ceilalti despre tine e problema lor. Viata e frumoasa daca e traita in armonie cu tot ce ne inconjoara.

Am ramas moderator prin bunavointa lui Noni. Acum, fiind in afara clubului, imi este mult mai usor sa moderez. Oricum ipocrizia e la ea acasa aici, dar e distractiv. Deschisesem la un moment dat un topic Stima de sine! Ne caracterizeaza pe majoritatea dintre noi. Toni, scuze de off topic!

Nu stiu daca sa rad sau sa plang atunci cand vad ca un moderator de la motoveterani da report la o postare a unui alt membru al aceleiasi comunitati restranse de motociclisti. Am evitat sa ma intervin sau sa vizitez acest colt de forum de la momentul cand ati smiorcait, urlati, tropait si iarasi ati smiorcait la propunerea vechilor membri + Noni, de a avea moderatorul vostru. La inceput n-ati vrut pentru ca nu-stiu ce. Apoi ati ajuns la concluzia ca va trebuie dar tot nu vreti. Cu chiu cu vai a primit privilegiile tehnice de moderare, Top Gun (te salut Ducule!). Un moderator nu e nici mai destept, nici mai saritor, nici mai motociclist decat alti forumisti. Are doar niste butoane in plus pe care ar face bine sa le foloseasca fara sa abuzeze de ele. in general face curat dar cu masura, cu discernamant. Il cunosc personal pe Catalin si pe multi dintre cei cu care m-am intalnit de cateva ori la meeting-ul saptamanal - va salut pe toti, cu drag, cu aceasta ocazie. Nu pot sa zic ca ne cunoastem foarte bine dar, mi-au parut cu totii oameni de isprava. Daca imi permiteti insa (perspectiva unui om de 33 de ani poate sa nu fie considerata tocmai valabila sau adecvata) sa va spun cum se vad lucrurile privite din exterior: Din cand in cand se petrece un fenomen straniu intre voi cand interactionati (nu toti) si parca va loveste strechea - suparari mari si mici, "divorturi", orgolii, etc. Si toate astea de ce? Parca nu ati avea atatia ani in spate si va comportati copilareste (repet, nu e valabil pt toti). Intrebarea mea e: chiar nu puteti sa va intelegeti? :)

La munca , nu la intins mana Si poate mai dai si pe la scoala. Huo !