Mergi la conţinut

Clasament Lideri


Continut Popular

Showing most liked content since 15.04.2019 in all areas

  1. 4 points
    Salutari , măi domnilor ! Norocul meu ca nu prea am timp sa intru pe aici si să mă enervez ! Numai orgolii , măsurări de maciuci si IQ din patru - cinci cifre !? Eu cred ca aici , ne informam si stabilim eventual ce discutam la întâlnire ( nu la ședinta de partid ) . Pareri pro sau contra , vis-a-vis de orice si oricine , se exprima fata in fata si prin vot , cel puțin așa cred eu ca e onest . Mi-e dor sa va văd , pe toți ( mai mult sau mai putin nervoși ) sa bem ceva si sa rezolvam amiabil si democratic orice probleme !
  2. 3 points
    Toni

    Modificarea Codului Motoveteranilor

    Salutari tuturor! Dupa cum stiti sau daca nu stiti, aflati acum, la sedinta anuala a Adunarii Membrilor Clubului Motoveteranilor de anul acesta, care s-a desfasurat la intrunirea de la Calimanesti, s-a propus modificarea Codului Motoveteranilor si anume articolul referitor la statutul membrilor. Propunerea a fost ca membrii sa fie clasificati in urmatoarele categorii: - peste 20 ani vechime permis A = MOTOVETERANI – cu drept de vot decizional - 10 – 20 ani vechime permis A = MEMBRI –cu drept de vot decizional - membri fondatori O.N.G. = MEMBRI – cu drept de vot decizional - sub 10 ani vechime permis A sau fara permis A - MEMBRI SIMPATIZANTI – fara drept de vot decizional. Codul Motoveteranilor prevede la art.17 alin.3 : "Hotărârile privind modificarea Codului Clubului Motoveteranilor sau dizolvarea Clubului Motoveteranilor, vor putea fi adoptate numai cu voturile a 2/3 din numărul membrilor Clubului Motoveteranilor." Numarul membrilor cu drept de vot in 2019 este de 48 din care: - 21 prezenti la sedinta 2019 din care 19 voturi pentru modificarea codului, 1 vot impotriva si o abtinere - 27 absenti la sedinta, din care au fost contactati pentru a-si exprima optiunea 18 iar 9 nu au putut fi contactati din cauza lipsei datelor de contact - din cei 18 contactati au votat: 17 pentru, 1 impotriva. Concluzie: din 48 membri cu drept de vot 36 au votat pentru, 2 impotriva, o abtinere si 9 nu au votat. Doua treimi din 48 inseamna 32 iar voturile pozitive au fost 36, deci Codul Motoveteranilor trebuie modificat conform vointei majoritatii membrilor cu drept de vot. Articolul 10 din Codul Motoveteranilor se modifica si va avea urmatoarea forma: (textul de culoare rosie este introdus suplimentar fata de textul original si este doar propunerea mea de modificare) (orice propunere de imbunatatire e bine venita) Cap.3 – Membri Art.10 Toţi membrii Clubului Motoveteranilor au drepturi egale şi nu au niciun fel de obligaţii faţă de Club sau faţă de ceilalţi membri, altele decât cele asumate prin acceptarea prezentului document din propria voinţă sau care ţin de un comportament civilizat, corect şi respectuos. Calitatea de membru al Clubului Motoveteranilor se dobândeşte prin validare în Adunarea Membrilor atunci când persoana respectivă îndeplineşte următoarele condiţii: a) este titularul unui permis de conducător auto categoria A de cel puţin 20 de ani = MOTOVETERAN cu drept de vot decizional, b ) este titularul unui permis de conducator auto categoria A de cel putin 10 ani = MEMBRU cu drept de vot decizional c) deţine în posesie o motocicletă cu care se deplasează pe drumurile publice; d) işi asumă în faţa propriei conştiinţe că a parcurs un număr de kilometri, la ghidonul motocicletei, suficient de mare astfel încat să fi dobândit o bogată experienţă în acest domeniu, demnă de a fi recunoscut de ceilalţi motociclişti ca un veteran al motociclismului din pasiune; e) participă cel puţin o dată pe an la una din acţiunile organizate de Clubul Motoveteranilor, cu excepţia situaţiilor întemeiate şi motivate la Adunarea Membrilor; f) are un comportament respectuos, civilizat, în spiritul legalităţii şi disponibilitate în a-i ajuta pe toţi motocicliştii aflaţi în nevoie cât şi de a participa la acţiunile organizate în cadrul Clubului Motoveteranilor; g) respectă, apară şi poartă cu mândrie însemnele, simbolurile şi culorile Clubului Motoveteranilor; h) dovedește în timp, un înalt grad de onorabilitate; i) acceptă să-i fie înscrise datele personale în lista membrilor Clubului Motoveteranilor, listă care constituie anexa 1 şi face parte integrantă din prezentul document. Membrii fondatori ai ASOCIATIEI Clubul Motoveteranilor care are personalitate juridica si este inregistrata in Registrul National ONG, au calitatea de Membri indiferent de vechimea permisului de conducere sau de Motoveterani, dupa caz si au drept de vot decizional. Aceasta calitate este conditionata de preluarea textului Codului Motoveteranilor de catre ASOCIATIA CLUBUL MOTOVETERANILOR sub forma oficiala de Regulament de Ordine Interioara. Persoanele care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi validate ca membri ai Clubului Motoveteranilor, dar doresc sa participe la realizarea scopului Clubului Motoveteranilor și la acțiunile desfășurate de aceștia, vor avea statut de membri simpatizanți. Membrii simpatizanți vor fi validați în Adunarea Membrilor pe baza aprecierii comportamentului lor în relația cu Clubul Motoveteranilor. Membrii simpatizanți nu au drept de vot în adoptarea hotărârilor Clubului Motoveteranilor. Membrii cu o vechime mai mare de cinci ani în Clubul Motoveteranilor, care din motive de sănătate sau lipsa condiției fizice necesare mersului pe motocicletă, nu mai pot face acest lucru, dar vor rămâne cu inima și sufletul alături de Clubul Motoveteranilor, vor avea de drept calitatea de Membru Onorific. Membrii aflați în aceiași situație dar cu o vechime mai mică de cinci ani, vor avea de drept calitatea de Membru Simpatizant. Votul Membrilor Onorifici are caracter consultativ și nu va fi numărat în cadrul votărilor decizionale. Persoanele care de-a lungul timpului au obținut rezultate deosebite în domeniul motociclistic fie din punct de vedere sportiv, fie din punct de vedere tehnic sau de altă natură, recunoscute la nivel național și doresc să facă parte din Clubul Motoveteranilor dar nu îndeplinesc condițiile de la aliniatul 2, vor primi titlul de MEMBRI DE ONOARE. Acest titlu va fi acordat printr-o Hotărâre a Adunării Membrilor în urma propunerilor primite la Clubul Motoveteranilor și analizării acestora. Votul Membrilor de Onoare are caracter consultativ și nu va fi numărat în cadrul votărilor decizionale. Persoanele care doresc să devină membri ai Clubului Motoveteranilor dar se află într-o poziție de conflict de interese cu Clubul Motoveteranilor, nu vor putea fi validați în Adunarea Membrilor și nu vor putea dobândi statutul de membru al Clubului Motoveteranilor, decât după dispariția elementelor care le determină postura de conflict de interese. Membrii Clubului Motoveteranilor, care ulterior au aderat la alte organizații similare aflate în conflict de interese cu Clubul Motoveteranilor, devin incompatibili și vor fi suspendați pe o perioadă de un an din calitatea de Membru al Clubului Motoveteranilor. Dacă la sfarșitul perioadei de suspendare situația de incompatibilitate nu a încetat, membrii respectivi vor fi excluși din Clubul Motoveteranilor. Persoanele care și-au exprimat dorința de a deveni membri ai Clubului Motoveteranilor și indeplinesc condițiile prevăzute in prezentul document, vor fi validați de către Adunarea Membrilor numai dupa o perioadă de evaluare de cel puțin un an. Evidența membrilor este ținută în anexa nr. 1 și ea va putea fi modificată ori de câte ori situația o va impune. Calitatea de membru al Clubului Motoveteranilor nu este transmisibilă. Dupa o perioada de dezbatere a textului, de 30 zile, voi opera modificarile in documentul atasat in topicul dedicat.
  3. 3 points
    Toni

    Modificarea Codului Motoveteranilor

    Mai oameni buni, despre ce virusu' meu vorbim aici ?? Unificarea s-a votat, agreat, realizat si acceptat anul trecut.... Clubul trebuia sa modifice Codul conform celor votate - lucru care s-a facut ONGul trebuia sa preia Codul si sa il implementeze ca regulament (cu cateva modificari pentru compatibilitate) - lucru care nu s-a facut pana la aceasta data. Era datoria ONGului sa faca asta. Cu crearea ONGului eu nu am fost niciodata de acord si am si votat in sensul asta dar ma supun majoritatii si in consecinta, fiind izolat la domiciliu cu timp la dispozitie, m-am oferit (din nou ca prostul) sa fac eu o prima forma a textului regulamentului si sa ajut ONGul sa faca ceea ce a promis anul trecut astfel incat sa mergem mai departe si sa nu facem pasi inapoi. Deci vorbim sa facem ceva (unificarea) ce a fost deja facut anul trecut??? Raspuns: NU Vorbim doar despre ducerea la indeplinire a celor agreate si asumate de parti. Daca postam mesaje ca ne-am unit da' totusi parca mai bine stam separati, atunci inseamna ca am uitat tot ce s-a realizat anul trecut si ne-am intors de unde am plecat si evident ca cine posteaza mesajele astea "s-a sucit" la 180 de grade dar culmea... ce sa vezi.... ma acuza pe mine ca ma sucesc. Incep din ce in ce mai mult sa cred ca unii dintre noi nu stiu, nu pot, nu vor sa fie consecventi si nu facem altceva aici decat VORBIM DISCUTII. p.s. in armata era o vorba: nu stii - te invatam nu poti - te ajutam nu vrei - te f.tem
  4. 3 points
    Toni

    Modificarea Codului Motoveteranilor

    La sedinta de la intrunire nu vom avea timp suficient pentru o analiza si o dezbatere serioasa pe marginea textului. Este evident faptul ca textul Codulului Motoveteranilor nu poate deveni regulament in integralitatea lui pentru ONG. Incepand de azi sunt in concediu dar sunt inca in Danemarca. Marti am avion catre Romania dar datorita situatiei actuale, sunt sanse foarte mari fie sa se anuleze zborul, fie sa fiu bagat in carantina la sosirea in tara, fie sa fiu bagat in autoizolare la domiciliu. Oricum ar fi, voi avea timp sa scriu o prima forma a textului regulamentului, bineinteles pe baza textului din Cod, eliminand sau adaptand paragrafele care nu sunt compatibile cu statutul ONG-ului. Voi face asta in cateva zile de acum incolo dupa care voi posta textul intr-o discutie privata la care vor participa membrii cu drept de vot. Discutia respectiva va avea rol de analiza, dezbatere, modificare etc pentru imbunatatirea textului initial astfel incat la sedinta de la intrunire sa avem deja un text de regulament in forma finala. Daca sunteti de acord cu aceassta propunere, ma pot apuca chiar azi de treaba, daca nu atunci imi vad de ale mele. Astept opinii.
  5. 3 points
    NeluBrateanu

    Intalnirea anuala 2020

    Iară întrunirea bucureștenilor și oltenilor, alta locație nu a ți găsit de ex. în zona litoralului, banatului, Maramureșului tot acolo în apa clocita scuze dacă am supărate cineva.
  6. 3 points
    ivan_pedala

    Intrunirea anuala 2019

    M-am simtit vizat fiindca, pe langa optiunea mea concreta de a ma caza la complex indiferent de cost, am avansat si pentru cativa colegi de-ai mei, din zona, dorinta pentru a ocupa cateva camere...dar cand baietii au auzit pretul, au renuntat chiar sa mai participe la eveniment. Ori interesul nostru este ca sa ne intalnim cat mai multi, sa ne revedem si sa sarbatorim evenimentul impreuna. Si...n-as putea sa stau separat de ai mei, atata timp cat ma stiu cu ei de-o viata si am impartit bune si rele. Obrzaul lui Silviu stiu ca este acum patat, dar n-ar trebui sa puna nimic la suflet atata timp cat oile cu sorici sunt administratorii complexului care incearca fel de fel de tertipuri pentru a ne stoarce de bani si de a ne obliga (intr-un fel aparte, fara sula in coaste!) sa le devenim clienti indiferent de conditiile puse de ei si indiferent de costuri. Si, ca sa extrapolez nitel, eu am de platit pentru perioada 28.06 - 05.07.2019 suma de 393 E (aprox. 1890 lei), reprezentand cazare camera dubla in hotel de 3*, mic dejun bufet suedez si taxe, TVA si tot ce mai tine de locul respectiv - parcare, Wi-Fi, piscina, folosirea unei bucatarii utilate...etc) in Thassos, fara avans si garantii. Asta inseamna cam 240 lei pe zi...fara nimic impus! Si n-am ales cea mai ieftina oferta a momentului! Asadar...nu credeti ca poate ar trebui (asa cum am zis-o si eu, si Toni...si altii) sa schimam locul si zona? Intreb, nu dau cu paru'...pentru viitor, pentru prieteni...
  7. 2 points
    ytu60

    La Multi Ani!

    Corect, daca sunt nas, dau si mielul @Toni BancioG 😀 La Multi Ani, azi pentru toti cei ce poarta nume de flori. Sa aveți si sa avem cu toții sărbători fericite
  8. 2 points
    ivan_pedala

    La Multi Ani!

    "La multi ani!" azi prietenului meu Banciog Anton, alias Toni, cu mult noroc din partea mea si sanatate cat cuprinde!
  9. 2 points
    Dan @ Popescu

    Intalnirea anuala 2020

    Macar sa scapam pana la jumatatea lui Mai. In ritmul in care se intorc românasii acasa aducand cu ei material de lucru pt doctori ma tem ca scapam prin August.
  10. 2 points
    Eu nu vad care ar fi problema sa existe Clubul Motoveteranilor ca inainte de ONG iar ONG-ul sa fie pastrat doar ca sa poata proteja denumirea si sigla. S-ar putea adauga in Cod un paragraf care sa specifice ca ONG-ul s-a facut doar pt. protectia numelui si emblemei....si ca sa fim "legali" in fata cluburilor moto. Deocamdata in afara de membrii fondatori nu cred ca e inscris nimeni in Asociatie. In schimb in Clubul Motoveteranilor sunt inscrisi multi motoveterani si simpatizanti. Nu stiu cati motoveterani cu peste 20 de ani au mai ramas activi in Club iar daca sunt mai putin de 10 cred ca ar trebui sa discutati serios reducerea vechimii cu 5 ani macar. Ar fi aiurea sa fie un club cu 7 motoveterani si 40 de simpatizanti. Ideal ar fi sa faceti cumva sa-i intoarceti pe cei care au plecat. Va fi greu daca nu aproape imposibil pentru ca lumea nu a plecat din cauza unui singur motiv care odata inlaturat sa deschida iar portile Clubului. Unii oameni au plecat fie pentru ca le-a placut ideea initial iar apoi s-au sucit, altii poate nu s-au simtit suficient de bagati in seama, altii poate s-au certat intre ei si unii au renuntat dand nastere unor tabere care mai apoi s-au coagulat in alta formula, altii poate au obosit si nu ii mai atrage mersul pe motor iar altii poate au fost deranjati de ONG. Altii au plecat la Dumnezeu. Eu am plecat pentru ca nu vreau sa fiu inregimentat,vreau sa fiu liber in adevaratul sens al expresiei "spirit liber". Nu imi place sa port bulina pe spate pt. ca o vad ca pe o matricola din vremea lui Ceasca prin care puteai sa fi identificat de militie daca te gasea pe strada. Cert e ca cei plecati nu se vor mai intoarce, cei din cer sigur nu, sper . Poate doar cei suparati pe ONG daca cadeti la pace. De aceea primul paragraf din postarea mea poate fi viabil. Ceea ce e vizibil cu ochiul liber e ca doar pe cativa simpatizanti si poate doi motoveterani ii mai intereseaza soarta clubului asta. Se vede cati dezbatem aici o problema de Cod si ce statut au persoanele respective. Iar timpul trece, imbatranim, incepem sa avem alte prioritati decat apartenenta la un Club sau mersul pe motocicleta. Asa ca in anii care vin membrii se vor imputina. Daca ne dam in cap unii la altii , astia care am mai ramas , atunci se va alege praful de tot.
  11. 2 points
    ytu60

    Intalnirea anuala 2020

    Simi, cine intelege...intelege, cine nu... nu ne mai batem capul. Si ca explicatie pe toate intelesurile, revin cu precizari: 1. Cine este interesat de prietenii motociclisti, clubul din vechime sau noua forma de organizare (ONG), are dreptul la o parere personala sau la propuneri constructive. 2. Cine nu agreaza locatia aleasa, sa vina cu alta propunere concreta. indiferent de pozitia fata de "paralela 45" si sa se ocupe de organizare personal sau in grupul de motociclisti din zona. Mai clar de atat cred ca nu se poate "Vin la intrunire dar nu la sedinta", "nu-mi place locatia" dar nu ma implic nici macar in zonz mea, "dincolo este mai ieftin", "am gasit doar pentru mine" etc. etc. Asta numesc eu "batul prin gard". Daca propuneti o alta locatie frumoasa, trebuie sa fie pentru tot grupul aproximativ 50 de camere si vrem sa vedem implicarea. Daca nu...mai bine ne abtinem. Cu stima si respect, va urez un sezon lung si frumos tuturor motocilistilor vechi sau noi
  12. 2 points
    Toni

    Intalnirea anuala 2020

    Am mutat mesajele care erau in afara subiectului aici: https://pro-bike.ro/forums/topic/150671-de-la-veteraniiadunarea-la-clubul-motoveteranilor/ Va rog sa utilizati acel topic pentru discutiile care nu au legatura cu organizarea intrunirii 2020 si sa pastram acest topic strict la subiect astfel incat sa fie mai clar si mai usor de gasit informatiile relevante referitoare la intrunire. Multumesc.
  13. 2 points
    ivan_pedala

    Intalnirea anuala 2020

    Salut si noroc bun! Sunt de acord cu orice intrunire pe cale sa ne adune undeva, nu am pretentii, dar nici propuneri. Am iesit din grupul de WhatsApp fiindca ma deranja noaptea clipocitul mesajelor (nu, nu voi da telefonul pe silentios pentru asta, am totusi nevoie sa primesc vesti importante de la membrii familiei, sa le vad la timp), si nu vad rostul crearii unui astfel de grup, cand avem aici destul spatiu de joaca (ca sa nu mai spun nimic despre "invitatii" din acel grup)! Cat priveste un loc de intrunire 2020, nu prea am timp sa ma ocup si nici impulsul (cheful) necesar, asa ca las conducerea clubului sa-si faca datoria, fiindca sunt destui care s-au inhamat si pot s-o faca poate mult mai bine decat mine. Asadar, astept aici sa vad miscare...sa aflam unde si cand, la ce preturi si cine mai vine la intrunirea din 2020.
  14. 2 points
    Salut prietenei! Imi pare rau ca nu am putut fi prezent si eu, voi incerca sa ma reabilitez pe viitor. Ma bucur ca au revenit cativa dintre veterani, mai ales pentru Ivan Pedala, vesnicul nebun frumos al generatiei noastre. Daca sunt noutati dupa aceasta intalnire as vrea sa le stiu si eu. Daca a fost doar de socialiare sa va fie de bine. Al vostru Kato :)!
  15. 2 points
    O camera vineri si sâmbătă .................Nicu Constantin . ... si eu tot din motive obiective
  16. 2 points
    Alex Diaconu

    Intrunirea anuala 2019

    Stimate doamne si stimati domni, am deosebita placere sa va multumesc pentru inca o petrecere frumoasa alaturi de dumneavoastra. Sa ne revedem cu bine la urmatoarele intruniri, pana atunci va salut cu respect si va urez asfalt uscat. Atasez mai jos cateva poze. https://photos.app.goo.gl/kHHWHAnq2juGg9z2A
  17. 2 points
    ytu60

    Intrunirea anuala 2019

    Sa inchida cineva topicul si sa ne vedem sanatosi In stilul asta nu mai terminam cu discutiile Ce naiba bre, n-ati avut jucarii cand ati fost mici.
  18. 2 points
    Dan @ Popescu

    Intrunirea anuala 2019

    Daca rezervi ceva anticipat sa ma iei si pe mine in calcul cu o camera dubla ca ar fi frumos sa stam impreuna cei care nu vrem la Cozia.Cred ca si Silvia si Dantudor s-ar combina cu noi . Poate si Nicon .Merci
  19. 2 points
    Aniversarea Permiselor Moto a ajuns la a sasea editie si ca de fiecare data motociclisti si prieteni ai acestora ne intalnim si ne simtim bine . Prima zi de sarbatoarea Izvorul Tamaduirii unii dintre noi am aniversat momentul la de unde cu motocicletele enduro am strabatul traseul de la Bradulet la Schitul Robaia . Seara la focul de tabara , A doua zi , Curtea de Arges - Niconex , unde cu paine si sare au fost intampinati restul participanților la eveniment de seara , https://photos.app.goo.gl/ZjGjKZJcss9dWq5o6 Sambata seara ... ... si inca ceva . In ultimul filmuleț lumea canta "la multi ani nicon " . Serbarea , desigur era a permiselor moto , dar fiind la o distanta de doua zile de aniversarea (nicon7mai), baietii au stiut ce trebuie facut si in functie de cat si cum cantau urma ca persoana respectiva sa onoreze masa cu băutură de băutură , marca NICON , fabricata in laboratoarele proprii din prune , mere sau struguri
  20. 2 points
    Conform votului, intrunirea se tine la Calimanesti-Caciulata, restul sunt speculatii Va voi tine la curent cu tot ce apare
  21. 2 points
    suntem in grafic, fiti rabdatori
  22. 1 point
    ytu60

    Intalnirea anuala 2020

    Adevărat a inviat Paste fericit tuturor
  23. 1 point
    NeluBrateanu

    Intalnirea anuala 2020

    Hristos a înviat!
  24. 1 point
    Silvia Iordache

    La Multi Ani!

    LA MULTI ANI ,TONY !!!
  25. 1 point
    Toni

    La Multi Ani!

    Va multumesc tuturor, mai ales lui @ytu60 care se pare ca trebuie sa imi dea si un miel
  26. 1 point
    Ti-am oferit (ca sa te ajut sa ajuti ong-ul) chiar o varianta de text modificat, pe care ai ignorat-o. Nu stiu cine e inconsecvent, dar si eu incep sa cred ca doar "vorbim discutii" si ma voi autoizola de acest topic.Subiectul nu ma mai intereseaza si consider ca energiile merita indreptate in cu totul alte directii.
  27. 1 point
    Toni

    Modificarea Codului Motoveteranilor

    Ne intoarcem de unde am plecat. Ideea asta a fost vehiculata/discutata si anul trecut si nu stiu de ce nu a fost acceptata atunci. E o varianta foarte buna dar asta presupune sa ne intoarcem la situatia de dinainte de sedinta din 2019. Adica ONGul nu mai are nevoie de niciun regulament iar Codul Clubului Motoveteranilor revine la forma de dinainte. ONGul va avea doar rolul de protectie a denumirii iar clubul va continua ca si pana inainte de 2019. Mie mi se pare ok cu toate ca ar putea exista unele intrebari.
  28. 1 point
    Eu sunt de acord cu tot ce se va stabili de către cei cu drept de vot.In calitatea mea de simpatizant eu nu voi vota.Sunt de aceeași părere cu Dan Tudor privind modalitatea nefirească a declarării motoveteranilor fără vechimea necesară. Cred ca cea mai potrivita solutie pentru revenirea la organizarea inițială este sa fie două entități.ONG sa fie doar cu rol de protectie a numelui și mărcii,fără nicio implicare în activitatea clubului.Parerea mea.
  29. 1 point
    Pe seara: Pe zi, soare cu dinti: Motocicleta e gata, mai am cateva detalii de prezentat si sa continui testele mai ales ca la ultimul test pare ca am rezolvat problema cu pompa de ulei.
  30. 1 point
    Comanda mecanica pt faza lunga era ceva normal in acei ani, majoritatate motocicletelor o aveau.
  31. 1 point
    Imi pare rau ca trebuie sa va dezamagesc, dar TRIUMPH este o marca germana. Creatorii sai sunt germani din Germania, singura contributie a Angliei fiind aceea ca a avut inspiratia de a primi niste emigranti care au deschis o Fabrica de biciclete (mai tarziu trecand si la productia de motociclete) acolo. In paralel a existat si o Fabrica in Germania. Cu timpul, Fabrica din Anglia s-a axat pe motocicletele 4T, iar cea din Germania s-a concentrat pe cele 2T. Deci aceasta motocicleta este un produs pur german, eleganta si rafinamentul fiind ceva absolut normal la nemti in acea perioada. Personal am detinut si am vazut mai multe motociclete germane din timpul Razboiului si detaliile sunt absolut incredibile. Iata cum arata, spre exemplu, acest taler de frana de pe un Puch 125 Wehrmacht (1942) pe care l-am detinut.
  32. 1 point
    oamenii astia care au si putin frumos in "formarea" profesionala si sunt sensibili la proportii nu inteleg ca trebuie cutie mare cu scule. E totusi un triumf al practicului in fata esteticului, pentru ca e o masinarie de razboi. isi poarta "uratenia" cu mandrie pentru ca e o masina pentru momente urate ale vietii umane. Daca in easy rider iti permiti sa te joci cu forma si culoarea, aici nu Puse una peste alta mie cutia nu imi displace si isi are locul ei
  33. 1 point
    Te-a traumatizat rezervorul asta . Este dorinta proprietarului sa pastreze cutia de scule, motocicleta fiind 100% modelul militar nu vrea sa renunte la ea.
  34. 1 point
    Salut, a intervenit concediul, in toamna asta e gata.
  35. 1 point
    ytu60

    La Multi Ani!

    Azi, de Sfânta Mărie, le urez tuturor ce-i poarta numele un La Multi Ani
  36. 1 point
    Am montat si lantul transmisiei secundare, mai trebuie sa-l ung dar asta mai poate astepta pana termin alte aspecte in zona transmisiei (firul pentru neutral, lungime cablu ambreiaj, samd). Lantul era plin de vaselina, se invechise si era semi uscata dar a pastrat lantul intact: Garnituri pentru tubulatura lantului, au un sistem de etansare cu o buza care imbraca carterele, nu intra nici un fir de praf: Contactul: Cheie originala: Firele: Vitezometrul este o replica Veigel, pana cand proprietarul va reusi sa gaseasca un vitezometru original care este greu de gasit si foarte scump vom merge pe aceasta replica careia ii voi inlocui ornamentul cromat cu unul vopsit, am l-am montat doar de proba (si nerabdare):
  37. 1 point
    Am avansat dar inca nu am "inchegat" mare lucru pentru ca am facut mai multe lucruri la ea care momentan nu converg, intre timp am si pornit-o. Modificarea este reversibila, practic s-au creat alte piese fara a se modifica nici o piesa originala. Exista si sistemul de aprindere si incarcare original dar a fost dorinta proprietarului ca momentan sa nu-l restaureze chiar daca e complet. Problema sistemelor de 6V este ca acestea au atins "perfectiunea" numai dupa WW2 si mai mult la americani, europenii au renuntat repede la el. Sa stii ca si in tarile cu apa calda se fac astfel de modificari reversibile dar sunt mai discreti in acest sens pt ca nu da bine la imagine.
  38. 1 point
    Yamaha Niken este probabil cea mai spectaculoasă motocicletă cu care am mers în ultimul timp și când zic asta mă refer la reacțiile pe care le generează pe stradă. Oriunde ai fi , toată lumea se uită la tine.Am luat contact cu ea prima oară în 2018 la Niken Tour, când am făcut câțiva zeci de km pe drumurile virajate de lângă Poiana Brașov. Atunci am plecat acasă întrebându-mă de ce a făcut Yamaha această motocicletă? Anul acesta am încercat să înțeleg mai bine existența acestei motociclete , scoțând-o la o tură de vreo 600Km. Faza pe hârtie: Dacă nu știți nimic despre Yamaha Niken, acum este momentul să vă puneți la curent. Numele vine din japoneză de la Ni Ken și înseamnă două săbii, făcând referire directă la cele două roți de pe față. Prin folosirea celor două roți, aderența a crescut cu 80%. De ce doar 80% și nu 100% dacă sunt două roți? Pentru că roțile pe față sunt de 15”, nu de 17” (cum au majoritatea motocicletelor de stradă) suprafață de contact a unei astfel de roți fiind mai mică. Aderența sporită îți dă mai multă încredere în curbe, mai ales în situații în care întâlnești pietriș sau carosabil umed. Britanicii de la Benetts Social au facut un test care arata într-un mod cât sa poate de elocvent ce înseamna 80% aderența în plus pentru Niken,vedeti mai jos testul. [embedded content] Cei de la Yamaha au vrut ca Nikenul să se simtă ca o motocicletă și au reușit acest lucru folosind un sistem paralelogram combinat cu un sistem de bielete Akerman care fac posibilă înclinarea motocicletei până la 45 de grade și previn derapajul roții exterioare în viraje. Motorul de pe Niken este celebrul deja CP3 de 847cc în 3 cilindri, prezent pe MT-09 și Tracer 900, însă cu câteva modificări cum ar fi un arbore cotit mai greu și un sistem de injecție diferit, ce-l fac să se simtă altfel deși dezvoltă tot 115cp@10.000rpm și 87.5Nm@8.500rpm. Toți caii ăștia trebuie să împingă cel puțin 263Kg cât are motocicleta la plin cu rezervorul de 18L full. Pe spate aveam o roată normal de 17″ cu un cauciuc de 190mm,a cărei aderența este ajutată și de sistemul de Traction control cu două nivele. (de asemenea Traction Controlul poate fi deconectat). Revenind la cele 45 de grade, cam de pe la 50 încolo se ridică una dintre cele două roți și nu prea mai ai ce-i face, decât să chemi un prieten. Foarte important de știut, Niken nu stă singur pe 3 roți,asemenea scuterelor cu 3 roți, cade dacă nu-i pui cricul și de asemenea nu poate fi condus cu categoria B, este nevoie neapărat de A. Această motocicletă nu a fost făcută pentru motociclistii cu dizabilități sau pentru cei cărora le este frică să meargă pe două roți, ci a fost creată pentru plăcerea de a te da pe viraje cu încredere sporită. Faza pe stradă: Fiind inclusă de Yamaha în categoria Sport Touring, am luat Niken-ul, de la Motodynamics – importatorul Yamaha in Romania, la o tură mai lungă pe un mix de drumuri asfaltate de toate felurile. Primul test, DN1 până la Brașov. Mi-au trebuit câțiva kilometri că să mă obișnuiesc cu ea mai ales cu dimensiunile ei. E clar că într-un trafic aglomerat, cum este vinerea pe șoseaua de centură, posibilitățile de a merge printre benzi sunt destul de reduse cu ea. Al doilea lucru cu care a trebui să mă obișnuiesc a fost poziția oglinzilor, care sunt mult mai în față comparativ cu o motocicletă normală. Nu știu de ce au ales soluția asta, îmi aduc aminte că m-am întrebat și prima oară când mers cu Nikenul, mai ales că există loc de prindere a oglinzilor pe ghidon ca la motocicletele normale. Mă rog, o fi o explicație logică, însă până te obișnuieșți cu distanță până ele, le cam cauți cu privirea, în plus, când te oprești pe loc este cam risicant să-ti mai pui casca pe oglindă 🙂 . La drum lung, lipsit de viraje, cum este DN1 până aproape de Câmpina, motocicleta este extrem de stabilă. Din punctul asta de vedere mi-a adus aminte de Super Tenere 1200. Doar o tornadă cred că poate să o dezechilibreze, merge efectiv ca pe sine, lucru destul de logic dacă ne gândim la greutatea extra de pe față. Protecția la vânt este destul de bună, mai ales în partea de jos a corpului, pentru partea de sus mi-aș fi dorit un parbriz mai înalt. Datorită faptului că parbrizul începe de undeva foarte de departe de rider, la viteze mai mari aduce un pic a naked ca senzație. Motorul CP3 se simte un pic mai cumințit, deși păstrează caracterul agresiv, dar parcă răspunde mai potolit la accelerări bruște, față de cum răspunde pe Tracerul 900 care are cu aprox. 50kg mai puțin, sau pe MT-09 (cu 70Kg mai ușoară decât Niken). Însă în continuare accelerările din treapta a două și a 3-a îți pun un zâmbet în cască instant și motocicleta este capabilă să ajungă rapid și fără efort la viteze ce tind să înceapă cu 2…bineînțeles pe autostrăzile fără limita din Germania. Mi-a atras în schimb atenția consumul ei instant afișat pe bord,care în reprizele de accelerare mai violente, cât și la viteze constante, arătau niște cifre total neprietenoase care săreau de 10-13%. Totuși pe prima bucată de drum,chiar mergând mai agresiv,a indicat un consum mediu de 6.9L/100Km. Prima oprire am făcut-o la Predeal că să realimentez, deși mai aveam o liniuță, nu știam cât înseamnă asta. Ceea ce mă face să mă întreb din nou, cât de greu este pentru producătorii moto în 2019 să indice direct în km autonomia…măcar la categoria sport touring 🙂 . Prima oprire a însemnat și prima ședința foto, parcă venisem cu ursul în oraș, toată lumea s-a strâns pe lângă ea cât m-am dus să plătesc benzina. Ăsta este un factor pe care viitorul posesor de Niken trebuie să-l ia în calcul, nu ai cum să treci neobservat cu așa ceva. A urmat puțină distracție pe virajele și serpentinele spre Brașov, apoi o bucată plictisitoare și cu asfalt cam prost până la Târgu Secuiesc. Pe bucata asta de drum mai greu, am văzut cum amortizează suspensiile, și m-am lovit de o problema mai veche. „Ce faci când vezi o groapă mai mare, o eviți sau o „o incaleci” cu cele două roți de pe față?” Răspunsul corect este o eviți, pentru că distanță dintre cele două roți nu este foarte mare, groapa trebuie să fie foarte mică ca să poți să o încaleci, și chiar dacă reușești asta înseamnă că o iei din plin cu roata de pe spate. După ce am dat peste cap traficul în Târgu Secuiesc, pentru că au fost oameni pe jos sau în mașini care efectiv se opreau uitându-se nedumeriți la motocicletă, a urmat bucata de drum pe care o așteptăm încă de dimineață, Târgu Secuiesc – Focșani, sau Lepșa cum mai este cunoscută, unul dintre cele mai bune drumuri de dat cu motocicleta de la noi din țară. Aici a început Niken-ul să se simtă acasă. Mai ales că l-am trecut în modul 1, în care are răspunsul cel mai prompt la accelerație. Senzația pe care o ai pe curbe este senzațională, parcă glisezi de pe o parte pe altă. Mi-a plăcut atât de mult, încât și pe bucățile scurte de drum drept tot în zig zag pe toată lățimea benzii mergeam . A și plouat un pic pe drum, dar nicio problemă, aderența extra chiar îți sporește încrederea, deși din când în când, la revenirea pe accelerare se mai aprinde indicatorul de Traction Control, fiind dat pe nivelul cel mai intrusiv. Frânele sunt bune, însă îți dau senzația că sunt un pic moi, la decelerare simțindu-se greutatea motocicletei. Cei ce ați mers cu motociclete de pe peste 250kg, probabil că ați simțit uneori că deși frânele sunt eficiente, ai o senzație că răspund mai greu, nu au precizia aia de la superbike-uri. Cuplul motorului împreună cu quick-shifter-ul fac să fie foarte distractive accelerările dintre viraje și apoi dans de pe o parte pe altă. Este cu adevărat o experiență ce nu poate fi descrisă fidel 100% în cuvinte și trebuie încercată. Ne-am oprit la cascada Putna și am primit cea mai tare întrebare : ” Da’ ce-i cu asta, e făcută pe comandă?”. Adevărul este că nu-ți vine să creezi că este o motocicletă de serie. Am plecat mai departe iar după Tulnici a început o bucată de drum cu carosabilul „reasfaltat” în bătaie de joc. Prin toamnă a fost dată o criblură care ba s-a prins, ba nu s-a prins, așa că în curbe ai surpriza ca asfaltul să fie ba bun, ba vechi, ba pietriș. Aici s-a văzut din nou avantajul celor două roți pe față. E suficient că una dintre ele să meargă pe bucata mai aderentă. Dupa ce am coborat la campie pe faimosul drum de o banda jumate E85, am avut o revelatie. Mi-am dat seama ca „jumatatea” de banda a fost creata pentru Niken, cel putin de la ghidon asa am avut impresia, ca o ocupa perfect 🙂 După Buzău am tot încercat să evit ploaia și să o mai lălăi un pic până acasă, așa că am deviat pe la Ploiești și dup-aia pe A3 spre București, să pun la treabă un pic cruise controlul pentru niște măsurători „științifice” de consum. Pe autostradă la viteza constantă de 130Km/h consumul instant variază între 6.0-6.9%. Greutatea extra de pe față și forța de frecare sporită, fac ca fiecare denivelare, schimbare de direcție să influențeze consumul. Protecția la vânt este decentă, cel puțin la viteza legală curenții de aer sunt acceptabili însă la viteze mai mari protecția la vânt nu este strălucită. În continuare mi-ar plăcea un parbriz un pic mai înalt, parbriz ce este disponibil din fabrică pentru varianta GT. Motor - 8/10 Ciclstică , manevrabilitate și frâne - 7.5/10 Dotări standard - 8/10 Fun factor - 9/10 Raport calitate / preț - 9/10 Rezumat Yamaha Niken a fost o motocicletă controversată încă din faza de concept, deși, până la prezentarea dinainte de EICMA 2017, a fost un secret atât de bine ținut, încât a luat pe toată lumea prin surprindere. Atunci, lumea s-a grăbit să o înțeleagă doar din poze, generându-se niște idei preconcepute care nu au nicio treaba cu ce este Niken-ul în realitate. În primul rând nu are nicio legătură cu scuterele cu 3 roți, că senzație este cu totul altfel, fiind o motocicletă concepută special pentru drumuri virajate și pentru plăcerea de a merge pe astfel de drumuri chiar și în condiții de aderența mai scăzută. Nu a fost creată pentru rideri cu dizabilități sau pentru cei cărora le este frică să meargă pe două roți și nu se conduce mai ușor decât o motocicletă normală. Ce-i drept cele două roți pe față oferă o stabilitate și o aderență mai bună, ceea ce crește încrederea celui care este în șa. Unii au zis că este o motocicletă de show-off doar, un exercițiu de imagine al celor de la Yamaha sau o încercare de a co-opta noi cumpărători mai ales din rândul șoferilor de autovehicule, ceea ce este parțial adevărat. Yamaha Niken este o prezență exotică pe stradă și atrage privirile oriunde ai fi. Pur și simplu nu poți să treci neobservat pe mastodondul acesta cu 3 roți, nu știm dacă inginerii japonezi i-au avut în minte și pe cei cărora le place să le fie gâdilat orgoliul cu priviri admirative, însă proprietarii Nikenului o să primească o groază de astfel de priviri. Cu siguranță astea vin la pachet și cu glumele prietenilor cu motociclete convenționale, de care nu ai cum să scapi decât până nu le-o împrumuți să facă o tură, să se convingă că este o motocicletă extrem de distractivă. La 15.000EUR, respectiv 16.000EUR varianta GT, Niken poate o fi opțiune pentru cineva care își dorește o motocicletă sport-touring diferită față de tot ce există pe piață și extrem de distractivă pe viraje. Rămâne să vedem cât de bine o să prindă conceptul în Europa, până acum, la noi în țară știm că s-a vândut un exemplar GT, care este versiunea spre care am fi optat și noi, având în vedere parbrizul mai înalt, side-case-urile și mansoanele încălzite cu care vine direct din fabrică. Date tehnice : Motor: 3 cilindri, 4 timpi, răcit cu lichid, DOHC. 847cmc 115cp@10.000rpm 87.5Nm@8.500rpm Cursă suspensie față : 110mm, Cursă amortizor spate : 125mm Frână față : 2xdiscuri 298mm Frână spate : mono disc 282mm Înălțime șa: 820mm Greutate la plin : 263 kg Capacitate rezervor carburant 18L Consum mediu indicat în testul nostru: 6.4% Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  39. 1 point
    ytu60

    La Multi Ani!

    De parca tu ai fi un ingeras Multumesc din suflet tuturor
  40. 1 point
    Toni

    La Multi Ani!

    La multi ani Silviu!!!
  41. 1 point
    ivan_pedala

    Intrunirea anuala 2019

    Am notat...poate trag o fuga pana acolo si rezerv, oricum, nu stam noi in cort! Sunt destule variante!
  42. 1 point
    Toni

    Intrunirea anuala 2019

    Avand in vedere faptul ca restaurantul e foarte mare, o dam dracu' de masa festiva si pur si simplu mergem seara in restaurant ca oricare alti turisti si consumam fiecare ce si cat doreste din meniul pe care il au si putem petrece impreuna la fel ca la ''masa festiva'' dar cu costuri mai mici. O tarie, o friptura si o baterie de vin nu au cum sa coste 110 lei. Mai mult decat atat, vom putea folosi la masa din seara respectiva si eventualele bonuri valorice neutilizate. Din ce vad, noi nu avem nici cel mai mic avantaj cu masa festiva. Avantajul e exclusiv numai al lor prin faptul ca le va fi mult mai usor sa pregateasca un meniu fix dar sa incaseze pret de a la carte. Parerea mea.
  43. 1 point
    ivan_pedala

    Intrunirea anuala 2019

    Am vorbit aici... ne primesc baietii cu bratele deschise! Sa fac rezervari? Hotel AlBarsha... Dubai!😝
  44. 1 point
    ytu60

    Intrunirea anuala 2019

    nu te pripii Dane, timp este suficient, nerabdarea intalnirii cu prietenii este mare
  45. 1 point
    Aripa fata, dupa cum spuneam anterior la aceasta a fost mai mult de lucru decat la cea de spate... per total o aripa in stare foarte buna fara gauri, rugina sau indoituri grave. Totusi prezenta multe "cucuie" in anumite zone pe care nu reusesc sa-mi dau seama cum s-au format pt ca aripa nu a fost lovita, si chiar mototcicleta per total se vede ca nu a suferit nici un accident. Acesta este sortul din fata, am dat cu un tampon cu smirghel pe el pt a vedea deformarile, stratul de pasivizare al Feruginolului actioneaza ca un fond si se vede foarte usor astfel unde este o deformare: Dupa o prima runda de ciocaniri am mai dat o data cu tamponul: Si rezultatul, desi niste reflexii dau impresia ca inca exista deformari in realitate aripa a iesit la forma dorita, vreau sa evit sa bag chit pe ea, sau macar sa dau foarte putin chit daca va fi nevoie: Aici avem o suprafata mai mare pe care nu prea reuseam sa o scot din ciocan, totodata era si o difereanta de nivel aripa fiind infundata sub arcul de cerc descris de aripa, aici am incarcat cam cu 2mm de cositor pe o suprafata maricica: Dupa care am constatat ca trebuie sa extind suprafata de incarcare si am facut o baie de cositor: Si am incarcat: Finisarea, la inceput se foloseste un raspel care ajuta la eliminarea rapida a surplusului grosier: Dupa care se ia la tampon cu smirghel sau masina de slefuit dar totul cu mare atentie si fara graba. Si acesta este rezultatul, chiar daca au mai ramas niste gropite mici acelea se acopera lejer cu chit rapid (chit de finisare, nu de umplere) Cam aceasta era diferenta de nivel ca sa va faceti o idee: Acesta este sortul de jos al aripii fata, deformarile erau minore dar ma deranjau craterele formate de la oxidare, fiind partea de jos a aripii aceasta a fost mai predispusa la oxidare din cauza contactului mai des cu apa si mizeria de pe strazi: Dupa curatare am aplicat baia de cositor: Am incarcat: Slefuirea grosiera cu raspelul, cu raspelul trebuie sa aveti grija, daca e un raspel bun ia si din tabla daca atingeti piesa: Si finisarea cu tampon: Am mai avut catva zone mai mici care au suferit acelasi tratament: Tehnica de lipire a tevilor de cupru nu prea merge la reparatii chiar daca se aseamana. Pe scurt, trebuie curatata suprafata de orice impuritate, daca ai cratere trebuie sa sablezi sau sa insisti cu o perie de sarma, ac... orice ca sa poti curata. Dai cu solutie de decapare (flux), eu folosesc pasta Rothenberger dar mai exista si altele (apa tare). Dupa asta pe suprafata pe care o lucrezi trebuie sa faci o baie de cositor, adica sa intinzi un strat foarte subtire de cositor pe suprafata pe care vrei sa lucrezi (lipire, incarcare, samd). In aceasta faza o temperatura a ciocanului de lipit mai ridicata este imperativa, altfel nu se produce baia. Daca lipesti doua piese intre ele trebuie sa faci baie de cositor pe ambele piese. Dupa ce s-a facut baia de cositor pe suprafata de lucru urmeaza incarcarea sau lipirea piesei (depinde ce lucrezi). Si la incarcat sau lipit ai nevoie de temperatura dar daca e prea mare temperatura nu te lasa sa incarci pt ca "fuge" cositorul. Ai doua posibilitati, ori folosesti un letcon electric care nu este foarte puternic si atunci ai un control mai bun asupra temperaturii sau daca folosesti letcon incalzit cu flacara astepti un pic sa piarda din temperatura (nu dureaza mult) si vei vedea cum pt o perioada ai un control bun asupra incarcarii. Nu incalzi suprafetele/piesele cu flacara, atunci oxideaza imediat si nu mai prinde. Poate o sa fac un film si-l incarc pe youtube, nu esti singurul care m-a intrebat cum fac lucrarile cu cositor. Nu sunt un expert dar imi dau seama ca tinichigii vechi care erau foarte buni in reparatii cu cositor au cam disparut si e clar ca asta e o tehnica care se pierde. Si acestea sunt aripile motocicletei, urmeaza nituirea suportilor dupa carevoi aplica filler: Aripa spate:
  46. 1 point
    Am inceput sa pregatesc aripile pentru vopsitorie, ele sunt intr-o stare destul de buna dar au cateva probleme, niste mici indoituri concentrate in niste suprafete compacte, unele dintre ele am putut sa le elimin prin ciocanire usoare si atenta iar la aripa fata a trebuit sa lucrez si cu cositor ca sa le elimin. Mai jos aripa spate. Zona cu probleme: Prima faza de indreptare: Si dupa a doua faza am verificat cu un tampon cu smirghel planeitatea: O alta zona cu probleme: Verificarea cu tampon dupa indreptare: Pe sortul dinspre fata al aripii spate am gasit un numar pansonat, nu stiu ce reprezinta dar sper sa aflam: Semi aripa de spate, este in stare perfecta, nu are nici o indoitura. Totusi suportul numarului de inmatriculare a atins pe ea intr-un loc si a favorizat depunerea de praf care la randul lui a mentinut umezeala fapt ce a dus la corodarea locala a aripii formand niste gropite. Am aplicat cositor si l-am slefuit la fata: Zona corodata: Cositorul aplicat: Dupa slefuire a rezultat o suprafata fara probleme care nu va necesita chituire: Maine voi prezenta si aripa fata la care a fost mai mult de munca dar la care am aplicat aceleasi tehnici.
  47. 1 point
    Atat pe net pe diverse grupuri, cat si oameni cu care m-am intalnit la SMAEB, au plecat de la salon cu impresia ca a fost un salon „trist” sau mai slab decat in alti ani. Si inclin sa le dau dreptate, desi in mod paradoxal, unii dintre importatorii locali au avut niste standuri foarte ample, expunand cam toata gama lor de motociclete. Ma refer la standurile de la Honda, Yamaha, BMW, Ducati si The Bike Hub care a expus un numar consistent de modele italienesti din grupul Piaggio. Si atunci de ce impresia asta? Pai in primul rand din cauza numarului de expozanti, care a fost mai redus si mai ales lipsa unor branduri indragite de motociclistii romani, cum sunt Kawasaki si Suzuki. Am intalnit mai multi motociclisti, unii incepatori care erau in cautare de un SV650,un VulcanS sau un Z650 si au plecat dezamagiti. De ce acest numar scazut de expozanti? Pentru ca este o cheltuiala destul de mare care nu isi arata imediat beneficiile. 3 zile de salon pentru un expozant serios, pot sa coste intre 5.000-10.000eur, poate chiar si mai mult. La 100 de motociclete vandute anual cu un profit mediu de 350eur, o ipoteza destul de optimista, participarea la salon taie inspre 20% din profitul anual. Pe langa costurile cu logistica, multi dintre cei care nu au venit, au motivat decizia pe seama pretului mare de inchiriere a spatiului expozitional. Apoi mai este si data de desfasurare a salonului. In aprilie, dealerii si importatorii sunt la turatie maxima cu livrarile pentru noul sezon. Intreruperea activitatii normale din cauza pregatirilor participarii la salon, pentru ca nu este usor sa muti atatea motociclete, mai ales daca esti o firma din afara Bucurestiului, atrage intarzieri in livrari si alte costuri. Nu mai zic ca anul asta in acelasi weekend a avut loc si prima etapa de MotoRC si etapa a doua a campionatului de viteza. O mai buna planificare si sincronizare a evenimentelor moto ne-ar prind bine. Apoi a fost trist din cauza numarului redus de standuri cu echipament, iar cei prezenti incearca sa-si acopere cheltuiala practicand niste preturi mai mari.Un lucru care nu mi-a placut, si se intampla in fiecare an, preturi mai mari la echipamente decat in mod normal sau produse foarte vechi, care nu se mai fabrica de 3-4 ani la preturi fara discount. Eu m-am tot uitat la blugi moto si am fost surprins sa gasesc o pereche Icon Hooligan, care nu se mai fabrica de 3 ani, la pretul de 470Ron, stiind ca atunci cand au fost lansati au costat maxim 100eur, iar in urma cu 2 ani ii gaseai si la unele magazine din Bucuresti pe la 300-350Ron. La fel mi-a fost usor sa compar preturile la niste manusi de motocross, Fox DirtPaw pe care mi le cumparasem cu doua saptamani inainte. Eu am dat 86Ron, pret redus fiind model de anul trecut,reduse de la 130Ron…la SMAEB le-am gasit la un stand la pretul de 140Ron. Mi se pare si mai jenant sa gasesti acelasi produs la doua standuri diferite, la unul pret „promotional” 789Ron, iar la altul 499Ron (redus de la 599Ron). E clar in situatia asta cine are de castigat:comerciantii seriosi, care vin la salon si au cel putin pretul corect. Am vazut de exemplu produse Dainese care aveau reducere 10-15% pe bune sau aveau acelasi pret ca pe site-ul oficial Dainese. Si atunci normal ca lumea pleaca dezamagita. Sunt oameni care nu au timp sa mearga prin magazine sau poate nici nu exista prea multe optiuni unde locuiesc, si atunci asteapta in fiecare an SMAEB-ul, vin de la 200-300Km, poate si mai bine si gasesc echipamente putine,modele vechi, marci dubioase si la supra pret. Expozantii de echipamente ar trebui sa se gandeasca in primul rand la asta si apoi la cum sa-si acopere cheltuiala, pentru ca o astfel de prezenta iti aduce mai mult deservicii. Poate ca unii, cum ziceam, veniti de la sute de kilometri o sa cumpere chiar si asa, se gandesc sa nu fi facut drumul degeaba, dar cu siguranta nu vor mai cumpara a doua oara sau nu vor recomanda pe viitor acel magazin. Un alt lucru care face salonul sa fie trist sunt afisele cu „nu atingeti/nu va urcati” si asta arata tot cat de mica este piata din Romania. Inteleg in cazul motocicletelor custom, deosebite sau unicat, dar cand vorbim de motociclete de serie nu ar trebui sa existe astfel de restrictii. Asta este avantajul principal pentru vizitatori, daca vor sa-si cumpere o motocicleta dintr-o anumita gama, sa poata cel putin sa vada cum se sta pe motocicleta aceea si asta sa fie un punct de plecare pentru o viitoare achizitie. Din nou, datorita numarului redus de motociclete noi vandute, este foarte greu pentru dealerii locali sa poata sa aiba o flota dedicata pentru test-ride si pentru astfel de expozitii, uneori fiind expuse chiar motociclete ale clientilor, vandute sau ce urmeaza sa fie livrate si de aceea protectia excesiva. Pe de o parte este de inteles, existand riscuri, dar in acelasi timp trebuie sa fie constienti ca le aduce un mare deserviciu, de cele mai multe ori feedbackul pentru standul lor rezumandu-se la „ce sa vad la arogantii aia,nu te lasa nici sa te urci pe motociclete” sau „asa le vad si pe strada”. Si lucrul asta se vede si in atmosfera de la stand. La Yamaha, BMW, Honda si Indian era forfota, in vreme ce la altele era mai ca la muzeu. Sigur motocicletele „incalecate” au facut cativa kilometri in fata si-n spate si se poate considera ca au trecut de controlul calitatii a doua oara dupa ce toata lumea a „verificat” manetele de frana si ambreiaj, dar d-asta vin oamenii la salon. Totusi au fost si parti bune. Mi-a placut prezenta copiilor impreuna cu parintii, in numar mai mare decat in alti ani.Stiu ca pentru expozanti a fost un stres in plus 🙂 , insa cine stie, poate dintre acestia vor aparea viitorii motociclisti, mai buni, mai responsabili. Zic asta pentru ca acum exista multe alternative de a incepe aceasta pasiune intr-un mod organizat si sigur si aici ma refer de exemplu la scoala de motocross RAMS MX School a lui Adrian Raduta, care a fost prezenta la SMAEB in cadrul standului Yamaha. Al doilea lucru care mi-a placut a fost sa vad ca exista un trend ascendent pentru fenomenul custom, desi la salon am remarcat doar doua standuri: Daytona Twins si Ace Custom, la ambele, modelele expuse erau impresionante. Din ce ne-au zis baietii de la Ace Custom, s-au dezvoltat foarte tare in ultimul an, in showroom-ul lor si atelier, aflate la doi pasi, tot in complexul Romexpo, avand peste 200 de motociclete. Al treilea lucru care mi-a placut, nu tine cont de cat de mare a fost salonul, cate motociclete sau cate standuri si este faptul ca m-am intalnit cu niste prieteni pur intamplator, unii chiar din provincie veniti special, fara sa ne vorbim. Indiferent cat de trist ar fi SMAEB-ul, intalnirea unor prieteni vechi te inveseleste si asta este o caracteristica neschimbata a acestui salon. Una peste alta SMAEB-ul este o radiografiei a situatia pietei moto din Romania si toti suntem „vinovati” sau responsabili pentru asta si putem sa facem mai mult. Multi s-au vaitat de pretul biletului de 30Ron sau am auzit intrebari „si motociclistii platesc?”. Da, si motociclistii platesc, ca asa e normal peste tot. E drept ca la EICMA pretul pentru o zi este aproximativ 100Ron, la noi e de trei ori mai mic, dar ce vezi nu cred ca este doar de 3 ori mai putin 🙂 , cel putin la nivel de suprafata expozitionala si asta este un aspect pe care trebuie sa-l aiba in vedere organizatorii. Totusi daca ne uitam in jur, vedem ca SMAEB-ul a ramas cam singurul eveniment de acest gen in europa de est, saloanele de la Budapesta si Belgrad nu se mai tin, pe bulgari i-am vazut mereu venind in vizita la noi…asa ca trebuie apreciate eforturile celor prezenti de a mentine acest eveniment. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  48. 1 point
    Dan @ Popescu

    Dumnezeu sa-l odihneasca .

    merci, era din setari
  49. 1 point
    Most round the world (RTW) riders do the entire trip on the same motorcycle, shipping it when they need to get to different continents. But is it necessarily the best way? I did South America on a small Chinese 150cc bike, Europe – two up on a Yamaha Super Tenere 1200 and now riding North and Central America on a Suzuki DR650. Ideally, I‘d love to do Russia, Mongolia, Central Asia and Africa on a Husqvarna 701, and Australia and new Zealand, on a Honda Africa Twin CRF1000L. A perfect adventure bike that fits all simply doesn’t exist and buying different motorcycles locally for different continents can be significantly cheaper than shipping your bike across oceans. In addition, having a purpose-built bike for different terrain can enormously enhance the whole experience. Is choosing different bikes for different places the best way to travel RTW? At the very least, it’s an alternative that is worth considering. Here are 4 reasons why: 1. Cutting Costs Because I learned to ride a motorcycle in Peru, I bought a bike locally. And because I bought a bike locally, I had no trouble selling it after my trip ended: although I only got $200 back (the bike, brand new, cost me a whopping $1,200), this meant that I had a perfectly good motorcycle for eighteen months for $1,000. That‘s less than the shipping cost from Europe and back (if you share a container, shipping from Hamburg to Valparaiso and back starts at about $1,300), and significantly less than renting a bike (in Peru, bike rentals start at $50 a day). It doesn‘t have to be a tiny bike, though: many options in the 450-650cc range are available, too. Elisa Wirkala, a RTW rider currently preparing for her Australia to Europe ride, did South America on a Honda GL125, Europe on a KLE500, North America on a Kawasaki KLR650, and Australia on a KL250 Sherpa. She now has a Suzuki DR650 waiting for her in Bali; according to Elisa, getting a different motorcycle for different legs of her RTW trip is saving her money. “I’ve rarely lost money on my wheeling and dealing of international motorcycles,” says Elisa Wirkala. “My first KLR650 was sold for the same amount I purchased it for, a year later. My second KLR actually made me a few hundred bucks after riding it across North America, while my KL250 in Australia I broke even on. The only bike I lost significant money on was my KLE500 in Europe, which I ended up losing about $600 bucks on. But if you factor in all the savings of having to ship bikes overseas, I definitely came out ahead. And the little Honda GL125 I rode up from Santiago de Chile for a mere $1,200 brand new? It’s tucked away safely in my parents’ shed, (and enjoying sneaky-joyrides when I’m home visiting!)” says Elisa. Is it for you? Do it if you don’t mind small/medium adventure bikes: these are the easiest to buy and sell both brand new and used all over the world, because they are the bikes that locals use. Think about it if you’re willing to compromise on speed and power to save costs: on a small/medium bike, you’ll travel longer and further for the same amount of money. Forget it if you prefer the heavyweights – BMW R1200GS, KTM 1190 Adventure, Honda Africa Twin or similar, as buying them locally and selling them after your ride is over can be trickier (and more expensive). 2. Adapting to Terrain After my South America trip, I found myself on a streak of bad luck with motorcycles. Once I got back to Europe, I decided I was ready for my first big bike – but without much knowledge, at first, I ended up with an old, leaky Yamaha XJ900 and then a long-legged, awkward Yamaha TDM850 which kept breaking down. So when my partner Paul suggested we just do Europe two-up on his Super Tenere, I didn’t think twice: I sold the TDM and gave up the reins for a while. Although I don’t miss being a pillion passenger one tiny bit, doing Europe on a big motorcycle was simply a smart decision. In many West European countries going off road wasn’t an option legally; and in the East and South, most dirt tracks would have required light trail bikes anyway – so our leisurely tour on the Super Tenere just made sense. In North America though, we went back to two bikes: we both missed riding dirt, but planned long distances, so two Suzuki DR650’s seemed like a great choice. After doing about 20,000 miles on the DR650’s this summer, we’re now ready to head South for Central and South America on these bikes. “Getting different bikes lets me choose motorcycles that are suited to the environment. Do I really want a bike that stands out like a sore thumb in Central America, when I’m riding alone? Wouldn’t I feel a bit better on a bike that blends in? It also gives me the peace of mind that if something doesn’t work out, I can sell a local bike much more easily and head home (though that hasn’t happened yet),” adds Elisa. On a long RTW journey, your needs and preferences may change: after a leisurely ride in Europe, you may feel like riding technical dirt roads in Central Asia or South America. Is it for you? Do it if you like to experiment with different bikes for different purposes: big, heavy motorcycles will work great for long distances and lots of pavement, whereas smaller, lighter bikes will be fantastic for a lot of technical dirt riding. Smaller, cheaper bikes are also easier to fix anywhere in the world due to higher availability of parts and local mechanics being familiar with them. Think about it if you don’t want to risk getting your brand new KTM or BMW stolen or damaged; also, if you don’t have the time or the patience to cover long boring hauls (e.g. riding across Kazakhstan to get to Mongolia, or sprinting through Chile just so you can make it to Ushuaia on time). Forget it if you have a sentimental attachment or bond with your bike, or if you tend to heavily customize your bikes with aftermarket suspension, performance, protection and ergonomics modifications – this may not be possible in certain places. 3. Patchwork RTW Dan Zee’s formula of a RTW trip is patchwork adventures: buy or rent a motorcycle locally, explore a country or a region thoroughly, then fly home and start planning the next adventure. Dan Zee, an adventure traveler from Vermont, has covered a lot of ground already: having done multiple rides in the Americas, Europe and Southeast Asia, Dan is now planning new motorcycling adventures in Northern Africa, Central Asia and Mongolia. “I don’t want to go on a continuous round the world trip on the same bike, though. I prefer to thoroughly research one specific continent or country that I want to visit, get a bike that best fits the purpose of the ride, and go. But after a month or two, I’m happy to go back home, rest, catch up with work, and then plan my next adventure. RTW doesn’t have to be done in only one formula,” says Dan. In North and Central America, Dan prefers his Yamaha WR250R or BMW X-Challenger; for South America, he rented a BMW GS650 locally, did Alaska and Canada on his BMW R1200GS and rented bikes locally in Cambodia and Thailand. “For Central Asia, Mongolia and Russia, I’m thinking of buying a WR250R locally – it will just be cheaper and easier. All I have to do is figure out which country will be the easiest in terms of paperwork and registration. It can be significantly cheaper to buy and sell or rent bikes locally, but not just in terms of shipping and paperwork costs: think about how much time you’re spending shipping bikes or covering lots of boring ground just to get to the place you really want to ride. And frankly, I just don’t want to go ride for years – I like my life in Vermont, I like my house, I like spending time with my wife. So for me, alternating between being on the road in some faraway places and being home works perfectly”, – explains Dan. Is it for you? Do it if you enjoy having breaks from your big adventure. Think about it if you can’t take a year or two off and may need to work in between your adventure – getting different bikes locally will save you time and money. Forget it if you are attached to the idea of embarking on a long continuous RTW journey on the same motorcycle. 4. Skipping the Bureaucracy Getting different motorcycles locally for different regions can save you money, time, and paperwork. Part of every RTW traveler’s routine, however tedious, is paperwork. Getting your bike insured for every country or continent, getting it ready for customs and shipping can be a headache – and if you’re planning to ride in Asia and Africa, you’re also going to have to take care of your bike’s carnet de passage (CDP). CDP is a document ensuring you won’t sell your motorcycle in a foreign country, which means parting with a few hundred dollars for the document itself and leaving a bond with the issuing agency (usually the value of your bike). If you have a brand-new BMW, that might amount to $10,000 or more – and sure, you get that money back when you return, but it’s a risk. In addition, if you’re traveling to places where they require a higher bond, you’re in for a whole lot of cash: according to Suki Duhaney, CDP specialist of the “Classic Automotive Relocation Services” (CARS), it’s all about your destination. “Say you’re traveling on a Honda Africa Twin 750, made in 2008. For most countries in Africa, your CDP deposit will be about $4,000 (the worth of your bike). But if you plan to go to Egypt, which requires a bond the size of 400% worth of your motorcycle, you’re looking to put down about $16,000 as a bond. You are refunded this amount once you’re back from your journey, of course,” says Suki. So even though this is the money you sort of freeze, rather than spend, it’s still a significant amount that not all travelers can just set aside. Being flexible with your bike choices means you can have short breaks to go back home to work or see friends and family without having to worry about bike storage or customs issues, says Elisa. Buying a bike locally and then selling it in that country or even continent can save you the pains of bureaucracy. “For my trip around Uganda, I bought a little 125cc motorcycle that I will sell locally in a few months once I’m done. A couple of years ago, I did the same in South America. It’s just a lot easier this way,” says Linda Bootherstone-Bick, an adventure rider who has been traveling the world on two wheels for fifty years now. Shipping can be more costly than buying local bikes for each continent or country, says veteran world traveler Linda Bootherstone-Bick Is it for you? Do it if you don’t want to deal with carnet de passage, customs, and international insurance paperwork: buying a bike in, say, Chile and selling it in Peru or Colombia later is surprisingly easy; buying an Australian-registered bike and riding it to Europe can be much more cost-effective than dealing with shipping, CDP and international insurance costs for your North American or European-registered motorcycle for the same trip. Think about it if you’re planning to only do West/Southern Africa, only India, or only New Zealand/Australia – buying a bike locally will save you a lot of bureaucratic headache in those parts of the world. Forget it if you’re determined to hit every single country on each continent you visit, if you can’t imagine riding any other motorcycle than the one you’re used to, if you’re planning to wing it and ride without the CDP, or if you are only planning to ride the Americas (CDP is not required there). About the Author: Riding around the world extra slowly and not taking it too seriously, Egle Gerulaityte is always on the lookout for interesting stories. Editor of the Women ADV Riders magazine, Egle focuses on ordinary people doing extraordinary things and hopes to bring travel inspiration to all two-wheeled maniacs out there. Photo credits: Chad Berger, Elisa Wirkala, Paul Stewart, Dan Zee, Linda Bootherstone-Bick and Stephen Gregory.
  50. 1 point

    Versiune

    16 descărcări

    File imported by an administrator
×