Mergi la conţinut

Clasament Lideri


Continut Popular

Showing most liked content since 20.09.2009 in all areas

  1. 20 points
    Deschid acest topic mai mult pt incepatori cu toate ca poate fi benefic si pt cei ce merg de ceva timp pe motor dar simt ca nu au evoluat pe cat ar fi dorit.Ce trebuie sa faci sa mergi mai bine pe motor?Care este atitudinea corecta pt a invata mai rapid? Sunt o mie si una de intrebari la care daca gasesti raspusuri corecte ,vei avea sansa de a evolua mai rapid pe 2 roti. Multi dintre motociclisti au TOATE raspunsurile si multi nu mai au ce invata.Multi dintre acesti multi nu mai sunt printre noi.Sa fie oare pt ca au stiu tot sau pt ca nu au invatat nimic?Multi ar fi dorit sa li se mai acorde o sansa de a face lucrurile altfel,de a invata ce trebuie ,de a merge corect pe motor,de a avea in primul rand respect fata de tine insuti si ulterior respect fata de cei din jurul tau. Parerea mea este ca motociclismul este direct legat de 'bunul simt'.Acest bun simt poate fi interpretat in actiunile voastre pe motor fatade colegii de drum,de pietoni ,de soferii auto.Trebuie sa realizezi ca nu ti se va acorda respect daca nu acorzi respect. Tin sa precizez ca cele scrise nu sunt copiate ,traduse din carti sau reviste si reprezinta parerea mea ca motociclist.Nu sunt cel mai rapid pe traseu,nu sunt cel mai bun pe o roata,nu ma pricep la stunt'uri dar am 40ani din care 26 de motociclism ,pe mai bine de 100 de diferite modele.Ah,si sunt inca 'aici'. Ca incepator ,ai o gramada de intrebari la care nu ai raspunsuri sau la care primesti 1001 de raspunsuri diferite.Unele dintre acestea sunt si au fost mult dezbatute pe forumuri dar niciodata toate la un loc. Idea acestui topic este sa cautam toate intrebarile al caror raspunsuri ne vor ajuta sa avansam in 'mersul pe motor'. In primul rand ,ma gandeam la lucrurile care stau la baza atitudinii unui pilot si care il sculpteaza ulterior in motociclistul ce va fi. Dedicatia fata de sport, frica,adrenalina,talent,nebunia,perseverenta,reflex,statura,bunul simt,ego'ul,riscul..... Ce ne face sa mergem cum mergem?Ce ne face sa mergem mai rau decat altii?Ce trebuie sa facem pt a merge mai bine?Cred ca cel mai important lucru in motociclism este ca trebuie sa fi constient ca un motociclist mort nu poate avansa.De ce murim pe capete?Sunt numai soferii auto de vina? Mototciclistii nu porta nici o vina? De fiecare data cand se intampla cate un accident mai putin grav sau din pacate in unele cazuri chiar fatal ,auzim aceleasi scuze penibile; nu am/a avut nici o vina,...conservarul este de vina. Saracul mergea cu numai 270km/ora si masina ia intors in fata,...si altele si altele.Hai sa dezbatem putin acesta atitudine si ce ne face sa fim mai PROSTI decat trebuie. 1. In clipa in care tu te duci si iti vinzi bicicleta pt a da un avans la un ZX-10 ,CLAR esti inconstient. Asta nu inseamna ca nu vei putea merge pe acel motor ci doar ca sansele tale de suprevietuire sunt mult mai scazute.Si aici trebuie sa stai sa gandesti urmatoarele: familia ta are destui bani pt a te ingropa? parintilor le va pasa ca tu esti mort sau vor beneficia dupa decesul tau (caz in care poti pune si NOS pe motor). prietena ta,pe mana a carui prieten ramane? Daca toate aceste lucruri te intereseaza si conteaza si daca nu esti total inconstient vei ajunge la concluzia ca trebuie sa cauti o motocicleta pe masura,una nu neaparat f mica ca capacitate dar nici f puternica. Una care te va duce de ici-colo pt inceput,care iti iarta cat de cat greselile,care este intro stare tehnica buna si care iti va acorda sansa de a te bucura de ia si 'maine' pt ca nu esti mort.Asta nu inseamna ca nu poti deveni statistica pe scuter daca esti idiot.Ai motor de 2 zile si intrebi pe toata lumea cum se merge pe o roata?Ai motor de 3 zile si pleci in 'excursii' cu 'baietii' pe cheia?Ai motor de 4 zile si faci liniute printre semafoarele de pe magheru? esti un idiot si vei murii.Singura mea dorinta este sa nu ma iei si pe mine cu tine. 2.Ok, ai cumparat motocicleta corecta.E super frumoasa.Inainte de a iesi cu ea trebuie sa intelegi ca primul si cel mai mare factor care te duce la accident sunt prietenii.Cei care asteptau la fel de mult ca si tine sa iti iei motor ca sa aibe cu ii arata cat de bine merg ei fata de tine , incepator.Sunt persoanele care inconstient te indruma sa faci prosti,sa mergi mai tare decat trebuie,sa mergi altfel decat trebuie.Te influenteaza fara asi da seama,intro directie total incorecta.Rare ori ai sa vezi un prieten motociclist care sa te indrume sa o iei incet si sa nu incerci sa mergi ca el,dupa el. Trebuie sa realizezi ca unde sunt multi adrenalina creste,sansele de accident si deces cresc.Nu inseamna ca daca ai cu tine,langa tine alti 10 motociclisti ,ca ei la randul lor stiu sa mearga corect.Nu inseamna ca unul dintre cei 10 nu va face o greseala si nu va intra in tine sau ca nu e destul de avansat pt a evita o greseala de a ta,de incepator. Este f important sa iti alegi prietenii cu care mergi la drum f atent mai ales ca incepator. Parerea mea este ca cel mai intelept lucru este sa mergi cat mai mult singur,in ritmul tau ,fara a fi stresat si presat de altii in a merge intrun alt ritm decat te simti comfortabil. 3.Ok.pana aici totul bine si frumos. Ce faci? Pornesti motorul si pleci la drum.Prima zi mai incet .A doua zi ceva mai tare. A treia zi ceva si mai tare si ceva mai putin atent la traficul din jurul tau.A patra zi devii racheta si toti ceilalti participanti la trafic nu mai conteaza.Doar tu esti Gigi cu Gsxr'ul de 1000 si 200cp, .....nu au cum sa nu iti acorde respect.Asadar treci prin intersectii fara a te uita stanga/dreapta doar pt ca ai verde si prioritate. Idiotul ce vine cu masina din laterala ,care tocmai a iesit de la bodega cartierului nu are timp sa franeze si te ia in plin cu toate ca tu aveai prioritate.El se alege cu numai un dosar penal ca de fapt era fiul unui parlamentar iar tu cu coloana rupta stai in pat cu fata in jos ca sa te stearga parintii iubitori la cur tot restul vietii.Sotia ta se intalneste cu inculpatul pt a primii despagubirea ,.. realizeaza ca acela este mai intreg decat tine,...si se recasatoreste. Asta e, viata e dura.. Dar ce conteaza,caci TU ai avut prioritate si EL a fost de vina. Prietenii de pe SBZ te vor intelege,aprecia si respecta in continuare.Ca tu esti tot Gigi dar pe din doua. Ce incerc sa spun este ca majoritatea motociclistilor isi lasa vietile in mainile altora de fiecare data cand ies la drum.A nu mai fi atent la cei din jurul tau devine un reflex.Cainele ce se afla pe trotuar la 50m mai sus nu mai reprezinta un pericol pt ca cu o sapt mai inainte ai avut ocazia de a vedea un maidanez care sa oprit la semaforul rosu si care a trecut pe verde odata cu prietonii.In subconstientul tau realizezi ca acel caine este mult mai destept decat tine.Macar el tine la viata lui. Trebuia sa realizezi ca orice obiect in miscare stanga /dreapta poate deveni ultimul lucru pe care il vei vedea.Nu miza pe faptul ca soferul din dacia parcata te-a vazut si ca va opri.Nu miza pe faptul ca acel maidanez nu va traversa strada.Nu miza pe faptul ca tu poti frana atat de bine incat sa nu intri sub tirul din care incerci sa musti mergand pe autostrada cu 150km/ora. Ia in calcul neprevazutul si faptul ca Orice i se poate intampla Oricui,Oricand. Idea este sa MERGI PREVENTIV.Cu cat mergi mai tare cu atat distanta intre tine si obiectele ce prezinta un pericol trebuie sa fie mai mare la inceperea franarii sau evitarii acelui 'ceva'.Vei avea surpriza sa constati ca acel ceva tocmai a facut acea manevra de care iti era frica,iar tu ai putut evita accidentul doar pt ca ai gandit si nu ti-ai lasat viata in 'mainile altuia'. 4.Ma asez la masa,comand o cafea,astept un prieten motociclist.Apare.Casca la subrat,adidasi de firma,blugi trei sferturi,tricou fara maneci.Arunca pe masa ochelarii de soare ,in loc de manusi.Imi trece casca prin fata inainte de a o aseza pe scaunul de alaturi si remarc ca este una f bricolata care nu la costat mai mult de 50e,dar care intradevar,nimic de reprosat,merge la fix cu ochelarii. Stau si ma intreb? oare de ce sunt prieten cu acest individ? Clar este idiot iar eu am incercat toata viata sa ma feresc de idioti. Cum poti sa sa dai 12.000euro pe o motocicleta si sa nu fi dispus sa dai 400euro pe o casca de renume care clar va face toti banii in clipa in care incerci sa te sinucizi.Cat de idiot sa fi sa crezi ca pielea de pe genunchi este mai dura decat pielea unui pantalon sau combinezon.Ah,am inteles! Omul fumeaza Marlboro.Cat de idiot trebuie sa fi c sa crezi ca slapii printre care ti se extind degetele de la picioare ca ghearele unui uliu pe schimbatorul de viteze,nu vor zbura mai sus decat rapitorul in clipa impactului...? Majoritatea motociclistilor realizeaza pericolul ce ii paste in clipa in care se expun accidentelor fara protectiile adecvate si cu toate astea continua sa merga fara protectii si risca buna stare cat si viata pt cateva sute de euro.Inteleg.Combinezonul nu da bine la terasa.Pectoralii nu se vad prin jacheta.Dar faza cu slapii pe motor intrece orice 'taranism'. Cu toate astea,interesant de observat sunt femeile sau in majoritatea cazurilor ,virginele care le plimbam in varful motorului ,care sunt cu MULT mai proste decat noi.Nu mai stiu unde citeam ca femeile sunt ceva mai destepte decat barbatii.Nu si in cazul de fata.Cat de idioata sa fi,sau mai bine zis,cat de mult vrei sa-l iubesti,pt a fi dispusa sa iti risti viata sau sa ramai schiloada tot restul vietii? El are casca si o invita pe ea sa nu poarte una,deoarece prietenii trebuie sa vada cat de bine arata victima inainte de a fi sau 'violata' sau omorata.Ea este f mandra de faptul ca a fost bagata in seama de asa 'un important'.Isi incalzeste thongul peste tobele ce tocmai intentioneaza sa io traga caci idiotul tocmai a intors capul dupa o alta in timp ce tramvaiul a oprit in fata lui. Concluzia= Prosti si Proaste. Aveti bani de motor dar nu de echipament? Parerea mea este sa va cumparati echipamentul mai intai si unul de calitate si ulterior vedeti cu ce intentionati sa testati acel echipament. 5.Viteza. Incep prin a va readuce aminte ca SPEED KILLS. Mai mult decat oriunde la noi in tara.Motociclismul sa dezvotat ceva mai rapid in ultimii 10 ani.Pt cei ce nu au habar ce inseamna o motocicleta si ce inseamna motociclism,motocicleta este doar un obiect frumos,periculos,si care costa f multi bani.'Idea' de viteza,toti o cunosc dar pusa in practica este cu totul alta treaba.Vine Gigi cu dacia si se opreste la intersectie.Gigi este sofer de 40 de ani ,sofer pe tir ,sofer cu experienta.Gigi nu prea face greseli la volan.Este om cu capul pe umeri,om cu responsabilitati,cu nevasta si 3 copii. Este un om care munceste din greu pt asi intretine familia si asi creste copiii asa cum trebuie.Gigi este um om care nu are nevoie de probleme.Gigi poate fi si tatal tau. Gigi se asigura inainte de a intra in intersectie,pt ca asa spune legea.Se uita lung la dreapta, vede nimic.Se uita lung la stanga ,vede un punct de lumina.Punctul poate fi un bec aprins care palpaie prin fereastra unei case.De fapt ce nu stie Gigi este va punctul de lumina esti TU,idiotul care strabate DN1 cu 280km'ora.Gigi sta ,isi face calculele batraneste.Chiar daca punctul ar fi o masina,nu ar avea cum sa ajunga la el in urmatoarele secunde.Imposibil. Gigi om atent,iese in DN1 sa isi duca copiii la iarba verde.Idiotul,venind cu 280km/ora,strabate cei 700m distanta in 10 secunde si se infige in dacia lui Gigi ,trecand prin portiera si iesind pe cealalta parte a masinii cu 2 dintre cei 3 copii a lui nea GIGI. Copiii mor.Iditul de tine moare.Lumea lui Gigi este intoarsa pe dos.Gigi se spanzura.Parintii tai se spanzura pt ca esti,sau ai fost unicul copil. Esti un idiot.Sau mai degraba ai fost un idiot.Prietenii te plang.Pe forum se scriu mii si mii de RIP'URI cum ca ce baiat bun ai fost.Toti te plang.Vina ,clar, a lui Gigi.Nimeni nu il plange pe Gigi si cei 2 copii. Daca as fi Gigi,nu m-as fi spanzurat ci te-as fi omorat cu mainile mele.Ai fost un idiot. Viteza omoara.Cand mergi cu 200 la ora,timpul de reactie nu mai este acelasi.Motocicleta nu mai reactioneaza la fel.Sa nu mai vorbim de cei ce nu au habar despre motociclism.Esti sub impresia ca soseaua iti apartine? Esti sub impresia ca toti trebuie sa te evitam pe drum? Esti sub impresia ca daca intri in mine care sunt la volan ca eu o sa te plang pe tine mai mult decat o sa imi plang daunele la masina? Esti un idiot. Vrei viteza? Dute pe circuit.Dute cu baietii care stiu ce inseamna viteza si descoperi ca tu de fapt nu mergi deloc tare.Dute cu cei ce stiu ce inseamna viteza si nu mai merg demult pe strada.Dute si mergi cu viteza unde nu vei omora pe nimeni ,mai ales pe tine.Nu ruina viata mea,a ta ,a parintilor tai,...a lui GIGI. Nu fi idiot. Speed kills.Sunt o gramada de morti care asteapta pe forumuri ca cineva sa isi aduca aminte de ei.Nu avem timp pt ca trebuie sa ii plangem pe cei ce vor muri maine. 6.Printre masini. Merg pe motor de 26 de ani.Dar azi conduc masina.Sunt la volan si nu pot spune ca sunt atent.Dar aud sunet de motocicleta venind din spate.Ma uit in oglinda si vad racheta.Gandesc si nu reactionez.Merg drept.Merg pe cat de drept se poate pt a nu face greseli ce il pot costa pe colegul meu.Colegul meu se aproprie.Intentionez sa il salut.Sigur il cunosc si ma cunoste.Trece cu viteza pe langa mine si imi ia oglinda cu cotul.Sunt plin de spume.El incetineste ,vine langa mine,in mers,ridica ecranul si incepe sa ma injure.Este vina mea pana la urma.Am mers prea drept. Nu a avut loc printre mine si masina din stanga mea. Este vina mea si a celui ce conducea masina din banda a doua pt ca am iesit pe drum odata cu el.Este de fapt soseaua lui si noi habar nu aveam.Ma opresc la semafor alaturi de el,gandindu-ma ca oglinda ma va costa vreo 250euro.Sa ma dau jos sa ii f.. una dupa ceafa? Sa ii spun cat de idiot este in timp ce ii atrag atentia ca si eu sunt motociclist? Sunt confuz pt ca imi dau seama ca nu stiu cum sa reactionez.El ma scuteste de toate acestea lovindu-mi aripa masinii cu piciorul in timp ce accelereaza de la semafor.Aripa este indoita.Altii 400euro.Ma uit pe fereastra la soferul din stanga mea care lasa geamul jos si striga catre mine cu dusmanie : Motociclisti nenorociti! Sa ii spun ca si eu sunt motociclist? 7.respect fata de sport/hobby In '85 in timp ce deveneam motociclist pe o Ninja 600 am avut ocazia de a cunoste un om deosebit,o persoana ce ma ajutat sa realizez ce inseamna sa uibesti acest sport,sa te dedici acestui sport,sa nu regreti ca il practici si l-ai practicat.Acest cineva era si poate mai si este un motociclist deosebit prin faptul ca conducea un Gsxr1100 cu o mana.Cu mana stanga.Mana dreapta era de metal,un carlig gen Captain Hook ,adaptat pt a a intoarce mansonul si a frana.Respectivul avea 30+ ani la acel timp.Devenindu-mi prieten,am inceput sa purtam tot felul de discutii legate de acest sport ca intrun final sa imi povesteasca cum cu cativa ani inainte cand se considera mai 'smecher',mergand pe o roata a scapat motorul peste cap,acesta cazudui pe mana dreapta care a fost strivita si ulerior amputata. Lunile ce au urmat au fost cele mai grele ,acesta nehotarat daca mai urma sa incerce sa mearga pe motor.Pasiunea pt motociclism a fost mult mai mare decat frica de a incaleca motorul dinou,si dupa cateva luni acesta era in sa.Era un pilot f experimentat.Mergea si tare cand era loc,dar mergea cu cap.Nu se mai risca in tot felul de situatii imposibile.Nu mai avea nimic de demostrat pritenilor motociclisti.Pur si simplu,iubea sportul si il practica in asa fel incat sa ajunga acasa dupa fiecare iesire.Imi aduc perfect aminte vorbele lui: Oresti,mergi pe motor in asa fel incat sa nu ajungi vreodata sa regreti ca esti motociclist.Nu te va aprecia nimeni daca ai coloana rupta sau un picior lipsa.Tu vei fi singurul care vei suferi la nesfarsit.Persoanele ce te iubesc vor suferi alaturi de tine.Gandestete la ei daca nu iti pasa de tine.Practica sportul in asa fel in care sa te bucuri de el zilnic si sa nu ajungi sa ti se intample ce mi sa intamplt mie ca sa realizezi ce trebuie si ce nu trebuie sa faci pe motor.Respecta sportul si iti va aduce numai satisfactii. va urma..........
  2. 9 points
    marin_mircea

    900 Km Cu O Motocicleta Din 1940

    Acum ceva vreme in urma am citit despre un individ de 70 ani ce vine cu o vechitura de motocicleta de prin 1912 tocmai din Australia.Aduna 120.000 km si in traseul lui Australia-Belgia ,trece si prin Romania.Am citit informatia,am vazut si "utilajul" si ,ca mai toata lumea, am zis ca omul este NEBUN.Dar .... m-a pus pe ganduri.Am inceput sa-mi pun intrebari.Dece face asta?Ce scop are?Ce avantaje are?Multe intrebari.Si nu am gasit niciun raspuns.Dar am simtit ceva interior,un impuls,un imbold,o chemare.Dor de aventura ,de neprevazut,de pericol,de verificare capacitatilor fizice si psihice, si multe alte imbolduri pe care nu le pot arata sau explica.Am simtit un mare dor de duca.L aTurda de ani de zile se organizeaza niste curse motoclasice si inca de anul trecut am vrut sa merg si sa particip.Si la aceasta manifestare este invitat si accepta participarea,celebrul Ron aca Old Bloke.Am zis ca nu pot pierde ocazia de a cunoaste pe unul din cei mai celebri motociclisti din lume,pe el si motorul lui,o bijuterie de 100 de ani.Si cum se putea realiza aceasta intalnire decat venind la intalnire calare pe o motocicleta de "numai"72 ani recte DKW-ul meu de 125cc ,nascut in 1940 .Si uite asa am anuntat pe organizatorii din Turda ca voi participa si cu ce voi veni.Am inceput sa prepar motorul ,adica sa-i remediez defectele pe care i le stiam si pe care nu le remediasem de un an de zile. 1.Lantul desi era nou,era prea lung si mai sarea de pe pinionul spate,asa de incercare.Am scos doua verigi,l-am pus la loc si l-am reglat ca si intindere.S-a comportat impecabil,cu o singura ungere in 900 km ,nu ca la altele mai noi. 2.Suspensia fata.Aici este de vorbit o gramada.O sa rezum.Suspensia fata la motorul meu nu are arcuri ci niste inele de cauciuc.Poate asa este originalul ,poate nu,eu nu am reusit sa aflu.Cert este ca cele originale,vechi si coapte s-au rupt .O treime din ele.Mi-a fost tare frica ca pe drum o sa se rupe si celelalte,avand mai mult efort pe ele.Eram intr-o mare dilema cand fiul meu cel mare a avut o idee geniala.Sa iau o camera veche cu diametrul apropiat de ce-mi trebuia mie si sa tai cate rondele consider ca-mi trebuiesc.Asa am si facut.Am taiat cate trei rondele si le-am pus una in alta si ca sa nu am probleme pe drum am luat si restul de camera cu mine.Vreau sa spun ca s-au comportat perfect,Si acum sunt intregi si cred ca vor fi acolo multa vreme. 3.Am reglat avansul si distanta la platine. 4.Am schimbat arcul de la cricul central.Am Avut norocul sa am un arc cumparat din targ cu 3.00 lei cu diametru mare si multe spire.Zici ca era de acolo.Defapt sistemul nu-i cu arc da asta-i alte poveste. 5.Am schimbat o garnitura la carburator si mi-a luat o ora ca sa pot regla relantiul.De necrezut. 6. Cu o teva mare si multa forta si determinare am reusit sa centrez potrbagajul si aripa spate pe roata.Aici cred ca mai este putin de munca dar asta l restaurarea ce va veni. 7.Am completat valvolina din cutia de viteze pana la normal.Ar trebui sa urmeze si inlocuirea semeringurilo ce nu-si fac treaba. 8.Joi seara ,inainte sa bag motorul in parcul sigilat i-am mai dat o semipedala sa arat cuiva cum merge.Dupa ce a pornit ,cam la trei secunde,vvvrrrrrruuufffff.Mort.Da-i la pedala .Mort.ma pregateam sa anunt organizatorii ca nu mai vin cu vechitura ci cu honda.Mare rusine.Nu m-am lasat dovedit .Am inceput sa o cercetez metodic si,spre norocul meu am inceput cu bujia si aprinderea.Am scos bujia ,am pus-o la masa si dai la pedala sa vedem scanteia.Scanteia canci.Am incercat sistemul ruptor ,condensator,bobina,perfect.Am luat din mers o bujie cu acelasi filet cu cel original.Succes.Bujia era vinovata.Acea bujie despre care nu stiu de la ce este ,ce cifre termice are,ce varsta are,de unde naiba o am,ei bine cu acea bujie am facut 900 km si e inca pe motor. 9.M-am apucat sa curat stopul si cum se intampla la omul sarac de i se scoala obiectul in biserica s-i cade painea cu unt in cacat,asa am patit si eu si am spart sticla de la stop.Asta e.Am stat vreo doua ore sa adun ciburile si sa le lipesc cu "picatura".Rezultatul nu m-a multumit asa ca am scos geamul de la Simson si am dres busuiocul. 10.Am pus la incarcat bateria.Presimteam eu ceva. 11.Am fost repede sa-i fac asigurare.Omu cu pretentii .Cica pe 6 luni la modelul meu ,pe care bineanteles ca nu l-a gasit in nomenclator si a trebuit sa-l achivaleze cu alte tampanii,deci pe 6 luni numai 185.00 lei noi,o nimica toata.Bai nea,daca-mi faci sub 100.00 lei facem afacera,daca nu nu.Bineanteles nu avea sub 100.00 ron.Deci am plecat fara asigurare.Na, ca nici verificare nu aveam.Asta e,am plecat ilegal.O sa sara de cur in sus tot felul de pulisti.Ce naiba a iesit?Am vrut sa scriu puristi.Stiti voi ,astia de stau dupa masini la stopuri si nu depasesc viteza legala.Si se caca pe ei la ficare trecere a cate unui Trabant pe langa ei.Si care aleg cele mai tampite trasee numai ca sa fie singuri pe ele.Acceptam orice critici ba chiar si "marginalizari"E instructive. 12.Dimineata ,inainte de plecare,am facut presiune pe cele doua Haidenau din dotare si s-a dovedit ca bine am facut pentru ca aveau presiunea mica. Iacata ca prea multe nu am facut dar au fost esentiala.M-au ajutat sa nu am probleme pe parcursul intregului traseu,care nu a fost usor dupa cum se va vedea in episodul urmator.
  3. 9 points
    9.Sotia/prietena si motorul Acum cateva zile am adus acasa un R6 nou.Frumos motor.Probabil rapid.Destul de rapid pt a face prosti... Ma uitam la el cat de frumos este si cat de calm arata acolo pe stand.In acelasi moment ma trecut un fior gandindu-ma la bestia ce statea in fata mea si cat de repede mi-ar rapi pe cea draga de langa mine daca ia-si acorda sansa. Privirea mi sa tulburat in clipa in care mi-am adus aminte de incidentul de acum 10 ani,petrecut pe DN1.Vorbim de 1997 cand eram mandrul posesor al unui DR Big 800. Motocicleta ce mia ramas intaparita in memorie.Motocicleta cu ajutorul careia am schimbat viata persoanei iubite pentru totdeauna,inclusiv a mea.Plecasem din Balotesti spre bucuresti,eu si sotia (la acel timp).Afara incepuse sa ploua usor ,motiv pt care mergeam f incet si precaut.Am iesit in DN si am intrat in banda a doua de langa axul drumului.Imi aduc aminte perfect ca mergeam cu 60km/ora.Am trecut de complexul Prisma.La 100m in fata mea ,pe partea dreapta ,in intersectia cu drumul care strabate Corbeanca,a aparut o masina care imediat a dat semnal de stanga pt ataia DN'ul si a merge catre ploiesti.Am continuat drumul in banda a doua,fara sa reduc viteza,deoarece intentia soferului era clara.Acesta oprise pt a imi acorda prioritate.Ajung la circa 20m pe diagonala de acea masina,moment in care vad cu coltul ochiului o pata alba ce ulterior am realizat ca era o dacie care fara a opri,fara a acorda prioritate , cu intentia de a traversa DN1 si a continua catre ploiesti , a iesit in DN'u si a intrat fix in laterala dreapta a motocicletei,respectiv in piciorul sotiei mele.Imi aduc aminte perfect zborul ce a parut o eternitate,aterizarea violenta dupa care ceata si........... Sotiei mele intinsa pe DN'u i se spune ca eu am murit.Intra in soc.Eu imi revin ,incerc sa ma ridic,...piciorul rupt.Ma tarasc pana la ea care este inca constienta si ii explic ca din ce vad are mana rupta,piciorul rupt .. Apare ambulanta.Apare tavanul patat din spital.Incep sa strig dupa ea.Aflu ca e in operatie si ca are femurul rupt,cotul zdrobit,plamanul deplasat.Ceata.Ma trezesc cateva ore mai tarziu.Ia ,tot in operatie. Trec 40 de zile de spitalizare,6 luni de reabilitare.Ea nu mai e ce era altcandva.Era vesela,plina de viata,..o femeie frumoasa.Acum marcata,schioapata de la un loc la altul.Cicatricile pe brat si picior nu ii mai ofera satisfactia de a se admira in oglinda.Este marcata tot restul vietii.Eu sunt cel ce am marcat-o.Este vina mea si numai a mea.Eu sunt cel dispus sa risc,dispus sa merg pe motor.Ea este inconstienta,nu realizeaza pericolul.Viata ei a fost in mainile mele.Mi-am batut jos de ea.Timpul trece si se spune ca timpul le rezolva pe toate dar cicatricile raman. Daca tu iubesti acest sport si esti dispus sa risti zi de zi ,asta nu inseamna ca ai dreptul sa risti viata altuia,mai ales a persoane iubite.Daca persoana respectiva este inconstienta si nu realizeaza pericolul,este de datoria ta ca om matur,motociclist cu capul pe umeri,sa ii explici ca nu merita sa riste.Nu accepta ca tu sa devii persoana ce a condamna-to la moarte. Credema, nu te vei ierta niciodata.Cel mai rau lucru care ti se va putea intampla este ca ea sa moara si tu sa traiesti cu constiinta patata ca tu ai omorato. Un an mai tarziu am divortat.Nu a mai fost niciodata la fel.Nu m-am iertat niciodata pt cele intamplate.Nu am cum sa repar ce am stricat.Raman patat pe veci.Nu vei intelege pana nu ti se va intampla.Nu iti doresc sa ajungi ca mine. Frumos R6'le.Am scos surubelnita si i-am desfacut saua de spate si apoi scaritele pasagerului.Atat lucru pot face si eu pt persoana iubita.
  4. 8 points
    poate ca nu postez unde trebuie.in acest caz,rog adminul sa mute unde-i e locul.m-am hotarat sa scriu,in urma unei intalniri avuta azi.fiind o zi frumoasa,am iesit cu sotia la plimbare in madrid.pe grand via(cei care au fost pe meleagurile iberice stiu ca e cel mai important bulevard din madrid)la un moment dat am vazut pe trotuar o motocicleta. Nimic neobisnuit pana acum,tinand cont ca asa se parcheaza motocicletele in madrid.ce mi-a atras insa atentia e faptul ca era foarte incarcata,plina de bagaje,embleme si stegulete..un domn respectabil,in varsta,cu un zambet placut si deschis mi-a facut semn sa ma apropii.atunci am putut vedea ca motocicleta e un bmw 650 gs..am incercat sa intru in vorba cu el,sa il intreb de cat timp e pe drum,daca a trecut prin romania,daca.....in engleza,spaniola.......nu vorbea,,doar facea semne.am inteles ca a ocolit romania,nu am prea inteles eu de ce.....un domn simpatic.nu cerea de la nimeni nimic.avea o casca pe motor unde se puteau lasa donatii.oricine vroia sa faca o poza cu el accepta....din semnele facute de el si din afisele lipite pe motocicleta mi-am dat seama ca face turul lumii,ca a facut 380 000km in 11 ani,ca face asta din donatii. Am facut cateva foto cu el si m-am simtit onorat sa-i las ceva bani in casca....si traiesc cu satisfactia ca urmatorii cativa zeci de km o sa-i faca din donatia mea..m-am grabit sa ajung acasa si sa accesez pe internet adresa care o avea pe unul din afise....si,spre surprinderea mea,si totodata spre marea mea rusine(asta pentru ca nu stiusem pana acum nimic despre el...)am aflat ca............e vorba despre VLADIMIR ALEKSEYEVICH YARETS ( www.yarets.com ),in varsta de 71 ani(impliniti in urma cu putin timp).e surdo mut(mi-am dat seama abia atunci de ce nu vorbea,doar facea semne )a plecat in anul 2000,in 27 mai din orasul minsk in turul lumii pe o motocicleta JAWA 350 TS.dupa 3 ani a ajuns in america(tot pe jawa)unde in orasul peoria a avut un accident care era cat pe ce sa-i fie fatal.a stat un an in spital,pe cheltuiala unui binevoitor.dupa spitalizare,jawa fiind neutilizabila in urma accidentului nu mai putea sa isi urmeze visul de a intra in cartea recordurilor ca fiind primul surdo mut care face turul lumii pe motocicleta. Dar se intampla si minuni.tot binevoitorul acesta ia facut cadou o motocicleta bmw.asa a putut sa isi urmeze drumul.gasiti mai multe informatii,dar mai ales foto pe adresa lui.merita vazute fotografiile si citite articolele aparute despre el in ziare.si daca vreodata ,unul dintre voi il veti intalnii in calatoriile voastre pe doua roti prin lume,lasatii o moneda cat de mica.se va bucura de ea.si strangetii mana ca merita.e un adevarat luptator,care in ciuda handicapului pe care-l are si-a urmat visul.UN ADEVARAT MOTOCICLIST .
  5. 8 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Breitenbush Hot Springs este un loc aparte. Numita si “A retreat” este de fapt o comunitate privata. Niste vechi izvoare termale constituie baza unei mici afaceri turistice. Cabane ce pot fi inchiriate stau imprastiate printre copaci verzi. Iar izvoarele termale sunt amenajate in cateva bazine imbietoare, curate si integrate in mediul inconjurator. Pana aici frumos insa poate nimic special, nimic deosebit fata de alte locatii cu izvoare termale. Insa partea interesanta este adusa de cei cativa oameni ce au ales sa traiasca in acel loc intr-o comunitate cu reguli ceva mai speciale. Casele lor sunt situate intr-o alta parte a locului, trebuind sa treci un pod pentru a ajunge acolo. Nu sunt racordati la reteaua de curent electric. Intreaga comunitate are energie electrica de la o micro-hidrocentrala instalata pe acelasi rau. Nu exista semnal de telefon mobil iar internet exista doar intr-o singura iurta, folosind un calculator obisnuit, fara wirless. Hipioti? Poate, insa hipioti organizati. Primii de acest fel pe care ii cunosc. Regulile vestimentare sunt poate mai libere insa nu acelasi lucru se poate spune si atunci cand vine vorba de munca. Fiecare membru are cate ceva de facut in comunitate. In principal pentru a asigura buna functionare a statiunii cu izboarele termale, de pe partea cealalta a raului. Fiecare face parte dintr-o echipa (cei care se ocupa de mancare, cei care se ocupa de bazinele termale, cei care se ocupa de curatenie si tot asa), fiecare este platit doar salariul minim pe economie (insa primesc gratuit mancare si loc de dormit in “sat”) si fiecare are timp pentru alte lucruri decat munca (nu se face overtime, se incurajeaza doar 35-40 ore de munca pe saptamana si vacantele cat mai dese). Toti membrii permanenti ai comunitatii au posibilitatea sa cumpere “actiuni” si sa devina propietari in tot ceea ce detine comunitatea. Astfel pot sa voteze in chestiunile unde este nevoie de o decizie generala. Altfel, in viata de zi cu zi, exista un board de conducere (echipa executiva), aleasa prin vot pentru o perioada determinata, care se ocupa de buna functionare a comunitatii. (hmm BEST anybody?) Eu recunosc ca nu am vazut serialul Lost in intregime insa cat timp am fost acolo, m-au amuzat anumite asemanari cu “Ceilalti”. Ca oaspete nu ai voie sa te plimbi in satul lor fara insotitor. Copiii au o scoala mica, iar “transportul” se face in general cu bicicletele, mari sau mici. Noi am stat cateva zile acolo, fiind invitati de prietenul nostru Mark, pe care l-am cunoscut in Nakusp. VStrom-ist ca si noi, Mark a fost dragut sa ne “imprumute” rulota lui noi avand astfel de o experienta interesanta in Airstream. Nu pot spune ca modul lor de viata mi s-ar potrivi ca statut permanent. Insa amuzant este ca nici ei, cei de acolo, nu stau “definitiv” in comunitate. Multi pleaca dupa 1-2 ani inapoi in “lumea obisnuita” insa se intorc la Breitenbush de cate ori au nevoie de o gura de “oxigen”. Si pentru ca oamenii sunt oameni, fondatorii acestui loc s-au gandit la un mod ingenios de a impiedica viitoarele generatii sa vanda locatia. Chiar daca viitorul comunitatii este decis doar de membrii actuali, cei cu drep de vot, excesele acestora sunt temperate de faptul ca banii (dividente sau vanzare) sunt impartiti la toti cei care au actiuni (toti cei care au fost membri vreo-data), adica foarte multa lume. Astfel cei de acum, sunt incurajati sa nu priveasca izvoarele termale ca pe o afacere din care sa castige bani, ci ca pe un mod de viata. Plecam de la Breitenbush insotiti de Mark pentru o bucata de vreme. Din nou, doua VStrom-uri la drum. Afara se face cald si ne oprim pe drum pentru a ne racori langa o cascada. Si nu suntem singurii care preferam acel loc. Impartim privelistea cu mici prieteni. Ne continuam drumul spre linistitul Springfield unde avem parte de o ultima zi linistita. Dupa atatea zile linistite este timpul sa facem ceva progrese notabile pe sosea. California ne asteapta. Astazi avem un alt motiv de sarbatoare: Gunnar implineste 40 000 kilometri. Wow, parca mai ieri erau numai 30000. Alternam traseul intre drumuri inguste si autostrazi rapide, unde intalnim masini grabite, masini ciudate sau masini mari. Fiecare cu drumul sau. Dar ne indepartam curand de trafiul arterelor mari si ne gasim din nou pe drumuri inguste… ce ne duc spre marginea statului California, prin paduri de Sequoia. Sentimentul avut pasind printre acesti copaci uriasi este greu de cuprins in cuvinte. Continuam tacuti urmarind drumul ce pare ca isi cere scuze padurii milenare, straduindu-se sa o deranjeze cat mai putin. Aveam sa continuam pe astfel de drumuri in urmatoarele zile. Suntem in California, poate cel mai cunoscut dintre statele Americane si poate cel mai emblematic pentru “visul american”. Suntem in California, si am ajuns aici pe motocicleta! Data viitoare vedem din nou Oceanul Pacific si calatorim pe drumuri “agatate” intre cer si ape. Ramaneti pe frecventa!
  6. 7 points
    Astazi am ajuns la Calimanesti impreuna cu Bujie si Marius. Am discutat cu seful departamentului marketing si ne-a promis pt inceputul saptamanii viitoare oferta la cererile noastre pt ultimul weekend din mai.
  7. 7 points
    Va multumesc tuturor,din partea tatalui meu,pentru gandurile care sigur ajung la el si sigur il linistesc.Era dedicat trup si suflet motocicletei (o iubea aproape ca pe o fiinta). Nu stiu daca sa ma simt vinovat sau nu ca l-am incurajat sa mergem la intrunire. Oricum dorea asta foarte mult. Daca am gresit, sper sa ma ierte. A ales sufletul lui sa zboare in vazduh in loc sa mai calatoresca cu motorul pe pamint.El mi-a pus ghidonul in maini cind aveam doar 7 ani si m-a incurajat si sprijinit permanent in tot timpul de dupa. O sa-mi lipseasca foarte, foarte tare. De asemenea o sa-i lipseasca si fiului meu Mihnea ,care din pacate a vazut accidentul fiind in masina din spatele lui impreuna cu sora si cumnatul meu. Sper ca Mihnea sa nu-mi ceara sa vand motorul, dupa toate astea pentru ca voi fi nevoit sa o fac. Oricum stiu ca de acolo de sus ne vegheaza pe toti impatimitii celor doua roti. Il rog aici in fata voastra, a celor pe care i-a stimat si iubit atit si cu care se mandrea in fata tuturor sa ma ierte ca nu am fost in stare sa-l fac sa mai parcurga cei 20-30 de km care ne desparteau de casa.Tot timpul radea si spuneaca el "MOSUL" va muri pe motor ca un barbat adevarat. Lui i s-a indeplinit visul insa a lasat un gol imens in urma lui. De asemenea, va rog sa ma iertati, daca fiul meu imi va cere sa nu-i duc pasiunea mai departe. Sper sa ma intelegeti si sa ma credeti ca voi ramane in continuare de-al vostru cu sufletul si i-l voi reprezenta cu onoare si pe tatal meu. Maine (04-06-2014) la orele 13 se va intoarce in tarina din care sintem toti facuti. Tata te rog sa ma ierti si sa te odihnesti in pace. Acesta e ultimul salut al tatalui meu catre voi. Sa aveti cu totii asfalt uscat sub roti.
  8. 7 points
    Macintosh

    N-Am Titlu

    Astazi am avut ocazia sa vad inchisoarea pentru indezirabilii politic, devenita muzeu, din Sighetul Marmatiei de pe strada Corneliu Coposu. Pentru cei mai slabi de inger si mai pacifisti, va recomand sa nu cititi mai departe. Credeam ca am vazut si amfacut destule ca sa nu am probleme la o asemenea vizita. M-am inselat amarnic. Am vazut holuri intregi tapetate cu pozele celor care nu au mai scapat cu viata. Am citit marturiile celor care au reusit sa iasa pe propriile picioare de acolo. Am citit cu durere in suflet scrisorile detinutilor care cereau rudelor provizii care stiau ca nu vor ajunge niciodata la ei. Martori care au descris decapitari cu sabia, scalpari, mutilari diverse, tratament animalic si atatea grozavii care mi-au umplut sufletul cu durere si ura. In primul rand, nu am fost singur. Am fost cu prietena mea si cu 2 colege ale ei. Toti patru sociabili si vorbareti din fire. Nu cred ca an schimbat 5 cuvinte in 90 de minute cat am ratacit prin acea puscarie. De cum am intrat, am simtit ca o gheara in inima si parca mi se dublase inexplicabil greutatea. La intrare am platit 24 de lei pentru 4 bilete si am mai primit pe o foaie A4 cateva date despre inchisoare, inclusiv munca depusa de Ana Blandiana de a o transforma in muzeu. A urmat un mic hol cu 3 harti mari ale romaniei pline de cruci. Fiecare cruce reprezenta lagarele politice, inchisorile, gropile comune si taberele de munca fortata. Am pierdut numaratoarea dupa prima suta. In acelasi timp, vocea Anei Blandiana imi povestea despre cele peste 2 milioane de victime ale sistemului comunist si despre chinurile la care acestia au fost supusi. Fericiti cei care au fost executati pe loc impreuna cu familiile lor. Nu credeam ca voi spune vreodata asa ceva, dar este adevarul. A urmat vizita parterului. Am vazut 2 holuri interminabile tapetate cu pozele celor care au murit acolo. M-au umplut de o durere combinata cu o ura pe care pentru prima data in viata mea nu mi le pot controla. Oameni, ca mine si ca voi, cu priviri inteligente, cu dorinta de viata in ochi, cu priviri bonome si placute. Bunicul meu si al vostru. Cu sperante si cu vise. Doamne si domnisoare, barbati si baieti, copii. Nimic si nimeni nu a scapat. Au macelarit tot ce au prins. Trebuie sa plec de la wi-fi-ul asta, continui cand ajung la alt net. Imi cer scuze pentru greselile de ortografie, scriu de pe tableta sau de pe telefon, in principiu de pe ce prind semnal. Tot la parter am vizitat cateva camere in care erau expuse "imbracamintea" , "incaltamintea" si "efectele personale" ale detinutilor. O vesta atat de peticita ca nu iti mai dadeai seama din ce era facuta. Niste perechi de sosete care aveau nevoie de eticheta pentru a-ti da seama ce sunt. Un toc de ochelari facut din hartie si carton. O inimioara facuta pentru o fiica din coada unei periute de dinti. O zi de nastere la care autorul stia ca nu va ajunge. Nici la aceea si nici la urmatoarele. Nu suntem singurii vizitatori ai muzeului. Mai sunt oameni. Toti au aceeasi privire consternata, tulburata si indurerata. Parca nimeni nu vorbeste. Singurele cuvinte care sunt rostite sunt strictul necesar si sunt soptite atat de usor, incat te simti ca unul dintre acei detinuti care nu are voie sa comunice cu restul. Dar privirile lor ma intreaba: vezi si tu? Simti si tu? Cum au putut sa faca asa ceva? Nu acum o mie de ani. Cei de aici au fost rudele noastre. Sange din sangele nostru. Dar nimeni nu poate rosti nimic. Unul dintre angajatii muzeului imi face semn sa vin spre el si-mi spune in soapta sa urc la etaj unde sunt celulele. Fiecare celula este curatata si renovata, dar parca simti in tine frica, dezamagirea si disperarea pe care au simtit-o ocupantii. Am incercat sa intru e rand in fiecare, dar nu am reusit. Am fost in celula in care a murit Iuliu Maniu. O camaruta de doi metri patrati si cu un pat de fier. O fereastra mica, cu vedere la cer completeaza decorul. Aici s-a prapadit un mare roman, de mana altor romani. Caut cu disperare ceva in camera aia dar nu gasesc. Nici eu nu stiu ce caut. Parca ar fi trebuit sa ramana ceva, o amintire, o vorba, un cuvant scrijelit pe perete, dar nu exista... O celula mai mare, care astazi ar acomoda 5-6 infractori comuni, era folosita pe post de dormitor pentru 30-40 de detinuti politici, majoritatea intelectuali. Pe pereti sunt scrisorile lor catre familii si fisele lor matricole de penitenciar. Punctau meseria lor, clasa sociala din care faceau parte: burghezi sau tarani ce au refuzat colectivizarea, averea lor si a familiei si cam atat. In urmatoarea celula este un alt vizitator, cam de o varsta cu mine. Nu-l cunosc, dar imi face un semn. Din ochii albastri inlacrimati imi face un semn ca vrea sa citesc ceva. Ma indrept catre acea parte a peretelui si vad poza unui tanar in floarea varstei. Citesc, era un poet. Isi facuse prin multa truda un ziar al lui. Fusese gasit vinovat pentru ajutarea miscarii de rezistenta anti-comuniste. Daduse o plasa cu mancare unor prieteni, care au impartit-o cu cativa membri ai rezistentei. Au urmat de cinci ani de batai zilnice, torturi dintre cele mai sinistre. Pe acelasi perete erau si scrisori post decembriste ale prietenilor acestuia care ramasesera in viata. Un tip naiv, binevoitor si dedicat credintei in libertate, in ciuda torturii suportate in inchisoare, nu divulgase nici un alt nume. A murit la o luna dupa eliberare cand o aschie din coastele sale distruse i-a patruns in inima. Avea 33 de ani. Declaratiile prietenilor imi spun ca erau siguri ca vor fi arestati cand au auzit ca tanarul este in mana comunistilor. Nu le venea sa creada nici acum ca poetul firav le protejase identitatea. Incerc sa inteleg prin ce a trecut omul acesta si ma gandesc ca cel mai probabil nu as fi rezistat atat si nici nu as fi ramas tacut. Vizitatorul asteapta linistit sa citesc tot. Cand termin si ma uit la el imi sopteste: de ce? Dar nu stiu ce sa-i raspund. Bag capul in pamant si ies pe culoar. Nici eu nu inteleg. Cum au putut sa faca asa ceva propriilor semeni? Nu alta rasa, nu alta natie, ci celor ca ei, nascuti si crescuti de aceleasi mame, pe acelasi pamant. Am intrat in alta celula. Aici pe toti peretii sunt marturii ale celor scapati, cu privire la atrocitatile pe care le-au suportat sau le-au vazut. Aparent, paznicilor li se parea amuzant sa-i aseze pe burta, unul peste anul in stilul piramidei ca sa vada care lesina primii, cei de la baza, cei de la mijloc sau cei batuti mar pe care-i aruncau peste ceilalti. O alta tortura era ziua de baie, in care detinutii, indiferent de sex erau inghesuiti intr-o celula de 20 mp cu un lighean. O celula de 60 de detinuti aveau dreptul la 30 de minute la toaleta, o camera de cativa metri patrati cu 2-3 galeti. Asta nu se intampla in 1200 era noastra, ci imediat dupa 1946, pana in 1977. Exista si cateva povesti care te fac sa crezi ca exista macar un happy end. Unul dintre detinuti a evadat, gasind pentru scurt timp adapost in curtea unui taran, care om bun l-a ascultat, i-a dat de mancare si l-a protejat cat a putut. Dar in viata reala nu exista happy end. Paznicii inchisorii au aparut in curtea taranului in timp record. In acelasi timp record, detinutul a fost desconspirat de catre taran, care a trebuit sa vada pe viu cum familia ii este calcata in picioare la propriu de bocancii comunisti. Copiii i-au fost adusi la o masa de carne vie, dupa ce militienii i-au fortat sa se culce cu burta pe pamant si s-au suit pe ei cu picioarele. Probabil nici nu mai trebuie sa mentionez ca nici taranul samaritean si nici familia acestuia nu au scapat. O alta distractie a gardienilor era ca in zilele caniculare de vara sa bata in cuie geamurile celulelor, temperatura in interiorul incaperilor crescand rapid, cauzand stari de lesin si in randul detinutilor. Un gardian nu a fost multumit de munca unuia dintre detinuti asa ca i-a tras un piolet in cap, ce i-a patruns acestuia prin craniu. Uimitor, intelectualul (cam asta era clasa majoritara) nu a murit, dar a fost redus la mintea unui infant de maximum un an, plangand cand ii era foame, facand pe el si nefiind in stare sa mai articuleze vreun cuvant tot restul vietii. Unul dintre superiorii penitenciarului s-a gandit ca ar fi amuzant sa atarne femeile de grinzile din tavan, legandu-le parul de carlige. De cele mai multe ori, scalpul femeilor ramanea agatat de tavan, acesta cazand la pamant. Daca inca mai erau constiente, erau batute cu bestialitatea pana lesinau. Tinerii studenti au fost clasa cea mai defavorizata. Dintre acestia, abia daca au supravietuit 15%. Erau batuti zilnic cu atata sarg si dedicatie, incat unul dintre detinuti spunea: Nu le mai recunosteam fetele. Erau carne vie si sange. Le zdrobeau degetele in usi. Ii bateau cu biciuri, bate si ii calcau cu bocancii. Ii infasurau in sarma ghimpata dupa care trageau de aceasta din doua directii diferite. Asta le rupea direct carnea de pe oase. Unul scrisese cateva cuvinte: "m-am trezit dupa o bataie crunta. Ma uitam in jurul meu si nu distingeam nimic, decat ca era o dimineata insorita. Mi-am dat seama ca loviturile pe care le primisem in cap mi-au afectat vederea. Mi-am vazut in jur toti prietenii, zacand in balti de sange. Stiam ca sunt ei, dar nu-i recunosteam, nu mai aveau nici o trasatura distincta, capetele erau atat de umflate incat mi-era greu sa-i identific." Alt nenorocit de gardian a avut stralucita idee de a capitona toate celulele cu sarma ghimpata, astfel ca detinutii sa nu se poata rezema de pereti. Pe langa aceasta, din cauza numerele sporite pe un spatiu atat de mic, acestia se intindeau pe jos cu randul. Dar asta nu era permis, ei trebuind sa stea in permanenta in picioare, astfel ca orice detinut vazut intins pe jos era supus unui tratament "special". Lasand toate la o parte, detinutii nu aveau voie sa se uite pe geam, sub amenintarea unor pedepse grave. Chiar daca geamurile nu dadeau in afara, ci doar in curtea interioara a penitenciarului. In aceasta idee, au fost montate obloane la toate geamurile. Intru in alta incapere. Acesteia i se spunea "camera neagra". Asta pentru ca nu avea nici o sursa de lumina. Nici o fereastra. In pardoseala este infipt un drug de fier. De acel drug sunt legate niste lanturi cu catuse. Intr-o fractiune de secunda parca mi se deruleaza in cap filmele victimelor ce au stat in acea celula de izolatie. In alta incapere am citit ca procedura era in felul urmator: o bataie crunta, dupa care ti se punea un sac pe cap, dupa care te duceau in acea camera. Erai legat cu lanturi de podeaua rece de piatra. Cand iti dadeai seama unde esti, stiai ca vei sta acolo cateva luni bune si ca cel mai probabil nu vei mai iesi in viata. Deja s-a facut o ora de cand stau aici si simt o apasare pe umeri, pe inima si pe constiinta. Simt ca vreau sa le fac rau animalelor astora, vreau sa-i fac sa sufere. Dar imi dau seama cu regret ca majoritatea lor au murit linistiti in propriul pat. Nu ma pot abtine asa ca ma gandesc ca le-as putea vana familiile. Copiii, ajunsi acum parlamentari si politicieni. Le-as spinteca burtile sa le vad matele cum se scurg spre pamant, iar eu peste ei ranjind calm si linistit. Imi scutur capul si incerc sa ma calmez, pot mai mult de atat. Cobor la parter si incep sa ma uit dupa iesire. Simt nevoia sa fumez o tigara si sa ma uit la cer. Dar nu e sa fie. Acelasi angajat al muzeului, un batranel binevoitor dar deja obisnuit cu ororile acestei inchisori ma ia de brat si imi spune la ureche: "hai sa-ti arat si curtile interioare, sa vezi tot". Cu greu dau din cap aprobator si il urmez. Imi deschide usa si-mi spune: "aici ii lasau sa se plimbe 3 ore pe zi. Cateodata". "Hai in curtea mare mai intai si dupa aia iti arat si capela". Curtea mare nu este nimic special. O curtea de inchisoare, am mai vazut destule. Dar in mijlocul curtii sunt cateva statui in dimensiuni naturale, mutilate in diverse moduri. "Fiecare statuie simbolizeaza unul dintre modurile de tortura sau felul in care au fost omorati. Uite, statuia fara cap simbolizeaza detinutii decapitati de paznicii comunisti." Tine neaparat sa-mi povesteasca si despre restul in timp ce ma impinge usor spre ele. NU! Am vazut destul, nu mai vreau. Ma intorc cu spatele la statui, punandu-mi in acelasi timp gluga in cap, incercand sa scap de ploaie si de imaginea groteasca a statuilor. Din pacate, in asemenea locuri doar prin a-ti muta privirea, tot nu scapi de realitate. Pe peretele din stanga mea observ cu greu printre picaturile de ploaie o serie de nume. Pe o inaltime de 3 metri si o lungime de peste 100 de metri, sunt batute prenume plus nume, cu un simplu spatiu intre ele. Imi ia cateva secunde sa-mi dau seama ca sunt sute de nume. Ba nu, mii. Batranelul se uita la mine, parca imi simte nelamurirea si printre dintii rari imi zambeste si-mi spune: "Aici sunt scrise numele tuturor celor care au murit aici. Mai sunt inca 2 pereti la fel de lungi la capela". Imi aduc aminte de cuvintele Anei Blandiana. 2 milioane de victime. Din auzite, numarul nu pare extraordinar. Dar cand le vezi scrise....doar o mica parte dintre ele.... Imi dau seama ca ceea ce am scris este dezordonat si probabil aleator. Asta este ceea ce mi-a ramas in cap. Asta si un ciudat sentiment de neputinta. Sa vad prin ce au trecut oamenii astia, pentru simplul motiv ca nu le-a placut secera si ciocanul. Pentru ca nu au vrut sa-si dea vaca colectivizarii. Pentru ca nu au vrut sa taca. Pentru ca nu au vrut sa se supuna unui sistem ce-l stiau gresit si corupt. Pentru ca nu au vrut sa renunte la credinta. Pentru ca nu au vrut sa renunte la ceea ce-i facea oameni printre animale. Strabunicul meu a fost unul dintre acesti detinuti. A fost gasit vinovat pentru organizare de jocuri de noroc (in familia mea -strict- se juca si inca se mai joaca poker) si pentru colaborare cu legionarii (la rugamintea acestora, le sfintise o troita). Nu a fost in penitenciarul din Sighet, ci in unul din Dobrogea. Cred ca nici el nu stia cu exactitate in care. El, pentru ca era preot, cand putea, tinea slujbe si recita citate din biblie pentru restul detinutilor. Profesorii tineau ore pe diverse teme, practic fiecare intelectual incerca sa-si tina mintea functionala si ocupata. A fost eliberat dupa opt ani, intr-o stare de sanatate precara. Bunica-mea si acum imi povesteste ca nu l-au recunoscut cand l-au vazut la poarta. Batut in ultimul hal si slab de parca urma sa se curete a doua zi. Dar a fost puternic si a mai trait multi ani, murind in 1989 dupa revolutie. Totusi nu a trait destul cat sa-l intreb: "tataie, tu i-ai iertat? Ca eu nu stiu daca pot. Nici macar nu stiu cum." PS: desi aveam aparat la noi si eram chititi sa facem poze, nici macar nu am scos camera din geanta. Pur si simplu nu am putut.
  9. 6 points
    Pentru ca avem de muncit daca vrem ca Pro-Bike sa nu ramana devina un forum de vanzari + orgonit si caini comunitari, va trebui sa incepem cu lucruri marunte. M-am inspirat de pe Advrider, acolo unde exista un topic in care membrii forumului isi prezinta unele dintre cele mai frumoase poze moto-related pe care le-au facut prin excursii, intalniri sau iesiri de duminica. Ma gandesc ca ar fi cel putin interesant sa vedem si la noi un astfel de top in care sa aratam experientele memorabile surprinse de aparatul foto. Am sa incep eu cu o poza din luna mai a anului trecut, atunci cand am plecat singur, de nebun, pana in Grecia. Poza a fost facuta undeva la intoarcere, atunci cand am abandonat traseul traditional prin Sofia si m-am abatut spre muntii vecinilor nostri de la sud de Dunare.
  10. 6 points
    pedros

    Iesiri De Weekend

    Un pic de joaca. VID_20150103_135751.mp4
  11. 6 points
    Toni

    Centru Spa Pentru Motoveterani

    Aici sunt total de acord, cu singura corectie ca nu trebuie folosit pluralul pentru ca e vorba doar de o singura persoana dintre toti cei prezenti pe aceasta sectiune a forumului. Daca iti citesti cu atentie, print screen-urile pe care ti le-ai facut la propriile mesaje, vei afla raspunsul la aceasta intrebare. Pana acum nu am inchis topicul ci doar am sters de nenumarate ori mesajele cu continut jignitor, numai in speranta ca acest topic poate fi unul interesant si util pentru cei interesati de subiect. De fiecare data cand am sters mesajele cu continut jignitor, ele au reaparut sub forma de fisiere atasate. Am atentionat insistent ca astfel de mesaje nu au ce cauta aici si pentru un moment am crezut ca s-a inteles si ca acest topic a fost creat cu cele mai bune intentii. M-am inselat si iata ca mizeriile au reaparut. In asentimentul majoritatii membrilor C.M. care frecventeaza acest forum, voi inchide acest topic.
  12. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Salut, Eu sunt Alex, si pe aici am avut o prezenta activa meteorica. Duc o viata linistita, relaxata si relaxanta, pe cat poate sa fie ea asa intr-un oras ca Bucuresti. Sunt un corporatist din cei pe care ii vedeti tristi dimineata, la ora de varf, in metrou la Victoriei, indreptandu-se spre o plantatie IT-sta. De ceva timp insa planuiesc o evadare, pe care as vrea sa o impart cu voi. Pe scurt: O calatorie pe motocicleta, din Alaska si pana in Argentina, Cum planuiesc sa fac asta? Un an liber fara plata de la munca, o sotie (pe nume Andreea) care nu numai ca aproba asa ceva dar chiar doreste sa vina cu mine, o motocicleta DL650 VStrom (pe nume Gunnar), un cort, 2 saci de dormit, cativa bani pusi deoparte in ultimii 4 ani si multe multe ganduri bune si sperante. Tot cu ocazia acestei plecari am incercat sa pun la punct si un site/blog: Micadu. De ce Micadu? Mi-a fost greu sa aleg un nume de domeniu si m-am gandit atunci despre ce as vrea eu sa povestesc, cum as vrea sa fie calatoriile mele pe 2 roti. Si atunci a devenit mai simplu: Munti Inalti, Cer Albastru, Drum Unduitor Va invit sa aruncati o privire si sa imi spuneti ce parere aveti, iar daca va place puteti desigur sa dati si Like pe Facebook. Orice feedback este binevenit! Iata, in mare traseul, pe care dorim sa il facem: Multe multe ore de pregatiri se apropie de final. Iata 2 dintre ultimele etape parcurse in pregatiri: - Gunnar la ultima revizie - Pregatirea lazii in care va zbura peste ocean. 6 zile, 9 ore si 10 minute, atat timp a mai ramas pana la plecare. In curand vom pleca la drum. Fara ca macar sa fi inceput, stim deja ca aceasta calatorie va reprezenta probabil cateva extreme pentru noi precum departarea de casa si numarul de zile pe drum. Stim deci ca o sa ne fie mult mai usor daca vom avea si ajutorul vostru. Iata cum ne gandim noi ca functioneaza aceste lucruri
  13. 6 points
    green.kecske

    Conducerea Motocicletei Pe Ploaie

    Indiferent dacă foloseşti motocicleta zi de zi sau doar pentru plimbări de weekend, la un moment dat vei fi prins de ploaie. În astfel de cazuri e important să ştii cum este afectată motocicleta şi cum să adaptezi stilul de conducere la noile condiţii. Deşi multe articole privitoare la mersul pe ploaie recomandă să nu îţi schimbi stilul de condus, totuşi un pic mai multă grijă nu strică. De obicei, şoferii nu fac decât ajustări minore, cum ar fi aprinderea farurilor şi pornirea ştergătoarelor, continuând rularea cu aceeaşi viteză, chiar dacă pot apărea pericole în plus. Totuşi, în urma consultării statisticilor referitoare la accidentele pe vreme proastă, rezultă că ar trebui luate mai multe măsuri în astfel de condiţii. Ca motociclist, e greu să ignori schimbarea condiţiilor, deoarece şi motociclistul şi motocicleta se vor comporta diferit pe ploaie. Primul semn vine de la anvelope, unde aderenţa scade în medie cu 50%, sau chiar şi mai mult, dacă e vorba de anvelope sport cu compoziţie moale (specifice pentru asfalt uscat). Asta nu înseamnă că anvelopele cu compoziţie tare vor fi mai aderente, dar schimbarea la asfalt ud va fi mai puţin simţită. Toţi motocicliştii ar trebui să ştie deja că distanţele de frânare sunt dublate pe asfalt ud şi că trebuie să compenseze acest lucru printr-un spaţiu de manevră mai larg, dar mulţi uita că este afectat şi comportamentul la accelerare şi în viraje. În timpul mersului pe ploaie, motociclistul trebuie să pună accentul pe controlul motocicletei fără bruscări şi pe anticiparea mişcărilor următoare. Controlul motocicletei fără bruscări Evitarea bruscărilor nu constă doar în acţionarea cât mai fină a frânelor şi a acceleraţiei, dar şi în balansul motociclistului, necesar în viraje. Pe astfalt uscat, ieşirea din viraje e uşuarată de o accelerare continuă. Pe ploaie, folosind aceeaşi tehnică, riscul alunecării creşte, deoarece aderenţa este împărţită între forţa de accelerare şi forţa laterală pe viraj. Dacă se planifică corect viteza la intrarea în viraj, nu va fi nevoie de accelerare sau frânare în timp ce motocicleta e inclinată, iar necesarul de aderenţă va fi redus. Planificarea Reacţiile de ultim moment ar trebui întotdeauna evitate, dai mai ales pe ploaie. O planificare corectă permite anticiparea corectă a frânărilor, accelerărilor sau schimbărilor de poziţie pe motocicletă. Pentru a nu folosi doar frânele, prin anticipare se poate folosi mai eficient frâna de motor, pentru pregătirea intrărilor în viraje sau intersecţii. Frâna de motor reduce riscul derapajelor, iar pericolul blocării roţilor este mai mic. Totuşi, manevra trebuie făcută cu blândeţe, în armonie cu motocicleta, schimbarea vitezei în jos se va face după ce turaţia motorului a scăzut corespunzător. Dacă viteza se schimbă prea repede în jos, roata din spate se poate bloca şi, pe deasupra, pot fi afectate motorul, cutia de viteze şi lanţul. E important de reţinut că cei din spate se aşteaptă ca lampa de la stop să se aprindă înainte de a încetini efectiv. Cum este motociclistul afectat de vremea proastă? Dacă eşti norocos şi ai la îndemână costumul impermeabil, atunci vei putea conduce relativ confortabil. Dacă nu, după aproximativ 10 minute vei fi ud până la piele. Lăsând la o parte sentimentul de disconfort, după o vreme vei fi cuprins de frig şi nu te vei mai mişca cu plăcere pe motocicletă, iar când vei ajunge acasă vei tremura şi vorbi cu greu. Este bine să nu subestimezi aceste aspecte, pentru că în asemenea condiţii e greu să te mai concentrezi la trafic şi la controlul motocicletei – şi aşa delicat. Vizibilitatea este şi ea redusă, dar pentru a te face mai vizibil în trafic, circulă cu farurile aprinse (oricum trebuie să fie în permanenţă aprinse) şi poartă elemente reflectorizante. În conculzie Condusul pe ploaie nu trebuie să fie evitat. Dacă îţi acorzi mai mult spaţiu de manevră, ia în calcul şi ceilalţi participanţi la trafic, care nu păstrează o distanţă mai mare, iar dacă nu faci manevre bruşte şi îţi anticipezi mişcările, vei reduce din riscuri considerabil. De asemenea, urmăreşte cum ploaia îţi afectează capacitatea de concentrare şi reacţie pentru a minimiza greşelile de pilotaj. Un echipament de ploaie bun este de mare ajutor.
  14. 6 points
    green.kecske

    Abordarea Corectă A Virajelor

    Oricine poate merge cu o motocicletă în linie dreaptă. Problemele apar însă în viraje. Abordarea corectă a virajelor este una din cele mai mari provocări pe care le întâmpină motociclistul – dacă o faci corect îţi va creşte încrederea în tine şi în capacitatea ta de a controla „bestia”, te vei simţi în siguranţă şi vei avea parte de cele mai plăcute momente, altfel vei avea parte de unele din cele mai înfricoşătoare experienţe din viaţa de motociclist. Se spune că motocicleta nu se conduce, ci se pilotează. Ei bine, în curbe se vor vedea abilităţile tale de pilot. În teorie, un viraj perfect înseamnă a urmări o linie fluidă, cu viteza potrivită şi în treapta de viteză potrivită. Nu e greu, nu? Dar motociclismul înseamnă practică, practică, practică. Uneori îţi iese de minune, alte ori mai puţin bine. De multe ori facem lucrurile instinctiv, fără să ne dăm seama efectiv de fiecare mişcare. Motocicleta ne cere însă, câteodată, să acţionăm exact invers decât ne-ar spune instinctele. Pentru că în viraje totul este important (cum şi unde te uiţi, cum îţi alegi trasa, cum stai pe motocicletă, cum foloseşti acceleraţia şi frâna etc.), merită să stai un pic şi să analizezi lucrurile la rece ca să vezi cum ţi-ai putea îmbunătăţi stilul (dacă nu cumva te cheamă Valentino Rossi, probabil că toată viaţa vei mai avea câte ceva de perfecţionat la acest capitol). La modul sintetic, sunt 4 paşi pe care trebuie să îi urmezi: 1. Pregăteşte-te Pregătirea înseamnă în principiu 2 lucruri – adaptarea vitezei cu care intri în curbă (asta înseamnă în cele mai multe cazuri frânare) şi poziţionarea motocicletei faţă de drum. În curbă nu e deloc indicat să frânezi, aşa că cel mai bine e să o faci înainte de a intra în viraj, când încă motocicleta este dreaptă. Dacă urmează o curbă lină, e suficient să închizi acceleraţia şi să te foloseşti de frâna de motor. Dacă este nevoie de o reducere mai mare a vitezei, aplică ambele frâne. Frâna de motor acţionează numai asupra roţii din spate, aşa că începe cu frâna faţă (care e şi cea mai eficientă) şi după aceea frâna de picior până la limita de control (fără să blochezi roţile). Prea multă frână pe faţă va încărca toată greutatea motocicletei pe furca faţă şi va fi mai greu de virat. Prea multă frână pe spate va bloca roata şi motocicleta va derapa. Cum îţi dai seama până la ce viteză să încetineşti? Asta vine odată cu experienţa – cu cât mai multă practică, cu atât vei putea să apreciezi mai bine. Dacă îţi vine să apeşi frâna în timpul virajului, atunci înseamnă că aveai viteză prea mare şi la fel şi dacă îţi vine să închizi acceleraţia pe timpul virajului. Dacă ţi se face frică şi nu îţi vine să te înclini atât cât ar trebui (pentru acea viteză), înseamnă că viteza este şi în acest caz prea mare, ca şi atunci când devii crispat şi îţi încleştezi mâinile pe ghidon. Dacă ţi se pare că puteai mai mult şi că ai încetinit prea mult… ei bine asta nu e o greşeală neapărat. Pe viitor vei fi mai încrezător şi te vei putea descurca mai bine. În aprecierea vitezei te ajută mult şi semnele de circulaţie (înaintea curbelor mai periculoase sunt impuse în general limite de viteză – limitarea e pentru toată lumea, teoretic ar trebui să poţi să iei curba mai repede decât un camion, dar e o idee bună să începi de la acea limită, iar cu timpul îţi vei da seama dacă poţi să mai adaugi ceva). Foarte important e să urmăreşti traficul – vei putea vedea cam cu ce viteză intră în curbă cei din faţă şi te ajută să „ghiceşti” geometria curbei. Fii atent în ce treaptă de viteză eşti. Dacă intri în curbă într-o viteză prea mare, atunci motocicleta „nu trage” şi pierzi din aderenţă. Dacă intri într-o treaptă de viteze prea mică atunci nu vei mai avea rezervă de putere şi nu vei mai putea accelera. Înaintea virajului poziţionează-te pe bandă în exterior (aproape de bordură dacă urmează o curbă la dreapta şi lângă marginea drumului dacă urmează o curbă la stânga). Astfel vei putea maximiza vizibilitatea (vei putea vedea mai departe pe curbă) şi vei avea o trasă cu o rază mai mare decât raza de curbură a drumului (ceea ce va „înmuia” curba). 2. Priveşte în lungul curbei Eşti foarte aproape să începi virarea. Trebuie să analizezi cu atenţie curba (cel puţin atât cât vezi din ea). Sunt obstacole pe drum? (gropi, denivelări, nisip, pietriş, asfalt ud etc.) Ai viteza potrivită? (încă mai poţi frâna înainte să te apleci). Încearcă să îţi construieşti în minte traiectoria pe care o vei urma. Încearcă să îţi dai seama unde este ieşirea din curbă şi îndreaptă-ţi privirea într-acolo. Întoarce tot capul către punctul unde vrei să ajungi (nu te uita doar cu coada ochiului), nu îţi lăsa privirea atrasă de un copac solitar de pe marginea drumului sau de camionul care se apropie din sens opus, foloseşte „target fixation” în avantajul tău. Nu încerca să urmăreşti linia de demarcaţie a drumului, urmăreşte propriul tău traseu. Dacă îţi pierzi reperele şi nu mai poţi „să vezi” traseul imaginar pe care l-ai plănuit, vei avea o senzaţie de panică şi ţi se va deteriora simţul vitezei deci rămâi concentrat pe direcţia pe care vrei să mergi pe tot timpul virajului. Dacă priveşti departe, vei avea timp să descoperi următoarele curbe şi să începi deja să îţi faci strategia pentru ele. Încearcă să îţi construieşti o trasă fluidă, nu una poligonală (ca si când virajul ar fi format din mai multe viraje mici). Fii atent la geometria drumului. „Punctul de dispariţie” este acea zonă în care cele 2 capete ale şoselei par a se uni (desigur, o iluzie optică datorată perspectivei). Dacă, pe măsură ce înaintezi, punctul de dispariţie se îndepărtează, atunci curba se lărgeşte, ceea ce e bine, dar dacă punctul de dispariţie pare că se apropie atunci fii atent pentru că vei întâlni o curbă care se strânge. Cabrajul drumului (unghiul făcut de şosea cu orizontala) este de asemenea un factor important. Pe un drum cu cabraj pozitiv curba va părea mai uşoară şi va trebui să te înclini mai puţin (faţă de verticala drumului) în schimb, pe un drum cu cabraj negativ (şoseaua e înclinată invers faţă de direcţia de virare) curba va părea mai strânsă şi va trebui să te înclini mai mult. Te poţi aştepta la cabraj negativ în intersecţiile cu sens giratoriu din afara oraşelor (sunt construite aşa pentru ca apa să se scurgă în exterior). Majoritatea drumurilor sunt uşor bombate pe mijloc pentru a permite scurgerea apei deci, în principiu, pe virajele de dreapta beneficiezi de o uşoară cabrare pozitivă, iar pe virajele de stânga ai parte de o cambrare negativă. Pe un drum în pantă va fi nevoie să accelerezi mai mult pentru a menţine aceeaşi viteză, în schimb pe un drum la vale va fi nevoie să accelerezi mai puţin, aşa că fii atent ce treaptă de viteză alegi. 3. Apleacă-te în viraj „A vira” este impropriu folosit pentru motociclete. Nu întorci volanul şi virezi (în limba engleză simbolistica e mai evidentă – „steering wheel”, volanul însemnând roata cu care virezi în traducere mot-a-mot). Singurul mod în care virează motocicleta este prin aplecarea ei, iar ca să virezi trebuie să faci o manevră de contravirare. Odată ce ai obţinut unghiul de înclinare dorit, încearcă să menţii motocicleta într-o poziţie constantă până în momentul în care vezi capătul virajului. Poziţia corpului este foarte importantă! Indiferent cât de mult ne înclinăm, capul ar trebui să rămână în poziţie verticală. Dacă îţi mai aminteşti de la anatomie, în urechea internă sunt 3 canale semicirculare care asigură funcţia echilibrului. Menţinând capul în poziţie verticală scutim creierul de efortul de a face tot felul de ajustări. De asemenea, având linia privirii în acelaşi plan cu linia orizontului, ne va fi mai uşor să ne orientăm în spaţiu, să apreciem distanţele şi vitezele. Braţele trebuie să fie relaxate. Menţine controlul ferm asupra ghidonului, dar nu în mod rigid. Motocicleta are tendinţa să se auto-echilibreze şi pot apărea mişcări uşoare ale ghidonului. De asemenea, la denivelări, în cazul în care mâna este prea rigidă, ai putea trage de acceleraţie în mod accidental. Pentru a evita asta, coatele trebuie să fie mereu uşor îndoite. Poziţia corpului depinde foarte mult atât de tipul de motocicletă, cât şi de tipul virajului. Prin construcţie, cruiserele nu permit un grad aşa de mare de libertate de mişcare în şa (poziţia cu picioarele înainte, forma rezervorului şi forma şeii – de multe ori concavă), în schimb un motor de viteză permite o mai mare lejeritate în mişcare (poziţia ghemuită cu picioarele sub corp, forma rezervorului care ajută să controlezi motocicleta cu genunchii, şaua de formă convexă ce permite o mai uşoară alunecare dintr-o parte în alta). La viteză mare, forţa centrifugă este şi ea mare şi trebuie compensată printr-o înclinare mai mare a motocicletei. Dacă te bagi sub motocicletă (corpul „atârnă” de motocicletă, cu un genunchi rămâi agăţat de rezervor şi cu celălalt mult scos în afară, la nivelul solului) poţi reduce în mod semnificativ unghiul de înclinare al motocicletei. Dimpotrivă, la viteză mică, dacă este nevoie să iei un viraj foarte strâns, forţa centrifugă fiind foarte mică va trebui să scoţi corpul în afara virajului. Atenţie la mişcarea corpului! În momentul în care vei dori să scoţi corpul în afara motocicletei, aceasta se va mişca în direcţie opusă. Rezultatul s-ar putea să fie unul neaşteptat – în loc să înclini mai tare motorul, aşa cum ţi-ai dorit, te trezeşti că motocicleta se îndreaptă. Cel mai bine este să îţi schimbi poziţia corpului în faza de pregătire a virajului – îţi muţi fundul pe jumătate pe şa şi jumătate în afară, scoţi un genunchi în afară iar cu celălalt strângi rezervorul şi rămâi în aceeaşi poziţie pe toată durata virajului. 4. Accelerează Imediat ce poţi face asta, accelerează. Motocicleta este mult mai stabilă când accelerezi decât atunci când gazul este închis. Când accelerezi, muţi greutatea motocicletei mai mult pe roata din spate, suspensiile lucrează corect, motocicleta se echilibrează şi vei obţine o mai bună aderenţă şi tracţiune, şi o mai bună manevrabilitate a roţii faţă (pe perioada de frânare, greutatea se mutase în faţă). Acceleraţia face ca motocicleta să se ridice, dar tu nu vrei aşa ceva încă. Accelerează foarte încet, pas cu pas, la început până în punctul în care simţi că motorul începe să intre în sarcină (venind de pe o perioadă de frânare, motorul acţiona ca o frână – frâna de motor), iar în momentul în care poţi vedea capătul virajului, accelerează din ce în ce mai mult, astfel încât la sfârşitul curbei să ieşi cu viteza cu care doreşti să îţi continui drumul pe linie dreaptă. Dacă accelerezi prea mult şi prea devreme, rişti să ieşi în afara virajului (pe contrasens sau în decor). Când închizi gazul (acelaşi lucru se întâmplă şi dacă frânezi), motocicleta tinde să se ridice şi apare un fenomen în aparenţă ciudat – motocicleta nu pierde din viteză imediat, ci pare că se accelerează. Datorită profilului rotund al cauciucurilor, atunci când motocicleta este înclinată, diametrul roţilor se micşorează (de fapt diametrul cercului format din suprafaţa de contact), iar când motocicleta se îndreaptă diametrul se măreşte, motocicleta câştigă viteză. Dacă ţi se pare că ai intrat cu viteză prea mare în curbă, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să te înclini mai mult. Cauciucurile moderne au un coeficient de frecare destul de bun (asta dacă nu ai ghinionul să întâlneşti nisip, ulei sau altele asemenea) şi mai mult ca sigur vor sări întâi scântei din scăriţe sau tobele de eşapament, până ce motocicleta să se fi înclinat aşa de mult încât să pierzi aderenţa, aşa că învinge-ţi teama şi apleacă-te mai mult dacă este nevoie de asta. Uneori chiar e nevoie să reduci viteza (ai intrat mult prea tare în viraj, curba începe să se închidă etc.). Nici în aceste situaţii nu închide gazul (de obicei este primul lucru care îţi vine în minte, dar încearcă să te stăpâneşti) . Cel mai bine e să apeşi frâna spate uşor. Uşor înseamnă uşor – aplică doar atât cât e nevoie şi în nici un caz nu bloca roata, pentru că vei derapa. Frâna spate aplicată uşor va face ca motocicleta să vireze mai mult şi fără să se ridice. Există situaţii de urgenţă în care trebuie să frânezi puternic (îţi sare un copil sau un animal în faţă, te trezeşti cu un camion staţionat în curbă etc.). În această situaţie apasă ambreiajul şi aplică frâna faţă (cât de tare poţi, dar fără să blochezi roata); motocicleta va încerca să se ridice (şi în acest fel să te scoată în afara curbei), aşa că apasă cu genunchiul din exterior în rezervor şi cu călcâiul din interior în scăriţă pentru a împiedica asta. Ce ar mai fi de spus? Pe stradă, linia perfectă este un pic diferită de ceea ce ne învaţă Keith Code în The Twist of the Wrist (o carte foarte bună de altfel, ce merită citită) – îţi alegi linia în aşa fel încât, din momentul în care ai început să te înclini, să poţi să accelerezi constant pe tot timpul virajului, pentru că strada nu oferă aceleaşi condiţii ca un circuit. Pe circuit asfaltul este mult mai aderent, nu există gropi sau nisip, curbele au o bună vizibilitate, nu circulă alte vehicule din sens opus. Pe circuit, obiectivul principal este să câştigi cât mai multă viteză (să scoţi un timp cât mai bun) pe fiecare viraj, în schimb pe stradă obiectivul principal este să eviţi orice pericol. Dacă nu te premiază nimeni pentru că ai ajuns mai târziu, atunci te poţi premia singur pentru că eşti teafăr şi motocicleta nu are nici o zgârietură, iar răsplata este o altă călătorie pe două roţi cel puţin la fel de plăcută ca şi celelalte. Dacă nu poţi vedea ce se întâmplă în curbă, este de preferat să întârzii un pic intrarea în viraj (până când poţi să vezi mai bine) şi să intri cu o viteză mai mică decât să alegi linia de viteză.
  15. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Salut Doru. Nu m-am interesat de feribot. Probabil ca exista ceva. Intrebarea mai buna este la ce pret. Oricum, noi am vrut sa mergem pe uscat pentru ca am vrut sa vedem acele locuri si oricum nu ne-am fi permis alta varianta... Acum insa facem o mica pauza de la povestile obisnuite si vreau sa va urez La multi ani pentru 1 Decembrie. Sa avem mereu fruntea sus si sa ne ajute Dumnezeu sa facem ceea ce trebuie. Fiind departe de casa, noi ridicam tricolorul sus, aici unde ne aflam (in Costa Rica acum). Am vorbit oamenilor intalniti pe drum despre Romania si 1 Decembrie si i-am rugat sa transmita un mesaj pentru acasa! Iata ce a iesit: Numai bine!
  16. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    @DoruBMW: Doru, eu Iti doresc sincer sa nu renunti la ideea de a calatori prin locurile pe care le visezi. Sper sa reusesti intr-o zi si chiar daca fiecare calatoreste in felul sau, mai departe sau mai aproape, mai repede sau mai incet, cu mai multi sau mai putini bani, eu raman la parerea ca fiecare calatorie este interesanta in felul sau si ca merita povestita pentru cei care au aceleasi pasiuni sau pentru cei ce nu si le-au descoperit inca :) @VN50: am fost intr-adevar puntin ambiguu. Cand am zis ca vreau sa invart roata cat mai mult si cat mai departe ma refeream desigur la faptul ca imi doresc sa continui cu bine calatoria asta si sa ajungem, macar pana unde ne-am propus initial, in Ushuaia. Si cine stie... mai apoi... :) Dar pana atunci... un nou episod de foileton (chiar imi place apelativul asta, este nepretentios): Mexico City si mai departe: 12 – 17 Octombrie Cand esti intr-o astfel de calatorie ajungi sa apreciezi lucruri simple: sa ai asternuturi curate unde dormi, sa ai apa calda atunci cand vrei sa faci un dus. Hotelul unde stateam in Mazatlan depasea cu mult aceste lucruri simple fiind destinat un vacante mult mai… luxuriante. Avea de exemplu un jacuzzi instalat langa fereastra, cu vedere la ocean. Noi… desigur ca am folosit acel loc la potentialul sau maxim: Stiu, probabil ca cei care au facut design-ul camerei aveau in minte cupluri romantice ce isi petrec seara admirand apusul soarelui din cada plina cu apa cu bule, sorbind dintr-un pahar de sampanie. Noi insa a trebuit sa ne adaptam cerintelor mai urgente, de exemplu sa rezolva problema lipsei de tricouri curate. Insa dupa doua zile petrecute acolo, simtim nevoia sa continuam. Din Mazatlan majoritatea celor care merg pe un traseu ca al nostru continua de-a lungul coastei. Noi vroiam sa ocolim zona Acapulco (nu auzisem lucruri prea placute despre aceata) si in plus aveam o invitatie sa vizitam Mexico City. Intoarcem deci ghidonul spre interiorul tarii. si ne indreptam spre Guadalajara. Pe marginea drumului multe locuri de unde poti cumpara creveti la preturi foarte bune Ceva mai departe vedem si cum sunt uscati si pregatiti de vanzare: Sunt pur si simplu descarcati din camioane pe niste plase uriase, chiar pe marginea drumului. Fara prea multa ceremonie si fara prea multe reguli de igiena… Insa ne apropiem de Guadalajara, un oras mare si asta se vede. Pe langa panourile rutiere, iata, vedem cum troneaza si unul dintre simbolurile capitaliste americane. Panoul arata exact ca unul de circulatie ce indica localitati. Hmmm… Decidem sa ocolim orasul in sine (e al doilea ca marime din Mexic) dorind sa evitam traficul de ora 5PM. De cand suntem intrati in Mexic avem o politica destul de stricta in a nu calatori pe intuneric asa ca incercam sa ne gasim cat mai devreme un loc de dormit. Inca din America auzisem ca “in sud” exista “love hoteluri”. Camere cu intrari separate, fiecare cu garaj propriu in care intri, parchezi, tragi usa la garaj si faci… ce vrei tu. In cazul nostru sa dormim peste noapte. Gasim un astfel de hotel si aruncam o privire. Totul pare curat si foarte… discret. Abia gasim pe cineva sa ne spuna cat costa o astfel de camera. Suntem intrebati daca vrem cu jacuzzi sau nu. Hmm fara multumim, ne-am spalat deja rufele, avem toate tricourile curate… Aflam pretul si ni se pare prea mult. Sunt aproape sa descalec de pe Gunnar cand imi mai vine o idee… si intreb ca sa fiu sigur, ca pretul e pentru toata noaptea. “Oooo senior toda la noche? entonces el precio es el doble”. Mda, super, se pare ca in astfel de locatii pretul uzual este pentru 6 ore numai. Eu tot nu inteleg de ce… pentru ca un om trebuie sa doarma macar 7 ore pe zi… Plecam sa ne gasim un alt loc si decidem sa incercam intr-una dintre localitatile de pe malul lacului Chapala. Sunt numai 50 de kilometri pana acolo insa ne simtim putin presati de lumina soarelui ce dispare incet incet. Reusim totusi sa gasim un hotel, negociem un pret si imi parchez motocicleta in holul din curtea interioara. Prima parcare de acest fel… Cu loc sigur pentru motocicleta si pentru noi, ne relaxam iesind la o plimbare pe malul lacului. Promenada este intesata de turisti, majoritatea straini. Se aude muzica tare, se mananca tot felul de chestii, se aude zarva de peste tot. Ne dam seama ca este inceput de wekend si lumea petrece. Noi ne simtim cumva putin in afara acestui tambalau. Pentru noi nu e weekend. E doar o alta zi din calatorie cu surprize cu lucruri noi vazute, cu oboseala, cu grija gasirii unui loc sigur de dormit. Ne bucuram acum in liniste de venirea noptii peste lac. Sunt destul de multe motociclete in Mexic (cu mult mai putine decat in Guatemala aveam sa aflam mai tarziu). Si majoritatea sunt de capacitate mica. 125, 150, 180 hai uneori si 250. Pe ele, pot merge 1 2 3 sau chiar mai multi oameni. De regula mai toti fara echipament. Aici motocicletele mici sunt, ca si in Asia, doar un mijloc la indemana de a merge din punctul A in punctul B. Iar daca ai o familie de 3, ii urci pe toti pe moto si mergi unde ai de mers. De aceea, nu mica ne-a fost mirarea a doua zi cand vedem pe marginea drumului un BMW GS1200. Iar pe el 2 oameni (numai doi???) care poarta si echipament. Hmm asta e ciudat. Ne gasim prin trafic si ne intrebam, din mers, cine suntem si ce e cu noi pe aici. Cum toata discutia avea potential, ii propun lui Uli sa traga pe dreapta si sa vorbim in voie. Si uite asa ii cunoastem pe Uli, un german stabilit in Mexic de ani buni si pe Alejandra, prietena sa. Ei iesisera numai la o plimbare de weekend, sa testeze noul GS1200 pe care tocmai il cumparasera. Frumoasa motocicleta. Ne strangem mainile bucurosi de intalnire si povestim de una si de alta. Ma gandesc ca in Europa proabil ca nici nu ne-am fi oprit. La fel poate si in State. Aici insa lucrurile acestea sunt posibile. Photo credit to Alejandra and Uli Facem schimb de email-uri si ne uram multa bafta cu planurile noastre actuale si viitoare. Astfel cu ajutorul lor am stim si noi cum arata 2 romani calatorind prin Mexic pe un VStrom, vazuti de la bordul unui GS1200. Photo credit to Alejandra and Uli Photo courtesy of Alejandra and Uli Ziua asta este amestecata. Avem parte de intalniri frumoase precum cea de mai sus apoi ratam cat se poate de clar cazarea din Morelia si in loc sa avem parte de centrul istoric, patrimoniu UNESCO, de o periferie anosta. Little boxes, little boxes… O priveliste pe care aveam sa o reintalnim in Mexico City, insa la o scara mult mai larga. Ne intreptam spre capitala unde aveam sa stam impreuna cu Alex si Dagmar doi germani ce locuiesc (si ei) in Mexic din 1995. Din fericire acestia ne asteapta la 100 de kilometri in afara orasului si ne ajuta apoi sa navigam in nebunia de pe strazile din Mexico City. Imi aduc aminte cu nostalgie de lane splitting-ul facut in California cu Doug! Aici e un alt nivel. Nici nu prea exista “lane”-uri pe care sa le “slit”-uiesti. Fiecare merge pe unde stie si pe unde poate. Dagmar si Alex au multa rabdare cu niste incepatori ca noi si ajungem astfel cu totii in siguranta acasa. Urmeaza 3 zile de relaxare totala, in care Dagmar si Alex ne fac sa ne simtim excelent la ei acasa iar noi avem ocazia sa devenim turisti din aceia clasici, vizitand Mexico City. Facem chiar extravaganta sa ne luam bilete de city tour bus, dar asta mai ales pentru ca e cea mai ieftina metoda sa te plimbi prin oras, putand sa te urci si sa cobori din tour-bus-uri de cate ori vrei. Avem deci ocazia sa vedem fragmente, mici fragmente din uriasul puzzle reprezentat de capitala Mexciului. O imbinare de cladiri moderne si aerisite si case inghesuite si cu facilitati limitate Am vazut oameni eleganti,la costum si cravata (chiar daca unii dintre ei vorbind la telefon iesiti cu totul pe fereastra) si oameni dansand in costume aztece in piata centrala. Cand am plecat din tara am urmat sfatul gasit pe website-ul Ministerul Afacerilor Externe si am trimis cate un email ambasadelor Romaniei din tarile prin care urma sa intram. In Canada am primit sfaturi si am fost pusi in contact cu diferite comunitati de romani. Iar acum, in Mexic nu mica ne-a fost surpiza sa fim invitati la o intalnire cu doamna ambasador Ana Voicu. Am ajuns la ambasada fara sa stim la ce sa ne asteptam si recunosc ca ne-am emotionat tare cand am auzit vorbindu-se roamneste de partea cealalta a portii. Intalnirea s-a dovedit una foarte relaxata si placuta. Am discutat putin despre romanii ce traiesc in Mexic (se pare ca sunt in jur de 400 in toata tara) despre viata in Mexic dar si despre calatoria noastra. Doamna ambasador a trecut peste abordarea tipic-oficiala si ne-a dat sfaturi pertinente despre continuarea calatoriei in Mexic. Recunosc ca a fost mai bine decat ma asteptam sa fie si probabil ca este primul politician ce mi-a lasat o impresie placuta. Dar calatorului ii sade bine cu drumul asa ca a doua zi ne pregatim de plecare. Ne luam la revedere de la Alex si Dagmar si le uram numai bine in aventura lor mexicana. O dimineata ce se anunta usoara se transforma intr-o veritabila incercare de a scapa din Mexico City. Aveam de la Alex indicatii foarte clare despre cum si pe unde sa o luam ca sa iesim. Aveam si un GPS cu o harta a orasului functionala. Navigarea deci prin hatisul de strazi si masini ar fi trebuit deci sa fie facila. Si totusi, cumva ratam amandoi o iesire pe care trebuia sa o luam si cam aia a fost… ajungem sa facem manevre hmmm aproape ilegale pe spatiul verde in incercarea de a ne redresa… … si sfarsim prin a iesi din oras prin cu totul alta parte, 2 ore mai tarziu. Ei bine, nu conteaza asa tare. Avem ocazia sa vedem cartiere ce probabil sunt mai putin vizitate de turisti si care, pentru a folosi o exprimare diplomata, sunt foarte departe de cum arata cartierele centrale… No ce bine… imbulzeala ca in Obor, gropi si lume care circula care cum pofteste. In fata noastra, un domn pare ca e hotarat sa care tot pamantul in camioneta sa. Vazand cum se inclina masina la fiecare schimbare de banda decidem ca e mai intelept sa incetinim. Andreea reuseste sa il surpdinda in momentul cand acesta se avanta pe autostrada. Roata din stanga spate era ridicata de pe sosea… Si intr-un final ne avantam pe drumul spre Oaxaca bucurosi ca am scapat de trafic. E tarziu si avem multi kilometri inaintea noastra. Asa ca salutam doar de la distanta Vulcanul Popocateptl. Poate ca e mai bine asa caci acesta pufaia mofturos. Drumul deschis de munte ne face bine. Gunnar se simte bine pe curbe si recuperam din timpul pierdut. Si iata ca pe acest drum avem parte si de prima oprire de tipul “uite o multime de oameni cu pancarde si afise ce blocheaza strada si scandeaza ceva”. Nu am inteles exact de ce protestau si pe cine erau suparati. Insa cert este ca toata lumea trebuia sa se opreasca. Faptul ca nu eram singuri pe acolo m-a facut sa ma simt putin mai bine caci altfel, senzatia nu este deloc una placuta… Pe noi ne-au lasat sa trecem aproape imediat. Erau foarte bine organizati. Zidul uman se deschidea la comanda unui conducator, doar pe un singur sens de mers. Iar imediat ce acei fericiti care erau lasati sa treaca isi vedeau de drum, zidul se punea imediat inapoi. Ramanem putin ingandurati putin de aceasta intamplare. Ultimele zile petrecute in Mexico City fusesera relaxante si cumva neglijasem faptul ca nu suntem acasa si ca aici lucrurile nu sunt mereu simple. Insa doar la cateva minunte dupa ce trecem de zona unde protesta multimea de oameni, drumul devine din nou linistit, pasnic si imbietor In Oaxaca, reincepem dansul cautarii unei cazari ieftine, curate si sigure (cele 3 fete morgane) si apoi, schimbati in haine “civile” vizitam centrul istoric (si el patrimoniu UNESCO). Nimerim iarasi bine, adica in mijlocul unei petreceri. Un fel de 1 mai muncitoresc se pare caci toti angajatii aveau liber, existau orchestre si costume traditionale, lumea canta, arunca cu bomboane in privitori si se strigau lucruri de bine (din cate am inteles noi) despre provincia Oaxaca. Vazand noi cum sta treaba, ne imbracam si noi iile si ne alaturam fiestei! Suntem opriti pe strada si ni se ofera de baut. S-ar putea ca in acele paharele de bambus sa nu fi fost doar bauturi fara alcool insa asta nu se va putea sti niciodata cu sigranta… Primim intrebari despre Romania, nu multa lume stie cu exactitate unde se afla tara noastra insa intalnim si oameni care au auzit despre noi. Toti insa zambesc si ne primesc cu veselie. Este sarbatoare pentru toata lumea. Harta traseului din acest episod: View Larger Map Data viitoare ajungem, la propriu, in jungla si aflam cat de tare ii plac Andreei maimutele. Ramaneti pe frecventa!
  17. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Datorita catorva peripetii, episodul acesta apare cu ceva intarizere. Sper insa sa va placa! Utah si Arizona: 16 – 19 Septembrie Plecam spre Utah (care este la nord de Las Vegas) indreptandu-ne mai intai spre… sud. Un mic ocol pentru a vedea Hoover Dam. Gasim locul de observatie de pe noul pod construit pentru a nu mai lasa masinile sa treaca peste baraj in sine. Ei bine, este intr-adevar mare, impresionant si de cate ori o sa mai vad vreun film de actiune cu Special OPs coborand in rapel pe baraj o sa pot spune “Ah, am fost acolo”. Si cam atat, nu ne-am invartit prea mult pe acolo. O alta fapta notabila a fost ca am trecut in Arizona si am facut-o pe jos (barajul este intre Nevada si Arizona). Revenim in Nevada unde era parcata motocicleta si de data asta chiar ne indreptam spre nord. Utah, here we come. Si pe drum observam nori destul de hotarati. Serios, chiar o sa ne ploua in… Nevada?? Ne indreptam spre un mic orasel numit Ivins, unde ne asteptau prieteni ai prietenilor din Monterey. Nu aveam foarte mult de mers si ne bucuram de fiecare kilometru. Coborand spre apusul din spatele nostru, soarele pacaleste norii si aprinde rosul stancilor. De multe ori in acest ceas al zilei cand lumina este buna pentru fotografii, noi suntem mai preocupati de “unde o sa dormim la noapte”. Insa de data aceasta stiam sigur ca acest aspect este asigurat. Asa ca ne bucuram din plin de linii si de culori. Nu ajungem chiar in Ivins caci Brent si Pam locuiesc intr-un cartier mai aparte, situat in desert, la poalele unui canion. De ce spun ca este mai special cartierul? Pai sa va arat mai bine… Trecand peste fundalul fabulos si pozitionarea pitoreasca, ce au aceste case? Sau mai degraba ce nu au? Ei bine nu au stalpi de curent. De fapt nu e nici un cablu pe sus si nici o canalizare la vedere. Nici una dintre case nu are etaj si toate imprumuta culorile naturale ce se gasesc in jur. Pana si antenele parabolice sunt micute si vopsite la fel. Nici una nu e alba. Acum… odata ce intri intr-una din aceste case gasesti confort si lux dupa gustul si posibilitatile propietarului. Dar in afara lucrurile nu sunt extravagante, nu sunt stridente. Nimeni nu epateaza, nimeni nu isi da in stamba. Seara se lasa peste casele din desert iar de pe veranda casei noastre avem aceasta vedere: Noapte vine tacuta. Nu se aude muzica de la vecinul, nu se vede nici un fum de micareala. Doar cantecul greierilor te ajuta sa iti dai seama ca auzul iti functioneaza bine. Acum sa nu credeti ca la ei se poate pentru ca oamenii de acolo fac lucrurile de la sine asa. Nu. Poate ca au anumite viziuni comune despre cum ar trebui sa stea lucrurile insa, ce se intampla de fapt este ca atunci cand iti cumperi pamant acolo (si costa destul de mult) accepti implicit ca vei juca dupa regulile impuse in acel cartier. E pamantul tau dar nu poti sa faci chiar ce vrei pe el. De exemplu casa nu poate sa ocupe mai mult de 25% din suprafata de teren pe care o ai. Inainte sa incepi sa o construiesti propriu-zis, infigi in pamant pe locul unde urmeaza sa fie casa niste tije de fier inalte cat o sa fie constructia. Apoi vecinii tai au la dispozitie o perioada de timp pentru a da feedback. Daca totul e OK poti incepe sa o construiesti. Daca nu, negocieri si inapoi la faza de design. Perioada petrecuta cu Brent si Pam, a fost o sansa foarte buna sa tragem cu ochiul din nou intr-o alt fel de lume. Apa pare mai albastra in mijlocul desertului, iar geamurile par mai curate atunci cand prin ele se vad stancile rosii. Insa ca de atatea alte ori, am plecat cu amintirea oamenilor mai mult decat cu amintirea locurilor. Si din fiecare astfel de loc simtim ca plecam cu ceva nou invatat. Urmeaza doua parcuri naturale. Zion din Utah si Marele Canion din Arizona. Pe drum ni se pare ca suntem in Capadochia. Insa aventura cu iz oriental este departe de noi acum. Suntem rapid inapoi in America. America aceea pe care o vedeam la televizor in anii ’90 in filmele cu cowboy. Calareti pistolari nu am intalnit. Insa in schimb a trebuit sa ne lasam si noi “calul” la intrarea in Zion si sa luam… autobuzul. Va spuneam intr-unul din episoadele trecute ca ne-a placut Yosemite insa aglomeratia extrema de autoturisme a sters cumva din experienta. Ei bine, aceeasi problema se pare ca exista si in Zion pana in anul 2000, cand administratorii parcului s-au hotarat sa taie cu totul accesul in parc cu masina/motocicleta/rulota sau orice mai are omul in dotare. Vrei sa vizitezi parcul? Foarte bine, iti lasi masina la intrare si iei unul din autobuzele ce fac naveta neincetat pe un traseu bine stabilit prin parc, cu opriri clare in toate locurile de interes. Simplu si eficient. Nu pot spune ca Zion este mai spectaculos decat Yosemite, sunt diferite, insa cu siguranta din Zion am plecat mai linistiti si mai fara… noxe in plamani. Continuam spre sud si observam ca pana si drumul se pastreaza rosiatic in aceste parti. Ah si ce drum! Urcam rapid in altitudine pe spinarea unui sarpe… Mi se pare ca sub aceste stanci se ascunde o istorie de mii de ani. Lumea Noua pentru noi, da, insa o lume foarte veche…. Soseaua se intinde pe nesimtite peste preerii si intalnim din nou bizoni. Iar ceva mai departe vedem, pentru a cata oara, ca important este sa pornesti la drum indiferent de mijlocul de locomotie. Nu putem sa il luam cu noi, caci nu avem spatiu. Dar ii dorim macar sa fie ocolit de… ploile ce isi faceau de cap peste tot in jurul nostru. Pentru ca nimic nu iti bloca vederea, puteai sa urmaresti miscarea norilor cu ploaie peste vastele campii. Parca eram intr-un joc din acela vechi, ATARI, in care trebuia sa te feresti de fantome intr-un labirint. Si iata ca se poate! In spatele RV-ului nu este un SUV urias ci o masina mica mica. Si in culori asortate! Noi am reusit destul de bine sa ocolim ploile, urmand drumul ce duce spre partea nordica a Marelui Canion. Cu noi se plimba si toamna… Si iata-l. Marele Canion. Arhicunoscut, super mediatizat. Noi ramanem fara cuvinte cand ajungem pe margininile sale inalte. Pozele, din pacate, nu pot vorbi nici ele foarte bine. Sa incercam insa cu cateva. Ne place atat de mult acolo incat vrem sa facem extravaganta sa luam o camera de 100 de dolari, la cabana ce se afla chiar pe marginea canionului. Din pacate nu mai sunt (de mult) locuri libere. Plecam deci de langa canion odata cu ultimele raze ale zilei si calatorim 100 de kilometri inapoi pentru a ne gasi un loc de dormit. In noaptea ce se lasa, fulgere lovesc pamantul in jurul nostru, luminand pentru o secunda locurile. Din pacate aparatul de fotografiat este de mult ascuns in tankbag. Lasam in spate si ploile si ne gasim un loc pentru inoptat. In ultimele zile am avut sansa sa calatorim prin adevarate minuni ale naturii, minuni vechi de cand lumea. In noaptea ce s-a lasat, gandurile zboara, intocmai unor umbre, spre ziua ce va sa vina. Maine. Data viitoare, ne continuam drum prin Arizona, dormim pe Route 66 si vedem de ce socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la granita cu Mexicul. Ramaneti pe frecventa!
  18. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Stiu ca am promis ca va povestesc despre Statele Unite insa nu pot trece mai departe fara scrie cateva randuri despre cum am vizitat noi Vancouver-ul. Initial vroiam sa scriu despre asta in povestea trecuta insa m-am gandit ca totusi intamplarea merita un spatiu separat. Asadar facem 2 pasi inapoi, sarim cu gandul inapoi in Vancouver si ne gasim din nou la Traian acasa. Avand o zi libera la dispozitie, decid sa schimb uleiul. Dupa ceva “cumparaturi” tipice (3 litri de ulei, un filtru), toate luate la supra-pret, ma pun pe treaba. Imi sare in ajutor si Bill, vecinul lui Traian cu o palnie si ceva sfaturi. Mai stam la o vorba despre una si alta si ma invita la el in garaj sa ii vad motocicletele. Are vreo 3 sau 4. Toate Harley- Davidson. Eu le admir si ii spun intr-o doara ca nu am condus niciodata asa ceva. El raspunde putin revoltat “cum, nu ai condus niciodata un Harley? Nu sepoate. Uite daca vrei, poti sa o iei pe asta la o tura” . Bill, multumesc frumos, esti dragut, dar e OK, nu vreau neaparat. Omul mai insista de cateva ori si eu il refuz de fiecare data. Apoi, in timp ce ma indreptam inapoi spre casa lui Traian ma gandesc “mah dar de ce nu vrei? Omul era sincer cand ti-a propus. Tu ai terminat cu schimbul de ulei si ai restul zilei libere. Ce ai mai bun de facut acum, in momentul asta?” O intreb pe Andreea daca vrea sa mearga la o plimbare cu un Harley Davidson si ne intoarcem la Bill sa ii spunem ca vrem sa incercam. Ne amuzam teribil pe seama faptului ca noi, purtand costumele de touring si castile “full face”, nu prea ne potrivim deloc cu imaginea HD. Nu conteaza, hai sa mergem la plimbare. Destinatia: un munte la 10 mile distanta, de unde se poate vedea frumos orasul. Zis si facut. Bestia de sub noi are un motor in V de vreo 1800 cc asa ca lucrurile stau total diferit decat pe molcomul Gunnar. Pe drum Andreea incearca din rasputeri sa se tina pe saua din spate. Asa ca sotia ma imbratiseaza cu mare convingere (imi aduc aminte de prima iesire a noastra pe motocicleta). Poze, nu mai vorbesc sunt putine, atunci cand a indraznit sa isi desprinda o mana din jurul meu. Eu chicotesc rautacios in casca “e acum sa te vad dormind…” Ajungem pe varful dealului si aruncam o privire in jur. Ne invartim vreo jumatate de ora, stam pe iarba, ne relaxam… ce sa mai totul merge struna. Deja mai acomodat cu Harley-ul ma intrept spre moto si o incalec hotarat, pregatit pentru drumul de intoarcere. Ce sa mai… nimeni nu imi va sta in cale. Phuai ce o sa ne mai distram. Dar stai asa, de ce se misca asa greoi cand incerc sa o scot din parcare? Ma lamureste Andreea de pe margine: “Avem pana”! Stop joc! Asta nu era in brosura. Ce facem acum? Eu am fost destul de cascat incat sa plec la plimbarea asta fara kit-ul de pana (ca deh, in 10 mile ce ti se poate intampla?) Eh, se poate intampla ca ne aflam pe varful unui munte intr-o parcare cu ceva masini si cam atat. Pur intamplator, m-am gandit sa ii cer numarul de telefon lui Bill inainte sa plecam de acasa. Deci avem numarul propietarului. Il sun si desigur ca… nu raspunde la telefon. Intra casuta vocala. Incep mesajul cu “Hi Bill, please do not worry, we are OK and the bike is OK” ii spun omului ca intarziem din cauza ca avem o pana. Apoi, cum nu prea avea rost sa stau cu mainile in san imi fac un calcul: nu e departe pana acasa. Daca reusesc sa umflu roata cumva, poate tine pana acolo. Ma uit insistent la moto, ii dau ocol de mai multe ori, degeaba. Nu rasare nici o pompa miraculos. Mbine, ma duc sa intreb poate gasesc pe la cineva si am parte de cateva ratari lamentabile (imchipuiti-va ca ati iesit cu fata sa admirati privelistea de pe munte si stati in masina ascultand muzica romantica iar in acest timp un motociclist vorbind o engleza cu accent, se apropie de voi si va intreaba daca aceti o pompa sau un compresor in portbagaj) Se pare ca norocul ne surade. Cineva ne imprumuta un compresor. Ma intorc triumfator la motocicleta. Super, avem un compresor. Hai sa il folosim. Hmmm stai asa, motocicleta asta are o priza pe aici pe undeva, nu? Si iar ne invartim in jurul ei, iar cautam pe toate partile. Nimic. Nu exista nici o priza. Gasim comutatorul pentru suspensia hidraulica reglabila, admiram de aproape toate detaliile cromate toate modificarile aduse, insa degeaba, o priza nu reusim sa gasim. OK, nu ne lasam. Urmeaza momentul amuzant numarul doi cand, mut motocicleta la intrarea parcarii si astept rabdator sa vina cate o masina in parcare (din nou, imaginati-va ca ati iesti cu prietena sau sotia la o plimbare de seara romantica, pana pe deal si un tip imbracat amuzant da din maini si va face semn sa opriti masina si sa dati geamul jos). Gasim o pereche asiatica suficient de curajoasa incat sa ne asculte si ii convingem sa opreasca langa motocicleta si sa ne dea curent de la bricheta lor.Umflu roata cat pot de bine, duc repede pompa inapoi la propietar, mai dau un telefon lui Bill (iar casuta vocala) si ii spun ca am umflat roata si venim. Perfect. Now we are in business cum ar spune englezul. Plecam pe drumul ce cobora lent prin padure. Destul de repede ne gasim pe o strada cu 2 benzi pe sens si nimic in afara de padure in jur. Masinile vajaie pe langa noi. Ma uit la roata si nici macar nu trebuie sa ma uit prea bine. O simt greoaie. E clar, aerul iese mai repede decat as fi sperat eu. Nu cred ca am facut nici 2 mile si trebuie sa ne oprim. Ne gasim cu o roata dezumflata pe marginea unui drum dintr-o padure, fara kit de pana, fara compresor si incepe sa se intunece. Frica nu ne este, suntem totusi intr-o padure dintr-un oras. Pe langa noi vajaie masini in viteza. Desigur oameni ce se grabesc sa ajunga acasa. Ei nu au pana… Ca sa avem imaginea completa niste biciclisti ce trec rapid pe langa Andreea ii spun in gluma (sau in serios?) “That’s what you get for riding a Harley!” … ce pot sa zic mai biciclistilor “That is not ours, bu still, it is not nice…” Incercam timid sa oprim vreo masina dintre cele care trec pe langa noi. Nu se opreste nici una. E de inteles poate. Incepuse sa se lase si noaptea iar ca sa fie si mai sigura treaba, o ploaie rara ne-a amintit ca totusi suntem in Vancouver iar in Vancouver ploua des. Noi ramanem insa optimisti. Situatia oricum nu e deloc “rea”. Cei de acasa ar trebui sa stie de noi. Apa avem, la o adica putem sa si mergem pe jos restul distantei pana acasa. In 2 ore probabil ca ajungem. Doar ca nu ne vine sa lasam motocicleta acolo in padure. Iata ca se oprese un taxi. Mirosul unui profit neasteptat invinge frica intunericului cred… Decidem sa plece Andreea acasa pentru a-l gasi pe Bill sau un kit de pana si un compresor. Iar eu raman cu motocicleta. Intre timp in mai bine de 2 ore cat am stat acolo, dintre toate masinile, motocicletele si bicicletele care au trecut (si au fost foarte multe) doar 2 motociclisti s-au oprit sa ma intrebe ce s-a intamplat. Nici ei nu aveau un kit de pana insa unul dintre ei imi spune ca sta la 5 minute de locul acela si ca daca vreau, se poate duce acasa sa imi aduca un kit de pana. Pai… eu as vrea multumesc. Baietii pleaca spre casa in timp ce eu incerc sa imi gasesc un loc sub un copac mai stufos unde sa nu ma ajunga ploaia (desigur, nu aveam nici costumul de ploaie la mine ca deh, noi iesisem la o plimbare de 10 mile iar cand plecasem de acasa nu era nici un pericol de ploaie) Dupa ceva timp, ajutoarele vin din mai multe parti. Cei doi motociclisti ajung inapoi in acelasi timp cu Bill. Acum avem 2 kituri de reparare a penei si un compresor in spatele masinii lui Bill. Le multumesc din suflet motociclistilor si mai ales, ii rog sa se mai opreasca si daca or vedea in viitor alti motociclisti pe marginea drumului. Apoi, vine vremea sa repar pana folosind kit-ul de la Bill si cele invatate in timpul intalnirii din Nakusp. Plecam si in scurt timp ajungem acasa. Andreea trage o ultima poza cu Harley Davidson-ul ajungand triumfator acasa. In ciuda micului incident, trebuie sa recunoastem ca ne-am distrat de minune in aceasta mica calatorie. Harley-ul este o motocicleta serioasa. Insa nu una pe care as lua-o la un drum lung. Cel putin nu cea condusa de mine. Ne bucuram deci ca de maine revenim pe saua lui Gunnar.
  19. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Hehe, baieti e foarte OK sa deturnati topicul cu astfel de subiecte interesante. Daca nu reusiti sa ajungeti la intalnirea de la Bulgari, nu e nimic, poate reusim sa facem impreuna una la anul. Sunt sigur ca am gasi destui oameni interesati sa participe. Intre timp, iata urmatorul episod din calatoria noastra: Dupa 4 zile de cort ne strangem cu greu calabalcul. Este uimitor cat de repede te dezveti de eficienta impachetarii. Totusi, azi aveam in fata un drum foarte interesant. “Man, take the road to Kaslo. It’s number 2 in Canada for driving”. Nu stiu cum arata numarul 1, insa pe drumul asta, numarul 2, nu cred ca au stat rotile drepte mai mult de 100 de metri. Curba dupa curba dupa curba. Si nu eram singurii care stiau de acest drum. O privire in olginzi… Situatia se aglomereaza rapid. Putinele masini intalnite in cale sunt conduse de oameni draguti care la un moment dat trag pe dreapta lasandu-ne sa trecem. (imaginati-va sa se intample asta pe DN1A spre Cheia). Vitezanele ma depasesc rapid. Insa imi gasesc parteneri de drum cateva choppere. Cateva vreo 20. Suntem “adoptati” rapid si intram in pluton. Ne despartim in Nelson. Ei isi cauta un camping, noi ne indreptam spre Colleen, gazda noastra din Rock Creek. Peisajul se schimba rapid si verdele padurilor lasa locul galbenului dealurilor. Suntem foarte tentati sa ramanem mai mult la Collen insa suntem deja in urma cu timpul. Ne luam ramas bun si continuam spre vest. Ferme, cai si vaci. Ne simtim in Montana. Si avem si de ce, suntem doar la cativa kilometri deasupra granitei cu Statele Unite. Dar inca nu o vom trece, mergem mai intai in Vancouver. Plecam tarziu si ajungem, logic si mai tarziu. Soarele se juca intre firele de inalta tensiune cand ne apropiem de oras. Este ciudat cum initial nici macar nu aveam in plan sa mergem in zona Vancouver-ului si am sfarsit prin a fi invitati si a cunoaste asa multi oameni frumosi acolo. Asa ca de aceasta data nu ne facem probleme ca se lasa noaptea. Traian si Mihaela ne gazduiesc pentru cateva zile ne odihnim si impartasim planurile de a calatori spre America de Sud. Daca totul va merge bine Traian urmeaza sa plece la inceputului lui Octombrie insa cu 4 roti, bine pregatite. Doua masini facute pentru caltoriile lungi, acelasi vis! Pe Kev il cunoatem in Nakusp. Desi ne stim doar de 2 zile, omul ne invita la el si apoi isi petrece o buna parte din zi surubarind impreuna cu mine la Gunnar. Curatam filtre, intarim sistemul de prindere a bagajelor laterale si cel mai important, reusim sa dam de capul catorva probleme pe care le aveam la motocicleta (toate survenite din “erori umane”, motorul in sine nu are nici o problema). Invat foarte multe trucuri de la Kevan despre cum sa faci sa “nu impingi motocicleta”. In traducere libera ce poti sa faci daca te lasa pe marginea drumului. Sper sa nu fiu nevoit sa pun in practica sfaturile sale, dar e mai bine sa fii pregatit. Mark, care tocmai a trecut de la un Vstrom la un GS1200 (fiecare cu nebunia lui:P) ne face cadou o grila de protectie pentru faruri. El a primit-o cadou la randul sau si cand ne vom termina calatoria vom face si noi la fel. Multumim Mark, nu stiu cat o sa ne protejeze dar acum Gunnar arata foarte “bad ass”! Plecam de la familia Ibotsen ca de la niste vechi prieteni Am mai fi stat cu drag, mai ales ca ne-am fi dorit sa ne mai intalnim si cu alti oameni de pe insula (Dan ne pare tare rau ca nu ne-am sincronizat) insa trebuia sa ne grabim… la o nunta. In tara, prieteni foarte buni se casatoreau pe 1 septembrie si din pacate noi nu puteam participa din cauza departarii. Casa de piatra Miha si Mihai! Ne pare rau ca nu am putut ajunge la nunta voastra. Insa anumite lucruri au un mod de a se aranja frumos in viata. Asa aflam ca Ana si Chif, doi bucovineni din Radauti ce ne-au gazduit in prima seara in Vancouver urmau sa se casatoreasca numai peste 4 zile. Consideram vestea asta ca un semn clar ca trebuie sa ramanem si noi pentru nunta. Ceea ce si facem avand ocazia sa vorbim romaneste din nou, departe de casa. Casa de piatra Ana si Chif! Ceremonia se sfarseste si odata cu ea si timpul nostru in Canada. Ne indreptam spre punctul vamal aflat numai la cativa kilometri distanta urmand sa trecem pentru ultima data din Canada in aceasta calatorie. La revedere Canada! Bine ati venit in Statele Unite ale Americii! Data viitoare "reusim" sa ne pierdem in statul Washington si in cele din urma ne gasim drumul spre niste izvoare termale.
  20. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Cum va spuneam data trecuta, povestea aceasta o sa fie una putin mai altfel. Patru zile in care nu am calatorit pe motocicleta mai deloc insa am calatorit, prin povestile si pozele altora foarte foarte departe. Nu suntem singurii care nu aveam de gand sa ne miscam motocicleta din loc pentru o vreme… OK, va trebui sa marturisesc ceva ce probabil va face ca jumatatea masculina din audienta sa inchida subit browser-ul (asta dupa ce probabil ca am pierdut deja jumatatea feminina din audienta chiar la inceput, cand am spus ca acest episod o sa fie despre o intalnire moto…). Intalnirea asta moto la care am fost nu a presupus nici fete aproape dezbracate pe scaunul pasagerului, nici concursuri de tricouri ude, nici concerte rock cu muulta bere. Sperand ca nu am pierdut totusi chiar pe toata lumea, continui spunandu-va ca Horizons Unlimited Meeting este un bun pretext pentru oameni ce calatoresc in locuri in departate cu motocicletele sa se adune si sa impartaseasca pareri si povesti. Sunt prezentari despre drumurile, locurile si oamenii intalniti. Sunt sesiuni in care cei mai noi, asa ca mine, pot invata cum sa repari o pana. Sau cum sa impachetezi lucrurile mai eficient. “Viata cu doar 12 kilograme de bagaj” asta chiar e ceva. Noi inca nu suntem acolo… Insa dincolo de toate prezentarile, cel mai util este ca te intalnesti cu oameni care sunt ca si tine. Spui vecinului de camping ca te gandesti sa mergi pana in Argentina pe motocicleta si nu te considera nebun. Ba mai mult, e foarte probabil sa iti dea ceva ponturi pe unde sa treci granita spre Mexic caci probabil a fost si el pe acolo. In “parcare” se organizeaza concursuri. Cine conduce cel mai incet motocicleta pe o distanta data…. Este o atmosfera relaxata si practic te poti plimba in voie printre motociclete, poti intra in vorba cu propietarii, vezi pe unde au fost sau unde mai planuiesc sa mearga, ce modificari au mai adus la motoare si tot asa. Si poti face multe poze. Ceea ce am si facut. Un monstru e in apropiere: Trecut si prezent: Un german si o italianca, impart locul de campare: Multumim Susan si Grant pentru organizare. Ne bucuram ca am putut ajuta si noi! Gata, dupa scurta pauza plecam mai departe spre Vancouver. In episodul urmator aflam cum informatii despre “repararea penei de cauciuc” ne vor trebui mai devreme decat ne asteptam. Tot data viitoare ii cunoastem pe mai noii si mai vechii prieteni din zona Vancouver si aflam daca Gunnar este pregatit sau nu sa isi continue drumul spre Sud. Ramaneti pe frecventa! Scris dintr-o cafenea unde am fost lasati sa stam cateva ore, desi am comandat doar o cafea!
  21. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Odata cu aceasta poveste, incepem un nou capitol in calatoria noastra. Prima parte, traversarea Americii de Nord de la est la vest este practic incheiata. Urmeaza partea a doua, drumul spre sud, prin Canada, Statele Unite si Mexic. —————————— Ne trezim cu un sentiment ciudat. Toamna de ajunge din urma. Nu este inca vazuta. Insa o simti. Intre marea de copaci verzi, gasesti cate unul ingalbenit. Si fireweed-ul este aproape de sfarsit. Povestea acestei plante este foarte frumoasa. Numele si-l trage de la faptul ca apare mai ales in zonele unde au fost incendii si au ars paduri. Dar vantul Alaskai ii poarta semintele in locuri indepartate asa ca o zaresti mai peste tot. Este de un violet aprins si incepe sa infloreasca din spre tulpina, aratand ca in poza de mai sus. Pe masura ce se scurge vara florile se muta spre varf. Iar cand au ajuns la capat inseamna ca s-a scurs vremea verii si se apropie toamna. Iesim din sudul Alaskai deci cu toamna in spate lundu-ne la revedere de la oamenii frumosi cunoscut in Hyder. La revedere Alaska, pe data viitoare! De acum nu mai stiam exact ce vom face. Peste 3 zile doream sa fim in sudul provinciei British Columbia pentru a participa la Horizons Unlimited meeting. Dar pana acolo nu mai stim pe nimeni, nu mai avem nici un punct in care trebuie sa fim. Ne lasam pur si simplu dusi de… drum. Nu stim exact prin ce orase vom trece. Insa ne bucuram de vremea ce continua sa fie buna si de locurile pe care le vedem. Pranzul ni-l luam langa sinele de tren. Alti calatori, pe alte drumuri de fier. Timpul trece repede, dormim o noapte in orasul Prince George unde gasim cel mai rapid internet de pana acum in aceasta calatorie. Continuam si vedem cum atunci cand ai prea mult lemn iti permiti sa arzi copaci intregi, pe marginea drumului. Se pare ca acolo sus, nu renteaza sa care lemnul rezultat prin taiarea copacilor unde se fac lucrari (cam orice lucrare vrei sa faci, o sa ai de taiat copaci caci e padure peste tot). Si cum vietile noastre de astazi sunt conduse de… economie, daca nu este “economic” sa cari lemnul undeva unde sa fie folosit la ceva (incalzit, gatit, nu mai zic de altceva mai serios) il aduni in gramezi si ii dai foc. Chiar acolo pe marginea drumului. Busteni intregi… Acum eu sunt doar un inginer calator, nu ma pricep asa bine la economie, insa parca totusi te doare sufletul cand te gandesti la cat costa lemnul de foc in alte parti… Dar nu e bine sa avem astfel de ganduri. Mai bine schimbam drumul. Cum tot mergem noi asa bine, parca nu ne-ar strica un alt “ocol”. Pana acum faptul ca nu am apucat pe drumul cel mai scurt sau cel mai drept ne-a dus mereu in locuri foarte frumoase. Valdez, Haines, Hyder si atatea altele. Drumul direct spre Nakusp, locul intalnirii H.U. era drept spre sud. Insa noi mai mergem spre est o vreme pentru a vizita parcurile nationale Jasper si Banff. Renumite in Canada, aceste parcuri stau la granita dintre Alberta si British Columbia. Stau acolo si iti cer si o taxa cand vrei sa le vizitezi. Hmm bine mai, hai, da-mi si mie un bilet pentru o zi. Continuam pe un drum ce se numeste Glaciers Parkway. Initial credeam ca e doar un alt nume pompos insa realizam ca intr-adevar calatorim printr-o vale adanca modelata de ghetari. Acum acestia se mai gasesc doar pe culmile inalte. Insa ce privelisti! Andreea observa ca scarita ei stanga este cam “libera”. Hmm asta nu e chiar bine. Mai ales ca unul dintre cele doua suruburi tine si cutia de bagaje din partea stanga. Ne oprim si intr-adevar surubul a cedat. Din fericire nu e blocat si reusesc sa il scot. Schimb suruburile intre ele pentru a-l pune pe cel intreg in punctul mai delicat unde sunt sustinue si bagajele. Cat de mosmondim noi pe acolo Andreea face si niste poze prin tufisurile din margine iar eu gasesc o “toaleta” in natura. Plecam numai pentru a gasi niste masini oprite doar cateva sute de metri mai incolo. Pe marginea drumului era un urs. Nu ii mai facem nici o poza fiind mai degraba fericiti ca a cedat surubul intr-un loc fara ursi. Din cate stim noi. Eh, dar mai bine sa revenim la imagini si ganduri mai bune. Pauza de masa o luam pe marginea drumului. Cu priveliste la ghetari …si la ploaie… In Banff facem cea mai mare extravaganta legata de cazare din aceasta calatorie. Suntem fortati de ora tarzie si de intunericul de afara sa alegem una dintre putinele camere ramase libere din asezarea ce s-ar putea foarte bine numi si “Tourist trap”. Insa desigur ca vina ne-a apartinut in totalitate. Trebuia sa ne planificam mai bine timpul astfel incat sa ne prinda seara pe acolo. Muntii se intuneca si ei avand soarele in spate. Decidem sa ajungem mai devreme cu o zi in Nakusp, unde avea sa aiba loc intalnirea H.U. Ruta pe care o alegem (oarecum la intamplare) se doveste un fel de DN1 pe ruta Brasov-Bucuresti intr-un sfarsit de weekend. Inghesuiala mare, tiruri, portiuni in constructie, trenuri, ceva ploaie. Intr-un cuvand distractie. Inca o experienta interesanta avem la un Visitor Center unde intrebam daca putem sa folosim pentru 2 minute wifi-ul caci vrem sa verificam o informatie. Ni se raspunde scurt. Nu, wifi-ul e doar pentru angajati. Aham… OK, nici o problema, atunci stii undeva aici in oras la voi, un loc cu wifi disponibil si liber, eventual o cafenea unde sa puem naviga putin in timp ce bem un ceai? Nu, insa, poti sa folosesti netul de la calculatoarele astea (si imi arata un rand de pc-uri ponosite). Te costa 1,5 dolari pentru 10 minute. Wow… multumesc! 1,5 dolari sa dau un search pe google maps… Nu era mai frumos daca imi spuneai ca aveti un McDonald’s in oras (loc pe care il si descoperim in timp ce ieseam din localitate)? Deja ne este doar de Alaska sau Yukon. Dar ne pastram deschisi si incercam sa ne spunem ca oricine poate avea o zi mai proasta.Ne Iesim din acel oras fara alte menajamente si ne indreptam spre Nakusp. Aveau sa urmeze 4 zile in care nu am miscat motocicleta din loc. Peste 200 de motociclisti au participat la aceasta intalnire. Si nu s-a lasat nici cu muzica super tare in boxe (nici macar nu a existat o scena pentru concerte) nici cu petreceri despre care nu se poate scrie a doua zi. Patru zile pline de activitati, prezentari, povesti si fotografii din lumea intreaga. Am descoperit calatoriile si experientele altor oameni ce fac ceea ce incercam si noi sa facem. Dar mai multe detalii despre aceasta intalnire aflam in episodul urmator. Pana atunci, va uram noapte buna! Scris din padurile Oregonului. Mai ramane sa gasim si internet pentru publicare…
  22. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Lumea Noua I.4 - Din Montreal spre Toronto Ne vine greu sa ne despartim de prietenii din Montreal. Dar calatorului ii sade bine cu drumul iar noua ne este dor sa calatorim pe Gunnar. Incarcam bagajele. Cum in tara nu avuseseram timp sa facem un test cu toate bagajele puse pe motocicleta, nici macar nu eram sigur ca o sa incapa. Dar de incaput, au incaput (multumesc nea’ Vasile pentru grilajul de bagaje de exceptie), insa acuma cu ea incarcata asa parca nu prea inteleg eu cum o sa fac sa ma descurc si sa merg cu ea asa grea. “Iar am luat prea multe cu noi”. Tin minte exact gandul asta pe care il am inainte de fiecare plecare lunga si de care nu scap nici acum. Si asa, demaram incet si… nesigur. Eu, mai mult concentrat la felul cum raspunde motocicleta acum. Andreea concentrata sa ma scoata pe drumul spre Toronto (ea fiind navigatorul). “Dreapta pe aici!” … pe aici se lucreaza (chiar asa, canadienii astia parca au o pasiune sa repare drumurile). Mai bajbaim putin prin Montreal dar in cele din urma iesim din oras. Intre Montreal si Toronto sunt cam 500 si ceva de kilometri. Noi, propunandu-ne sa ii facem intr-o singura zi, nu prea avem de ales si ramanem pe autostrada. Ceea ce nu e chiar asa de rau, caci de abia avem timp sa ne reacomodam. Eu am timp sa ma obisnuiesc cu felul in care se manevreaza un gansac incarcat, Andreea isi gaseste locul pe scaun (configuratia bagajelor din spate este alta decat a fost anul trecut). Si amandoi ne regasim, din nou, la drum lung pe motocicleta. Bun. We rock! Da, sigur ca “we rock” dar altii o fac mai tare ca noi. Pentru ca nu sunt inca obisnuit cu viteza “de autostrada” si am doar un “ezitant” 90 km/h, suntem luati imediat in “primire” de tiruri care, ne depasesc civilizat dar promt, fara discutii. Nu e chiar un 18 wheeler american insa senzatia cand te depaseste asa ceva (duduie rau hardughia) este… interesanta. Dar nu ne lasam intimidati si continuam. Gunnar, toarce linistit, drumul e liber, lat si fara curbe, ziua e frumoasa. Avem deci timp sa devenim mai atenti la detaliile din jur. De exemplu, ca tot vorbeam de viteza, ma uit mai atent la semne sa vad care e treaba cu limitele de viteza. La canadieni, pe autostrada ai voie cu 100 la ora. Kilometri, nu mile. Da, 100 km/h si aia e. Daca esti tentat sa depasesti viteza ei sunt draguti si iti reamintesc cam ce costuri ar putea sa apara pentru tine: Si daca combini informatia din imaginea de mai sus cu cea din imaginea de mai jos… … parca esti mai atent cand si cum apesi acceleratia (sau tragi acceleratia, dupa caz) De la George si Luiza, prietenii la care aveam sa tragem in Toronto, am mai aflat cateva detalii. De exemplu ca daca depasesti viteza cu pana in 10% nu te opreste nimeni. Si, mai interesant, daca o coloana de masini merge cu o viteza peste limita, politia nu o sa opreasca de obicei pe nimeni. Motivul? Nu ar putea sa ii opreasca pe toti si nu este corect sa opreasca numai pe cativa . Haha… si totusi nimeni, se pare, nu profita de asta. Ne continuam drumul si gasim si alte particularitati tipice, se pare, continentului nord American. La noi de exemplu, sunt sigur ca ati vazut un SUV tragand o rulota (da stiu, ii iubiti pe oamenii aia). Sau un camper ce are in spate agatata o bicicleta. Sau, prin Europa, ceva mai extreme, un camper ce are in spate o motocicleta. Ei bine, noi aici am vazut asta: Imi pare rau ca nu a incaput in imagine tot camperul. Dar era o namila comparabila cu un mini-autobuz. Iar in spate, (noi ne-am frecat la ochi cand am vazut) tragea un… SUV. Aveam sa aflam ca asta e un obicei destul de raspandit pe aici. Si el, obiceiul, are desigur si o explicatie: Cand pleci in vacanta in “the great outdoors”, iti iei camperul. Dar ala fiind o mare namila, nu are voie chiar pe toate drumurile. Si atunci ce faci? Pai simplu, iti iei o masina “mai mica” si o tragi dupa tine – da, ati ghicit, masina mai mica este SUV-ul. Solutia este una foarte buna, recunosc, rezolva problema. Insa numai cand ma gandesc ca doar camperul singur, fara sa traga nimic dupa el, consuma cam 30l/100 km. Si da, e vorba de benzina. Diesel pe aici nu prea se foloseste. Nici nu se gaseste la toate benzinariile. Si ca tot am adus vorba de asta, aici benzina “regular” este destul de ieftina. Cam 1,25-1,30 dolari. Canadieni. Deci hai sa spunem 4.5 RON/litru. Surpriza vine insa cand vrei sa alimentezi, te uiti mai atent la benzina asta “regular” si observe ca este de 87. Iar cea “super” este de 91. Doar la cateva benzinarii am vazut de 95 si era vanduta cu o denumire atent aleasa de marketing de parca iti vindeau combustibil de racheta. Am citit curios in cartea motocicletei sa vad ce benzina e recomandata. Scria minim 91. Si apoi era un paragraf pentru Canada este acceptata si cea de 87. Ah, super. Eu o sa incerc totusi sa pun de 91 minim ori de cate ori o sa pot, chiar daca e putin mai scumpa. Si tot vorbind noi despre toate aceste particularitati ale “Lumii Noi” am ajuns pe nesimtite si in Toronto, unde aveau sa ne fie gazde George si Luiza. Data viitoare, calatorim impreuna pana la Niagara. Ramaneti pe frecventa! Scris din Silver Maple Campground, undeva pe TransCanadian Highway 17. Toata povestea aici: Micadu.ro
  23. 6 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Dupa mult prea multe ore petrecute in aerul conditionat dat la maxim din Airbus-ul A330 Lufthansa, aterizam in Montreal, putini ametiti si datorita schimbarii fusului orar. Bine ati venit in Canada! Hmm hai sa vedem cat de “bine am venit”. Avem de aratat niste pasapoarte cu ceva vize mai intai. Vamesul: Buna ziua, care e scopul calatoriei dumneavoastra in Canada si pentru cat timp vreti sa stati?(cu accent de mandrie cand pronunta numele “Canada”) Eu: Suntem turisti si am vrea sa vizitam, pe motocicleta tara dumneavoastra, cam pentru 2 luni. Tipului i se maresc putin ochii (cum, astia nu au venit in vizite la rude?). Rasfoieste mai cu atentie inapoi la pagina de viza din pasaport. Se mai uita o data. Ne intreaba “Da voi cu ce va ocupati?” Eu ii raspund: sunt consultant IT, la Accenture (traiasca firma multi-nationala, recunoscuta, probabil, si in Canada). Era cat pe ce sa raspund si pentru Andreea da’ mi-am dat seama ca asta ar fi putu sa para dubios. Asa ca ma uit spre Andreea si “o incurajez” din priviri. Cu avant Andreea mea ii spune vamesului “yeah… and I am working at some company in Romania”. Super! Deja vedeam sirul de intrebari clarificatoare. Din fericire insa vamesu’ a fost multumit de raspunsul vag. Doua stampile si gata, bine am intrat in Canada. La aeroport ne asteapta Catalin, cu un tricou cu Romania. Si da, in tot timpul cat am stat in Montreal ne-am simtit ca acasa datorita romanilor minunati intalniti acolo. E adevarat, “acasa” avea cladiri neobisnuit de inalte pentru noi… A doua zi, o alta distractie, vine timpul sa scoatem motocicleta din vama. Asta s-a tradus prin cateva ore de zig-zag-uri pe la diferite birouri. Si ai zice ca cei de la vama de exemplu ar trebui sa aiba biroul care se ocupa cu verificarea coletelor ce vin in tara cu avionul well… in incinta aeroportului sau macar langa aerport, nu? Ei bine nu! Il au la vreo 40 de minute de mers cu autobuzul 209. Dupa care cobori la o interectie anonima intre camioane si mai mergi pe jos vreo 15 minute. Eh, partea buna cu asezarea asta este ca, fiind atat de departe de colet in sine (care e inca in aeroport blocat pana isi dau ei avizul), baietii de la vama sunt niste draguti si nu prea mai au chef sa vina cu tine inapoi “all the way” ca sa iti verifice pachetul. Asa ca nici cu mine nu au avut chef. M-au intrebat ce e cu mine pe acolo, ce am in “colet”, au facut ochii putin mari cand am zis “o motocicleta”. Au mai intrebat 2-3 chestii si mi-au dat mult ravnita stampila albastra. A fost amuzant, ca dupa ce am terminat cu vama, am zis sa intreb si eu, poate exista o varianta mai simpla sa ajung inapoi care sa evite mersul prin soare ca prostu. Si imi zice aia de acolo: “desigur, mergi pana la capatul strazii si apoi faci stanga, si o sa ai aeroportul in fata”. Eu cam raman blocat, cum pana mea sa fie asa aproape icnat sa se poata merge pe jos? Ce nebunie mai e si asta? Si o intreb ” you mean I can walk to the airport”? la care aia rade si zice : “ooo you don’t have your car with you? ah ah, no, of course you cannot walk, you need to take a taxi then” Sa fii sanatoasa cucoana! Back to 15 minuts walking and 40 minutes busing for me… Gata de drum! Sau aproape… imi lipsesc oglinzile! La sfarsitul zilei insa, am avut ocazia sa fac primii kilometri pe motocicleta in Canada, plecand de la aeroport. Trebuie sa spunem ca in cele 3 zile cat am stat in Montreal, nu ne-am simtit deloc departe de casa si asta datorita gazdelor noastre, Catalin si Catalina si Mihai si Cami. De a doua zi, aveam sa plecam la drum. Toronto, venim! Ramaneti pe frecventa!
  24. 6 points
    Avedaria

    Jurnalul Unei Incepatoare

    Buna seara! Pentru ca am procedat cumva nefiresc in ceea ce priveste domeniul asta, m-am apucat de treaba si abia apoi am inceput sa caut solutii, m-am gandit sa postez cam ce am experimentat pana acum. Daca nu e ok, rog administratorul sa se ocupe de acest aspect. Nu am (inca) carnet, dar sunt in plin proces de clarificare al acestui aspect. Multora le vine ideea, sau li se naste pasiunea din diverse motive. In mod clar ideea si pasiunea sunt doua lucruri distincte, pe care le-am experimentat. Mi-a venit ideea de a imblanzi un motor in momentul in care am mers pentru prima oara ca pasager. A fost pe cat de neasteptat, pe atat de impresionant.....mi s-a tatuat pe suflet senzatia..... Dupa multe discutii cu prietenii (mai ales cu cel care m-a plimbat) si cu rudele, discutii al caror lait-motiv era: Esti neeeeebuuuuunaaaaa.....ai un copil de crescut.....esti egoista!, si dupa multe spaime desfiintate cu argumente, am primit cadou de la colegii de serviciu biletul catre permis, aka orele de scoala. Pasiunea a aparut in momentul in care am incalecat singura pe motor. Atunci am constientizat ceea ce stiam deja, ca vreau si sunt pregatita pentru etapa asta, dar ca trebuie sa iau in serios si sa invat, daca nu din greselile celorlati, macar din ale mele. Nu stiu cat de util este ceea ce voi scrie in continuare, pentru ceilalti care sunt in situatia mea, sau isi doresc sa mearga pe drumul asta, dar pe mine m-a ajutat sa ajung pana aici, si sunt sigura ca ma va ajuta sa progresez si sa ajung acolo unde imi doresc. Adica, sa raman aceasi persoana responsabila, dar cu o atentie mai mare pentru detalii care pot face diferenta, sa ajung sa imi cunosc limitele, si mai ales sa mi le accept, si in niciun caz sa nu imi doresc sa le depasesc, daca asta inseamna fie si numai un procent de inconstienta. Dupa prima sedinta nu mi-a fost tocmai roz, imi puneam intrebari serioase daca nu cumva entuziasmul este cel care ma impinge. A fost momentul in care am purtat o discutie serioasa cu mine insumi, ca sa ma clarfic. Este foarte important sa fii crud de sincer cu tine in momentul in care faci pasul asta. Mi-am raspuns pe rand la urmatoarele intrebari: 1. Vreau sa fac asta pentru ca ma plictisesc? 2. Vreau sa fac asta pentru imagine? (Pe principiul: Femeie la volan=combinatie distructiva; Femeie pe motor=combinatie exploziva) 3. Am ceva de demonstrat cuiva, sau chiar mie insami? Ma frustreaza, jobul, pozitia, fizicul, intelectul, fosta relatie? Vreau sa impresionez prietenii, viitorul iubit, toti necunoscutii care intorc capul cand aud un motor torcand? Ce am invatat pana acum, pe pielea mea, pentru ca auzind de la ceilalti, si suprapunand spusele lor peste imaginatia mea, mi-a dat cu minus. 1.Prima incalecare - Urcat pe un YBR. La 1.58 m inaltime, orice motor devine un pic inalt, asta daca stii despre motoare atat cat stiam eu atunci, adica fix NIMIC CARE SA CONTEZE! Asa ca, prima problema aparuta a fost sa incerc sa imi gasesc pozitia care sa imi ofere nu confort, ci siguranta. Logica mea a fost sa stau fix in punctul in care ajungeam jos cat mai usor. Gresit! In momentul in care incercam sa ridic picioarele, pe langa faptul ca scaritele erau mult in spate, singurele puncte de sprijin deveneau schimbatorul de viteze si pedala de frana. Ideal! Asa am invatat ca poti sta un picut aplecata fara sa patesti nimic. 2. Mersul pe bicicleta si avantajele lui. Toti motociclistii m-au intrebat daca stiu sa merg pe bicicleta. Raspunsul meu a fost afirmativ. Nu m-a intrebat nimeni cand am mers ultima oara, si mai ales cat am mers si pe unde. Nu am crezut ca va conta atat. Esential in datul cu motorul, in cazul meu, a fost faptul ca a trebuit sa recuperez din mers lipsa de dat cu bicileta. Aveam probleme cu echilibrul. Este nu esential, ci vital sa ai un echilibru bun. Pe langa incredere, de care ai nevoie, ca sa te poti concentra sa inveti rapid si corect, iti ofera si siguranta faptului ca reactiile devin mult mai rapide. Esti prezent 100% si creierul nu mai este solicitat si de alte sarcini suplimentare. Instructorul, un om extraordinar, mi-a spus foarte sincer si foarte deschis: Hotaraste-te cum crezi ca ti-e mai bine. Mergi in continuare asa, si avansezi mai gre, sau iti iei o bicicleta si mergi cu ea pana iti rezolvi problema! Mie mi-e usor sa-ti iau banii si sa inveti practic sa mergi pe bicicleta, nu sa conduci motoare. Eu am fost un caz fericit. Am folosit o sedinta ca sa imi rezolv problema cu echilibrul. 3.Mersul cu picioarele pe jos Te urci, gasesti pozitia, tragi ambreiajul, pornesti motorul, prima viteza.....si din momentul ala esti tu cu tine si cu motorul. E primul moment in care devii constienta de ceea ce esti pe cale sa faci. Nu te gandesti la nimic de genul: trebuie sa fii relaxata, ca sa te poti concentra, nu strange palmele pana ti se albesc incheieturile, nu brusca comenzile, fie ca e vorba de ambreiaj sau frana (nu te va ajuta, ba din contra!). Te gandesti doar la faptul ca esti acolo, ca vrei sa faci asta, dar nu stii exact cum. Cel mai important lucru: observa-te, constientizeaza ce simti, nu te judeca! Te va ajuta ulterior sa intelegi de ce ai gresit! Prima miscare: mers drept, cu picioarele pe langa. Aici pot aparea doua situatii: - iti iese si prinzi incredere; - nu iti iese (daca ai probleme de echilibru), incepi sa te intrebi ce nu e in regula, nu te mai concentrezi, simti cum pierzi controlul, te sperii, tragi frana fata brusc, si da, cazi. Si da, nu stii cum sa cazi, si cazi sub motor. Si atunci ai revelatie dupa revelatie: Multumesc Domnului ca s-au inventat protectiile, si multumesc instructorilor care nu te lasa sa urci pe motor fara casca, ghete, protectii picioare si vesta cu protectii peste tot. Si mai afli care este rolul carenelor! Cand te ridici si realizezi ca n-ai patit nimic nici fizic si nici psihic, vine momentul sa ridici motorul. Esti femeie, te-ai bagat in asta singura, e de bun-simt sa gasesti si o solutie. Ai sub 50 de kilograme, iar motorul de vreo 3 ori pe atat. Te poti repezi in el si sa iti produci o hernie de disc, sau poti sa astepti sa ti se explice cum sa faci miscarea asta indiferent de raportul de greutate. Am ales cea de-a doua varianta. 4. Frana fata versus acceleratie. In momentul in care ti se pune cuiul pe acceleratie nu prea stii ce sa crezi. Daca esti interesata intrebi, daca nu, se presupune ca o sa afli pe parcurs. Eu am aflat pe parcurs. Daca in viata ta nu ai pus mana pe un motor, treaba se complica. Esti in mers, nu esti inca obisnuita cu motorul, te incanta la maxim ideea ca tu esti cea care conduce. WOW. Tii in continuare mainile stranse pe ghidon, eventual te proptesti in el, de deasupra, sperand ca ai mai mult control (poza mea de profil spune tot), te concentrezi pe maini, si pe pozitia capului: capul sus, privirea inainte cat mai departe, nu in jos, ca-i nasol. Ajungi la momentul altei revelatii: vrei sa franezi. Tragi frana, si din cauza faptului ca tii ghidonul de deasupra si strans, e normal ca incheietura mainii sa se miste catre in jos, asta insemnand ca palma se roteste pe acceleratie. Atunci realizezi ce s-ar fi putut intampla daca nu ai aveai cuiul pus pe acceleratie. E decizia ta daca sa te bucuri sau sa te sperii. 5.Cand nu te simt am chinuri, si cand o fac lesinuri....sau ce faci cu picioarele! Oricat ti s-ar explica, pana nu esti direct implicata si nu simti, nu ai de unde sa stii. Pozitia picioarelor nu conteaza, ci fac diferenta intre a conduce un motor si a nu o face. Motorul, si din punctul meu de vedere, chiar se conduce cu picioarele, la propriu. Prinsa in febra echilibrului, pozitiei mainilor si a capului, dracu’ s-a mai gandit ca picioarele mele au o viata a lor proprie si personala. Drept pentru care, m-am trezit ca eu vreau sa controlez motorul din maini si el se impotriveste. Ma gandeam ca picioarele stau pe scarite astfel incat sa pot ajunge la frana si la viteze, deci e ok. Da, talpile erau ok, dar picioarele nu inseamna doar talpi, mai sunt si genunchii pe acolo. Genunchi care stateau departe de motor. Asa ca, am facut cea mai desteapta miscare de pana atunci. Am strans genunchii pe rezervor, mi-am modificat pozitia pe scarite (sprijin pe varfuri), si mi-am relaxat mainile. Alta viata! Incheieturile mainilor au ajuns in pozitia naturala, in jos, umerii un pic in fata, controlul mult mai bun, iar motorul mult mai docil. A fost practic momentul in care chiar am inceput sa ma concentrez la condus. Castigasem batalia cu mine. 6.Ramai in picioare, dar ridici motorul....sau legea gravitatiei functioneaza. Mi-a scapat motorul de 5 ori, si de fiecare data, chiar daca situatia era asemanatoare, factorii erau altii. 1. Am vrut sa fac pe desteapta. Am vrut sa plec de pe loc cu picioarele ridicate. Nu se poate, garantat, sau cel putin nu cand nu stii nimic! 2. La primul viraj mi s-a parut ca trebuie sa strang ghidonul de gat. Asa ca am stat teapana. Nu am apucat sa virez pe motor. 3. La al doilea viraj m-am relaxat, dar nu am privit catre iesirea din viraj, ci drept si un pic in jos, catre bord. Normal ca nu am ajuns unde vroiam. M-am speriat, am franat brusc. 4. La urmatorul viraj m-am relaxat, am privit unde trebuie, dar mi s-a parut ca nu ma duc chiar cum vroiam, asa ca ambreiaj si pus un picior jos, DAR, nu piciorul care trebuia. Virajul era pe stanga, eu am pus jos piciorul drept! 5. Exersat intoarcere cu a 2-a, fara sa iau in calcul ca nu sunt singura in poligon si ca si ceilalti experimenteaza cate ceva, si mai ales ca logica lor nu are nicio treaba cu logica mea. Intoarcere pe dreapta. Undeva in fundal se auzea un motor turat. Cand sa ies din viraj, am realizat ca celalalt motor era atat de aproape incat am putut sa-i vad ochii albastri prin viziera de la casca, celui care il conducea. Panica si la mine si la el. El testa franarea la viteza mare. Eu, in loc sa testez intoarcerea cu a doua, am testat franarea de urgenta, si nu mi-a iesit. Motorul meu jos, motorul lui oprit pe roata fata. Chiar daca nu a fost vina mea, el a venit din spate, se presupune ca mi-a vazut manevra, trebuia sa vina in spatele meu, si nu in fata, nu e o situatie cu care sa ma mandresc. Am descoperit cu ocazia asta ca fiecare detaliu conteaza. Trebuia sa inteleg ca motorul ala turat poate fi langa mine in orice clipa, daca intorceam macar o secunda capul, as fi vazut! 7.In ce viteza sunt? Relaxare totala! Ambreiaj si impingi cat de jos poti si sigur e prima. Da, daca chiar apesi, cu forta! Daca nu e prima, iti moare motorul, si ai prezenta de spirit sa mentii motorul in pozitia de echilibru. Sau o scoti la neutru, ca vezi becul. Da, daca nu iti bate soarele in bord! Daca iti bate, dai drumul la ambreiaj usssoor si daca e prima te misti, daca e neutru stai, daca e > 1, iti moare motorul din nou! 8. O privire face cat o mie de cuvinte! Face si mai mult uneori. Acolo unde privesti, acolo te duci. Vrei sa fac jaloane? Vrei sa le eviti, misca capul si uita-te exact pe unde vrei sa mergi. Te concentrezi la ele, le privesti cu atentie? Ok, nu vei rata niciunul, le vei lua la rand! 9. From hero to zero. Incepi sa te prinzi ce si cum, capeti incredre, incepe sa-ti iasa. Esti acolo in continuare, incepi sa crezi ca reflexele incep sa se manifeste. Gresit! Nu te baza pe reflexe, atata vreme cat esti intr-un proces continuu de invatare. Bazaeaza-te pe realitate, pe ceea ce se intampla. Testeaza-ti reflexele doar pe ceea ce stii, nu si pe ceea ce inveti. Nu poti sa prevezi 100% ce se va intampla exact si cum vei reactiona. Viraje, intors lejer, poezie. A fost suficienta o rafala considerabila de vant ca sa inteleg ca daca te bazezi pe reflexe si atat, nu iesi tocmai onorabil din viraj, daca iesirea din viraj se suprapune peste incetarea brusca a rafalei de vant. 10. Sa conduci e usor, mai greu e sa ii feresti/ sa te feresti de ceilalti. Pornire, viteza a 2-a, acceleratie, franare combinata si tot asa. Toate bune si frumoase, spatiu rezervat pentru asa ceva. Ce te faci cand cel din spate nu se uita in fata? Inveti ca dupa ce ai franat si te-ai oprit, se poate sa mai inaintezi un pic contrar vointei tale sau a motorului. Pentru ca nimeni nu te invata ca asta se poate intampla, e bine sa poti sa te concentrezi doar la cum sa-ti mentii motorul pe doua roti, nu la ce s-a intamplat. Asta poti verifica dupa ce esti ok atat tu cat si motorul. Daca doar pentru o fractiune de secunda ti-a trecut prin cap ca o situatie poate sa apara, atunci comporta-te ca si cum ea s-a intamplat deja. Stiu ca am scris pana in bezna mintii, nu stiu cat de folositor poate fi, dar pentru mine a contat tot cea am insirat aici. Vreau sa-mi iau motor ca sa ma bucur de el. Asa ca o sa imi iau o Honda CBR 125 r.
  25. 6 points
    salut noni dupa o saptamana mai mult decat incarcata in care in afara de munca am avut si de lucru ca sa imi repar prostiile, uite aici cateva posturi. (voi pune poturile in forma originala, nu voi traduce tot) http://en.wikipedia.org/wiki/Beer_in_Belgium#Abbey_beers uite si o lista cu beri si berarii http://beer.made.in/Belgium/breweries.htm si daca iesi de pe autostrada sa nu faci asa pentru ca sunt aglomerate drumurile asa cum ti am mai spus, as vizita Gent, Bruge, pe indelete, o pauza mica in oostende si pe urma pe coasta spre franta (calais). practic marea este la 20km bruges, deci mult nu este de mers. fiind aproape de mare ai si multe restaurante cu meniu specific si ai avantajul ca intalnesti un melanj intre bucatarie belgiana, frantuzeasca, olandeza. Ai de unde alege. daca treci prin bruxelles si nu vrei sa stai, vezi si tu piata centrala, iarasi in zona , pe stradute pitoresti poti sa manaci (ce iti trece prin cap) , vezi putin din arhitectura locului si la iesirea din bruxelles, in nord vezi si tu atomiumul. In timpul zilei poti urca pana sus savezi panorama orasului. Fiind totusi ''in drum''te poti abate si pe la spa, fie pentru circuit fie pentru bai cam asta ar fi intereant pe drumul tau si fara a pierde mult timp revin in seara asta , sau maine cu franta numai bie noni, legat de vreme , poti sa ai aproape 20 de grade ziua, soare si frumos, e e chiar frumos, dar poti sa ai si 5 grade sau mai putin nopatea sau seara si dimineata bruma si temperaturi chiar joase, deci echipament cum crezi tu mai bine. pune si ploaia in ecuatie ca aproape de coasta se mai intampla bafta multa
  26. 6 points
    turkish

    18 Top Tips de mers cu motorul

    Mai jos e o lista cu sugestii folositoare gasite intr-o revista moto mai veche. Lucrurile sunt si vor fi mereu valabile! Daca aveti completari, feel free sa faceti adaugari... 1. Intrarea in viraj - multi accelereaza in timpul virajului. Normal, trebuie sa apleci motorul in viraj cu gazul inchis, accelerezi doar cand ai atins axul curbei si vezi iesirea. Motorul se apleaca/schimba directia mult mai usor cu gazul inchis! 2. Umbre si reflectii - In oras, verifica umbrele care apar dintre masini si foloseste reflectiile din vitrinele magazinelor ca sa eviti pietonii care pot sa-ti iasa in fata. 3. Depasiri - majoritatea accidentelor au loc cand biker-ul loveste in lateral o masina care vireaza spre stanga. Niciodata sa nu depasesti in intersectii! 4. Soarele - Daca ai soarele in spate soferii de pe acelasi sens s-ar putea sa fie orbiti de razele care reflecta in propriile lor oglinzi si nu te vor vedea cand depasesti. Ajusteaza felul in care mergi, mareste siguranta. 5. No limit - Mergi in masura limitelor tale. Mareste treptat viteza si experienta pe motor si dupa aceea poti ridica nivelul. 6. Suprafete de drum - Invata sa recunosti tipurile diferite de asfalt. Unele au mai multa aderenta decat altele, mai ales cand sunt ude. 7. Fixarea privirii - Cand te uiti la un pericol ai mai multe sanse sa-l lovesti. Observa tot ce e in jur fara sa-ti fixezi privirea pe un anumit lucru. Daca iti fixezi privirea pe un anumit obiect in mijlocul drumului, sigur o sa dai peste el. 8. Experienta - mergi cu motorul cat se poate de des. Nimic nu inlocuieste experienta. Mergi in zone diferite si conditii de vreme cat mai variate. 9. Ritm - Cheia este sa-ti intrii in ritm si sa mergi cat mai "smooth". Poti merge rapid fara sa bruschezi manevrele. 10. Uita-te in fata - Niciodata sa nu urmezi o masina si sa te uiti la stopurile ei, la bara de protectie, etc. Uita-te inaintea masinii, pe deasupra sau pe lateral. Daca te uiti la masina o sa o lovesti daca franeaza. Concentreaza-te la ce se intampla in fata masinii si la nevoie vei urma automat calea libera in jurul ei. Daca trebuie sa te gandesti e prea tarziu! 11. Drumuri ude - Cand strazile sunt unde, foloseste frana de motor ca sa incetinesti inainte de viraje.Te face sa devii "smoother" si poti mentine o viteza mai mare. 12. Acopera frana - In oras, tine doua degete pe frana. Reduce timpul de reactie in caz ca trebuie sa franezi brusc. 13. Unghi inchis - Daca un viraj se inchide dintr-o data nu te panica! Uita-te spre iesire, si lasa motorul sa te duca acolo. In cele mai multe cazuri nu esti nici macar aproape de limita unghiului de inclinare si aderenta. Mai ai mult pana acolo! Daca te panichezi cazi anyway, macar incearca sa scapi. Invinge-ti frica, poti lua virajul! 14. Mergi defensiv - Fereste-te de tot ce e in jurul tau. Formeaza-ti o bariera invizibila in jurul tau si nu lasa nimic sa intre in zona ta de siguranta. 15. Cunoaste-ti motorul - Cand ai incredere in motor ai incredere sa folosesti tot ce poate cand e nevoie. 16. Wremea - Dace esti ud si ti-e frig nu te concentrezi la drum lung. Verifica vremea intainte de plecare si pregateste-te in functie de ea. 17. Verificare - In general, motorul sa fie in conditie buna de functionare, presiunea corecta la cauciucuri si ulei pe lant. Cinci minute iti pot scuti 5 saptamani pe pat de spital! 18. Neprevazut - Asteapta-te la neprevazut. Cand esti pe motor sa nu ai incredere in nimeni. (Ex. Doi prieteni care se cunosteau de ani de zile au iesit la plimbare. In oras, cel din fata vede un amic pe trotuar si imediat, face "stoppie". Crash! Bikerul din spate intra in el! Morala: Oamenii sunt imprevizibili! Trust no one!)
  27. 6 points
    dantudor100

    Motociclist

    Va salut ! Pot fi si eu categorisit ca motoveteran......../permis categoria A din 09.1985. vreau sa pornesc chesita asta : "MOTOCICLIST", si atat! Sunt de mult pe ambele forumuri, mai mult cu cititul. Eu vreau sa ma plimb cu motorul, fara insigne, embleme, fara statut, apartenente, organizatii si ce se mai poate inventa.......... mai pot ? "motoveteran"-oare ! fara apartenenta . Pana acum in drumurile mele m-am simtit bine si cu cei de 20 de ani si cu cei de aici.........voi continua tot asa. "socializare" se poate face si fara embleme, doar sa vrem sa ne intalnim. Am lasat doar "capete " de idei....daca mai sunt si alti pe aceiasi lungime de unda se vor da ceva raspunsuri...de nu, va muri de la sine acest topic.
  28. 6 points
    DeusEx1

    Despre Tiganizare Si Tiganie

    Ok cif! Hai sa extindem... Noi toti facem parte dintr-o societate, muncim 8-12 ore pe zi si platim contributii la stat ( pensie, sanatate, somaj etc) pentru ca avem acest drept ( mai nou un privilegiu). Respectam legea (nu rutiera) ne supunem regulilor societatii pentru a putea avea drepturi. Astea sunt doar 2 chestii. Tiganul ce face? Nu munceste, deci nu aduce nici o contributie la binele comunitatii, daca e nu mare lautar de succes talentat si unikat nu taie factura pe cantarile sale deci nu plateste nici un fel de taxe. Nu respecta legea, tot pe mine ma fura care muncesc, tot de familia mea se ia pe strada, tot pe mine ma tine treaz cu manele pana la 2 noaptea, tot pe noi cei care muncim ne jefuiesc. Bun ! Acum tiganul e prins de politie, judecat si condamnat. Puscarie, in care el sta binemerci cu mana pe p... cat e ziua de lunga, cu 3 mese calde pe zi, plimbare in curte, televizor, caldurica iarna, fara nici un cost din partea lui TOT PE BANII NOSTRI ! Acum vin eu si va intreb, ce sens are sa urasc eu orice alta natie de pe planeta asta cat timp ei nu ma deranjeaza si nu imi dauneaza. Cinste zonelor din tara unde tiganii nu sufla in fata Romanilor sau a Ungurilor ! Ca tot ati fost in stare sa-mi dati exemple de minti luminate de tigani care, saracii, acu au coborat din pom si au cazut in bemveu. Deci intrebarea mea ramane pentru voi cei sustinatori ? La ce sunt buni ? Cu ce ma ajuta pe mine ca individ rasa asta?
  29. 5 points
    Dan P.

    Intrunirea anuala 2018

    Lipsa de comunicare o sa ingroape clubul asta indiferent daca are sau nu personalitate juridica. Spre exemplu,intalnirea de la Ticleni e postata pe forumul de pe pagina clubului.Nici un cuvintel pe aici.Iar acolo nimeni nu a comentat,nu a fost facuta o lista de participanti.Se vede ca mijlocul asta de comunicare in scris e perimat.Se prefera tot mai mult telefonul. La Calimanesti au fost ocupate 52 de camere.Daca nu s-ar fi postat intalnirea pe acest forum si s-ar fi discutat prin telefon, ar mai fi fost atatia? Cate telefoane ar fi trebuit sa dea Vali ,Orlando si Simi ca sa invite lumea si apoi sa afle cati confirma invitatiile? E in regula sa faci invitatii la telefon doar daca vrei sa mergi undeva cu anumiti membrii ai clubului care au calitatea de prieteni sau apropiati iar locul respectiv nu ofera cazare decat pentru un numar restrans de persoane.Astfel de intalnire as numi-o "prieteneasca". Dar cand organizezi Intalnirea Clubului Motoveteranilor si vrei o participare cat mai numeroasa logic ar fi sa fie cat mai vizibila. Apoi ,rezultatul sedintei,concluzile acesteia ar fi trebuit postate.Chiar si doar pe pagina Clubului dar cele de anul asta nu se regasesc nicaieri. Am senzatia ca ne indepartam incet incet unii de altii si e dureros.Avem multe amintiri impreuna si ar fi pacat sa se piarda.Nu mai suntem toti cei care am fost inainte.Unii s-au simtit nedoriti si au plecat,unii au plecat in alta lume mai buna,altii au avut divergente cu alti membrii si au preferat sa plece etc. Dar cel mai importat e ca inca existam ca si Club,hai sa nu-l lasam sa moara.Linistea de pe forum il omoara,hai sa fim mai activi nu doar in Martie -Aprilie -Mai ...sau in toamna.Cei care v-ati asumat infiintarea Asociatiei trebuie sa fiti mai activi pe forum.Lumea asta asteapta de la voi,sa dati impresia ca de acum Clubul traieste se misca si evolueaza.
  30. 5 points
    Dragul meu Nicon, rolul meu de moderator e sa pastrez topicurile curate si la subiect si sa moderez discutiile care depasesc limitele bunului simt. De promovarea si mediatizarea evenimentului, se ocupa in primul rand organizatorii si mesajele lor vor fi mai eficiente si mai vizibile daca nu vor fi acoperite de avalansa de mesaje in afara subiectului, ca cele pe care le postezi tu de obicei. Te rog sa intelegi ca postarile off topic (in afara subiectului) pot fi agasante pentru ceilalti membri ai forumului si acopera informatiile cu adevarat esentiale referitoare la subiectul respectiv. Fa un mic efort si posteaza in topicurile adecvate mesajelor pe care vrei sa le transmiti si nu asa, oriunde iti vine la indemana, respectandu-i in acest fel si pe ceilalti membri ai forumului.
  31. 5 points
    In iulie 2011 am plecat catre prima mea experienta de voluntariat in Grecia. Mi-am dat demisia, am plecat cu toti banii pe care ii aveam in buzunar, am donat toate lucrurile care nu le-am putut vinde (unele obiecte de echipament sunt purtate si acum probabil de membrii forumului) si m-am trezit dupa 2 zile in Amaliada, in sudul Greciei. M-am trezit nu e mult spus. Pentru ca am stat o luna intr-un copac. Intr-o casa in copac Nu stiu cati dintre voi au facut voluntariat, si inteleg nelamurirea celor care se intreaba "Dar de ce as munci eu pentru cineva si sa nu fiu platit?". Treaba e ca daca esti voluntar prin site-uri specializate gen www.workaway.info, lucrurile functioneaza cam asa: 20 de ore de munca pe saptamana (4-5 ore pe zi) pentru cazare si 3 mese pe zi. Ce fel de munca, asta e la alegerea fiecaruia, in acest moment pe workaway sunt 2700 de proiecte de voluntariat, de la ingrijit copii la mangaiat cai, de la agricultura sustenabila la construit case. Faptul ca poti sta intr-un loc pentru mai mult de cateva zile, neplatind cazarea sau mancarea iti ofera posibilitatea sa nu fii ca un turist oarecare, cel care trece printr-un oras unde sta vreo 2 zile si apoi spune ca a fost acolo. Sau acolo. Efectiv explorezi. Daca stati si puneti pe harta distanta de la Bucuresti la Amaliada, si apoi pe coasta in sus si la stanga spre Portugalia, se aduna undeva pe la 4500-5000 de km. Mai pui 1500-2000 facuti prin Maroc. Apoi, unde-s restul pana la 15.000? Sunt kilometri facuti in tot sudul Portugaliei, timp de 4 luni cat am stat acolo. Am tras de tara aia, care e micuta de numa'. In decembrie eu ma plimbam in tricou si pantaloni scurti pe motor. Cum sa nu fac atatia kilometri. Stiti cat m-au costat alea 4 luni in Portugalia? Intre 50 si 100 de euro pe luna. Benzina si tutunul. Benzina pana in Portugalia a fost undeva pe la 300 de euro. Dar mai multe puteti citi pe blogul meu, pentru ca ce vreau eu sa zic aici e sa nu va mai cateti singuri cuie in *oaie ca e scump sa calatoriti. Pentru ca nu e. Luati mobra si cortul in spate si valea taticule, ca drumuri sunt multe. Si in loc sa bateti kilometrii aiurea, mai bine faceti si un pui de bine cuiva care are nevoie, si nu mai platiri cazarea. Unde mai pui ca mai si cunoasteti oameni minunati. Eu am de gand sa o fac din nou, de data asta pentru un an intreg. Cu 3500 de euro. Si cu camperul, ca am facut upgrade. De aia l-am dat pe Petre, sa am casa mea pe roti, ca ma dor genunchii, si vreau sa imi placa si drumul, nu numai ideea. Va pupa tata pe toti. www.digitalnomad.ro 6 luni pe scurt
  32. 5 points
    green.kecske

    De Ce (Nu) Suntem Donatori De Organe

    Sinucigaşi, donatori de organe, teribilişti şi multe alte "complimente" ne sunt făcute gratuit în permanenţă. Ce este în capul nostru, se întreabă majoritatea, aşa că hai să nu-i mai lăsăm să se gândească şi să le spunem chiar noi. Noi, motocicliştii, donăm nu doar organe, ci şi zâmbete. Copiilor, bolnavilor, celor care chiar au nevoie de ajutor. Sunt sute de cazuri prin care putem demonstra că am făcut şi facem asta. Dăm drept exemplu aici "proiectul" Moshocicliştii care a avut loc anual din 2008 până în 2013 şi campania în curs de desfăşurare "Indiferența ucide! Donează pentru viață, investește în viitor!". Noi suntem mai uniţi decât voi toţi şoferii la un loc şi ne ajutăm la nevoie. Câţi şoferi aţi văzut salutându-se în trafic sau făcând campanii de binefacere ori conştientizare? Ei bine, noi facem asta şi suntem mândri. Noi facem fapte bune, dar voi vă încăpăţânaţi să vedeţi partea goală a paharului, latura negativă a poveştii. Cum fiecare crâng îşi are uscăturile lui, există printre noi şi teribilişti şi inconştienţi. Niciun motociclist întreg la cap nu va contesta acest adevăr, pentru că realitatea este dură şi ştim şi noi că mai avem îmbunătăţiri de făcut. Am discutat acum ceva timp pe tema vinovăţiei pasată de la unii la alţii între motociclişti şi şoferii auto aici. Nu am ajuns la o concluzie clară, am spus doar că ar trebui să fim mai toleranţi şi că membrii ambelor tabere adoră libertatea. Toţi avem tendinţa de a ne testa limitele când primim în mână cheia unei maşinării cu o putere cum n-a văzut neam de neamul nostru, indiferent că e vorba despre o motocicletă sau o maşină. Trebuie doar să ştii unde şi când să te opreşti. Majoritatea suntem şi şoferi auto, dar voi, care ne criticaţi, nu sunteţi şi motociclişti. Nu aveţi de unde să ştiţi libertatea pe care o simţi când iei viraj după viraj după viraj cu motocicleta. Nu aveţi cum să vă imaginaţi cum se simte mirosul ierbii şi al naturii la prima oră a unei dimineţi de vară, oricâte geamuri şi trape panoramice aţi deschide la maşină. Nu ai cum să îţi imaginezi ce plăcut e ca semenii tăi să te salute în trafic. Pentru că voi nu aveţi parte de toate astea. Vă e atât de frică să încercaţi să vedeţi cum e să vă simţiţi vii, încât îi acuzaţi pe cei care au curajul să o facă. Iar mai apoi, îi şi condamnaţi că sunt fericiţi. Eu zic să ne punem capul pe umeri şi să privim ansamblul. Sunt, cum spuneam, şi motociclişti teribilişti. Da, şi kamikaze şi da, şi inconştienţi. Dar suntem mult mai mulţi noi cei care mergem regulamentar şi vrem să facem bine. Cei care suntem motociclişti pentru că ne place să ne bucurăm de toate lucrurile frumoase când ne deplasăm în oraş ori în afara lui şi nu pentru că vrem să murim, atingând 300 km/h în mai puţin de 30 de secunde.
  33. 5 points
    Băieţii de la Pemotoare.ro au creat un top al celor 10 lucruri care să te facă să te răzgândeşti în cazul în care te gândeai să îţi faci o iubită motociclistă. Uite cum arată acesta: 1. Motociclistele sunt greu de impresionat E foarte simplu să cucerești o femeie care nu-i motociclistă. O iei în spate, o pui să te strângă-n brațe și accelerezi până la 60 de km/h. Va crede că zboară și se va uita la CB500-ul tău din 1995 ca la o MV Agusta. Încearcă asta și cu o motociclistă… 2. Hainele moto sunt scumpe Femeilor le plac hainele, e clar. Iar dacă la aniversarea fetelor „în civil“ poți scăpa cu o geantă sau cu o bluză de 200 de lei, să te văd cum reacționezi când partenera se uită cu jind la Alpinestars Vika și la Schuberth C3 Pro Women. 3. Nu mai merge faza „ies cu băieții“ Nu mai poți spune „ies cu băieții la o tură, tu rămâi acasă că ne dăm tare și e frig“. Dacă tu poți, poate și ea, așadar s-a dus distracția ta cu iz de burlăcie. 4. Dacă se supără, poate să te bată Cu motociclistele nu e de glumit. Sunt curajoase, puternice și nu stau prea mult pe gânduri. Așadar, cum ai călcat greșit sau te-ai uitat după vreo blondă călare pe Yamaha R1, te poți trezi cu un pumn ranforsat cu fibră de carbon în nas. Ca să te-nveți minte. 5. Te poate face de râs Când vine vorba de mașină, rareori nevasta conduce mai bine. Și chiar dacă nu-i așa, de obicei plecați în aceeași conservă și nu fiecare cu vehiculul lui, așadar nu bate la ochi. N-aș spune asta și despre motociclete. Mai ales dacă are mobră bună și câțiva ani de experiență. Dacă nu, o ia pe-a ta. S-ar putea să te lase-n urmă pe Transfăgărășan și să ajungi la Bâlea când ea deja a comandat cafeua. 6. Ea conduce și nu tu Dacă plecați, totuși, pe același motor va trebui să duci muncă de convingere pentru că nu-i va conveni să stea mereu în spate. Cu toții știm cât e de plictisitor și enervant. Până la urmă vei ceda și vei înjura în cască. Asta dacă n-aveți sistem intercom. 7. Poate fugi cu un Steven Tyler în ataș Dacă ajungi la o întrunire moto, nu mai ești cel mai tare din parcare. Iar dacă apare vreun motociclist cu iz de star rock călare pe vreo minunăție din anii 60 și începe să povestească despre cum îi place să bea la Ace Cafe în Londra, s-ar putea ca șaua ta de Hornet să nu mai fie așa de interesantă. Și-o să-ncepi cu „poate dacă ploaia s-ar opri…“. 8. Nu va exista niciodată „motocicleta familiei“ Dacă te căsătorești cu o motociclistă și crezi că va cotiza la un vehicul comun, te înșeli amarnic. Fiecare trebuie să aibă motocicleta lui, iar dacă nevasta vrea Triumph Street Triple pentru ea și nu un touring cu care să plecați în vacanță, trebuie să te împaci cu ideea. 9. Gătește cu prea mult ulei Niciodată uleiul nu-i suficient. Și cum tigaia n-are jojă… 10. Echipamentul moto e greu de dat jos Piele, fermoare, cizme, brâu, windstopper, strat termic, protecții… dispare tot focul pasiunii până reușești s-o dezbraci.
  34. 5 points
    Doru BMW

    Emigram! Unde?

    fac eu topic, cu rugamintea pt cei stabiliti in diverse tari, sa posteze abc-ul imigrantului in respectivele tari. inutil sa precizez ce inseamna asta, toti ati trecut prin asta. cum/unde iti gasesti casa, cat e chiria, cartiere recomandate sau nu, ce card-uri..ce culoare..etc iti trebuie sa stai degeaba, ce iti trebuie sa poti munci...de-astea.
  35. 5 points
    Suntem cuplul Ionut - la ghidonul motocicletei si Ana, carcoting in spate. Inspirati de documentarele lui Sir David Attenborough, animati de o ruptura de tendon achilian si calatorii trecute in Sri Lanka, Hong Kong si Asia de sud-est, iata-ne traindu-ne un vis. Planuim calatoria asta de doi ani si ne pregatim pentru ea de unul, si, dupa un stupid accident, in urma caruia cu doar cateva zile inainte de plecare Ionut a fost bagat in spital de un sofer neatent, pe 11 iunie 2011, cu 9 luni intarziere, am plecat in sfarsit in marea aventura. Inceputul a fost cu emotii: van-ul in care am urcat motorul ne-a lasat in drum la 300km de Livorno, de unde am luat ferry-ul cu destinatia Tanger Med, Maroc, tara in care am decis sa ne facem timp de o luna "mana" pentru Africa. Resized to 80% (was 1000 x 667) - Click image to enlarge Motociclist de peste 6 ani, in special pe motoare de strada (fost posesor Hornet '98 si '07), am ales pentru calatoria RTW in doi o Yamaha Tenere (stiind ca nu exista motocicleta perfecta, ci doar vointa de a face acest drum). Sufletul primei mele Tenere - distrusa in accident - ne poarta in calatorie intr-o alta Tenere, mai noua, dar initial cu mai multi km la bord, dupa ce am facut chiar eu un engine-swap. Prima Tenere, pe care am adus o din Germania pe roti. GPS mount + case impermeabil. Kev Mod - de pe xt660.com Prima Tenere in fata garajului cu tobele custom Leo Vince. Supersprox. Scottoiler. Pe noua moto am pus un touring Scottoiler cu dual-injector. Suport cutii Alu. Merci RADU (sudura-aluminiu.ro) Upgrade suspense: Hyperpro Combo kit. Manete scurte Alu (de pe ebay). Unifilter foam filter. ACCIDENTUL. Resized to 80% (was 1000 x 667) - Click image to enlarge A 2 a Tenere a ajuns. Motorul de pe prima Tenere (in fungal) urma sa fie mutat pe noua moto. Resized to 80% (was 1000 x 1500) - Click image to enlarge Motocicleta are urmatoarele modificari/ upgrade-uri: - furtune de frana fata/spate cu insertie din otel - parbriz inalt Givi - mount GPS + incarcare directa la baterie si backup - protectie radiator custom - scut aluminiu G-IT + crashbar combo - pivot pegs MK3 - filtru de aer din spuma Unifilter - Kev mod (de pe xt660.com) - ghidon Renthal Dakar fatbar cu protectii KTM din plastic si gripuri din spuma rallyride - geanta de rezervor Hein Greike - evacuare dubla custom Leo Vince SBK (+ custom dB killer) - sprocket fata JT cu 14 dinti - Scottoiler touring - rack custom pentru cutii aluTech 41l - topcase Gobi, Hepko & Becker - invertor 150W pentru incarcare mobil/laptop - suspensie Hyperpro (arcuri progresive fata + ulei 15W si arc progresiv spate) Avem cu noi o multime de piese de schimb, camere de rezerva si instrumente pentru service, compresor si un schimb de cauciuri cu crampoane pentru mai tarziu. Pe langa pregatirea fitness, mai avem in bagaje urmatoarele esentiale si articole geeky: - cort 3 pers. 3 sezoane The North Face Roadrunner - sac de dormit 2 pers. The North Face Twin Peaks + liner MSR + saltele gonflabile Mammoth - aragaz MSR pe benzina, vas inox, briceag, 2 lanterne de cap Petzl + lanterna de rezerva, binoclu, maceta, busola, prosoape MSR, saci hidroizolanti si de compresie, filtru de apa si tablete de purificare - foto: 5DMKII + 20D bodies, lentile: 24 f/1.4, 70-200 f/2.8, Sigma 10-20 F/4-5.6; mini-printer Polaroid Pogo; Macbook 13"; GPS - kit prim ajutor (comprese sterile, leucoplast, foarfece, ace de sutura + anestezic, bethadina, Baneocin, antihistaminic Clartec, Malarone, pastile diaree, calciu, saruri de rehidratare, gel antibacterial, unguent ayurvedic Siddhaleppa pentru dureri/raceala/piscaturi insecte, termometru, spray tantari 50% DDET, crema solara 50+, colir ochi, antibiotice, aspirina, Ibuprofen, talc, manusi). Pentru Maroc nu sunt necesare vaccinuri, dar pentru restul Africii noi am facut urmatoarele (la clinica Raymong Poincare din Paris, de trei ori mai ieftin decat la Babes in Bucuresti): - febra galbena (Stamaril); se emite un certificat international, necesar ptr. vize si intrare in anumite tari - febra tifoida (Typherix) - hepatita A (Havrix) - polio (Repevax) - antitetanos Optional se poate face vaccin antirabic, noi nu am facut. Echipament moto: casti Arai Tour X3 + Shoei XR1100, jacheta Rev'It Offtrack + pantaloni Sand si combo Turbine ptr. dame, cu cizme Gaerne; ce mai avem la noi: 3 tricouri fiecare, costum de inot, sosete moto + manusi, pantalni Thai de panza, papuci, 1 pereche pantaloni scurti fiecare, esarfa, 1 cearsaf de bumbac (foarte folositor pentru picnicuri si protectie de soare/vant), ochelari de soare, vizor de rezerva pentru rider, harti GPS, carti si ghiduri PDF. In Mauritania am inceput sa caram o canistra de 5l cu benzina si un bidon din plastic imbracat in rafie cu 5l apa (am invatat trickul de la localnici). De cele mai multe ori campam sub cerul liber, uneori in campinguri sau ne oprim pentru o noapte-doua in auberge-uri cand nu avem unde campa sau vrem sa facem un dus cald si sa ne spalam hainele. Mancam ce mananca si localnicii, in piete, pe strada sau in restaurantele animate, si gatim atunci cand gasim produse proaspete. In 7000km am avut putine batai de cap cu intretinerea/service: un schimb de ulei (amanat din Bucuresti), lant schimbat (in mod bizar, lantulului aproape nou i-au sarit din o-ringuri, ceea ce l-a facut sa fie din ce in ce mai rigid), improvizat sigurante pentru lantul nou (dupa ce siguranta originala a cazut, poate de la solicitarile offroad). Bushcamping in Rabat. Bucataria noastra mobila. Resized to 80% (was 1000 x 667) - Click image to enlarge Schimb de ulei in camping. Resized to 80% (was 1000 x 667) - Click image to enlarge Resized to 80% (was 1000 x 667) - Click image to enlarge Calul nostru de povara. Resized to 80% (was 1000 x 667) - Click image to enlarge Resized to 80% (was 1000 x 667) - Click image to enlarge Resized to 80% (was 1000 x 667) - Click image to enlarge Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi Marti la 10.30 am ajuns in Tanger Med, noul port marocan, pe la 13.30 formalitatile de vama sunt rezolvate si in sfarsit incepem sa rulam pe asfalt African. Mergem pe buza oceanului, adie o briza puternica, miroase a camp, a peste si a bine. Pentru ca am ales de acasa sa campam prima noapte mai jost de Tanger, traversam orasul destul de rapid si in drum spre destinatia noastra bem primul fresh de portocale (6 dirhami, adica 2,25 lei, extraordinar de bun). Dupa Tanger luam prima masa intr-un sa-i zicem bistro la sosea, genul de restaurant cu mici de pe marginea drumurilor in Romania. Mancarea este foarte buna: kafta (kebap) si cotlete de oaie la gratar cu salata de rosii, ardei, morcov si ceapa rosie, udate cu ceai de menta proaspata si apa rece. Macelarul a vrut sa l tragem in poza Mai tarziu luam un ceai cu lapte intr-o cafenea chill din Larache, un oras linistit de pescari. In cafenea ne ocupam cu logarea la net, cu modemul Meditel(180 Drh/1 luna acces nelimitat) si bagam SIM ul de Maroc. Tel nostru in tara este (00212)656901243. La terasa un marocan cu fetita este primul care vorbeste franceza. Saaid este tehnician pe un vas de pescuit si ne invata cate ceva in araba, mai sporovaim despre Romania si Maroc, si aflam de la el ca musulmanii spun ca cu pestele e cu atat mai delicios cu cat te apropii de Mecca. Ne gandim sa ne aprovizionam pentru prima noapte la cort, asa ca in Larache facem si piata: rosii, ceapa, ardei, vinete (3Drh/kg), apa (5 Drh/1,5l), nuci de pin –adica direct conul un pic bagat in jar (1Drh/pc.), smochine proaspete(7Drh/kg), carnati de oaie(70 Drh/kg), lipie(1 drh/buc). Preturile se dubleaza sau tripleaza sub ochii nostri in functie de cum ne citesc vanzatorii, dar tot e placut de targuim printre tarabele pline de legume care arata putin atinse de pesticide. Cu siguranta nu sunt toate bio, pentru ca e plin de chinezi si aici, oamenii au imitatii de crocs in picioare si rezidentialele fantoma se construiesc cu logistica si bani din China, dar mancarea area gust si miroase a the real thing. Vom reveni cu un film din piata. Abia dovedind greutatea noilor bagaje, ne indreptam catre planificata cazare. Bineinteles ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ: drumul catre locul de campat prima noapte se dovedeste a fi un amestec de asfalt, pamant si zone cu nisip adanc de 10-20 de cm. Navigam cu dificultate printr-un labirint de sate si terenuri agricole in cautarea lagunei Merza Zeerga, insa combo-ul motocicleta supraincarcata, cauciucuri de strada si zone cu nisip adanc este unul fatal: inevitabil cadem, si de fiecare data ne ridicam mai extenuati, laguna nu pare a fi nicaieri, oamenii nu vorbesc decat araba si nu au idee ce cautam si soarele apune. Transpirati, plini de nisip, luam decizia de a pleca spre Rabat, unde ajungem mult dupa miezul noptii. In bezna locul de campat e greu de ales, pe la 3.30 reusim totul sa punem capul jos, in cortul intins pe ceea ce dimineata am descoperit a fi o faleza preferata de joggerii din oras. Toata noaptea oceanul bate in faleza si dormim putin, pana pe la 8.30, cand luam un mic dejun in cafeneaua de vizavi, cu ochii pe motor si cort: cafea cu lapte, apa rece si un fel de merdenea unsa cu miere. Primul bush camping spot, cam panica… Urmatorul obiectiv: ambasada Mali, unde aplicam pentru viza, apoi mai dam un tur prin Rabat dar la pranz soarele e scorching hot si mai bine ne orientam din timp dupa un loc de campat pentru la noapte. Spre Casablanca gasim un loc ok, la vreo 20 de km de Rabat. Ne instalam cortul sub niste copacei pe malul unui lac/rau care formeaza la intrarea in ocean un fel de estuar populat de tot felul de pasari. Plaja e nice, dar plina de gunoaie, un fel de Giurgiu dar mai murdar, pacat, pentru ca locul e genial. Moto ramane parcata vizavi de cort, peste apa, ceea ce face transportul lucrurilor cam anevoios. Pana Ionut trage o fuga dupa ceva de mancare, niste marocani care o ard la picnic la copacelul vecin ne invita sa mancam impreuna cum e gata “la tagine marocaine”. Barbatii sunt frati, fata e prietena lui Ehuadine, tipul cu sapca. Asa ca primul contact cu tagine este cat se poate de autentic, gatit chiar pe plaja, la butelie, din peste proaspat pescuit de dimineata din ocean, legume, masline, servit cu mana ajutata de paine. Toti mancam desigur din chiar vasul in care s a fiert mancarica. Contribuim si noi cu niste carne de miel facuta la cuptor de lut si apa, aduse de Ionut din primul sat, de unde a cumparat si niste legume. Second camping spot, ceva mai chill, am stat aici doua nopti Baby you’ve got a stew going Prepararea unei mese cand stai la cort pe o plaja fara acces la apa potabila dureaza cateva ore, dar rezultatul final merita tot efortul. Am luat oua (de bibilica?, coaja era groasa cam de 1,5mm!!, galbenusul cremos si gustos) 2Drh/buc, ambalate dupa cum se vede. Am taiat niste dovlecei, rosii, ardei, am sotat doar cu sare de Guerande (lol!!! de acasa…) o ceapa rosie, am pus si o vanata coapta mai devreme. A iesit un ghiveci de legume neasteptat de savuros, pe care l am mancat cu oua fierte, paine marocana, iar mai tarziu am avut la desert un pepene rosu. Agricultura este de baza aici, totul este cultivat, plantat, se folosesc ceva pesticide, mai ales in utima vreme, dar inca legumele au savoare. Asta inseamna si ca peisajul rural este dramatic modificat, desertificat din cauza defrisarilor si managerierii terenului. Despre zonele urbane am scris in Romania vs.: in orase balonul imobiliar a bubuit, dar ca la noi, santierel continua dintr-o inertie care frizeaza absurdul. Con de pin, nucile sunt inca prea crude Pe marginea drumului se gaseste snackul ideal in arsita pranzului, care poate fi la fel de bine o masa in sine: couscous cu iaurt rece de vaca, nedegresat, cu un gust puternic de fanet. Poti sa ti pui peste zahar sau sare, dupa gust. Mie imi place simplu. E delicios si costa 3 dirhami. Dimineata bateria motorului era descarcata (asa am aflat ca invertorul pe care il folosim pentru a incarca laptopul nu are protectie) si am avut noroc sa gasim intr un santier peste sosea pe cineva care sa aiba si cabluri si sa fie si dispus sa ne ajute. Meknes Pentru ca am gasit un camping foarte ieftin in care suntem singuri, am hotarat sa facem baza aici, adica la circa 15 km de Meknes. Fondat de berberi in sec. X, Meknes a capatat statut de oras imperial abia sapte secole mai tarziu. Ca toate localitatile marocane, este divizat in medina (orasul vechi) si la ville nouvelle (orasul nou, construit in timpul protectoratului francez) de un bulevard care poarta numele unui sultan (de obicei Hassan II sau V). Intrarea in medina din Meknes se face prin poarta Bab el-Mansour acoperita de zelij(mozaic) si decoratii tipice marocane, direct in piata el-Hedim. In piata sunt aliniate restaurante pentru turistii care sunt adusi cu diba de ghizi: pizza, panini si alte enormitati. Mancarea buna e de gasit ceva mai departe, dupa ce faci stanga prin spatele pietii si intri in souk. De aici intri intr-un labirint de stradute cu tarabe cu mancare, fructe si condimente, ateliere de artizanat si mestesugarit in care se face mobila sculptata din lemn sau din fier forjat, se taie si termopane, se brodeaza si se tese matase, se fac papuci, se prelucreaza metal etc. Ca in bazarul tucesc, strazile sunt dedicate unuei categorii de ocupatii sau alimentelor. Din loc in loc (mai putin in Maeknes decat in Fez) sunt cismele publice cu apa potabila. Medina este si ea impartita in doua zone: una comerciala si de manufactura si una rezidentiala. In miezul zilei aerul este fierbinte si soarele arde culorile. Pentru a se racori, localnicii beau ceai de menta fierbinte, indulcit cu foarte mult zahar. Marocanii obisnuiti nu au suficienti bani pentru a servi masa in oras, chiar daca tarabele cu kafta par ieftine, si aleg sa petreaca cateva ore la o cafea. De altfel cultura cafenelelor e un aspect dominant in societatea marocana. In cel mai modest satuc si in marele orase sunt peste tot asa numitele salon de the, unde 99% din clienti sunt barbati. Inca de dimineata ei sunt la “datorie” si ii gasesti la un pahar de vorba (paharul fiind un espresso f aromat cu lapte servit cu un pahar de apa rece sau un ceai de menta proaspata) pana seara tarziu. O cafea inseamna cel putin doua ore petrecute in compania prietenilor, la taifas. Unde sunt femeile? Se pare ca sunt la treaba, pregatind revolutia care va schimba fata africii in curand. Dar mai mult despre asta mai tarziu. Poarta Bab el-Mansour Un stand de masline in Meknes, intr-un cartier foarte animat cu cafenele si piata de fructe si legume. Zona parea frecventata doar de localnici, de altfel Meknes nu e tocmai un oras turistic, am vazut poate 20 de turisti in 2 zile, insa poate tocmai de acceea si a pastrat aerul autentic si atmosfera de chillUn grup vesel care a dorit sa le facem o poza, ne am dus a doua zi sa le-o si oferim tiparita si s au bucurat foarte tare In medina am mancat b’sara, versiunea marocana a supei de linte, aici facuta din foul, se serveste cu mult ulei de masline aromat cu usturoi, chimen, ardei iute si paine.Painea marocana este o paine plata, ca un frisbee, se coace in cuptor de lut pana capata o crusta subtire iar miezul ramane pufos. Crusta are un crunch data de un praf de malai, yummy! Dunking the bread in the harira. Pentru ca in cafenele nu se serveste mancare, iti poti lua d ale gurii de vizavi si le poti consuma fara probleme. In medina din Meknes oamenii sunt foarte relaxati si preturile pe bune, nu a incercat nimeni sa ne dea o teapa ca pentru turisti. In rest mai peste tot preturile o iau razna in functie de cum te scaneaza vanzatorul. Aici supa a fost 5 dirhami/portia. Un stand cu tot ce trebuie pentru broderie in matase Graffiti in medina Cismelele sunt sursa de apa potabila in medina No commentNota: ca si in alte zone turistice, ghizii in tarile musulmane sunt o mica problema. Meknes, nefiind super turistic, nu e plin de ei, ii vei intalni mai curand in piata sau in prima parte a medinei, pe la standurilede bijuterii si pantofi. La, shukran (nu, multumesc) repetat ajuta, iar experienta este utila in Fez si Marrakech. Workingman’s Death
  36. 5 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    In nordul Mexicului: 4-6 Septembrie Ei si cum dupa doua zile petrecute la Tom ne mai trecuse nodul din gat legat de trecerea in Mexic, era timpul sa ne avantam cu incredere spre urmatoarea destinatie. Barranca del Cobre (sau Copper Canyon) un loc care, conform celor citite, este mai mare chiar si decat “Marele Canion” din SUA. Insa Barranca del Cobre era inca departe de noi asa ca pana una alta exploram drumurile sugerate de Tom, drumuri ce ne duc prin muntii Sierra Madre Occidental. Nu prea late, nu prea umblate si foarte serpuitoare, aceste cai se dovedesc pline de surprize. Prima dintre ele este ca suntem avertizati: “Acest drum este fara ursi. Atentie maxima!” Desigur, o gluma facuta de vreun mexican, folosindu-se de jocul de cuvinte “SINUOSO” (sinuos) -> “SIN OSO” (fara urs). Trebuie mentionat totusi ca tipul a fost perseverent, mai toate semnele de pe ruta 20 fiind modificate in acest fel. Gluma, gluma insa partea cu “atentie extrema” se dovedeste a fi foarte adevarata caci fiecare curba se dovedeste a fi un fel de “surprize surprize” (fara Andreea Marin). Niste vulturii par ca vor sa joace leapsa cu noi, decoland in ultimul moment posibil si facandu-ma sa ma sui pe frane pentru a evita o coliziune Scapam de pradatori (Andreea ii numeste “curcani” si nu ii simpatizeaza deloc) si dam peste un alt personaj, o legenda a copilariei noastre: Road Runner! Este atat de mic si agil incat Andreea abia apuca sa il prinda in poza de mai sus, inainte ca Road Runner-ul sa dispara in tufisuri. Chicotim la ideea ca ar trebui sa descoperim prin apropiere si capcana intinsa de coiot. Insa nu avem prea mult timp pentru melancoliile copilariei caci conditiile se schimba rapid si dupa ceva vreme ne dam seama ca suntem complet singuri, inconjurati de verde si albastru. Sentiment ciudat, singura dovada ca si alti oameni au trecut pe aici, este fasia asta de asfalt cu dungile galbene pe mijloc. Si uite… nici ea nu este in cea mai buna stare. Mai intai pietre… Apoi soseaua parca nu prea mai este nici ea convinsa ca vrea sa continue, parand ca se va transforma cat de curand intr-o poteca. Iar pe marginea drumului zarim urmele timpului, ce aduc hrana pamantului. Ne oprim ceva mai departe, pe marginea unei prapastii de unde privirile pot calatori pana departe. In jur este liniste deplina. Este cald. Si nici vantul nu mai bate. Langa noi poposeste sentimentul ca suntem singuri. Suntem in Mexic si suntem singuri pe un drum ce nu stim exact unde duce si nu stim unde avem sa ajungem in aceasta seara. Ciudat poate, aceste ganduri nu ne sperie. Sunt mai degraba o trezire a simturilor, o realizare ca aceasta calatorie se intampla cu adevarat, ca aceasta zi este foarte reala. Intorc cheia in contact si huruitul motorului lui Gunnar vine ca o izbavire. Plecam din acel loc, lasand gandurile apasatoare in urma, pe marginea prapastiei. Cat timp suntem functionali (noi si Gunnar), avem benzina si avem apa totul e OK. Curbele se scurg lin, ca intr-un film vechi si mut. Si nu dupa mult timp dam peste primul semn de “umanitate”. Si inca ce semn… un tir! Ce o fi cautat omul asta pe drumeagul de munte cu tirul acela mare nu stiu. Insa noi ne-am bucurat ca am mai gasit un semn de viata. Si ne-am ingrijorat putin legat de cum am putea sa il depasim. Drumul nici nu prea avea 2 benzi (in adevaratul sens al cuvantului) ce sa mai vorbim de vizibilitate. Reusim, totusi sa ne strecuram in fata, asta si cu ajutorul soferului care ne-a semnalizat ca putem trece. Si interesant este ca Adam mi-a spus, cand inca eram in SUA ca tiristii sunt de obicei baieti de treaba in Mexic si iti fac semn cand poti sa ii depasesti. “Aaa ce tare, ca si in Romania” i-am zis eu. “Serios? Si in Romania pun camionagii semnal stanga cand poti sa ii depasesti?” “Aaa nu! semnalul stanga este cand NU poti sa depasesti la noi in Romania si dreapta cand poti sa depasesti ” Se pare ca in Mexic este exact INVERS! Aici se pune semnal stanga cand vrei sa ii spui celui din spate ca poate sa treaca. Ah, ce bine ca am stiut asta de la Adam. Desigur, ati putea sa va intrebati cum iti dai seama daca semnalul stanga pus de tirist este pentru ca poti tu sa il depasesti sau pentru ca vrea el sa depaseasca pe cineva. Hmm mexicanii au rezolvat-o si pe asta: ca sa nu apara confuzii de acest fel, atunci cand vor sa depaseasca ei nu prea mai pun semnal deloc. Ca sa nu cumva sa crezi ca e OK sa ii depasesti. hmmm fiecare bordei cu obiceiul sau. Noi lasam tirul in urma si dam peste trafic. Din cel mioritic. Pare cunoscut? Si daca suntem obisnuiti cu vacile pe sosea, nu acelasi lucru se poate spune si despre… calareti pe sosea. Intr-un mic sat din munti era foarte multa lume adunata. Se pare ca erau curse de cai si fiecare venise cu ce avea mai bun in… uhmm grajd. Iar cei care nu participau la cursa, se plimbau agale cu mandrele Din pacate nu am ramas prea mult prin preajma pentru ca locul nu ne atragea foarte tare. Am continuat deci si, pe ruta nationala 16 dam peste trafic mult mai serios. Multe camioane, ce la deal urcau cu fenomenala viteza de 10-15 km/h iar la vale incercau probabil sa recupereze, avantandu-se foarte optimist in curbe si calcand serios dunga galbena continua. Poate de aceea am vazut foarte multe semne de acest fel: Pentru binele dumneavoastra, stati cat mai pe dreapta. Mda, bun sfat, dar ce bine ar fi daca si camioanele ar ramane tot numai pe dreapta. Pacat de drumul asta care este excelent pentru motociclete. Nu prea te poti bucura insa de el foarte tare. Peste cateva zile aveam insa sa intelegem ca ceea ce ni se intampla acum era doar o joaca de copil. Suntem deci fericiti cand ne desaprtim de ruta 16, intrand din nou pe un drum de munte nu foarte folosit insa intr-o stare perfecta. Asfalt curat, marcaje bune si curbe frumoase. O placere. In curnad altimetrul ne spune ca suntem la 2500 de m altitudine. Si… ceva nu e in regula. Roata din spate se simte ciudat. Trag pe dreapta si Andreea imi confirma temerea: “Da, avem pana”. Caut si gasesc cu greu un loc cat de cat plat (drumul continua sa urce serpuind). Asta este, fara prea multe ceremonii scot trusa de pana, compresorul si caut “vinovatul” din roata. Cand il scot ma sperii. Ohooo asta nu e bine. O bucata de metal de la Dumnezeu stie ce piesa. Cum a ajuns asta in roata noastra nu stiu. Insa gaura lasata in urma este ca o taietura de cutit. Incerc sa o peticesc cu snururile din kitul de pana. Unul clar nu este de ajuns. Incerc cu doua. Nu tine. Aerul gaseste o fisura si continua sa iasa. Oprim o masina. O camioneta rosie cu un mexican la volan. Ii aratam problema. Se scarpina si el in cap ca si noi. Ne spune ca el se duce in varful dealului sa dea un telefon, ca aici unde suntem nu e semnal. O rog pe Andreea sa mearga cu el, poate reuseste sa afle ceva de vreo masina cu care sa caram motocicleta. Ei pleaca si eu raman sa mai incerc o peticire. In timp ce ma caznesc sa aranjez mai bine snurul imi dau seama ca Andreea tocmai ce a plecat cu un mexican necunoscut in masina, in creierii muntilor, iar eu nu am retinut nici macar numarul masinii. Hmm…. nu mai am nevoie si de alte ganduri rele. Am suficiente cu pana asta. O sa fie bine. Si intr-adevar Andreea e bine. Se intoarce si mexicanul se dovedeste a fi un om super de treaba. Cu telefonul nu au rezolvat nimic. Cea mai apropiata asezare e la 50 de kilometri de aici, vulcanizari se gasesc in urbe, insa cum vom ajunge acolo nu stim. Mexicanul sugereaza sa incercam sa urcam motocicleta in camioneta lui. Nu ar merge nici asta pentru ca nu incape, camioneta e prea mica. Ii multumim frumos omului pentru tot ajutorul si bunele intentii si il lasam sa se duca sa dea telefoanele. Noua nu ne ramane decat sa continua msa incercam sa peticim roata. Cu rugaminti fierbinti si doua snururi unul langa altul, pare ca avem bafta si ca aerul ramane in cauciuc. Plecam si ne salutam cativa metri mai incolo cu mexicanul nostru. Kilometrii se scurg greu si parca mult prea repede simt din nou spatele fleasca. Iar nu mai avem presiune. Oprim si vedem roata moale. Peticul nu a tinut. Problema este ca taietura este destul de lunga, de vreo 3 centimetri. Este foarte greu sa aranjez 2 snururi in asa fel incat sa fie etans peticul. Insa nu am alta varianta decat sa incerc din nou. O noua incercare. Peticim, punem compresorul in functiune si incercam sa umflam roata. Acul urca greoi spre 30 PSI. Opresc compresorul si in linistea ce se lasa se aude clar… “sssssssss”. Tot nu e bine. Pe undeva scapa aer. Soarele cobora deja vertiginos spre apus. Ii spun Andreei ca nu are rost sa ramanem amandoi aici. Oprim urmatoarea masina care o sa treaca (si asa nu trec multe pe aici) si ii rugam pe oameni sa o duca pe Andreea pana in San Juanito, oraselul ce se gasea la 50 de kilometri. Cat timp eu continui sa incerc sa repar roata, ea urma sa caute o platforma cu care sa il ducem pe Gunnar in orasel. Deja incepeam sa contemplez la ideea camparii pe marginea drumului in timp ce priveam acul compresorului ce abia se desprindea de cifra 0. O noua incercare. ajung la 34 de PSI si opresc compresorul. Liniste. Nu se aude nici un fasait. Pare ca de data asta, peticul tine. Strangem repede tot calabalacul si plecam spre San Juanito. Cu un ochi la drum si cu unul la odometru. Kilometrii par ca se tarasc incet incet. 40, 35, 30. Spatele nu pare moale. Opresc totusi sa verific presiune. 37 PSI. Asta inseamna ca e putin aer in cauciuc iar acesta se incalzeste, marind presiunea. Dar totusi e bine, inseamna in acelasi timp ca aerul nu scapa. Hai, poate ajungem! 20, 10 si… gata… uite, intram in San Juanito odata cu ultimele raze ale soarelui din aceasta zi. Nu mai e timp sa ne ocupam acum de roata. Cautam un motel si suntem fericiti. Da, am facut pana in creierii muntilor si am plecat cu greu de acolo. Dar uite ca Dumnezeu ne-a ajutat si am ajuns in oras. Am fi putut sa fim acum inca sus in munte, intinzand cortul pe marginea drumului. Sa ne bucuram deci ca suntem in siguranta, avem parcare pentru motocicleta si pat si un dus fierbinte pentru noi. A doua zi dimineata eu plec cu motocicleta in cautarea unei vulcanizari iar Andreea ramane la Motel, cautand magazine ce ar putea sa aiba cauciucuri moto in orasul mai mare din apropiere (Chiuhuahua, la 200 kilometri). Si de aceasta data, mexicanii la care stateam se dovedesc super de treaba. Propietarul hotelului si fiul acestuia, afland situatia in care ne aflam, nu au stat pe ganduri si au pus mana pe telefon, sunand ei in locul Andreei la numerele pe care le gasisem online. Din pacate nici un magazin dintre cele contactate nu aveau un cauciuc cu dimensiunea cautate de noi. In tot acest timp, eu gasesc o vulcanizare unde, dupa o discutie purtata in spaniola-italiana si muuulta gesticulatie, reusesc sa il conving pe baiatul de acolo sa se ocupe de cauciuc. Se aplica o vulcanizare pe interior (da, la cauciuc fara camera) si omul ma asigura ca pot sa mearg asa mult si bine. Hmm el ma asigura pe mine, dar eu parca tot nu sunt asa linistit. Ma intorc la Andreea cu roata peticita si ne sfatuim ce sa facem mai departe. In ciuda tuturor acestor probleme, suntem totusi optimisti. Suntem OK, suntem in civilizatie si roata este vulcanizata. Mai mult, toti oamenii intalniti pana acum s-au dovedit a fi foarte de treaba si saritori. E mai complicat putin decat speram insa suntem in Mexic si ne place! Data viitoare aflam cum se termina “povestea penei” si facem cunostinta cu un canion mai mare decat… Marele Canion. Ramaneti pe frecventa! Harta rutei din aceasta poveste:
  37. 5 points
    Doru BMW

    Romania, Probleme De Imagine?

    e in spiritul a ceea ce s-a intamplat pana acum. psd nu poate guverna decat asmutind categorii sociale unele impotriva altora. asta stie asta face. da da ei erau aia cu minerii... cu tg mures...etc. acum au scos-o pe aia cu lupta de clasa. mereu o scot, de fapt altceva nici nu au ce scoate. nu sunt in stare sa faca nimic pentru economie, isi dau seama ca banii nu le ies la socoteala, tot promit in stanga si in dreapta ca dau una-alta, de fapt inventeaza noi taxe. auzi, taxa pe piscina! e ridicol. cam cati bani credeti ca se pot strange? practic zero. masura insa le da satisfactie saracilor, care isi rad in barba ca bogatii sunt taxati. cat despre aia cu spionajul vecinilor, nu e decat o reinstaurare a delatiunii ca institutie de stat, evident tot din arsenalul lui ilici. uitati-va si cine propune astfel de masuri, in cazul de fata liviu voinea, care prin 2007 tuna si fulgera ca promisa reducere a fiscalitatii de fapt e o crestere, ca guvernul da cu o maina si ia cu doua. mereu si mereu aceleasi sa le spunem "intamplari", nici protagonistii nu se schimba decat prin rotatie. cu marirea de impozit pe a doua....a treia casa, se practica deja de cca 1-2 ani, nu stiu exact. ce mi se pare mie inadmisibil din toata povestea asta e ca pnl s-a aliat cu psd. psd nu poate functiona ca partid la guvernare intr-o tara in evolutie, s-a si vazut. are nevoie de saracie, tulburari sociale, prostie daca vreti. altceva nu stie si din cauza asta musai trebuie sa aduca societatea la acea stare pt a putea guverna. mi-e si frica de ce ne asteapta. pe la pnl sunt ceva miscari, sa vedem.
  38. 5 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    Cum va spuneam data trecuta, plecaseram dimineata din Saskatoon hotarati sa parcurgem foarte multi kilometri in acea zi, ca sa recuperam putin din timp. Insa dimineata a inceput destul de greoi pentru ca ne-am invartit ceva prin oras. Dupa off-road-ul din Manitoba, motocicleta si mai ales lantul aveau nevoie de ceva curatare. Asa ca mai intai am gasit o spalatorie. Multe de pe aici sunt “self-service”. Bagi un ban si te apuci de treaba. Apoi am cautat pe la 2 magazine de motociclete spray pentru curatat lantul. La unul nu aveau iar la celalat habar nu aveau ca… aveau. Am luat 2. Era deci deja vreo 10 cand reusim sa iesim cu adevarat din oras. Super, aproape pranz si noi suntem “abia la inceput”. Abia intrati pe soseaua spre Edmonton, ne aducem rapid aminte ce am lasat in urma cu doar 2 zile: campii, holde, rapita si cer albastru. Undeva saptamana trecuta Andreea a facut si o mica imbunatatire costumelor moto. In cazul meu, aceasta se vede foarte frumos in oglinda. Povestea costumelor este una destul de amuzanta (acum). Aveam nevoie de costume noi pentru caltorie (al meu vechi, Andreea nu avea deloc) asa ca am vorbit cu un tip din SUA care produce unele la un pret (mai) rezonabil. Am dat deci cmanda in SUA, costumele au fost facute in Pakistan, pentru ca nu au ajuns la timp in Romania au fost trimise directin Canada si le-am ridicat din Montreal si… au fost facute cu adevarat ale noastre de mana Andreei, odata ce am pornit in calatorie. Globalizare! Pranzul l-am luat intr-o bodega de la intrarea in provincia Alberta. Afara era frig si umezeala. Am intrat in localul acela sperand ca o sa gasim cald si uscat. Am gasit aer conditionat si intuneric. Am stat totusi sa mancam ceva (cald). Dar poze nu am ca eram prea ocupati cu dezmortitul. Cand am plecat de la restaurant am decis sa imi pun manusile de iarna (da, era frig!). Zis si facut insa abia demarez de pe marginea drumului ca tank-bacg-ul incepe sa falfaie (plecasem cu el deschis) si din el zboara manusile de vara. Soseaua era in regim de autostrada (spatiu verde la mijloc) deci nu puteam sa intorc. Asa ca Andreea face alergarea de dimineata/pranz inapi dupa manusi. Si plecam mai departe. Acum, cand scriu aceste randuri, ma gandesc ca toate intarzierile din ziua aia au avut totusi un rost, un rost fain. Bajbaiala de dimineata din Saskatoon, bomba unde am mancat, manusa pierduta pe autostrada… toate au facut ca la o anumita ora sa ajungem din urma o autocisterna. O depasesc asa cum am facut cu atatea altele (hehe, duse sunt vremurile ezitante din prima zi cand pe Montreal-Toronto ne mancaut tiurile). Abia depasit, camionul imi da flash-uri. Ma gandesc ca se ne saluta, bucurnadu-se ca vede steagul Canadei. Asa ca il salut si eu, ridicand o mana (astia aici nu stiu de salutul cu avariile, pe alea chiar le folosesc cand vor sa atraga atentia). Camionul imi da flash-uri din nou si apoi se angajeaza in depasire. “Hmm, asta e ciudat, abia l-am depasi si acuma ma depaseste el? Oare ce vrea? Eu cu el nu vreau sa fac liniute, daca vrea sa se duca, sa se duca” ma gandesc. Numai ca in timp ce era in dreptul meu, il vad pe sofer ca imi face semene cu mana aratand spre motocicleta mea. Ma uit in fata, ma uit in spate, nu vad nimic iesit din comun. Ce are domnule, arde ceva? Miros de fum nu simt (Doamne fereste). Intre timp, autocisterna termina depasirea si este exact in fata mea. Hmm sa vezi, poate imi facea semn sa trag pe dreapta? Super, de ce mi-ar face un tirist semn sa trag pe dreapta? Ia sa pun semnal, vad ce se intampla. Pun semnal si ma trag spre dreapta. Imediat pune si el semnal. Ooo perfect, deci asta era. Vrea sa vorbim. OK, sa vorbim. Ne opriom pe marginea drumului si pana imi dau eu jos casca, din cabina tirului-cisterna coboara… Lucian. Un roman stabilit in Canada de 6 ani, originar din Oradea. “Salut! Cand te-am vazut ca ma depasesti am vazut steagul Romaniei si am zis ca esti si tu un roman de aici iesit la plimbare. Apoi cand am vazut numarul de Romania si nu imi venea sa cred, ma frecam la ochi si parca nu imi venea sa cred. Vazandu-te si cu bagaje si incarcat asa, am zis ca trebuie sa te opresc sa vad ce e cu tine” Eu il salut, ii spun cine sunt si ce cautam prin partile acelea. Omul este super incantat ca ne cunoastem. Si noi la fel. Facem si o poza. Ma intreaba unde mergem. Ii spun ca azi as vrea sa gasim un sat numit Boian, locul unde au venit prima data in aceste parti colonisti din Bucovina. Imi spune “stiu unde este. Stii cum facem? Eu am terminat pentru azi cu munca. Ma urmezi pana la mine acasa, imi las camionul si te duc eu pana la Boian”. Acuma, cand cititi aceste randuri stiu ca poate nu vi se pare o idee asa buna sa urmezi un tir condus de un necunoscut pana intr-o localitate pe care nu o cunosti asa, pe nepusa masa. Insa noi in acele momente, vedeam bucuria sincera a omului. Era la sfarsitul programului, se intorcea dupa 3 zile de munca departe de familie. Poatea foarte bine sa dormiteze la volan, sau hai, daca ne zarea sa ne salute, ca pe niste conationali. In schimb, el ne-a oprit, ne-a invitat la el acasa si s-a oferit sa ne conduca pana in locul unde vroiam sa ajungem. Am considerat ca merita sa avem incredere in el. La urma urmei calatoria aceasta trebuie sa se bazeze si pe incredere. Asa am ajuns sa urmam cisterna de petrol, pana intr-un sat 50 kilometri mai “la vale”, unde locuia Lucian. O cunoastem si pe sotia lui Mirela si pe fiica sa Patricia. Sunt de 6 ani in Alberta si Lucian lucreaza ca sofer. La inceput pe masinile companiei petroliere. Acum insa si-a cumparat camionul propriu. “Este masina mea.” spune el cu mandrie si poti sa iti dai seama de asta cand il vezi ca se descalta inainte de a intra in cabina tir-ului. Inauntru este curatenie luna. Face curse pentru o companie petroliera. Care titei de la sonde spre anumite puncte de colectare. Lipseste de acasa cu zilele, in functie de cat de departe trebuie sa isi duca incarcatura. Acum numai ce se intorcea dintr-o tura de 3 zile, cand ne-a zarit pe noi. Ne invita sa ramanem la ei in acea zi si sa mergem la Boian doar cu masina lor, sa lasam motocicleta. Eu stau si ma gandesc putin la traseu. Azi ne propuseseram sa facem macar 500 de kilometri, sa trecem de Edmonton. Si noi mai avem 100 de kilometri pana sa ajungem la Edmonton. Dar pe de alta parte, chiar merita sa ne grabim? Nu putem recupera in alta zi? Hai sa ramanem. Ne-a suflat vantul toata ziua pana acum, suntem obositi si este si frig. Trebuie ca Lucian nu a aparut din intamplare in calea noastra. Azi nu ne mai grabim nicaieri. Ramanem. Ne indreptam impreuna spre Boian. Stiam de aceasta asezare dintr-un email primit de la comunitatea de romani din Calgary. Ei ne invitau sa vizitam cea mai veche asezare din zona Edmontonului, o asezare de romani, veniti primii aici in 1898. Iata pe scurt povestea: Au primit de la statul Canadian, pamant (cate 10$ pentru 80 hectare de familie) si ei s-au angajat sa faca asezare omeneasca in mijlocul pustietatii. Au asanat mlastinile, au inceput sa are si sa cultie pamantul. Au construit sat si scoala. Iar in varful dealului au inaltat biserica, cu hramul Sfintei Marii. Asa cum aveau la ei in Bucovina. Au pus si numele satului din Canada tot Boian, la fel ca acasa. Ne intalnim in fata bisericii cu domnul Suprovici. Este unul dintre putinii oameni ramasi inca in zona. Restul s-au imprastiat pe la oras. La inceput ii este rusine sa vorbeasca romaneste. Spune ca se teme ca nu mai stie a grai foarte bine romaneste. Il asiguram ca il intelegem. Si auzim un autentic grai moldovenesc. Domnul Suprovici s-a nascut in Canada. A fost doar o singura data in Romania, sa isi vada satul de origine din Bucovina (a calatorit in Ucraina pentru asta). Bunicul sau a fost unul dintre pionierii sositi aici la sfarsitul secolului XIX. Desi nu a fost in Romania decat o data, a invatat romana de la parintii sai. La randul sau, a tinut ca si copiii sai sa stie romaneste. Iar acum si nepotul sau o vorbeste. La fel Lucian isi dojeneste fata daca o aude ca mai greseste cate un cuvant in romaneste. “Sa nu iti uiti niciodata limba, cum ai sa te mai intelegi cu bunica ta?” ii spune. A fost un bun moment sa scoatem si noi iile din Voronet la iveala. A fost un sentiment ciudat sa ne aflam acolo. Asezarea nu mai este de ceva vreme o entitate administrativa in sine. Oamenii s-au raspandit si acum acolo au ramas doar o serie de ferme. Insa locul este o mica Romanie de la tara. Totul strans intr-un spatiu limitat, insa totusi autentic. Crucile din “tintirim” cu epitafuri romanesti, biserica impodobita cu lucrurile aduse de strabunicii sositi aici in secolul XIX, casele ramase (si transformate acum in muzeu), scoala veche, loc pentru evenimente speciale acum. Totul pastrat cu grija. Le multumim din suflet oamenilor de acolo. Ne simtim iarasi (pentru a cata oara in calatoria aceasta?) atat de aproape de casa. Lucian este un om extraordiar Imi spune ca si maine s-ar intoarce acasa. Daca… ehei dar asta este o discutie mult prea lunga pentru acum. (poate ar trebui sa scriu cu alta ocazie mai multe din lucrurile vorbite cu el). Mai bine va las cu versurile lui Grigore Lese. Una dintre melodiile pe care Lucian le asculta in cursele sale. Bucovina,plai cu flori Unde-ti sunt ai tai feciori? Au fosti dusi in alta tara Dar se-ntorc la primavara Inapoi cand or veni Tot pe tine te-or iubi Muntilor cu creasta rara Nu lasati straja sa piara Daca piere straja noastra A pierit si tara noastra Buna dimineata Romania! Scris dintre tantari, intr-un camping din Watson Lake.
  39. 5 points
    AnjinSan

    Lumea Noua

    #un mesaj cu destul de putine poze. Voi avea grija sa remediez asta in viitor. Cand erati mici, voi puteati sa dormiti in noaptea premergatoare unei plecari in excursie? Sau intr-o tabara? Eu nu prea. Ma tot foiam in pat. Pana la urma adormeam insa cu greu si cu ganduri. Acum, desi sunt mai mare, se pare ca vechiul obicei a revenit in forta. E drept ca si “excursia” care nu imi da somn este una ceva mai… mare. Si totusi. Ce e cu toata agitatia asta? De fapt nu e agitatie, sunt multe ganduri, aliniate unul dupa altul care trebuie musai sa iasa la iveala tocmai acum. Ganduri despre cum o sa fie acolo, daca o sa ne descurcam, ce o sa facem si multe altele. Si astea inca sunt ganduri asa, “mai generale”. Exista si unele concrete: Bun, in primul rand, actele le-ai pus? Le-am pus. Cablaraia, incarcatoare, camera? si inca prea mult, o sa mai renunt la o parte din cabluri. Haine? Daaa si nu mai deschid geanta pentru nici un motiv. Daca am uitat ceva, cumpar de acolo. GPS? Este, fara harti de America. Lasa ca vedem noi cum rezolvam… Ma, toate bune si frumoase, da’ actele, actlele le-ai pus. Le-am pus, am mai trecut o data prin punctul asta. Nu e nimic, trecem de cate ori e nevoie. (la ora scrierii acestor randuri, inca nu stiu daca am toate actele de care am nevoie cu mine. Probabil, ca voi putea spune asta cu siguranta… la drumul de intoarcere in tara). … Este ora 1:10 AM. In 2 ore si putin trebuie sa ma trezesc si eu nici nu am adormit inca. Andreea a decis ca nu se mai duce la somn deloc. Se invarte prin casa si mai “aranjeaza” unele amanunte de ultim moment. Somnul vine pe nesimtite… Nici nu e nevoie sa mai sune alarma. Ma trezeste Andreea. Hai ca e 3:40. (mda, Ante Meridian chiar). Hai! Imi trag buimac picioarele din pat si imi vine sa rad. Baaa, asta este ZIUA! Asta e MOMENTUL ala, pentru care te pregatesti de mai bine de un an. Si, in secunda aia, nu pare maret deloc. “Filmul” asta cu plecatul de dimineata la aeroport, ca sa prind “bus-ul” (da, airbus-ul A321) de Munchen il cunosc. Mai bine de 1 an am facut acelasi drum, la aceeasi ora, cu o valiza corporatista dupa mine. Da, numa’ ca vezi tu, acuma ai o casca moto in loc de laptop, ai o geanta de voiaj in loc de troller si in loc sa te gandesti daca o sa ajungi la biroul din Napoli pana in ora 10, te gandesti daca o sa fie greu sa scoti motocicleta din vama la canadieni. … Deci nu e chiar filmul pe care il stiam. Este altceva. Ceva ce inca nu pot cuprinde exact. Si nici nu pot explica. Dar acum nici nu imi sta mintea concentrata pe necunscuta asta din viitor. Ci inisistent imi revin in minte ultimele zile. Nu stiu exact cand si cat am dormit. Insa stiu ca au fost intense. Eu nu sunt deloc lacrimogen de fel. Chiar mi s-a spus ca sunt cam “de piatra”. Insa nu pot sa nu ma gandesc iara si iara la toate mesajele, la toate zambetele,la toate gesturile. La intalnirea din Gradina O’ar, la tortul mancat cu bagajele nefacute la numai cateva ore inainte de plecare, la ajutorul neasteptat si dezinteresat primit din atatea parti, La parintii, prietenii, colegii de munca, la… tot. … Suntem in masina si Andreea sta tacuta. Ii este si somn. Insa mai este ceva. Are si ea emotii. Dupa atatea drumuri facute doar ca sa ma duca pe mine la aeroport, de aceasta data nu ne vom desparti la securitate. Continuam impreuna. … Suntem pe culoarul ce duce la portile de imbarcare. Parintii ce ne-au condus la aeroport au ramas in urma. Dupa luni de pregatiri, pasim, parca timid spre realitate. Doi oameni, putin somnorosi, dar tinand cu incredere in mana castile moto. Singurul lucru ce ii diferentiaza de oamenii ce pleaca in Antalia. Nu stiu daca ne vom descurca in aceasta calatorie! Nu stiu daca vom ajunge unde ne-am propus. E chiar mai putin important. Banuim ca o sa ne placa drumul, indiferent de numele destinatiei. Si mai ales stiu ca ne vom bucura sa ne reintoarcem acasa, atunci cand o sa vina momentul! Si asta datorita voua. Multumim pentru tot! Continuam, impreuna! //scris in Aeroportul din Munchen, dupa cateva nopti cam nedormite, asteptand sa ne imbarcam in zborul catre Montreal.
  40. 5 points
    Zvastica, Omul de Fier si Magicianul - Partea I Couchsurfing: Garden Route, Port Elizabeth, Somerset East 11 - 15/04 Plecasem de la Cap Agulhas in voie buna. Dar in emisfera sudica deja se intuneca devreme si seara e atat de frig incat imi ingheata mainile pe ghidon (am pierdut manusile Dainese de mult, in Windhoek, iar cele de rezerva s-au scorojit de la caldura si pur si simplu nu ma mai incap). In Africa de Sud - am fost sfatuiti de nenumarate ori - nu e safe sa campam oriunde, nu ca ar fi multe terenuri ne-ingradite cu sarma ghimpata. Campsite dupa campsite insa, in seara accea, nu ma gasit nimic deschis, decat un hotel obosit unde tariful ar fi fost in jur de 60 de euro pentru doua paturi. Cand am ajuns in Bredasdorp deja era noapte. Am vazut niste motoare parcate in fata unui pub, The Pink Piano, si am intrat sa cerem un sfat. Daca nu esti genul care intra in vorba cu necunoscuti care iti ofera ospitalitatea, nu are rost sa bati drumul pana in sud-Africa. In tara asta trebuie sa uiti de prejudecati si sa nu te astepti la nimic. Noi asta am facut, pentru ca noi astia suntem, si am fost rasplatiti, si cu rele, dar mai ales cu bune. Poate ca natiunea asta eterogena are probleme la capitolul coabitare pasnica, dar structura multi-polara a societatii a dus la nenumarate 'adaptari', tot atatea lectii de viata pentru cineva care vine dintr-o tara ca Romania. Aici oamenii se pot retrage la periferia vietii sociale, unde isi contruiesc propriul univers si isi cultiva unele dintre cele mai interesante hobby-uri. O sa incercam sa impartasim cate ceva din experienta noastra de nomad pe canapelele sud-africanilor, cat de obiectiv putem. La drum! In Cape Town am fost gazduiti de un evreu cool, care lucreaza in industria cinematografica si de prietena lui romanca. Apoi, in loc sa dam peste tineri care trag liniute de coca, asa cum fusesem preveniti, am fost primiti de un cuplu crestin de Afrikaner. Comunitatea de motociclisti insa a compensat dezamagirea - cu informatii valoroase si ture faine. La 300 de km de Cape Town, in The Pink Piano din Bredasdorp, grupul posesorilor de 'vitezane' nu promitea nimic grozav. Vestimentatie din piele neagra, insigne cu zvastica, tunsori soldatesti si o tipa cu cizme pana la genunchi si machiaj goth. Ne-am baut ceaiul si berea, cat gasca se sfatuia in Afrikaans. Cateva telefoane mai tarziu, tipul de langa noi, ne face o oferta de nerefuzat, zambind pe sub mustata: suntem invitati sa dormim la el acasa, tocmai a vorbit cu sotia si cei doi copii, care sunt incantati sa ne primeasca. JJ, posesor de GSXR de 1000, este mecanic la centrul national de testare si service al industriei aviatice militare din Africa de Sud. Sotia lui preda engleza la un liceu mixt. Ne-am intins pana tarziu in noapte, la pahar dupa pahar de povesti. Dimineata am facut schimb de adrese si ne-am luat, cu regret, ramas bun. Multumim JJ! Inca o dovada ca aparentele inseala… Coasta Oceanului Indian (Garden Route) este renumita ca unul dintre traseele cele mai frumoase pentru sofat din lume. Nu ne-am lamurit de ce: autostrada e aglomerata si obositoare, ca sa vezi faimoasele golfuri din cartile postale trebuie sa faci de fiecare data zeci de kilometri dus-intors pana la ocean. Drumul merge de fapt la mare distanta de tarm si partea pitoreasca se intampla in statiunile de vacanta care sunt insirate pe litoral. Am mai cotit pe unde am putut ca sa mirosim briza si sa vedem oceanul, insa nu aveam in plan sa risipim timp si bani prin pensiunile cochete: eram asteptati in Port Elizabeth. In 1488 Bartolomeo Diaz era primul european care ajungea in Mossel Bay. Ne-am oprit cat sa comunicam cu gazdele de diseara si sa mancam ceva. Orasul este incantator, dar scump. Am tras la o cafenea simpatica, detinuta de arhitecti. Localnicii ne-au trimis la Sea Gipsy pentru a gusta din faimoasele stridii locale, insa nu se compara cu ce am mancat in Walvis Bay! Pe Garden Route - atunci cand nu e full de masini Dupa Knysna, plictisiti de moarte de autostrada, am facut stanga catre Route 62. In cativa kilometri eram singuri pe un R340, un drum superb de pietris. Contrastul era prea tare: aer curat, muntii acoperiti de vegetatie, cascade supurande, traseu sinuos. In prima oara ne-am oprit de cateva ori sa facem poze, apoi pur si simplu am uitat. Drumul - prin trecatoarea Pince Albert - arata cam asa: Odata muntele traversat, am iesit in Route 62, care taie drept zona deluroasa si cateva parcuri nationale. Insa se facea foarte repede noapte, asa ca nu am apucat sa vedem mare lucru. Am facut plinul si am completat ce aveam la pachet cu de-ale gurii dintr-un supermarket. In Port Elizabeth am ajuns dupa 8. Gazda noastra ne urmarea aventura inca de anul trecut si ne invitase sa ne arate imprejurimile. Nu stiam nimic despre Bernard, cu atat mai mare surpriza sa aflam ca este unul dintre putinii oameni din lume care a terminat - nu doar o data - cea mai dificila competitie sportiva de anduranta din lume: Ironman. 3,8 km inot in ocean, 180 de km ciclism, 42,2 km maraton, doar numerele astea insirata sunt de ajuns pentru a intimida pe oricine. Dar nu si pe Bernard, care are in palmares zeci de triatloane si competitii de inot si doua competitii Ironman terminat cu timpi impresionanti: ceva peste 11 ore, cand recordul mondial depaseste 8 ore si limita este de 17! Astfel de performante impun disciplina si antrenamente dure, dar pentru Bernard, perfectionist si pasionat, un astfel de regim de viata este normal. Am petrecut cateva zile insorite cu un cuplu 'de fier', pentru ca iubita lui Bernard, Sharmyn, a terminat si ea de doua ori cu lauri faimoasa competitie. Exemplul lor de curaj si generozitate ramane unul dintre cele mai emotionante din calatorie. Cu Bernard si Sharmyn Port Elizabeth este al treilea port de cargo ca marime din Africa de Sud, edificat de-a lungul lagunei si fortului din 1799, dar botezat oficial abia la sosirea colonistilor britanici in 1820. Englezii au esuat la tarmul insorit, unde briza neimblazita framanta dunele. In prezent orasul formeaza, impreuna cu Uitenhage centrul industriei automobilistice din Africa de Sud, iar in golful Nelson Mandela se organizeaza an de an in aprilie competitia Ironman. Plajele pustii sunt minunate pentru picnic, asa ca ne-am executat, cu pui fript si o sticla de Merlot. Putinele locuinte rustice care au supravietuit modernizarii sunt exploatate turistic Zone de agrement si mall-uri chic sunt aliniate la litoral. De pe terasa unei cafenele cu wifi zarim comercianti ambulanti de suveniruri africane de duzina, denumite peiorativ - incepand cu Zambia - 'curios'. Nu degeaba Port Elizabeth este poreclit 'Orasul prietenos': un alt cuplu de motociclisti ne oferise gazduire dupa ce ne urmarisera calatoria pe advrider.com. Asa ca am luat cina impreuna, noi doi si Bernard la Terry si Dorianne, o seara prea scurta insa pentru cate lucruri ne-am descoperit in comun, pasiunea pentru natura si faptul ca Terry este unul dintre cei mai cunoscuti arhitecti din oras fiind doar cateva dintre ele. Dar Bernard planuise pentru noi o iesire la tara, pe ferma tatalui sau, care s-a retras la 73 de ani pe pamanturile parintesti, la cateva zeci de kilometri de Somerset East. De neratat! Ne-am suit pe cai: noi pe Tenere, Bernard pe un BMW R1100 S din anii 80', si, dupa 150 de km de asfalt si o gustare cu fructe de cactus, am tras in fata domeniului Avon Heights. Casa e plina de amintiri si obiecte pretioase: scaune pliante de serie mica executate pentru armata britanica in anii 30', fotografii de familie, mobila vintage si o bucatarie cu un sarm inefabil Printre micile comori de familie se numara si un Harley din 1932, unul dintre cele 1137 dintr-un lot produs special pentru armata britanica. Visul lui Bernard este ca intr-o buna zi sa redea viata 'mostrului'. Cel mai pretios secret este insa cascada de la ferma, un loc care iti taie rasuflarea. Am pus berile, taraneste, la rece in apa limpede ca cristalul si am incins un braai adevarat. O gasca relaxata Si cascada, care formeaza la baza mai multe locuri bune de baie Tot ce e bun are si un sfarsit Incheiat insa cu un drum pana la spitalul de stat in Somerset East, pentru ca tatal lui Bernard s-a renit intr-o piatra. Am asteptat trei ore sa ii fie suturata plaga, timp in care ne-am convins ca un spital de tara nu e departe de nivelul Municipalului din Bucuresti
  41. 5 points
    Toni

    Codul Clubului Motoveteranilor

    In atasamentul acestui mesaj, gasiti informatii despre cine suntem, dupa ce reguli si criterii ne calauzim si cum poate, oricine doreste, sa ni se alature. Pentru orice alte informatii si/sau discutii, aveti la dispozitie celelalte topicuri ale acestei sectiuni. Va rugam sa luati la cunostinta ca oricine doreste sa posteze in oricare topic din aceasta sectiune (Clubul Motoveteranilor) a forumului, este rugat sa tina cont de faptul ca pe aceasta sectiune, nu sunt permise sub nici o forma si nici intr-un context, jignirile directe sau insinuate, cuvintele jignitoare, injuraturile, amenintarile si alte fapte similare la adresa niciunui user, indiferent daca face parte sau nu din Clubul Motoveteranilor. De asemenea, va rugam sa luati la cunostinta, de la bun inceput, de faptul ca aceasta sectiune este moderata de catre un membru al Clubului Motoveteranilor si astfel de postari vor fi sterse imediat, fara nici o explicatie. Multumim pentru intelegere! Codul Clubului Motoveteranilor 2016.pdf
  42. 5 points
  43. 5 points
    Prieteni! Fara ajutorul nostru, doar o minune il poate ajuta pe micutul Andrei sa inceapa acest sezon competitional. Talentul sau, ajutorul primit de la cei din jur si eforturile parintilor nu mai sunt de ajuns pentru ca el sa se poata inscrie in acest sezon competitional. El are nevoie de un nou ambreiaj, cat si de o aprindere noua pentru motocicletele sale "Turbo"si "Fulger". Plus alte fonduri necesare unei participari sustinute. Pentru asta, are nevoie de ajutorul nostru. Cine este Andrei? http://www.micutulandreifilimon.com/ Suntem motociclisti sau nu mai suntem? Hai sa dam o mana de ajutor camaradului nostru! Vom strange timp de o luna incepand de astazi bani, spre a-l sponsoriza pe Andrei. Suma minima ce poate fi donata este 50 de lei, adica aprox 10 euro sau echivalentul a cca 10 litri de benzina. Ma oblig ca pentru donatorii din Bucuresti si imprejurimi, sa ridic personal banii si sa eliberez donatorului o chitanta de mana. Acesti donatori vor fi listati pe acest topic, cu suma donata iar pe 5 mai (ultima zi in care se pot face donatii) am sa trimit banii stransi lui Andrei. Pana acum au donat urmatorii: LISTA DONATORILOR: - Iza - 50 lei -Viesparul - 50 lei Astept cat mai multi dintre voi pe aceasta lista. Haideti, oameni buni! Cei care prefera donatii directe, cei din alte orase sau din strainatate pot dona direct in contul lui Andrei: cod IBAN: RO10RNCB0608053715060001 banca: BCR titular cont: Filimon Simina Alina Donati 50 de lei pentru Andrei ! Haideti sa ajutam acest copil sa mearga inainte! Victoriile sale vor fi si ale noastre!
  44. 5 points
    Penetru

    Ciinii Vagabonti.

    Am sa postez fara sa ma uit in urma la parerile celorlalti pentru ca nu am timp. Recunosc ca-s fanul stirilor tragice despre vanatori,ma bucur ca un copil cand aud ca inca un vanator si-a luat un glont in cap de la un coleg,consider normal sa guste si ei din "doctoria" pe care o administreaza bietelor animale. Primitivismul unui asemenea om ma inspaimanta,simte nevoia de a-si afirma superioritatea prin dreptul asupra vietii si mortii unei fiinte care si asa are viata grea. Numerosi vanatori care nu au reusit sa omoare nimic isi potolesc frustrarea impuscand caini vagabonzi sau caini de vanatoare de ai confratilor intalniti in padure. Cred ca a omora un animal din placere denota o afectiune psihica grava.
  45. 5 points
    mciaulih

    Colegu'

    Ok. Pregatiti esafodul si executati-ma. Daca vrei inapoi combinezonul eu ti-l dau.Mi-a fost de ajutor. Momentan nu mai am cum sa merg cu motorul si nici bani sa il repar. Da e adevarat ce vedeti acolo pe net si nu voi nega. Lui Dark Rider i-am explicat pe privat care e treaba. O sa o zic si public. Nu am mai avut relatii intime cu o femeie de 8 ani de zile. Asta e purul adevar. Multumiti? P.S. Nu am nici o reputatie si nici nu m-am straduit sa imi cladesc una.
  46. 5 points
    DARK-RIDER-82

    Despre Tiganizare Si Tiganie

    DA , asa-i ! Eu : mi-a fost strambat nasul in parcul Nicolae Balcescu din Focsani pe cand aveam vreo 12 ani pentru ca n-am avut "o tigara"... Mi-a pus unul cutitul la gat ca sa-i dau tot ce aveam la mine si mi-a luat un inel de argint ... Am fost depasit de o dacie berlina alba de Ilfov si mi-a f...t ala o frana in fata DUPA ce m-a depasit de l-am ocolit milimetric+ franat ... Iar toti din masina(tigani , lojic) erau cu "degetelul mijlociu" pe sus... Eu ce sa mai zic?! Decat WTF?! Mi-am vazut de drum , lasandu-i pe ei sa se DUCA DRACULUI cu tot cu dacioasa lor... Dar n-am oprit! Oricum ar fi , tiganii fac numai belele! Cine zice altfel , ori e si el tigan , ori are afaceri cu ei si , e pupincurist notoriu! Hai dom'le , ca visezi frumos! OBSCEN de frumos... EU zic asa : in urmatorii maxim 10 ani ne incaleca tiganii si devenim o minoritate!
  47. 5 points
    ehhh , atata empatie... aici e vorba de ziua de nastere a unui OM IMPORTANT! Vladimir Putin... chiar nu se poate sa existe nici macar UN TOPIC nemanjit de cearta "unora"?! cat rahat pentru nimic... aloooo noni ce dracu' facem aici?!
  48. 5 points
    tanasescuandrei74

    Probleme Cu Un Moderator

    TANTI MOTO-PITZI , UITE CARE-I TREABA: AI SUPARAT-O SI PE JOLLY SI PE MINE(MAI PUTIN CA MI SE RUPE /ULA DE REPUTATII PE ACEST "FORUM"...) ! DACA NU SE FACE DE LA SINE REPUTATIA CU +20 , + "N" FARA NUMAR, SI MIE SI LUI JOLLY , NE-AM INTELES EU SI CU JOLLY SA O PUNEM DE UN IEPURE LA CUPTOR IN MAXIM 24 ORE! DA, O SA-I FAC O VIZITA LUI JOLLY SI O SA GATIM ACEL IEPURE PE CARE I L-AI DAT ! SI VORBESC CAT SE POATE DE SERIOS! MULTUMESC ANTICIPAT! DE CACATUL DE CORNHOLIO NU MAI ZIC NIMIC... PANA LA URMA DACA EL POATE SA SE PISE CU BOLTA PE TOTI USERII ACESTUI FORUM , "CRED" CA POT SA-MI BAG SI EU /ULA IN ORIGINILE VOASTRE SI IN CUTIA LIMBII VOASTRE ! ATI DAT DOVADA DE MARE JEG, NESIMTIRE , IMPUTZICIUNE UMANA DE MARI PROPORTII SI DEJA CRED CA E DE AJUNS! As mai fi extrem de curios cine da acele "note"/calificative fiecarui user in parte! PANA LA URMA DE CE EXISTA ACELE "CHESTII"? sau poate ne explica Noni mai bine , ca vad ca nici el n-are absolut nimic de comentat in privinta "Moderatoarei cu mult jeg in gura" sau a "gajiului cu fatzau de muiere , fatalau prost , si care s-a scapat pe el din primele 2 secunde daca nu vine cu alti doi barbati dupa el , sa fie sigur ca nu-si ia MAREA BATAIE atunci cand se simte cu musca de cacat pe caciula aia de tot Kacatul...
  49. 5 points
    ati suparat-o pe JOLLY , ce naiba mah NATARAILOR?
  50. 5 points
    "mah natarailor" , WARN-UL PE CARE IL ARE FIECARE , IL VEDE NUMAI ACEL USER! fa un screenshot si vb dupa bine... ca eu am minus 6 la reputatie... asta-i alta "dilema" TRE' SA TE PLACA LUMEA... TOTUSI , INCREDIBIL "DOM'LE" CUM TAC MALC ASTIA DOI "INCULPATI"! CRED CA REPREZINTA NESIMTIREA LA COTE ASTRONOMICE... CA DE INTRAT PE FORUM INTRA!
×