Mergi la conţinut

Macintosh

Membri
  • Conţinut

    870
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Days Won

    11
  • Online

    19d 8h 27m 27s

Tot ce a postat Macintosh

  1. Clapete Acceleratie

    Cesar? Te intreaba baiatul asta ceva... Daca vrei ii raspund eu, dar mi-e ca-l invat sa se incalte cu fesul! :)
  2. N-Am Titlu

    Astazi am avut ocazia sa vad inchisoarea pentru indezirabilii politic, devenita muzeu, din Sighetul Marmatiei de pe strada Corneliu Coposu. Pentru cei mai slabi de inger si mai pacifisti, va recomand sa nu cititi mai departe. Credeam ca am vazut si amfacut destule ca sa nu am probleme la o asemenea vizita. M-am inselat amarnic. Am vazut holuri intregi tapetate cu pozele celor care nu au mai scapat cu viata. Am citit marturiile celor care au reusit sa iasa pe propriile picioare de acolo. Am citit cu durere in suflet scrisorile detinutilor care cereau rudelor provizii care stiau ca nu vor ajunge niciodata la ei. Martori care au descris decapitari cu sabia, scalpari, mutilari diverse, tratament animalic si atatea grozavii care mi-au umplut sufletul cu durere si ura. In primul rand, nu am fost singur. Am fost cu prietena mea si cu 2 colege ale ei. Toti patru sociabili si vorbareti din fire. Nu cred ca an schimbat 5 cuvinte in 90 de minute cat am ratacit prin acea puscarie. De cum am intrat, am simtit ca o gheara in inima si parca mi se dublase inexplicabil greutatea. La intrare am platit 24 de lei pentru 4 bilete si am mai primit pe o foaie A4 cateva date despre inchisoare, inclusiv munca depusa de Ana Blandiana de a o transforma in muzeu. A urmat un mic hol cu 3 harti mari ale romaniei pline de cruci. Fiecare cruce reprezenta lagarele politice, inchisorile, gropile comune si taberele de munca fortata. Am pierdut numaratoarea dupa prima suta. In acelasi timp, vocea Anei Blandiana imi povestea despre cele peste 2 milioane de victime ale sistemului comunist si despre chinurile la care acestia au fost supusi. Fericiti cei care au fost executati pe loc impreuna cu familiile lor. Nu credeam ca voi spune vreodata asa ceva, dar este adevarul. A urmat vizita parterului. Am vazut 2 holuri interminabile tapetate cu pozele celor care au murit acolo. M-au umplut de o durere combinata cu o ura pe care pentru prima data in viata mea nu mi le pot controla. Oameni, ca mine si ca voi, cu priviri inteligente, cu dorinta de viata in ochi, cu priviri bonome si placute. Bunicul meu si al vostru. Cu sperante si cu vise. Doamne si domnisoare, barbati si baieti, copii. Nimic si nimeni nu a scapat. Au macelarit tot ce au prins. Trebuie sa plec de la wi-fi-ul asta, continui cand ajung la alt net. Imi cer scuze pentru greselile de ortografie, scriu de pe tableta sau de pe telefon, in principiu de pe ce prind semnal. Tot la parter am vizitat cateva camere in care erau expuse "imbracamintea" , "incaltamintea" si "efectele personale" ale detinutilor. O vesta atat de peticita ca nu iti mai dadeai seama din ce era facuta. Niste perechi de sosete care aveau nevoie de eticheta pentru a-ti da seama ce sunt. Un toc de ochelari facut din hartie si carton. O inimioara facuta pentru o fiica din coada unei periute de dinti. O zi de nastere la care autorul stia ca nu va ajunge. Nici la aceea si nici la urmatoarele. Nu suntem singurii vizitatori ai muzeului. Mai sunt oameni. Toti au aceeasi privire consternata, tulburata si indurerata. Parca nimeni nu vorbeste. Singurele cuvinte care sunt rostite sunt strictul necesar si sunt soptite atat de usor, incat te simti ca unul dintre acei detinuti care nu are voie sa comunice cu restul. Dar privirile lor ma intreaba: vezi si tu? Simti si tu? Cum au putut sa faca asa ceva? Nu acum o mie de ani. Cei de aici au fost rudele noastre. Sange din sangele nostru. Dar nimeni nu poate rosti nimic. Unul dintre angajatii muzeului imi face semn sa vin spre el si-mi spune in soapta sa urc la etaj unde sunt celulele. Fiecare celula este curatata si renovata, dar parca simti in tine frica, dezamagirea si disperarea pe care au simtit-o ocupantii. Am incercat sa intru e rand in fiecare, dar nu am reusit. Am fost in celula in care a murit Iuliu Maniu. O camaruta de doi metri patrati si cu un pat de fier. O fereastra mica, cu vedere la cer completeaza decorul. Aici s-a prapadit un mare roman, de mana altor romani. Caut cu disperare ceva in camera aia dar nu gasesc. Nici eu nu stiu ce caut. Parca ar fi trebuit sa ramana ceva, o amintire, o vorba, un cuvant scrijelit pe perete, dar nu exista... O celula mai mare, care astazi ar acomoda 5-6 infractori comuni, era folosita pe post de dormitor pentru 30-40 de detinuti politici, majoritatea intelectuali. Pe pereti sunt scrisorile lor catre familii si fisele lor matricole de penitenciar. Punctau meseria lor, clasa sociala din care faceau parte: burghezi sau tarani ce au refuzat colectivizarea, averea lor si a familiei si cam atat. In urmatoarea celula este un alt vizitator, cam de o varsta cu mine. Nu-l cunosc, dar imi face un semn. Din ochii albastri inlacrimati imi face un semn ca vrea sa citesc ceva. Ma indrept catre acea parte a peretelui si vad poza unui tanar in floarea varstei. Citesc, era un poet. Isi facuse prin multa truda un ziar al lui. Fusese gasit vinovat pentru ajutarea miscarii de rezistenta anti-comuniste. Daduse o plasa cu mancare unor prieteni, care au impartit-o cu cativa membri ai rezistentei. Au urmat de cinci ani de batai zilnice, torturi dintre cele mai sinistre. Pe acelasi perete erau si scrisori post decembriste ale prietenilor acestuia care ramasesera in viata. Un tip naiv, binevoitor si dedicat credintei in libertate, in ciuda torturii suportate in inchisoare, nu divulgase nici un alt nume. A murit la o luna dupa eliberare cand o aschie din coastele sale distruse i-a patruns in inima. Avea 33 de ani. Declaratiile prietenilor imi spun ca erau siguri ca vor fi arestati cand au auzit ca tanarul este in mana comunistilor. Nu le venea sa creada nici acum ca poetul firav le protejase identitatea. Incerc sa inteleg prin ce a trecut omul acesta si ma gandesc ca cel mai probabil nu as fi rezistat atat si nici nu as fi ramas tacut. Vizitatorul asteapta linistit sa citesc tot. Cand termin si ma uit la el imi sopteste: de ce? Dar nu stiu ce sa-i raspund. Bag capul in pamant si ies pe culoar. Nici eu nu inteleg. Cum au putut sa faca asa ceva propriilor semeni? Nu alta rasa, nu alta natie, ci celor ca ei, nascuti si crescuti de aceleasi mame, pe acelasi pamant. Am intrat in alta celula. Aici pe toti peretii sunt marturii ale celor scapati, cu privire la atrocitatile pe care le-au suportat sau le-au vazut. Aparent, paznicilor li se parea amuzant sa-i aseze pe burta, unul peste anul in stilul piramidei ca sa vada care lesina primii, cei de la baza, cei de la mijloc sau cei batuti mar pe care-i aruncau peste ceilalti. O alta tortura era ziua de baie, in care detinutii, indiferent de sex erau inghesuiti intr-o celula de 20 mp cu un lighean. O celula de 60 de detinuti aveau dreptul la 30 de minute la toaleta, o camera de cativa metri patrati cu 2-3 galeti. Asta nu se intampla in 1200 era noastra, ci imediat dupa 1946, pana in 1977. Exista si cateva povesti care te fac sa crezi ca exista macar un happy end. Unul dintre detinuti a evadat, gasind pentru scurt timp adapost in curtea unui taran, care om bun l-a ascultat, i-a dat de mancare si l-a protejat cat a putut. Dar in viata reala nu exista happy end. Paznicii inchisorii au aparut in curtea taranului in timp record. In acelasi timp record, detinutul a fost desconspirat de catre taran, care a trebuit sa vada pe viu cum familia ii este calcata in picioare la propriu de bocancii comunisti. Copiii i-au fost adusi la o masa de carne vie, dupa ce militienii i-au fortat sa se culce cu burta pe pamant si s-au suit pe ei cu picioarele. Probabil nici nu mai trebuie sa mentionez ca nici taranul samaritean si nici familia acestuia nu au scapat. O alta distractie a gardienilor era ca in zilele caniculare de vara sa bata in cuie geamurile celulelor, temperatura in interiorul incaperilor crescand rapid, cauzand stari de lesin si in randul detinutilor. Un gardian nu a fost multumit de munca unuia dintre detinuti asa ca i-a tras un piolet in cap, ce i-a patruns acestuia prin craniu. Uimitor, intelectualul (cam asta era clasa majoritara) nu a murit, dar a fost redus la mintea unui infant de maximum un an, plangand cand ii era foame, facand pe el si nefiind in stare sa mai articuleze vreun cuvant tot restul vietii. Unul dintre superiorii penitenciarului s-a gandit ca ar fi amuzant sa atarne femeile de grinzile din tavan, legandu-le parul de carlige. De cele mai multe ori, scalpul femeilor ramanea agatat de tavan, acesta cazand la pamant. Daca inca mai erau constiente, erau batute cu bestialitatea pana lesinau. Tinerii studenti au fost clasa cea mai defavorizata. Dintre acestia, abia daca au supravietuit 15%. Erau batuti zilnic cu atata sarg si dedicatie, incat unul dintre detinuti spunea: Nu le mai recunosteam fetele. Erau carne vie si sange. Le zdrobeau degetele in usi. Ii bateau cu biciuri, bate si ii calcau cu bocancii. Ii infasurau in sarma ghimpata dupa care trageau de aceasta din doua directii diferite. Asta le rupea direct carnea de pe oase. Unul scrisese cateva cuvinte: "m-am trezit dupa o bataie crunta. Ma uitam in jurul meu si nu distingeam nimic, decat ca era o dimineata insorita. Mi-am dat seama ca loviturile pe care le primisem in cap mi-au afectat vederea. Mi-am vazut in jur toti prietenii, zacand in balti de sange. Stiam ca sunt ei, dar nu-i recunosteam, nu mai aveau nici o trasatura distincta, capetele erau atat de umflate incat mi-era greu sa-i identific." Alt nenorocit de gardian a avut stralucita idee de a capitona toate celulele cu sarma ghimpata, astfel ca detinutii sa nu se poata rezema de pereti. Pe langa aceasta, din cauza numerele sporite pe un spatiu atat de mic, acestia se intindeau pe jos cu randul. Dar asta nu era permis, ei trebuind sa stea in permanenta in picioare, astfel ca orice detinut vazut intins pe jos era supus unui tratament "special". Lasand toate la o parte, detinutii nu aveau voie sa se uite pe geam, sub amenintarea unor pedepse grave. Chiar daca geamurile nu dadeau in afara, ci doar in curtea interioara a penitenciarului. In aceasta idee, au fost montate obloane la toate geamurile. Intru in alta incapere. Acesteia i se spunea "camera neagra". Asta pentru ca nu avea nici o sursa de lumina. Nici o fereastra. In pardoseala este infipt un drug de fier. De acel drug sunt legate niste lanturi cu catuse. Intr-o fractiune de secunda parca mi se deruleaza in cap filmele victimelor ce au stat in acea celula de izolatie. In alta incapere am citit ca procedura era in felul urmator: o bataie crunta, dupa care ti se punea un sac pe cap, dupa care te duceau in acea camera. Erai legat cu lanturi de podeaua rece de piatra. Cand iti dadeai seama unde esti, stiai ca vei sta acolo cateva luni bune si ca cel mai probabil nu vei mai iesi in viata. Deja s-a facut o ora de cand stau aici si simt o apasare pe umeri, pe inima si pe constiinta. Simt ca vreau sa le fac rau animalelor astora, vreau sa-i fac sa sufere. Dar imi dau seama cu regret ca majoritatea lor au murit linistiti in propriul pat. Nu ma pot abtine asa ca ma gandesc ca le-as putea vana familiile. Copiii, ajunsi acum parlamentari si politicieni. Le-as spinteca burtile sa le vad matele cum se scurg spre pamant, iar eu peste ei ranjind calm si linistit. Imi scutur capul si incerc sa ma calmez, pot mai mult de atat. Cobor la parter si incep sa ma uit dupa iesire. Simt nevoia sa fumez o tigara si sa ma uit la cer. Dar nu e sa fie. Acelasi angajat al muzeului, un batranel binevoitor dar deja obisnuit cu ororile acestei inchisori ma ia de brat si imi spune la ureche: "hai sa-ti arat si curtile interioare, sa vezi tot". Cu greu dau din cap aprobator si il urmez. Imi deschide usa si-mi spune: "aici ii lasau sa se plimbe 3 ore pe zi. Cateodata". "Hai in curtea mare mai intai si dupa aia iti arat si capela". Curtea mare nu este nimic special. O curtea de inchisoare, am mai vazut destule. Dar in mijlocul curtii sunt cateva statui in dimensiuni naturale, mutilate in diverse moduri. "Fiecare statuie simbolizeaza unul dintre modurile de tortura sau felul in care au fost omorati. Uite, statuia fara cap simbolizeaza detinutii decapitati de paznicii comunisti." Tine neaparat sa-mi povesteasca si despre restul in timp ce ma impinge usor spre ele. NU! Am vazut destul, nu mai vreau. Ma intorc cu spatele la statui, punandu-mi in acelasi timp gluga in cap, incercand sa scap de ploaie si de imaginea groteasca a statuilor. Din pacate, in asemenea locuri doar prin a-ti muta privirea, tot nu scapi de realitate. Pe peretele din stanga mea observ cu greu printre picaturile de ploaie o serie de nume. Pe o inaltime de 3 metri si o lungime de peste 100 de metri, sunt batute prenume plus nume, cu un simplu spatiu intre ele. Imi ia cateva secunde sa-mi dau seama ca sunt sute de nume. Ba nu, mii. Batranelul se uita la mine, parca imi simte nelamurirea si printre dintii rari imi zambeste si-mi spune: "Aici sunt scrise numele tuturor celor care au murit aici. Mai sunt inca 2 pereti la fel de lungi la capela". Imi aduc aminte de cuvintele Anei Blandiana. 2 milioane de victime. Din auzite, numarul nu pare extraordinar. Dar cand le vezi scrise....doar o mica parte dintre ele.... Imi dau seama ca ceea ce am scris este dezordonat si probabil aleator. Asta este ceea ce mi-a ramas in cap. Asta si un ciudat sentiment de neputinta. Sa vad prin ce au trecut oamenii astia, pentru simplul motiv ca nu le-a placut secera si ciocanul. Pentru ca nu au vrut sa-si dea vaca colectivizarii. Pentru ca nu au vrut sa taca. Pentru ca nu au vrut sa se supuna unui sistem ce-l stiau gresit si corupt. Pentru ca nu au vrut sa renunte la credinta. Pentru ca nu au vrut sa renunte la ceea ce-i facea oameni printre animale. Strabunicul meu a fost unul dintre acesti detinuti. A fost gasit vinovat pentru organizare de jocuri de noroc (in familia mea -strict- se juca si inca se mai joaca poker) si pentru colaborare cu legionarii (la rugamintea acestora, le sfintise o troita). Nu a fost in penitenciarul din Sighet, ci in unul din Dobrogea. Cred ca nici el nu stia cu exactitate in care. El, pentru ca era preot, cand putea, tinea slujbe si recita citate din biblie pentru restul detinutilor. Profesorii tineau ore pe diverse teme, practic fiecare intelectual incerca sa-si tina mintea functionala si ocupata. A fost eliberat dupa opt ani, intr-o stare de sanatate precara. Bunica-mea si acum imi povesteste ca nu l-au recunoscut cand l-au vazut la poarta. Batut in ultimul hal si slab de parca urma sa se curete a doua zi. Dar a fost puternic si a mai trait multi ani, murind in 1989 dupa revolutie. Totusi nu a trait destul cat sa-l intreb: "tataie, tu i-ai iertat? Ca eu nu stiu daca pot. Nici macar nu stiu cum." PS: desi aveam aparat la noi si eram chititi sa facem poze, nici macar nu am scos camera din geanta. Pur si simplu nu am putut.
  3. Despre Profesionalism. Stie Cineva Cum Vine Aia?

    Din intamplare si eu am avut ocazia sa joc in ambele tabere. Am prestat si am primit cash, am primit servicii si am dat leafa cuvenita. Tind sa recunosc ca datorita firii mele lenese si chiabure imi place mai mult a doua varianta. Dar nici nu pot sa uit tepele pe care mi le-am luat, efortul depus si frustrarile pe care le-am acumulat muncind pentru altii. As fi chiar caine sa ma comport si eu ca unii dintre angajatorii mei. Dar nu vad de ce sa platesc o clauza de confidentialitate intr-o companie privata care (atentie) se ocupa cu orice altceva decat cercetare (in orice domeniu) si/sau militar. Adica, daca esti agent de vanzari la o reprezentanta auto ce te doare sa taci din gura in privinta informatiilor interne? Gen baze de date, costuri de achizitie etc? De unde nevoia asta debordanta de a comunica? Ma rog, "seful" nu este un magar ca nu plateste clauza de confidentialitate. E magar atunci cand e nascut si crescut magar. In alta ordine de idei, sef mai prost ca subalternul e fictiune? Pai inseamna ca traim filmele lui Asimov de prin '45 incoace... Dude nu te ambala. Doru nu e baiat rau, doar ca accepta mai greu ca exista si alte puncte de vedere. Nici astea nefiind totalmente corecte, de altfel. Adevarul e ca intotdeauna, gri.
  4. Monarhie Sau Republica?

    Mare parte din populatie n-ar accepta o asemenea varianta. Daca se trezeste vreun Cacarau sau Pontanac sa cante iar la coarda nationalista, se duce p.ulii de suflet toata monarhia. Gandind logic, daca amibele astea acum fac scandal ca suntem "colonie" UE (de parca ar fi si ceva rau in asta) pai daca ne-ar veni un monarh strain, cred ca s-ar caca pe ei live la Haznaua 3 de n-ar mai avea nimeni aer.
  5. Capitalismul Consumerist.

    apple o sa te contrazica anul asta de vreo 2 ori si la anu' de inca 3-4 ori :)))
  6. Magazin Online De Lubrifianti Auto

    e cu copyright, nu-mi apartin drepturile. Aici originalul:
  7. Magazin Online De Lubrifianti Auto

    CARTI !!! te fac neprost. :)
  8. Tractari Masini, Motociclete

    nici nu stiu de ce mai avem sectiune de bursa daca ne tot apucam sa ne insiram bazarul pe unde ne place.
  9. Mai Credeti In Democratie?

    eu cred ca tu te uiti pe bbc in loc sa te uiti pe antena 3. Nu de alta, dar acolo vezi fauna .... sau la B1, unde vine alta tabara dar aproape la fel de prost pregatita.
  10. Mai Credeti In Democratie?

    Mai, nu neaparat. E adevarat ca inteligenta nu este o masura a caracterului, dar in acelasi timp educatia in combinatie cu o inteligenta nativa nu poate duce la un macel necontrolat, decat daca personajul are probleme psihice grave. Dar, daca vorbim de un om sanatos, inteligent si educat care vrea sa se instareasca peste noaptea ar putea sa o faca intr-un stil mult mai putin distructiv decat a fost pana acum. De fapt, nici nu este greu. Nici tampitii astia nu ar fi avut probleme la cat au furat daca ar fi stiut si sa puna din cand in cand altceva in loc ca sa mai prelungeasca putin agonia. Numai un prost fara scoala s-ar fi putut grabi in halul asta, in 23 de ani au pus toata tara pe butuci. Un om inteligent isi face planuri pe o perioada mai lunga. Ar gasi metode sa-si sustraga sume obscene de bani fara sa puna economia tarii in pericol. Ca dupa aia.... pe unde mai scoate camasa? Nu spun ca fiind la un nivel atat de inalt si fiind vorba de atatia bani nu este tentant. Este foarte tentant pentru majoritatea. Totul tine de cat ii duce capul sa fure si cum. Ala care se gandeste doar la masini, fite, fetite de dorobanti, cocaina si bamboo (nu neaparat toate si nu neaparat in ordinea asta) baga mana pana la umar ca si sparge de rupe si oricum e prea prost ca sa se gandeasca la faptul ca exista consecinte. Cel care se gandeste pe termen lung la efectul actiunilor sale, baga mana controlat si in anumite momente prielnice. Frate, nu exista domeniu pe planeta asta in care sa te descurci fara un fel de scoala sau altul. Pana si la furat iti trebuie minte si autocontrol pentru a te tine de un plan.
  11. Mai Credeti In Democratie?

    Dude, maro-ul a fost vazut, mirosit, simtit si gustat de catre toti. Am fost varza dpdv al conducerii din secunda 1. A fost, este si va fi evident pentru oricine care-si pune macar o emisfera la munca.
  12. Mai Credeti In Democratie?

  13. Mai Credeti In Democratie?

    Nu la inteligenta sau la cultura generala cred ca se referea R1der cand spunea ca un italian este peste un roman. Cred ca se gandea la furatul propriei caciuli si la faptul ca un italian nu pune botul la o galeata cu mici pentru a arunca votul catre un partid anume. Sau ma insel eu? Frate, tu nu intelegi!!! Sistemul electoral este unul dintre motivele pentru care suntem in situatia asta! Este adevarat ca n-avem cum sa-l schimbam, dar asta nu inseamna ca nu e o problema cu felul in care se voteaza. Gandeste-te ca daca sistemul lui Festina ar fi functionat din 1990 incoace, n-am mai fi avut parte nici de FSN, nici de PSD, nici de CDR, nici de PDL, nici de PRM, nici de PP-DD, nici de USL etc. Lucrurile ar fi stat mult mai roz. Dar, se face dimineata si este racoare asa ca sa ne punem mai bine plapuma pe noi. Nu ne referim aici la nicio culoare politica in special, le consideram pe toate maronii pentru ca asta este tristul adevar. N-am avut nici macar un om competent, binevoitor si cinstit la conducere in ultimii 23 de ani. Ba, da nici macar 1 (unu) !
  14. Mai Credeti In Democratie?

    Si eu sunt sustinatorul unui sistem similar. Mi se pare o prostie crunta sa pui semnul de egal intre elita si talpa tarii in materie de vot. Cum sa evoluezi ca tara/natie cand cuvantul unui prost este egal cu cel al unui educat? Cum sa-ti mearga bine cand lasi prostul sa decida ce trebuie facut? Dar, sunt constient ca un asemenea sistem este o utopie totala. Prostii sunt foarte folositori, nici un politician nu le-ar retrage sau diminua influenta asupra rezultatului electoral. Mai ales cand astia ai nostri de la putere sunt ei insisi talpa tarii, cum sa-si nege provenienta? Cum sa-si excluda parintii, fratii, prietenii de pe liste?
  15. Mai Credeti In Democratie?

    apropo de democratie, uite ca mai sunt unii care inca mai cred: Cititi si voi (care aveti rabdare) si comentati. Mie mi se pare decent. Astept niste pareri sincere si nu propagande stupide, deci sa n-o dam in "aia's basisti sub acoperire" sau mai stiu eu ce ineptie. Apropo, unul dintre initiatori este Bogdan Naumovici. Pentru cei carora numele nu le suna nici un clopotel, remember this guy? https://www.youtube.com/watch?v=_d5riJGsnKI
  16. Mai Credeti In Democratie?

    si eu mi-as dori un asemenea topic. doru are dreptate: scapa cine poate.
  17. Muzica

    money money money !!!!
  18. Arme Letale - Legale Sau Nu?

    apropo de armele de foc ale infractorilor.....akm anyone? http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ce-se-ascunde-in-spatele-atacului-cu-akm-din-capitala-285442.html
  19. Brad De Craciun , Interzis Intr-Un Orasel Din Danemarca

    Mai nou nici nu se mai scrie cu doi de "r", ca sa veZi surpriza gen, oricum asta era planul de la bun inceput. Dar ce te astepti cand Ilici e tigan sadea, var cu "regele" cioaba. Iar maimutoiul ala abject de petre roman a dat o circulara pe vremea cand era prim ministru ca toate institutiile statului sa se refere la tigani ca fiind "rromi". Daca termenul de tigani e peiorativ, cioara cum mai e? U Nu am vazut nicio explicatie logica pt noua denumire, doar aberatii. Mie personal imi miroase a conspiratie, unii vor sa futa-n cur natia noastra din toate pozitiile. Pana acum am vazut ca ne place capra. Sa vedem si restul pozitiilor si mai ales finalizarea va fi un adevarat spectacol.
  20. Despre Profesionalism. Stie Cineva Cum Vine Aia?

    nici pe departe, mon cher sunt alti domni mult mai profi si mai eleganti decat mine, te las pe tine sa-i arati cu degetelul Zic sa-i bagam pe ei in fata
  21. Brad De Craciun , Interzis Intr-Un Orasel Din Danemarca

    Atentie, cuvantul "stuf" cu varianta lui in engleza "stuff", deranjeaza. Maine-poimaine il interzicem si p-asta :)
  22. Despre Profesionalism. Stie Cineva Cum Vine Aia?

    daca nu conteaza in ce, da :)
  23. Despre Profesionalism. Stie Cineva Cum Vine Aia?

    lasa dom'le ca de organizare ma ocup eu (pt nu mai putin de 20%) iar de cafteala in sine te ocupi tu
  24. Brad De Craciun , Interzis Intr-Un Orasel Din Danemarca

    Dar de americani ce sa mai spunem atunci? Nu mai au voie sa spuna Merry Christmas, pentru ca nu mai este politically correct, jidanii au cerut sa se spuna Happy Holidays, ca ei nu dau 2 bani pe Craciun... Toleranta la acest nivel este clar overrated.
×