Mergi la conţinut

Kosh

Membri
  • Conţinut

    267
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Days Won

    5
  • Online

    24d 4h 24m 3s

Kosh last won the day on 21 Mai 2015

Kosh had the most liked content!

6 Urmăritori

Despre Kosh

  • Grad
    motociclistii programatori
  • Data naşterii 23.12.1979

Despre mine

  • Sunt
    Motociclist
  • Locatie
    Bucuresti
  • Posesor(oare) de
    ZX6-R 2001

Metode de Contact

  • Pagina Web
    http://www.smartwebimpact.ro
  • Yahoo
    soringabrielro
  1. calatorii Grecia: 30 de zile plus una!

    Cu o singură zi de petrecut în Santorini, am decis să vizităm cu motocicleta ceva atracții turistice ale zonei. Tot stăteam pe plajă și ne uitam la acel munte care mai mereu era acoperit de nori așa că ne-am gândit să mergem întâi acolo, apoi în orașele turistice consacrate din Santorini. Am plecat pe la cinci pentru că mai devreme chiar nu puteai să mergi pe moto din cauza căldurii. Prima locație: turnul meteorologic, cel mai înalt punct din Santorini: În ultimile două imagini se vede și aeroportul din Santorini. De aici plecăm spre Thera (Fira), prima localitate turistică majoră din Santorini. Ideea a fost să vizităm un pic orașul fiind pe fugă pentru că vroiam să prindem apusul în Oia, cealaltă localitate importantă din Santorini. Fira este plină de staduțe mici și înguste, parcare am găsit "în spate", gratis. Ne-am plimbat o idee și apoi ne-am oprit la o cafea într-un restaurant plasat chiar pe margine de unde se vede o priveliște impresionantă a orașului. Am pierdut mult timp la întoarcere pentru că nu mai știam ieșirea către parcare, fiind pe jos. Asta n-a fost fun deloc. Plecăm spre Oia care se află la o mică distanță, pe un drum spectaculos, singurul dealtfel. Ajunși în Oia după ce-am parcat la ceva distanță, orașul ne întâmpină cu forfota de rigoare: puhoi de oameni peste tot. Nu zăbovim mult pentru că deja începuse să se întunece și vroiam să și mâncăm ceva, dar nu în Oia. Ne-am întors pe întuneric la hotel pe același drum. De aici plecăm la Atena unde vom sta câteva nopți pentru a vizita "chestii" pe acolo. Video din Oia:
  2. Ramasi cu 600 de lire, clar ca trebuia sa plecam. 200 erau ptr benzina, restul, ce cazare vom gasi prin Edirne. N-am apucat nici sa mai vizitam Moscheea Albastra si palatele sultanilor. Hotelul... de tot rahatul. La 23.30 ma certam cu proprietarul sa dea TV-ul mai incet. Nu i-am platit ca sa aud meciul din camera, ci sa ma odihnesc. Cica la 1.00 e stingerea la ei. Niste cretini. Seven Alp e hotelul. De evitat in Istanbul. Anyway, dimineata, hai la drum spre Edirne unde ne-am cazat o noapte. Repede a mai trecut timpul in Edirne. Nu ne lasam dusi deloc dar, fara bani... n-ai alta solutie. Miercuri dimineata (7 Noiembrie) am plecat spre tara din Edirne (Hotel Balta, pe care-l recomand, dealtfel). Poza la hotel dimineata, inainte de plecare: Trecem foarte usor de vama turco-bulgara desi se controlau masinile asiduu. Pe noi ne-a intrebat doar daca avem tigari! Le-am spus ca NU si ne-au lasat sa plecam fara sa ne mai scotoceasca prin bagaje. In Bulgaria, abia trecuti de vama: La 16.30 eram pe Shipka Pass, riding on clouds, pe un cancer de frig. Am inceput sezonul asta cu o plimbare pe Shipka, era firesc sa-l termin simetric. A fost "interesant" si frig dar in aceste cazuri reduc mult de tot viteza si nu-mi asum nici cel mai mic risc, oricat de mic mi s-ar parea pe moment. Noaptea ne-a prins la 20km dupa ce trecusem de Veliko Tarnovo asa ca, m-am pus in spatele unei dubite cu nr de Bulgaria si am mers asa pana la Ruse. Pastrat distanta, fara depasiri, mers in coloana cu dubita. La 19.30 eram la ai mei in poarta, o comuna de langa Giurgiu, rupt de oboseala. Era sa scap motoreta chiar in curte, cand am coborat, mai c-am luat-o dupa mine, avand cricul pus. Am oprit la un Profi in comuna si cand am plecat, daca ma credeti, nici nu mai puteam tine traiectoria dreapta. Mergeam pe dreapta drumului, cu 30 la ora, dar si asa ii serpuia directia. Nu mai eram in stare s-o controlez din cauza oboselii acumulate. Este foarte periculos ptr ca majoritatea accidentelor se intampla aproape sau foarte aproape de casa ptr ca lasi garda jos pe ideea ca ai ajuns, gata! Ce se mai poate intampla? Pe moto insa, se poate intampla absolut orice, oricand! Anyway, am ajuns cu bine! Cam astea-s povestirile. Sper ca v-au placut la fel de mult ca video-urile la care am muncit de mi-au sarit capacele (64 in total!!). Faceti tot posibilul si plimbati-va prin Turcia. Merita fiecare banut, frimitura de oboseala, transpiratie si efort. Ve-ti fi rasplatiti cu strazi parca facute ptr motociclisti, soferi chiar mai responsabili decat ma asteptam si oameni caldurosi si oricand gata sa-ti sara in ajutor.
  3. Bucuroasa nevoie mare, Kitty nici n-a mai asteptat sa-mi termin cafeaua de dimineata si.... hai la Bazar, hai la Bazar! Am citit reviews si vazut videouri ... Toate astea au creeat niste asteptari! Mai ales la Kitty! Nu stiu insa la ce se astepta ea sa gaseasca insa eu stiam clar ca doar asta facem astazi! Kitty parca ar vrea sa ramana: A doua zi, ne-am plimbat la pas prin oras incercand sa ajungem la faleza. Adica mers pe jos... Pentru vizitarea atractiilor turistice mari nu ne-a mai ramas buget. Cu toate ca spatiul de depozitare pe motocicleta este modest, tot n-am rezistat sa nu facem ceva cumparaturi. Si-am cheltuit ceva. Columna lui Constantin: si Apeductul lui Valens: Noi cautam benzinarie ptr ca eram cam pe zero , noroc c-am gasit una langa Apeduct care ne-au lasat sa alimentam "la sticla"! Mult am mai mers pe jos... dar, asta e! Nu puteam nici chinui motocicleta in traficul ala. Mai jos e un colaj foto plus filmari de prin oras. In video apar multe imagini nepostate aici.
  4. calatorii Grecia: 30 de zile plus una!

    După o zi de plajă, am luat de la o agenție locală o "croazieră" pe caldera vulcanului cu barca. Am petrecut ziua vizitând vulcanul și insula Thirasia pentru ca apoi să ne bucurăm de asfințitul soarelui pe barcă. Am fost luați cu autocarul din Kamari până la portul Thirei unde ne aștepta o barcă simplă. Kitty n-a fost impresionată, cum era de așteptat. Încă mai are probleme cu bărcile mici. Ne-au dus la zona termală, acolo unde apa este sulfuroasă. Ideea era să facem baie, apa fiind termală: foarte frumos, dacă știam să înotăm. Trebuie să nu porți haine albe pentru că vor fi pătate. Noi am stat pe barcă împreună cu alții care nu știau să înoate. Oh, well... După pauza de înot, fuga la vulcan pentru o vizită. Foarte cald, teren foarte accidentat, eu fiind în "adidași de înot". Văzusem pe youtube că bărcile intră adânc în munte unde apa este mică și te poți băga până la umeri. Numai că, acele bărci erau mai mici, probabil închiriate cu ora. De aceea îmi luasem bașcheți ptr. înot anticipând terenul accidentat de sub apă. A noastră barcă nu putea intra pe unde văzusem eu. După ceva informații oferite de ghid, am fost lăsați liberi să explorăm zona. Nu ai cum să te pierzi fiind o singură potecă care, pe alocuri este formată din pietre mai mici sau mai mari. O adevărată plăcere pentru tălpi. Bine, poți pierde plecarea vasului. Mai bine zis, poți să-i enervezi pe toți care așteaptă plecarea din port pe un soare dogoritor. Câțiva italieni au venit așa de târziu încât se discuta dacă-i oportun să se ducă cineva din echipaj sa-i aducă. Despre acest vulcan există foarte multe informații pe internet așa că mă voi limita doar la a spune că erupția cea mai mare a avut loc în 1613 î.C. având efecte catastrofale la scară planetară. Este cea mai mare erupție vulcanică "documentată", având scara 7 din 8 posibile. Erupția Vezuviului din era romană a fost catalogată având scara 5. Eruptia vulcanului Thera, Santorini a fost de minim patru ori mai mare decât cea a vulcanului Krakatoa, fiind simțită pe o distanță de aprox. 5 000 de kilometri, generând valuri tsunami care au atins până la 12 metri înălțime. Deși nu a dus la extincția civilizației minoice, erupția a contribuit la declinul rapid al acestei civilizații, afectând serios capacitatea de comerț naval, valurile tsunami stârnite de erupție distrugând flota. Acum, deși vulcanul este activ, nu se vede nimic spectaculos exceptând aburi cu miros de sulf și căldură emanată dacă te apropii prea mult. Cu siguranță va erupe din nou. După ce-am vizitat vulcanul, ne-am oprit ptr o oră pe insula Thirasia, unde locuiesc mai multe pisici decât oameni. Am stat să mâncăm și să bem ceva, costurile acestea nefiind incluse în prețul "croazierei". Aș fi vrut să urc până sus, dar mi s-a părut prea departe și era posibil să nu ajung la timp pentru plecare. Nu s-a stat mult, timpul a trecut foarte repede și iată-ne îmbarcați, pregătiți pentru apusul de soare pe apă. Video complet:
  5. Vacanta placuta! Eu nu pot pleca in vacanta acum pentru ca am mult de lucru, dar ma revansez in sezonul moto :) Continuam... Pana sa ajungem la Istanbul, trecem peste un pod. Taxa de trecere: 65 de lire!!! Am vazut si 140 de lire taxa de trecere. 65 de lire ca sa treci pe un pod este ENORM de mult, avand in vedere ca 14 litri de benzina costa pana in 90 de lire, depinzand de unde alimentezi. Intram in oras, aglomeratie mare, dar se circula. Istanbul ne primeste aratandu-ne o masina arzand pe banda de urgenta. Un BMW alb care ne depasise acu' ceva timp, mergand cu avariile puse. Cauta hotelul acum, hotel ochit de dimineata. Pe partea Europeana, aproape de "chestiile" de vizitat din Istanbul. Pe mine ma intereseaza muzeele, Kitty si-a facut deja planul cum viziteaza ea "Muzeul Grand Bazar"! Aglomeratie si iar aglomeratie. Soferii, dusi cu bidonul. Trafic ca la Istanbul! Eu, printre ei, parca eram de-al lor: E tare nasol cand nu stii unde mergi, nu stii cand si unde faci dreapta / stanga. Ca sa va faceti o idee, am pus navigatia pe telefon, pe care l-am pus pe tankbag (geanta de rezervor cu acoperis transparent). Si mergi asa, cu soarele in fata, cu +110 la ora, pentru ca, a dreaq, numai stanga trebuia sa fac! Daca mergi mai incet, incep turcii sa te depaseasca kamikaze prin toate directiile. Unde mai pui ca majoritatea soferilor nu le place sa stea prea mult in spatele altor masini. Iti sar in fata tragand de volan brusc, fara nici un stres. Cred ca ne-am invartit lejer 2 ore prin oras ptr a gasi hotelul! Eu cu benzina aproape de rosu, in fata mare coloana de lejer 5 km. Ma bag printre ei si, in fata, ce sa vezi? Un politist prost, blocase 4 benzi ca avea el chef de "trafic controlu"! Mama ce mai claxonau turcii! Cata carne si-a luat supercop in seara asta, cred ca-i ajunge pana in primavara. Vazand ca toti claxoneaza, incep si eu. Dau cateva claxoane lungi, dar mai ascuns asa printre masini, sa nu ma gineasca "trafic controlu"! Pentru cine nu stie, am un Yolo Bad Boy de 120dB! Se aude "superb" daca-l lasi sa urle lung! Este ptr prima oara cand il folosesc in Turcia asa de lung! Ajung in fata si, probabil nemaiavand loc in masina de atata carne cat si-a luat, politistul decide sa dea drumul la trafic. Sa-si stranga jucariile. Aici politia pune jaloane pe banda doi, obligand traficul sa circule doar pe banda unu', ca sa poata ei "alege" pe cine opresc. Imaginati-va cum venea trafic de pe 4 benzi, doar pe banda unu'. C-asa a vrut basca lui. Ma rog, mergem si iar mergem. Cu chiu cu vai ajungem la hotel si... surpriza: 390 lire/noapte, 3 stele! Parcare yoc! Direct ce-mi venea sa-l injur. Strada plina de hoteluri! Dar numai de la 4 stele in sus! Afara deja intuneric. Deh, traficul din Istambul si ameteala pentru a gasi hotelul de mai devreme! O las pe Kitty la motoreta si-o iau la pas, vanatoare de hoteluri! Colo 400/noapte, colo 500. Colo 480, colo 380! Bine, toti spuneau pretul in dolari si cand le spuneam LIRA, faceau ei calcul la curs. Care cum le convenea, va dati seama. Ma bag printre stradute si gasesc unu' cu 160lire/noapte, "cu de toate", dar parcare in strada. Fiind pe jos, ma misc mai repede. Pe aici, doar sensuri unice si yoc parcari. Gasit hotelul! Weeii! Acum, unde dreaq am parcat motoreta?? Cred c-am mai bagat si-un kilometru pe jos, pentru a ma intoarce la moto si la Kitty. Cum vedeam OTEL, cum intram sa vad ce si cum. Evident ca la Ramada, Hiton si alte d'astea, nici nu m-am obosit sa le fac usa sa se deschida automat! Ne cazam si iesim in oras sa mancam ceva si apoi, la somn. Maine avem de umblat si de vizitat. La hotelul asta stam doua nopti. E cam praf, dar la pretul asta, n-ai ce pretentii sa ai. E bine ca are paturi, TV, apa calda si caldura (aer conditionat). Cica mic dejun inclus, da' nu-mi pun prea multe sperante. Poate gasim altul mai bun maine. Cateva zile le vom sta in Istanbul, ca sa-si poata face si Kitty rondurile. Apoi, ne oprim pentru o noapte in Edirne ca sa putem face Bulgaria dintr-o bucata.
  6. calatorii Grecia: 30 de zile plus una!

    Cu o seară înainte de ziua planificată pentru plecare, am fost în port ptr a cumpăra biletele spre Santorini. Tipa de la BlueStar Ferries din port ne-a spus că ultimul pleacă la 11 dimineața, așa că aveam timp să le luăm dimineața fără probleme având în vedere că nici un birou nu era deschis și nu am vrut să căutăm prin oraș o agenție de turism deschisă. Dimineața, surpriză: singurele ferryboat-uri spre Santorini din Heraklion erau la 8 și la 9.30. Evident că le-am pierdut, noi ajungând în port la 10 dimineața. Asta ne-a costat încă o noapte de cazare în Heraklion. Foarte prost hotelul acela, la același preț de 50 euro însă fără mic dejun și camere mici. Praștie pe lângă hotelul inițial unde-am fost cazați în Creta. Anyway, a doua zi dimineața am ajuns în port devreme și ne-am luat biletele de la ghereta Minoan Lines. 175 euro biletele ptr noi și motocicletă. A venit vaporul, high speed și ne-am îmbarcat fără probleme. Călătoria a fost scurtă, sub 2 ore. Trebuie să stai înăuntru pe parcursul călătoriei pentru că barca se deplasează destul de rapid, accesul pe punte fiind interzis. Deasemenea, cum e și normal, cala autovehicolelor este încuiată până se ajunge în portul de destinație. Pe 16 septembrie 2018 am ajuns cu bine în Santorini. După ce-am debarcat a trebuit să așteptăm 20 de min să se elibereze zona ptr că aveam de urcat ceva serpentine și era foarte aglomerat. Portul este foarte mic, practic e doar o bucată mai largă de ciment turnată lângă stâncă. N-am văzut de mult atâta îngrămădeală. Autocare, taxiuri și lume peste lume. Am stat să bem o cafea și cu ocazia asta am luat și biletele pentru plecare intuind buluceala care m-ar fi așteptat dacă nu mi-aș fi luat biletele din timp. Ne-am cazat în Kalamari pentru că în orașele mari, Thira și Oia, n-am găsit cazare sub 150 euro/noapte. În Kalamari am găsit cu 50 euro/noapte, cameră dublă cu mic dejul inclus, lângă plajă. Văzusem niște prețuri absolut astronomice ptr Thira, 35.000 euro ptr 3 nopți... Cazarea are și plajă proprie la vreo 1km de hotel așa că după ce-am luat camera în primire am și fugit la plajă. Apa destul de rece și abrupt de adâncă. Am stat la nici doi pași de mal pentru că nu le am cu înotatul. Vom sta câteva zile aici așa că, pentru început, ne bucurăm de plajă: apa a fost mai caldă din a doua zi.
  7. Sambata, 3 noiembrie: In Ankara, cel mai bun hotel de pana acum. La etajul 8, camera mare. Superb! Plecam cu parere de rau stiind parca ca n-o sa mai nimerim un astfel de hotel, la un pret asa de bun pe noapte. Iesim nesperat de repede din Ankara indreptandu-ne catre Eskisehir. Ne-am decis sa ne oprim acolo, Bursa fiind prea departe pentru stilul de mers cu care ne-am obisnuit in Turcia. Drumul este bun, dar plictisitor: Ajungem la hotelul ochit, hotel care se dovedeste a fi o prastie. Macar a fost ieftin. Frigu' dreaq noaptea. Cobor la Jean de la receptie si-mi spune "automatic heat". Calicie la caldura. Mergem sa mancam ceva si la intoarcere in camera ne ajunge din urma un somn grav. Ne-am bagat la somn pe la 19. Odata cu gainile, cum se zice pe la noi. Duminica, 4 noiembrie: Acriti de hotelul de cacao, sarim peste micul dejun direct de la masa. Cand am vazut, ne-am ridicat si-am plecat. Afara, cam 2 grade, maxim 3. Canceru' dracu! Incalzim motoreta si hai la drum. Sa fi fost 8 dimineata... Nici n-apucam sa iesim din oras ca repedere "polis controlu". Era limita de 90 acolo si noi o cam ardeam cu 120, asa sa ne incalzim. Cand zic noi, ma refer la Je si inca o masina. Mi-a facut semn sa ma car. Dupa ce s-a uitat la numar, evident. Mama, ce frig... Daca n-am oprit de trei ori in 140 de km. Ba o toaleta, ba o cafea... Aveam de facut doar 300 de km pana la Istambul, prin Bursa. Drumul absolut superb: Curbe frumoase, dar prea mult trafic pe banda unu. Soferii au tendinta de a schimba banda instant, nu au rabdare sa stea in fata masinilor grele. Intrarea in Cumalıkızık, "de poveste": drum de piatra, aglomeratie mare. De mancare: Yoc! Doar gozleme si breakfast. La ora 13 cand am ajuns noi, aia ne vindeau breakfast. Se pare ca gainile nu cresc pe'acolo. "No chicken, only meat!" Si chinezarii! La tot pasul. Cica acolo este locul de bastina al Imperiului Otoman! Ce-a fost si ce-a ajuns. Dezamagire totala. Plecam repejor, nici chef de filmat/pozat n-am avut! Fiind nemancat, nici chinezul din mine n-avea chef de activitate. Despre istorie, nici nu mai vorbesc. Dificil de "facut istorie" pe stomacul gol. Dam inainte si ne oprim la prima locatie unde am reusit sa mancam: o benzinarie cu "restaurant" langa: Hai ca mai avem 100 de km pana la Istambul!
  8. Plecam din Goreme pe la 10 dimineata cu speranta ca drumul pana la Ankara va fi la fel de usor precum ne-am obisnuit pana acum. Desi mai slab calitativ decat drumurile cu care suntem deja obisnuiti in Turcia, drumul pana la Ankara nu dezamageste. Luam o pauza de masa scurta cu gandul sa ajungem mai repede in Ankara. PS: gasesti cea mai buna mancare in astfel de locuri mici, afacere de familie: 25 de lire, portie dubla pentru doua pesoane. Salate si sucuri incluse. Mai zi ceva! Continuam drumul: La intrare, radar. Sunt in limita de viteza, culmea desi pana acum am cam tras-o de urechi. La 300 de metri mai in fata: comitetul de primire. Caldura, si agitatie mare. Pe benzile 3 si patru se merge. Adica pe banda 4 se depaseste lejer 130km/h Ne invartim ceva prin oras pentru a gasi hotelul ochit cu o seara inainte. Avem parte si de "aventuri" in trafic: un nene trece pe rosu fara nici un stres, o tuta pune semnal dreapta de parcare si cand ajung langa ea se razgandeste subit. Chestii cu care suntem obisnuiti de prin Bucuresti. Accidente/tamponari intalnite pe drum: 5. Merg ca nebunii astia pe aici. Ajungem la hotel, dupa cum am spus si suntem cazati la et 8, avand o frumoasa vedere din balcon. Este cel mai bun hotel de pana acum, exceptand viteza slaba de upload a internetului de aici. Stai sa vedem si micul dejun. Maine vrem sa ajungem la Bursa pentru 2 nopti cazare. Sunt 480km pana acolo pe E90, acel drum express cu trei benzi. Daca nu reusim, ne oprim la Eskişehir pentru o noapte. Iata si un scurt video cu secvente de pe drumul spre Ankara:
  9. 1 Noiembrie 2018 A si sunat ceasul de trezire? Parca am dormit 5 minute. Kitty n-aude, nu vede! "Mi-e somn" imi raspunde scurt si raspicat la incercarile mele de o trezi cu usurelu'. Ceasul 4.55. La 5 si-un sfert trebuie sa fim in fata hotelului. Eu imi preagtisem totul de cu seara: incarcat baterii, setat camera video, verificat telefonul... ca un chinez autentic. Kitty se intoarce pe partea cealalta ca ii aprinsesem toate becurile din camera. "Haide Kitty ca intarzaiem"! Kitty nu-i acasa... Vazand ca nu-i loc de intelegere, o trag efectiv din pat. Stiti cum sunt femeile, nu pot iesi pe usa imediat ce s-au dat jos din pat si dupa ce s-au imbracat repede. Imi face Kitty un bot parca mai mare decat baloanele cu aer vazute pe aici prin poze. Mai mult chioamba se duce la tutuleta, se imbraca si-o vad proptita cu capul in stalpul usii de la intrare. Ma astepta acolo. Cu un ochi deja dormea. O iau pe sus, iesim afara. Ceasul 5 si 10 minuti. Perfect! Ba si stam, si stam ... afara bezna si cam 2 grade. Seara am facut bine c-am dat jos bateria de pe motocicleta. E prima noapte cand fac asta de cand sunt in Turcia. Dau pas de defilare pe aleea din fata hotelului si, de nicaieri apare si duba. Adica transportul catre zonele de decolare. Dupa ce face turul statiunii tot adunand turisti, ne duce la o mica terasa inchisa, la etaj. Cica "breakfast first"! Dupa ce bem o cafea, ne imbarcam din nou in microbuze si hai la baloane. Ajunsi la locatie raman masca. Fiind prima data cand fac o plimbare cu un balon, ma impresioneaza marimea acestora. Aia erau deja acolo, tot bagau aer cald de zor. Se ridica si balonul nostru, si hai cu imbarcarea. Ni se face un mic instructaj mai ales pentru aterizare si urmeaza decolarea. Weeiii!! Kitty era ca girofarul de la politie. Cand s-a vazut in aer, a avut loc "schimbarea la fata"! Se tinea de bara cu ambele maini si nici gand sa se apropie de margine. Eu, se stie: chinese mode ON! Ne-a ridicat pana la 850 de metri altitudine. Plimbarea este soft, fara "goluri de aer". Cel mult te mai poate deranjana zgomotul facut atunci cand da drumul la gaze ptr a lua/pastra altitudinea. Dupa nici 15 minute, Kitty se mai linisteste si incepe sa-i placa. Aterizarea! Oh, aterizarea... Ma asteptam, conform instructajului, sa fim nevoiti sa ne ghemuim tinandu-ne de manerele speciale. Pe dracu1 "Captainul" a aterizat direct pe masina de transport a balonului. Pentru eilaterizarea e ceva precum schimbarea sosetelor. Avea 4 grade pe umeri. Si la alte baloane, la fel. Aterizare direct pe masina de transport. Veselie mare in public, va dati seama. Durata totala a zborului: o ora si 15 minute. Merita din plin! Imagini din balon: va recomand totusi sa vedeti video-ul de mai sus! Ne intoarcem la hotel cu transportul care ne-a luat de dimineata, hotel unde bagam si micul dejun. Si ne ia un somn... asa ca somn de voie de la 9.30 pana pe la 12.30. Apoi, hoinareala prin oras: Video mai complet: N-am mai vrut sa mergem la Open Air Museum pentru ca eram deja obositi si cu 90 de lire, fac plinul maine la motoreta, nu platesc sa vad cam ce vezi la fiecare colt pe aici. Ramane pe data viitoare. Noi invatati cu 6 lire/persoana, nu prea ne-a picat bine sa aflam ca acolo era 45 lire. Am mai mers si 2 km pe jos degeaba. Ne multumim cu o cafea turceasca la un restaurant pozitionat mai sus si ne retragem la camera. Maine dimineata, directia Ankara: 280 km.
  10. Nici nu mi-as inchipui vreo calatorie de unul singur pentru ca este extrem de trist, din punctul meu de vedere, sa nu ai cu cine imparti locurile si experientele frumoase din acea calatorie. Sigur, din punct de vedere al simplitatii si al modului in care se comporta motoreta, ar fi mai bine singur insa, oriunde am merge, doar cu Kitty in spate este solutia perfecta. Isi face treaba de copilot foarte bine si chiar m-a ajutat mult in fiecare calatorie. Daca te uiti si la video-uri si ar fi bine s-o faci ptr ca am depus ceva munca sa le fac cat de bine se poate, vei vedea cat de ajutor este Kitty mai ales cand e vorba de navigare si altele asemanatoare. Legat de civilizatie, consider ca pe noi ne-a tampit de tot comunismul. Turcii au drumuri, tunele si autostrazi cum noi nu vom avea poate nici in 100 de ani. Se descurca singuri si isi creeaza tot datorita embargoului comercial impus Turciei de catre occident. Sunt foarte patrioti si-si lauda tara, nu ca noi care, de cate ori iesim afara, vorbim numai de rau de Romania. Nu toti, dar, intelegi ideea.
  11. 30 Ocombrie 2018 Mic dejun de rahat in "conacul" lu' peste prajit. Zgarcenie mare, pret cazare complet nejustificat. Ne facem bagajele repejor dupa ce bem o cafea si pornim la drum. Cred ca era 9 dimineata cand am plecat. Trebuie sa mergem cam 260 de km, catre Nevsehir. Un pic de autostrada si apoi, drum express. Trecem pe langa podul construit pe vremea Imperiului Roman si apoi iesim destul de usor din Adana: Drumul absolut bestial. Grijile noastre legate de distanta si lipsa autostrazilor pana la destinatia noastra, sunt imediat stinse de acest drum expres cu trei benzi. Las imaginile sa vorbeasca: Vazand cum e drumul, luam o pauza de masa mai lunga. Ne intindem la cafele fara griji. Desi nu rezervasem/gasisem hotel, n-aveam nici un stres. Nici nu apucam sa intram ca iar ma trage pe dreapta Jandarmeria lor. Imi zice sa opresc mai in fata insa eu fac pe prostul si-i tot repet: ingliș, ingliș! Ajungem pe la 15.30 in Goreme si ne oprim sa bem o cafea la o cafenea cu internet pentru a cauta hotel. Gasim la 170 lire pe noapte, cu mic dejun inclus. Goreme, clar alta diferenta. Fiind locatie turistica toti vorbesc engleza chiar foarte bine. Tre' sa recunoasc ca imi place cand pot sa ma inteleg cu oamenii. Vorbim la receptie pentru plimbarea cu balonul, urmand sa ne decidem pana ne intoarcem la hotel. Pret: 800 lire/persoana. Iesim in oras sa mancam ceva si sa "gura casca". Se vede ca e zona turistica: portiile mici, mai multa paine decat carne ... stiti voi, "romanisme". Plimbandu-ne pe maidan, Kitty dispare repede intr-un magazin de bijuterii. Si-uite asa mai zboara 100 de lire. Aa... si-a mai luat si-o pereche de sosete cu "Cappadocia"... Eu, ma tot gandesc la cata benzina mai am de ars pana acasa. PS: azi am implinit doua saptamani de cand hoinarim prin Turcia.  Gata, inchei aici pentru ca maine la 5.30 dimineata, trebuie sa fim drepti pentru plimbarea cu balonul. Asta-mi aduce aminte de faza intamplata recent: Sa tot fie o ora de cand imi bate un pustan la usa, chinez, care-mi spune cica sa-i dau acum banii de "baloon ride" si maine dimineata sa fiu in fata hotelului la 5.15. Ii explic ca nu-i dau nici un ban, nu-l cunosc. Suna el pe sefu' si ma pune sa vb cu el. Tipu' intelege si cadem de-acord sa-i dam banii dimineata cand ne preia. Maine toata ziua hoinarim prin Goreme. moto3.mp4
  12. Luni, 29 octombrie Cu doar o singura zi de frecat menta prin Gaziantep, ne repezim la bazar. Cerinta expresa a lui Kitty. N-aveam ce comenta, mai ales ca pana acum, am mers doar pe unde-am vrut eu. Dupa 5 ore de bazar, (probabil razbunare pentru Harran) in sfarsit, vine si randul meu: Muzeul de Arheologie din Gaziantep: 6 lire intrarea/persoana Ziua se incheie repede, mancam in oras si apoi, un suc natural de fructe. Maine dimineata devreme plecam la Adana unde ne vom caza o noapte. 30 octombrie: Imediat dupa micul dejun trag motoreta in fata hotelului si hai la drum. Ceasul ... maxim 8.30. Gaziantep, de la fereastra hotelului: Avem de facut doar 240 de km astazi, pana la Adana, doar pe autostrada, deci, relax. Drumul Gaziantep - Adana: De la departare ziceai ca e ceata in fiecare oras. De fapt, era smog. Poluare peste poluare. Gaziantep, foarte poluat, la fel si Adana Ajungem devreme in Adana, nici 12 nu era ceasul si cautam un hotel. Ne oprim la un conac construit prin anii 1800: 200 lire pe noapte. Cam scump insa afara erau 29 de grade si nu mai aveam chef de umblat prin oras pe caldura aia. Cu atata timp de frecat menta, clar hai in oras. Unde? La Muzeul din Adana, evident: Azi am vazut "culmea scuterismului": cinci persoane pe o ragalie de scuter: el, ea, intre ei un copil de maxim 6 ani si in spate, alt copil de maxim 4 ani. Ea avea in brate un bebe. S-a intamplat asa de rapid incat n-am avut timp sa scot telefonul ptr o poza. Clar ca dupa aia am mers doar cu telefonul in mana, dar n-am mai prins asa ceva. O fi ceva mai rar. Am tot vazut "scene" d'astea mai prin toate orasele de aici, dar nu asa de extrem. Si alergau scuterul ala printre masini de s-a speriat Kitty. Seara se termina pe terasa "conacului", la un pahar de suc. Evident, iar am mers vreo 10km pe jos.
  13. calatorii Grecia: 30 de zile plus una!

    Am lăsat motocicleta în parcare și am decis să mergem cu transportul în comun până la Palatul Knossos care se află la 5km distanță de orașul Heraklion în Creta. Bus-ul lor ne-a lasat chiar la intrare. Palatul Knossos: Knossos a fost capitala Civilizației Minoice și resedința legendarului Rege Minos. Este de asemenea cel mai vechi și sofisticat oraș din lumea antică vestică. Palatul a fost construit acum 2000 de ani și ar fi avut în jur de 1300 de camere, unite între ele printr-un sistem de coridoare fiind simbolul monumentalei civilizații minoice datorită construcției sale în care au fost folosite materiale de lux, a planului arhitectural, tehnicilor avansate de construcţie şi a dimensiunii sale impresionante. Sala Tronului: A fost lovit de un cutremur masiv și reconstruit la o scară mai mare acum cca 1650 de ani. Knossos este locul unde "s-a născut Europa", civilizația minoică fiind cea mai veche civilizați avansate de pe continent, ocupându-se cu negustoria și făcând comerț pe mare cu mult înainte de Micene. Orașul beneficia de un sistem de canalizare bine pus la punct încă din secolul al XVII-lea iHr. dar și un sistem empiric de fose septice!! Influența Cretei se răspândea de-a lungul Mării Egee, ceramică din Creta fiind descoperită în Egypt, Syria, Anatolia, Rhodes, Sicilia, chiar și în Cipru. Palatul din Knossos a fost deasemenea asociat cu legenda lui Tezeu care a ucis Minotaurul, bestia pe jumătate om și pe jumătate taur, care trăia sub palatul regelui Minos. Tezeu s-a ascuns într-un grup de tineri atenieni care urmau să fie oferiți ca jertfă monstrului, pe care apoi l-a ucis vitejește. După aceea a reușit să găsească ieșirea din labirint folosind un fir pe care i-l dăruise fiica regelui Minos, Ariadna. Din păcate, la întoarcerea sa în Atena, a uitat să ridice pe catargul corăbiei o pânză albă, așa cum îi promisese tatălui său, regele Egeu, în caz că se va întoarce teafăr și nevătămat. Văzând o pânză neagră ridicată pe catargul corăbiei și presupunând că Tezeu a murit, Egeu s-a aruncat de pe stânci în valurile mării, care de atunci a căpătat numele de Marea Egee. Cea mai mare parte din ce s-a descoperit la Knossos a fost transportat la Muzeul de Arheologie din Heraklion. Heraklion: Muzeul de Arheologie Remarcabilul Muzeu de Arheologie din Heraklion este al doilea ca mărime și importanță din Grecia, după Muzeul National de Arheologie din Atena, datorită colecției sale minoice unice. Colecția acoperă civilizația cretană din neolitic până în perioada Imperiului Roman și include ceramică, bijuterii, statui și sarcofage, precum și câteva fresce, majoritatea din Knossos și Agia Triada. Era bine dacă-l vizitam în timpul săptămânii căci am prins aglomerație mare, dar nu aveam de gând să mai stăm o noapte în Creta doar pentru asta. Zeus:
  14. 28 octombrie 2018: Cu parere de rau, trebuie sa plecam din Sanliurfa. Destinatia urmatoare: Gaziantep, macar 2 nopti. Dar pana acolo, vom opri la Halfeti. Drumul spre Halfeti este simplu si frumos: Locatia foarte mica si ingramadita. Aglomeratie pe masura, locuri de parcare putine. Gasim un loc unde sa putem lasa motocicleta si ne punem la coada biletelor ptr vaporas. Sa fi fost ora 14 cand eram la coada... Biletul: 12lire/pers Plimbarea ... foarte lunga si linistita. Asta daca ignori muzica turceasca de pe vapor. A durat mai bine de doua ore insa nu ne ingrijoram pentru ca Gaziantep e la nici 100km distanta, drum pe autostrada. Aici se afla mai mult asezari scufundate de apele barajului de la Birecik, dat in folosinta prin anii '90. A fost o mare controversa atunci ptr ca apele au scufundat si multe locatii arheologice importante (Nevalı Çori, spre exemplu). Normal ar fi fost indicat sa ne cazam macar o noapte si sa exploram mai mult locatia. Sunt foarte multe pesteri in zona si puncte cu privelisti superbe. O legenda spune ca-ntruna din aceste pesteri, fata unui rege persan s-ar fi mutat cu un pastor de care s-a indragostit. Furios, regele le-ar fi dat foc la pestera omorandu-i pe amandoi. La intoarcere, vaporasul ne lasa (convenabil as putea spune) chiar intr-un restaurant aflat pe malul lacului, cu 300m mai sus de locul initial al plecarii initiale. Nu mai zabovim si plecam spre Gaziantep unde, cum este obiceiul, n-avem cazare rezervata. Drumul spre Gaziantep, pe autostrada, l-am facut numai cu soarele in fata, noroc cu parasolarul de la casca. Ajungem in oras si ma infing direct in centru unde gasim cazare imediat. 150 lire pe noapte, la 3 stele cu mic dejun inclus. In Turcia, toate cazarile de 3 stele includ micul dejun. Difera insa conditiile de la oras la oras. Hotelul de 3 stele Sanliurfa este net inferior acestuia. Fiind rupti de oboseala, iesim doar sa mancam si ne intoarcem in camera la somn. Pentru ca stam 2 nopti aici, lasam plimbarile pentru ziua urmatoare.
  15. calatorii Grecia: 30 de zile plus una!

    Aflându-ne în Creta, Heraklion mai precis, după o nu prea reușită zi de plajă (bătea rău vântul) am decis să mergem la o plimbare pe Platoul Lasithi, cu destinație finală Peștera lui Zeus. Pe drum ne-a prins și prima ploaie din Creta din acest an, atât de norocoși am fost. Ne-am retras la o benzinărie unde persoana de acolo ne-a spus că n-a mai plouat de anul trecut pe insulă. Nu prea sunt multe de povestit aici, drumul este foarte ok și peisajele sunt de excepție. Am ajuns la Peștera lui Zeus relativ rapid, după ceva aventuri pe niște drumuri pe offroad - mulțumim Garmin - ceea ce a implicat ceva emoții pentru că și ploua. Dacă ploua mai tare mai mult ca sigur rămâneam împotmolit pe drumul acela - vezi video mai sus. Dar, n-a fost să fie și am ajuns cu bine la peșteră. Evident că ne-am lăsat echipamentele de ploaie în cameră pentru că n-avea cum să plouă chiar azi, toate aplicațiile de vreme spuneau că va fi soare, slabe șanse de ploaie. Peștera lui Zeus este situată în Creta, în partea sud-vestică a Platoului Lasithi, la aprox. 18 km distanṭă de Malia. Ajunși în parcare, am stat să mâncăm ceva și am pornit pe poteca pavată parṭial cu piatră, un drum care urcă în pantă uṣoară, până la 1000 de metri altitudine. Sus, pe munte se vede intrarea: Puteai lua un măgăruș să te ducă până sus dar, mi-a fost milă de bietul animal care trebuia să mă care atâta drum. Așa că am zis pas și am urcat pe jos. Cu ceva reprize de ploaie pe drum, am ajuns la peșteră, oprindu-ne din când în când pentru poze. Odată ajunși la intrare, am plătit biletul (6eur/pers) și a m coborât spre peșteră. Se coboară pe trepte din beton, peștera având un traseu prestabilit: întâi cobori până în fundul peșterii, apoi evident urci spre ieșire. Diktaion Antron a fost descoperită în jurul anului 1883, iar săpăturile arheologilor au scos la iveală și câteva rămâșițe minoice care datează din 1800 î.H. Depinzând de cât de interesat ești, îți poate lua chiar 45 de min să vizitezi peștera, la care se adaugă și traseul. Ieșiți din peșteră am stat la un suc de fructe imediat pe dreapta și-am lasat camera să filmeze priveliștea de sus. La coborâre am prins din nou ceva reprize de ploaie făcând poteca foarte alunecoasă. Fiind încălțați cu ghetele moto nu prea au fost probleme deosebite la acest aspect. Pe drum am dat și de un cuplu de români care urcau. Am schimbat câteva cuvinte și-am continuat coborârea. Ajunși la parcare am revenit la terasa unde mâncasem inițial pentru că ploua bine de tot. Cred c-am stat mai bine de o oră la acea terasă și ploaia nu mai înceta. Mai o cafea, mai un suc... o vorbă cu oamenii de acolo. A trecut timpul. Și poaia. Am plecat ușor spre hotel cu gândul la un duș cald. Destul de frig pe platou însă până în Heraklion s-a schimbat vremea, încălzindu-se considerabil. Vroiam să mergem și la Balos Beach însă era prea departe de locul de cazare, Heraklion, adică aprox 380 de km dus-intors. Asta ar fi însemnat să pierdem o zi doar pentru asta ceea ce nu ni s-a părut ok. Poate dacă stăteam mai multe nopți...
×