Mergi la conţinut

Caniggia

Consigliere
  • Conţinut

    956
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Days Won

    15
  • Online

    2d 14h 8m 51s

Caniggia last won the day on 20 Februarie 2016

Caniggia had the most liked content!

Despre Caniggia

  • Grad
    tânără speranţă
  • Data naşterii 07.10.1986

Despre mine

  • Sunt
    Motociclist
  • Locatie
    Bucuresti, Berceni
  • Posesor(oare) de
    Honda Hornet PC36

Metode de Contact

  • Pagina Web
    http://www.cristianscutariu.ro

Vizitatori recenţi

8.650 vizualizări profil
  1. Se fac acuși trei ani de la ”Est, spre Siberia” și, așa cum am promis, o să public niște poze pe care fie nu le-am mai publicat sau pentru care n-am oferit suficient context la momentul respectiv. Spun din capul locului că pentru a înțelege chestii e nevoie să fi citit cartea sau jurnalul de călătorie de atunci, jurnal care e acum pe blog. Să începem. Asta e o poză pe care am făcut-o la o pauză de hidratare, undeva prin estul extrem al Ucrainei, cu câteva zeci de kilometri înainte de granița cu Rusia. Am oprit și ca să îmi recapitulez pașii, era prima dată când treceam în Rusia pe asfalt și știam că e birocrația naibii. Motivul pentru care am ales poza asta e dat de nivelul uriaș de învățături pe care l-am acumulat de la acel moment și pe care l-am ”rafinat” la următoarele călătorii. Mă uit la săracu’ Gotze, am avut mult, mult prea multe chestii inutile cu mine. Puteam să nu car bidonul ăla roșu pentru benzină, nu aveam nevoie de zece litri, putea fi înlocuit cu o sticlă de doi litri pe porțiunea unde știam că benzinăriile sunt rare. Apoi, cortul, sacul de dormit și izoprenul. Nu erau grele, însă erau voluminoase și mă făceau să pierd minute bune în fiecare dimineață, când le aranjam. N-am avut nevoie de ele, motivul o să fie explicat mai jos, la o altă poză. Apoi în bagajele laterale, unele îngreunate de o groază de lucruri inutile. Am avut tot ce vă puteți imagina, de la leviere metalice pentru schimbat cauciucuri, trecând prin sfoară pentru habar nu am ce, continuând cu pompă și compresor (?!) și terminând cu cuțite, scule pe care nu știam să le folosesc și chestii basic de gătit. Primul contact real cu Rusia. Sigur, mai fusesem în Moscova, însă asta era Rusia aia deloc turistică, aia în care în mod normal n-ai ce căuta. Bryiansk, undeva pe drumul dintre granița cu Ucraina și Moscova, oraș în care am avut primul popas nocturn și în care am ieșit, după ce m-am instalat la hotel, la o plimbare prin cel mai mistic centru de urbe de tip sovietic pe care-l văzusem până atunci. Copii care se dădeau cu rolele, oameni care cântau la diferite instrumente, o lumină mișto rău, ăsta a fost primul contact real cu Rusia. Vă aduceți aminte că, undeva spre mijlocul călătoriei, intrasem în panică pentru că nu mai pornea motocicleta după un popas pe malul Lacului Baikal? Ăsta e motivul, l-am explicat în carte, dar nu am pus și poza. Poza asta e făcută la depozitul firmei de transport din Moscova, acolo unde am fost cu Vlad să las motocicleta. Când am demontat bateria, pentru că habar nu aveam cum se face, am făcut poze la fiecare pas. Inclusiv la modul în care arată firele, care vine pe unde, și tot așa. În fine, vă aduceți aminte, motocicleta nu mai pornea pentru că firul negru n-a fost desfăcut complet, l-am lăsat așa și nu l-am mai strâns la Irkutsk. ”Cum te speli?” a fost, probabil, cea mai întâlnită întrebare pe care am primit-o când am spus, scris lucruri despre călătoriile cu Transsiberianul. Răspunsul util e: te speli plătind să ai acces la dușurile de la clasa 1. Răspunsul real e: nu te speli. Trei zile și jumătate, atât cât a durat drumul cu trenul pe ruta Moscova – Irkutsk, îmi verificam starea de înzilizire a părului cu poze periodice, precum cea de mai sus. Aici abia trecusem de limita suportabilului, dar nu cred că mai aveam mai mult de o zi de mers. Nu știu sigur dacă la Barabinsk e făcută, dar știu deja că acolo e locul în care oprirea Transsiberianului e groaznică. Pe peron ai de toate, de la mâncare, la înghețată și băutură, însă statul e aproape imposibil din cauza vidanjei care vine să golească wc-urile din vagoane. În special vara, mirosul e cumplit, e dincolo de orice închipuire, îți întoarce pe dos totul prin tine. Am pățit-o și iarna asta, când am fost la Yakutsk, și era groaznic și când gradele erau cu minus. Dacă te uiți la starea drumului n-ai spune că poza e făcută în mijlocul nimănuiului. Dar e. Drumul e așa pentru că e un drum relativ nou, are câțiva ani și e făcut pentru că în zona aia nu exista nimic. Știu de la mai multă lume că între Cita și est, spre Vladivostok, până acum câțiva ani nu exista drum. De asta Ewan McGregor și Charley Boorman au luat un tren până în Tynda în ”Long Way Round”, nu era drum pe acolo. Acum e, iar drumul străbate un peisaj sălbatic, lipsa infrastructurii a încetinit sau chiar eliminat posibilitatea oamenilor din zonă de a se adapta vremurilor. În stânga, jos, se vede un sat aproape părăsit. Case de lemn, lemn negru de la trecerea timpului. Am spus de multe ori că după intrarea pe Lena, continuând cu Kolîma, e aproape imposibil să stai în aer liber fără să te masacreze numere impresionante de muște și de țânțari. Dar nu cred că am arătat asta prea des. Ăsta e un popas pe Lena, spre Tynda, și chiar și în poza făcută cu camera frontală a unui Samsung S7 se pot număra măcar 50 de gângănii care-mi dădeau târcoale. Priveliște tristă pe care am suportat-o aproape disperat. E la sosirea în Tynda, acolo unde nu găseam cazare. Eu stăteam în fund pe bordura hotelului care mă refuzase pe motiv de zero camere, motocicleta era pe un trotuar pe care circulau oameni, iar variantele de cazare rămase erau zero. Pe asta am mai pus-o pe Instagram, parcă. E făcută în Yakutsk, după ce mă luaseră sub aripă cei de la Night Wolves și după ce băusem vodkă suficientă să omoare un pui de elefant. De fapt, e cam la 20 de ore după momentul beției, prima încercare de a mă ridica din pat fără să vomit. Deși pare o ceață mișto care iese din copaci, în realitate e doar norul de praf care se formează pe Drumul Oaselor de fiecare dată când trece o mașină. E atât de mult praf încât îmi intra și în gură, printre dinți, iar depășirile camioanelor erau provocări adevărate pentru că nu vedeai absolut nimic, dar nimic-nimic, în față. Recent, acum doi ani parcă, un nene a murit cu motocicleta pe drumul ăsta într-o depășire de asta în orb. I-a apărut un TIR în față din norul de praf, a avut zero șanse. Ca să revenim la lipsa de utilitate a cortului. Ăsta e motivul pentru care nu am dormit la cort în nicio noapte. Mă rog, ăsta, faptul că era plin de urși, faptul că găseam cazare ieftină. Dar de cele mai multe ori așa arată stânga și dreapta drumului, nu e nimic pe care să poți pune cortul. Fie sunt mlaștini, fie e vegetație deasă și spinoasă, fie sunt râpe, fie sunt păduri dese în care n-ai cum să cobori și motocicleta. Din fericire, poți dormi aproape oriunde vezi așezări omenești, te primesc rușii fără nicio problemă. De fiecare dată spun, o motocicletă adventure nu arată niciodată mai mișto decât atunci când e jegoasă. Aici eram în una dintre cele mai dificile, dar și cele mai frumoase zile de pe Drumul Oaselor. Între Khandyga și Ust-Nera, atunci când am mers printr-un pustiu absolut timp de vreo 10-12 ore, nu mai țin minte. Și eram murdar din cască până-n ghete. Și eu, dar și motocicleta. Partea de final a Drumului Oaselor se aerisește un pic. Sigur, civilizație nu e, de fapt sunt mai multe sate abandonate decât în orice alt loc, dar încep să apară peisaje de tipul ăsta. Râuri uriașe cu poduri rupte, munți în zare, piscuri cu zăpadă, se schimbă un pic vibe-ul, ca să citez din hipsteri. Din păcate, drumul în zona asta e plin de gropi și e greu, foarte greu să rămâi întreg dacă stai cu ochii după peisaje. Ultima dimineață de pe Drumul Oaselor. Ăsta e locul unde am fost cazat în Susuman și poza e făcută când mi-am dat seama că totul se va termina, că am tastat ”Magadan” în GPS, ultimul punct pe traseu. Era un amestec ciudat de bucurie, că ajungeam acolo unde visasem să ajung de ani buni, și de tristețe, tristețe că se termina totul și că urma drumul lung și cunoscut spre casă. Senzație precum cea pe care o aveam aici am mai trăit-o o singură dată în viață, atunci când am ajuns prima dată în New York la Plaza Hotel. Adică într-un loc pe care îl știai atât de bine din poze, din filme, din filmări, și în fața căruia ai ajuns. E ”Mask of Sorrow”, monumentul făcut în memoria milioanelor de prizonieri din gulaguri care au murit trimiși de Stalin în pustiul necruțător al Siberiei pentru a face un drum pe un teritoriu sălbatic. În fine, asta e o poză făcută rapid, la intrarea într-un complex comercial din Magadan. E golful la Marea Ohotsk. Motivul vizitei era dat de nevoia de a scoate de la bancomat o sumă mare de tot, cam o mie de euro în ruble dacă-mi aduc bine aminte, ca să plătesc transportul cu avionul al motocicletei de la Magadan la Moscova. Venise Cristina cu mine, m-a dus cu mașina, și mă gândeam doar la cărămida în cap pe care o voi primi de jefuitorii care vor atenta la cărămizile mele de ruble. Evident, n-a fost așa. Cam atât de data asta, dacă vă interesează pot face același lucru și cu ”Cele două lacuri”, adică drumul din 2018 până în Mongolia și înapoi. Dacă nu, nu. 😀 Trebuie să ne calmăm un pic! Vezi articolul integral
  2. Black Latte – slabire naturala la un pret special

    Te-ai gandit vreodata ca o sa bei un latte cu carbune? Noi cu siguranta nu credeam asta vreodata. Iata insa ca am facut-o. Am folosit pentru prima oara Black Latte si am fost placut surprinsi de aroma pe care o are. Putem spune ca este unul dintre cele mai dulci solutii pentru slabit naturale pe […] The post Black Latte – slabire naturala la un pret special appeared first on CommentAbout.ro.
  3. După lansarea cărții ”Est, spre Siberia”, dar imediat după, am plecat pentru vreo două săptămâni din țară și, când am revenit, am neglijat complet ceea ce îmi propusesem să fac. Pentru că am primit o grămadă de întrebări pe care le-am lăsat fără un răspuns clar, am cerut ajutorul editurii și vă las, mai jos, toate locurile de pe planeta asta din care puteți cumpăra cartea mea. Acum, astea sunt locurile în care a fost pusă în vânzare. Dat fiind faptul că nu sunt 500.000 de exemplare pe piață, e posibil ca între timp să se mai fi epuizat din stocuri în librării. Deci dați un telefon dacă vreți să vă duceți pe undeva. Avem în felul următor: Bucuresti: Libraria Sophia Libraria Mihai Eminescu Librarium Mega Mall Librarium Sun Plaza ( Sun Plaza Shopping Center ) Stand – Agentie difuzare carte (este un depozit de carte care livreaza carti in Bucuresti) Cluj-Napoca: Libraria Book Corner Libraria Universitatii Brasov: Libraria St. O. Iosif Iasi: Librarium Felicia Mall Librarium Iulius Mall Timisoara. Libraria Cartea de Nisip Cine nu are starea necesară pentru o deplasare într-o librărie, cartea e disponibilă și spre achiziționarea online din următoarele locuri: Altfel, lucrurile merg bine. Editura mi-a cerut contul ca să îmi vireze drepturile de autor, motiv pentru care îmi imaginez că s-au cam dat toate bucățile. Nu știu dacă o să mai fie și o ediție a doua, deși plănuiam două lansări la Cluj și la Iași, plus ceva frumos la Salonul Moto din București. Vedem. Știu că sunt mulți oameni cu care am vorbit să mă întâlnesc, să facem o poză cu cartea sau să dau o semnătură. Evident, am neglijat și aspectul ăsta. Așa că puteți să îmi scrieți, de preferat pe Instagram, și rezolvăm și aspectele astea. [arrow_forms id=’9614′] Acum, în sport – 02.04.2019 Adrenalina feat. Ovi The Speiș din Hațeg Vezi articolul integral
  4. După lupte seculare care au durat aproape un an întreg, cartea ”Est, spre Siberia” a văzut lumina zilei. Vă zic sincer, să n-avem discuții, meritul meu e la fel de mare ca meritul lui Alexandru Tudorie la titlul FCSB-ului din 2015. Știu că mulțumirile sunt plictisitoare, dar eu am avut norocul să cunosc niște oameni care au considerat că apariția cărții e o idee bună, care m-au împins să fac pasul ăsta. O să îi cunoașteți la lansare, că am de gând să îi arăt cu degetul. Așa, acum detalii concrete: Vom face o întâlnire, un eveniment de lansare. El va avea loc sâmbătă, 16 februarie, ora 13:00, la QP Pub (str. Praporgescu David 13). E și un event pe FB, vă puteți confirma prezența aici! Practic, ne vedem acolo, bem o cafea, o bere, un vin, un absint în flăcări, fiecare după facultăți. Vorbim, povestim dacă e cazul, fac și eu o poză cu lumea. De cumpărat, în momentul de față sunt următoarele posibilități. Cartea o să fie disponibilă spre cumpărare la lansare. Reprezentanții editurii sunt amabili și vor asigura condițiile necesare pentru cumpărare, cash sau card. Prețul cărții la lansare va fi de 40 de lei. Ea poate fi comandată și online, de pe site-ul editurii, începând de acum, la prețul de 50 de lei. Eu vă aștept la lansare chiar dacă nu vreți să luați cartea. 😀 Că sunt unii care știu despre ce e vorba, care au urmărit în timp real călătoria spre Magadan. Deci nu e musai, să ne înțelegem. Dezbrăcate de sensuri și dezvelite de context Cel mai bun din toate timpurile Vezi articolul integral
  5. Nu multora le place sa recunoasca faptul ca viata sexuala joaca un rol foarte important in cadrul oricarei relatii, iar asta pentru ca nu tot timpul ne vom putea bucura de relatii intime de calitate. Va veni un moment in cazul oricarui barbat cand acesta va fi nevoit sa apeleze la ajutorul unor produse precum […] The post Titan Gel Gold – o crema minune, perfecta pentru cei care vor un penis mare si erectii puternice appeared first on CommentAbout.ro.
  6. Dynamite – te ajuta la pescuit!

    Pentru un pescar, fie el profesionist sau amator, conteaza foarte mult ca acesta sa prinda o cantitate mare de peste. Nu doar ca acest lucru ii va hrani egoul, avand cu ce sa se laude in fata prietenilor sai, dar in cazul in care aceasta este meseria sa se va putea bucura de o remuneratie […] The post Dynamite – te ajuta la pescuit! appeared first on CommentAbout.ro.
  7. Sunt în Moscova ca-n București, o treabă n-am! Sunt obișnuit cu trotuarele care-s în lucru aproape peste tot în centru, cu muncitorii de prin Kazahstan, Turkmenistan și Uzbekistan care cosmetizează puternic orașul pentru Campionatul Mondial din vara viitoare. Mi-am făcut și un scurt traseu în zona în care am hotelul, însă doar pentru cele necesare. Adică o masă în oraș pe zi, că nu mai am bani, în rest vizită la supermarket pentru provizii de luat în cameră. Viața mea de azi, joi, și până luni, când cred că va ajunge motocicleta, se va desfășura ca-n filmele cu dependenții de droguri. Adică întunericul camerei, un televizor care merge degeaba pentru că oricum nu pricep nimic din rusa lor, aerul condiționat pe low și somn, un film, somn, mâncare, somn, o cola. Obiectivul e mai important ca oricând. Vin de la 8 ore de diferență de fus și nu-mi permit să vină Gotze și eu să fiu încă buimac. Am de făcut vreo 2000 de kilometri până în București și drumul nu e între cele mai antrenante, nimic care să mă țină treaz dacă eu sunt încă groggy. Până la granița cu Ucraina e chiar ireal de drept, merg ca avionu’ pe un asfalt perfect și dacă nu-s odihnit sută la sută s-ar putea să trag dreapta. Da’ numa’ o singură dată. Nu-mi merge din prima. Ziua dorm și noaptea bântui prin hotel, îmi caut de vorbă cu recepționera, cu paznicu, bem ceaiuri, frecăm menta. Mă forțez să nu adorm ziua, fac flotări, bag cofeină în mine cât să resusciteze un mort, mănânc cu zahăr. Apropo de mâncatul cu zahăr. După două zile și ceva de revenit în Moscova am pus, estimez eu, 4-5 kile. Sigur, am unde să pun, am slăbit mult peste 10 kile pe drumul până la Magadan, așa că pun kile la loc în încercarea de a rămâne alert, să dorm și eu când se întunecă afară. Uitasem cât de scumpă e Moscova în comparație cu Rusia din est. Și mă cam rupe, mai ales că sunt oligarh, mănânc doar prin centru. Nici la supermarketuri nu e ieftin, așa că mă rog să mă sune Cristina din Magadan cât mai repede ca să pot pleca. Se face sâmbătă și trebuie să eliberez camera. O eliberez, dar bookuiesc alta la parter, mai mică și mai scumpă, doar pentru o zi. Cred că așa procedez, o să bookuiesc câte o zi ca să fiu gata de plecare când ajunge Gotze. Ultimul contact cu Cristina a fost joi seară, parcă. Sau vineri? Oricum, mi-a zis că motocicleta mea tocmai a decolat din Magadan, că totul e în regulă, și că mă va suna atunci când trebuie să o ridic. E sâmbătă seară și mă plimb prin centru, pe lângă Piața Roșie. Cu o cafea de la McDonald’s și cu un crenvuști în foietaj, ca navetiștii. Mai am cartelă la metrou încă pentru o zi, net nu prea mai am, dar e bine să te plimbi fără direcție și fără să ai presiunea timpului. O poză, un filmuleț, o conversație, până când ecranul telefonului se aprinde și îmi apare mare ”Cristina Transport Magadan”. Că ce faci Cristian, că toate bune? Uite că ți-a aterizat motocicleta vineri și că, după toate formalitățile și toate nebuniile, o poți ridica duminică dimineață de la depozitul partenerilor noștri. Să fii sanatos, sa fie toate bune așa cum sunt eu, drum bun. Mă întorc alergând la hotel, fac bagajul și mă bag la somn. Dimineața mă trezesc și aflu că în toate aceste zile eu aveam micul dejun inclus, doar că fetele au crezut că nu mă pot trezi așa devreme, cică de aia nu au venit să-mi bată în ușă când au observat că nu îmi fac apariția. Nu-i nimic, vă pup, la revedere. Fac un traseu frumos cu google maps, oricum e duminică și e lejer. Trebuie să ajung într-un fel de Mogoșoaia a Moscovei, în afara orașului, pe lângă aeroportul Domodedovo. Doar că nu mai merge cu Aeroexpressul, trebuie să iau metroul până în Militariul lor și nu mai am net pe telefon. Iar duminică la 8 dimineața nu pare că e nimic deschis. Ajung undeva la periferie, lângă un mall de ale cărui uși trag degeaba. E MTS acolo, dar e închis. Mă învârt între navetiștii cu cearcăne care își dau pornirea cu vodkă și găsesc o tonetă care reîncarcă turiștilor cartele. Am și net, chem un Uber și-s în drum spre depozit. Câți ruși de treabă mai pot găsi, nene? Sunt întâmpinat de trei băieți, doi tineri și un moșulică. Motocicleta? Gata, bos! Nu-mi trebuie chitanță, pașaport, nu-mi trebuie nimic. Te cred, îmi zice moșul gras care dă ordine să fie adus pachetul. E Gotze, caiaș lanțu’ lui șubred. Împachetat frumos, impecabil de fapt. Atât de impecabil încât e nevoie de jumătate de oră și de trei băieți ca să îl desfacem. Mă apuc și de asamblat ce am tot dat jos de pe el, moment în care moșu’ apare cu două canistre. Una cu ulei Motul 7100 și alta cu benzină. Pun și lichidele, Gotze pornește la prima cheie de parcă-i BMW, nu alta. Pun bagajele, beau o apă și o cafea din partea casei și scot cașcavalul să plătesc uleiul și benzina. Evident, nu se poate! Cum așa? Nu ne plătești nimic, sunt de la noi! Ce, mă? Da! Bine, am plătit o grămadă de bani pe transport, dar vorba era că astea nu sunt incluse în preț. Și sigur, benzina e ieftină în Rusia, dar uleiul e ca la noi. Nu plătești, drum bun! Le mulțumesc oamenilor în vreo trei limbi străine, să fiu sigur că sunt conștienți de intențiile mele bune și o iau la drum. Opresc la un Gazprom de pe drum, iau ceva de mâncare și fac un plan scurt. Lanțul e mort, e ținut în viață artificial, dar măcar să îl ung cu ceva. N-am cu ce. OK. Cauciucuri? Arată rău, nu știu dacă rezistă, dar n-am de ales. Planul e să dorm din nou la Briyansk, e deja amiază, nu mă aventurez să trec granița la ora asta. Dar, cum ziceam, măcar drumul e bun. Bun și drept, ard kilometrii ăia fără emoții și ajung la hotelul de patru stele și 100 de lei pe noapte. O combinație între opulență și exagerare, niște camere mișto, dar cu un decor fantezist ilustrat cum nu se poate mai bine de limuzinele SF care sunt parcate în fața recepției. Mănânc cu emoții, că nimeni nu știe engleză. Ce tip de frigarui sunt astea? – The first one is pig. – And the other one? – …… – Chicken? – No! The one that makes milk… E amuzant, nu mă mai enervez. Mănânc și mă culc. Mâine intru în Ucraina, mi se pare că-s la doi pași de casă. Dan ”Penalty nedat” - Nicolae ”noroc că mă scot ăștia” 1-1 Vezi articolul integral
  8. Fumatul excesiv fara indoiala duce la aparitia mai multor probleme de sanatate si poate atrage chiar moartea asupra celor care exagereaza cu tigarile. Din fericire numarul celor care constientizeaza acest lucru creste de la o zi la alta. Chiar si asa insa, le este destul de greu sa se mai lase, dat fiind faptul ca […] The post Nikotinoff – picaturile care te fac sa spui adio dependentei de tigari appeared first on CommentAbout.ro.
  9. Simti ca ai nevoie de putin ajutor pentru a-ti satisface partenera exact asa cum vrea ea? Atunci afla ca ai la indemana foarte multe solutii, iar una dintre ele este Atlant Gel, o crema care a inceput sa fie foarte apreciata de catre barbatii din intreaga lume, datorita eficientei ridicate de care a reusit sa dea […] The post Atlant Gel – pentru barbatii care vor un penis mare si tare! appeared first on CommentAbout.ro.
  10. Hydroface – te scapa in mod natural de riduri

    Hydroface putem spune ca este una dintre cremele pentru frumusete care merita toata atentia femeilor, iar asta pentru ca numarul de avantaje pe care le aduce este unul foarte mare. Ne putem bucura de multe beneficii, care ne vor ajuta sa avem un ten mult mai frumos si vizibil intinerit. In acest fel nimeni nu […] The post Hydroface – te scapa in mod natural de riduri appeared first on CommentAbout.ro.
  11. Ce poate fi mai frumos decat sa scapi de toate petele pigmentare, precum si de celelalte imperfectiuni ale pielii cu ajutorul unei singure creme, pe care sa o aplici in mod constant timp de o luna? O astfel de crema chiar exista, iar ea poarta numele de Ultimate Whitening Cream. Aceasta este una 100% naturale si […] The post Ultimate Whitening Cream, sau cum scapi de petele pigmentare de pe piele appeared first on CommentAbout.ro.
  12. Stiai ca pe piata din Romania este disponibil acum, in mod oficial, unul dintre cele mai bune produse pentru imbunatatirea performantelor sexuale? Este vorba de picaturile Max Potent, cele care de-a lungul timpului au reusit sa isi dovedeasca in repetate randuri eficienta, devenint astfel unele dintre cel mai cautate produse de catre barbati. Picaturile au ca […] The post Max Potent – picaturile care scot taurul din tine in dormitor! appeared first on CommentAbout.ro.
  13. E bine să știu că motocicleta e împachetată și că, undeva în următoarele zile, va pleca spre Moscova. Dar problema e că eu încă nu am bilet și mâine dimineață, teoretic, trebuie să părăsesc frumoasa cameră de hostel. Așa că mă trezesc cu noaptea-n cap aproape ca să găsesc soluții. Pe scurt, situația stă astfel. Din Magadan spre Moscova zboară avioane zilnic. Văd că cei de la Vim Avia au zbor chiar în fiecare zi, iar Aeroflotul în combinație cu Rossija o dată la două zile. Problema? Sunt scumpe rău de tot. Eu, ca fraierul, mă gândeam că scap cu 250, hai 300 de euro pe bilet, însă mă tot uit de câteva zile și nu găsesc sub 500 și un pic. De fapt găsesc, găsesc atunci când e zbor Aeroflot, adică doar o dată pe săptămână și… abia săptămâna viitoare. E 190 de euro și oricât de bine mi-ar pica să dau doar atât, mi-e imposibil să mai stau o săptămână în Magadan. Aș vrea, dar nu se poate. Tocesc site-urile de găsit bilete de avion, nu există o altă variantă, Vim Avia e singura și 510 euro e prețul. Asta e! Intru pe site-ul lor, selectez, îmi pun datele, bag și datele cardului, ultimele trei cifre, pay… canci! Cum, mă? Îmi dau mail cum că tranzacția n-a fost finalizată. Fac asta din nou, bag toate cele necesare, pauză! Nu merge, e groasă! Cobor din pat și mă duc la recepție, la doamna pufoasă. Scriu repede în google translate dacă există vreun birou al unei agenții de turism care să mă ajute cu biletul, tanti e amabilă și caută pe net. Cică e una, îmi dă adresa, ba chiar le dă și un telefon să îi întrebe dacă mă pot ajuta cu treaba asta. Cică pot, dar ei nu prea fac lucrul ăsta, ei organizează doar pentru grupuri. Totuși îmi zice să mă duc, să le explic că sunt într-o situație mai specială, poate cine știe. E bine, azi decretăm zi de văzut Magadanul. E soare, frumos al naibii, iar agenția pare să aibă birou fix în capătul celălalt de oraș. Deci îl iau la picior. E mișto în Magadan, complet diferit față de tot ce am văzut în Far Eastern Russia, clădirile sunt mai mici, majoritatea diferite de modelul clasic de bloc comunist. E un oraș aerisit, parcă și traficul e mai civilizat, mai înspre partea vest-europeană. Urc pe strada principală și în 30 de minute sunt la biroul de turism. Înăuntru, evident, o blondă frumoasă. Plus vorbitoare de limbă engleză. ”Bună ziua! V-am contactat mai devreme prin intermediul hostelului. Aș vrea să rezerv prin dumneavoastră un bilet de avion spre Moscova, că mie-mi refuză cardul”. Blonda mă invită la biroul colegei ei, o băbuță care nu vorbește limba lui Beckham, și face pe translatora. Evident, totul după ce îmi oferă pe rând apă, ceai, cafea și niște bomboane. Pare interesată de drumul pe care l-am făcut, mă întreabă despre localitățile de pe Drumul Oaselor, despre ce fac eu prin România, cum mi s-a părut Rusia. E mișto tipa! Și pare să sară peste regulile pe care mi le repetă, cică va face o excepție și îmi va rezerva un singur bilet. Ea mai răspunde la telefoane, dar cică se ocupă băbuța de biletul meu. Îmi ia pașaportul, bagă datele, printează biletul și cică să plătesc. Noroc că-s pe fază și mă uit pe bilet. Nume: Scutariu. Prenume: Roman. Alo, tanti!? Român sunt, dar mă cheamă Cristian. Blonda vede că mă agit, vine și o ceartă pe băbuță, îmi zâmbește frumos și se apucă ea de treabă. Emite alt bilet, îmi ia cardul și își face de cap cu el, mă arde cu 512 euro, deci doi euro peste ce aș fi plătit dacă făceam singur. Superb, mai mult decât acceptabil! Ne salutăm și plec să mănânc, acum că-s rezolvat. Ah, plec doar după ce blonda iese după mine afară și-mi zice să mă duc la autogară să îmi iau bilet pentru autobuzul de aeroport. Cică e mai bine să rezerv, că mâine poate e plin și am pus-o, taxiul e vreo 2000 de ruble, autobuzul e doar 100. Am să fac și asta, dar înainte merit o masă mișto, chiar dacă am rămas aproape falit. Găsesc cel mai apreciat restaurant de pe Tripadvisor din Magadan și acolo-s în zece minute. E un steakhouse, un lanț care-i prin toată Rusia, dar mișto de tot. Și oarecum ieftin. Arată țiplă în interior, zici că are stele Michelin, aproape că mă simt prost îmbrăcat. Mă ia un chelner, mă conduce la masă și mă presează să aleg nu știu ce friptură de vită, că cică-i blană. Gata, bos! N-am mai mâncat o friptură din ’93, o comand de la voi. Îmi pică apoi fisa că s-ar putea să mănânc cauciuc, nu-i văd pe ruși mari pricepuți în a prepara vită, mai ales că nu prea au. Dar mă înșel. Porția e micuță, e mai gourmet decât de săturat și umplut mațul, dar carnea e bună. Pot s-o tai și cu partea neascuțită a cuțitului, iar de mestecat aproape că nu-i nevoie. Și, spre deosebire de ursăriile cu pretenții din România, medium rare la ăștia chiar e medium rare, pe centru e fâșia roz. Iau și o cafea absolut extraordinară, gen Origo, și revin la plimbarea prin Magadan. E ziua plecării din orașul în care am visat ani să ajung. Și e prima zi urâtă, stă să plouă și e mai frig decât de obicei. Autobuzul face 40 de minute până la aeroport, un aeroport… Să spunem că îl face pe faimosul Băneasa din București să pară JFK din New York. Se intră prin detectoare de metale, bagajele la fel. Și se intră într-o… hală. O hală care are un magazin mic de suveniruri, o farmacie și o imitație de McDonald’s la care petrec o oră cu un burger îngrozitor. Urmează să zbor cu Vim Avia, o companie despre care nu am găsit multe date pe net, eu fiind pasionat de lucrurile astea. Știu doar că zboară recent cu Boeing 777, avioane pe care le-au cumpărat second-hand din mai multe surse, una dintre ele fiind Emirates. Am verificat datele avionului cu care urmează să plec spre Moscova și e un avion luat recent de la Emirates. Atât de recent încât atunci când calc în el am o ezitare. Boșii de ruși nu s-au mai obosit să-l coafeze și pe interior. Au dat jos vopseaua exterioară cu Emirates, și-au tras Vim Airlines-ul lor cu roz, dar înăuntru e Emirates. Totul! Tapițeria e de la Emirates, monitoarele și soft-ul sistemului de entertainment e de la Emirates, filmele sunt traduse și-n arabă, ce să mai, totul e cu Emirates pe el. Nici nu știu dacă au voie, mai ales cu filmele pe care le folosesc deși probabil că Emirates a plătit pentru dreptul lor de difuzare, dar nu e ca și cum poate cineva să le facă ceva rușilor. Sunt opt ore de zbor, atât de mare-i Rusia asta. Opt ore și plec la 12:40 din Magadan ca să ajung tot la 12:40, în aceeași zi, la Moscova. La fel ca anul trecut când m-am întors de la Vladivostok, ziua mea va avea 24+8 ore azi. Aterizez pe Domodedovo, prima oară, așa cum am aterizat de fiecare dată când am zburat în Rusia. Nu știu pe unde îi antrenează pe piloții ăștia, dar nenea de pe 777-le de azi a pus avionul jos superb, lin, rușii sunt maeștri la aterizat. La Moscova sunt deja expert. Mă duc la Aeroexpress, trenul care leagă aeroporturile de oraș, îmi iau bilet de la automat și-s pe drum spre centru. Mi-am luat un hotel bun de data asta, știu că e nasol cu recuperarea diferenței de fus orar, mai ales că acum am de eliminat opt ore, așa că am nevoie de confort. Am avut și noroc cu carul, așa că am plătit doar vreo 45 de euro pe noapte pentru hotelul ăsta care-i într-o zonă minunată a Moscovei, foarte aproape de Piața Roșie. Am de așteptat, estimez eu, vreo 2-3 zile până ajunge Gotze, zile în care nu voi face altceva decât să mănânc junk food și să dorm. Un meci pe sintetic în Berceni, cu Aliuță pe teren, strânge mai mulți spectatori MM lovește din nou! Plus niște jucători țiplă care o salvează pe FCSB Vezi articolul integral
  14. Nu-i asa ca si tu vrei sa ai o piele imaculata, lipsita de orice urma de imperfectiuni? Acum este mai usor ca niciodata sa obtii acest lucru, deoarece ai la indemana foarte multe solutii, care te pot ajuta enorm de mult. Pe aceasta lista cu produse eficiente atunci cand vine vorba de curatarea pielii si […] The post WellTox – crema care te ajuta sa lupti cu imperfectunile fetei appeared first on CommentAbout.ro.
  15. Numerosi factori sunt responsabili de declansarea caderii parului, iar reusim sa descoperi care sunt cei care actioneaza in cazul nostru atunci sunt sanse foarte mari sa prevenim acest lucru. Putem lupta impotriva caderii parului si fara a avea clar intiparita in minte imaginea motivelor principale care au dus in cazul nostru la aceasta problema, dar […] The post Follixin – pastile eficiente impotriva caderii parului appeared first on CommentAbout.ro.
×