Mergi la conţinut

Gog

Membri
  • Conţinut

    381
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Days Won

    3
  • Online

    16d 1h 53m 43s

Reputation Activity

  1. Like
    Gog got a reaction from green.kecske in Călătorie În Jurul Lumii, În 600 De Zile Cu Motocicleta   
    Stau si ma gandesc nu cumva asta este ideea de a trai cu adevarat , ma gandesc ca degeaba as avea toti bani din lume daca as sta tot intr-o casa intr-un singur oras , oare nu cumva asta inseamna viata cu adevarat ....Acum noi motociclisti avem cumva aceasta samanta in noi , acum totul depinde de cum stim sa atragem bogatiile necesare sa putem sa dam roade acestei ideei de viata ... . Va doresc la toti sa gasiti calea de a trai o astfel de aventura . 
  2. Like
    Gog got a reaction from Aferim in 6 Luni, 15.000 De Km, 12 Tari Si 2 Perechi De Cauciucuri Cu 1300 De Euro.   
    Este posibil ca acest topic sa imi fi schimbat viziunea asupra existentei mele pe acest pamant , recunosc nu am citit blogul dar o voi face cat de curand .
  3. Like
    Gog got a reaction from Lucian_M in Un Vis Devenit Realitate!   
    O plimbare de iarna , azi au fost 10 grade dar s-a simtit rece .










  4. Like
    Gog got a reaction from Lucian_M in Un Vis Devenit Realitate!   
    I-a sa trezesc oleaca lumea din amorteala . Am poze si ele sunt mai jos , este noua mea motocicleta , si este tipla :)







  5. Like
    Gog reacted to zero in 6 Luni, 15.000 De Km, 12 Tari Si 2 Perechi De Cauciucuri Cu 1300 De Euro.   
    Nu am fugit de armata, nu am fugut de nimic. Am plecat catre ceva mai cu folos, si pentru mine si pentru altii. Cine simte ca traieste fara un scop (asa cum traim cu totii in sistemul asta de supravietuire de pe o zi pe alta) poate ma intelege.

    Nu trebuie sa fugi de ceva intotdeauna, mie mi se pare ca e mai bine sa incercam sa fugim catre ceva. Aici e diferenta dintre supravietuire (fuga de ceva) si viata asa cum vrei tu sa o traiesti (fuga catre ceva). Eu am ales ultima varianta, daca tot trebuie sa lupt pentru ceva, mai bine lupt pentru mai bine decat sa lupt sa o duc de azi pa maine.

    na, ca facui si poezie...

    Eu va multumesc de interes, dar as prefera sa vorbim de lucrurile bune si sa ma intrebati ce a fost frumos, nu sa o luam iarasi romaneste si sa ne certam pe langa subiect.


    @Noni, incerc sa pun poze si aici, multumesc de idee!


    http://www.pro-bike.ro/forums/gallery/album/1161-maroc/

    De exemplu, in mai s-ar putea sa plec din nou in Grecia sa invat sa construiesc tree houses (case in copaci). Cine stie, poate o sa fac asta aici candva, si in loc sa mergeti sa stati la un hotel cu termopane gen Ranca....nu mai bine stau baietii in copac, cand ajung obositi dupa noroaie prin padure?
  6. Like
    Gog got a reaction from VN50 in Lumea Noua   
    As putea spune ca Povestea lui Mihai Barbu mi-a inceput visul catre motociclism , mi-a placut tare mult i-am soptit intr-o seara iubitei ce imi doresc de ziua mea si anume Cartea Vand Km . asa cum am savurat povestea lui Mihai asa savurez si aceasta poveste....pt mine este ceva nemaipomenit chiar azi neputad sa adorm la prinz o ora ma luasem in gand cum ar fi eu sa calatoresc pe motor cu iubita ca cei doi ... In fine eu apreciez foarte mult persoanele care prefara sa scrie povestea si pt noi astea care pe timpurile astea devenim motociclisti pe internet calatorind doar pe forumuri ca afara se lasa iarna incet incet ... Bravo Domnilor !!!
  7. Like
    Gog got a reaction from Aferim in Despre Cruiser   
    Salut incerc si eu sa pun cateva cuvinte pentru tine.

    Asa cum esti tu am fost si eu si probabil toti cei care sunt acum motociclisti eu am sa vb din pct meu de vedere , cum credeam ca o sa fie la inceput si cum a fost un sezon , primul sezon de incepator:

    Cred ca daca caut pe forum am si eu o postare de genul asta. La fel de frica imi era si mie nu pot spune ca acum nu mi-e frica ,exact acuma la sfarsit era sa ma dea jos de pe ea ca am fost putin brutal cu accelaratia si fiind rece si cauciucu vechi era sa ma arunce de pe ea , asa cum imi place mie sa ii spun mobrei mele "Calut" uite asa precum un cal care nu-i convine ceva si te arunca din sea , vreau sa spun ca am avut o senzatie de ne mai intalnit vreodata asa ca pot spune ca inca mi-e frica , cam asa era eu sa patesc dar asta este alta poveste .

    Ce sa zic atata timp cat vei incaleca un singur motor de ex un shadow si te vei intelege cu el va fi cel mai potrivit pt tine pentru ca nu stii cum este pe un neked sau pe un super-moto , ce vei avea va fi preferatu tau .

    Eu dupa multe cautari am ales sa imi cumpar un Shadow Steed de 400 cmc , am inceput de la un Kawasaki KLX 650 , am trecut pe la turing si am ales chooper pentru ca ce fac eu cu el este cel mai potrivit . Munca - Facultate - Acasa + drumuri lungi am facut si 400-500 km pe zi cu dureri de fund dar asta este .

    Sunt multumit de alegerea mea , iubesc sunetul tobelor de chooper si imi place la greu cand mosii de pe trotuar imi fac semn sa o las ca ii doare capu :)). Daca crezi ca tii la imagine eu zic ca dupa chooper intoarce multa lume capu :). Dupa parerea mea din pcdv al imagini un chooperist este rocker , pe un touring esti aventurier iar pe restu esti speedist :) sau Pokemon cum imi place mie sa zic dar asta este o alta discutie .

    De frica prima data pot spune mai mult ca erau emotii combinate cu o frica de necunoscut , insa cand am urcat si am vazut cum este treaba in trafic m-am linistit si de atunci merg fara frica peste tot.
    Sa mai zic ceva si de stabilitate si de puterea fierului de sub fund : eu vb strict din propria expierenta , motorul meu este domol dar cand tragi de gaz devine si el o bestie mai mica asa insa in mana incepatorului devine fiara periculoasa de ce zic asta . Aveam zile cand eram odihnit si plin de barbatie si trageam de gaz calumea prin oras cum se zice ii mai dadeam in gura , mergea saraca si tare si imi sadisfacea pofta de adrenalina le dadeam multe soferilor din masini dar insa stau si ma gandeasc daca calutzu meu era un naked de 600 sau un speed poate pana acum nu ma ierta de fiecare data cand erau eram pus pe vitejii . Din pct meu de vedere Steed meu este numai bun pentru ce am facut si ce voi face cu el . :)


    Succes in continuare si cumparati motorul care iti da insomnii si de care te vei indragosti lasa manevrabilitatea si alte data tehnice daca va fi dragoste atunci va fi cea mai potrivita pentru tine mai ales ca nu iti place vitezanele :)...

    Toate bune !!!
  8. Like
    Gog reacted to stefan45 in Sa Ne Veselim   
    4 studenţi în Regie, seara, înainte de somn, stau în paturile lor şi discută:
    Primul:
    - Fraatee, mooor de foame, ce naiba facem?
    Al doilea:
    - Am o idee, hai să creştem un porc! O să avem şi carne şi salam, de toate!
    Al treilea:
    - Băh, eşti nebuuun? E prea multă murdărie!
    Al patrulea, uitându-se la dezordinea din cameră, vesela nespălată, ciorapii aruncaţi prin toată camera...:
    - N-are nimic, se va adapta!

    Un cavaler urma sa plece in cruciada. Isi face bagajele, pune centura de castitate la nevasta si da cheia centurii celui mai bun prieten:
    - Daca nu ma intorc in 3 ani, o poti avea pe nevasta mea.
    Si isi vede de drum.
    Dupa o ora de mers, prietenul il ajunge din urma:
    - Mi-ai dat alta cheie!!
  9. Like
    Gog reacted to AnjinSan in Lumea Noua   
    Baieti, va multumim pentru aprecieri. Va transmitem ganduri calduroase din Guatemala. Si un nou episod din calatoria noastra.

    Micadu la munte si la mare: 18 Octombrie
    Stiu ca am promis ca va povestesc despre jungla si maimute insa mai amanam putin partea aceasta caci pana acolo drumul ne duce din nou spre ocean. Plecam deci din Oaxaca cu gandul la plaje, in timp ce altii se indreapta spre scoala cu gandul la… vacanta. Aici scoala este pe sfarsite, urmeaza in curand vacanta de vara.



    De cand am intrat in Mexic am trecut prin destul de multe puncte militare de control. De cele mai multe ori nu am fost opriti deloc iar o data soldatii ne-au oprit insa erau mai interesati de moto si de cat prinde la ora decat de hartiile noastre si de ce caram cu noi. Ei bine acum ne-am aporopiat de un alt punct militar si de data asta simtim ca suntem intr-o zona frecventata mai des de straini. Exista si un panou pe care se explica, in limba engleza, cum sta treaba cu aceste controale.





    Pana sa admiram noi grija pentru turistii straini, suntem trasi pe dreapta fara nici o ceremonie. Si intamplarea face ca locul unde ni se indica sa parcam sa fie chiar langa o masina ce transporta vaci, oprita si ea pentru control. Aia e, bafta noastra!






    E cald, noi ne cam coacem in costumele moto si miroase ca la, ma scuzati, “fundul vacii” dar hai ca poate scapam repede. Scot eu documentele si militarul imi zice ca e momentul sa ma dau jos caci s-ar putea sa dureze, trebuie sa ne controleze prin bagaje. Super! Ii raspund cat mai amabil la intrebari, de unde sunt, ce cautam pe aici, ce e cu motocicleta. Si cu un ochi ma uit la colegul sau care incepe sa caute prin bagaje. Desface tank-bag-ul, desagii laterali, sidecase-urile… Nene, hai te rog, nu ma pune sa desfac si gentile astea albe ca le strang greu la loc. Dimineata am un proces intreg cand le pun si imi ia mult timp. Se uita omu’ la mine si cred ca decide ca nu suntem nici traficanti si nici carausi. Imi da documentele inapoi si imi ureaza calatorie placuta. Eu ma sui repede pe moto si ii urez (in gand) bafta la controlatul vacilor.






    Continuam si calea aduna rapid serpentine caci, pentru a ajunge la ocean, dupa cum ne-am obisnuit, trebuie sa terecem muntii. De data asta traficul e mult mai lejer. Drumul, unul foarte putin uzitat, serpuieste printre crestele inverzite intesete cu sate agatate pur si simplu de marginea haului.






    Mexicanii sunt latini. Iar latinii au muzica in sange. Cred ca nu exista asezare care sa nu aiba si muzicanti. Iar asta… se invata de mic copil. Vedem pustii care se intorc de la scoala, carand dupa ei si diferite instrumente muzicale. Viitoarii mariachi.






    Si unde exista muzicanti, exista si muzica live. Nu conteaza prea tare locatia… voie buna sa fie! Ah da, voie buna si… pasiune!






    Urcam din ce in ce mai sus iar conditiile in care traiesc oamenii par din ce in ce mai grele.












    Natura insa vrea parca sa compenseze saracia prin vegetatia luxurianta si peisajele frumoase. Suntem la acelasi nivel cu norii albi. Ne oprim pentru a putea admira imprejurimile in voie.









    Cand trecem pe partea vestica, apropierea de ocean isi face simtita prezenta. Intram in padurea tropicala insa si in nori desi. Vizibilitatea scade dramatic.






    Specii de copaci si plante necunoscute noua, se contureaza prin aerul albicios si rece. Tot ce este la mai mult de cativa metri distanata are o culoare nedefinita, ca intr-un film vechi, vizionat intr-un cinematograf de cartier.









    Numai ca asta nu e film. Asta e realitate. Iar in realitate, trebuie sa ramai mereu atent la drum.






    Intram intr-un sat ce, invaluit in nori, pare o fantoma. Insa este foarte real, ca si oamenii ce locuiesc acolo.












    Multe dintre locurile prin care am trecut m-au facut sa cred ca ar trebui sa fim mult mai recunoscatori pentru sansa de a duce vietile pe care le ducem si de a trai in locurile in care traim. Cand esti pe motocicleta ai timp destul sa te gandesti la astfel de lucruri. Si asta cred ca este unul dintre lucrurile frumoase ale acestei calatorii. Insa cu toate aceste ganduri nu trebuie sa pierdem din vedere si griji mai simple insa mai imediate. Cum ar fi sa ajungem inainte sa se intunece la destinatia noastra, Puerto Angel. Pana acolo iesim din nori si ramanem inconjurati doar de verdele padurilor.






    Oceanul ne intampina cu umezeala si caldura. Amandoua din belsug. Transpiram instantaneu si nu mai cautam mult cazare. Ne oprim la primul “semi-hotel-semi-casa-de-oaspeti”. Parcare nu are insa tratez cu propietara unui magazin de la parter, sa ma lase sa parchez motocicleta in magazin. Spune ca e in regula, dar dupa ora 9 ca pana atunci poate ii mai vin clienti. Numai bine, pana atunci ne schimbam si dam o tura pe plaja.






    Barcile pescarilor stau lenese pe nisip asteptand o noua zi de munca. Hmm oare propietarul acestei barci are 2 fete? Pe una o cheama Maria si pe cealalta Juana? Desigur…






    Totusi, la o privire mai atenta putem spune ca incurcate sunt caile Domnului…






    Noi nu cercetam prea mult aceata problema. Insa suntem presati de o alta mult mai laica… ce trece direct prin stomac. Ne este foame si intalnim un om fericit ca a prins un peste mare. Noi l-am convinge ca de fapt un astfel de peste ar merge la cina noastra.






    Cu o cina pescareasca luata chiar acolo, pe malul oceanului pe nisip, ziua se termina linistit.






    Locurile vazute doar acum cateva ore in munti par un vis indepartat. Insa ele sunt foarte reale pentru oamenii ce traiesc acolo. Valurile oceanului sterg totul iar soarele apune incet, luand cu el grijile zilei. Se face liniste.






    Harta traseului din acest episod:


    View Larger Map
    Data viitoare reusim sa ajungem in jungla si ne apropiem de granita cu Guatemala!
  10. Like
    Gog reacted to f_zoltan in Lumea Noua   
    Sunt oameni care strang pentru ei, altii care daruiesc tuturor. Unii stiu sa povesteasca, altii nu. Si mai sunt cei care asculta povestile altora. Voi tineti-o tot asa, aveti harul de a ne aduce o lume altfel decat ceea ce cunoastem. Va sta bine asa, multumesc! Cred ca povestea voastra a strans cele mai multe aprecieri (de tip Like) de cand exista posibilitatea de a da asa ceva.
  11. Like
    Gog reacted to AnjinSan in Lumea Noua   
    @DoruBMW: Doru, eu Iti doresc sincer sa nu renunti la ideea de a calatori prin locurile pe care le visezi. Sper sa reusesti intr-o zi si chiar daca fiecare calatoreste in felul sau, mai departe sau mai aproape, mai repede sau mai incet, cu mai multi sau mai putini bani, eu raman la parerea ca fiecare calatorie este interesanta in felul sau si ca merita povestita pentru cei care au aceleasi pasiuni sau pentru cei ce nu si le-au descoperit inca :)
    @VN50: am fost intr-adevar puntin ambiguu. Cand am zis ca vreau sa invart roata cat mai mult si cat mai departe ma refeream desigur la faptul ca imi doresc sa continui cu bine calatoria asta si sa ajungem, macar pana unde ne-am propus initial, in Ushuaia. Si cine stie... mai apoi... :) Dar pana atunci... un nou episod de foileton (chiar imi place apelativul asta, este nepretentios):

    Mexico City si mai departe: 12 – 17 Octombrie
    Cand esti intr-o astfel de calatorie ajungi sa apreciezi lucruri simple: sa ai asternuturi curate unde dormi, sa ai apa calda atunci cand vrei sa faci un dus. Hotelul unde stateam in Mazatlan depasea cu mult aceste lucruri simple fiind destinat un vacante mult mai… luxuriante. Avea de exemplu un jacuzzi instalat langa fereastra, cu vedere la ocean. Noi… desigur ca am folosit acel loc la potentialul sau maxim:



    Stiu, probabil ca cei care au facut design-ul camerei aveau in minte cupluri romantice ce isi petrec seara admirand apusul soarelui din cada plina cu apa cu bule, sorbind dintr-un pahar de sampanie. Noi insa a trebuit sa ne adaptam cerintelor mai urgente, de exemplu sa rezolva problema lipsei de tricouri curate.
    Insa dupa doua zile petrecute acolo, simtim nevoia sa continuam. Din Mazatlan majoritatea celor care merg pe un traseu ca al nostru continua de-a lungul coastei. Noi vroiam sa ocolim zona Acapulco (nu auzisem lucruri prea placute despre aceata) si in plus aveam o invitatie sa vizitam Mexico City.
    Intoarcem deci ghidonul spre interiorul tarii. si ne indreptam spre Guadalajara. Pe marginea drumului multe locuri de unde poti cumpara creveti la preturi foarte bune



    Ceva mai departe vedem si cum sunt uscati si pregatiti de vanzare: Sunt pur si simplu descarcati din camioane pe niste plase uriase, chiar pe marginea drumului. Fara prea multa ceremonie si fara prea multe reguli de igiena…

    Insa ne apropiem de Guadalajara, un oras mare si asta se vede. Pe langa panourile rutiere, iata, vedem cum troneaza si unul dintre simbolurile capitaliste americane. Panoul arata exact ca unul de circulatie ce indica localitati. Hmmm…





    Decidem sa ocolim orasul in sine (e al doilea ca marime din Mexic) dorind sa evitam traficul de ora 5PM. De cand suntem intrati in Mexic avem o politica destul de stricta in a nu calatori pe intuneric asa ca incercam sa ne gasim cat mai devreme un loc de dormit. Inca din America auzisem ca “in sud” exista “love hoteluri”. Camere cu intrari separate, fiecare cu garaj propriu in care intri, parchezi, tragi usa la garaj si faci… ce vrei tu. In cazul nostru sa dormim peste noapte. Gasim un astfel de hotel si aruncam o privire.






    Totul pare curat si foarte… discret. Abia gasim pe cineva sa ne spuna cat costa o astfel de camera. Suntem intrebati daca vrem cu jacuzzi sau nu. Hmm fara multumim, ne-am spalat deja rufele, avem toate tricourile curate…



    Aflam pretul si ni se pare prea mult. Sunt aproape sa descalec de pe Gunnar cand imi mai vine o idee… si intreb ca sa fiu sigur, ca pretul e pentru toata noaptea. “Oooo senior toda la noche? entonces el precio es el doble”. Mda, super, se pare ca in astfel de locatii pretul uzual este pentru 6 ore numai. Eu tot nu inteleg de ce… pentru ca un om trebuie sa doarma macar 7 ore pe zi…



    Plecam sa ne gasim un alt loc si decidem sa incercam intr-una dintre localitatile de pe malul lacului Chapala. Sunt numai 50 de kilometri pana acolo insa ne simtim putin presati de lumina soarelui ce dispare incet incet. Reusim totusi sa gasim un hotel, negociem un pret si imi parchez motocicleta in holul din curtea interioara. Prima parcare de acest fel…






    Cu loc sigur pentru motocicleta si pentru noi, ne relaxam iesind la o plimbare pe malul lacului. Promenada este intesata de turisti, majoritatea straini. Se aude muzica tare, se mananca tot felul de chestii, se aude zarva de peste tot. Ne dam seama ca este inceput de wekend si lumea petrece. Noi ne simtim cumva putin in afara acestui tambalau. Pentru noi nu e weekend. E doar o alta zi din calatorie cu surprize cu lucruri noi vazute, cu oboseala, cu grija gasirii unui loc sigur de dormit. Ne bucuram acum in liniste de venirea noptii peste lac.






    Sunt destul de multe motociclete in Mexic (cu mult mai putine decat in Guatemala aveam sa aflam mai tarziu). Si majoritatea sunt de capacitate mica. 125, 150, 180 hai uneori si 250. Pe ele, pot merge 1 2 3 sau chiar mai multi oameni. De regula mai toti fara echipament. Aici motocicletele mici sunt, ca si in Asia, doar un mijloc la indemana de a merge din punctul A in punctul B. Iar daca ai o familie de 3, ii urci pe toti pe moto si mergi unde ai de mers. De aceea, nu mica ne-a fost mirarea a doua zi cand vedem pe marginea drumului un BMW GS1200. Iar pe el 2 oameni (numai doi???) care poarta si echipament.






    Hmm asta e ciudat. Ne gasim prin trafic si ne intrebam, din mers, cine suntem si ce e cu noi pe aici. Cum toata discutia avea potential, ii propun lui Uli sa traga pe dreapta si sa vorbim in voie. Si uite asa ii cunoastem pe Uli, un german stabilit in Mexic de ani buni si pe Alejandra, prietena sa. Ei iesisera numai la o plimbare de weekend, sa testeze noul GS1200 pe care tocmai il cumparasera. Frumoasa motocicleta. Ne strangem mainile bucurosi de intalnire si povestim de una si de alta. Ma gandesc ca in Europa proabil ca nici nu ne-am fi oprit. La fel poate si in State. Aici insa lucrurile acestea sunt posibile.


    Photo credit to Alejandra and Uli


    Facem schimb de email-uri si ne uram multa bafta cu planurile noastre actuale si viitoare. Astfel cu ajutorul lor am stim si noi cum arata 2 romani calatorind prin Mexic pe un VStrom, vazuti de la bordul unui GS1200.


    Photo credit to Alejandra and Uli

    Photo courtesy of Alejandra and Uli


    Ziua asta este amestecata. Avem parte de intalniri frumoase precum cea de mai sus apoi ratam cat se poate de clar cazarea din Morelia si in loc sa avem parte de centrul istoric, patrimoniu UNESCO, de o periferie anosta.






    Little boxes, little boxes… O priveliste pe care aveam sa o reintalnim in Mexico City, insa la o scara mult mai larga. Ne intreptam spre capitala unde aveam sa stam impreuna cu Alex si Dagmar doi germani ce locuiesc (si ei) in Mexic din 1995.



    Din fericire acestia ne asteapta la 100 de kilometri in afara orasului si ne ajuta apoi sa navigam in nebunia de pe strazile din Mexico City.






    Imi aduc aminte cu nostalgie de lane splitting-ul facut in California cu Doug! Aici e un alt nivel. Nici nu prea exista “lane”-uri pe care sa le “slit”-uiesti. Fiecare merge pe unde stie si pe unde poate. Dagmar si Alex au multa rabdare cu niste incepatori ca noi si ajungem astfel cu totii in siguranta acasa.






    Urmeaza 3 zile de relaxare totala, in care Dagmar si Alex ne fac sa ne simtim excelent la ei acasa iar noi avem ocazia sa devenim turisti din aceia clasici, vizitand Mexico City. Facem chiar extravaganta sa ne luam bilete de city tour bus, dar asta mai ales pentru ca e cea mai ieftina metoda sa te plimbi prin oras, putand sa te urci si sa cobori din tour-bus-uri de cate ori vrei. Avem deci ocazia sa vedem fragmente, mici fragmente din uriasul puzzle reprezentat de capitala Mexciului. O imbinare de cladiri moderne si aerisite






    si case inghesuite si cu facilitati limitate






    Am vazut oameni eleganti,la costum si cravata (chiar daca unii dintre ei vorbind la telefon iesiti cu totul pe fereastra)






    si oameni dansand in costume aztece in piata centrala.






    Cand am plecat din tara am urmat sfatul gasit pe website-ul Ministerul Afacerilor Externe si am trimis cate un email ambasadelor Romaniei din tarile prin care urma sa intram. In Canada am primit sfaturi si am fost pusi in contact cu diferite comunitati de romani. Iar acum, in Mexic nu mica ne-a fost surpiza sa fim invitati la o intalnire cu doamna ambasador Ana Voicu. Am ajuns la ambasada fara sa stim la ce sa ne asteptam si recunosc ca ne-am emotionat tare cand am auzit vorbindu-se roamneste de partea cealalta a portii. Intalnirea s-a dovedit una foarte relaxata si placuta. Am discutat putin despre romanii ce traiesc in Mexic (se pare ca sunt in jur de 400 in toata tara) despre viata in Mexic dar si despre calatoria noastra. Doamna ambasador a trecut peste abordarea tipic-oficiala si ne-a dat sfaturi pertinente despre continuarea calatoriei in Mexic. Recunosc ca a fost mai bine decat ma asteptam sa fie si probabil ca este primul politician ce mi-a lasat o impresie placuta.






    Dar calatorului ii sade bine cu drumul asa ca a doua zi ne pregatim de plecare. Ne luam la revedere de la Alex si Dagmar si le uram numai bine in aventura lor mexicana.






    O dimineata ce se anunta usoara se transforma intr-o veritabila incercare de a scapa din Mexico City. Aveam de la Alex indicatii foarte clare despre cum si pe unde sa o luam ca sa iesim. Aveam si un GPS cu o harta a orasului functionala. Navigarea deci prin hatisul de strazi si masini ar fi trebuit deci sa fie facila.






    Si totusi, cumva ratam amandoi o iesire pe care trebuia sa o luam si cam aia a fost… ajungem sa facem manevre hmmm aproape ilegale pe spatiul verde in incercarea de a ne redresa…






    … si sfarsim prin a iesi din oras prin cu totul alta parte, 2 ore mai tarziu. Ei bine, nu conteaza asa tare. Avem ocazia sa vedem cartiere ce probabil sunt mai putin vizitate de turisti si care, pentru a folosi o exprimare diplomata, sunt foarte departe de cum arata cartierele centrale…






    No ce bine… imbulzeala ca in Obor, gropi si lume care circula care cum pofteste. In fata noastra, un domn pare ca e hotarat sa care tot pamantul in camioneta sa. Vazand cum se inclina masina la fiecare schimbare de banda decidem ca e mai intelept sa incetinim. Andreea reuseste sa il surpdinda in momentul cand acesta se avanta pe autostrada. Roata din stanga spate era ridicata de pe sosea…









    Si intr-un final ne avantam pe drumul spre Oaxaca bucurosi ca am scapat de trafic. E tarziu si avem multi kilometri inaintea noastra. Asa ca salutam doar de la distanta Vulcanul Popocateptl. Poate ca e mai bine asa caci acesta pufaia mofturos.






    Drumul deschis de munte ne face bine. Gunnar se simte bine pe curbe si recuperam din timpul pierdut.






    Si iata ca pe acest drum avem parte si de prima oprire de tipul “uite o multime de oameni cu pancarde si afise ce blocheaza strada si scandeaza ceva”. Nu am inteles exact de ce protestau si pe cine erau suparati. Insa cert este ca toata lumea trebuia sa se opreasca. Faptul ca nu eram singuri pe acolo m-a facut sa ma simt putin mai bine caci altfel, senzatia nu este deloc una placuta… Pe noi ne-au lasat sa trecem aproape imediat. Erau foarte bine organizati. Zidul uman se deschidea la comanda unui conducator, doar pe un singur sens de mers. Iar imediat ce acei fericiti care erau lasati sa treaca isi vedeau de drum, zidul se punea imediat inapoi.






    Ramanem putin ingandurati putin de aceasta intamplare. Ultimele zile petrecute in Mexico City fusesera relaxante si cumva neglijasem faptul ca nu suntem acasa si ca aici lucrurile nu sunt mereu simple. Insa doar la cateva minunte dupa ce trecem de zona unde protesta multimea de oameni, drumul devine din nou linistit, pasnic si imbietor






    In Oaxaca, reincepem dansul cautarii unei cazari ieftine, curate si sigure (cele 3 fete morgane) si apoi, schimbati in haine “civile” vizitam centrul istoric (si el patrimoniu UNESCO).






    Nimerim iarasi bine, adica in mijlocul unei petreceri. Un fel de 1 mai muncitoresc se pare caci toti angajatii aveau liber, existau orchestre si costume traditionale, lumea canta, arunca cu bomboane in privitori si se strigau lucruri de bine (din cate am inteles noi) despre provincia Oaxaca.






    Vazand noi cum sta treaba, ne imbracam si noi iile si ne alaturam fiestei!









    Suntem opriti pe strada si ni se ofera de baut. S-ar putea ca in acele paharele de bambus sa nu fi fost doar bauturi fara alcool insa asta nu se va putea sti niciodata cu sigranta…



    Primim intrebari despre Romania, nu multa lume stie cu exactitate unde se afla tara noastra insa intalnim si oameni care au auzit despre noi. Toti insa zambesc si ne primesc cu veselie. Este sarbatoare pentru toata lumea.






    Harta traseului din acest episod:


    View Larger Map


    Data viitoare ajungem, la propriu, in jungla si aflam cat de tare ii plac Andreei maimutele. Ramaneti pe frecventa!

  12. Like
    Gog got a reaction from VN50 in Lumea Noua   
    As putea spune ca Povestea lui Mihai Barbu mi-a inceput visul catre motociclism , mi-a placut tare mult i-am soptit intr-o seara iubitei ce imi doresc de ziua mea si anume Cartea Vand Km . asa cum am savurat povestea lui Mihai asa savurez si aceasta poveste....pt mine este ceva nemaipomenit chiar azi neputad sa adorm la prinz o ora ma luasem in gand cum ar fi eu sa calatoresc pe motor cu iubita ca cei doi ... In fine eu apreciez foarte mult persoanele care prefara sa scrie povestea si pt noi astea care pe timpurile astea devenim motociclisti pe internet calatorind doar pe forumuri ca afara se lasa iarna incet incet ... Bravo Domnilor !!!
  13. Like
    Gog reacted to baby23 in Feroce   
    D-zeu sa te odihneasca, Vali!

    Abia astept sa ne intalnim pe lumea cealalta si sa-ti destainui toate trairile,emotiile si suferintele ...stiu ca dincolo este mai bine decat aici,pe pamant si mai stiu si ca ma astepti....


    T.I.M.M.
    Baby

    Imi amintesc cum stateam cu el in fata unui calculator, pe unul dintre aceste forumuri ale motociclistilor si era ingrozit cand si el, la randul lui, a citit aici despre cumplitul accident al unui alt impatimit al motoarelor a decedat....era foarte impresionat de ceea ce se intamplase cu acesta, iar acum???acum suntem noi sfasiati de tragica lui moarte...cine ar fi crezut? ai fi crezut, tu , Vali , ca vei fii subiect de discutie pe aceste forum-uri?

    nu imi vine sa cred,nici acum,ca nu mai este printre noi...regret ca nu am mai pastrat legatura cu el,dar regretele sunt in zadar acum...asa sfarsit tragic sa aiba un om...a mai scris un membru zilele trecute,cum ca el crede ca nu este adevarat si ca Vali este pe un pat de spital si ridica mana in semn de salut,urmand sa se recupereze....asta cred si eu...ca nu este adevarat,si ca o sa-si revina....(((

    datorita lui am un respect deosebit fata de voi toti, motociclistii....si in trafic,la fel....de fiecare data la semafor lasam loc intre mine si cealalta masina ca sa puteti trece si voi...asta o stiam de la el, ca de cate ori vroia sa se strecoare,la un momentdat spatiul era foarte limitat...si de fiecare data cand vedeam un motorist ma gandeam la el...si asa voi face pana voi muri si eu...o sa ma gandesc, la auzul fiecarui motor din trafic, de pe langa casa, de pe strada, de oriunde...va fii vesnic in inima si in gandurile mele....

    Doamne, cand ma intreba daca as plange in cazul in care moare ziceam ca e nebun...si il tachinam spunandu-i ca voi plange din moment ce o sa moara tanar...si am plans,si plang in continuare pentru ca nu merita o astfel de soarta si pentru ca ,da, tin foarte mult la el si la amintirile ce ne-au legat si stiu si ca el m-a iubit enorm,numai ca la varsta aceea eu am fost o dementa si luam totul in gluma, pe cand viata este cu totul alta...
  14. Like
    Gog reacted to TOXIC in Feroce   
  15. Like
    Gog reacted to f_zoltan in Feroce   
    Nu am cuvinte! Sunt de doua zile pe drum si primul lucru de care dau e nenorocirea asta! Dumnezeu sa-l odihneasca, era unul din putinii probikeri pe care-l intalnisem fata in fata! Suna a platitudine, dar "only the good die young". Mi-e greu sa concep ca nu mai e cu noi! Maine o sa fiu in suflet alaturi de voi.
  16. Like
    Gog reacted to margareta in Feroce   
    Microbul jucariilor pe doua roti il aveam si eu ca mai toata lumea, dar contaminarea a fost definitiva cand amicul meu, Vali, si-a luat prima motoreta, prin 2004, iar ochii ii straluceau atat de intens cand vorbea despre ea si ne-o prezenta, incat m-a convins ca merita si trebuie sa ii urmez pasiunea. Tot Feroce m-a trimis si la instructorul lui moto, i-am uitat numele, cursurile practice se tineau pe o fundatie dezafectata, intr-o groapa din fata sediului Connex, pe bulevardul Unirii.
    Am urmarit succesiunea cronologica a tragicei vesti, strangand pumnii si sperand ca cineva a fost gresit informat, iar Vali zace, de fapt, pe un pat de spital si ca la un moment dat va ridica o mana imbracata in ghips intr-un gest de salut. Apoi s-a zbarlit parul pe mine de durere, de neputinta, de neintelegere. Cineva mi-a spus: ''Nu e nimic de inteles ! Moartea face parte din... viata ''. Grea consolare.
    Poate ca niciodata nu e momentul potrivit pentru a muri, dar cand moartea se datoreaza unui nemernic, este si mai nedrept. Pentru ca eu nu cred intr-o viata ulterioara, in alte dimensiuni. Pentru ca nu exista ''dincolo''. Pentru ca Vali a fost, dar nu mai este pe acest pamant. Voi pastra amintirea lui in inima mea acele clipe cat inca mai iubesc, urasc, cant si plang. Apoi va fi ... nimic

    Ce urmă lasă şoimii-n zbor?
    Ce urmă, peştii-n apa lor?
    Să fii cât munţii de voinic,
    Ori cât un pumn să fii de mic,
    Cărarea mea şi-a tuturor
    E tot nimic!

    Că tot ce eşti şi tot ce poţi,
    Părere-i tot dacă socoţi -
    De mori târziu ori mori curând,
    De mori sătul, ori mori flămând,
    Totuna e! Şi rând pe rând
    Ne ducem toţi!

    ...
    Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân,

    De ce să cred în el de-acum?
    În faţa lui au toţi un drum,
    Ori buni, ori răi, tot un mormânt!
    Nu-i nimeni drac şi nimeni sfânt!
    Credinţa-i val, iubirea vânt
    Şi viaţa fum!



  17. Like
    Gog reacted to AnjinSan in Lumea Noua   
    @paukan: hmm multumim. Insa te rugam sa si muncesti, nu vrem ca povestile noastre sa aiba efecte... negative :)
    @DoruBMW: foarte bune sfaturile. Din pacate insa noi scriem cu foarte multa intarziere... intre timp am si fost pe Route1 (si ne-a placut foarte tare). Iata mai jos primele impresii:

    Route 1 : 9-11 Septembrie
    Suntem in California insa nu suntem inca aproape de ocean. Iar asta ar trebui rectificat cat mai curand. Planul nostru este sa continuam spre sud folosind drumul nr 1. Dar, spre deosebire de DN1 de la noi, drumul lor este considerat unul dintre cele mai frumoase trasee pentru motocicleta. Pana atunci insa continuam sa trecem prin paduri uriase de Sequoia.

    Desigur ca exista mai multe parcuri nationale si desigur ca nu vrem sa ratam ocazia de a iesi de pe drumul principal spre locuri cu mai putin trafic.

    Ne atrage atentia un semn cum ca s-ar afla in apropiere cel mai inalt copac din lume. Pai cum sa nu vrei sa vezi asa ceva? Hai sa cercetam situatia. Si nu, in ciuda aparentelor nu suntem “tree huger-si”.





    Insa nu poti sa nu ramai impresionat de grandoarea acestor copaci, vechi de mii de ani. Iar maretia lor este amplificata de liniste. Cand am fost noi in acel colt de padure, nu mai era nimeni in jur. Te plimbai singuri printre giganti.








    Inainte de a ajunge la Route 1 cel de acum, urcam in munti pentru a gasi o veche portiune din Route 1, acum nefolosita pentru tranzit ci doar pentru recreere. Iar la americani, a te recrea uneori inseamna sa tragi cu arma din dotare. Inca din Alaska am vazut nenumarate semne de circulatie folosite ca tinte pentru “target practice”. Nici aici, in creierii muntilor, vechiul semn nu a fost crutat.



    Noi insa intalnim rar oameni in cale iar cei pe care ii intalnim sunt pasnici. Gasim insa un mare tufis cu mure. Si ne oprim. Este timpul pentru “brunch” oricum.





    Mancam pe saturate si pe deasupra strangem destule pentru a umple unul dintre coburii laterali.


    Sa fie oare Mexicul chiar atat de aproape? Noi inca ne simtim foarte departe de el.





    Soseaua continua sa se joace intre ocean si paduri de Sequoia. Iar noi nu ne mai saturam de privelisti. Foamea ne prinde din urma cocotati pe o stanca inalta, de unde se spune ca se vad uneori balene. Am cautat, insa nu am reusit sa vedem nici una.






    In schimb ne-am delectat cu ultima conserva de somon pe care o aveam cu noi. O amintire placuta din Alaska.






    Si ajungem in sfarsit la portiunea de drum ce ne va duce la Route 1. Alti calatori ne-au spus despre acest traseu avertizandu-ne ca este ingust si foarte sinuos. Si intr-adevar…






    Sa inceapa distractia! Fugim spre apus pe soseaua unduitoare, cu raze de soare jucandu-se printre copaci.






    In ciuda tentatiilor, reducem viteza pentru ca nu cunoastem nici bine locurile si in plus, nu reusim sa prindem soarele din urma. Cand ajungem la ocean, lumina se risispeste.






    Iar umbrele noptii incep sa se joace intre ape si pamant.






    Cum nu aveam nici o destinatie pentru acea zi, decidem sa ne oprim pe malul oceanului, pe o stanca inalta.






    Ridicam cortul, aprindem un foc si ne pregatim de culcare. Insa nu prea putem sa mergem chiar imediat la somn pentru ca avem parte de un spectacol grandios.






    Este suficient de intuneric in jur pentru a vedea clar Calea Lactee






    Dupa o zi lunga, Andreea se odihneste langa foc. Amintirile din excursiile scolare, cu ale lor focuri de tabara, vin in California de undeva din Romania indepartata.






    La cativa pasi de foc, cortul nostru ne asteapta cu promisiunea unui somn linistit. Adormim in sunet de valuri sparte in faleza inalta.






    Data viitoare ajungem in San Francisco si pentru 2 zile, dormim pe apa. Ramaneti pe frecventa!

  18. Like
    Gog reacted to lucky77ro in am devenit motociclist. oare cat mai am de trait?   
    Unul dintre primele posturi de pe Pro-Bike pe care le-am citit a fost acesta. Timp de 3 ani mi-a bantuit gandurile facandu-ma sa ma intreb daca nu cumva am gresit cand am facut scoala pentru A si mi-am cumparat motocicleta. La inceput il citeam cam o data pe saptamana si ma gandeam la el in orice clipa libera pe care o aveam. Pe langa simplitatea naratiunii, sfaturile dintre randuri sunt fantastice.

    Am reusit sa "supravietuiesc" in oras 3 sezoane si cateva mii de km. La fiecare demaraj mai sportiv de la semafor, la fiecare curba atacata mai in forta din greseala cand frica de contactul cu asfaltul ma facea sa strang motorul fierbinte intre genunchi pana la durere, imi aminteam de vorbele lui "daddy". La fel cum zicea si K01LuN9 dupa fiecare "greseala" ma autoanalizez si incerc sa vad unde am gresit, ce pot sa fac sa nu mai repet aceleasi greseli. Si se pare ca a functionat. Sper ca va functiona si pe viitor.

    Vinerea trecuta am fost prima data intr-un drum mai lung de 100 de km si anume la mare. 440 km mai exact. Au fost 440 de km fantastici. Sunt convins ca multi isi amintesc emotia primei calatorii mai lungi. M-am pregatit psihic vreo 3 saptamani inainte. Cu o seara inainte mi-am pregatit si echipamentul - bocanci inalti, pantaloni de piele groasa (peste o pereche de blugi care sa-mi ofere protectie suplimentara si sa absoarba eventuala transpiratie), geaca de piele, casca si manusi. Multi dintre cunoscutii mei au ras de cele doua perechi de pantaloni (la aproape 40 grade). Vreau sa va spun ca nu mi-a fost cald decat la opriri iar asta nu mi-a cauzat disccomfort. Din contra am avut un confort psihic. Nu am priceperea de a povesti a Viesparului si nici nu este locul potrivit pentru o asemenea poveste, ideea este ca datorita "pregatirilor" am avut un singur moment de ezitare intr-un viraj la stanga cand m-a furat peisajul si era sa ratez curba. Am reactionat, zic eu, foarte bine - nu m-am infipt in frane ci am facut frana de motor (mai ales ca in curba era criblura pe margine) am incetinit rapid, mi-am indreptat privirea catre iesirea din viraj si atunci s-a intamplat ceva grozav: motorul m-a ascultat, s-a inclinat parca singur si am scapat cu fata (si nu numai cu fata....) curata. Nu am oprit, am continuat sa merg ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Simteam doar inima batand puternic si gustul adrenalinei... Le-am multumit in gand tuturor celor care au scris despre siguranta, counter-stearing, reactie potrivita si viteza redusa de pe acest forum.

    Duminica m-am intors acasa la sotie si doi copii si am ajuns la concluzia ca nu. Nu am facut o greseala cand am facut scoala de motociclisti. Nu am facut o greseala cand mi-am luat motocicleta. Nu as fi fost complet fara.

    Multumesc Daddy Jeep.
    Mutlumesc tuturor.
  19. Like
    Gog reacted to AnjinSan in Lumea Noua   
    Breitenbush Hot Springs este un loc aparte. Numita si “A retreat” este de fapt o comunitate privata. Niste vechi izvoare termale constituie baza unei mici afaceri turistice. Cabane ce pot fi inchiriate stau imprastiate printre copaci verzi.



    Iar izvoarele termale sunt amenajate in cateva bazine imbietoare, curate si integrate in mediul inconjurator.



    Pana aici frumos insa poate nimic special, nimic deosebit fata de alte locatii cu izvoare termale. Insa partea interesanta este adusa de cei cativa oameni ce au ales sa traiasca in acel loc intr-o comunitate cu reguli ceva mai speciale. Casele lor sunt situate intr-o alta parte a locului, trebuind sa treci un pod pentru a ajunge acolo.



    Nu sunt racordati la reteaua de curent electric. Intreaga comunitate are energie electrica de la o micro-hidrocentrala instalata pe acelasi rau. Nu exista semnal de telefon mobil iar internet exista doar intr-o singura iurta, folosind un calculator obisnuit, fara wirless.




    Hipioti? Poate, insa hipioti organizati. Primii de acest fel pe care ii cunosc. Regulile vestimentare sunt poate mai libere insa nu acelasi lucru se poate spune si atunci cand vine vorba de munca. Fiecare membru are cate ceva de facut in comunitate. In principal pentru a asigura buna functionare a statiunii cu izboarele termale, de pe partea cealalta a raului. Fiecare face parte dintr-o echipa (cei care se ocupa de mancare, cei care se ocupa de bazinele termale, cei care se ocupa de curatenie si tot asa), fiecare este platit doar salariul minim pe economie (insa primesc gratuit mancare si loc de dormit in “sat”) si fiecare are timp pentru alte lucruri decat munca (nu se face overtime, se incurajeaza doar 35-40 ore de munca pe saptamana si vacantele cat mai dese).






    Toti membrii permanenti ai comunitatii au posibilitatea sa cumpere “actiuni” si sa devina propietari in tot ceea ce detine comunitatea. Astfel pot sa voteze in chestiunile unde este nevoie de o decizie generala. Altfel, in viata de zi cu zi, exista un board de conducere (echipa executiva), aleasa prin vot pentru o perioada determinata, care se ocupa de buna functionare a comunitatii. (hmm BEST anybody?)








    Eu recunosc ca nu am vazut serialul Lost in intregime insa cat timp am fost acolo, m-au amuzat anumite asemanari cu “Ceilalti”. Ca oaspete nu ai voie sa te plimbi in satul lor fara insotitor. Copiii au o scoala mica, iar “transportul” se face in general cu bicicletele, mari sau mici.






    Noi am stat cateva zile acolo, fiind invitati de prietenul nostru Mark, pe care l-am cunoscut in Nakusp. VStrom-ist ca si noi, Mark a fost dragut sa ne “imprumute” rulota lui noi avand astfel de o experienta interesanta in Airstream.









    Nu pot spune ca modul lor de viata mi s-ar potrivi ca statut permanent. Insa amuzant este ca nici ei, cei de acolo, nu stau “definitiv” in comunitate. Multi pleaca dupa 1-2 ani inapoi in “lumea obisnuita” insa se intorc la Breitenbush de cate ori au nevoie de o gura de “oxigen”. Si pentru ca oamenii sunt oameni, fondatorii acestui loc s-au gandit la un mod ingenios de a impiedica viitoarele generatii sa vanda locatia. Chiar daca viitorul comunitatii este decis doar de membrii actuali, cei cu drep de vot, excesele acestora sunt temperate de faptul ca banii (dividente sau vanzare) sunt impartiti la toti cei care au actiuni (toti cei care au fost membri vreo-data), adica foarte multa lume. Astfel cei de acum, sunt incurajati sa nu priveasca izvoarele termale ca pe o afacere din care sa castige bani, ci ca pe un mod de viata.






    Plecam de la Breitenbush insotiti de Mark pentru o bucata de vreme. Din nou, doua VStrom-uri la drum.






    Afara se face cald si ne oprim pe drum pentru a ne racori langa o cascada.






    Si nu suntem singurii care preferam acel loc. Impartim privelistea cu mici prieteni.










    Ne continuam drumul spre linistitul Springfield unde avem parte de o ultima zi linistita.





    Dupa atatea zile linistite este timpul sa facem ceva progrese notabile pe sosea. California ne asteapta.






    Astazi avem un alt motiv de sarbatoare: Gunnar implineste 40 000 kilometri. Wow, parca mai ieri erau numai 30000.






    Alternam traseul intre drumuri inguste si autostrazi rapide, unde intalnim masini grabite, masini ciudate sau masini mari. Fiecare cu drumul sau.









    Dar ne indepartam curand de trafiul arterelor mari si ne gasim din nou pe drumuri inguste… ce ne duc spre marginea statului California, prin paduri de Sequoia.






    Sentimentul avut pasind printre acesti copaci uriasi este greu de cuprins in cuvinte.






    Continuam tacuti urmarind drumul ce pare ca isi cere scuze padurii milenare, straduindu-se sa o deranjeze cat mai putin. Aveam sa continuam pe astfel de drumuri in urmatoarele zile.






    Suntem in California, poate cel mai cunoscut dintre statele Americane si poate cel mai emblematic pentru “visul american”.



    Suntem in California, si am ajuns aici pe motocicleta!






    Data viitoare vedem din nou Oceanul Pacific si calatorim pe drumuri “agatate” intre cer si ape. Ramaneti pe frecventa!

  20. Like
    Gog got a reaction from Aferim in Un Vis Devenit Realitate!   
    Iata si casca noua primita cadou :)







  21. Like
    Gog got a reaction from Aferim in Un Vis Devenit Realitate!   
    Astazi am patit ceva frumos ...

    Venind eu asa agale pe Faleza (o strada pe malul Dunarii ) depasesc un Chooperist cu bagaje si toate cele cu numar strain gandindu-ma ca i-as putea fi de folos ma opresc si imi aprind o tigara si il astept venind , nu trece mult timp si hop apare si motociclistu si parcheaza langa mine ....Era un oldschool rus care venea de nu stiu unde si se ducea nu stiu unde in prima faza . Daca era old nu vb nici romana si nici macar o boaba de engleza asa ca am vb cu el rusa de ma dureau mainile...Imediat mi-am adus aminte ca am un prieten rus si l-am sunat si i-am dat omului sa vb pe limba lui , am inteles ca venea din Constanta si se indrepta spre casa in Moscova , i-a explicat prietenul meu pe unde sa mearga sa dea in vama iar eu l-am excortat pana unde trebuia sa mearga tot inainte ... Omu era sigur dintr-un club smecher ca avea o vesta tare misto pe el ..Pun si doua poze mai proaste pe care le-am facut ... O intalnire placuta


  22. Like
    Gog got a reaction from Aferim in Un Vis Devenit Realitate!   
    Astazi am patit ceva frumos ...

    Venind eu asa agale pe Faleza (o strada pe malul Dunarii ) depasesc un Chooperist cu bagaje si toate cele cu numar strain gandindu-ma ca i-as putea fi de folos ma opresc si imi aprind o tigara si il astept venind , nu trece mult timp si hop apare si motociclistu si parcheaza langa mine ....Era un oldschool rus care venea de nu stiu unde si se ducea nu stiu unde in prima faza . Daca era old nu vb nici romana si nici macar o boaba de engleza asa ca am vb cu el rusa de ma dureau mainile...Imediat mi-am adus aminte ca am un prieten rus si l-am sunat si i-am dat omului sa vb pe limba lui , am inteles ca venea din Constanta si se indrepta spre casa in Moscova , i-a explicat prietenul meu pe unde sa mearga sa dea in vama iar eu l-am excortat pana unde trebuia sa mearga tot inainte ... Omu era sigur dintr-un club smecher ca avea o vesta tare misto pe el ..Pun si doua poze mai proaste pe care le-am facut ... O intalnire placuta


  23. Like
    Gog reacted to cosx25 in Galati-Bicaz Si Prin Zona   
    ...
  24. Like
    Gog got a reaction from Aferim in Un Vis Devenit Realitate!   
    Buna ziua,

    Bine v-am regasit ...Daca tot este o zi in care nu fac nimic am zis eu ca ar fi bine sa mai impartasesc unele ganduri cu voi.

    Ce sa zic sunt un incepator fericit, zic asta pentru ca deocamdata nu am avut nici un eveniment pe strada , nici macar nu imi aduc aminte odata sa ma fi deranjat vreun sofer in trafic, merg in limita de viteza nu crosetez nu ma bag la semafor stau si imi aspept linistit randul .

    De calatorit nu prea am calatorit inafara orasului , o singura daca am mers mai mult asta acum de curand ca am fost la Buzau la intrunirea Seawols Buzau . Ce sa zic toate bune si frumoase , am plecat in jur de 15 motociclete din Galati si spre marea mea surprindere nu am ramas deloc in urma asa dupa cum ma asteptam ci am reusit sa tin ritmul de 100-110 al baietilor. Motocicleta m-a suportat ca un adevarat tovaras de drum , fara probleme nici sete prea mare nu i-a fost ca am ajuns la concluzia ca imi consuma 4-4.5 la suta de km.
    La Buzau a fost super bine ...strand si piscina la intrunire moto cum rar se mai aude de asa ceva . Nu cunosteam pe nimeni dar se vedea veselia din ochii oamenilor ce isi regaseau inca odata prieteni din diverse locuri ale tari. Oameni prietenosi m-a salutau ne luam in brate de parca deja copilarisem inpreuna :). Drumul inapoi a fost mai scurt ca de obicei de altfel .

    In rest sunt bine sanatos..

    Maine imi planuiesc sa plec spre Moldova mai exact la Tg.Neamt pe la manastiri sa stau oleaca de haiduc la cort. Daca este cineva care imi poate oferii ceva informatii utile si o masa in Tg Neam (plec aproape doar cu bani de gaz. o-i gasi eu ceva de mancare pe drum ) as fi recunoscator

    Toate cele bune la lume.
  25. Like
    Gog reacted to pedros in Sa Ne Veselim   
    La facultate profesorul le tine un discurs studentilor despre bunele maniere:
    - Cunoaseti o fata si o invitati la un restaurant. In timpul mesei
    trebuie sa va duceti la baie. Popescu, cum te-ai scuza?
    - Domnisoara trebuie sa ma duc sa urinez, scuzati-ma o clipa.
    - Foarte urat! Ionescu, tu cum ai spune?
    - Va rog domnisoara sa ma scuzati o clipa ca am nevoie la toaleta!
    - Este mai bine, dar nu este frumos sa pomenesti de toaleta in timpul
    mesei! Bula tu cum ai spune?
    - Domnisoara, scuzati-ma o clipa deoarece trebuie sa dau mana cu un
    vechi prieten cu care am facut armata si pe care sper sa pot sa vi-l
    prezint in aceasta seara!
×