Mergi la conţinut

Aferim

Membri
  • Conţinut

    3.837
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Days Won

    118
  • Online

    145d 11h 33m 1s

Aferim last won the day on 15 Octombrie

Aferim had the most liked content!

Despre mine

  • Sunt
    Motociclist
  • Locatie
    Bucuresti
  • Posesor(oare) de
    motocicletă
  1. Adriatica are culorile fade. Liniștite și calme, dealtfel. Dar fără intensitatea luminilor întâlnite până acum. Iar în Bosnia merg numai pentru oaia friptă la proțap … Traversez rapid în Serbia. Si numaidecât sunt iarăși în Bulgaria, la Vidin. Cetatea lui Pazvante Chiorul strălucește pe malul Dunării. Harta acestei etape este aici . Și-s iar acasă! Asta a fost. Iar după mai mult de 7 mii de km pe motocicletă, apusul nostru -de soare și nu numai, apusul nostru, în general- îmi pare cel mai spectaculos. Vezi cum a fost până aici, în Provence sau Citește toată povestea acestei călătorii. Reclame Vezi articolul integral
  2. . Plec de la Montpellier spre Provence și nuanțele, toate, devin mov. Dar cumpăr și cel mai scump pachet de țigări din viața mea, cu 11 euro. Liniștea locurilor este uluitoare. Tulburată numai de ciorile venite pe aici la furat, nu pentru peisaje și stări – precum suntem atenționați cu acest panou imens… Apa clipește limpede, în adierea de vânt. Dar mistralul mă prinde în gheare. Mistral, vântul acesta al sudului, bate acum cu putere, din lateral; și dă să mă dărâme de pe mobră. Cei 50-60 de km pe oră ai mistralului mă fac să mă adăpostesc în spatele unui foarte bine crescut gard viu. Aș fi vrut o căsuță… Vecinii de camping nu au această problemă, cu vântul, cu camionul lor militar cu care ei călătoresc din Germania. Sunt de trei zile blocat de vânt, în Provence. Sunt și al dracului de răcit. Am febră. O sting cu medicamentele dizolvate în șampanie. Vizitez Cavaillon, orașul în care zac de vânt, de boală și de… dor – și parcă mă bate gândul unui tatuaj… Vântul se oprește la fel de brutal cum a început; în zori, încalec spre casă și o ard viguros, cât mai departe de Mistral. … Munții de la granița cu Italia sunt tare spectaculoși. hdr hdr Si din nou sunt în preajma apei, acum la Marea Adriatică, lângă Trieste. Cam ăsta a fost traseul acestui episod. Rămai în preajmă, urmează o altă poveste… Vrei să vezi cum a fost în nordul Spaniei? Reclame Vezi articolul integral
  3. Io cu maimuța – la Guggenheim, Bilbao. Sunt foarte fericit că am ajuns călare pe motocicletă până aici, la 3 mii de km de casă. Si este cel mai vestic punct al Europei în care am ajuns eu până acum, ever. Deși este un muzeu de artă contemporană, un cățel din flori de zici că e făcut de o primărie bucureșteană de sector străjuiește intrarea principală a muzeului; cățelușul ăsta e așezat aici, pesemne, să se bucure toată lumea de acest landmark al orașului. Bilbao nu exista pe harta lumii până la construirea acestui spectaculos muzeu. Mi-am prevăzut timp să îl văd și pe dinăuntru, dar expozițiile anunțate nu mă coafează. Iar despre cele permanente, prietenii de acasă m-au prevenit că nu sunt spectaculoase. Așa că merg inside numai pentru pipi – imaginea este a canapelelor ce străjuiesc veceul, clar dizainate tot de Frank Gehry, arhitectul grozav. Apoi hălăduiesc prin oraș… Si merg mai departe. Din nou, spre munți. Când merg cu motocicleta, îmi las gândurile să alerge. Mă bucur de ce văd cu ochii, mă las surprins de ce văd, de ce simt și de ce îmi spun oamenii și semnele, mă las în voia peisajului, a sunetelor drumului, a imaginilor simțite, a celor închipuite și a gândurilor mele. Rămâi prin preajmă, spre Marea Adriatică Vezi aici cum a fost în sudul Franței și la Atlantic Reclame Vezi articolul integral
  4. O poveste frumoasă, căreia i-aștept continuarea... Mulțumesc, Luca Stere!
  5. calatorii Calatorii Lejere Cu Tinta

    După șapte ani de la cea mai îndepărtată călătorie am fost iar într-o tură mai vivace cu motocicleta… In drum spre Atlantic am trecut prin Rhône-Alpes, apoi pe valea râurilor Drôme și Durance. După o pauză la Guggenheim – Bilbao, am dat o raită în Munții Pirinei și am fost blocat de Mistral în Provence, iar spre casă am traversat Alpii Mediteraneeni; totul pe un traseu mai lung de 7 mii de km. Citește aici povestea ilustrată: https://calatoriifestinalente.wordpress.com/2018/09/15/le-drome-les-pyrenees-la-biscaye-et-les-alpes-de-la-mediterranee/
  6. Prin regiunea Languedoc, o tai dinspre Millau spre sudul francez. Peisajul, casele, tot ce îmi văd ochii sunt al dracului de mișto! Catedralele gotice împușcă cerul aproape în fiecare sat… Iar la umbra podului medieval mă răsfăț cu un picnic. … La pomul lăudat -cică- să nu te duci cu sacul! Deși fortăreața Carcassonne este spectaculoasă, aglomerația de aici îmi spune să îmi văd de drum… Așa că, pe drumuri de țară, explorez împrejurimile. O brutărie rurală mă primește cu un aer tradițional, neschimbat de consumerismul deșănțat întâlnit în toate zonele poluate de turismul agresiv. Deși sunt doar un călător prăfuit, oamenii mă întâmpină aici cu un firesc bonjour, monsieur iar interacțiunea cu localnicii este foarte plăcută – am evadat din malaxorul turistic în care singurul lucru ce contează sunt banii pe care-i cheltui. Dealtfel, francezii sunt foarte politicoși -am constatat asta mereu și mă căznesc (pentru că eu sunt un tip mai direct) să le răspund în același stil, deși atunci când fac asta în engleză observ o ușoară crispare – ei nu doar că nu prea vorbesc engleză, ci sunt iritați, chiar, de limba aceasta 🙂 Si în poza de mai jos NU este o catedrală. Este o universitate din secolul XIII. Sunt într-un sat de pe lângă Foix -Montreal pe numele lui- și de-aici, după o tură prin Pyrénées Ariégeoises, mă urc iarăși pe autostradă pentru că îmi e poftă de apă, de cea a Atlanticului … După ce am venit dinspre Biarritz, pe coasta oceanului, nu m-am prins că am traversat în Spania: doar indicatoarele de circulație -care brusc sunt scrise numai într-o limbă hârșâită- îmi spun asta. De pe drum, mai mult ca sigur că separatiștii basci au furat indicatorul care marca granița Spaniei. Sunt în San Sebastian și savurez clocotul străzii și al cârciumilor care împânzesc locul… Dar mă întorc la ocean. Mă fascinează zgomotul și culoarea lui… Bascii sunt cam ciudați. În afară că vorbesc o limbă aspră, care îmi aduce aminte de sunetul unei table ruginite scăpată pe jos – deși ei săracii se străduiesc să fie drăguți – te privesc cu o căutătură mai tot timpul închistată și îmi fac impresia unor oameni nesiguri și tăcuți. (De obicei, cred eu, oamenii tăcuți sunt nesiguri pe ei și au mereu câte ceva de ascuns – nu am încredere în tipul acesta de oameni și felul acesta închis de a fi ascunde mai mereu dificultățile -psihice, de obicei- în care ăștia se zbat). In plus, bascii au și alegeri politice bizare – cel puțin pentru noi, cei care am învățat pe pielea noastră, cu vârf și îndesat, ce e aia socialism … … Cam ăsta a fost traseul de până acum. Intr-o vreme rece, tulbure și apăsătoare, încalec motocicleta la malul Oceanului Atlantic și plec: spre Bilbao și Munții Pirinei. . Rămâi pe-aici, spre Pirinei și Mediterană. Click acilea, să vezi cum a fost până la Atlantic! Reclame Vezi articolul integral
  7. După șapte ani de la cea mai îndepărtată călătorie am fost iar într-o tură mai vivace cu motocicleta… In drum spre Atlantic am trecut prin Rhône-Alpes, apoi pe valea râurilor Drôme și Durance. După o pauză la Guggenheim – Bilbao, am dat o raită în Munții Pirinei și am fost blocat de Mistral în Provence, iar spre casă am traversat Alpii Mediteraneeni; totul pe un traseu mai lung de 7 mii de km, în care am văzut un ocean, două mări, traversai și nouă țări. 🙂 … Dar până să ajung în țara vinului și a gustărilor rafinate bag de seamă că sârbii nu se încurcă în general cu mărunțișuri, nici dacă-i vorba de carne friptă… Cu strângere de inimă, vindecată doar de o porție zdravănă din animalul ce-l vedeți, decolez din mireasma de bou la proțap și tocmai până la Torino alunec iute pe autostradă și intru în Alpii din Sud-Estul Franței, pe la Briançon. Inaintez apoi prin munți, către Gap, cu direcția Crest. Sunt în mijlocul provinciei Hautes-Alpes și peisajele îmi par cumplit de frumoase pe aici… hdr In patru zile de mers susținut ard două mii de km și odihnesc la Mirabel-et-Blacons, pe malul râului Drôme. Aici, apa strălucește de parcă cineva toarnă colorant în ea. Sunt oaspetele răsfățat al lui Melanie & Mișu, prietenii mei grozavi, ce sărbătoresc aici un eveniment important al vieții lor… Viață lungă și frumoasă împreună, dragilor! De-aici, plec mai departe, prin Parcurile d’Ardèche și des Chevennes, către Millau. Opera arhitectului Sir Norman Foster, viaductul Millau este o spectaculoasă plăsmuire – ce am ținut musai s-o văd cu ochii mei. Până sa ajung aici, o mulțime de detalii îmi stârnesc atenția. Am plecat la drum încredințat de ideea, scornită de mintea mea pe baza unei scurte călătorii anterioare în Franța, pe cum că francezii sunt o specie de oameni mofturoși, superficiali și ce se cred superiori… M-am înșelat, detaliile întâlnite în drumul meu mi-au schimbat această impresie falsă. Am întâlnit oameni drăguți, politicoși, iar țara lor este o bijuterie care strălucește, da, prin detalii – nu întâmplător folosesc așa des acest cuvânt. Totul îmi pare foarte bine așezat la locul său și dincolo de peisajele dureros de frumoase, oamenii m-au captivat prin politețe, comunicarea deschisă cu un călător prăfuit ce vine de departe, firea lor care pare liniștită și privirea luminoasă a tuturor, lipsită de griji… Asta se vede în special în detalii. Nu am cum descrie asta prin vorbe sau fotografii, trebuie mers acolo, prieteni… Precum știți, evit de obicei orașele mari în călătoriile mele cu motocicleta și prefer să merg pe la țară. Mă uimește cum animalele fermierilor francezi par spălate, ca scoase din cutie, lucru ce nu l-am observat până acum la alții… In imagine, niște capre care îmi par desenate de frumoase ce sunt: … hdr Iar în biserica unui sat îl întâlnesc pe St. Cristophe… El este cunoscut la noi și ca Sfântul Hristofor, sfântul cu cap de câine. Ocrotitor al călătorilor și al animalelor, văzut drept păzitor de moartea neașteptată, St Christophe/Hristofor a fost pe nedrept înlăturat de-a lungul timpului din elita sfinților, poate pentru că mutra lui de câine lui nu inspira prea multă încredere – aici este arătat salvând un miel, dar capul său câinesc (evitat și în înfățișarea sa din această biserică sătească) a fost șters din multe reprezentări medievale. Well, dacă tot s-a întâmplat ca fără nici un înțeles ori motiv logic drumul să mă facă să mă opresc aici, m-am rugat Sfântului Cristophe, în vechea biserică pustie, să îmi dea puterea de a ajunge cu bine, iarăși, acasă… Harta drumului de până acum e aici. Rămâi aproape de mine, pentru povestea următoare, spre Oceanul Atlantic. Reclame Vezi articolul integral
  8. Cei care trebuie să plece sunt ei, borfașii, nu noi. Gunoaiele penale din partidul de guvernământ, PSD, împreună cu aliații lor de la ALDE și din UDMR, sprijiniți de impotența opoziției politice, după o guvernare dezastruoasă exercitată de penali folosind ca intermediari o adunătură de agramați incompetenți – pentru care și Președintele Iohannis este vinovat, prin acceptarea acestora fără obiecții- și după potopul de insulte și minciuni ce le-au scornit și le-au susținut repetat împotriva tuturor ce nu le aplaudă faptele penale, toți politrucii ce ne fură, ne mint întruna și jefuiesc banii publici (ăștia fură chiar și banii copiilor sărmani, precum Dragnea), ei bine: ăștia au asmuțit Jandarmeria asupra oamenilor ce protestează împotriva lor; sub pretextul unor violențe chiar de ei ticluite, instigate și exercitate asupra demonstranților pașnici și deliberat împotriva forțelor de ordine, ce au amplificat violența în loc să o elimine din cadrul demonstrației de ieri. Jandarmeria NU a protejat cetățenii și nici drepturile acestora, ci a protejat câțiva penali isterici aciuați la cârma țării. PENALII NE TULBURĂ ȚARA ȘI CREEAZĂ, DELIBERAT, HAOS! Frica de pușcărie îi face pe condamnații și cercetații penal aflați la putere în România să-i atace brutal, cu violență fizică – și nu doar verbală, ca până acum- pe cei care contestă: legitimitatea unor condamnați penal de a conduce țara, populismul deșănțat, îndepărtarea țării de Europa, lipsa investițiilor în infrastructură (drumuri, spitale, școli) și deriva morală, economică și socială în care PENALII au dus Țara. NU este legitimă o conducere a Țării compusă din condamnați penal, NU este legitim un Parlament înțesat cu condamnați penal – și care legiferează în interesul penalilor, NU este legitimă nici o administrație locală ghidonată de condamnați penal, în interes propriu. Toți aceștia induc, deliberat, fracturi în societate și instigă românii împotriva românilor. (spre exemplu: vedeți cum face asta deputatul PSD Cătălin Rădulescu – cel care nu demult a amenințat că va trage cu mitraliera în protestatari, condamnat la un an şi şase luni de închisoare pentru dare de mită, ). LOCUL PENALILOR ESTE LA PUȘCĂRIE! (Mii de persoane protesteaza fata de adoptarea de catre coalitia PSD-ALDE-și UDMR- a modificarilor la Codul de Procedura Penala. ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO)Pentru toate faptele voastre, penalilor, oamenii de bună credință vă cer: DEMISIA! Plecați la pușcărie! Alegeri anticipate! Justiție! Fără penali! (Foto: Alexandru Socol, by The Epoch Times Romania) Plecați, penalilor! În Parlamentul României croiesc acum legea, după chipul și asemănarea lor, 80 de parlamentari penali : 16 deputaţi și senatori condamnaţi definitiv; 11 deputați și senatori condamnaţi în primă instanţă; 20 de senatori și deputați trimişi în judecată; 33 de parlamentari sunt urmăriţi penal. Prin asaltul brutal asupra oamenilor pașnici, Jandarmeria NU protejează cetățenii și interesele țării, ci o clică de penali îmbârligați la butoane. Jandarmeria reprimă pe cei ce protestează pașnic împotriva ticăloșiei vremelnicilor conducători. Și tot jandarmii amplifică violența provocatorilor de violență. Astfel, Jandarmeria nu protejează cetățenii și interesele acestora, ci pe cei 80 de penali și pe alții ca ei. Penalii din fruntea Țării trebuie să plece! Acolo unde le e locul, la pușcărie! Reclame Vezi articolul integral
  9. A venit timpul pentru o tură mai vivace. 🙂 Firește, cu motocicleta. 🙂 La șapte ani după cea mai îndepărtată călătorie mă duc acum înspre Golful Biscaya, prin Rhône-Alpes, pe valea râului Drôme. După o pauză la Guggenheim – Bilbao, mă gândesc la Munții Pirinei, o raită pe Coasta de Azur și apoi spre casă prin Liguria – pe un traseu de vreo 7 mii de km, împărțit în trei etape; dacă Dumnezeu vrea să mă întorc sănătos, vin și cu poze… ETAPA 1: București – Mirabel et Blacons – 2.160km. (o medie de 430 km/zi, cu 5 zile statornice) 10 Aug: București – Zajecar – 380 km * 11 Aug: Zajecar – Kutina – 560 km * 12 Aug: Kutina – Venezia – 450 km * 13 Aug: Veneția * 14 Aug: Venezia – Fenestrelle – 480 km * 15 Aug: Fenestrelle – Blacons – 280 km * 16-19 Aug: Drôme ETAPA 2: Blacons – Bilbao – Perpignan – 1.850 km (o medie de 265 km/zi, cu o zi de pauză) 20 Aug: Blacons – Millau – 290 km * 21 Aug: Millau – Carcassonne – Saint Girons – 300 km * 22 Aug: Saint Girons – Biarritz – 290 km * 23 Aug: Biarritz – Guernica – Bilbao – 180 km * 24 Aug: Bilbao * 25 Aug: Bilbao – Candanchu – 300 km * 26 Aug: Candanchu – Viella – 200 km * 27 Aug: Viella – Andorra – Perpignan – 300 km ETAPA 3: Perpignan – Rapallo – București – 2.510 km (o medie de 360 km/zi, cu nici o zi de pauză) 28 Aug: Perpignan – Le Cannet des Maures – 380 km * 29 Aug: Le Cannet des Maures – Nisa – Rapallo – 320 km * 30 Aug: Rapallo – Veneția – 410 km * 31 Aug: Veneția – Zagreb – 360 km * 1 Sept: Zagreb – Belgrad – 410 km * 2 Sept: Belgrad – Vidin – 310 km * 3 Sept: Vidin – București – 320 km. …. Ar fi grozav să-mi iasă tot planul ăsta, l-am publicat mai ales ca un ghidaj personal – și îmi cer iertare dacă-i plictisitor; dar pe mine mă va ajuta pentru planificarea drumului. Nu o să fiu online – am să revin cu povești ilustrate… Să ne revedem cu bine și o vară minunată fiecăruia! (Lacul Gentau, Pyrénées-Atlantiques. Fotografia e de aici) Reclame Vezi articolul integral
  10. Ij planeta 4

    Cum merge restaurarea?
  11. Sfat cumparare prima motocicleta

    Cred că merită sa cauti una second hand, mai ales ca primă motocicletă. Cu una rezonabilă ca rulaj si an de fabricatie, nu vei bate service-urile. Apoi decizi spre una noua, după ce te si lămuresti ce anume iti place (după un timp in care vei merge cu cea sh)...
  12. calatorii Calatorii Lejere Cu Tinta

    La doar 200 de km de București ai ce vedea, într-o tură de-o zi cu motocicleta (deși eu aș recomanda un we întreg)... https://calatoriifestinalente.wordpress.com/2018/07/01/raiul-cel-de-langa-noi/
  13. Raiul. Cel de lângă noi…

    Un peisaj ce te face să crezi că ai nimerit într-un decor de la Facerea Lumii – așa sunt Cascadele Krushuna. La numai 200 de km depărtare de București se află acest Paradis. Iar după alți 15 km, la Peștera Devetashka, senzația aceasta – că ești în locul în care s-a plămădit Lumea – te cotropește pe deplin. Dar până intri în peșteră te vei întreba dacă n-ai cheltuit timpul aiurea: din drumul asfaltat un semn ruginit îți arată un drumeag de țară, ce se înfundă între bălării; dintre ele răsar structuri de beton abandonate și o baracă ruginită. După ce treci de o barieră strâmbă, în peșteră ai intrat într-o altă lume… Reclame Vezi articolul integral
  14. VULTURUL ROMÂN LA PLEVNA

    Principelui Carol de România, în locul în care se va afla: „Turcii, adunând cele mai mari mase la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fuziune, demonstrație și, dacă este posibil, trecerea Dunării. Această demonstrație este indispensabilă pentru a-mi ușura mișcările. Nicolae”. Aceasta este telegrama disperată, trimisă de către Marele Duce Nicolae (care era fratele Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei) Regelui Carol I în ultima zi din iulie 1877 și în urma căreia România a intrat ÎN RĂZBOIUL EI… Participarea României la războiul ruso-turc, refuzată inițial de Rusia, devenise acum indispensabilă. De ce? Reclame Vezi articolul integral
  15. Incepator, am nevoie de putin ajutor

    mobile.de sau olx sau magazinele de moto care toate au reprezentante in ro: yamaha, suzuki, honda, ktm, husqvarna... câți ani ai și care este motivul pentru care nu îți iei permis pentru moto? doar oriunde nu există drum public. noțiunea de drum public este destul de larg definită, de exemplu chiar și drumul din incinta unei proprietăți sau o parcare aflată pe un teren privat poate fi drum public, in cazul in care acestea sunt deschise circulatiei publice... drumurile de tară sau comunale sunt drumuri publice. la fel, drumurile de exploatare agricolă cat si cele forestiere sunt drumuri publice, chiar dacă uneori accesul la ele poate fi restrictionat cu o barieră,de ex. dar tot drumuri publice sunt. in plus, ca sa ajungi cu motoreta in afara drumului public tot pe drumul public va trebui sa ajungi acolo, de regulă cu motoreta pe o platforma tractată de o masina. deci? cum ajungi cu motoreta in afara drumului public, de la tine de acasa pana acolo si inapoi?
×