Mergi la conţinut

Avedaria

Membri
  • Conţinut

    10
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Days Won

    2
  • Online

    18h 37m 15s

Avedaria last won the day on 6 Mai 2012

Avedaria had the most liked content!

1 Urmăritor

Despre mine

  • Sunt
    Motociclista
  • Locatie
    Bucuresti
  1. Avedaria

  2. Jurnalul Unei Incepatoare

    Perfect adevarat! M-am apucat, dar asta nu inseamna ca ma voi inversuna sa o fac daca voi simti ca nu merge.......
  3. Jurnalul Unei Incepatoare

    Multumesc mult pentru incurajari. Ma apropii cu pasi grabiti de examen. Mai am 3 sedinte si gata. Lucruri marete nu s-au mai intamplat, ceea ce ma bucura cumva. Sunt, insa, constienta de faptul ca ceea ce stiu acum e nimic pe langa ceea ce voi invata cu ocazia primului kilometru in trafic. Au fost totusi cateva amanunte pe care ar trebui sa le amintesc. 1. Oboseala costa Am fost la o sedinta dupa 2 ore de somn intr-un interval 36 de ore. Am facut-o constient si intentionat. Am zis ca trebuie sa fac asta acum, ca sa ma sperii suficient de tare, astfel incat sa nu ma tenteze vreodata "in real". Nu e un lucru cu care sa ma laud, dar, e un lucru care trebuie spus. Ce am reusit sa fac: - nu am reusit sa dau sau sa pun motorul pe cricul central; - nu am reusit sa fac toata proba de poligon cu toate ca am incercat de vreo 7 ori; - am stat foarte, foarte incordata si am scapat motorul, pentru ca la opt-uri nu ma mai aplecam; - reactiile rapide erau aproape inexistente; - clipeam mult mai des, ceea a insemnat un efort mult mai mare de concentrare la lucruri pe care, in mod normal, le percepeam si le procesam instant, fara sa trebuiasca sa le acord o atentie deosebita; - ma incomoda si ma distragea in mod vadit orice factor extern oricat de mic: o pala de vant, un zgomot mai accentuat; - am bruscat comenzile din cauza senzatiei de incetineala pe care o aveam, asa ca am vazut cum e sa fuga de spate, sau sa te zgaltaie sanatos 2. Nu trai cu frica sau progres prin regres Aveam impresia, ceea ce imi genera senzatia de teama, ca daca nu tin motorul din ambreiaj la opt-uri, voi sfarsi pe jos. De aceea, cumva, nu imi placea cum imi ieseau. Parca ma poticneam, nu exista curgerea aia lina. Si motorul se comporta cumva ciudat. Am incercat, in prima faza, sa tin toate degetele pe ghidon. Evident ca instinctul castiga. Cum aparea si pentru o fractiune de secunda senzatia aia, eram cu 2 degete pe ambreiaj. Asa ca, dupa o discutie, am gasit solutia. M-am asezat mai in fata pe motor si am inceput sa fac opt-urile in viteza 1, nu a 2-a la relanti, dar cu mana stanga pe sold. In felul asta, nu mai eram tentata sa pun mana pe ambreiaj, iar viteza era suficient de mica sa imi permita sa iau masuri daca simteam ca ceva nu este in regula. A fost dificil, pentru ca in primul rand a trebuit sa ma lupt cu mine, dar, am scapat de frica. Bineinteles ca apoi nu am mai avut nicio problema in a face opt-urile in a 2-a, fara sa ma mai ating de ambreiaj, si evident ca nici motorul nu s-a mai impotrivit. Legat de scoala....hm....poti face orice scoala, poti avea cei mai buni instructori, ideea de baza e ca in scoala important este nu sa faci proba aia perfect din automatism, ci sa incerci prin ceea ce faci (gresit sau nu) sa inveti cat mai mult despre ceea ce poti tu la momentul respectiv in materie de domeniul asta. Sa te obisnuiesti cu propriile reactii, sa te cunosti din punctul asta de vedere. Eu am senzatia ca scoala e un fel de a invata sa inoti in cada. Ai nevoie de siguranta pe care ti-o ofera un mediu organizat ca sa te poti concentra, de fapt, la tine. Ca daca inveti sa ramai la suprafata, mai tariziu, cand mediul nu va mai fi prietenos, si vor apare o multime de necunoscute, te poti concentra mai usor sa le anticipezi si sa le inlaturi, avand macar cateva miscari de baza bine intiparite in minte. Ca nu inoti bine, rapid si gratios din prima, asta e altceva.......dar supravietuiesti! Si ca sa raspund totusi la intrebare: Scoala Moto Louis Lucian, sotia ta trebuie sa se convinga singura ca vrea asta. Nu as dori nici macar pentru o secunda sa incerc sa conving pe cineva de ceva ce nu este sigur ca vrea. Daca alte lucruri se pot face pentru ca trebuie, pentru ca da bine, pentru ca ......aici nu se mai poate pune asa problema, din singurul motiv ca nu poti trai sau muri in locul celuilalt. Suna odios, dar eu asa vad lucrurile. Daca se hotaraste, in schimb, ca vrea, atunci, cu multa placere o voi incuraja. Zile insorite in trafic si in suflete!
  4. Jurnalul Unei Incepatoare

    Sa dea Domnul!
  5. Jurnalul Unei Incepatoare

    L-am citit de cateva ori. Datorita faptului ca are un stil foarte filmografic de a scrie, in momentul in care citesti, iti ramane in minte cam 90%. Multumesc frumos pentru sfaturi. Cat despre un motor mai mare, in urmatoarea perioada, eu zic NU hotarat. Legat de regrete.....mai bine sa regret capacitatea mica decat vreo prostie care sa lase urme pe viata!
  6. Mi-e dor de viitor!

  7. Mi-e dor de viitor!

  8. Jurnalul Unei Incepatoare

    Multam' fain pentru informatii! Dracia dracu' acum......ca ma vad virand spre Virago 125...... Nu stiu daca imi va "ramane mica", adica eu sunt destul de constanta de felul meu, si daca ma va cuceri, nu stiu de voi fi tentata sa o schimb. Daca vreau alta, o pastrez pe asta pentru fii-mea....11 ani trec repede
  9. Jurnalul Unei Incepatoare

    In primul rand, vreau ceva mic din toate punctele de vedere: putere, greutate, inaltime sa, costuri de intretinere, consum, pret de achizitie SH. Pentru inceput eu zic ca 12 CP sunt arhisuficienti. Daca iau o groapa tare si mai strang si mana pe acceleratie, nu ma vad bine nici la 30 la ora pe motorul asta. In al doilea rand vreau sa ma ierte. In mod clar, cu toata atentia mea, neprevazutul o sa apara, si vreau ca motorul sa imi mai acorde o sansa. Tocmai de asta, investitia la fel de importanta va fi in echipament. Prefer motor SH (dar verificat si cu mici investitii pentru siguranta), dar echipament nou si adecvat, indiferent de costuri. Mi se pare destul de fiabila, usor de manevrat, usurica, si mai ales are marele avantaj ca are saua joasa (la 1.58 m inaltime, fiecare centimetru conteaza). E potrivita ca sa tai Bucurestiul in 2 zilnic, ca sa ajung la job, dar si sa ies in afara orasului in we, astfel incat sa pot fi atenta, dar in acelasi timp sa ma bucur si de calatorie. Despre minusuri nu stiu ce sa zic.....in afara faptului ca pe toti ii aud ca-i urata in draci (mie nu mi se pare, si nici nu am de gand sa concurez cu ea la vreun campionat de imagine), nu prea am descoperit. Alte motoare? Pe principiul "Idei putine si fixe!", ma mai gandeam tot la ceva din clasa 125 cc: 1. Yamaha YBR - m-am dat la scoala pe 2. 2. Yamaha YZF R - e mai inalta! 3. Yamaha Virago - e mai joasa si mai usoara. Imi place tare mult ca model, dar nu stiu mai nimic nici despre manevrabilitate, nici despre costuri de intretinere si nici despre fiabilitate.
  10. Jurnalul Unei Incepatoare

    Mda....ne nastem liberi si avem dreptul sa traim la fel....asa ca suntem liberi de asemenea sa interpretam cum vrem. Nu cred ca starea mea civila are vreo influenta asupra a ceea ce am scris. Ceea ce am vrut sa subliniez este faptul ca am intalnit cazuri de persoane care din plictiseala (relatie lunga si asezata), pentru ca au terminat o relatie, sau vor sa inceapa alta s-au apucat de diverse indeletniciri noi. Problema mare e ca placerea, indiferent de sursa, nu echivaleaza cu fericirea. Adica ok, te sui pe motor, creste nivelul placerii, toate bune si frumoase. Dar cand ajungi acasa, brusc, instantaneu, deodata, tot la ceea ce ai lasat la plecare te intorci. Daca esti nefericit tu cu tine, cauta de iti rezolva problema, motorul nu o va rezolva in locul tau. Dar sa revenim la ceea ce chiar conteaza. De opt ori cate opt! Calare pe Triker ma uit cu admiratie la un GS care face opturi line si corecte. Primul gand: mama, ce tare! Al doilea gand: oare o sa reusesc si eu vreodata? Al treilea gand: daca ii ies asa de bine opturile alea pe GS, in mod clar a invatat sa-i iasa bine pe altceva inainte. Asa ca da-i bice! A doua, control din ambreiaj si GO! Nu imi iese, am tendinta sa intru strans printre jaloane.Dar daca ma apropii mai mult de jaloanele 1 si 4? Da, asta era, acum pot sa trec ok (chiar prin mijloc) printre 2 si 3. Picioarele lipite de rezervor, mainile relaxate, ambreiajul tinut cu 2 degete pentru ca atunci cand virez sa nu am tendinta sa apas mai mult decat trebuie. O mana paralela cu solul, cealalta in plus! Mersul asta cu o mana mi-a dat ceva bataie de cap nu pentru ca e greu ci pentru ca aveam probleme de tinuta. Deci, a doua, mana stanga sus, paralela cu solul, mana dreapta pe ghidon si tendinta de a-l strange. Adica, daca tot folosesc o singura mana, atunci sa o folosesc cat pentru ambele. Smecheria era de fapt ca, mana aia pe ghidon nu inseamna nimic. Si iar ma repet, daca tii genunchii stransi pe rezervor, capul sus, si privirea cat mai departe pe culoar, asta e tot. Mana dreapta nici nu mai conteaza. Am verificat, cu cat strangeam mai tare mana pe ghidon, cu atat crestea instabilitatea.
  11. Incepatori Pe Forum - Sa Facem Cunostinta

    Buna! Ileana, Bucuresti, posesoare a 31 de ani si a categoriei B (deocamdata) si de A in viitorul fff apropiat, si sper ca si de CBR 125 r in maxim 1 luna juma'. Nu vreau senzatii tari pe motor, le traiesc din plin, in fiecare zi cu copila din dotare.
  12. Jurnalul Unei Incepatoare

    Multumesc pentru intelegere! O sa incerc, pe viitor, sa fiu un pic mai succinta in ceea ce scriu, ca sa nu se piarda lumea in amanunte. Maine ma duc iar sa ma dau pe Trick-er....sa vedem ce mai agonisesc. Gog multa bafta in continuare!
  13. Jurnalul Unei Incepatoare

    Buna seara! Pentru ca am procedat cumva nefiresc in ceea ce priveste domeniul asta, m-am apucat de treaba si abia apoi am inceput sa caut solutii, m-am gandit sa postez cam ce am experimentat pana acum. Daca nu e ok, rog administratorul sa se ocupe de acest aspect. Nu am (inca) carnet, dar sunt in plin proces de clarificare al acestui aspect. Multora le vine ideea, sau li se naste pasiunea din diverse motive. In mod clar ideea si pasiunea sunt doua lucruri distincte, pe care le-am experimentat. Mi-a venit ideea de a imblanzi un motor in momentul in care am mers pentru prima oara ca pasager. A fost pe cat de neasteptat, pe atat de impresionant.....mi s-a tatuat pe suflet senzatia..... Dupa multe discutii cu prietenii (mai ales cu cel care m-a plimbat) si cu rudele, discutii al caror lait-motiv era: Esti neeeeebuuuuunaaaaa.....ai un copil de crescut.....esti egoista!, si dupa multe spaime desfiintate cu argumente, am primit cadou de la colegii de serviciu biletul catre permis, aka orele de scoala. Pasiunea a aparut in momentul in care am incalecat singura pe motor. Atunci am constientizat ceea ce stiam deja, ca vreau si sunt pregatita pentru etapa asta, dar ca trebuie sa iau in serios si sa invat, daca nu din greselile celorlati, macar din ale mele. Nu stiu cat de util este ceea ce voi scrie in continuare, pentru ceilalti care sunt in situatia mea, sau isi doresc sa mearga pe drumul asta, dar pe mine m-a ajutat sa ajung pana aici, si sunt sigura ca ma va ajuta sa progresez si sa ajung acolo unde imi doresc. Adica, sa raman aceasi persoana responsabila, dar cu o atentie mai mare pentru detalii care pot face diferenta, sa ajung sa imi cunosc limitele, si mai ales sa mi le accept, si in niciun caz sa nu imi doresc sa le depasesc, daca asta inseamna fie si numai un procent de inconstienta. Dupa prima sedinta nu mi-a fost tocmai roz, imi puneam intrebari serioase daca nu cumva entuziasmul este cel care ma impinge. A fost momentul in care am purtat o discutie serioasa cu mine insumi, ca sa ma clarfic. Este foarte important sa fii crud de sincer cu tine in momentul in care faci pasul asta. Mi-am raspuns pe rand la urmatoarele intrebari: 1. Vreau sa fac asta pentru ca ma plictisesc? 2. Vreau sa fac asta pentru imagine? (Pe principiul: Femeie la volan=combinatie distructiva; Femeie pe motor=combinatie exploziva) 3. Am ceva de demonstrat cuiva, sau chiar mie insami? Ma frustreaza, jobul, pozitia, fizicul, intelectul, fosta relatie? Vreau sa impresionez prietenii, viitorul iubit, toti necunoscutii care intorc capul cand aud un motor torcand? Ce am invatat pana acum, pe pielea mea, pentru ca auzind de la ceilalti, si suprapunand spusele lor peste imaginatia mea, mi-a dat cu minus. 1.Prima incalecare - Urcat pe un YBR. La 1.58 m inaltime, orice motor devine un pic inalt, asta daca stii despre motoare atat cat stiam eu atunci, adica fix NIMIC CARE SA CONTEZE! Asa ca, prima problema aparuta a fost sa incerc sa imi gasesc pozitia care sa imi ofere nu confort, ci siguranta. Logica mea a fost sa stau fix in punctul in care ajungeam jos cat mai usor. Gresit! In momentul in care incercam sa ridic picioarele, pe langa faptul ca scaritele erau mult in spate, singurele puncte de sprijin deveneau schimbatorul de viteze si pedala de frana. Ideal! Asa am invatat ca poti sta un picut aplecata fara sa patesti nimic. 2. Mersul pe bicicleta si avantajele lui. Toti motociclistii m-au intrebat daca stiu sa merg pe bicicleta. Raspunsul meu a fost afirmativ. Nu m-a intrebat nimeni cand am mers ultima oara, si mai ales cat am mers si pe unde. Nu am crezut ca va conta atat. Esential in datul cu motorul, in cazul meu, a fost faptul ca a trebuit sa recuperez din mers lipsa de dat cu bicileta. Aveam probleme cu echilibrul. Este nu esential, ci vital sa ai un echilibru bun. Pe langa incredere, de care ai nevoie, ca sa te poti concentra sa inveti rapid si corect, iti ofera si siguranta faptului ca reactiile devin mult mai rapide. Esti prezent 100% si creierul nu mai este solicitat si de alte sarcini suplimentare. Instructorul, un om extraordinar, mi-a spus foarte sincer si foarte deschis: Hotaraste-te cum crezi ca ti-e mai bine. Mergi in continuare asa, si avansezi mai gre, sau iti iei o bicicleta si mergi cu ea pana iti rezolvi problema! Mie mi-e usor sa-ti iau banii si sa inveti practic sa mergi pe bicicleta, nu sa conduci motoare. Eu am fost un caz fericit. Am folosit o sedinta ca sa imi rezolv problema cu echilibrul. 3.Mersul cu picioarele pe jos Te urci, gasesti pozitia, tragi ambreiajul, pornesti motorul, prima viteza.....si din momentul ala esti tu cu tine si cu motorul. E primul moment in care devii constienta de ceea ce esti pe cale sa faci. Nu te gandesti la nimic de genul: trebuie sa fii relaxata, ca sa te poti concentra, nu strange palmele pana ti se albesc incheieturile, nu brusca comenzile, fie ca e vorba de ambreiaj sau frana (nu te va ajuta, ba din contra!). Te gandesti doar la faptul ca esti acolo, ca vrei sa faci asta, dar nu stii exact cum. Cel mai important lucru: observa-te, constientizeaza ce simti, nu te judeca! Te va ajuta ulterior sa intelegi de ce ai gresit! Prima miscare: mers drept, cu picioarele pe langa. Aici pot aparea doua situatii: - iti iese si prinzi incredere; - nu iti iese (daca ai probleme de echilibru), incepi sa te intrebi ce nu e in regula, nu te mai concentrezi, simti cum pierzi controlul, te sperii, tragi frana fata brusc, si da, cazi. Si da, nu stii cum sa cazi, si cazi sub motor. Si atunci ai revelatie dupa revelatie: Multumesc Domnului ca s-au inventat protectiile, si multumesc instructorilor care nu te lasa sa urci pe motor fara casca, ghete, protectii picioare si vesta cu protectii peste tot. Si mai afli care este rolul carenelor! Cand te ridici si realizezi ca n-ai patit nimic nici fizic si nici psihic, vine momentul sa ridici motorul. Esti femeie, te-ai bagat in asta singura, e de bun-simt sa gasesti si o solutie. Ai sub 50 de kilograme, iar motorul de vreo 3 ori pe atat. Te poti repezi in el si sa iti produci o hernie de disc, sau poti sa astepti sa ti se explice cum sa faci miscarea asta indiferent de raportul de greutate. Am ales cea de-a doua varianta. 4. Frana fata versus acceleratie. In momentul in care ti se pune cuiul pe acceleratie nu prea stii ce sa crezi. Daca esti interesata intrebi, daca nu, se presupune ca o sa afli pe parcurs. Eu am aflat pe parcurs. Daca in viata ta nu ai pus mana pe un motor, treaba se complica. Esti in mers, nu esti inca obisnuita cu motorul, te incanta la maxim ideea ca tu esti cea care conduce. WOW. Tii in continuare mainile stranse pe ghidon, eventual te proptesti in el, de deasupra, sperand ca ai mai mult control (poza mea de profil spune tot), te concentrezi pe maini, si pe pozitia capului: capul sus, privirea inainte cat mai departe, nu in jos, ca-i nasol. Ajungi la momentul altei revelatii: vrei sa franezi. Tragi frana, si din cauza faptului ca tii ghidonul de deasupra si strans, e normal ca incheietura mainii sa se miste catre in jos, asta insemnand ca palma se roteste pe acceleratie. Atunci realizezi ce s-ar fi putut intampla daca nu ai aveai cuiul pus pe acceleratie. E decizia ta daca sa te bucuri sau sa te sperii. 5.Cand nu te simt am chinuri, si cand o fac lesinuri....sau ce faci cu picioarele! Oricat ti s-ar explica, pana nu esti direct implicata si nu simti, nu ai de unde sa stii. Pozitia picioarelor nu conteaza, ci fac diferenta intre a conduce un motor si a nu o face. Motorul, si din punctul meu de vedere, chiar se conduce cu picioarele, la propriu. Prinsa in febra echilibrului, pozitiei mainilor si a capului, dracu’ s-a mai gandit ca picioarele mele au o viata a lor proprie si personala. Drept pentru care, m-am trezit ca eu vreau sa controlez motorul din maini si el se impotriveste. Ma gandeam ca picioarele stau pe scarite astfel incat sa pot ajunge la frana si la viteze, deci e ok. Da, talpile erau ok, dar picioarele nu inseamna doar talpi, mai sunt si genunchii pe acolo. Genunchi care stateau departe de motor. Asa ca, am facut cea mai desteapta miscare de pana atunci. Am strans genunchii pe rezervor, mi-am modificat pozitia pe scarite (sprijin pe varfuri), si mi-am relaxat mainile. Alta viata! Incheieturile mainilor au ajuns in pozitia naturala, in jos, umerii un pic in fata, controlul mult mai bun, iar motorul mult mai docil. A fost practic momentul in care chiar am inceput sa ma concentrez la condus. Castigasem batalia cu mine. 6.Ramai in picioare, dar ridici motorul....sau legea gravitatiei functioneaza. Mi-a scapat motorul de 5 ori, si de fiecare data, chiar daca situatia era asemanatoare, factorii erau altii. 1. Am vrut sa fac pe desteapta. Am vrut sa plec de pe loc cu picioarele ridicate. Nu se poate, garantat, sau cel putin nu cand nu stii nimic! 2. La primul viraj mi s-a parut ca trebuie sa strang ghidonul de gat. Asa ca am stat teapana. Nu am apucat sa virez pe motor. 3. La al doilea viraj m-am relaxat, dar nu am privit catre iesirea din viraj, ci drept si un pic in jos, catre bord. Normal ca nu am ajuns unde vroiam. M-am speriat, am franat brusc. 4. La urmatorul viraj m-am relaxat, am privit unde trebuie, dar mi s-a parut ca nu ma duc chiar cum vroiam, asa ca ambreiaj si pus un picior jos, DAR, nu piciorul care trebuia. Virajul era pe stanga, eu am pus jos piciorul drept! 5. Exersat intoarcere cu a 2-a, fara sa iau in calcul ca nu sunt singura in poligon si ca si ceilalti experimenteaza cate ceva, si mai ales ca logica lor nu are nicio treaba cu logica mea. Intoarcere pe dreapta. Undeva in fundal se auzea un motor turat. Cand sa ies din viraj, am realizat ca celalalt motor era atat de aproape incat am putut sa-i vad ochii albastri prin viziera de la casca, celui care il conducea. Panica si la mine si la el. El testa franarea la viteza mare. Eu, in loc sa testez intoarcerea cu a doua, am testat franarea de urgenta, si nu mi-a iesit. Motorul meu jos, motorul lui oprit pe roata fata. Chiar daca nu a fost vina mea, el a venit din spate, se presupune ca mi-a vazut manevra, trebuia sa vina in spatele meu, si nu in fata, nu e o situatie cu care sa ma mandresc. Am descoperit cu ocazia asta ca fiecare detaliu conteaza. Trebuia sa inteleg ca motorul ala turat poate fi langa mine in orice clipa, daca intorceam macar o secunda capul, as fi vazut! 7.In ce viteza sunt? Relaxare totala! Ambreiaj si impingi cat de jos poti si sigur e prima. Da, daca chiar apesi, cu forta! Daca nu e prima, iti moare motorul, si ai prezenta de spirit sa mentii motorul in pozitia de echilibru. Sau o scoti la neutru, ca vezi becul. Da, daca nu iti bate soarele in bord! Daca iti bate, dai drumul la ambreiaj usssoor si daca e prima te misti, daca e neutru stai, daca e > 1, iti moare motorul din nou! 8. O privire face cat o mie de cuvinte! Face si mai mult uneori. Acolo unde privesti, acolo te duci. Vrei sa fac jaloane? Vrei sa le eviti, misca capul si uita-te exact pe unde vrei sa mergi. Te concentrezi la ele, le privesti cu atentie? Ok, nu vei rata niciunul, le vei lua la rand! 9. From hero to zero. Incepi sa te prinzi ce si cum, capeti incredre, incepe sa-ti iasa. Esti acolo in continuare, incepi sa crezi ca reflexele incep sa se manifeste. Gresit! Nu te baza pe reflexe, atata vreme cat esti intr-un proces continuu de invatare. Bazaeaza-te pe realitate, pe ceea ce se intampla. Testeaza-ti reflexele doar pe ceea ce stii, nu si pe ceea ce inveti. Nu poti sa prevezi 100% ce se va intampla exact si cum vei reactiona. Viraje, intors lejer, poezie. A fost suficienta o rafala considerabila de vant ca sa inteleg ca daca te bazezi pe reflexe si atat, nu iesi tocmai onorabil din viraj, daca iesirea din viraj se suprapune peste incetarea brusca a rafalei de vant. 10. Sa conduci e usor, mai greu e sa ii feresti/ sa te feresti de ceilalti. Pornire, viteza a 2-a, acceleratie, franare combinata si tot asa. Toate bune si frumoase, spatiu rezervat pentru asa ceva. Ce te faci cand cel din spate nu se uita in fata? Inveti ca dupa ce ai franat si te-ai oprit, se poate sa mai inaintezi un pic contrar vointei tale sau a motorului. Pentru ca nimeni nu te invata ca asta se poate intampla, e bine sa poti sa te concentrezi doar la cum sa-ti mentii motorul pe doua roti, nu la ce s-a intamplat. Asta poti verifica dupa ce esti ok atat tu cat si motorul. Daca doar pentru o fractiune de secunda ti-a trecut prin cap ca o situatie poate sa apara, atunci comporta-te ca si cum ea s-a intamplat deja. Stiu ca am scris pana in bezna mintii, nu stiu cat de folositor poate fi, dar pentru mine a contat tot cea am insirat aici. Vreau sa-mi iau motor ca sa ma bucur de el. Asa ca o sa imi iau o Honda CBR 125 r.
×