pemotoare.ro

Membri
  • Conţinut creat

    1.041
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Days Won

    4
  • Timp online

    1d 1h 8m 33s

pemotoare.ro last won the day on December 12 2016

pemotoare.ro had the most liked content!

1 Urmăritor

Despre pemotoare.ro

  • Data naşterii

Despre mine

  • Sunt
    Motociclist
  • Locatie
    Bucuresti

Metode de Contact

  • Pagina Web
    www.pemotoare.ro

Vizitatori recenţi

1.104 vizualizări profil
  1. “Frate, dacă vrei să-ți iei o cască adevărată, îți iei Shoei sau Arai”, îmi spunea un prieten atunci când m-am apucat de motociclism. Eram, desigur, în căutarea unei căști. Și, nu-mi permiteam nici Shoei, nici Arai, nici nu prea știam eu cum trebuie să fie o cască moto. Atunci am ales un Nolan – care și-a făcut treaba o perioadă. Asta după ce am purtat, timp de două săptămâni, un open-face – marimea greșită. E greu să-ți alegi casca dacă ești experimentat, deci vă dați seama cum e la început. Au trecut anii, Nolanul a rămas undeva pe un raft, iar eu am tot cumpărat căști. Ultima dintre ele, zilele trecute. Am pus ochii pe Arai Chaser-X. Și mi-am dat seama că e posibil ca prietenul meu să fi avut dreptate. Eu am o problemă cu forma capului. Puține căști mi se potrivesc. Shoei și Suomy nu-mi intră sub nicio formă pe cap, dar port cu succes Shark și Schuberth. Chiar și aici, ochelarii nu cad perpendicular pe nas. Așadar, îmi e foarte greu să-mi aleg o cască nouă. Cu toate acestea, am cumpărat relaxat Arai. Pentru că vine cu bureți interiori pe dimensiuni diferite. Atfel, poți avea un burete mai gros pentru partea stângă a capului, unul mai subțire pentru dreapta, un alt burete pentru partea superioară. Magazinul Dual Motors Am ales Chaser X pentru că are chin-guard și pentru că-mi stă cel mai bine pe cap. Chin-guard, și încă unul generos, are și vârful de gamă RX-7V, casca pe care o poartă Dani Pedrosa – dar n-am vrut să merg așa departe. Apoi mai este QV-Pro, special construită pentru touring, dar nu țineam să am sistemul Pro-Shade. Așadar, am plecat de la Dual Motors – importatorul Arai în România – cu o cutie alb-albastră, în care aveam casca Chaser-X, viziera fumurie și un lubrifiant cu care să ung, din când în când, garniturile. Prima tură a fost la un track-day pe circuitul Motor Park Romania. Cum am ieșit de la boxe, am fost impresionat de ventilația acestei căști, chiar dacă are o singură priză de aer în partea superioară a capului, spre deosebire de alte căști Arai. Extrem de bine aerisită, te răcorește chiar și-ntro zi de vară. Are o priză de aer superioară, reglabilă pe două trepte, două prize de aer la vizieră și o priză de aer la bărbie, reglabilă, de asemenea, pe două trepte. Rezultatul este uimitor. Arai Chaser-X este dotată cu o vizieră clară, cu pinlock. Foarte tradiționaliști, cei de la Arai nu au optat până acum pentru ochelari de soare interiori. Arai consideră că ar fi în detrimetul siguranței. Astfel, au dezvoltat o vizieră cu strat închis integrat, rabatabil, ce acoperă jumătate de vizieră – poartă numele Pro-Shade. Eu am optat, însă, pentru varianta clasică – o vizieră de soare. Și nu regret. Calitatea vizierei este de top și-ți oferă un confort superior, o vizibilitate mai bună și niște ochi mai odihniți decât ochelarii rabatabili – aceștia sunt o soluție mai comodă, dar de compromis. Arai Pro Shade Acum ceva ani, se spunea că e greu să schimbi viziera la o cască Arai. Nu știu dacă mai există acest mit, pentru că de ceva vreme, Arai a schimbat mecanismul de înlocuire a vizierei. Este extrem de simplu și schimbi viziera în 30 de secunde. Iată-mă, așadar, pe circuit, cu Arai Chaser X. Am avut parte de trei intrări și am ajuns până la 220-230 km/h pe linia dreaptă, călare când pe BMW S1000R, când pe BMW S1000XR. Pe ambele motociclete m-am simțit excelent cu această cască. Desigur, a fost mai multă liniște pe XR datorită parbrizului, dar și pe naked, la viteze mari, casca a preluat vântul într-un mod elegant și, foarte important, nu mi-a distrus gâtul. O cască de slabă calitate, sau care n-a fost gândită pentru motociclete sport, îți va da dureri de gât după 130 km/h. Am trecut prin asta și nu mai vreau să se întâmple niciodată. Și mai e un aspect de care era să uit. Greutatea. La 1.620 de grame, Arai este o casca grea pentru standardele de azi. Cam atât cântărește un flip-up de calitate. Iar cei de la Arai știu asta și spun că o greutate mai mică ar duce la scăderea singuranței. Și că se concentrează să echilibreze casca astfel încât să nu se simtă greutatea. Le iese. Dacă pui o cască de 700 de lei pe cap, cu aceeași greutate, vei simți imediat diferența. Arai nu-și arată gramele. Nu am călătorit o zi întreagă ca să pot vorbi foarte mult despre acest aspect, dar voi reveni cu impresii. Cam acesta e feedback-ul pe care-l pot da după o zi pe Adâncata cu Arai Chaser-X. Ar mai fi multe de spus. Despre cum se construiește această cască, manual, în Japonia. Despre testele de siguranță, despre forma rotundă a căștilor Arai. Despre filosofia conservatoare a celor de la Arai, care dezvoltă tehnologii și materiale noi dar nu schimbă designul – modelul de top RX-7 arată cam la fel de 10 ani. Dar cum textele lungi riscă să devină plictisitoare, voi reveni cu un articol în curând. Până atunci, e posibil să mai strâng și ceva km cu Arai Chaser-X. Voi ține casca sub observație cel puțin doi ani, timp în care vă voi povesti cum se comportă și voi face observații punctuale. Prețul variază în funcție de culoare. A mea – Competition Red – costă 2.571. În acest moment, prețul este redus de la 3.041 lei. O vizieră fumurie costă 310 lei. Unde o găsești? La Dual Motors. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  2. Toate modelele BMW R1200GS și BMW R1200GS Adventure construite între 2013 și 2017 vor trece pe la service pentru verificări la furcă. Inclusiv modelele vândute pe piața din România. Acțiunea nu este un recall, ci o acțiune tehnică, astfel nu implică tragerea motocicletelor pe dreapta până la efectuarea verificărilor, iar posesorii pot folosi motocicletele în regim normal. Se pare că, sub anumite circumstanțe (definite de BMW drept “high stress”), ce implică mersul agresiv în off-road, săritul peste obstacole (bolovani mari, copaci căzuți, gropi foarte adânci, sărituri) căzături, capacele din partea superioară a tubului se pot desface. De obicei, astfel de probleme vin și cu deformarea roții. Potrivit unui document de service publicat în Australia, acestea vor fi înlocuite în funcție de rezultatul verificărilor. Din 2017, BMW a schimbat capacul tubului cu unul care să reziste mai bine la forțele la care e supusă furca. Toți posesorii motocicletelor afectate vor primi o notificare din partea dealerului BMW Motorrad. Totodată, măsura a fost anunțată public în Africa de Sud, printr-un comunicat de presă. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  3. Prima tură cu noul costum de călătorie – Clover Crossover 3. Fiind în toiul verii și destul de norocos încât să nu mă prindă ploaia, am reușit să testez doar componenta “vară” din cele patru pentru care Clover Crossover 3 a fost gândit. Iar până acum e tot ce-mi doream. Dai hai s-o luăm cu începutul. După mai bine de 60.000 de km cu Dainese D-Explorer, în tot felul de condiții, a venit vremea să-ncerc ceva nou. Nu voiam să dau o avere pe Klim, dar nici să merg cu ceva obscur. În plus, voiam un costum ușor și foarte bine ventilat. Vorba aia, când e iarnă mai pui un strat, dar când ai 40 de grade afară ce faci? Și, având în vedere locul în care trăim, mergi mai mult vara decât iarna. Așadar, ceva ușor și ventilat, neapărat în culori deschise, versatil, dar în stare să facă față frigului și ploii. Ceva pentru touring, de patru sezoane. După ce mi-am aruncat privirea pe rafturile magazinului Motor-Team, m-am oprit la Crossover 3 și la Dakar. Dakar-ul mi-ar fi plăcut mai mult datorită ventilațiilor superioare, dar Crossover părea să vină cu acel strat termic mai eficient. Totuși, decizia am luat-o când am probat echipamentul. Datorită croielii și părților elastice din zona umerilor, Crossover-ul s-a așezat mult mai bine pe mine și m-am simțit mai comod. La Motor-Team Mi-a fost de ajutor consilierea din magazin. Dan Demetrescu testează în fiecare an o parte din produsele pe care le aduce. Anul acesta poartă un Clover Dakar. Mi-a explicat foarte clar diferenețele dintre costume, mi-a arătat și oferta Rev’it! și mi-a povestit cum s-a simțit cu fiecare în parte. Un lucru de mare ajutor când mergi la probat echipamente și ți se face capul vraiște. Așadar, zis și făcut: Clover Crossover 3 urma să fie noul meu echipament de touring. Și fix a doua zi aveam să fac prima tură cu el. Am ajuns la magazin în blugi și călare pe scuter. Am plecat de acolo full-echipat, dar tot călare pe scuter. București, ora 12.00. Asfaltul se topește. Trafic greu. La cât era de cald afară, n-am suportat scutul de spate decât 50 de km, până la Ploiești. Dacă-l porți, e greu să te ventilezi chiar dacă ai tot spatele decupat. Fără el, în schimb, mă aflam într-unul dintre cele mai bine-ventilate costume de pe piață. Ventilații la mâini, plus spate, plus.. cel mai important, patru guri de ventilație în zona abdomenului și a pieptului. Pantalonii au, de asemenea, două guri de ventilație superioare și, foarte important, o priză de aer ce se află fix sub genunchi, deosebit de eficientă la motocicletele adventure-touring, unde datorită poziției, nu prea bate vântul în orificiile superioare de ventilație. Primul test. Cu Clover Crossover 3 și Triumph Tiger Explorer. Cu alte cuvinte, a trecut prima probă cu brio. Nu este un costum de vară veritabil – acela ar fi 90% ventialații, dar este foarte bine-ventilat pentru un costum de patru sezoane. Datorită protecțiilor și materialelor ușoare nu-l simți ca pe o armură medievală și poți petrece relaxat, o zi întreagă călare pe motocicletă. Protecțiile se așează bine atât la genunchi, unde au poziție reglabilă, cât și la coate și umeri. Protecția de spate se vinde separat. Geaca Clover mai are un avantaj: membrana de ploaie este laminată pe un alt strat, foarte asemănător cu cel de la costumele de ploaie și poate fi purtată atât pe pe interior cât și pe deasupra de geacă. Soluția este foarte eficientă și-ți permite ca-n zilele friguroase să porți încă un strat pe sub geacă. De exemplu: stratul impermeabil deasupra, geaca, stratul termic dedesupt și încă un polar gros, plus stratul termic de pe piele. Cu această soluție cred că aș putea merge și la -2 grade. Apoi, dacă te prinde ploaia, poți folosi stratul de ploaie ca atare, iar geaca nu se va uda. Dacă se termină ploaia, dai pelerina la o parte și rămâi cu geaca uscată. Dar, cum spuneam, n-am experimentat nici ploaie, nici frig, așadar voi reveni cu impresii când va fi cazul. Pantalonii au cele două straturi tradiționale: strat impermeabil și strat termic. Ambele, pe interior. Geaca oferă două buzunare waterproof, ușor accesibile, și un buzunar la spate. Așadar, primele impresii despre Clover Crossover: croială elegantă ce urmărește forma corpului. nu e ca un sac ce cade pe tine – o caracteristică a costumelor fabricate de italieni. foarte bine ventilat soluții ingenioase – fermoare, buzunare, ajustări start de ploaie poate fi purtat atât pe exterior cât și pe interior raport calitate-preț foarte bun consiliere adecvată din partea vânzătorului Cât costă? Geacă Clover Crossover, pregătită pentru Airbag – 525 euro Pantaloni Clover GT Pro 2 – 283 euro Unde? La Motor-Team, importator Suzuki și Honda. La Motor-Team vei mai putea găsi căști Shark, Shoei, Suomy și echipamente Rev’it! și Spidi. Revin cu impresii după o tură mai lungă (deja planificată) și după ce mă prinde ploaia. Mai jos, fotografiile oferite de producător. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  4. Un tourer trans-continental cu ținută adventure. Tiger Explorer este acea motocicletă care te face să stăbați o mie de km pe zi fără să obosești. Pune accentul pe cuvântul “touring”, din clasa adventure-touring. Cu o șa lată și comodă (și încălzită), cu un ghidon ce te ține activ, cu un parbriz înalt, reglabil electric, este una dintre cele mai comode motociclete de pe piață și se poate pune cu o motocicletă de touring veritabilă. Dar cum rămâne cu componenta adventure? Am încercat să aflăm asta și alte lucruri despre Tiger Explorer XCa într-o călătorie ce a ținut trei zile, prin Transilvania. Cu anvelopele Metzeler Tourance Next nu am putut face grozăvii în afara asfaltului, dar am încercat-o suficient cât să ne facem o idee. Așa, despre denumirea XCa, pentru că sunt câțiva încă derutați de versiunile Triump. XC, spre deosebire de XR, înseamnă jante cu spițe și o pregătire mai bună pentru off-road. Iar acel “a” indică faptul că este o motocicletă cu dotări de top. Am luat Tigerul de la Motoboom, unde vei găsi toate modelele Triumph. Preț: 17.490 euro – ofertă. Nu e puțin, dar e un preț foarte bun având în vedere pachetul – tehnologia și accesoriile care intră în această motocicletă: suspensii dinamice, parbriz electric, șa încălzită pentru tine și pasageră, cornering ABS și traction control, hill start assist, moduri de mers, etc. Știi foarte clar pentru ce plătești 17.500 euro. Altfel, există și variante de echipare mai ieftine: Explorer XRX – 14.990 euro, Explorer XCX – 15.890 euro. Acum să revenim la test. Cam rupți de oboseală, după trei zile de mers și filmat, ne aflam într-o pădure din inima Ardealului. Și vorbeam cam așa: [embedded content] Echipa: Cristian Predoi & Bogdănel în fața camerei Cameraman: Ionuț Ivana Editor video: Adi Popescu Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  5. Culoare nouă, ce te duce cu gândul la Sahara, crash-bar-uri Touratech, anvelope Pirelli de off-road și un parbriz scurt. Ducati Multistrada apare în cea mai aventuroasă formă a ei, sub numele Enduro Pro. La fel cum KTM 1290 Adventure are o versiune R, iar BMW are o versiune Rallye, Ducati Multistrada Enduro a dezvoltat o versiune și mai Enduro, ce poartă numele Enduro Pro. Culoare “sand”, roți cu spițe, anvelope off-road, un crash-bar solid cu tot cu proiectoare LED și, nu în ultimul rând, o evacuare Termignoni Titan – Multistrada pare mai pregătită ca oricând să te ducă peste mări și țări – iar rezervorul de 30 de litri are grijă să nu faci opriri prea dese. Cu 254 kg la plin nu este tocmai atlet pentru off-road, dar nici cu mult mai grasă față de restul motocicletelor din această cateogrie. Vorbim despre diferențe de aproximativ 10 kg, fiind mai grea decât KTM, BMW și Africa Twin și mai ușoară decât Super-Tenere și Triumph Tiger 1200. Motorul DVT Testastretta dezvoltă 160 cp și 136 NM și poate fi controlat prin intermediul celor patru moduri de mers – Touring, Enduro, Sport și Urban. În funcție de modul selectat, unitatea centrală controlează intervenția controlului tracțiunii (2/8 în Enduro), a ABS-ului (1/3 în Enduro) și duritatea suspensiei – setare soft în Enduro. Versiunea Enduro Pro este una de top – cornering ABS Bosch 9.1 ME, lumină ce se aprinde în funcție de înclinarea în viraje, controlul tracțiunii, wheelie control, suspensie semi-activă cu o cursă de 200 mm, asistent la pornirea în rampă. Totodată, are cruise control și Bluetooth, care-ți permite să-ți conectezi smartphone-ul la motocicletă și să preiei apeluri, să citești mesaje text, să asculți muzică, totul prin comandă de pe ghidon și cu ajutorul display-ului TFT. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  6. Nu cumperi o motocicletă fără să pui suflet. Tradiția, felul în care arată, sunetul motorului, accelerația – trebuie să te miște. Trebuie să vibrezi la unison cu acea motocicletă. Și când vine vorba de motociclete pentru suflet, BMW este un jucător important cu exemplarele sale din clasa Heritage. Primul a fost R nineT. Au urmat, apoi, alte variante precum Scrambler sau Racer. Dar care este cea mai bună alegere? Am încercat să aflăm într-un test comparativ. București, 2016. Un oraș sufocat de trafic, unde cel mai ușor te miști pe două roți. Ne aflăm lângă parcul Herăstrău, în formulă completă. Ba chiar și cu întăriri. Cristian Scutariu se pregătește să plece în Siberia pe două roți. Cu câteva zile înainte de-a accelera către Est, l-am invitat la această plimbare. Pe Bogdănel îl știți deja – este pilotul care testează toate motocicletele la limită – el ne va spune care dintre cele trei se mișcă mai bine – accelerație, frânare, manevrabilitate. Cât despre mine, Cristi Predoi, întotdeauna am considerat roadsterele ca fiind cea mai pură reprezentare a motociclismului. Asta deși, fiind amator de ture lungi, merg pe o motocicletă adventure. Alături de noi, Ionut Ivana și Adi, care se ocupă de imagine și de filmul pe care-l vom posta aici în curând. Așadar, stăteam toți cinci pe aleea de lângă parcul Herăstrău și admiram cele trei motociclete. Proba de stil Oricare este capabilă să întoarcă privirile trăcătorilor. R nineT are un rezervor de aluminiu finisat superb, Scrambler vine cu o șa maro și cu o evacuare montată sus, iar Racerul, cu acea semi-carenă, este cafe-racerul pe care și-l dorea orice pasionat de BMW-uri clasice. Dintre toate, R nineT este cel mai rafinat – datorită rezervorului de aluminiu finisat manual, roților elegante, ceasurilor de bord, datorită felului în care aripa față este prinsă de furcă. În plus, nineT-ul din testul nostru era accesorizat cu pachetul Machined Parts by Roland Sands. Dar, deși mai ieftin, Scramblerul are ceva ce te face să-l placi pe loc: mai ales în varianta cu roți spițate pe care ți le recomand dacă-ți alegi această motocicletă. Sunt roțile de pe R1200GS. BMW R nineT – pachet Machined Parts. BMW R nineT Scrambler BMW R nineT Racer Manevrabilitate în oraș. Frâne, suspensii, accelerație Dar în timp ce toate trec cu brio proba de stil, doar două sunt cu adevărat potrivite pentru plimbările urbane: R nineT și R nineT Scrambler dansează elegant printre mașini. Racer-ul se comportă aproape ca o sportivă de generație nouă. Are semighidoane, scărițele așezate mai în spate și te obligă să stai lungit pe rezervor. Nu este tocmai comodă la viteză mică. Perfectă pentru ture mai sportive sau pentru mersul la paradă, nu aș alege-o pentru uzul zilnic prin oraș. Asta chiar dacă vine cu acea carenă old-school irezistiblă în zilele noastre și este vopsită în culorile clasice BMW Motorsport. În ciuda poziției, totuși, Racer-ul se mișcă destul de bine. Am intrat cu el printre jaloane și, odată obișnuit cu poziția, am observat că este destul de agil. Cu o gardă la sol mai mare, cu o suspensie mai soft, progesivă și cu roată de 19 pe față, Scramblerul este oricând gata să sară peste linii de tramvai și să urce borduri. Asta chiar dacă amortizorul spate este destul de rigid. R nineT punctează la capitolul frâne și vine cu o furcă superioară – dar nu vei simți diferențe foarte mari când vine vorba de uzul urban. Probabil că pe circuit și pe drumuri virajate ar lăsa în urmă Scramblerul, dar în oraș le simt la egalitate. Dacă aș fi rațional, aș alege Scramblerul, fiind cu vreo 1.500-2.000 de euro mai ieftin. Dar am stabilit de la început că aici e vorba de suflet. Astfel, când vine vorba despre suspensii, R nineT este mai avansat și mai sportiv cu o furcă întoarsă, ajustabilă, iar Scrambler-ul și Racer-ul vin cu variante clasice, dar care-și fac treaba cu brio. Accelerația este similară la toate cele trei motociclete. Avem același motor de 1,200 cmc răcit cu aer, aceeași transmisie, același comportament. Scrambler-ul părea să fie puțin mai vioi, dar nu am găsit o explicație: ar putea fi pe fondul normelor Euro 4 (acel Scrambler e model Euro 3), dar nu știm. Confort Niciuna n-a fost gândită ca să mănânce sute de km pe pâine. Toate cele trei sunt făcute pentru ieșiri urbane și pentru ture scurte. Totuși, dacă ar fi să aleg o motocicletă cu care să plec mai departe, aceasta ar fi R nineT. Șaua pare o idee mai confortabilă decât la Scrambler. Nici Racer-ul nu e o variantă tocmai comodă din cauza poziției sportive. Deși ai fi tentat să mergi pe Racer datorită semi-carenei, după ceva timp petrecut la ghidon, simți disconfort la încheieturi. Deci, știți ce se spune despre pauzele lungi și dese. Prețuri de listă R nineT Scrambler – 12.495 euro R nineT Racer – 12.810 euro R nineT – 14.647 Prețurile modelelor testate (cu pachete opționale incluse) R nineT Scrambler – 13.520 R nineT Racer – 13.350 R nineT – 15.160 Deci, ce alegem? Se făcuse deja seara când am tras concluziile. După o zi de mers prin traficul din București și împrejurimi, după o probă printre jaloane și după un test de frânare, după câteva ore bune petrecute uitându-ne la ele, ne aflam în pădurea Snagov și eram gata să tragem dăm verdictul. Bogdanel: R nineT Scrambler. Arată foarte bine, se mișcă foarte bine, sună bine este mai bine și nu ai nevoie de furca și de frânele de pe R nineT ca să fii fericit. Cristian Scutariu: R nineT. Este o motocicletă mai bună. Este o motocicletă pe care o ții în garaj mulți ani, iar diferența de preț față de Scrambler și de Racer se amortizează. Nu este o motocicleta cu care să faci 10.000 de km pe sezon, iar dacă faci o astfel de investiție este cea mai bună alegere. Cristian Predoi: R nineT. Am oscilat foarte mult între Scrambler și R nineT. Pentru ambele variante găseam argumente destul de bune. N-am ales Racerul din cauza poziției. Da, iese cel mai bine în fotografii, dar n-aș cumpăra o astfel de motocicletă doar pentru paradă. Aș cumpăra-o ca să mă bucur de ea zi de zi. Am ales R nineT pentru că finisajele, frânele și furca față merită acea diferență de preț. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  7. Yamaha Star Venture este un “tourer transcontinental” cu motor V-Twin de 1.800 cmc, gata să bată șoselele Americii de la la Est la Vest. Nu știm încă dacă va ajunge și pe șoselele din Europa. Yamaha tocmai a lansat un nou model. În timp ce piața europeană așteaptă știri despre un MT-10 Tracer, americanii au altă idee despre touring: mașinării mari și grele, cu motoare de cuplu, impunătoare și sistem audio. Yamaha Star Venture le bifează pe toate și oferă o nouă alternativă japoneză la modelele de touring Harley-Davidson. Prețul pentru America: 25.000$. Motorul de 1854 cmc este răcit cu aer și nu scrie niciunde că ar îndeplini normele Euro 4, motiv pentru care e posibil să nu-l vedem în Europa. Este un motor de cuplu, care nu se turează prea mult și oferă 170 NM. Cutia de viteză cu 6 rapoarte a fost creată special pentru acest model. În treapta a șasea, ai 120 km/h la 2.750 rpm. Aproape ca la o mașină diesel. Sistem de asistență la parcare – ca să nu traspiri când muți cele 430 de kg, cât are Star Venture, Yamaha pune la dispoziție un motor electric controlabil de pe ghidon care te ajută să faci manevrele de parcare – inclusiv marșarier. Accelerația este de tip Ride-by-wire și oferă două moduri de mers – touring și sport. Desigur ai la dispoziție și un cruise control. În plus noua Star Venture vine cu traction control și ambreiaj de tip slipp & assist. Niciun full-dress tourer care se respectă nu vine fără sistem de infotainment. Star Venutre are un ecran full color de 7 inch cu touchscreen, butoane pe ghidon și control vocal. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  8. Deja a început. Să povestească și să se pregătească, pentru că nu e de glumă să te duci singur, pe Drumul Oaselor, până la Magadan. Căci acesta ar fi planul. Astăzi aflu de la el că și-a blindat motocicleta cu scut, crashbar, protecție far, înălțătoare ghidon, parbriz înalt, talpă lată cric, suport de bagaje, gume de aventură, plăcuțe frână, proiectoare. Mai urmează navigația, bagajele, nu știu ce cabluri, ruscascul, roll-bag-ul și canistre de bezină. Le-am citit pe blogul lui, în articolul postat în această dimineață. Scutariu este jurnalist și tocmai de aceea povestea lui trebuie urmărită. Povestește totul cu lux de amănunte, de la echipamentul pe care-l are pe el, la fricile ce-i apar între urechi. Am fost cu el în Maroc și toate nevestele știau de pe blog c-am avut probleme la stomac. Așa e el, o spune direct, fără menajamente. Scutariu e jurnalist sportiv și tocmai de aceea și-a botezat motocicleta Mario Gotze. Știu că e un fotbalist și că după nume e neamț. La fel ca BMW F800GS, motorul cu care va pleca până la Magadan. A scris deja 11 povești despre plecarea lui în Siberia. Și o să tot scrie, având în vedere că peste două săptămâni pleacă. Îl puteți citi pe scutariu.ro Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  9. articole

    Am ajuns acasă de aproape două ore. Cât timp tu ai stat blocat cu mașina în trafic eu am reușit să trec pe la bancomat, să-mi iau o bere, să ma particip la sesiunea de încasări a întreținerii de la casieria blocului (de obicei plătesc online, dar din când în când vreau să iau pulsul – au loc niște discuții deosebite în acea cameră), să beau berea pe balcon, la aer, și să scriu acest text. Am plecat de la birou la 17.28. Lucrez în Pipera, sunt semi-corporatist, iar șoseaua Petricani este un chin pe timp de zi și un deliciu pe timp de noapte – n-are niciun semafor. Cu mașina îmi ia peste o oră. Cu scuterul sau cu motorul îmi ia 10 minute. Același traseu. Merg cu scuterul cel puțin 9 luni pe an. Economisesc, anual, 32.400 de minute. 540 de ore. 22 de zile. E atât de bine. Cu un consum de 3 litri/100 de km, bag benzină de 30 de lei în scuter și merg toată săptămâna. Ca să am și bani de cheltuială în cele 22 de zile. E atât de ieftin. Astăzi s-a nimerit să fiu cu motocicleta, dar de obicei folosesc scuterul. Unul nou costă vreo 3.000 de euro. Unul second hand costă 1.000 de euro. În timpul celor 10 minute în care trec printre mașini ca iepurele printre țestoase mă întreb de ce sunt singur. Ce plăcere teribilă îi mână pe oamenii ăștia să facă 5 km într-o oră? N-au de ales? Cum să n-aibă… Am scris acest text pentru c-am avut timp (logic) și pentru că e un singur lucru care mă deranjează. Că acest oraș devine din ce în ce mai împuțit din cauza poluării. Sincer, nu prea-mi pasă că unii aleg să-și petreacă o mare parte din viață în mașină. Dar mă deranjează că participă în fiecare zi la distrugerea sănătății unui oraș întreg. De când Guvernul a dat liber la cumpărat rable diesel fără taxă de înmatriculare, locurile de parcare s-au împuținat cu fiecare zi, în timp ce volumul de trafic a crescut cu fiecare săptămână. Nicicând n-a fost atât de aglomerat! Una din cinci mașini scoate un fum negru de te face să-ți ții respirația de parc-ai merge pe sub apă. Trăim într-o urbe aflată în top 5 cele mai aglomerate orașe din lume și nimeni nu face nimic ca să încurajeze transportul pe două roți. Nici primărița, nici senatoru, nici poporu. Eu, prin PeMotoare încerc să fac asta în fiecare zi. Și-n fiecare duminică la Radio România Actualități. Și cât mai des prin discuțiile pe care le am cu prietenii non-motocicliști. Le spun toată povestea de mai sus de fiecare dată când ne vedem. Pentru că am timp. Și, de bine, de rău, în fiecare an fac câte-o victimă. Pentru că e atât de simplu. Încearcă și tu. Fă-o pentru tine, căci chiar dacă te miști ca peștele, tot băltită e apa în care te scalzi. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  10. articole

    Miercuri, la ora 14.00, s-a deschis oficial circulația pe DN 67C Transalpina, anunță autoritățile. Din cauza vizibilității reduse, circulația este interzisă după ora 20.00, iar viteza maximă este de 30 km/h. CNAIR anunță că “zăpada depusă pe carosabil a fost înlăturată, s-au finalizat marcajele rutiere şi au fost montate toate elementele de siguranţă şi de semnalizare deteriorate pe timpul iernii.” Pe site-ul companiei de drumuri nu am găsit niciun comunicat cu privire la Transfăgărășan. Mai jos, filmul nostru despre Transalpina. [embedded content] Anul acesta avem și festival moto pe Transalpina – Slowride Transalpina Fest, între 14 și 16 iulie. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  11. Siluetă elegantă, conectivitate între pilot și mașinărie, posibilități de customizare și, evident, propulsie electrică. Asta ne pregătește BMW Motorrad, conform Concept Link – un scuter electric concept prezentat la Concorso D’Eleganza Villa D’Este. Se vor bea multe beri în Munchen până ca noi să vedem așa pe stradă, dar n-ar fi exclus ca unele tehnologii să fie adoptate mai devreme. De altfel, cei de la BMW spun că e un simbol pentru noua eră. Deși nu s-a vorbit prea mult, acest scuter concept pare să aibă o nouă tehnologie de propulsie electică, spre deosebire de C Evolution – aflat deja în vânzare. Totul pare mult mai compact și este înghesuit în podeaua neagră. Astfel, avem o secțiune spate și o șa mult diferite față de convențiile de acum. Acea șa, un fel de banchetă lungă și plată poate fi customizată și reglată în funcție de nevoile utilizatorului. Sub ea există un spațiu pentru bagaje. Dincolo de designul futurist, BMW prezintă și câteva idei despre tehnologiile pe care le-am putea vedea în viitor pe scutere și motociclete. De exemplu, au renunțat la panoul de bord, iar informațiile precum viteza sau datele GPS sunt proiectate direct pe parbriz. Sistemul de infotaiment se sincronizează cu calendarul tău, îți arată destinația, te pune să alegi ce fel de drum vrei să urmezi (cel mai scurt, cel mai frumos, etc), ba chiar îți selectează și muzica potrivită. Apoi, mașinăria se conectează la echipamentul moto. Astfel, cu un singur gest al mâini poți deschide compartimentul de bagaje. După cum spuneam la începutul textului, acesta Concept indică noile direcții spre care se îndreaptă BMW Motorrad în materie de mobilitate urbană. Dar nu este exclus să vedem, în perioada următoare, câteva tehnologii implementate în gama de scutere. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  12. Vineri începe Iubim 2 Roți 2017. Timp de trei zile, clubul Quantic devine gazda celui mai important festival moto din București. Vei avea parte de concerte, tradiționala paradă moto și de tot felul de activități dedicate, de la teste la cursuri de prim-ajutor și cursuri de pilotaj. Petrecerea începe vineri seara, în grădina clubului Quantic – un loc ce te face să uiți, pentru câteva ore, că te afli în București. Apoi, ziua de sâmbătă debutează cu două parade – una pentru motocicliști, alta pentru bicicliști – cei de la Free Riders au încercat întotdeauna să încurajeze mersul pe două roți, indiferent dacă există un motor sau nu. Parada moto Motocicliștii se adună în Piața Alba Iulia la ora 12.00. La 13.00 se pleacă pe următorul traseu: Piața Alba Iulia-Bd. Unirii, Piața Unirii-Splaiul Independenței-Pod Grozăvești-Club Quantic (Șos. Grozavești 84) – sosire aproximativă ora 13.40. Organizatorii interzic depășirea în timpul paradei, burnout-ul, mersul pe-o roată și alte grozăvii. Precum și consumul de alcool înainte sau în timpul paradei. Este suficient timp după. După concerte se dă drumul la after-party-uri, care țin până dimineața. Poți vedea artiștii pe afișul de mai jos. Biletul pentru o zi costă 30 de lei, în timp ce abonamentul pentru toate cele trei zile costă 60 de lei. Îl poți cumpăra în avans de pe iabilet.ro. Mai multe detalii, pe paginile de Facebook Free Riders și Iubim 2 Roți. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  13. articole

    Vali și Theo au plecat din nou la drum. După ce acum câțiva ani au mers pe Pamir Highway, de această dată au ales din nou calea Estului, dar cu bătaie mai lungă: Vladivostok. Acum două zile eram pe Cheia cu noul Kawasaki Z900. Tocmai ne apucam de filmat, când vedem niște motocicliști echipati de drum lung pe monociclindre BMW. “De unde-or fi ăștia?”, îl întreb pe colegul Ionuț Ivana. N-apuc să termin că văd plăcuța de înmatriculare – București. Motocicletele se opresc și două fețe zâmbitoare apar din cască. “Da, chiar, cum de nu mi-am dat seama. Știam că plecați”. Eu sunt reținut de un telefon important, iar Ionuț face fotografia de mai sus. Apoi pleacă, pentru că au un drum lung înainte. “Bucureşti – Moscova pe motociclete, Moscova – Vladivostok pe trenul Transsiberian iar de la Vladivostok înapoi, cu câteva abateri, pe motociclete. Ar trebui să fim în Bucureşti în jur de 15 August. Să ne revedem sănătoşi.” Drum buni, prieteni! Aventură frumoasă! Îi puteți urmări pe Facebook. Și dacă tot vorbim despre călătorii de familie (și poate n-ați aflat încă), Mihai Barbu a plecat spre Mongolia alături de Oana și Vladimir, călare pe Zair. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  14. teste

    Triumph Bonneville Bobber, pe numele lui complet, este una din acele motociclete ce nu se vor demoda niciodată. Deși nou-nouț, e în afara timpului, cu un mix rafinat între formele clasice și tehnologii precum ride-by-wire, moduri de mers și traction control. Pasionat de neo-retro? Urcă-te pe Triumph Bobber și s-ar putea să nu te mai dai jos. N-am avut prea mult timp la dispoziție cu Bobber-ul. Dar cele câteva ore petrecute la Brașov ne-au făcut să ne îndrăgostim de el. În primul rând de finisaje, de felul în care arată – pentru că despre asta e vorba mai întâi dacă-ți iei o astfel de motocicletă. Totul este foarte bine lucrat, mult mai bine decât te-ai aștepta la o motocicletă din această categorie de preț. Deși arată exclusivist, este un produs de serie și costă 12,190 de euro la Motoboom. Șaua reglabilă ascunde foarte bine amortizorul-spate, astfel încât la prima vedere pare un hard-tail. Niște capace ce imită carburația acoperă sitemul de injecție, ghidonul lat de tip drag, o face foarte manevrabilă, iar oglinzile aflate la extremități oferă un plus de stil. Bobber-ul este derivat din nou familie de clasice Triumph, reunite sub numele Bonneville 1200. Motorul cu doi cilindri în linie răcit cu lichid dezvoltă 76 cp, dar a fost reglat ca să ofere un cuplu de 106 Nm încă de la 4.000 rpm. În combinație cu evacuarea dublă, oferă un sunet cu personalitate. Dacă aspectul retro te trimite undeva în anii 50, detaliile tehnice te readuc cu picioarele pe pământ: ABS, accelerație ride-by-wire, ambreiaj slip-assist, controlul tracțiunii, două moduri de mers, mânere încălzite, priză usb. Motocicleta asta are tot atâtea dotări ca un naked performant. Iar felul în care se conduce confirmă asta: suspenii decente, un motor care funcționeză fără vibrații și oferă un cuplu liniar între 3,000 și 5,000 rpm. Motorul de 1,2000 cmc are la 2.500 rpm, în treapta a șasea, 100 km/h și la 4,200 rpm – 160 km/h. Triumph Bobber nu doar că arată bine, dar este și deosebit de confortabil pentru o plimbare de 200 de km. Un test amănunțit ne oferă colaboratorul nostru Alan Cathcart. Mai jos, filmul realizat de noi alături de DriveMag Riders, în urma zilei petrecute la Brașov, alături de Triumph Bobber. Filmul este în limba engeză, cu subtitrare în limba română. [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  15. Când a plecat în Mongolia, în 2009, Mihai Barbu a stârnit un fenomen. Povești bine spuse, cea mai bună idee de finanțare – vând kilometri – și fotografii ce-ți deschideau ochii către o altă lume. Cunosc oameni care-i citeau postările cu sufletul la gură. Și cunosc oameni pe care călătoria din Mongolia i-a inspirat în așa de mult că s-au pus pe călătorit. Mai făcuseră și alții ture prin lume: Ted Simons, McGregor și Boorman, Mondoenduro. Dar e altceva când o face unul de-al tău. Care vorbește aceeași limbă, tratează aceleași frici și dă peste aceleași provocări. Atunci îți dai seama că poți și tu. Astfel, anul acesta avem o mulțime de călători care pleacă spre Est. Sincer, nu m-ar mira să se întâlnească întâmplător vreo 15 inși din România la o iurtă din Mongolia, să troznească un lapte de iapă. Cei șase Kulturide sunt gata de plecare, prietenul Scutariu își face planurile pentru Magadan, Two Ride Pamir mai au câteva zile și pleacă în Siberia (voi reveni cu un articol). Și cred că nu sunt singurii. Iar despre câțiva dintre ei știu sigur că Mihai Barbu a fost o sursă de inspirație. Deci să revenim la Mihai Barbu. Deschid Facebook-ul și văd una dintre fotografiile deja obișnuite: cu familia – cu Oana, cu fiul Vladimir și cu Uralul. Descriere: “De vreme ce măcar unul din noi ştie drumul, am zis hai să-ncercăm. Mongolia, mă întorc! De data asta cu trupa!”. Hmmm, oare când o pleca? Stai, c-a mai apărut ceva, de la un prieten de-al lui Mihai. “Fratele Mihai Barbu a plecat azi catre Mongolia, a doua oara. Doar ca, de data asta si-a luat intariri, pe Oana si Vladimir.” Drum bun! Și titlul devine “Mihai Barbu a plecat în Mongolia. Din nou”. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro