Mergi la conţinut

pemotoare.ro

Membri
  • Conţinut

    1.071
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Days Won

    4
  • Online

    1d 1h 8m 33s

pemotoare.ro last won the day on 12 Decembrie 2016

pemotoare.ro had the most liked content!

1 Urmăritor

Despre pemotoare.ro

Despre mine

  • Sunt
    Motociclist
  • Locatie
    Bucuresti

Metode de Contact

  • Pagina Web
    www.pemotoare.ro

Vizitatori recenţi

1.238 vizualizări profil
  1. O săptămână. Două mii de kilometri. Două dintre cele mai reușite motociclete ale momentului: BMW R1200GS și Honda Africa Twin. Misiunea noastră: să aflăm care-i mai bună într-un test complex, cu bagaje, pe toate tipurile de drum – de la autostradă la drumuri virajate și off-road. Le-am avut pe toate în călătoria pe care-am făcut-o în Serbia și Muntenegru. De la Cazanele Dunării la Marea Adriatică, în Golful Kotor. Urmărește filmul în fereastra de mai jos sau direct pe YouTube Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  2. O săptămână. Două mii de kilometri. Două dintre cele mai reușite motociclete ale momentului: BMW R1200GS și Honda Africa Twin. Misiunea noastră: să aflăm care-i mai bună într-un test complex, cu bagaje, pe toate tipurile de drum – de la autostradă la drumuri virajate și off-road. Le-am avut pe toate în călătoria pe care-am făcut-o în Serbia și Muntenegru. De la Cazanele Dunării la Marea Adriatică, în Golful Kotor. Urmărește filmul în fereastra de mai jos sau direct pe YouTube. [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  3. Poartă numele Saebo și este un sat mic și cochet, în valea Bondalen, pe fiordul Hjorund. Când am ajuns, aseară, pe pontonul ce-mi deschidea ochii asupra munților, mi-am zis: ăsta e cel mai frumos loc de pe Pământ. Apa rece a fiordului, munții de forme și culori diferite – unul mai gri, aproape toți ascuțiți, altul de parc-ar fi fost tăiat de la jumătate – alcătuiesc o compoziție magică, ce-ți amintește de poveștile lui Tolkien și te trimite direct în Stăpânul Inelelor. Clădirile sunt simple, toate din lemn, iar prăvălia din sat, cu o tradiție de peste 100 de ani, te duce în altă lume. Chiar și benzinăria are ceva romantic. Deasupra pravaliilor locuiesc proprietarii, iar la ceas de seară luminile dinăuntru transmit o căldură pe care-o simți oricum ar fi vremea de afară. Acum sunt 16-18 grade, mai plouă din când în când, iar sezonul e aproape gata. Dar asta-ți oferă liniștea ce face locul acesta așa de frumos. De pe ponton mai vezi o barcă, feribotul ce asigură legătura cu malul opus și pescărușii care fac scandal. În rest, poți adulmeca vântul ușor sărat, aerul tare și mirosul de ploaie ce pare că nu va pleca niciodată. E ora 23.00, afară încă e lumină, cam bate vântul, iar tu nu prea vrei să intri în cameră. Hai, încă cinci minute, că mai rar vezi astfel de locuri. Notă: Nu e o greșeală în titlu. Pentru mine nu există cel mai frumos loc de pe Pământ, ci mai multe locuri de o frumusețe absolută. Mai mult, la impresia asupra locului contribuie starea pe care-o ai, momentul la care privești și chimia cu locul respectiv. Astfel, acest colț de rai numit Saebo ocupă pentru mine același loc ca Ushguli – Georgia sau Coasta Amalfitană. Și descoperirile continuă. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  4. Am găsit un cel mai frumos loc de pe Pământ

    Poartă numele Saebo și este un sat mic și cochet, în valea Bondalen, pe fiordul Hjorund. Când am ajuns, aseară, pe pontonul ce-mi deschidea ochii asupra munților, mi-am zis: ăsta e cel mai frumos loc de pe Pământ. Apa rece a fiordului, munții de forme și culori diferite – unul mai gri, aproape toți ascuțiți, altul de parc-ar fi fost tăiat de la jumătate – alcătuiesc o compoziție magică, ce-ți amintește de poveștile lui Tolkien și te trimite direct în Stăpânul Inelelor. Clădirile sunt simple, toate din lemn, iar prăvălia din sat, cu o tradiție de peste 100 de ani, te duce în altă lume. Chiar și benzinăria are ceva romantic. Deasupra pravaliilor locuiesc proprietarii, iar la ceas de seară luminile dinăuntru transmit o căldură pe care-o simți oricum ar fi vremea de afară. Acum sunt 16-18 grade, mai plouă din când în când, iar sezonul e aproape gata. Dar asta-ți oferă liniștea ce face locul acesta așa de frumos. De pe ponton mai vezi o barcă, feribotul ce asigură legătura cu malul opus și pescărușii care fac scandal. În rest, poți adulmeca vântul ușor sărat, aerul tare și mirosul de ploaie ce pare că nu va pleca niciodată. E ora 23.00, afară încă e lumină, cam bate vântul, iar tu nu prea vrei să intri în cameră. Hai, încă cinci minute, că mai rar vezi astfel de locuri. Notă: Nu e o greșeală în titlu. Pentru mine nu există cel mai frumos loc de pe Pământ, ci mai multe locuri de o frumusețe absolută. Mai mult, la impresia asupra locului contribuie starea pe care-o ai, momentul la care privești și chimia cu locul respectiv. Astfel, acest colț de rai numit Saebo ocupă pentru mine același loc ca Ushguli – Georgia sau Coasta Amalfitană. Și descoperirile continuă. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  5. Britanicul supranumit “Regele Carpatilor” s-a impus in a 14-a editie a Red Bull Romaniacs, cel mai dificil raliu hard enduro din lume. Mario Roman si Paul Bolton au urcat pentru prima data pe podium, clasandu-se pe doi respectiv trei, iar top 5-ul a fost completat de Manuel Lettenbichler si Travis Teasdale. În fotografia principală – Graham Jarvis pe urcarea de la Gusterita. foto: Mihai Stetcu – Red Bull Content Pool Editia 2017 a Red Bull Romaniacs a debutat marti, 25 iulie, cu showul urban din centrul Sibiului si a continuat cu patru zile de off-road, castigatorii fiind stabiliti dupa sosirea de pe dealul Gusteritei de sambata, 29 iulie. In fata a mii de fani entuziasti, riderii, ajunsi deja la capatul puterilor dupa zecile de provocari extreme si sutele de kilmoteri de off-road, au mai facut un ultim efort. In uralele publicului, romaniacii au incercat sa ajunga pana in varful urcarii aproape verticale de la finis si apoi sa ruleze cu viteza potrivita pe evantaiul care a precedat linia de sosire. Daca nu si-ar fi calculat bine viteza ar fi ajuns in balta cu noroi. Manuel Lettenbichler sau „Mini Letti”, cum este supranumit bavarezul, al carui tata este Andreas Lettenbichler, castigatorul din 2009, a avut un ritm foarte bun castigand ultima zi din raliu si clasandu-se pe locul patru la general. A fost pentru a treia oara cand Manuel a incercat sa termine Red Bull Romaniacs, dupa ce a fost nevoit sa se retraga din pricina unor accidentari. Paul Bolton si-a indeplinit un vis si la cea de a zecea participare a izbutit sa urce pe podium. Norbert Jozsa si Zsolt Varga, cei doi piloti romani care s-au inscris la clasa Gold (cel mai dificil traseu din raliu), au reusit sa isi indeplineasca obiectivul si au ajuns la finis pe locurile 12 respectiv 17. Emanuel Gyenes, singurul rider din lume care a terminat toate cele 14 editii ale Red Bull Romaniacs, a incheiat raliul pe locul doi la clasa Silver adaugandu-si in palmares cel de al patrulea podium. Sergiu Grecu, un hunedorean crescut pentru hard enduro a castigat titlul de la clasa Bronze si este determinat ca in 2018 sa treaca la clasa Silver, unde il va astepta un traseu mult mai dur. Podium Final clasa Gold: 1Jarvis 2.Roman 3.Bolton.jpg Graham Jarvis (locul 1 clasa Gold, Marea Britanie): “Nu imi vine sa cred, am castigat pentru a sasea oara, este mai mult decat am visat vreodata. In fiecare an traseul devine din ce in ce mai greu si toti maresc ritmul. Este o experienta incredibila. Sunt fericit ca am ajuns la finis. In ultima zi chiar m-am chinuit, nu ma deranjeaza sa recunosc ca la 42 de ani devine mai dficil sa stai patru zile la rand pe motocicleta. De-a lungul celor patru zile treci printr-o serie de stari si sunt atat de obosit incat nu vreau decat sa stau si sa ma relaxez.” Manuel Lettenbichler, (locul 4 clasa Gold, Germania): “A fost o saptamana dificila, dar totusi buna, eram destul de obosit astazi. Traseul a fost rapid si a trebuit sa fortez de la inceput pana la final. Am reusit! Sunt foarte fericit sa termin. Cu siguranta as fi vrut un loc pe podium, insa este uimitor pentru ca in ultimii doi ani m-am accidentat si a trebuit sa renunt, dar in acest an am rezistat pana la urcarea de la Gusterita si este intr-adevar o senzatie uimitoare.” Mario Roman, (locul 2 clasa Gold, Spania): “Ma simt atat de bine acum, am muncit atat de mult in ultimii ani, am avut rezultate bune, dar aceasta este cea mai importanta reusita a mea. Nu ma pot plange, sunt foarte fericit cu Sherco si echipa mea. Ziua a patra de off-road a fost o zi perfecta, nu mi-am asumat niciun risc si nu m-am gandit la nici unul dintre ceilalti rideri, am avut un avantaj bun si am facut tot ce am putut. Ma simt ca acasa la acest finis, astfel de urcari am tot facut de cand ma stiu. Sunt tanar, dar am multa experienta si stiu ca nu se termina niciodata pana cand nu ajungi la finis, cand am ajuns la urcare, mi-am dat seama ca sunt al doilea la general. Cu atat de multe ore de rulat pe motocicleta si de navigatie, pe traseu trebuie sa fii concentrat 100%. Nu este intotdeauna posibil sa fii concentrat 100% si atunci poti sa cazi lucru care mi s-a intamplat in prima zi de off-road. Trebuie sa invat din asta si sigur ma voi descurca mai bine anul viitor. Este de departe cea mai dificila cursa, sunt cu adevarat fericit. “ Mario Roman foto Tibi Hila Red Bull Content Pool Paul Bolton (locul 3 clasa Gold, Marea Britanie): “Am avut o saptamana grozava, nu cu incidente majore sau ceva de genul acesta, am fost pozitiv toata saptamana si am incercat sa imi fac propria cursa. Sunt mai pregatit ca oricand din punct de vedere mental si fizic, iar acum an concurat a zecea oara, asa ca a fost totul sau nimic, trebuia sa se intample in acest an! As vrea sa le dedic acest loc trei de la Red Bull Romaniacs 2017 tuturor celor care m-au ajutat! “ Paul Bolton pe o sectiune rapida. Foto: Tibi Hila – Red Bull Content Pool Un rezumat al Red Bull Romaniacs 2017 facut de sud-africanul Alfie Cox, o legenda a rally-raidului si unul dintre primii concurentii din istoria cursei: ”Red Bull Romaniacs este un rollercoaster emotional pentru majoritatea riderilor care vin aici. Nu vii la aceasta cursa ca sa iti faci freza, vii aici sa te lupti cu adevarat. Am auzit chiar si de la cei mai buni dintre cei mai buni ca a fost greu, dar cu totii il cunoastem pe Martin si acesta este stilul sau, trebuie sa fie dur si despre asta este vorba. Nu vii aici si crezi ca va fi usor, Martin s-a ridicat la nivelul reputatiei sale. Dificultatea a fost intotdeauna in acest raliu, iar acum ritmul este prea rapid, toti baietii si-au ridicat nivelul.” Rezultate: http://www.redbullromaniacs.com/results/results-2017/ Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  6. Băieții de la Lonely Planet scriau în ghidul de călătorie că e o idee proastă să vizitezi orașele nordice pe motocicletă sau cu mașina. Motivul? Sunt multe zone închise traficului și e greu cu parcarea. M-a pus puțin pe gânduri, dar în scurt timp aveam să aflu pe pielea mea. Să vezi Helsinki, Stockholm și Oslo de pe motocicletă e cea mai bună idee. Dacă în Babuinești poți urca mașina sau motocicleta pe orice trotuar, cu cât avansezi spre civilizație lucrurile se schimbă fundamental. Educația, condițiile create și amenzile uriașe țin orașul curat și-i acordă pietonului și biciclistului dreptul la viață. Astfel, dacă vii cu utilajul trebuie să-l pui în parcare. Dacă ai mașină, costă. Dar dacă ești pe două roți ai parcări gratuite, special amenajate pentru motocicliști, semnalizate prin literele MC. Parcările pentru motociclete împânzesc centrul celor trei orașe și indiferent de obiectivul pe care vrei să-l vezi vei găsi un loc să-ți lași motorul. Și ai ce vedea. Parcare moto în Oslo Helsinki te pregătește pentru ce va urma. Vezi linia orașului de pe ferry-boat-ul de Tallinn și rămâi uimit că-i ora 23.00 și e lumină de apus. Helsinki e un amestec de vechi și nou. Strada principală, cu piatră cubică, este bătută de tramvaie verzi și te duce de la magazinul Stockmann la Catedrala Luterană, care te uimește prin albul și prin simplitatea ei. Helsinki este orașul cafelei și al design-ului. Ai cafenele cu barrista la fiecare colț de stradă, iar lângă un magazin de articole pentru casă. Vara, te plimbi pe Esplanadi, parcul central din Helsinki, unde în fiecare zi ai parte de spectacole, iar acesta te duce către port, de unde poți lua un vas mic către Suomelinna, o insulă pe care încă se mai văd urmele fortăreței Sveaborg, construite de suedezi – care controlau teritoriul pe care se află astăzi Finlanda – la 1700 pentru a le ține piept rușilor. Era o bătălie pe care suedezii aveau s-o piardă la 1808 – astfel, zona de răsărit a Suediei avea să devină Principatul Finlandei, parte a Imperiului Rus. Suedia nu mai era una dintre super-puterile Europei. Dar o vizită în Stockholm îți va fi de ajuns ca să-ți dai seama cât de puternici au fost Suedezii. În comparație cu Stockholm, Helsinki este doar un oraș de provincie. În secolul 17, Suedia era una dintre marile puteri ale Europei, iar împăratul Gustav Adolphus se visa noul împărat al Sfântului Imperiu Roman (o zonă din Europa Centrală de astăzi). Ambițiile imperialiste se văd și astăzi, iar Stockholm își merită numele de Capitală a Scandinaviei. Palatele impunătoare se reflectă în apele ce înconjoară orașul și te impresionează puternic. Am trăit aceeași senzație ca-n Roma sau Londra – senzația de oraș Mare. Senzație pe care o pierzi puțin dacă te afunzi pe cele mai vechi străzi din Stockholm – cartierul Galma Stan – o călătorie în Evul Mediu din care te mai trezesc terasele și cafenelele. Muzeele din Stockholm îți oferă o altă experiență pe care trebuie s-o trăiești. Nu pentru informația pe care ți-o iei de-acolo, cât pentru felul în care-ți este prezentată. De exemplu, muzeul Vasa a fost construit în centrul unui vas de război de la 1700, ce s-a scufundat în călătoria de inaugurare, a fost recuperat în anii 60 și restaurat în proporție de 98%. Suedezii nu doar că au petrecut 30 de ani ca să restaureze vasul (muzeul s-a deschis în 1990), dar au constuit un întreg univers în jurul lui. O altă experiență, total diferită dar extrem de interesantă este muzeul alcoolului. Oslo. Aveam cele mai puține așteptări. Dar m-a lăsat cu gura căscată. Imaginează-ți cele mai luminate minți ale arhitecturii adunate la un loc să construiască un oraș. Acesta e Oslo. Un oraș desprins din revista Monocle, cu oameni fericiți. L-am prins într-o zi de vară, iar în zilele de vară oamenii se bucură de fiecare rază de soare. Întinși pe iarba din parcuri sau pe pontonul de lemn de lângă fabuloasa clădire a muzeului de artă contemporană. O singură plimbare prin port m-a făcut să înțeleg de ce Oslo este în topul celor mai bune orașe în care să-ți trăiești viața. N-am văzut niciunde un respect mai mare al cetățeanului pentru oraș și al orașului pentru cetățean. După atâtea zile de odihnă prin capitalele Scandinaviei, mi se făcuse un dor nebun să merg pe motocicletă. Pofta aceea de mâncat kilometri și de descoperit locuri noi, care ne face să ne punem echipamentul și să plecăm la drum, fără să ne pese de ploaie, distanță ori timp. Totul se estompează și se pierde încet în fiecare turație din cele 4.000, la care motorul merge relaxat către linia orizontului. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  7. Băieții de la Lonely Planet scriau în ghidul de călătorie că e o idee proastă să vizitezi orașele nordice pe motocicletă sau cu mașina. Motivul? Sunt multe zone închise traficului și e greu cu parcarea. M-a pus puțin pe gânduri, dar în scurt timp aveam să aflu pe pielea mea. Să vezi Helsinki, Stockholm și Oslo de pe motocicletă e cea mai bună idee. Dacă în Babuinești poți urca mașina sau motocicleta pe orice trotuar, cu cât avansezi spre civilizație lucrurile se schimbă fundamental. Educația, condițiile create și amenzile uriașe țin orașul curat și-i acordă pietonului și biciclistului dreptul la viață. Astfel, dacă vii cu utilajul trebuie să-l pui în parcare. Dacă ai mașină, costă. Dar dacă ești pe două roți ai parcări gratuite, special amenajate pentru motocicliști, semnalizate prin literele MC. Parcările pentru motociclete împânzesc centrul celor trei orașe și indiferent de obiectivul pe care vrei să-l vezi vei găsi un loc să-ți lași motorul. Și ai ce vedea. Parcare moto în Oslo Helsinki te pregătește pentru ce va urma. Vezi linia orașului de pe ferry-boat-ul de Tallinn și rămâi uimit că-i ora 23.00 și e lumină de apus. Helsinki e un amestec de vechi și nou. Strada principală, cu piatră cubică, este bătută de tramvaie verzi și te duce de la magazinul Stockmann la Catedrala Luterană, care te uimește prin albul și prin simplitatea ei. Helsinki este orașul cafelei și al design-ului. Ai cafenele cu barrista la fiecare colț de stradă, iar lângă un magazin de articole pentru casă. Vara, te plimbi pe Esplanadi, parcul central din Helsinki, unde în fiecare zi ai parte de spectacole, iar acesta te duce către port, de unde poți lua un vas mic către Suomelinna, o insulă pe care încă se mai văd urmele fortăreței Sveaborg, construite de suedezi – care controlau teritoriul pe care se află astăzi Finlanda – la 1700 pentru a le ține piept rușilor. Era o bătălie pe care suedezii aveau s-o piardă la 1808 – astfel, zona de răsărit a Suediei avea să devină Principatul Finlandei, parte a Imperiului Rus. Suedia nu mai era una dintre super-puterile Europei. Dar o vizită în Stockholm îți va fi de ajuns ca să-ți dai seama cât de puternici au fost Suedezii. În comparație cu Stockholm, Helsinki este doar un oraș de provincie. În secolul 17, Suedia era una dintre marile puteri ale Europei, iar împăratul Gustav Adolphus se visa noul împărat al Sfântului Imperiu Roman (o zonă din Europa Centrală de astăzi). Ambițiile imperialiste se văd și astăzi, iar Stockholm își merită numele de Capitală a Scandinaviei. Palatele impunătoare se reflectă în apele ce înconjoară orașul și te impresionează puternic. Am trăit aceeași senzație ca-n Roma sau Londra – senzația de oraș Mare. Senzație pe care o pierzi puțin dacă te afunzi pe cele mai vechi străzi din Stockholm – cartierul Galma Stan – o călătorie în Evul Mediu din care te mai trezesc terasele și cafenelele. Muzeele din Stockholm îți oferă o altă experiență pe care trebuie s-o trăiești. Nu pentru informația pe care ți-o iei de-acolo, cât pentru felul în care-ți este prezentată. De exemplu, muzeul Vasa a fost construit în centrul unui vas de război de la 1700, ce s-a scufundat în călătoria de inaugurare, a fost recuperat în anii 60 și restaurat în proporție de 98%. Suedezii nu doar că au petrecut 30 de ani ca să restaureze vasul (muzeul s-a deschis în 1990), dar au constuit un întreg univers în jurul lui. O altă experiență, total diferită dar extrem de interesantă este muzeul alcoolului. Oslo. Aveam cele mai puține așteptări. Dar m-a lăsat cu gura căscată. Imaginează-ți cele mai luminate minți ale arhitecturii adunate la un loc să construiască un oraș. Acesta e Oslo. Un oraș desprins din revista Monocle, cu oameni fericiți. L-am prins într-o zi de vară, iar în zilele de vară oamenii se bucură de fiecare rază de soare. Întinși pe iarba din parcuri sau pe pontonul de lemn de lângă fabuloasa clădire a muzeului de artă contemporană. O singură plimbare prin port m-a făcut să înțeleg de ce Oslo este în topul celor mai bune orașe în care să-ți trăiești viața. N-am văzut niciunde un respect mai mare al cetățeanului pentru oraș și al orașului pentru cetățean. După atâtea zile de odihnă prin capitalele Scandinaviei, mi se făcuse un dor nebun să merg pe motocicletă. Pofta aceea de mâncat kilometri și de descoperit locuri noi, care ne face să ne punem echipamentul și să plecăm la drum, fără să ne pese de ploaie, distanță ori timp. Totul se estompează și se pierde încet în fiecare turație din cele 4.000, la care motorul merge relaxat către linia orizontului. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  8. Drumul spre Nord. București-Helsinki cu motocicleta

    Bună dimineața. Vă scriu din barul unui hotel din Oslo. Am la picioarele mele o trambulină olimpică de sărituri cu schiurile și fiordul Oslo. Hotelul e undeva pe deal, înconjurat de brazi și de aer tare. Tocmai a ieșit soarele. Asta după ce aseară m-a plouat pentru prima oară în această tură. Acum o săptămână am plecat în concediu cu motocicleta. Spre nord. Fără o direcție anume, dar cu focus pe capitalele Scandinave și pe minunățiile din Norvegia. Am ieșit surpinzător de repede din București. Sfârșit de iulie, lună de concedii, trafic relaxat. După un dil kebap în Militari, ca să țină la drum, am dat talpă pe autostradă. Plănuisem s-ajung la Cluj pe la ora 19.00-20.00. Dar motocicliștii sunt construiți într-un mod ciudat. Cu toate că m-așteptau 10.000 de km de peisaje fantastice, nu m-am putut abține de la un Transfăgărășan. Cu o vizită la prietenii de la M.A.N., care aveau eveniment fix în acel weekend, călătoria s-a lungit până pe la 10.00. A doua zi, o vizită la Gherla, ca să iau un tank bag SW Motech Evo de la Motomus (o să vă povestesc într-un articol special) și mers susținut. Mai greu e până ieși din România. Odată ajuns în Ungaria, GPS-ul te bagă pe niște drumuri secundare, treci Tisa, intri în Slovacia. Zona nu e formidabilă, dar e ceva nou, iar când ai lucruri noi în fața ochilor nu te plictisești. Apus în Slovacia Distracția începe din Slovacia. Drumuri virajate, diferențe de nivel, păduri. Un nor negru de ploaie în dreapta. Fug de el. Motorul boxer cu evacuare Akrapovic duduie în linștea serii. Apoi, ceva sublim mi se arată-n fața ochilor. Soarele gata să apună, lacul Vel’ka Domasa și o biserică părăsită, pe mal. Biserica a fost inundată și abandonată, la fel ca satul în care se afla, odată cu construcția lacului de acumulare. Încremenesc. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea priveliște într-un asemenea moment. Îmi zic, pentru a nu știu câta oară, că trebuie să învăț să fac fotografii. Așa cum se fac. În schimb, scot telefonul, mă învârt de câteva ori, click. Fug. Se lasă seara iar eu trebuie să fiu la Lublin. Polonia. Ziua nu se putea termina mai bine. Soarele asfințit, ceața care începe să se ridice deasupra pădurii. E ceva magic în aer. Realizez că nu pot ajunge la Lublin. Una dintre regulile de bază când pleci la drum departe, mai ales singur, e să nu mergi noaptea. După un zoom out la GPS, aflu că un oraș măricel, Rzeszow, se află în apropiere. Opresc în parcarea unui motel ca să-mi trag sufletul și să mă uit pe google. Acuma, știi cum e, când pleci singur la drum îți găsești de vorbă, că vrei că nu vrei. El în poloneză, eu în română. Singura informație pe care am prins-o e că fix după dealul asta stau curvele. Mi-a mai povestit ceva de NATO și a vrut să știe dacă motorul se ridică pe-o roată. Și cât costă. Restul, e mister. P.S. N-am văzut niciuna, dar nici n-am dat-o pe-o roată. Ca să fim chit. Ajung în Rzeszow când distracția e în toi. Este cel mai mare oraș din sud-estul Poloniei, cu o istorie ce începe din 1345. E vineri seara, iar în centrul vechi al orașului, cu clădiri cu parfum medieval, terasele sunt pline. Repede, poate prind o pizza și o bere. Refuz invitația unei domnițe cu umbrelă de-a intra în barul ei de striptease și, între atâtea shawormarii, intru în restaurantul unui Italian naturalizat ori al unui Polonez revenit din Italia – n-am priceput prea bine – care-mi aduce niște bruschette și un Pinot Grigio. Le merit. Primăria din Rzeszow Urmează o zi lungă în care traversez Polonia, cu ținta Riga. Planuri mari de care nu mă țin. Capitulez într-un hotel cam sinistru dintr-un oraș șters din Lituania. Încă din nordul Poloniei observ cum casele de lemn iau locul celor din piatră. Cum temperaturile coboară la 20 de grade (prietenii imi spun că acasă sunt 35), cum prețurile cresc. Mă trezesc, o cafea pe fugă în Riga și un regret că am trecut cele trei țări Baltice în fugă, fără să înțeleg mai nimic. A trebuit să le sacrific pentru Nord. Ajung la feribotul Tallinn-Helsinki cu 30 de minute înainte de închidere check-in-ului. La fix! Ancorez motocicleta în cala vasului și intru în vorbă cu un finlandez, posesor de K1600GTL (al doilea exemplar), care-mi zice că e al nabii de scump în Norvegia și c-a dat 10 euro pe o bere la draft. Ok, dacă un finlandez cu motocicletă de aproape 30.000 de euro îmi spune asta, înseamnă că e ceva. Dar aștept să văd cu ochii mei. Abia acum răsuflu ușurat. Am prins feribotul și tocmai a început concediul. De aici înainte nu mai alerg, o las mai moale. Sunt pe puntea vasului, cu o bere la draft în față. Simt soarele cald ce cade peste Marea Baltică, iar în jurul meu oamenii sunt fericiți. E duminică, iar ei tocmai se întorc din Tallinn, destinația bahică preferată a finlandezilor. Băutura este considerabil mai ieftină în Estonia, iar ăstora le cam place șprițul. Motiv pentru care toate vitrinele cu băutură din magazine sunt sub lacăt după ora 23.00. Și dacă cei 100 de whisky la bar îți zice că poate să-ți dea maxim 50. Dar tu poți să-ți iei două de 50, pentru că ești român deștept. Dar despre băuturi și capitale nordice, în textul următor. Cafeaua tocmai s-a terminat, iar eu mă duc să dau o tură prin Oslo, ca să am ce-ți povesti. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  9. Bună dimineața. Vă scriu din barul unui hotel din Oslo. Am la picioarele mele o trambulină olimpică de sărituri cu schiurile și fiordul Oslo. Hotelul e undeva pe deal, înconjurat de brazi și de aer tare. Tocmai a ieșit soarele. Asta după ce aseară m-a plouat pentru prima oară în această tură. Acum o săptămână am plecat în concediu cu motocicleta. Spre nord. Fără o direcție anume, dar cu focus pe capitalele Scandinave și pe minunățiile din Norvegia. Am ieșit surpinzător de repede din București. Sfârșit de iulie, lună de concedii, trafic relaxat. După un dil kebap în Militari, ca să țină la drum, am dat talpă pe autostradă. Plănuisem s-ajung la Cluj pe la ora 19.00-20.00. Dar motocicliștii sunt construiți într-un mod ciudat. Cu toate că m-așteptau 10.000 de km de peisaje fantastice, nu m-am putut abține de la un Transfăgărășan. Cu o vizită la prietenii de la M.A.N., care aveau eveniment fix în acel weekend, călătoria s-a lungit până pe la 10.00. A doua zi, o vizită la Gherla, ca să iau un tank bag SW Motech Evo de la Motomus (o să vă povestesc într-un articol special) și mers susținut. Mai greu e până ieși din România. Odată ajuns în Ungaria, GPS-ul te bagă pe niște drumuri secundare, treci Tisa, intri în Slovacia. Zona nu e formidabilă, dar e ceva nou, iar când ai lucruri noi în fața ochilor nu te plictisești. Apus în Slovacia Distracția începe din Slovacia. Drumuri virajate, diferențe de nivel, păduri. Un nor negru de ploaie în dreapta. Fug de el. Motorul boxer cu evacuare Akrapovic duduie în linștea serii. Apoi, ceva sublim mi se arată-n fața ochilor. Soarele gata să apună, lacul Vel’ka Domasa și o biserică părăsită, pe mal. Biserica a fost inundată și abandonată, la fel ca satul în care se afla, odată cu construcția lacului de acumulare. Încremenesc. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea priveliște într-un asemenea moment. Îmi zic, pentru a nu știu câta oară, că trebuie să învăț să fac fotografii. Așa cum se fac. În schimb, scot telefonul, mă învârt de câteva ori, click. Fug. Se lasă seara iar eu trebuie să fiu la Lublin. Polonia. Ziua nu se putea termina mai bine. Soarele asfințit, ceața care începe să se ridice deasupra pădurii. E ceva magic în aer. Realizez că nu pot ajunge la Lublin. Una dintre regulile de bază când pleci la drum departe, mai ales singur, e să nu mergi noaptea. După un zoom out la GPS, aflu că un oraș măricel, Rzeszow, se află în apropiere. Opresc în parcarea unui motel ca să-mi trag sufletul și să mă uit pe google. Acuma, știi cum e, când pleci singur la drum îți găsești de vorbă, că vrei că nu vrei. El în poloneză, eu în română. Singura informație pe care am prins-o e că fix după dealul asta stau curvele. Mi-a mai povestit ceva de NATO și a vrut să știe dacă motorul se ridică pe-o roată. Și cât costă. Restul, e mister. P.S. N-am văzut niciuna, dar nici n-am dat-o pe-o roată. Ca să fim chit. Ajung în Rzeszow când distracția e în toi. Este cel mai mare oraș din sud-estul Poloniei, cu o istorie ce începe din 1345. E vineri seara, iar în centrul vechi al orașului, cu clădiri cu parfum medieval, terasele sunt pline. Repede, poate prind o pizza și o bere. Refuz invitația unei domnițe cu umbrelă de-a intra în barul ei de striptease și, între atâtea shawormarii, intru în restaurantul unui Italian naturalizat ori al unui Polonez revenit din Italia – n-am priceput prea bine – care-mi aduce niște bruschette și un Pinot Grigio. Le merit. Primăria din Rzeszow Urmează o zi lungă în care traversez Polonia, cu ținta Riga. Planuri mari de care nu mă țin. Capitulez într-un hotel cam sinistru dintr-un oraș șters din Lituania. Încă din nordul Poloniei observ cum casele de lemn iau locul celor din piatră. Cum temperaturile coboară la 20 de grade (prietenii imi spun că acasă sunt 35), cum prețurile cresc. Mă trezesc, o cafea pe fugă în Riga și un regret că am trecut cele trei țări Baltice în fugă, fără să înțeleg mai nimic. A trebuit să le sacrific pentru Nord. Ajung la feribotul Tallinn-Helsinki cu 30 de minute înainte de închidere check-in-ului. La fix! Ancorez motocicleta în cala vasului și intru în vorbă cu un finlandez, posesor de K1600GTL (al doilea exemplar), care-mi zice că e al nabii de scump în Norvegia și c-a dat 10 euro pe o bere la draft. Ok, dacă un finlandez cu motocicletă de aproape 30.000 de euro îmi spune asta, înseamnă că e ceva. Dar aștept să văd cu ochii mei. Abia acum răsuflu ușurat. Am prins feribotul și tocmai a început concediul. De aici înainte nu mai alerg, o las mai moale. Sunt pe puntea vasului, cu o bere la draft în față. Simt soarele cald ce cade peste Marea Baltică, iar în jurul meu oamenii sunt fericiți. E duminică, iar ei tocmai se întorc din Tallinn, destinația bahică preferată a finlandezilor. Băutura este considerabil mai ieftină în Estonia, iar ăstora le cam place șprițul. Motiv pentru care toate vitrinele cu băutură din magazine sunt sub lacăt după ora 23.00. Și dacă cei 100 de whisky la bar îți zice că poate să-ți dea maxim 50. Dar tu poți să-ți iei două de 50, pentru că ești român deștept. Dar despre băuturi și capitale nordice, în textul următor. Cafeaua tocmai s-a terminat, iar eu mă duc să dau o tură prin Oslo, ca să am ce-ți povesti. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  10. Se apropie GS TT 2017. A rămas mai puțin de o lună până la startul maratonului big adventure, iar de această dată voi fi prezent. Cu o prognoză de 1.000 – 1.200 de km de drumuri și drumeaguri neasfaltate prin Carpați, cu șase zile de stat pe motor și peisaje superbe, cu oameni cumsecade care iau startul, n-am cum să nu fiu nerăbdădor. Începe pe 22 august. Și mai e ceva. Vreau să aflu limitele. Ale mele și ale motocicletei. Niciodată n-am crezut că motocicletele big adventure (voi participa cu R1200GS 2015) se descurcă prea bine în afara asfaltului. Nici acum nu cred. Le văd prea mari, prea grele, prea complicate. Deși am făcut cu GS-ul meu suficient off-road prin Georgia, de data asta va fi mult mai solicitant. Și pentru mine și pentru motocicletă. Așadar, sunt tare curios. Vor fi șase zile de maraton, 80% off-road, prin Transilvania – deci obligatoriu îmi voi monta anvelope off-road. Dar nu vom face enduro. Traseele vor fi de dificultate medie, dar nu vom părăsi drumul. Turul este organizat de RideX și include: – 5 nopți de cazare (22-27 august 2017) cu mic dejun, cină și gustare pentru prânz pe traseu; – track GPS pentru fiecare zi; – 2 ghizi moto cu experiență în tururi off-road; – instructor off-road certificat internațional BMW Motorrad; – asistență tehnică pe parcursul turului; – sweep car cu remorcă moto; – materiale foto și video după tur; – voie bună, prietenii și AMINTIRI FRUMOASE 🙂 Prețul pentru fiecare participant este de 2.950 lei (inclusiv TVA). GS TT este dedicat exclusiv posesorilor de motociclete BMW GS. Este un tur de dificultate medie, iar etapele zilnice sunt de 200 – 400 km. Asfalt mai puțin de 30%. Nu sunt trasee dificile, dar necesită concentrare și o buna formă fizică. Pentru mai multe detalii accesează acest link. Câteva imagini de anul trecut: [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  11. GS TT 2017 – 1.000 km de off-road. Eu mă bag!

    Se apropie GS TT 2017. A rămas mai puțin de o lună până la startul maratonului big adventure, iar de această dată voi fi prezent. Cu o prognoză de 1.000 – 1.200 de km de drumuri și drumeaguri neasfaltate prin Carpați, cu șase zile de stat pe motor și peisaje superbe, cu oameni cumsecade care iau startul, n-am cum să nu fiu nerăbdădor. Începe pe 22 august. Și mai e ceva. Vreau să aflu limitele. Ale mele și ale motocicletei. Niciodată n-am crezut că motocicletele big adventure (voi participa cu R1200GS 2015) se descurcă prea bine în afara asfaltului. Nici acum nu cred. Le văd prea mari, prea grele, prea complicate. Deși am făcut cu GS-ul meu suficient off-road prin Georgia, de data asta va fi mult mai solicitant. Și pentru mine și pentru motocicletă. Așadar, sunt tare curios. Vor fi șase zile de maraton, 80% off-road, prin Transilvania – deci obligatoriu îmi voi monta anvelope off-road. Dar nu vom face enduro. Traseele vor fi de dificultate medie, dar nu vom părăsi drumul. Turul este organizat de RideX și include: – 5 nopți de cazare (22-27 august 2017) cu mic dejun, cină și gustare pentru prânz pe traseu; – track GPS pentru fiecare zi; – 2 ghizi moto cu experiență în tururi off-road; – instructor off-road certificat internațional BMW Motorrad; – asistență tehnică pe parcursul turului; – sweep car cu remorcă moto; – materiale foto și video după tur; – voie bună, prietenii și AMINTIRI FRUMOASE 🙂 Prețul pentru fiecare participant este de 2.950 lei (inclusiv TVA). GS TT este dedicat exclusiv posesorilor de motociclete BMW GS. Este un tur de dificultate medie, iar etapele zilnice sunt de 200 – 400 km. Asfalt mai puțin de 30%. Nu sunt trasee dificile, dar necesită concentrare și o buna formă fizică. Pentru mai multe detalii accesează acest link. Câteva imagini de anul trecut: [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  12. O zi dura de off-road s-a incheiat cu un podium surprinzator, Paul Bolton pierzand victoria in urma ratarii unui punct de control orar. Graham Jarvis, Mario Roman si Jonny Walker sunt primii trei clasaţi in ziua care i-a incalzit pe rideri pentru ce urmeaza pana la marele finis de sambata. Foto: Tibi Hila Red Bull Content Pool Asa cum se obisnuieste si in cea de a 14-a ediţie a Red Bull Romaniacs riderii de la Gold au pornit catre start inainte de rasarit si au avut de parcurs 124 de km, ingreunaţi de ploaie in a doua parte a zilei. Riderii britanici au profitat de condiţiile alunecoase si primul care a ajuns in finisul din satul Tocile a fost Paul Bolton. Cand a ajuns si Graham Jarvis in sosire, Bolton a realizat ca a ratat un check point iar penalizarea primita l-a dus pana pe locul sase in clasamentul primei zile. Mario Roman a avut un ritm bun si s-a clasat pe doi, in timp ce Jonny Walker a terminat pe trei. Riderul KTM a fost primul pe traseu dupa ce, Alfredo Gomez, castigatorul prologului a decis sa porneasca al treilea. Facand navigaţia pentru toţi cei din spate, Walker a izbutit sa nu se rataceasca inainte de CP4 cum au paţit mulţi rideri de la Gold si Silver, care au pierdut minute bune din pricina unei confuzii. Alfredo Gomez a ajuns la finis, insa a decis sa se retraga din cursa dupa ce durerea de spate si picior s-a intensificat mult prea mult. Riderul spaniol a cazut la doar 10 minute dupa start pentru ca a lovit cu roata faţa o piatra, pe care nu vazut-o din pricina vitezei cu care rula. Nevoit sa paraseasca cursa pe care venise sa o castige dupa locul doi din 2016, madrilenul isi face deja planuri pentru 2018, cand isi doreste mai mult ca oricand sa castige cel mai dificil raliu hard enduro din lume. Wade Young un alt favorit la victoria din acest an si un obisnuit al podiumurilor de la Red Bull Romaniacs a fost nevoit sa se retraga dupa o cazatura destul de urata in punctul numit “The Rock”. Cu cei doi rideri nevoiţi sa paraseasca Romania mai devreme decat si-au propus, lupta pentru podium devine din ce in ce mai interseanta si avem sanse sa avem in top trei un rider privat. Nu s-a mai intamplat de caţiva ani buni ca pe podiumul Red Bull Romaniacs sa patrunda un pilot privat, acesta fiind deobicei un joc in care actorii sunt piloţii oficiali de uzina. Printre cei cu sanse evidente sunt rideri precum veteranul Paul Bolton, dar si concurenţi care se afla in primii ani in care concureaza la Gold, cum este cazul cehului David Cyprian. Norbert Jozsa si Zsolt Varga nu au avut nici ei o zi simpla, insa important este ca au ajuns la finis. Din pacate, Varga a primit o penalizare de o ora pentru ca a schimbat un pneu in punctul de service si din aceasta pricina se afla pe locul 26 in clasamentul zilei. Mani Gyenes a terminat pe trei la clasa Silver, insa este dezamagit pentru ca inainte de CP4 s-a ratacit impreuna cu caţiva rideri de la Gold printre care si Wade Young si Billy Bolt si a pierdut aproape 18 minute. Satmareanul este privit drept unul dintre favoriţii la victoria de la clasa Silver, insa ramane de vazut cat va putea recupera, avand in vedere ca se anunţa doua zile cu trasee foarte alunecoase si el nu se simte bine in aceste condiţii. Red Bull Romaniacs 2017 Vestea buna in ceea ce ii priveste pe riderii romani vine din partea lui Sergiu Grecu, hunedoreanul care s-a impus la clasa Bronze. Joi, 27 iulie, in cea de a doua zi de off-road riderii pornesc pe un traseu care ii va duce in Ţara Lovistei si vor avea atat secţiuni cu peisaje pitoresti, dar si secţiuni precum Gold massacre (o poteca pe o creasta abrupta), Bear’s Hole (o sumedenie de schimbari de direcţie pe o carare cu pietre care coboara catre vale) sau Empty yourself (o carare abrupta pe unde se coboara lemnul urmata de o urcare pe o poteca ingusta). Resultate complete: http://www.redbullromaniacs.com/results/results-2017/ Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  13. O zi dura de off-road s-a incheiat cu un podium surprinzator, Paul Bolton pierzand victoria in urma ratarii unui punct de control orar. Graham Jarvis, Mario Roman si Jonny Walker sunt primii trei clasaţi in ziua care i-a incalzit pe rideri pentru ce urmeaza pana la marele finis de sambata. Foto: Tibi Hila Red Bull Content Pool Asa cum se obisnuieste si in cea de a 14-a ediţie a Red Bull Romaniacs riderii de la Gold au pornit catre start inainte de rasarit si au avut de parcurs 124 de km, ingreunaţi de ploaie in a doua parte a zilei. Riderii britanici au profitat de condiţiile alunecoase si primul care a ajuns in finisul din satul Tocile a fost Paul Bolton. Cand a ajuns si Graham Jarvis in sosire, Bolton a realizat ca a ratat un check point iar penalizarea primita l-a dus pana pe locul sase in clasamentul primei zile. Mario Roman a avut un ritm bun si s-a clasat pe doi, in timp ce Jonny Walker a terminat pe trei. Riderul KTM a fost primul pe traseu dupa ce, Alfredo Gomez, castigatorul prologului a decis sa porneasca al treilea. Facand navigaţia pentru toţi cei din spate, Walker a izbutit sa nu se rataceasca inainte de CP4 cum au paţit mulţi rideri de la Gold si Silver, care au pierdut minute bune din pricina unei confuzii. Alfredo Gomez a ajuns la finis, insa a decis sa se retraga din cursa dupa ce durerea de spate si picior s-a intensificat mult prea mult. Riderul spaniol a cazut la doar 10 minute dupa start pentru ca a lovit cu roata faţa o piatra, pe care nu vazut-o din pricina vitezei cu care rula. Nevoit sa paraseasca cursa pe care venise sa o castige dupa locul doi din 2016, madrilenul isi face deja planuri pentru 2018, cand isi doreste mai mult ca oricand sa castige cel mai dificil raliu hard enduro din lume. Wade Young un alt favorit la victoria din acest an si un obisnuit al podiumurilor de la Red Bull Romaniacs a fost nevoit sa se retraga dupa o cazatura destul de urata in punctul numit “The Rock”. Cu cei doi rideri nevoiţi sa paraseasca Romania mai devreme decat si-au propus, lupta pentru podium devine din ce in ce mai interseanta si avem sanse sa avem in top trei un rider privat. Nu s-a mai intamplat de caţiva ani buni ca pe podiumul Red Bull Romaniacs sa patrunda un pilot privat, acesta fiind deobicei un joc in care actorii sunt piloţii oficiali de uzina. Printre cei cu sanse evidente sunt rideri precum veteranul Paul Bolton, dar si concurenţi care se afla in primii ani in care concureaza la Gold, cum este cazul cehului David Cyprian. Norbert Jozsa si Zsolt Varga nu au avut nici ei o zi simpla, insa important este ca au ajuns la finis. Din pacate, Varga a primit o penalizare de o ora pentru ca a schimbat un pneu in punctul de service si din aceasta pricina se afla pe locul 26 in clasamentul zilei. Mani Gyenes a terminat pe trei la clasa Silver, insa este dezamagit pentru ca inainte de CP4 s-a ratacit impreuna cu caţiva rideri de la Gold printre care si Wade Young si Billy Bolt si a pierdut aproape 18 minute. Satmareanul este privit drept unul dintre favoriţii la victoria de la clasa Silver, insa ramane de vazut cat va putea recupera, avand in vedere ca se anunţa doua zile cu trasee foarte alunecoase si el nu se simte bine in aceste condiţii. Red Bull Romaniacs 2017 Vestea buna in ceea ce ii priveste pe riderii romani vine din partea lui Sergiu Grecu, hunedoreanul care s-a impus la clasa Bronze. Joi, 27 iulie, in cea de a doua zi de off-road riderii pornesc pe un traseu care ii va duce in Ţara Lovistei si vor avea atat secţiuni cu peisaje pitoresti, dar si secţiuni precum Gold massacre (o poteca pe o creasta abrupta), Bear’s Hole (o sumedenie de schimbari de direcţie pe o carare cu pietre care coboara catre vale) sau Empty yourself (o carare abrupta pe unde se coboara lemnul urmata de o urcare pe o poteca ingusta). Resultate complete: http://www.redbullromaniacs.com/results/results-2017/ Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  14. Marți (25 iulie) se dă startul Red Bull Romaniacs – ediția 14 – cu celebrul Prolog din Centrul Sibiului. Anul acesta avem patru favoriți la titlu și piloți din 49 de țări, de la SUA la Hong Kong. Și anul acesta va fi organizat târgul caritabil Enduro for Romania. Și acum țin minte primul prolog Romaniacs pe care l-am văzut. Îmi amintesc că mă întrebam cum oare vor reuși acei oameni (supra-oameni) să treacă facă slalom printr-un labirint improvizat, apoi să treacă peste acele șine de tren, apoi să ajungă la finish știind că-i așteaptă câteva zile în care vor trage de motociclete pe poteci unde nici la pas nu prea poți ajunge. Red Bull Romaniacs, considerată cea mai dificilă întrecere de hard enduro din lume e gata de un nou start. Tocmai am primit comunicatul de presă pe care-l vom posta, integral, mai jos. Pentru că este ghidul pe care trebuie să-l știe orice pasionat de enduro și orice spectator de Romaniacs. Programul, la sfârșitul articolului. Marţi, 25 iulie, la ora 17:00, pe Bd-ul Coposu din centrul Sibiului se va da startul în cea de a 14-a ediţie a Red Bull Romaniacs. Cel mai dificil raliu hard enduro din lume debutează cu Prologul urban, în care riderii luptă pentru un loc cât mai bun pe ordinea de start a primei zile de off-road. Anul acesta au sosit în Sibiu rideri din 49 de ţări, inclusiv din Statele Unite ale Americii, Africa de Sud, Argentina, Australia, Noua Zeelandă, Hong Kong, Singapore s.a.m.d. 4 favoriţi la titlu Graham Jarvis (Husqvarna) a câştigat anul trecut titlul cu nr.5 şi britanicul pare că nu va fi detronat prea curând din postura de „Rege al Carpaţilor”. Revine în 2017 şi este pentru a 10-a oară când ia startul în raliul de referinţă din enduro extrem. Este dornic să îşi apere titlul, însă este conştient că printre adversarii săi se află riderii mult mai tineri, unul dintre ei, Wade Young, având chiar jumătate din vârsta sa. Alfredo Gomez (KTM, Spania) – foto principală – a câştigat luna trecută Erzbergrodeo, cursa de pe muntele de fier din Austria, şi doreşte să câştige cursa de cinci zile din România, după ce anul trecut a terminat pe locul doi. ”Sunt nerăbdător să iau iar startul la Red Bull Romaniacs, am lucrat foarte mult cu echipa, ne-am antrenat din greu și ne-am făcut setările la motocicletă, îmi place foarte mult această cursă cu acele zile lungi de stat pe motor. Voi încerca să dau tot ce pot și voi lupta pentru victorie. Ar putea fi posibil – dacă nu se întâmplă nimic ciudat, o voi face.”– Alfredo Gomez Jonny Walker (KTM, Marea Britanie) a fost nevoit să se retragă anul trecut în urma unei accidentări suferite chiar în prima zi de off-road, însă anul acesta este determinat să câştige titlul cu numărul trei. Cel mai tânăr câştigător al Red Bull Romaniacs are toate şansele să îi egaleze anul acesta recordul lui Cyril Despres – primul câştigător din istoria raliului a dobândit trei tiluri şi este devansat în clasament doar de Jarvis. “Aștept cu nerăbdare cursa din acest an pentru a încerca să mă revanșez după ce mi-am fracturat piciorul anul trecut, când speram la a treia victorie consecutivă. Mă întorc anul acesta să lupt pentru victorie! “ – Jonny Walker Wade Young (Sherco, Africa de Sud) are deja două podiumuri la Red Bull Romaniacs ultimul obţinut în 2016, când s-a clasat pe trei şi este nerăbdător să obţină titlul după ce a dovedit, încă de la 16 ani, că poate câştiga curse lungi, atunci s-a impus în Roof of Africa. David Knight, multiplu campion mondial de enduro (clasic) şi câştigător al International Six Days Enduro este supriza clasei Gold din acest an. Britanicul este debutant la Red Bull Romaniacs, dar având învedere palmaresul său mulţi se aşteaptă să îl vadă măcar în top 5 la finşul de pe 29 iulie. “Am urmărit mulți ani progresul Red Bull Romaniacs și întotdeauna am sperat că voi avea șansa de a concura într-o zi. Îmi cer scuze fanilor că a durat atât de mult, dar în sfârșit voi lua startul la Sibiu și sunt foarte fericit. În acest stadiu al carierei mele de este vorba de a participa la evenimente care mă motivează și care sunt plăcute, așa că alegerea și dorința mea a fost să vin! Nu am nici o mare așteptare, bineînțeles că încerc să dau tot, dar mă duc pur și simplu cu intenția de a experimenta și de a învăța evenimentul, de a-i urmări pe cei obișnuiți cu raliul și de a vedea unde voi fi când vom termina, știu că vor fi cinci zile foarte dificile, mai ales că acum sunt privat. “ – David Knight Q&A cu Martin Freinademetz, creatorul Red Bull Romaniacs Cu ce diferă ediţie 2017 de cele anterioare? Anul acesta mergem mai în sud, vom petrece mai mult timp în judeţul Vâlcea, în ziua a doua şi a treia de off-road. Nivelul de dificultate a mai crescut puţin, deci va fi ca deobicei o cursă dură. Dacă plouă? Dacă va ploua va trebui să scoatem câteva secţiuni din traseu, dar tot va fi foarte dificil. Pietrele sunt foarte alunecoase şi mai ales pentru riderii aflaţi în spate care nu vor mai avea parte de suprafaţa aderentă, după trecerea primilor cinci va fi dificil. Cei care nu se află la conducere vor avea mult de tras. Cine crezi că va câştiga şi cine crezi că va fi pe podium? Pe podium pot ajunge mulţi. Lupta pentru victorie cred că se va da între Gomez, Jarvis, Walker şi Young. Iar pe podium pot ajunge: Mario Roman, care sigur îşi doreşte un rezultat bun, Billy Bolt, Pol Tarres, chiar şi Lars Enockl are şanse. Ce părere ai despre riderii români şi despre decizia lui Mani Gyenes de a concura la Silver? Sunt încrezător că Zolt Varga şi Norbert Jozsa vor termina cursa pentru că nivelul lor este destul de bun, comparativ cu acum 10 ani când sportul era la început aici. Tinerii piloţi români sunt foarte buni şi este doar o chestiune de timp până când unul dintre ei va putea să ajungă pe podium. Mani este mai focusat pe rally-raid decât pe hard enduro şi cu siguranţă acestea sunt două sporturi diferite. Clasa Gold este foarte dură, aşa că dacă nu te focusezi frecvent pe hard enduro este foarte dificil. Dacă rulează la Silver se poate bucura de traseu şi poate lupta pentru podium şi pentru victorie. Cred că este o idee foarte bună. Sunt foarte mulţi rideri ca el la Silver, ar putea termina fără probleme traseul de la Gold, dar spun că doresc să nu se accidenteze şi vor să se bucure mai mult de traseu. Enduro for Romania – proiect caritabil La ediția din acest an a Red Bull Romaniacs, în cadrul proiectului „Enduro for Romania”, se organizează pentru a doua oară un târg de echipament și suveniruri din lumea enduroului extrem. Fondurile strânse vor fi donate Spitalului Județean Sibiu, secțiilor de neonatologie și prematuri, pentru achiziționarea unor incubatoare noi, atât de necesare pentru supraviețiurea prematurilor și a celor născuți la termen dar cu gruetate mică. Anul trecut s-au strâns 28.000 lei, iar banii s-au dus către Asociația Baby Care pentru un proiect de achiziționare de pulsoximetre, echipamente sanitare vitale pentru depistarea precoce a malformațiilor congenitale la nou-născuții prematur. Pe lângă susținerea proiectului destinat prematurilor, în acest an ne impilicăm și în sprijinirea Serviciului de Ambulanță Sibiu pentru achiziționarea unor aparate de masaj cardiac continuu. CUM TE POȚI ALĂTURA CAUZEI: Venind la Prologul Red Bull Romaniacs și achziționând ce îți place de la târgul „Enduro for Romania”. Poți găsi echipament secondhand de care ai nevoie, suveniruri Red Bull Romaniacs, echipament și obiecte semnate de vedetele din hard enduro. Dacă nu găsești ceva pe placul tău, atunci poți dona ce sumă consideri. Târgul „Enduro for Romania” se găseşte în zona de acces către Prolog, cum mergi din direcția hotelului Ramada și ajungi lângă padocurile riderilor. Program Red Bull Romaniacs 2017 Duminică, 23 iulie 10:00 – 22:00 Verificări administrative și tehnice – Ramada Hotel, Sibiu Luni, 24 iulie 10:00 – 22:00 Verificări administrative și tehnice – Ramada Hotel, Sibiu 13:00 Conferința de presa – traseul de la Prolog. Marți, 25 iulie 08:30 Calificări clasa Bronze 10:00 Calificări clasa Silver 11:00 Calificări clasa Gold class 11:30 Calificări clasa Iron Class (nu sunt obligatorii) 17:00 Prolog Finalele, Bd-ul. Coposu, Sibiu La Prolog se califică primii 35 de rideri de la clasele Bronze, Silver şi Gold. Clasa Gold, cea în care concurează vedetele mondiale din acest sport va evolua ultima. Miercuri – Sâmbătă sunt programate cele patru zile de off-road. Sâmbătă, 29 iulie 11:00 Finiș Dealul Gușterița de lângă Sibiu Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  15. Marți (25 iulie) se dă startul Red Bull Romaniacs – ediția 14 – cu celebrul Prolog din Centrul Sibiului. Anul acesta avem patru favoriți la titlu și piloți din 49 de țări, de la SUA la Hong Kong. Și anul acesta va fi organizat târgul caritabil Enduro for Romania. Și acum țin minte primul prolog Romaniacs pe care l-am văzut. Îmi amintesc că mă întrebam cum oare vor reuși acei oameni (supra-oameni) să treacă facă slalom printr-un labirint improvizat, apoi să treacă peste acele șine de tren, apoi să ajungă la finish știind că-i așteaptă câteva zile în care vor trage de motociclete pe poteci unde nici la pas nu prea poți ajunge. Red Bull Romaniacs, considerată cea mai dificilă întrecere de hard enduro din lume e gata de un nou start. Tocmai am primit comunicatul de presă pe care-l vom posta, integral, mai jos. Pentru că este ghidul pe care trebuie să-l știe orice pasionat de enduro și orice spectator de Romaniacs. Programul, la sfârșitul articolului. Marţi, 25 iulie, la ora 17:00, pe Bd-ul Coposu din centrul Sibiului se va da startul în cea de a 14-a ediţie a Red Bull Romaniacs. Cel mai dificil raliu hard enduro din lume debutează cu Prologul urban, în care riderii luptă pentru un loc cât mai bun pe ordinea de start a primei zile de off-road. Anul acesta au sosit în Sibiu rideri din 49 de ţări, inclusiv din Statele Unite ale Americii, Africa de Sud, Argentina, Australia, Noua Zeelandă, Hong Kong, Singapore s.a.m.d. 4 favoriţi la titlu Graham Jarvis (Husqvarna) a câştigat anul trecut titlul cu nr.5 şi britanicul pare că nu va fi detronat prea curând din postura de „Rege al Carpaţilor”. Revine în 2017 şi este pentru a 10-a oară când ia startul în raliul de referinţă din enduro extrem. Este dornic să îşi apere titlul, însă este conştient că printre adversarii săi se află riderii mult mai tineri, unul dintre ei, Wade Young, având chiar jumătate din vârsta sa. Alfredo Gomez (KTM, Spania) – foto principală – a câştigat luna trecută Erzbergrodeo, cursa de pe muntele de fier din Austria, şi doreşte să câştige cursa de cinci zile din România, după ce anul trecut a terminat pe locul doi. ”Sunt nerăbdător să iau iar startul la Red Bull Romaniacs, am lucrat foarte mult cu echipa, ne-am antrenat din greu și ne-am făcut setările la motocicletă, îmi place foarte mult această cursă cu acele zile lungi de stat pe motor. Voi încerca să dau tot ce pot și voi lupta pentru victorie. Ar putea fi posibil – dacă nu se întâmplă nimic ciudat, o voi face.”– Alfredo Gomez Jonny Walker (KTM, Marea Britanie) a fost nevoit să se retragă anul trecut în urma unei accidentări suferite chiar în prima zi de off-road, însă anul acesta este determinat să câştige titlul cu numărul trei. Cel mai tânăr câştigător al Red Bull Romaniacs are toate şansele să îi egaleze anul acesta recordul lui Cyril Despres – primul câştigător din istoria raliului a dobândit trei tiluri şi este devansat în clasament doar de Jarvis. “Aștept cu nerăbdare cursa din acest an pentru a încerca să mă revanșez după ce mi-am fracturat piciorul anul trecut, când speram la a treia victorie consecutivă. Mă întorc anul acesta să lupt pentru victorie! “ – Jonny Walker Wade Young (Sherco, Africa de Sud) are deja două podiumuri la Red Bull Romaniacs ultimul obţinut în 2016, când s-a clasat pe trei şi este nerăbdător să obţină titlul după ce a dovedit, încă de la 16 ani, că poate câştiga curse lungi, atunci s-a impus în Roof of Africa. David Knight, multiplu campion mondial de enduro (clasic) şi câştigător al International Six Days Enduro este supriza clasei Gold din acest an. Britanicul este debutant la Red Bull Romaniacs, dar având învedere palmaresul său mulţi se aşteaptă să îl vadă măcar în top 5 la finşul de pe 29 iulie. “Am urmărit mulți ani progresul Red Bull Romaniacs și întotdeauna am sperat că voi avea șansa de a concura într-o zi. Îmi cer scuze fanilor că a durat atât de mult, dar în sfârșit voi lua startul la Sibiu și sunt foarte fericit. În acest stadiu al carierei mele de este vorba de a participa la evenimente care mă motivează și care sunt plăcute, așa că alegerea și dorința mea a fost să vin! Nu am nici o mare așteptare, bineînțeles că încerc să dau tot, dar mă duc pur și simplu cu intenția de a experimenta și de a învăța evenimentul, de a-i urmări pe cei obișnuiți cu raliul și de a vedea unde voi fi când vom termina, știu că vor fi cinci zile foarte dificile, mai ales că acum sunt privat. “ – David Knight Q&A cu Martin Freinademetz, creatorul Red Bull Romaniacs Cu ce diferă ediţie 2017 de cele anterioare? Anul acesta mergem mai în sud, vom petrece mai mult timp în judeţul Vâlcea, în ziua a doua şi a treia de off-road. Nivelul de dificultate a mai crescut puţin, deci va fi ca deobicei o cursă dură. Dacă plouă? Dacă va ploua va trebui să scoatem câteva secţiuni din traseu, dar tot va fi foarte dificil. Pietrele sunt foarte alunecoase şi mai ales pentru riderii aflaţi în spate care nu vor mai avea parte de suprafaţa aderentă, după trecerea primilor cinci va fi dificil. Cei care nu se află la conducere vor avea mult de tras. Cine crezi că va câştiga şi cine crezi că va fi pe podium? Pe podium pot ajunge mulţi. Lupta pentru victorie cred că se va da între Gomez, Jarvis, Walker şi Young. Iar pe podium pot ajunge: Mario Roman, care sigur îşi doreşte un rezultat bun, Billy Bolt, Pol Tarres, chiar şi Lars Enockl are şanse. Ce părere ai despre riderii români şi despre decizia lui Mani Gyenes de a concura la Silver? Sunt încrezător că Zolt Varga şi Norbert Jozsa vor termina cursa pentru că nivelul lor este destul de bun, comparativ cu acum 10 ani când sportul era la început aici. Tinerii piloţi români sunt foarte buni şi este doar o chestiune de timp până când unul dintre ei va putea să ajungă pe podium. Mani este mai focusat pe rally-raid decât pe hard enduro şi cu siguranţă acestea sunt două sporturi diferite. Clasa Gold este foarte dură, aşa că dacă nu te focusezi frecvent pe hard enduro este foarte dificil. Dacă rulează la Silver se poate bucura de traseu şi poate lupta pentru podium şi pentru victorie. Cred că este o idee foarte bună. Sunt foarte mulţi rideri ca el la Silver, ar putea termina fără probleme traseul de la Gold, dar spun că doresc să nu se accidenteze şi vor să se bucure mai mult de traseu. Enduro for Romania – proiect caritabil La ediția din acest an a Red Bull Romaniacs, în cadrul proiectului „Enduro for Romania”, se organizează pentru a doua oară un târg de echipament și suveniruri din lumea enduroului extrem. Fondurile strânse vor fi donate Spitalului Județean Sibiu, secțiilor de neonatologie și prematuri, pentru achiziționarea unor incubatoare noi, atât de necesare pentru supraviețiurea prematurilor și a celor născuți la termen dar cu gruetate mică. Anul trecut s-au strâns 28.000 lei, iar banii s-au dus către Asociația Baby Care pentru un proiect de achiziționare de pulsoximetre, echipamente sanitare vitale pentru depistarea precoce a malformațiilor congenitale la nou-născuții prematur. Pe lângă susținerea proiectului destinat prematurilor, în acest an ne impilicăm și în sprijinirea Serviciului de Ambulanță Sibiu pentru achiziționarea unor aparate de masaj cardiac continuu. CUM TE POȚI ALĂTURA CAUZEI: Venind la Prologul Red Bull Romaniacs și achziționând ce îți place de la târgul „Enduro for Romania”. Poți găsi echipament secondhand de care ai nevoie, suveniruri Red Bull Romaniacs, echipament și obiecte semnate de vedetele din hard enduro. Dacă nu găsești ceva pe placul tău, atunci poți dona ce sumă consideri. Târgul „Enduro for Romania” se găseşte în zona de acces către Prolog, cum mergi din direcția hotelului Ramada și ajungi lângă padocurile riderilor. Program Red Bull Romaniacs 2017 Duminică, 23 iulie 10:00 – 22:00 Verificări administrative și tehnice – Ramada Hotel, Sibiu Luni, 24 iulie 10:00 – 22:00 Verificări administrative și tehnice – Ramada Hotel, Sibiu 13:00 Conferința de presa – traseul de la Prolog. Marți, 25 iulie 08:30 Calificări clasa Bronze 10:00 Calificări clasa Silver 11:00 Calificări clasa Gold class 11:30 Calificări clasa Iron Class (nu sunt obligatorii) 17:00 Prolog Finalele, Bd-ul. Coposu, Sibiu La Prolog se califică primii 35 de rideri de la clasele Bronze, Silver şi Gold. Clasa Gold, cea în care concurează vedetele mondiale din acest sport va evolua ultima. Miercuri – Sâmbătă sunt programate cele patru zile de off-road. Sâmbătă, 29 iulie 11:00 Finiș Dealul Gușterița de lângă Sibiu Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
×