Mergi la conţinut

motoroute.ro

Membri
  • Conţinut

    225
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Online

    1h 42m 38s

Despre mine

  • Sunt
    Motociclist
  • Locatie
    Bucuresti
  • Posesor(oare) de
    Kawi

Metode de Contact

  • Pagina Web
    http://www.motoroute.ro/
  • Facebook
    https://www.facebook.com/iamstreetRide/
  1. Sâmbăta trecută, pe data de 30 Septembrie 2017, am avut norocul de a mă afla în Brăila. Spun noroc, pentru că fix în aceea zi a avut loc etapa a doua a cupei Macec la dirt-track sau speedway cum mai este cunoscut acest sport. Mai întâi câteva informaţii despre acest sport, pentru cei ce nu au avut ocazia până acum de a intră în contact cu el. Este vorba despre curse moto ce au loc pe o pistăovală cu zgură. Particularitate constă în faptul că motocicletele nu au frână, nici cutie de viteze, piloţii controlând motocicletă doar din acceleraţie şi ambreiaj. Lipsafrânei îi obligă pe alergători să ia virajele în derapaj, lucru ce face acest sport să fie foarte spectaculos. Motocicletele sunt propulsate de un motor în 4 timpi de 500cmc ce dezvoltă în jur de 65-70 de cai putere şi foloseşte metanol drept combustibil şi ulei de ricin pentru lubrifiere. Jawa este cel mai cunoscut producător în Europa pentru acest gen de motociclete. Pentru mai multe detalii legate de motociclete vă recomandă să daţi click şi aici. Dirt-trackul românesc s-a bucurat de o mare popularitate în trecut, în anii ’70 şi ’80 stadioanele erau de regulă pline la aceste competiţii. Din păcate după 1990 această ramură a motorsportului a intrat în declin, în prezent singurele centre unde se mai poate practică acest sport fiind Brăila şi Sibiu. O mostră a ceea ce însemna ditr-track-ul românesc în anii ’80 puteţi vedea în aceste imagini de colecţie. [embedded content] Revenind în prezent , Brăila reuşeşte, să rămână o prezenţa constantă în competiţiile de dirt-track, anul acesta fiind unicul loc unde s-au alergat cele 4 etape ale campionatului naţional de dirt-track şi o etapă internaţională a cupei Macec(Motorcycle Association of Central European Countries). Această cupa constă în 4 etape (13.05 – Czerwonogród,Ucraina , 02.07 – Gorzów, Polonia 09.09 – Brăila, România, 14.10 – Pardubice,Republica Cehă ) la care participă sportivi din România, Polonia, Ucraina, Bulgaria, Slovacia şi Ungaria . Cupa Macec Braila 2017 Cupa Macec Braila 2017 Cupa Macec Braila 2017 În cazul etapei de la Brăila, au fost prezenţi 17 sportivi din ţările menţionate, dintre care 6 au reprezentat România : Andrei Popa, Gabriel Comănescu, Alexandru Toma,Florin Barabasu, Sorin Popa, Ştefan Popa şi Ştefan Căpităneanu rezervă. Ora programată pentru începerea curselor 15:00, cât şi vremea foarte călduroasă, au făcut ca publicul să fie destul de numeros la stadion. Pe lângă cei pasionaţi de douăroţi m-a bucurat să văd în tribune mulţi copii împreună cu părinţii lor. Cu ocazia acestui eveniment a fost inaugurată şi noua mantinelă specială de protecţie care a fost pusă la încercare de mai mulţi sportivi. Cel mai grav a fost accidentat Marian Gheorghe, care din păcate nu a mai putut continuă competita. Datorită efortului depus de această mână de oameni pasionaţi, de acum încolo, datorită acestui sistem de protecţie va fi mult mai uşoară organizarea competiţiilor europene. La finalul celor 20 de manşe , locul întâi a fost ocupat de ucrainianul Marko Levishyn cu un total de 14 puncte, urmat de bulgarul Milen Manev tot cu 14 puncte şi de slovacul Patrik Buri. Trebuie menţionat că în caz de egalitate de puncte, departajarea se face în funcţie de rezultatul direct, ucrainianul reuşind să-l surclaseze pe Milen Manev în manşă a 14-a. Rezultatele complete le puteţi vedea aici. [embedded content] Una peste alta a fost o zi foarte reuşită, în care sportivii participanţi ne-au arătat ce înseamnă acest sport. Ne-au arătat cât de spectaculos şi cât de periculos poate săfie dirt-trackul. Mirosul de metanol ars, sunetul motoarelor turate la start, piloţii mergând de-a latul în curbă, toate acestea fac o zi petrecută pe marginea pistei de dirt-track să fie o experienţă memorabilă pe care o recomand tuturor. Articol preluat de pe motoroute.ro
  2. Nu este vorba despre un traseu in adevaratul sens al cuvantului, ci mai mult de o bretea de legatura ce faciliteaza trecerea din Valea Doftanei spre DN1 fie prin Nistoresti(via Plaiul Cornului), fie prin Campina (via Plaiul Campinei). Insa noi preferam sa o vedem fie ca un loc de joaca, fie ca o poarta de access spre coama dealurilor din zona, care ofera o priveliste incantatoare. Unii zic despre aceasta bucata de drum ca ar fi drumul cu cele mai abrupte serpentine din Romania ( sursa: amfostacolo.ro). Intr-adevar inclinatia drumului este considerabila, insa asta nu face decat ca virajele sa fie si mai distractive. Prima oara cand am mers aici ne-am dat de vreo 4-5 ori. Asfaltul este bun, fara gropi sau denivelari, traficul redus, poate doar in weekend sa mai treaca ceva masini, iar padurea confera o temperatura numai buna, chiar si in zilele caniculare de vara. Singurul lucru negativ legat de acest drum esta faptul ca are o lungime foarte scurta, doar 2km. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat Distanta: 2km Durata : 5min Tip traseu : serpentine prin padure Access: Fie din Valea Doftanei (DJ 102I) , fie din DJ 207 (Campina-Sotrile) Articol preluat de pe motoroute.ro
  3. Cand e vorba de alternative la DN1 primele rute care imi vin in minte sunt valea Doftanei si DN1C (Cheia). Fiind mereu in cautare de trasee noi iata ma ajuns pe DJ 207 ( Campina – Nistoresti). [embedded content] Acest drum este o alternativa pentru cei ce nu se grabesc si vor un drum mai pitoresc si mai virajat. Soseaua de pe coama dealurilor iti ofera posibilitatea de admira Valea Doftanei si dealurile pe care este amplasata comuna Brebu. Altitudinea maxima a traseului se atinge la intrare in satul Sotrile, pe varful Cucuiatu (826m). De aici se poate vedea in departare barajul Paltinu cat si varfurile Bucegilor. Legat de asfalt, trebuie sa stiti ca drumul nu este foarte prietenos pentru suspensiile motocicletelor. Categoric, nu recomandam acest drum pentur supersportive. La inceput, in zona Voila, drumul este destul de prost, fiind foarte multe petice de asfalt si denivelari. Apoi situatia se inbunatateste, afaltul fiind destul de bun, poate ceva mici denivelari pina in satul Sotrile. La iesire spre Plaiul Cornului vine partea cea mai neplacuta, drumul este foarte prost, carosabilul fiind afectat in urma unor alunecari de teren. Totusi se poate trece fara mari probleme cu orice tip de motocicleta. Daca vreti sa faceti si o mica drumetie, din zona bisericii din Sotrile puteti urca pe varful Frumos, de unde puteti admira lacul Paltinul si daca este senin puteti vedea chiar si crucea de pe Caraiman. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat Distanta: 20km Durata : 40min Tip traseu : drum prin padure si pe coama dealurilor Access: in Campina mergeti pe calea Doftanei, faceti la stanga pe strada Voila ( este un indicator cu Spitalul Voila), iar apoi veti ajunge la o intersectie cu doua indicatoare : dreapta spre Valea Doftanei (pe Soseaua Paltinu), stanga spre Sotrile si Voila pe DJ 207. User Rating 0 (0 votes) Cei mai multi cititori au considerat acest articol folositor Cum ti s-a parut acest articol ? folositor (87.5%) interesant (12.5%) plictisitor (0.0%) porcarie (0.0%) amuzant (0.0%) super (0.0%) Articol preluat de pe motoroute.ro
  4. Un drum extraordinar, destul de puţin cunoscut, poate chiar subevaluat, însă foarte apreciat de motocicliştii din zona Târgu Secuiesc-Braşov, Vrancea, Brăila–Galaţi. După părerea noastră este unul dintre cele mai bune drumuri moto din România în materie de curbe şi calitatea asfaltului. Poate că priveliştea nu este la fel de impresionantă că pe Transfăgărăşan, dar referindu-ne strict la plăcerea de a te da cu motocicleta pe curbe, acest traseu sigur îţi va pune un zâmbet pe buze. DN2D este un drum naţional care leagă Focşaniul de Târgu Secuiesc, traversând munţii Vrancei pe valea Putnei. Finalizat în luna noiembrie 2015, drumul este asfaltat în totalitate, având marcaje, indicatoare şiparapeţi metalici. Zona de interes pentru motociclişti este între Ojdula şi Tulnici, un pic peste 50 de kilometri de curbe stânga–dreapta prin parcul natural Putna-Vrancea. Noi am parcurs drumul în ambele sensuri şi de la Târgu Secuiesc la Focşani (în 2016) şi invers. Fără să putem spune un motiv anume 😀 , ne-a plăcut mai mult dinspre Focşani. Calitatea asfaltului este excelentă, sunt câteva denivelări între Focşani şi Tulnici (în zonele unde au avut loc alunecări de teren), însă în afară de aceste zone, asfaltul este impecabil. [embedded content] Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat Distanta: 125km Durata : 1h30min Tip traseu : viraje prin padure User Rating 0 (0 votes) Cei mai multi cititori au considerat acest articol interesant Cum ti s-a parut acest articol ? folositor (33.3%) amuzant (33.3%) interesant (33.3%) porcarie (0.0%) plictisitor (0.0%) super (0.0%) Articol preluat de pe motoroute.ro
  5. De multe ori, ca motociclişti, un drum în Dobrogea se rezumă la ruta Bucureşti–Vama Veche, fie pe drumul vechi, fie pe autostradă. Însă Dobrogea are mult mai mult de oferit. De aceea am făcut un traseu caretraversează Dobrogea în zig-zag, atingând unele dintre cele mai interesante atracţii turistice. Prima parte, Bucureşti-Medigidia, este destul de anostă şi poate fi parcursă fie pe autostrada soarelui fie pe „drumul vechi”. Noi am ales autostrada până la Cernavodă ca să mai câştigăm nişte timp şi apoi am ieşit pe drumurile judeţene. Legat de calitatea asfaltului, această porţiune este bună, pe autostrada e o porţiune cu petice pe aproximativ 30km însă în rest asfaltul este destul de bun. ( iunie 2017) De la Medgidia am luat-o spre Mihail Kogălniceanu – Târguşor – Cheile Dobrogei. Aveţi grijă că în Târguşor la un moment dat trebuie să faceţi dreapta, deşi drumul principal parte să o ţină înainte. Asfaltul este destul de bun, pînă în apropiere de Cheile Dobrogei. Aici asfaltul este foarte denivelat, sunt şi multe petice de asfalt, carosabilul nu este foarte prietenos însă drumul compensează prin peisaj. Mai departe google maps ne-a sugerat să o luăm din Grădina spre E87 prin DJ226B, însă trebuie să ştiţi că acest drum nu este asfaltat, este un drum forestier. Aşa că am făcut un mic ocol pînă la Râmnicu de jos – Cogealac – Ţări Verde . Bucata de drum pînă la Râmnicu de jos (DJ222) este foarte proastă, multe gropi periculoase, va recomandăm să mergeţi cu mare atenţie şi cu viteză redusă. DJ226B – Gradina După ce am intrat pe E87 am urmat acest drum pînă la Babadag. Asfaltul este absolut impecabil. În Babadag am făcut dreapta din centru spre Enisala. Drumul din nou bun, însă aveţi grijă la capacele de canalizare din Babdag, e o diferenţa de nivel destul de mare între carosabil şi capacul propriu-zis. După ce am ieşit din Enisala, am făcut stânga spre cetate. După un popas la cetatea Enisala ne-am întors la Babadag unde am mers spre Slava Rusă. Din nou Google maps ne arăta un drum care în realitate era pietruit. Aşa că am ascultat sugestiile oamenilor cu care am vorbit şi ne-am întors înspre Constanţa şi am luat-o pe DN22D pe la Caugagia pînă la Horia. Şi această bucată este foarte bine asfaltată, deşi la început e o zonă cu denivelări, de la Slava Cercheză încolo asfaltul este foarte bun. De la Horia , în loc să o luăm spre Măcin, am urcat spre Nord, spre Luncavita. După ce intraţi în Horia, trebuie să faceţi la dreapta şi după aproximativ 100m la stânga. Asfaltul este satisfăcător, sunt unele zone cu gropi şi petice, însă este acceptabil. În zona de pădure aveţi grijă la animalele sălbatice, pe o distanţă mai mică de 3 curbe ne-au trecut prin fata iepuri,şerpi şi fazani. Zona este foarte frumoasă pentru iubitorii de natură sălbatică, drumul nu este foarte circulat, iar pădurea crează o senzaţie de tunel. De la Luncavita am luat-o spre Măcin (E87), din nou drumul foarte bine asfaltat, iar de la Măcin am mers la Smârdan. La Smârdan am luat bac-ul pînă la Brăila , unde am rămas peste noapte. De reţinut, trecerea cu bacul costă 15Ron pentru o motocicletă, ultimul bac cu tarif normal este la ora 9pm (asta se întâmpla în Iunie , programul variază în funcţie de sezon) , bac-ul are program non stop însă în funcţie de oră, se pot percepe tarife speciale. Padurea Luncavita Cheile Dobrogei În funcţie de ora la care plecaţi din Bucureşti puteţi să vă şi întoarceţi în aceeaşi zi la Bucuresti (desi s-ar putea sa fie cam mare distanta,ar fi aprox. 700km dus-intors) sau puteţi să rămâneţi peste noapte fie la Tulcea sau Galaţi. Noi a două zi am plecat înapoi spre Bucureşti, luând-o pe la Lepşa-Ojdula, Braşov, Cheia, Ploieşti, Bucureşti. [embedded content] Rezumat traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat Distanta : aprox. 500km Durata : aprox. 7-8 ore Ruta : E81/A2 - DN22C - DJ222 - DJ226A - E87 - DJ223A - DN22D - DJ222A - E87 - DN22 Cei mai multi cititori au considerat acest articol interesant Cum ti s-a parut acest articol ? interesant (100.0%) porcarie (0.0%) plictisitor (0.0%) amuzant (0.0%) super (0.0%) folositor (0.0%) Articol preluat de pe motoroute.ro
  6. Pe scurt „filmul evenimentelor” :[embedded content] Ducati Day 2017 Si galeria de poze... Flickr Album Gallery Powered By: Weblizar Articol preluat de pe motoroute.ro
  7. Mulţumim motocicliştilor din Buzău care ne-au recomandat acest traseu. Este un traseu scurt, de aproximativ 15km, numai bun de „joacă„. Totuşi când am fost noi la începutul lui Mai era foarte mult nisip, plus multe crengi de copaci pe drum (drumul arată ca după o furtună). Nu erau chiar condiţii ideale, dar chiar şi aşa traseul a fost foarte distractiv. Merită de luat în calcul, mai ales dacă îl legaţi cu un Hales-Măgura ( DJ203G) şi Siriu ( DN10). Se ajunge foarte uşor, Sărată Monteoru fiind la aprox. 20km de Buzău, 70km de Ploieşti, din E577 trebuie să o luaţi spre Merei ( în dreptul popasului). Din păcate google maps nu vede acest drum ca unul deschis circulaţiei, aşa că mai jos este o poză cu traseul şi un link către Bing Maps.Link traseu Iesirea din Sarata Monteoru Coborarea spre Leiculesti Cum ti s-a parut acest articol ? plictisitor (0.0%) porcarie (0.0%) folositor (0.0%) amuzant (0.0%) interesant (0.0%) super (0.0%) Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta: 15km Durata : 30min Tip traseu : viraje prin padure Atentie la nisip si crengi ! User Rating 0 (0 votes) Articol preluat de pe motoroute.ro
  8. Un traseu scurt,de aproximativ 15km, foarte uşor accesibil mai ales pentru cei din Braşov. Drumul străbate, Cheile Dambovicioarei, care au o lungime de chei propriu zise de 2 km şisunt situate în arealul montan calcaros al „Munţilor Piatra Craiului”, pe traseul „Rucăr–Bran”. Bucata de drum ce străbate cheile este foarte spectaculoasă, după care urmează o porţiune cu curbe deschise prin pădure, şi o urcare de câţiva kilometri până la satul Ciocanu. Tot din acest traseu, urmând DJ 22, se poate ajunge la Peştera Dambovicioara. Asfaltul este foarte bun până în satul Ciocanu, drumul fiind asfaltat recent. De la Ciocanu la Şirnea, este o zonă de aproximativ 800m-1km de drum neasfaltat. Apoi de la Şirnea pânăla DN73 , drumul este din nou asfaltat impecabil. Dacă parcurgeţi traseul primăvara, este foarte posibil să întâlniţi nisip rămas pe carosabil, folosit ca material antiderapant pe perioada iernii. Cea mai apropiată benzinărie de traseu o găsiţi în Rucăr (un Petrom), iar dacă veniţi dinspre Braşov, aveţi un Rompetrol la intrare în Bran. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta: 15km Durata : 20min La intrarea in Cheile Dambovicioarei dinspre Podu Dambovitei se percepe o taxa de access de 2Ron. User Rating 0 (0 votes) Cum ti s-a parut acest articol ? plictisitor (0.0%) porcarie (0.0%) folositor (0.0%) amuzant (0.0%) interesant (0.0%) super (0.0%) Articol preluat de pe motoroute.ro
  9. Anul acesta,înainte de Paşte, am scos zetul la o plimbare solitară. Profitând de vremea frumoasă şi de temperaturile peste media acestei perioade, am plecat din Bucureşti pe la 9:30AM având în cap intenţia de a face o buclă pe ruta Târgovişte – Câmpulung – Rucăr – Bran – Sinaia – Ploieşti – Bucureşti. Dacă iniţial , pe hârtie această rută avea un pic peste 350km, în final am depăşit 500km. Ajuns la 10:30AM în Târgovişte am decis să vizitez ansmablul Curtea Domnească şi să văd ce s-a mai schimbat în cei peste 15 ani de când fusesem ultima oară aici. Pot să spun că a meritat popasul făcut aici şi cei 12Ron plătiţi pentru intrare. Singurul lucru mai neplăcut fiind urcarea treptelor din Turnul Chnidiei încălţat cu cizmele moto. Apoi am plecat spre Câmpulung pe DN72A, cu o mică escală pentru poze în zona Colţii Doamnei. De la Câmpulung am urmat traseul către Rucăr–Bran, făcând o deviere la Podu Dâmboviţei spre Peştera Dambovicioara/ Cheile Dambovicioarei. Traseul prin Cheile Dambovicioarei a fost superb, din păcate foarte scurt. După urcarea până la Ciocanu, a urmat o bucată maiproastă de drum, fără asfalt, până la Şirnea, însă de aici încolo a fost totul ok. Bucată Moeciu-Bran–Râşnov a fost de-a dreptul chinuitoare, stratul asfaltic foarte prost, gropi foarte multe, denivelări…(atenţie mare dacă parcurgeţi această zonă). Ajuns la Sinaia, am decis să urc pe Transbucegi. Prima surpriză plăcută a fost faptul că s-a asfaltat drumul înspre Târgovişte. Spre deosebire de alte dăţi, am decis la cabană Dichiu să fac dreapta şi să o iau spre lacul Bolboci, spre Hotelul Peştera. Drumul a fost de o frumuseţe deosebită şi am fost plăcut impresionat de peisaje în ciuda faptului că sunt unele zone fără asfalt.Fiind aprilie au mai fost câteva zone acoperite de zăpadă, plus foarte mult nisip pe carosabil. Condiţiile precare ale carosabilului m-au făcut să merg mai încet şisă admir sălbăticia naturii. Plimbarea pe malul drept al lacului Bolboci,fiind un lucru pe care vi-l recomand. Am ajuns la cabana Padina pe la 7PM, ceea ce a însemnat că la întoarcere am prins un apus de toată frumuseţea la coborârea pe Transbucegi. De la Sinaia am urmat drumul clasic pe DN1 spre Bucureşti. Toată plimbarea a durat aproximativ 12 ore, cu menţiunea că am făcut foarte multe popasuri, plus că drumul prin Cheile Dambovicioarei l-am parcurs de mai multe ori. Probabil o estimare mai realistă ar fi undeva la 8-10 ore pentru parcugerea circuitului şi cu un popas mai lung pentru masa de prânz. Legat de benzinării, eu am alimentat la Bucureşti, Târgovişte,Predeal şi Ploieşti. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta: 530km Durata : 8~10H Articol preluat de pe motoroute.ro
  10. Un traseu ce debutează spectaculos la poalele carierei de calcar Mateiaş şi continuă cu o serie de serpentine până la mausoleul cu acelaşi nume. După încă câţiva km de curbe stângadreapta urmează o porţiune mai potolită până ajungem în Rucăr. Bucata Rucăr – Bran este o plăcere atât datorită curbelor cât şi peisajelor pe care le oferă. Ce-i drept, experienţa ar fi şi mai plăcută dacă stratul de asfalt ar fi un pic mai bun. Pe parcurs puteţi găsi zone cu denivelări, petice de asfalt sau gropi, mai ales în zona localităţii Rucăr, cât şi pe bucată Moeciu – Bran (care în Aprilie 2017 arăta ca după bombardament, groapă langa groapă). Traseul oferă multe zone de popas cu vederi splendide, ideale pentru a fotografia munţii Carpaţi. Mare atentie la ziua in care alegeti sa parcurgeti traseul, de obicei in weekenduri sau in preajma sarbatorilor nationale este posibil ca drumul sa fie aglomerat. Benzinării găsiţi în Câmpulung, în Rucăr şi Bran. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta: 60km Durata : 50~60min Cum ti s-a parut acest articol ? plictisitor (0.0%) porcarie (0.0%) folositor (0.0%) amuzant (0.0%) interesant (0.0%) super (0.0%) Articol preluat de pe motoroute.ro
  11. Traseul Târgovişte spre Câmpulung pe DN72A este un traseu decent, am putea spune. Nu este un drum care să te impresioneze peste măsură, dar nici foarte plictisitor, asta şi datorită asfaltului care în mai multe zone prezintă denivelări şi gropi (deci mare atenţie!!!). Traseul străbate iniţial o zonă de câmpie cu porţiuni destul de lungi de linii drepte ce lasa in urma pe margini diferite livezi de pomi fructiferi. Drumul devine mai interesantîncepând cu satul Cetăţeni, când începe să urce uşor spre zonele deluroase, iar şoseaua începe să prezinte curbe destul de largi. Ca puncte de atracţie ale traseului, puteţi vizită: în Târgovişte–Curtea Domnească şi Turnul Chindiei (în Aprilie 2017 biletul de intrare era 12Ron), pe parcursul traseului zonaColţii Doamnei şi Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă. Legat de benzinării aveţi mai multe opţiuni marcate pe hartă, în cele două oraşe , Târgovişte şi Câmpulung, iar pe traseu înainte de satul Voineşti există o benzinărie Petrom şi un partener Rompetrol. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta: 68km Durata : 50min User Rating 0 (0 votes) Cum ti s-a parut acest articol ? plictisitor (0.0%) porcarie (0.0%) folositor (0.0%) amuzant (0.0%) interesant (0.0%) super (0.0%) Articol preluat de pe motoroute.ro
  12. Săptămâna trecută, soare, frumos…eu ca prostul la muncă. Mai auzeam trecând câte o motocicletă, eu tot în birou şi cu motorul în faţa clădirii… Zic, bă ia gata, că nu e ce trebuie venitul ăsta cu motorul la serviciu, stau să mă strecor printre şirurile indiene de maşini, îmi trebuie o ieşire afară din oraş. Numai bine, un prieten îşi luase recent un VFR şi ar fi mers oriunde, iar ZX10R-ul lui Alex doar ce primise cadou pentru bună purtare,un RCA pe şase luni. Le „fac o întrebare” la băieţi şi s-a hotărât. Sâmbătă îi dăm bice! Acum să vedem traseul… „Păi intră mă pe motoroute.ro şi găsim noi ceva, vedem şi cum e vremea”…zice băiatul cu VFR-ul, neştiind că o să fie material de filmare pentru site. Pe scurt, 3 minute ca la box, puteţi să vedeţi aici cum a fost ieşirea noastră. Mai jos găsiţi traseul şi mai ales informaţii utile despre starea asfaltului, care a fost crimă pe unele bucăţi. [embedded content] Luminozitatea scăzută din film nu e vreun efect sau ceva, ci a fost o vreme de … stat în casă şi făcut copii motociclişti. Ne-am culcat vineri cu 14 grade, ne-am trezit sâmbătă cu 8 grade şi vânt de era Real Feel -5C la 200km/h (aşa arăta telefonul, nu că am mers noi cu două sute). Am stat la discuţii… ba că e frig… ba că e vânt… ba că să mergem în sud înspre Dunăre…pînă la urmă ne-am văzut pe la 10:30 cu ideea că dacă e prea frig măcar mergem la parada de deschidere a sezonului. Am plecat spre Ploieşti, cum ne cum , am ajuns pe la Urlaţi. Drumul bunicel, până la Ploieşti clasicul DN1, de la Ploieşti la Albeşti-Paleologul două benzi cu ochii după radare…la Sangeru, ne-am tras o poză şi ne-am despărţit de DJ102C luând-o spre Laposel-Glod(DJ235)-Hales(DJ100H). Cum am făcut dreapta, a mai ţinut asfaltul bun…fix două curbe. Nu neapărat drumul oaselor, dar ceva să te facă să înjuri de toţi parlamentarii, fie că erai cu naked sau sport tourer, de super sport nu mai zic… Petice,gropi,valuri şi la un moment dat un drum în lucru.(ce se vede în clip pe la 0:58). Dacă o luaţi pe aici, recomandăm teleportarea până laintrarea în Lapos. De aici drumul plăcut, curbe prin pădure, frumos ce să mai…ne-am amintit fix ce ne-a lipsit pe perioada iernii. La Hales am făcut stânga spre mănăstirea Ciolanu plini de entuziasm. Când am trecut de mănăstire şi am început să urcăm, am crezut că am ajuns la mare. Unde te uitai numai nisip. Nu că era cât să–ţi ajungă de un castel, era cât pentru un ansamblu rezidenţial. S-a dus toată plăcerea, ochii cât cepele, motoretele drepte şi mâna fină pe acceleraţie… Eh bine, inca n-am dat de drumul nasol De la nivelul asta se vede bine asfaltul De unde sa stiu ca e numai nisip ? Traseul îl găsiţi aici, însă aviz amatorilor, probabil va mai trece ceva timp până se va mai duce din nisip. Articol preluat de pe motoroute.ro
  13. Ştiam că o să vină vremea când o să ne uităm cum se pune praful pe echipament în casă…aşa că tot am mai forţat cât am putut să mai învârtim roata. Câteva mesaje şi iată într-o duminică destul de călduroasă(9-10 grade)de Noiembrie îl aşteptam pe Bogdan la Rompetrolul de pe Virtuţii. Aveam un traseu lejer în cap, Braşov pe DN1, înapoi pe Siriu şi înainte de Buzău dreapta pe la mănăstirea Ciolanu, Mizil şi acasă. Traseul îl găsiţi aici: Mă sună Bogdan, vezi că întârzii, nu porneşte bestia… Numai bine, poate se mai încălzeşte, zic eu…Plecăm într-un târziu, ieşim din oraş,frig tati…Oprim la Petrom-ul dinainte de Puchenii Moşneni, acolo o altă gaşcă de GS-uri…zic hai că e bine, nu suntem singurii. De aici înainte nimic notabil, drumul clasic până la Buşteni. Coloana mare, nah weekend, valea Prahovei…dar totuşi nu mă aşteptăm pe sensul ăsta. Ajungem primi în coloană, vedem şimotivul ambuteiajului, în faţă este un convoi militar. Până la Predeal mergem în spatele lor în ritmul melcului,începe să plouă, canci waterproof…pe jos e o mâzgă de toatăfrumuseţea. Încep curbele de după Predeal, pun piciorul jos(gheata, nu genunchiul nebunilor:) ) alunecă tare …panică totală :)) Zic hai să nu o trântesc chiar la ultima ieşire pe sezon, reduc considerabil ritmul…Bogdan peste mine plus două X6-uri care se ţin scai de noi pe curbe. Le fac semn să mă depăşească… Se termină coborârea, soare frumos, uscat pe jos, blană… Mergem pe centură la Braşov având în faţă un Opel Astra break mai vechi. Dă într-o groapă, sare o bucată ce pare să fie arc-ul de la amortizor…mai mergem îi cade altă bucată de tablă…flasuri,claxoane, nimic…îi dă în continuare…îi fac semn lui Bogdan să fie atent…trecem peste o cale ferată, îi cade o bucată de disc de frână,se opreşte omul în sfârşit:)) Îi arătăm roata cu problema, de unde au căzut bucăţile şi mergem mai departe… La Întorsura Buzăului realimentăm şi iar ne întâlnim cu o gaşcă de motociclişti. Valea Siriului aşa cum o ştim, cu bucăţi bune şi mai puţin bune de asfalt, zone unde “se lucrează“, stânga–dreapta…şi-a făcut treaba ce sa mai… Ajungem aproape de Măgura şi o luăm la dreapta spre Hales. O plăcere bucata asta de drum, deşi parcă copacii şi-au mai pierdut din frunze faţă de o săptămâna înainte şi este un picmai aglomerat traseul, mai multe maşini pe parcurs. Măgura – Haleş Măgura – Haleş Măgura – Haleş De la Haleş spre Mizil drumul este destul de prost, sunt porţiuni cu denivalari multe, gropi destul de mari şi mai trebuie luate în calcul şi animalele pe care le întâlneşti prin sate Două vaci au insistat să ne oprim, să le salutăm cum se cuvine. Oricum priveliştea dealurilor pline de viţă de vie este spectaculoasă, mai ales toamna spre inserat. Te fac să uiţide drumul prost. Bine, asta dacă nu dai în gropi de-ţi sar camerele video de pe motocicletă :), cum am păţit noi. Tohani-Mizil Domeniile Tohani recuperând camera video ce fac fetele ? De data asta, fiind pe fugă, n-am avut timp să mâncăm pe nicăieri pe traseu…singura recomandare culinară pe care putem să o facem este OMV-ul din Mizil, fac un cappucinno cu biscuiţişi nişte sandwisuri foarte reuşite. Cum arată 7ore şi 450km în 2min? Cam aşa: Articol preluat de pe motoroute.ro
  14. Muzică şi voie bună la bar la Bobiţă în Las Fierbinţi, zig-zag pe dealurile Istriţei, stânga-dreapta prin pădurile “ruginite” de toamnă, cârnaţi de Pleşcoi, selfie-uri la Vulcanii Noroioşi…toate astea în aproximativ 300km pe motocicletă. Cam asta a însemnat pe scurt ieşirea noastră de toamnă. Un pic amorţiţi de frig şi cu mult chef de vorbă, nu ni s-a potrivit planul de acasă, aşa că a trebuit să mai tăiem din cei 400km pe care îi aveam în cap iniţial. Traseul iniţial era cel de mai jos: După ce ne-am întâlnit la 10:30, am alimentat şi am făcut o mică verificare tehnică, am plecat spre Mizil via Las Fierbinţi. Aici am avut şi primul abandon din motive “meteorologice”.Un zet mai puţin. La Bobiţă la bar, cum se ştie, muzică, antren, atmosfera şi voie bună…. De la Fierbinţi am plecat spre Mizil, trecând pe lângă circuitul de la Adâncată. Noi am făcut dreapta din drumul spre Albeşti Paleologul, pe la Fulga, şi a fost o alegerea nefericită. Drumul este foarte prost, vălurit, şi nici nu ai nimic de văzut, practic este o linie dreapta până la Mizil cu asfalt prost. Recomandăm mai degrabă varianta Albeşti Paleologul – Mizil (DN1B). După ce am realimentat la Mizil am plecat spre Tohani. Cum vii dinspre Ploieşti,după Omv-ul de la intrare peste aprox 500m, este un indicator la stânga spre Tohani (DJ100H). Iniţial asfaltul lasă de dorit, sunt bucăţi surpate, peticite, însă se poate merge destul de bine. Drumul urcă pe dealuri printre podgorii oferind o panorama plăcută. Urmează apoi o zona de pădure. Drumul şerpuit şi culorile toamnei, fac parcurgea acestei zone ideală pentru orice motociclist. Chiar înainte de a intră în Hales, se află Mănăstirea Bradu, cunoscută şi că “Cetatea doamnei Neagă” ce a fost rezidită din temelii în anul 1632. De la Hales am luat-o spre Măgura, sau mai bine zis spre mănăstirea Ciolanu, acesta fiind indicatorul întâlnit în centrul satului. Drumul de la Hales la Măgura, este un “must” pentru riderii din zona, mai ales în perioada toamnei. Curbe în urcare,în coborâre, largi, strânse, ace de par, toate acestea printr-o pădure cu zeci de culori. Calitatea asfaltului pe această bucată este bună, poţi întâlni mici denivelări în zonele reasfaltate. Atenţie, s-ar putea să va întâlniţi cu autocare de tursti, zona fiind destul de frecventată pentru Mănăstirea Ciolanu şi tabăra de sculptură Măgura. Din păcate frumuseţea asta de drum are doar 17km. Manastirea Bradu Padurea Magura Tabara de sculptura Magura Apoi am ajuns la Berca unde am mâncat la Casa Matei. Pensiunea arată foarte bine, fiind aplasata de malul Buzăului, însă legat de mâncare nu putem să spunem că am fost impresionaţi. Am încercat din specificul locului o tochitura “ca la Berca” şi celebrii cârnaţi de Pleşcoi…nu prea ne-au dat pe spate. Tochitura ca la Berca Pensiunea Casa Matei După ce am mâncat, am mers la Pâclele mici ca să vedem “vulcanii mari”. Sună aiurea, dar chiar aşa este. La Pâclele Mari sunt vulcanii noroioşi mici, care probabil nu vă vor impresiona cu nimic, iar la Pâclele mici sunt “adevăraţii vulcani noroioşi”. Drumul este prost, cu multe denivelări şi gropi,traversează multe sate, iar ultimii 4-5 kilometrii sunt pe un drum semiforestier cu dale de beton. Ajunşi la Pâclele Mici, ne-am abandonat motocicletele în parcare şi am urcat un mic deal până la zona vulcanilor. Se poate urcă lejer chiar şi cu cizme moto. Aici intrarea este 4 lei de om, şi tot ce poţi să faci este să admiri unicitatea locului şi a fenomenului şi eventual să-ţi cumperi un breloc sau magnet de la intrare. Am coborât de la vulcani şi am luat-o spre Bucureşti via Buzău-Urziceni. Şi uite aşa am reuşit să ne prindă noaptea pe drum. Să mergi pe întuneric nu este neapărat o experienţă neplăcută, dar cu siguranţă este mult mai plăcută în lunile de vara, nu în octombrie la 7 grade. In cele din urma traseul nostru a aratat asa. Articol preluat de pe motoroute.ro
×