Mergi la conţinut

motoroute.ro

Membri
  • Conţinut

    444
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Days Won

    1
  • Online

    1h 42m 38s

motoroute.ro last won the day on 11 Iunie 2019

motoroute.ro had the most liked content!

Despre mine

  • Sunt
    Motociclist
  • Locatie
    Bucuresti
  • Posesor(oare) de
    Kawi

Metode de Contact

  • Pagina Web
    http://www.motoroute.ro/
  • Facebook
    https://www.facebook.com/iamstreetRide/
  1. Comunicatul de presă al celor de la Yamaha România a venit fix la momentul potrivit, acum când străzile Bucureștiului (și probabil al celorlalte orașe din țară), reîncep să fie aglomerate ca înainte de Coronavirus. În continuare puteți afla care sunt caracteristicile noului Yamaha Tricity 300, acesta urmând a fi disponibil pentru test, la importatorul oficial Motodynamics, spre sfârșitul lunii Iunie. Yamaha duce segmentul Urban Mobility la nivelul următor prin lansarea nou-nouţului Tricity 300 – un model inteligent şi modern cu 3 roţi, cu cele mai bune specificaţii din clasă şi cu o calitate de construcţie premium. Stilul său dinamic aduce un aspect nou original şi sportiv pe străzile oraşelor şi, fiind cel mai uşor model din clasa lui, este ideal şi pentru clienţii începători. [embedded content] Uşor de pilotat şi accesibil pentru deţinătorii de permis de conducere de categoria B*. Tricity 300 poate fi condus de clienţii care au permis de conducere complet de categoria B. Sistemul său cu mai multe roţi de înclinare (LMW), o exclusivitate Yamaha, îi oferă o manevrabilitate sportivă, agilă şi încrezătoare, cu un caracter care îl face uşor de utilizat. Cele două roţi frontale înseamnă că pilotul beneficiază de tracţiune faţă suplimentară şi de suficientă putere de frânare de la cele două discuri frontale, iar acest aspect întăreşte senzaţia de stabilitate. Şasiul uşor are o distribuţie a greutăţii faţă-spate de circa 50:50 cu pilotul la bord, iar aceasta – alături de geometria optimizată a direcţiei – contribuie la direcţia naturală şi stabilitatea extraordinară a acestui Tricity 300, ceea ce îl face ideal pentru piloţii care conduc pentru prima dată vehicule pe 2 sau pe 3 roţi. Stil sportiv dinamic Îmbinând elementele de stil de la cele mai bine vândute scutere MAX Sport de la Yamaha cu o tuşă din ADN-ul motocicletei NIKEN Sport Touring, Tricity 300 este unul dintre modelele cu 3 roţi cu aspectul cel mai dinamic din clasa lui. Botul scurt şi îngust îi pune în evidenţă caracterul agil şi uşor, iar diametrul mare – de 14 inch – al roţilor din faţă şi pneurile late – cu secţiunea de 120 – creează impresia de stabilitate şi tracţiune a părţii frontale. Motor BLUE CORE puternic, cu funcţionare neîntreruptă şi economic Noul model Tricity 300 este propulsat de cel mai recent motor BLUE CORE de la Yamaha – un motor care are unul dintre cele mai sofisticate designuri din categoria sa şi care oferă un echilibru ideal de performanţă, economie şi versatilitate. Motorul SOHC de 300 cmc în patru timpi şi răcit cu lichid, cu un singur cilindru şi 4 supape, se bazează pe designul avansat utilizat de cel mai bine vândut scuter sport, XMAX 300, şi furnizează o accelerare rapidă, alături de o bună eficienţă a consumului de combustibil şi un caracter mai ecologic. Specificaţii premium Pe lângă faptul că este cel mai uşor model din clasă, specificaţiile ridicate ale acestui Tricity 300 includ o serie de caracteristici premium, printre care frâne cu disc de diametru mare, cu un sistem de frânare unificat şi ABS pentru un control sporit pe o mare diversitate de suprafeţe carosabile. Spaţiul mare de depozitare de sub şa poate adăposti două căşti integrale sau o cască integrală şi o servietă de dimensiunea A4, iar compartimentul este prevăzut cu iluminat intern cu LED. Printre celelalte caracteristici standard se numără funcţionarea cu cheie inteligentă şi un sistem de control al tracţiunii,dar şi tablou de bord LCD uşor lizibil şi o frână de mână. Sistem de asistenţă la blocarea înclinării O caracteristică cheie a noului Tricity 300 este sistemul său de asistenţă la blocarea înclinării, care asigură confort suplimentar, ajutând vehiculul să rămână în poziţie verticală atunci când este oprit.Imediat ce se deschide acceleraţia, sistemul de asistenţă la blocarea înclinării se dezactivează automat, permiţându-i pilotului să pornească de pe loc lin şi fără efort. Contribuind la menţinerea temporară a modelului Tricity 300 în poziţie verticală, sistemul de asistenţă la blocarea înclinării face mai uşoară şi amplasarea vehiculului pe cricul principal. Noi pachete de accesorii şi o gamă largă de accesorii originale Fiecare client are propriul stil de viaţă, cu un set diferit de priorităţi, iar Yamaha a dezvoltat trei noi pachete de accesorii, cu o gamă de produse alese cu grijă, care să se potrivească cerinţelor individuale.Conţinând un parbriz sport, un suport pentru plăcuţa de înmatriculare şi praguri din aluminiu, Pachetul sport oferă un plus de dinamism şi un aspect şi mai sportiv! Datorită senzaţiei sale de stabilitate şi încredere, Tricity 300 este ideal pe tot parcursul anului, iar Pachetul de iarnă conţine o apărătoare de ploaie, încălzitor de mânere şi deflectoare oglinzi, pentru mai mult confort pe vreme rea şi rece. Pentru mai multă utilitate şi comoditate, Pachetul urban încorporează un parbriz înalt, un suport spate şi o cutie de bagaje de 39 l care fac modelul Tricity 300 şi mai potrivit pentru navetă. Gama Yamaha de accesorii individuale pentru Tricity 300 evoluează constant, iar linia cuprinzătoare este completată acum de o serie de produse noi, printre care o selecţie de tobe de eşapament de tip slip-on, un convertor catalitic şi o şa confortabilă. Fiecare produs inclus în cele trei noi pachete de accesorii poate fi cumpărat şi individual, ceea ce le permite clienţilor să-şi creeze propriul Tricity 300, care să se potrivească nevoilor şi dorinţelor lor. Gama de accesorii originale şi de îmbrăcăminte se dezvoltă în continuu, informaţii complete fiind disponibile pe www.yamaha-motor.eu Preţ şi disponibilitate Disponibil în trei culori, Nimbus Grey, Tech Kamo și Gunmetal Grey, Tricity 300 va fi pe piață în iulie 2020 la prețul de 8.100 Euro. Caracteristici esenţiale ale modelului Tricity 300 Model Urban Mobility nou cu 3 roţi şi senzaţie de stabilitate sporită Uşor de pilotat de clienţii începători cu permis de conducere complet de categoria B* Stil modern, inteligent şi activ, cu calitate premium Sistem de asistenţă la blocarea înclinării, pentru mai multă comoditate Motor BLUE CORE de 300 cmc, economic, puternic şi silenţios Cea mai mică greutate din clasă, pentru agilitate mulţumită greutăţii reduse şi parcare cu uşurinţă Depozitare pentru 2 căşti integrale sau o cască integrală şi o servietă de dimensiunea A4 Lumini cu LED, tablou de bord LCD şi funcţionare convenabilă folosind cheia inteligentă TCS, ABS, sistem de frânare unificat şi frână de mână * În conformitate cu legile locale în vigoare, pot exista limitări şi restricţii în funcţie de ţară. [embedded content] Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  2. De multe ori când suntem la ghidonul motocicletei noastre se întâmplă să ne imaginăm că pilotăm un avion la joasă altitudine. Nu știm dacă există vreo asemănare reală sau totul este doar în capul nostru, așa că am vrut să vedem ce părere are un pilot de avion, ce împărtășește aceeși pasiune pentru două roți. Vio Ludușan este un român stabilit în Canada încă de când avea 12 ani, în 1993 plecând din România împreună cu familia. Meseria sa este de pilot de avion comercial , având peste 4000 de ore de zbor, multe dintre zboruri desfășurându-se în zona arctică a Canadei, efectuând în trecut sute de misiuni de intervenție și salvare. Timpul liber și-l împarte între familie, prieteni și ghidonul motocicletei sale Triumph Triumph 800XCx. Curioși să aflăm ce simte un pilot de avion când schimbă manșa cu ghidonul, i-am pus câteva întrebări. Mai ales că Vio a reușit performanța să pună vreo 10.000km pe bordul motocicletei în 24 de zile, într-o călătorie care ar face invidios orice rider. Când o să vedeți pozele de mai jos și traseul parcurs, o să ne dați dreptate. 1.Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă? Mă numesc Vio Ludusan, am 39 de ani și locuiesc în Kingston, provincia Ontario, Canada. M-am născut în Alba-Iulia, iar în 1993, la vârsta de 12 ani, am emigrat cu familia în Canada. Ne-am stabilit în Windsor, Ontario la granița cu Detroit, USA. Din 2002 până în prezent am locuit în multe părți ale Canadei, precum Calgary, Vancouver și Winnipeg. Sunt căsătorit și avem o fetiță de aproape 6 ani. Înainte de a-mi lua permisul de motociclist am fost doar șofer de mașină, iar prima experiență pe două roți (motorizată) a fost cu un scooter închiriat când am fost într-o vacanță în Insulele Cook (Cook Islands) din sudul Pacificului. Mi-am cumpărat prima motocicletă destul de târziu, când aveam 36 de ani. A fost un Honda CBR300R, care am luat-o la mâna a doua. A fost foarte bună pentru a învăța și a căpăta un pic de experiență. Vara anului 2017 am petrecut-o mult pe două roți, explorând cât se poate din sudul provincie Manitoba și a orașulului Winnipeg, unde am locuit circa 7 ani. Mi-am făcut și mulți prieteni noi, motocicliști, cu care țin încă legătură chiar dacă între timp m-am mutat in alt oraș și altă provincie. Pe scooter in Rarotonga, Cook Islands. Iunie 2012 Prima motocicleta:Honda CBR300R 2.Am văzut că jobul tău de zi cu zi este pilot de avion. Există în rândul motocicliștilor o asemanare între mersul cu motocicleta si pilotatul avioanelor, un prieten numea motocicletele “aripi pentru zbor terestru”. Tie cum ți se pare, sunt comparabile senzațiile ? Da. Absolut. Sunt pilot civil și momentan lucrez la una din cele mai mari companii de transport regionale din Canada pe aeronava “Dash 8” . Înainte de asta am fost pilot pe avioane de marfă (B1900C) și pe avioane de ambulanță (King Air 200 și Learjet 35A), un fel de SMURD, unde am efectuat sute de misiuni de intervenție și salvare, la fel de fel de cazuri. A fost o experiență unică, mai ales că am zburat foarte mult în zona arctică a Canadei. Mersul cu motocicleta este foarte asemănător cu pilotajul din mai multe puncte de vedere. Sunt activități excitante și pline de adrenalină. Consider că ambele pot avea consecințe grave dacă nu ești pregătit, atent și nu planifici bine zborul, sau în cazul nostru mersul cu motocicleta. “Decizia de a te urca la ghidon este la fel de importantă cu cea de a urca în spatele manșei unui avion…” Procedura de aterizare in arcticul Canadian, la unul din cele mai periculoase aeroporturi din lume: Pangnirtung, Nunavut. Instrumentele de bord (si navigatie), Garmin 1000 cu Syntetic Vision sunt absolut cruciale in asemenea conditii. Ani de zile si mii de ore de zbor a trebuit sa ajung comandant pe acest avion: King Air 200. Undeva in Northtumberland County, Ontario cu Triumph Tiger 800XCx Primele trei lucruri care le iau în cosiderare sunt: a.Sunt în formă să mă urc pe motocicletă? Mai precis: Sunt odihnit, supărat, stresat, accidentat, bolnav? Starea psihică și fizică este extrem de importantă. Dacă ceva nu este în regulă, poate duce la neatenție sau inabilitatea de a performa cerințele la un nivel acceptabil. b. Motorul este în stare tehnică bună? Din păcate nu sunt genul de motociclist care are prea multe înclinații mecanice. În schimb sunt foarte diligent cu revizia tehnică a motoruli și îl duc la dealer de fiecare dată când trebuie sau când nu sunt sigur de ceva. Întradevar astea costă bani, dar alternativa e mai scumpă. De exemplu, la fel ca la avion, înainte să mă urc pe motocicletă fac un “walk around” adică o verificare tehnică vizuală. Mă uit ca motocicleta să nu fie avariată, rotiile sunt okay, nu curg lichide din motor, farurile, semnalizatoarele funcționează, etc. c. Este vremea adecvată pentru a merge cu motocicleta? Un alt factor foarte important ca pilot este verificarea vremii. De multe ori a trebuit să amân sau să anulez zboruri pentru că vremea nu a fost favorabilă. La fel și cu motocicleta. De multe ori am așteptat zile întregi, poate chiar săptămâni să ies pe stradă, dar a început să plouă, vântul era prea puternic, drumurile nu erau favorabile, etc. Evident, limitele astea variază de la om la om, și experiența fiecăruia joacă un rol foarte important. Este esențial să-ți cunoști propriile limite ca și rider, dar și limitele motocicletei. Ce poate face un BMW R1200 nu poate face o Honda CBR, sau invers. La fel se poate spune și despre un motociclist cu zeci de ani de experiență comparat cu cineva ca mine, care are doar 3 ani. Experiența se poate compensa un pic cu “maturitate” și “decizii bune”. Este okay să spui “Nu”. Un proverb al piloților este: “Superior decisions reduce the need for superior skills”. 3. Are un pilot de avion, aceleași emoții , același entuziasm când se urcă pe motocicletă ? Te intreb asta pentru ca eu, înainte să merg cu motocicleta, zborul cu avionul, mai ales accelerația de la decolare, era una dintre senzațiile cele mai placute si impresionante, care după un timp parca s-a mai diminuat și îs curios dacă în cazul tău nu este exact invers 🙂 Da și nu. Este important să punctez că sunt un pilot cu experiență, actual am peste 4000 de ore de zbor. Am făcut academia de aviație 3 ani, după care am zburat mulți ani, în cele mai grele condiții imaginabile (Arcticul Canadian). Această experiență m-a făcut să fiu comfortabil și sigur pe mine ca aviator. Ca motociclist, mă consider încă începător. Emoțiile care le am pe motocicletă pot fi comparate cu emoțiile care le-am avut la începutul carierei mele. Au fost, mai ales în școala de pilotaj, momente care au fost emoționante și pline de adrenalină. Aș putea da două exemple haioase, unul cu avionul, altul cu motocicleta care au fost comparabile. Prima mea ieșire “la simpla” (Solo), adică fără instructor de zbor a fost la o tură de pistă. După una din orele de antrenament, instructorul, un fost pilot a Forțelor Aeriene Maghiare, mi-a zis “Okay, acum ești pregătit să ieși singur la zbor”. M-a luat puțin prin surpridenere. Aveam doar 17 ore de zbor atunci, toate fiind sub supragheverea instructorului, și încă nu eram prea sigur pe mine. Am pornit avionul, m-am deplasat spre pistă și am decolat. La un moment dat, m-am uitat la scaunul din dreapta, unde eram obișnuit să-l văd pe Istvan, dar de data asta era gol. Țin minte că mi-am zis cu voce tare “Ești singur aici, nu te ajută nimeni, așa că trebuie să aterizezi acest avion…” Zborul a fost foarte scurt, o decolare, tură de pistă și aterizare, dar a fost un moment foarte important în viața mea. La fel și când m-am urcat prima dată pe motocicleta mea. Am fost s-o iau de la dealer, iar după ce am ieșit din parcare eram pe o stradă destul de aglomerată. Căutam niște străduțe laterale să-mi încerc noua jucărie, dar nu m-am încadrat bine în trafic și mi-a fost teamă să o iau pe banda din stânga, așa că am făcut la dreapta, și iarăși la dreapta, și iarăși, până am ajuns unde am vrut. După vreo 15 minute m-am obișnuit cu noul motor și am plecat încet spre casă, dar cu ochii în patru. A fost un pic stresant, dar foarte bucuros că am reușit să finalizez prima mea “drumeție” cu motorul dintr-o parte în alta a orașului. Țin să precizez că singura experiență pe motocicletă până atunci fusese când am făcut școala, în poligon. Ca și în aviație, cu timpul devin tot mai comfortabil și încerc să-mi împing limitele personale, cum ar fi mersul off-road. Sunt niște skill-uri la care încă trebuie să lucrez mult ca să le perfectionez. 4. Tu trăiești în Canada de mai bine de 27 de ani, iar în general lumea are impresia despre canadieni că sunt foarte respectuoși și amabili unii cu ceilalți. Se vede lucru acesta și în trafic? Cum este să fii motociclist în Canada, sunt oamenii mai atenți, mai grijulii sau ca motociclist te confrunți cu aceleași probleme de peste tot ? Chiar dacă mă consider începător ca motociclist, conduc mașina de la vârstă de 16 ani. Am avut ocazia să conduc foarte mult prin Canada (evident), SUA, vestul Europei, Australia, UK, Irlanda, România și Corea de Sud. În general pot spune că oamenii sunt la fel peste tot. Sunt șoferi buni și șoferi răi; șoferi cu experiență și șoferi cu mai puțină experiență. Cred că problema în România nu sunt șoferii, ci infrastructură rutieră care nu este la același standard cu alte țări din UE sau Canada / USA. Din păcate asta contribuie mult la starea șoferilor români. Este frustrant să parcurgi 200 de km în 4 ore când s-ar fi putut face în jumătate de timp. Canada are avantajul că este o țară mare, iar drumurile aici sunt mult mai largi decât cele din Europa. Un lucru care pot spune că-mi place mai mult aici este grijă pe care șoferii o acordă pietonilor. Ca motociclist, ne “lovim” de aceleași probleme pe care le au și cei din România: șoferii de mașini nu ne văd. Am auzit scuza asta de multe ori “O îmi pare rău, nu te-am văzut”. Am avut câteva cazuri în care am fost foarte aproape să fiu lovit, și din păcate odată chiar s-a întâmplat. Aceiași replică, de fiecare dată. 5. Triumphul Tiger 800 de ce l-ai ales, ce ți-a plăcut la el? Visul meu a fost să-mi cumpăr un BMW R1200GSA. Din păcate a fost cam scump pentru mine și neavând prea multă experiență am zis că nu e încă momentul. Am decis să-mi cumpăr o motocicleata mai mică și mai ieftină, dar tot ceva asemănător. M-am gândit la BMW F700 sau F800. În 2018 am fost cu famlia într-o mică excursie în Oxford, UK, unde am vizitat un dealer Triumph. Mi-a plăcut foarte mult Tiger-ul 800 și când m-am întors în Canada, m-am dus la cel mai aproape dealer de Triumph… care era la 800 km de unde locuiam eu. Norocul a fost că eram în timpul serviciului și zburasem la Saskatoon în ziua aia, în provincia Saskatchewan. Am avut ocazia să le văd pe amandoua (BMW și Triumph). Ca aspect mi-a plăcut mai mult BMW, dar motorul și optiunile de pe Tiger au fost mai pe placul meu. Unul din lucrurile importante pe care le-am vrut, a fost “Cruise Control”. Din păcate BMW nu avea, iar pe Triumph 800XCx era standard. A fost o decizie destul de grea, fiind mare fan BMW, dar până la urmă Triumph-ul a fost un motor mai bun pentru mine. Prețul nu a avut nimic de a face cu alegerea mea, ambele fiind similare, cu o diferența de câteva sute de dolari. Motocicletă nu am dus-o imediat acasă, deoarece eram încă programat să zbor. Am aranjat cu cei de la magazin să mă întorc după ea peste câteva săptămâni. 6. Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut cu motocicleta și care a fost senzația să pleci pentru prima oară într-o tură mai lungă? Primul drum mai lung cu motocicleta a fost când am luat Triumph-ul. M-am trezit dimineața devreme, am plecat la aeroport și am zburat din Winnipeg la Saskatoon. După formalitatiile de preluare ale motocicletei, inclusiv câteva poze, m-am urcat pe motocicletă și am pornit spre casă… la 800 km distanță. N-am reușit să ajung într-o zi, așa că am înoptat undeva la jumatea drumului. Peisajul nu a fost cine știe ce, chiar dimpotrivă, Saskatchewan e un fel de Câmpia Bărăgan, dar mult mai mare. Mergi în linie dreaptă ore întregi. Cruise control a funcționat formidabil. Am ajuns a doua zi acasă și am fost extrem de bucuros că am reușit să îmi au o motocicletă exact cum mi-am dorit. Nu cred că soția a fost așa de încântată, dar fetița (care avea atunci 4 ani) a fost foarte entuziasmată. I-a plăcut foarte mult culoarea albastră. 7.După o lună și un pic după ce ai luat Tiger-ul, aveai deja 10.000km la bord. Pe unde ai făcut atât de mulți kilometri și cum a fost ? După cum am precizat mai sus, pe 25 aprilie, 2018 am adus motocicleta din Saskatoon la Winnipeg. La scurt timp, pe 16 mai, am pornit în cea mai lungă excursie pe care am făcut-o ca adult:Winnipeg – Los Angeles. Am traversate multe state și provincii: North Dakota, South Dakota, Wyoming, Colorado, Utah, Arizona, California, Oregon, Washington (State), British Columbia, Alberta, Saskatchewan (dinou) și în final Manitoba. A durat 24 de zile și am parcurs peste 10.000 de km. Inițial am vrut să merg spre Pacific, trecînd prin Yellowstone National Park, dar prognoza meteo anunța temperaturi mult prea scăzute pentru mers cu motocicleta și mai ales înnoptatul în cort. Fiind în munți, Yellowstone are clima foarte diferită de campiile centrale ale Canadei și Americii, mai ales primăvara. Cu toate că traseul nu mi-a ieșit așa cum am planificat inititial, nu a fost nicio problemă. Am trecut prin Badlands National Park în South Dakota, Mount Rushmore faimosul muntre care are sculptat în el chipurile președinților Washington, Jefferson, Roosevelt și Licoln. Am trecut prin Denver și Aspen Colorado și Moab Utah, care este un paradis al iubitorilor de sporturi pe 2 sau 4 roți. Am continuat traseul spre sud, faimosul Monument Valley, care până atunci doar în filmele Western îl văzusem. După ce am traversat deșertul din estul Californiei, am ajuns în final în Los Angeles / Santa Monica, California, după 11 zile pe drum. Am petrecut două zile în zona Los Angeles, unde am fost găzduit de o fostă colegă din generală (Alba-Iulia) care între timp se stabilise în America. A fost bine venit să dorm într-un pat după ce îmi petrecusem multe zile pe saltea în cort. Excursia a continuat, de data asta pe faimosul traseu Pacific Coastal Highway, care șerpuiește coasta de vest a Americii. Am trecut prin “țara vinului” American, San Francisco, și zeci de orășele și sătucuri pe marginea oceanului. Din fericire nu am avut nici un strop de ploaie, ceea ce a făcut excursia să fie extrem de plăcută și comfortabila și pe motor și în cort. Am ajuns într-un final în Canada, în zona Vancouver, British Columbia, după care am traversat Munții Stâncoși pe Highway 3, de la Hope, BC la Pincher Creek, Alberta. Excursia s-a terminat pe 8 iunie cu un “maraton” de aproape 1200 km traversând Alberta, Saskatchewan și o mare parte din Manitoba. În timp ce eu am fost în această excursie, soția și fetița noastră au mers în vacanță în România. Suntem un cuplu care ne iubim și ținem mult unul la altul, dar ne și respectăm independența și faptul că avem nevoie să petrecem timpul nostru separat, măcar o dată pe an. Ea este o femeie independentă și admir foarte mult asta la ea. Cum spun multora: “Suntem căsătoriți, nu legați unul de altul”. Suntem obișnuiți cu asta, prin natura serviciului meu, unde sunt plecat des de acasă (cam 15 zile pe lună). În fine, înțelegerea a fost așa: “Mergi și faci ce vrei, dar pe 8 iunie ești acasă să ne iei de la aeroport”. Din cauza că nu mi-am planuit 100% traseul spre Canada am întârziat un pic, așa că în ultima zi am fost forțat să parcurg 1200 de km din Alberta până acasă în Winnipeg. A fost cum te așteptai sau ți-au fost depășite așteptările ? Așteptăriile au fost depășite 100%. Am văzut frumuseți unde nu mă așteptăm, am cunoscut o mulțime de oameni interesanți și m-am bucurat cu adevărat de frumusețea Americii de Nord. Am avut noroc foarte mare cu vremea, dar am și fost foarte atent, alegându-mi traseul după condițiile meteo. Am folosit foarte mult aplicația “Weather BUG” și website-ul meteo de aviație (Aviation Weather Center și NAV Canada). A trebuit să fac două schimburi de ulei la motocicletă, dar în rest nu am avut nici o problemă cu ea. A mers extraordinar de bine, în toate condițiile. 8. În Canada care sunt locurile tale preferate de plimbat cu motocicleta? Ce locuri ai recomanda unui motociclist să viziteze atât pentru frumusețea drumului în sine cât și pentru priveliște sau atracții turistice? Canada este a doua țară din lume ca suprafață geografică. Ca pilot am avut oportunitatea să văd fiecare provincie și teritoriu Canadian. Dacă dorești să conduci din Tofino, British Columbia (Pacifc) în St. John’s, Newfoundland (Atlantic) sunt vreo 7500 de km. E la fel ca distanța între București și Ulaanbaatar, Mongolia (trecând prin Ukraina / Rusia). Diversitatea peisajului este foarte variată. Eu greu să recomand un loc anume. Toate au farmecul lor, dar pentru motocicliști Munții Stâncoși (Rocky Mountains) în Alberta și British Columbia sunt cei mai populari. Pentru cei care vizitează Canada prima dată, recomand ruta: Calgary – Vancouver. Banff, Lake Louise, Revelstoke, Kelowna sunt doar unele din punctele turistice care se pot vizita. În estul Canadei, Prince Edward Island, Cape Breton – Nova Scotia, Saguenay River Valley – Quebec, etc. Provincia unde locuiesc eu, Ontario este extrem de mare. Northtumberland County, Prince Edward County (să nu fie confundant cu Prince Edward Island, care e provincie în estul Canadei) , Niagara Peninsula și Ottawa River Valley. Bineînţeles nu se poate să nu menționez Alaska Highway prin Alberta, British Columbia și Yukon. Mai țin să precizez că hochei în Canada este o religie și majoritatea din noi suntem devotați acestui “cult” 😊 Echipa mea favorită, Detroit Red Wings, (“din păcate”) nu este Canadiană, ci din Detroit, USA. E normal, având în vedere că am crescut în Windsor, care este exact pe granița cu Detroit, așa că îi consider echipa “locală”, chiar dacă nu suntem în aceiași țară. 9. De-a lungul timpului, în plimbările tale, ai avut vreodată probleme sau să fii în situații periculoase? Mă refer atât probleme tehnice cât și la accidente. Din păcate da. Cred că fiecare motociclist a avut la un moment dat un moment neplăcut. Acum un an și jumate am fost lovit de un SUV undeva în Michigan, USA. Eram într-o mică excursie de câteva zile, iar un șofer neatent m-a lovit din spate în timp ce eu eram oprit în trafic. Din fericire nu am avut răni grave, rupturi sau altceva. Motorul a fost și el puțin avariat dar nimic major. Cei de la Inglis Cycle Works, în London, Ontario l-au reparat repede și bine. Momente mai tensionate le-am avut în orașele mari ale Americii și Canadei. Traficul in Los Angeles este foarte aglomerat. Trebuie să fi foarte atent. Din punct de vedere tehnic, nu am avut absolut nici o problemă cu motocicleta. Am spart un semnalizator odată când m-am dezechilibrat într-o parcare și am trântit motorul pe jos. L-am schimbat rapid și am continuat drumul. 10.Legat de accidente, crezi că ai fi putut fi evitate într-un fel, sau privind înapoi, poate dacă ai fi făcut anumite lucruri altfel rezultatul ar fi fost altul? Sincer nu știu. Ca motociclist aplic metoda “ești invizibil șoferilor” așa că încerc eu să evit cât mai mult situațiile periculoase. Sunt cu ochii în 4 tot timpul. Încerc să anticipez mișcarea celorlalți, dar din păcate nu poți să prevezi toate scenariile. În cazul accidentului meu, nu pot să-mi imaginez ce aș fi putut face diferit, decât să îmi fac motocicleta mai vizibilă, fapt care l-am și făcut. Am pus benzi reflectorizante pe cutiile din spate, și sper să ajute un pic. Am schimbat și echipamentul, alegând varianta “High-Viz”, culori care nu îmi plac neapărat, dar ajută să fiu văzut de cei în spatele volanului. 11. Am văzut că pui mare preț și pe purtarea echipamentului de protecție ? Așa ai fost de la început sau a fost o concluzie la care ai ajuns cu timpul, în urma experienței ? (te întreb pentru că se întâmplă câteodată cu cât mergi mai mult cu atât să devii mă conștient de riscuri, la fel cum se întâmplă și invers, să mergi mai mult fără incidente și să renunți la anumite echipamente crezând că ție n-are cum să ți se întâmple) Evident. Echipamentul de protecție este la fel de important ca starea tehnică a motocicletei. Din sutele de misiuni de salvare ca pilot de ambulanță, am văzut o grămadă de tragedii, accidente și oameni mutilați din cauza accidentelor cu motocicleta, ATV, snowmobile, etc. Purtatul căștii de protecție este obligatoriu prin lege în Canada (din păcate nu în toate statele din SUA), dar și restul e important. O căzătură minoră la 50 km/h în pantaloni scurți poate avea consecințe grave. Tot echipamentul este important, începând cu casca și terminând cu bocancii. Nu sunt cadru medical, dar nu e nevoie de asta să înțelegi ce înseamnă să ai fractură la coloană, gâtul rupt sau piciorul amputat. O statistică în SUA spune că șansă este de 30 de ori mai mare să mori în accident de motocicletă decât în accident de mașină. Cred că majoritatea care se urcă pe două roți realizează asta. Nu putem elimina acest risc 100%, dar putem reduce aceste numere oribile. Nu e vorba doar de sănătatea și viața noastră aici. E vorba și de familia care poate fi afectată de un accident de acest gen. De fiecare dată când mă urc pe motor îmi spun “Scopul nr. 1 azi e să te întorci la familie întreg…” 12. Pentru cei ce sunt la început sau își doresc să devină motocicliști, ce sfaturi le-ai da? La ce să fie atenti, ce să facă, ce să nu facă ? Ce crezi că tu ai făcut bine când ai început sau ce crezi că ai face altfel poate, dacă ai începe iar? Având în vedere că sunt și eu cât de cât începător, nu știu dacă sunt în postura să dau sfaturi. Sunt motociclișți mult mai experimentați ca mine. Cu toate astea, eu am început să merg pe motocicletă la 36 de ani. Lipsa de experiență am compensat-o un pic cu maturitatea și prudența. Nu mi-a fost rușine să recunosc că sunt începător, și de multe ori când am fost în grup cu alții le-am zis frumos că eu voi rămâne în spate că nu sunt comfortabil să țin pasul cu cei mai experimentați ca mine. Am luat-o încet, încet împingând limitele comfortului pas cu pas. Nu am ieșit pe ploaie prima dată, nu am mers cu viteză, nu am mers pe autostradă și am ales să ies cu motocicleta în zone mai puțin aglomerate. Cu timpul, am învățat și m-am obișnuit cu scenarii diferite. Țin să precizez că în cei 23 de ani de condus (mașina) nu am luat niciodată amendă de viteză. Ca regulă de bază nu merg mai mult de 5 – 10 km peste limita de viteză. Amenzile în Canada ustură și ca urmare rata la asigurare crește exponențial. Sunt multe motive să nu gonesc ca nebunul. Asta e părerea mea și dacă alții cred altceva, e alegerea lor. Dacă aș fi să dau sfaturi celor începători, mai ales tinerilor: 1. Poartă echipament full. Nu vă zgârciți la asta. E mai important decât motocicleta. Echipamentul să fie cât mai vizibil. Mersul în tricou, pantaloni scurți, șlapi etc. trebuie evitat 100%. 2. Ține motocicleta într-o stare tehinca foarte bună. Revizia tehnică trebuie făcută precum recomandă producătorul. (Manualul tehnic e important să îl citim și să știm măcar ce trebuie făcut) 3. Urmează regulile de circulație și nu depășii viteza. 4. Nu brava. 5. Condu motorul în acord cu condițiile meteo 6. Cunoaște-ți limitele și fi realist. Faptul că unii din prietenii tăi fac una și altă, nu iseamna că și tu poți, sau trebuie să faci la fel. Am colegi care sunt foarte buni la off-road. Merg în locuri care eu încă nu aș avea încredere să merg. N-am destulă experiență.Cu timpul… voi avea… 7. Nu conduceți sub influența alcoolului, medicamentelor sau dacă nu eșți în formă fizică și psihică în acea zi (poate nu ai dormit bine, poate te-ai certat cu prietena, ai probleme majore în viață, etc.) Acestea pot duce la neatenție și pot avea urmări grave. 8. Alege-ți traseul în funcție de motocicletă și skill. După cum spuneam, nu mergi cu un CBR600 pe câmp… 9. Gândește la consecințele care se pot ivi după un accident, și pentru tine și pentru cei dragi. 10. Încearcă să asculți sfaturile celor care au mai multă experiență ca tine. Poți învăța multe lucruri de la ei. Avem o expresie în avitie: “Învață din greșelile altora. Nu vei avea oportunitatea să le faci pe toate” Pasiunea este importantă, dar viața e doar una. Trebuie să facem această pasiune cu prudență și maturitate. Baftă și asfalt uscat! Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  3. Acum câteva luni la EICMA, vedeam pentru prima oară noile motociclete BMW F900R și F900XR ce împărtășesc același motor în doi cilindri de 895cc derivat din cel de pe F 850GS. F900XR, căci despre el vom vorbi în continuare, este interpretarea bavarezilor pentru clasa sport touring de cilindree medie, desi pe site-ul celor de la BMW Motorrad Romania, il veti gasi la Adventure. Desingul este inspirat pe de o parte de conceptul 9cento pe care l-am văzut la Villa d’Este în 2018, cât și de fratele mai mare S1000XR. Un lucru foarte interesant este prețul de pornire de 11.400EUR cu TVA, pentru care vei primi standard: Display color TFT cu BMW Motorrad Connectivity,Far cu LED (fază lungă/scurtă),Semnalizatoare cu LED,ASC,Moduri de pilotaj Rain/Road,Manete de frână și ambreiaj reglabile, Priză de 12V,Parbriz reglabil și bineînțeles noul propulsor de 895cc care dezvoltă 105 CP la 8.500 rpm și un cuplu maxim de 95 CP la 8.000 rpm. Dacă vreți să vedeți cum arată bordul TFT (același ca pe restul modelelor BMW curente) și cum se aude noul motor, am făcut acest clip. [embedded content] Fișa tehnică: Motor cu doi cilindri în linie, în 4 timpi, răcit cu apă, patru supape pe cilindru, doi arbori cu came în chiulasă, ungere cu carter uscat Capacitate cilindrică: 895 cmc, alezaj x cursă (mm): 86 mm x 77 mm. Putere maximă: 77 kW (105 CP) la 8.500 rpm , cuplu maxim: 92 Nm la 6.500 rpm, raport de compresie: 13.1 :1 . Cutie de viteze cu 6 trepte, integrată în blocul motor, ambreiaj multidisc în baie de ulei (anti-hopping), acționat mecanic, transmisie finală pe lanţ. Cadru din oțel, tip pod. Basculă cu două brațe turnată din aluminiu. Suspensia față: Furcă telescopică inversată, Ø 43 mm ne-ajustabila. Suspensia spate: monoamortizor cu reglare pe preîncărcare şi revenire. Cursă roată faţă: 170 mm, cursă roată spate: 172 mm. Frână faţă hidraulică cu dublu disc din oţel Ø 320 mm, etrieri radiali Brembo cu 4 pistonaşe, ABS. Frână spate hidraulică cu disc din oţel Ø 265 mm, etrier flotant cu un pistonaş, ABS. Anvelopă faţă: 120/70ZR17M/C (58W), anvelopă spate: 180/55ZR17M/C (73W). Lungime: 2,160 mm, ampatament: 1,518 mm, înălţime la şa: 825 mm (OE kit coborâre suspensie: 775 mm, OE șa joasă: 795 mm, OA șa înaltă: 840 mm, OA șa confort: 845 mm, OE șa extra înaltă: 870 mm). Masă la plin: 219kg Capacitate rezervor benzină: 15.5 litri, consum mediu: 5,7 ltr./100 km. (*in testul nostru) Preţ de pornire în România: 11,400€ Noi am avut în test varianta Sport care este ușor de identificat prin culoarea roșie și parbrizul mai mic, însă pe lângă asta avea și o serie de dotări opționale foarte utile. Lista dotărilor cât și ce impresie ne-a lăsat motocicleta o puteți vedea în clipul de mai jos. [embedded content] Insa nu am stat cu ea doar in oras, pe parcursul celor 3 zile cat am imprumutat-o de la BMW Motorrad am scos-o la o tura pe unul dintre traseele noastre preferate de testat motociclete DC133 + DC11C Motor - 7.5/10 Ciclstică , manevrabilitate și frâne - 7.7/10 Dotări standard - 9/10 Fun factor - 7.5/10 Raport calitate / preț - 9/10 Părerea noastră F900XR calca pe urmele fratelui mai mare S100XR, dar nu complet. In ciuda faptului ca este cu 7kg mai usor decat S1000XR asta nu inseamna ca este si mai agila. Este mai degraba o motocicleta usor de mers cu ea, foarte versatila, putand fi folosita atat pentru naveta in oras cat si ture mai lungi prin tara. Si poate este un pic nedrept sa comparam agresivitatea si precizia S1000XRului cu cea a F900XR, avand in vedere diferenta de pret de peste 5.000EUR doar la pretul de pornire. Tocmai faptul ca F900XR vine cu un pret foarte bune o face extrem de interesanta, ce mi-a placut foarte mult la ea fiind raportul calitate-pret, motocicleta dispunand de multe dotari high-end chiar in varianta de baza si mentionez aici doar displayul TFT cu posibilitate de conectare a smartphone-ului si intercomm-ului, care este unul dintre cele mai bune displayuri moto de pe piata si care sa nu uitam ca pana acum putin timp era o dotare optionala pentru “tata lor”, R1200GS. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  4. Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a anunțat vineri, 22 Mai 2020,printr-un comunicat de presă, că începând de sâmbătă dimineață va fi redeschisă Transalpina pentru traficul auto între Rânca și Obârșia Lotrului. Secţia de Drumuri Naţionale Târgu Jiu anunţă că, începând de sâmbătă, de la ora 8.00, va fi deschisă circulaţia pe Transalpina, însă aceasta se va desfăşura cu unele restricţii. Potrivit reprezentanţilor Secţiei de Drumuri Naţionale Târgu Jiu, începand cu data de 23 mai, ora 8.00, se reia circulaţia pe DN 67C, între km 34+800-59+800, între localităţile Rânca şi Obârşia Lotrului. Circulaţia este permisă numai în intervalul orar 8.00-20.00 şi se va desfăşura cu următoarele restricţii: masa maximă autorizată mai mică de 7.5 tone, iar viteza maximă de 30 de kilometri pe oră. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  5. Astăzi se lansează ediția limitată James Bond a Triumphului Scrambler 1200.În December 2019, Triumph anunță încheierea unui parteneriat cu EON Productions, ceea ce însemna că vom vedea modelele producătorului britanic în viitorul film ale seriei James Bond:No Time To Die. [embedded content] Pentru a celebra acest parteneriat, britanicii au hotărât să producă o ediție limitată, cu elemente distinctive, premium, a Scramblerului 1200, care ne-a intrat la inima în plimbarea din Dobrogea de anul trecut. Noua motocicletă ce va fi produsă în doar 250 de unități, a fost inspirată de scenele de acțiune din timpul filmului. Acum e drept, că dacă săpați mai adânc o să aflați că în film, la unele cascadorii, de fapt a fost folosită o altă motocicletă de motocross, modificată să semene cu Scramblerul. Însă asta nu-i scade deloc din sex-appealul Scramblerului care este o motocicletă frumoasă din orice unghi și chiar fierbinte la propriu când te apropii de țevile ei de eșapament. [embedded content] Motocicleta este la bază un Scrambler 1200XE, care a primit câteva modificări. Din start se văd însemnele “007”, o dată brodat pe șaua de piele, cât și pe scutul de protecție termică de pe cele două tobe Arrow. De asemenea în momentul în care pornești motocicleta vei observa că displayul a fost de asemenea customizat în ton cu tema 007. Rezervorul vopsit negru safir are o sigla mărită Triumph, asemenea ca celei de pe motocicletă din film. Ca orice lucru folosit de un agent secret, motocicleta abundă în tehnologie : 6 moduri de mers (Road, Rain, Off-Road,Off-Road Pro, Sport și Rider-configurable) , Cornering ABS și Traction Control, Lumini full LED cu DRL, butoanele de pe ghidon iluminate cu LED,Torque assist clutch,Keyless ignition, manșoane încălzite,cruise control,USB charging și My Triumph Connectivity System and App Pe lângă motocicletă, cumpărătorul va primi o scrisoare semnată de CEO-ul Triumph Nick Bloo și un rucsac ediție limitată. Încă nu se știe când vor începe livrările, însă motocicleta poate fi comandată începând cu azi la dealerii Triumph, prețul de pornire fiind în Anglia de £18,500. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  6. Anul trecut la EICMA, BMW a lansat noile F900R și F900XR, ambele având același motor cu doi cilindri în linie de 895cc ce dezvoltă 105cp și un cuplu maxim de 92Nm. Abia am așteptat să ieșim din izolare și să scoatem la o tură cele două motociclete de test de la BMW Motorrad România ca să vedem care ne place mai mult. Rezultatul îl găsiți în clipul de mai jos: [embedded content] Fișa tehnică F900XR: Motor cu doi cilindri în linie, în 4 timpi, răcit cu apă, patru supape pe cilindru, doi arbori cu came în chiulasă, ungere cu carter uscat Capacitate cilindrică: 895 cmc, alezaj x cursă (mm): 86 mm x 77 mm. Putere maximă: 77 kW (105 CP) la 8.500 rpm , cuplu maxim: 92 Nm la 6.500 rpm, raport de compresie: 13.1 :1 . Cutie de viteze cu 6 trepte, integrată în blocul motor, ambreiaj multidisc în baie de ulei (anti-hopping), acționat mecanic, transmisie finală pe lanţ. Cadru din oțel, tip pod. Basculă cu două brațe turnată din aluminiu. Suspensia față: Furcă telescopică inversată, Ø 43 mm ne-ajustabila. Suspensia spate: monoamortizor cu reglare pe preîncărcare şi revenire. Cursă roată faţă: 170 mm, cursă roată spate: 172 mm. Frână faţă hidraulică cu dublu disc din oţel Ø 320 mm, etrieri radiali Brembo cu 4 pistonaşe, ABS. Frână spate hidraulică cu disc din oţel Ø 265 mm, etrier flotant cu un pistonaş, ABS. Anvelopă faţă: 120/70ZR17M/C (58W), anvelopă spate: 180/55ZR17M/C (73W). Lungime: 2,160 mm, ampatament: 1,518 mm, înălţime la şa: 825 mm (OE kit coborâre suspensie: 775 mm, OE șa joasă: 795 mm, OA șa înaltă: 840 mm, OA șa confort: 845 mm, OE șa extra înaltă: 870 mm). Masă la plin: 219kg Capacitate rezervor benzină: 15.5 litri, consum mediu: 5,7 ltr./100 km. (*in testul nostru) Preţ de pornire în România: 11,400€ Fișa tehnică F900R: Motor cu doi cilindri în linie, în 4 timpi, răcit cu apă, patru supape pe cilindru, doi arbori cu came în chiulasă, ungere cu carter uscat Capacitate cilindrică: 895 cmc, alezaj x cursă (mm): 86 mm x 77 mm. Putere maximă: 77 kW (105 CP) la 8.500 rpm , cuplu maxim: 92 Nm la 6.500 rpm, raport de compresie: 13.1 :1 . Cutie de viteze cu 6 trepte, integrată în blocul motor, ambreiaj multidisc în baie de ulei (anti-hopping), acționat mecanic, transmisie finală pe lanţ. Cadru din oțel, tip pod. Basculă cu două brațe turnată din aluminiu. Suspensia față: Furcă telescopică inversată, Ø 43 mm ne-ajustabila. Suspensia spate: monoamortizor cu reglare pe preîncărcare şi revenire. Cursă roată faţă: 135 mm, cursă roată spate: 142 mm. Frână faţă hidraulică cu dublu disc din oţel Ø 320 mm, etrieri radiali Brembo cu 4 pistonaşe, ABS. Frână spate hidraulică cu disc din oţel Ø 265 mm, etrier flotant cu un pistonaş, ABS. Anvelopă faţă: 120/70ZR17M/C (58W), anvelopă spate: 180/55ZR17M/C (73W). Lungime: 2,140 mm, , înălţime la şa: 815 mm (OE kit coborâre suspensie: 770 mm, OE șa joasă: 790 mm, OA șa înaltă: 835 mm, OA șa confort: 840 mm, OE șa extra înaltă: 865 mm). Masă la plin: 211kg Capacitate rezervor benzină: 13 litri, consum mediu: 5,4 ltr./100 km. (*in testul nostru) Preţ de pornire în România: 8,600€ Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  7. Unul dintre motivele pentru care am făcut site-ul motoroute.ro a fost dorința de a prezenta locurile frumoase din România și cum să ajungi la ele. Deși pentru motocicliști drumul este mai important decât destinația, de multe ori ne alegem punctele intermediare pentru popas tocmai luând în calcul priveliștile și peisajele din zonă. Noi zicem că pe două roți este cel mai frumos mod de a descoperi România, însă la multe dintre ele se poate ajunge și cu mașina, toate având căi relativ ușoare de acces. Pentru că este imposibil să faci departajarea între locuri pitorești, fiecare având ceva special, am încercat să le grupăm pe zone geografice. Așadar începem de la Sud-Est, din bătrâna Dobroge și vom continuă până în vestul țării. 1. Canalul Dunăre-Marea Neagră – Monumentul Tineretului & Ansamblul Rupestru Murfatlar Monumentul dedicat în vremea comunismului celor care au construit Canalul Dunăre – Marea Neagră. Monumentul, denumit și Înaripata, a fost ridicat în zona fostului sat Straja, ras de comunişti pentru traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Este înălţat pe un soclu de beton, de aproape 10 metri, cu 12 coloane adânci de 20 de metri, şi este lucrat din oţel inoxidabil. Statuia, fără soclu, are 38 de metri înălţime. Opera de artă întrupează un înger fără aripi – mai degrabă o flacără stilizată pentru ochiul necunoscătorilor. Este o zona uitata de lume, ruinele unui CAP abandonat si campul vast te fac sa te simti un pic in Mongolia. Foarte putin mai stiu de existenta lui, asa ca de obicei nu vei intalni pe nimeni in zona. Puteti ajunge aici din DN3, pe drumul forestier ce merge spre Ansamblu Rupestru Murfatlar, un alt loc interesant de vizitat. 2. Cetatea Arganum & Capul Dolosman Capul Doloșman sau Dolojman este o arie protejată de interes național de tip avifaunistic, floristic și faunistic,ce se află la est de satul Jurilovca.Aria naturală acoperă marginea estică a promontoriului Doloșman, și reprezintă o formațiune geologică (faleză calcaroasă) ce cuprinde ruinele cetății Argamum – Orgame și abruptul stâncos al falezei. În antichitate Herodot îl menționează sub denumirea de Orgamon, fiind în acel timp un cap al Sciției minore pe țărmul apusean al Pontului Euxin. Denumirea Doloșman este otomană, provenind din cuvântul dolaș (obstacol) sau dolașma (loc de trecere). În prezent, el privește apele limanului Razelm format ulterior. Accesul se face pe DJ229P pana in apropierea zonei protejate, de acolo urmand sa faceti o plimbare scurta de 10min pe jos pana la plaja sau la vestigiile cetatii. [embedded content] 3. Cetatea Enisala La mai putin de 30min de mers de la capul Dolosman, se afla ruinele fortăreței medievale Yeni-Sale (Enisala, Enișala, Eraclea sau Herakleia, îndepărtându-ne în timp) se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim și Babadag. Cetatea Yeni-Sale are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 și au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea. 4. Cetatea Troesmis & Lacul Iacobdeal Troesmis a fost o cetate getică aflată în nord-vestul Dobrogei de astăzi (județul Tulcea), pe malul Dunării, lângă Balta și fostul cătun Iglița.Orașul antic ocupa o suprafață întinsă, între Balta Iglița, dealul Piatra Râioasă și comuna Turcoaia, acoperită azi de ruine. Primele săpături au fost făcute de Engelhardt în 1864-1865. Ruinele au fost apoi văzute și studiate fără săpături de către Grigore Tocilescu (ocazie cu care Pamfil Polonic a ridicat planul celor două cetăți) și de Vasile Pârvan. În 1939 Emil Coliu a explorat curtina de nord a Cetății de Vest. Dar rezultatele și rapoartele acestor puține cercetări au rămas în cea mai mare parte nepublicate. In prezent spatiul a fost lasat de izbeliste, nu este nimic organizat, nu veti gasi nicio panou cu informatii, insa merita o plimbare pana acolo doar pentru privelistea pe care o ai de acolo asupra vechiului brat al Dunarii, Macin. Accesul se face din DN22D pe un drum de pamant. In apropiere se afla si lacul Iacobdeal sau “minunea de smarald din cariera Turcoaia”, cum mai este numit.Lacul Iacobdeal,este un lac antropic, care s-a format într-o veche carieră de granit exploatată în urmă cu zeci de ani. Dinamitarea uneia dintre galerii, a făcut ca apă din pânza freatică să inunde locul și astfel s-a creat lacul. Oamenii locului îl denumesc „La fântâna” și spun că nu ar avea mai mult de 20m în adâncime și că acoperă zeci de utilaje rămase în urmă, după exploatarea carierei.Culoarea de smarald a lacului și limpezimea apei, forma de căldare, creează o imagine inedită, semănând cu un lac glaciar, lucru ce face ca acest loc să fie unic. Este înconjurat de pereți smălțuiți de granit, maluri abrupte și se spune că în adâncimile sale ar trăi pești mari. Cetatea Troesmis Lacul Iacobdeal [embedded content] 5.Lacul Bolboci – Podul cu Florile – Lacul Scropoasa / Transbucegi Transbucegi-ul este unul dintre drumurile favorite ale noastre, in ciuda statului legal incert. E adevarat ca de la asfaltare, zona a devenit foarte aglomerata. Cum marea majoritate se duce de obicei spre Piatra Arsa si platoul Bucegi, asa inseamna ca daca la cabana Dichiu faceti stanga, veti ajunge intr-o zona mai putin aglomerata si foarte ofertanta in ceea ce priveste peisajele. Lacul Bolboci au “marea din Bucegi” este un lac de baraj artificial în Masivul Bucegi, pe râul Ialomița, în spatele barajului Bolboci, cu un volum util de 17,9 milioane m³.Este la o distanță de 8 km de Sinaia și la 10 km (2 ore de mers) de Peștera Ialomiței Vârful Zănoga Mare” sau “Podu cu Florile Este un platou excavat în muntele Zănoaga Mare.Zona Podu cu Flori s-a format prin valorificarea calcarului. Pe vremea lui Ceauşescu s-au scos sute de basculante de piatră, necesară construcţiei barajului de la Bolboci, lucrare finalizată în 1989. Traseul de la Barajul Bolboci şi până la Podu cu FLorile are o lungime totală de circa 4 kilometri. Pe circa 3,5 km se merge alături de marcajul cruce roşie, al traseului turistic Cabana Bolboci – Canton Brătei. În dreptul cabanei Bolboci, se face stânga şi se urcă pe creastă, şerpuind prin pădure, pe un drum forestier destul de greu pentru o masina normala. Este probabil cel mai frumos loc de belvedere din zonă. De aici se vede Lacul Bolboci, platoul Bucegilor şi cheile Zănoagei. Tot in apropiere se afla si Lacul Scropoasa impreuna cu Cheile Orzei si Cascada Şapte Izvoare.Iti ia cam 1h-1h30min in functie de cum te misti (pe jos) daca urmaresti traseul cu crucea albastra ce incepe de la campingul Zanoaga.Se trece apa pe un podeţ din capătul din stânga al campingului şi se urmează marcajul. Este un traseu bine marcat, aşa că nu aveţi cum să vă rătăciţi. Este de preferat, însă, să îl începeţi în prima parte a zilei, pentru a nu veni la locul de cazare pe înserat, întrucât zona este frecventată de urşi. In apropiere se afla si Cascada 7 Izvoare, care se spune că are cea mai pură apă din lume. [embedded content] 6. Tabla Buții Cunoscut în trecut ca „Pasul Tabla Buții”, trecătoarea face legătura între Munții Tătaru și Carpații Orientali. În urmă cu mai bine de 330 de ani, Pasul Tabla Buții era considerat drept principala trecătoare practicabilă din punct de vedere comercial. Povestea de la Tabla Buții începe de pe vremea dacilor, care foloseau acest drum foarte des. Ulterior, romanii au construit un drum pavat cu lespezi de piatră care pleca de la Măneciu, pe Valea Teleajenului, și ieșea prin Pasul Tabla Buții dincolo de munți.Din Slon, distanța până la Pasul Tabla Buții este de vreo 15 kilometri, din care nouă kilometri pe un teren accidentat. Efortul de a ajunge aici se merită, pentru că zona este de o frumusețe rară. De aici, de la 1.400 de metri altitudine pot fi zăriți Munții Ciucaș inclusiv Cabana Muntele Rosu si Centrul de Seismologie, Muntii Siriu si Muntii Podul Calului, afllati in apropiere de DN 10. Ajunsi in Pasul Tabla Butii puteti vizita Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial si ruinele cetatii medievale de vama Tabla Butii. Noi am fost aici, venind pe drumul de Cheia (DN1A), iar la Măneciu-Ungureni ne-am îndreptat către baraj și am mers spre Slon. Depinde foarte mult vremea cand te aventurezi pe aici, daca vii dupa o ploaie sunt unele zone unde este dificl sa treci fara o masina 4×4. 7. Vulcanii Noroioși Pe glob, sunt aproximativ o mie de astfel de fenomene, dar în Europa sunt foarte rare. România, prin rezervaţia naturală din Buzău, se poate lăuda cu singurii vulcani noroioşi miniaturali din Europa.În România, vulcani noroioşi pot fi întâlniţi şi în alte locuri, precum Ocna Sibiului, la Homorod, la Bazna, pe dealurile Transilvaniei, dar şi în anumite zone colinare din Moldova, unde micii vulcani sunt numiţi ”gloduri” sau ”ochiuri de glod”. Însă, zona cea mai spectaculoasă în care se poate observa acest fenomen natural unic o reprezintă Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici din judeţul Buzău. La Pâclele Mari sunt vulcanii noroioşi mici, care probabil nu vă vor impresiona foarte tare, iar la Pâclele mici sunt “adevăraţii vulcani noroioşi”. Drumul este prost, cu multe denivelări şi gropi,traversează multe sate, iar ultimii 4-5 kilometrii sunt pe un drum semiforestier cu dale de beton. Ajunşi la Pâclele Mici, ne-am abandonat motocicletele în parcare şi am urcat un mic deal până la zona vulcanilor. Se poate urca lejer. Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mici Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mici 8. Lacul Rosu – Cheile Bicazului Cheile Bicazului au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova.Cu o lungime de peste 6 km, zona Cheile Bicazului se desfășoară între Lacul Roșu în amonte și localitatea Bicaz-Chei în aval, și este străbătută de drumul transcarpatic DN12C care leagă orașele Gheorgheni și Bica, unul dintre cele mai frumoase drumuri din țară, oferind niște imagini foarte spectaculoase. Venind dinspre Gheorgheni, drumul începe să urce ușor, iar după o serie de curbe și serpentine prin pădure ajunge pe malul Lacului Roșu, la poalele Muntelui Hășmașul Mare.Lacul Roșu este un lac de baraj natural format în urmă prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838.Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi și hidroxizi de fier. În limba germană se numește Mördersee (“Lacul Ucigașul”); în maghiară, gyilkos = ucigaș, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un sat, omorându-i atât locuitorii lui, cât și animalele. Apă adunată a avut culoarea roșie de așa de mult sânge, încât numele lacului a devenit atât Lacul Roșu, cât și Lacul Ucigaș. Imediat după lacul Roșu, încep Cheile Bicazului, o zonă extrem de impresionantă datorită pereților de stâncă printre care trece drumul. [embedded content] Cheile Bicazului Lacul Rosu 9. Pietrele Doamnei – Transrarau Transrarău, denumit și drumul comorilor, face legătură între satele Chiril (la Sud) și Pojorâta (la Nord).La început, venind dinspre Chiril, s-ar putea să aveți impresia că intrați pe o potecă de munte asfaltată, cel puțin noi așa am crezut și pentru vreo 500m ne tot întrebam dacă suntem pe drumul bun și asta din cauza că drumul este foarte îngust. Pînă la cabana Rarău drumul are lățimea unei mașini, iar in lateral sunt niște dale de beton pentru situațiile in care se întâlnesc două mașini. De aceea este bine să mergeți cu precauție. De la cabana Rarău înspre Pojorâta, drumul se lățește, fiind câte o bandă pe fiecare sens și urmând o serie de serpentine super. În apropierea cabanei Rarău există un drum un drum forestier cu pietre care trece pe lângă stația meteo și ajunge pînă la Pietrele Doamnei. [embedded content] 10. Vulcanul stins de la Racoș, Lacul de Smarald și Coloanele de Bazalt Racos se afla la mai puțin de 70 de km de Brașov, pe drumul spre Sighișoara. In imediata apropiere a satului este locul ultimei erupții vulcanice a Munților Carpați, locul ultimelor erupții bazaltice cuaternare ale munților Carpați. Se poate ajunge cu motocicleta si cu mașina până la o distanta de arpox. 500de metri de craterul vulcanului…iar de acolo mai faceți câțiva pași pe jos. In imediata apropiere a craterului vulcanului mai găsiți doua obiective turistice,monumente ale naturii: lacul Brazi, cunoscut drept “Lacul de Smarald” si coloanele de Bazalt. Lacul este înconjurat de formațiuni de bazalt și are o culoare verde-albăstruie. În trecut, aici a fost cariera Brazi, în fapt, o căldare gigant care a permis strângerea apei. Localnicii spun că cei care lucrau la vechea carieră ar fi săpat până la pânza freatică și astfel bazinul s-ar fi umplut cu apă. Pe plăcuța informativă de pe malul lacului scrie însă că acesta s-ar fi format în urma precipitațiilor acumulate, iar 80% din volumul de apă ar fi același de 20 de ani încoace. La 5 minute distanță de Lacul de Smarald mai poți vedea Coloanele de bazalt, un loc despre care se spune că ar emana energii pozitive. Coloanele de bazalt sunt rezultatul scurgerilor de lavă și au o înălțime de 12-15 metri. Au o formă hexagonală, frumos cioplită de mama natură, iar cățăratul pe ele este periculos și strict interzis. Si daca tot ajungeti in zona, trebuie sa stiti ca si in sat aveti ce vedea, în interiorul așezării pe artera principală a satului gasiti Castelul Sükösd-Bethlen (construit în 1664).Edificiul este înconjurat de ziduri de piatră, în fiecare colț existând câte un bastion circular, întocmai ca în filmele care descriu perioada Evului Mediu. Vulcanul de la Racos vazut de sus Lacul de smarald Colanele de bazalt in spate [embedded content] 11. Transfăgărășan & Lacul Bâlea Ce ar mai putea fi spus despre Transfagarasan si Lacul Balea…probabil cel mai cunoscut drum montan de la noi din tara. Anul acesta, drumul este programat sa se deschida pe 29 iunie 2020. Sfatul nostru pentru a va bucura in adevaratul sens de acest drum este sa va programati o plimbare aici in timpul saptamanii si sa evitati categoric sa veniti in timpul unei sarbatori legale, pentru a nu risca sa gasiti coloane de masini de kilometri. Transfagarasan Yamaha Tracer 900 Transfagarasan Lacul Balea [embedded content] 12. Sarmizagetusa Regia Sarmizegetusa Regia (cea regească) a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara. După cucerirea Daciei și înglobarea ei în Imperiul Roman, capitala a fost mutată la Ulpia Traiana (Sarmizegetusa), aflată la peste 40 de km depărtare. Ruinele cetății dacice Sarmizegetusa Regia au fost incluse pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO Ca sa ajuneti aici mergeti pe DJ705A de la Costești. Drumul a fost asfaltat în urmă cu câțiva ani și este perfect de dat, doar că trebuie să aveți grijă că este mai îngust și mai sunt alți turiști care merg sau se întorc de la Sarmisegetuza. In zona mai gasiti si alte atractii turistice cum sunt Cetatea Dacica Costesti/Cetatea Blidaru , Pestera Cioclovina, Cetatea dacica Fetele-Albe, Cetatea Dacica Piatra-Rosie. [embedded content] 13. Lacul Oasa – Transalpina Lacul Oasa a luat nastere odata cu construirea barajului cu acelasi nume, in anul 1979. Aici, s-a dorit construirea unui baraj din beton, cat mai solid, in vederea unei sustineri de cat mai lunga durata. Detaliile tehnice au fost studiate indelung pana la stabilirea unei formule ideale pentru zona in care se dorea amplasarea barajului. Lacul rezultat in urma constructiei are in prezent o suprafata de 460 de hectare si un volum de 136 mil. metri cubi. De o frumusete rapitoare, lacul Oasa impreuna cu peisajele din jur reprezentau inca din vremea inaugurarii un punct de atractie turistica indeosebi pentru locuitorii din zona.Barajul este punctul de plecare a doua trasee montane spectaculoase catre varful Cindrel, dar si locul ideal pentru pasionatii de pescuit intrucat lacul Oasa gazduieste numeroase exemplare de pastrav si craiete. Barajul este traversat de DN67C (Transalpina) care leagă orașele Sebeș și Novaci. Transalpina sau Drumul Regelui este cea mai inalta sosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele la 2.145m si este un adevarat delciu pentru motocicilisti cat si pentru automobilisti. Categoric este unul dintre drumurile moto favorite de la noi din tara, insa pentru anul acesta va trebui sa asteptam pana pe 1 Iunie pentru redeschiderea drumului. Lacul Oasa Transalpina #RideDacica Tura de Toamna Transalpina 14. Cascada Bigăr Cascadă Bigar a fost declarată locul unu în topul cascadelor unice din lume de către The World Geography în 2014. Personal mi se pare un pic exagerată reclama făcută, iar pozele senzaţionale te fac să ai aşteptări mult mai mari legate de acest loc. Între borna kilometrică 20 şi borna kilometrică 21, când vii dinspre Oraviţa spre Bozovici este o cascadă mult mai frumoasă. Dinspre Oraviţa trebuie să mergeţi în direcţia Bozovici, iar cascadă se află fix în locul în care paralelă 45 latitudine nordică străbate teritoriul ţării noastre. De altfel, paralela 45 este mult mai bine semnalizată faţă de cascadă, aşa că dacă rataţi indicatorul pentru Cascada Bigar vă puteţi orienta mai uşor după cel pentru paralelă. Cascada Bigar Cascada Bigar BMW F850GS Adventure Rallye in drum spre cascda [embedded content] 15. Cazanele Dunării – Dubova Dacă vă plac drumurile de coastă, probabil drumul de la Cazanele Dunării, cel puțin dintre Drobeta Turnu Severin și Moldova Veche, este fix ce trebuie, dar noi zicem să nu vă opriți acolo și să continuați până la Oravița, poate chiar să vă aventurați cu o mică buclă până la Baziaș, locul unde intră Dunărea în țară. Am parcurs acest drum ultima oară în Iunie 2019 și la aceea dată asfaltul era satisfăcător. Prima parte de la Dr.Turnu Severin la Orșova este asfaltată foarte bine, drumul este marcat, însă s-ar putea dacă veniți în weekend sau când este vreo sărbătoare legală (cum am fost noi), această bucată să fie aglomerată și să fie o mică coadă creată de cei ce vor să treacă granița la Sârbi. O să vă mai luptați un pic cu aglomerația și pe bucata Orșova-Dubova, zona atrăgând turiști ce vor să vadă Cazanele Mici cât și statuia în piatră Chipul lui Decebal din golful Mraconia. Apoi traficul ar trebui să fie mai lejer, iar probabil dacă veniți în timpul săptămâni nu există această problemă deloc. După Cazanele Mari este o bucată cu astfalt proaspăt, foarte bun drumul. Atunci când am fost noi doar ce turnasera asfaltul, drumul încă nu era marcat. Bineînțeles că sunt mult mai multe locuri frumoase în România care merită văzute și multe dintre ele le găsiți pe harta noastră cu drumuri moto. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  8. Începând cu 2019 , gama Tracer de la Yamaha a primit o variantă de top pentru Tracerul 900 cu o serie de accesorii și dotări orientate și mai mult pentru touring. A fost un succes încă de la lansare, numărul cererilor depășind producția, așa că abia anul acesta am reușit să găsim și noi una de test la Motodynamics, importatorul oficial Yamaha în România. [embedded content] Fișa tehnică: Motor în patru timpi, cu trei cilindri în linie, patru supape pe cilindru, DOHC, răcire cu aer, injecţie electronică secvenţială PGM-FI. Capacitate cilindrică: 847 cmc, alezaj x cursă (mm): 78,0 x 59,1 mm. Putere maximă: 115 CP (84,6 kW)/10000 rpm, cuplu maxim: 87,5 Nm/8500 rpm, raport de compresie: 11,5:1. Cutie de viteze cu şase trepte, ambreiaj în baie de ulei cu acţionare mecanică, transmisie finală pe lanţ. Cadru din aluminiu tip Diamant, basculă din aluminiu. Suspensia față: furcă telescopică inversată Ø 41 mm complet reglabilă. Suspensia spate: monoamortizor cu reglare pe preîncărcare şi revenire. Cursă roată faţă: 137 mm, cursă roată spate: 142 mm. Frână faţă hidraulică cu dublu disc din oţel Ø 298 mm, etriere Nissin cu 4 pistonaşe, ABS. Frână spate hidraulică cu disc din oţel Ø 245 mm, etrier Nissin cu 2 pistonaşe, ABS. Roată faţă/spate 17”, jante cu cinci spiţe duble, tubeless, turnate din aliaj de aluminiu. Anvelopă faţă: 120/70ZR17M/C (58W), anvelopă spate: 180/55ZR17M/C (73W). Lungime: 2160 mm, ampatament: 1500 mm, înălţime la şa: 850-865 mm. Gardă la sol: 135 mm, masă la plin: 215 kg + 12 kg sistemul de genţi laterale. Capacitate rezervor benzină: 18 litri, consum mediu: 5,5 ltr./100 km. Preţ în România: 12,490€ Cu ce vine în plus față de varianta standard Bord TFT inspirat de la R1 Quickshifter Cruise Control Mansoane încălzite Suspensii complet reglabile atât pe față cât și pe spate. Sidecase-uri de 22L Cric central Yamaha Tracer 900GT Yamaha Tracer 900GT Yamaha Tracer 900GT [embedded content] Motor - 8/10 Ciclstică , manevrabilitate și frâne - 8/10 Dotări standard - 8.5/10 Fun factor - 8/10 Raport calitate / preț - 8.5/10 Părerea noastră Părerea noastră rămâne aceeași ca atunci când am testat varianta standard. Frumusețea Tracer-ului 900 vine în continuare din interior, de la motorul CrossPlane3 cu 115cp, pus mereu pe distracție. Confortul a fost îmbunătățit în 2019 printr-o nouă poziție a șeii și folosirea de straturi cu densitate diferită însă ne-ar fi plăcut să vedem îmbunătățiri majore și la parbriz,care deși a primit un sistem nou de poziționare, foarte util și ușor de folosit, în continuare nu oferă chiar cea mai bună protecție la vânt. Varianta GT este varianta cea mai bună, un pachet complet, direct de pe porțile fabricii, noi zicem că merită diferența de preț de 1.800€, Tracer 900 în versiunea standard începând de la 10,690€ cu TVA. Mai ales că varianta GT vine și cu alte suspensii de la KYB, complet reglabile, ce o fac și mai agilă atunci când mergi mai sportiv. In plus, pe site-ul nostru gasiti si parerea unui posesor de Tracer 900GT, care in cei 2 ani de cand merge cu ea, i-a vazut mai bine partile pozitive si negative. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  9. În lumea moto a existat întotdeauna un frecuș între diversele categorii de motocicliști, de la “raceri” la chopperisti, fiecare au intrat sub lupa analizei colective. La fel se întâmplă și cu o categorie mai nouă, motovloggerii. Părerile sunt foart împărțite când vine vorba despre acest subiect, însă noi vrem să ne concentrăm mai mult pe lucrurile și pasiunile comune, care ne apropie și anume călătoriile moto. Astfel ne-am gândit să vă prezentăm povestea și călătoria unuia dintre ei, Bandit Vlog. I-am pus câteva întrebări atât despre plimbarea prin Europa de anul trecut, prin niște locuri unde multora dintre noi ne-ar plăcea să ajungem, cât și despre motovlogging, pentru a înțelege mai bine fenomenul. 1. Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă? Păi, ca să încep cu începutul, nu mi-au plăcut niciodată motocicletele și îi considerăm destul de curajoși pe motocicliști, dar nu mă vedeam conducând una. Eu eram cu mașinile, cu raliuri și curse auto (legale). Până într-o zi, când m-am hotărât că mi-aș lua și eu un motor de 125, că am zis că nu-mi trebuie decât ceva cu care să mă mișc prin oraș mai rapid și mai economic. Mi-am luat Gilera DNA de 50, care arăta ca o motocicletă. După câteva săptămâni m-am înscris la școala de șoferi, să îmi iau A-ul, cu planul de a trece pe 125cc. După câteva luni de plimbat cu scuterul, am condus puțin un Suzuki DR125SM prin Tenerife, unde ma mutasem între timp, căci puteam să-l conduc cu categoria B. După alte câteva luni m-am întors in România, unde am luat permisul și de la 125, niște prieteni m-au convins să-mi iau minim 500cc. Cu o zi înainte să plec să cumpăr un GS500, un amic mi-a spus că vinde un Bandit de 600, pe care l-am și cumpărat pe loc. 2. Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut cu motocicleta, cum a fost ? La câteva săptămâni după ce mi-am luat permisul și motocicletă am plecat la primul meu drum lung, Brașov – Sighetul Marmației. Sunt mare fan Maramureș și încerc să merg acolo cel puțin o dată pe an. Țîn minte că am plecat la 6 dimineața din Brașov și am ajuns în Baia Mare pe la ora 15 (aproximativ 500km), după multe opriri, semafoare, drumuri în lucru și accidente. A fost destul de dificil ca începător la drum lung, dar am încercat să merg în ritmul meu, să las mașinile să mă depășească când era cazul și să fac multe opriri pentru hidratare, că erau cam 40 de grade la prânz. Dar am ajuns cu bine și am reușit să ma bucur de un Gutin (Pasul Gutâi) proaspăt asfaltat și de oamenii primitori din Sighet, unde mi-a fost oferită cazare, macare și ceva ieșiri în club doar pentru faptul că nu eram din zona (m-au ghicit după lipsa accentului). 3. De ceva vreme te-ai mutat în Olanda. Acolo ți-ai luat o Yamaha YZF 600R Thundercat din 1996. De ce ai ales această motocicletă ? Când am plecat din România era în plan să aduc și Banditul imediat ce-mi găsesc o chirie. Problema a fost la transport, care costa destul de mult, așa că am decis să-l vând. Mereu am vrut să încerc și un sport, dar cum sunt destul de înalt îmi trebuia o motocicletă pe care să încap. Și-am luat în calcul VFR și F4. Din greșeală am văzut un anunț cu un Thundercat, de care nu știam că există (în România nu văzusem), așa că m-am interesat puțin, am văzut că e și fiabil și mare și suficient de puternic. Și cu puțină răbdare (cam 3-4 luni), am găsit un thundercat la preț foarte bun, în stare bună, pe care l-am cumpărat pe loc. Yamaha Thundercat initial Yamaha Thundercat in prezent Yamaha Thundercat in prezent 4. Anul trecut, ai făcut cu această motocicletă o tură mai lungă prin Europa, aproape 3000km prin 5 țări. Care a fost planul sau, ai avut un plan de la început? Planul a fost să ajung în Innsbruck, Austria, și de acolo să văd eu. Nu știam cât o să stau, nu știam ce traseu o să am, nu știam nimic. Mi-au mai dat oamenii sfaturi pe facebook, din cei care mă urmăresc, pe unde să merg și pe unde să nu (cu câțiva chiar m-am întâlnit pe acolo și ne-am dat împreună), dar planurile mereu mi le făceam cu o seară înainte. În afară de pregătit motocicleta cât de bine pot, nu am avut un traseu stabilit până în dimineața în care am plecat. În funcție de vreme mereu făceam planurile de cu seară apoi dimineața ne puneam pe drum. Am stat la un prieten de-al meu, care locuiește acolo, tot motociclist, și el mi-a arătat frumusețile locului. 5. Care au fost cele mai frumoase locuri din aceasta călătorie pe care le-ai vizitat și le-ai recomanda și altora ? Pe Stelvio a fost cum te-așteptai? Părea cam aglomerat în clipurile tale. Tot Tirolul e superb. Atât partea austriacă, cât și cea italiană. Lacul Planșee e mirific. Kuthai e iarăși un loc excepțional cu mâncare pe care încă o țin minte. Drumul între Stelvio și Solda e excelent. Pasul Resia din Italia e ceva ce clar merită vizitat, chiar și cu mașina. Dar Stelvio a fost peste toate. Știam că este foarte frumos și aglomerat, dar când ajungi acolo, opreșți și te uiți în zare, ti se face pielea de găină. E o zonă care îți taie respirația, la propriu. Drumul în sine nu e în topul meu 10, mai ales cu o motocicletă mare și grea, dar priveliștea e cu siguranță pe locul 1. Iar o pizza fix în vârful muntelui, la 2900 metri altitudine, cu priveliștea aia… e ceva de făcut o dată în viață. [embedded content] 6. Toată excursia a durat 9 zile. Ai avut ceva probleme în timpul ăsta atât tehnice cu motocicleta sau incidente în trafic ? Mă așteptam să am. Având în vedere vârsta motocicletei. Deși o desfăcusem și verificasem cam tot ce s-a putut, mă așteptam să am probleme cu ceva. Și am avut. În Germania, după ce am alimentat, nu a mai pornit. Am avut noroc că nu a fost decât borna de minus mișcată, și am rezolvat-o cu multe înjurături în vreo 10 minute (dat bagaje jos, pus bagaje înapoi). Și un alt incident, cel mai periculos moment trăit de mine de când mă dau pe 2 roți, tot în Germania. 7 grade, ploaie, ceva pass superb. Limită de 100, circulăm cu 80 din cauza ploii și a temperaturii scăzute, un Audi Q7 parcat pe dreapta mi-a întors în față la o distanță suficient de mică încât să aflu că adrenalina are culoare și miros. Dar am reușit să ies puțin de pe drum, el oprit perpendicular cu măgăoaia în drum, ocolindu-l prin spate. În rest, ori m-am obișnuit cu olandezii, ori nemții chiar conduc haotic. Întâlneam câte un accident pe autobanda la fiecare 50-70km. 7. Ai făcut un calcul cât a costat plimbarea asta, în caz că cineva se gândește să facă o tură asemănătoare(să aibă o estimare) ? Dacă ai o motocicletă pregătită de drum lung, e mai ieftin. Pe mine plimbarea m-a costat 500 de euro. Plus accesoriile, bagajele, truse de scule, un pachet de asistență rutieră, echipament și servisare înainte de a pleca. Vlog Bandit – Euro Trip Vlog Bandit – Euro Trip Vlog Bandit – Euro Trip 8. Înainte să te muți în Olanda care erau traseele preferate de la noi din țară ? Când am luat permisul locuiam în Brașov și București, și făcând naveta mergeam pe DN1A deseori. Dar mă simt ca acasă pe drumul de Poiana Brașov. Calculasem în 2017, am urcat drumul ăla de 140 de ori într-un an. Aproape 3000 de km doar pe acel drum. Era drumul pe care mergeam în pauza de masă, seară de 2-3 ori și în weekend cât aveam benzină în rezervor. Lepșa este iar un drum pe care îl iubesc și unde mă simt foarte confortabil pe care mergeam cu drag, mai ales că e slab circulat, cazări ieftine, aer curat și liniște. 9. Cu motovloggingul cum ai început? Ai avut în minte un format sau te-ai gândit să urmăreșți o anumită linie cu clipurile tale? Ce crezi că-i atrage pe cei ce te urmăresc să se uite la clipurile tale ? Am avut camera pe cască din prima zi în care am început să merg pe scuter. Am avut camera în mașină. Nu am publicat niciodată filmările. Dar am vrut să învăț să editez, așa că am zis să încep să le postez, că să mă forțez cumva să am un program și să învăț constant. Oamenii au început să se uite din ce în ce mai mult, nu îmi dau seama de ce. Mulți mi-au spus că se uită pentru pasiunea cu care mă dau pe motor, că sunt calm și nu mă bag în situații periculoase doar pentru scandal sau viewuri. Am avut și eu momentele mele, dar in principiu prefer să frânez sau să iau mâna din gaz din timp și să n-am material extraordinar pentru youtube decât să-mi risc oasele. Mie îmi place să mă dau și mâine, prin urmare pot să zic că-s unul din fericiții motocicliști ce n-au avut niciodată contact cu solul până acum. Și sper să o țin tot așa. Ceea ce le doresc tuturor. Dar clar, audiență cea mai mare ai la accidente, road rage-uri și situații periculoase. Pe care prefer să le evit. [embedded content] 10. Care ar fi după tine un motiv bun pentru cineva să se apuce de motovlogging și care ar fi motivele greșite să facă asta? Te întreb pentru că sunt foarte mulți copii, tineri, care abia așteaptă să dea de A1 ca să facă motovlogging în primul rând, și abia apoi să se plimbe efectiv cu motocicleta și am senzația că ceva îmi scapă aici 🙂 Eu mereu le-am spus că nu recomand să-ți iei motocicletă la 16 ani. Am vorbit de-a lungul celor aproape 4 ani de când postez pe youtube cu sute de oameni. Sute. Dintre cei mai hotărâți, cei sub 18 ani. Am încercat să le explic să o ia ușor, să nu se avante la lucruri mărețe că-i păcat să stea cu oasele în ghips. Unii mi-au trimis poze cu operațiile, pentru câțiva am donat bani pentru operații destul de grave, și unul din ei n-a mai apucat să-mi mai scrie niciodată, din păcate… la doar câteva luni după ce ne-am dat o tură prin Târgu Mureș și am stat la o cafea, chiar l-am felicitat pentru atitudinea destul de grijulie pe care o avea pe motoretă, a avut un accident mortal. De motovlog se poate apuca oricine. Unii realizează destul de repede că pe stradă nu e ca pe youtube. Nu poți să închizi filmulețul și să-ți continui viață. Nici nu încerc să-i descurajez, că nu-s părintele lor, dar încerc să le explic să se gândească bine, și cel mai important, să-și aleagă cu grijă grupul cu care se dau. Motociclismul e ceva frumos, care ține de trăirile fiecăruia, nu are legătură cu măsuratul chicken strip-ului în parcare. Și încă acum s-au mai potilit mulți. Acum 3-4 ani erau zeci de mesaje pe zi cu subiectul “ce motor să-mi iau, am 16 ani și vreau să dau de A1”. Dar fiind mai multe video-uri de pe motor, inevitabil apar și mai multe accidente, căzături, situații riscante. Și le mai taie din avant. Poate realizează și ei că și cei cu motoare “mari”, cei cu zeci de mii de km în șa, pot să cadă. 11. Pentru sezonul acesta ce ți-ai propus? Am mai multe în gând. Câteva ieșiri pe circuit clar vreau să fac, o plimbare în UK, pe coasta vestică. La final de iunie aș vrea să plec iar în Austria și Italia, aș vrea să bifez Grossglockner și Dolomiții. Mai e în plan și Elveția și din Franța am deja pus pe harta Col de l’Iseran. Fiordurile norvegiene sunt și ele în plan, ori anul acesta ori în 2021. Deși în 2021 deja aveam în gând o tură off-road prin Maroc de vreo 12 zile și posibil o tură adventure prin Bucovina, aș vrea să străbat Călimanii și Munții Rodnei, dar momentan am pus toate planurile pe pauză, dată fiind situația în lume. Pe Bandit îl puteți urmări aici: Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  10. Primul film despre motociclete care îmi vine în minte când mă întreabă cineva, este Why we ride. Apărut în 2013, în cele aproximativ 90min este imposibil ca motociclist să nu te regăsești sau să nu fii mișcat de ce povestesc și exprimă oamenii aceia. Probabil fiecăruia dintre cei ce au văzut filmul le-a rămas cel puțin o expresie favorită în minte de acolo. Mie de exemplu mi-a plăcut foarte mult analogia dintre învățatul mersului pe motocicletă și cântatul la un instrument muzical, la început e mai mult o gălăgie, un zgomot, ca apoi să devină o armonie. Filmul se găsește ușor pe net, și dacă nu l-ați văzut până acum, uitați-vă și spuneți-mi apoi cum vi s-a părut. Eu garantez că o să vă placă. [embedded content] Al doilea film care îmi vine în minte și este la fel un clasic pentru lumea moto, este On Any Sunday. Iar dacă întrebarea vine de la un motociclist pasionat, continuarea este “Care dintre ele?”, pentru că au fost mai multe. Primul, apărut în 1971, prezintă perioada de pionerat a motociclismului și este considerat cel mai bun documentar despre motociclism, fiind un vector de popularizare a acestei pasiuni mai ales în Statele Unite. Filmul a fost realizat cu implicarea directă a lui Steve McQueen, pe lângă faptul că apare în film, el finanțând proiectul prin casa de producție Solar pe care o deținea. La momentul respectiv secvențele filmate îți tăiau respirația, fiind folosite pentru prima oară mai multe tehnici speciale de filmare. Una dintre ele fiind folosirea unei camere voluminoase pe casca motocicliștilor, un fel de strămoșul GoPro-urilor. [embedded content] Ziceam că au fost făcutemai multe filme apoi, On Any Sunday devenind o serie, cel mai recent ,On Any Sunday:The Next Chapter, a apărut în 2014, fiind realizat de Redbull Media House și aduce povestea în zilele noastre, întâlnind pe parcursul filmului sportivi profesioniști ca Marc Marquez,Robbie Maddison, Carlin Dunne și Travis Pastrana. Il puteti vedea gratuit integral pe site-ul celor de la Redbull. [embedded content] Oil in the Blood este cel mai recent film moto pe care l-am văzut. Este un documentar apărut în 2019 despre scena custom contemporană, însă pune accent mai mult pe oamenii implicați în acest univers, pe poveștile lor și ce mi-a plăcut este faptul că aduce laolaltă atât nume consacrate cât și noi veniți, încercând să prezinte viziunile fiecăruia (de multe ori diferite) despre acest curent. Și pe lângă poveșți, bineînțeles că vei vedea și niște motociclete senzaționale. www.oilintheblood.cc [embedded content] Tot despre motociclete custom este și Handcrafted un documentar de 50min despre scena custom din Australia, ce poate fi văzut integral, gratuit pe youtube. [embedded content] The Greasy Hands Preachers este un alt domcumentar despre scena custom sau mai bine spus despre plăcerea de a face ceva cu mâinile proprii și satisfacția unică pe care ți-o dă acest lucru. Filmul poate fi văzut integral gratuit pe pagina celor de la Redbull. [embedded content] Există nenumărate filme artistice care au ca subiect sau se învârt în jurul motociclismului, punând de multe ori accentul pe spiritul liber al motocicliștilor, așa cum fac filmele clasice ca Easy Rider cu Peter Fonda, Dennis Hopper și Jack Nicholson, The Great Escape cu Steve McQueen sau The Wild One cu Marlon Brando. Totuși cele 3 filme preferate ale mele sunt cu totul altele. Unil dinte ele este Motorcycle Diaries , care este realizat după jurnalul lui Che Guevarra și amintirile acestuia despre o plimbare cu motocicleta făcută în tinerețe care avea să-i arate care este chemarea lui. [embedded content] Apoi vine One Week, în care Ben Tyler, un tânăr ușor confuz, ca noi toți de altfel la un moment în viată, pleacă într-o călătorie de o săptămâna de la Toronto până la Tofino,British Columbia, oprind pe parcurs pe la tot felul de locuri imporatante pentru încercarea lui de a realiza care este rostul vieții. [embedded content] Iar povestea cea mai frumoasă, care atinge mereu un loc sensibil în inima mea, este povestea “celui mai rapid indian”, The World’s fastest Indian cu Anthony Hopkins. Filmul urmărește povestea lui Burt Munro, care a petrecut mai mulți ani reparând și modificând o motocicletă Indian din 1920, pentru a reuși în 1967 să stabiliească recordul de viteză la Boneville. [embedded content] Revenind la lumea reală, dacă vă plac aventurile și călătoriile lungi pe două roți, de genul celora despra care scriem în “Jurnale de călătorie“, Somewhere Else Tomorrow s-ar putea să vă placă. Filmul urmărește povestea lui Daniel Rintz, care visa să facă o călătorie în jurul lumii și amânând tot timpul plecare din lipsa banilor, se hotărăște să plece oricum, urmând să câștige bani suficienți cât să trăiască pe drum. Această idee, de a-ți urmări visul chiar dacă nu ai resursele financiare m-a atras la acest film, fiind un lucru destul de des întâlnit la călătorii pe două roți pe care i-am intervievat, mulți recomandând această abordare de “hai să plecăm și vedem noi pe parcurs de unde facem rost de bani”. Bineînțeles nu este ușor, dar cu siguranță atunci când reușești, vei avea un sentiment foarte puternic de satisfacție. Unul dintre locurile unde gășiți filmul este pe Vimeo On Demand. [embedded content] În segmentul acesta al filmelor despre călătorii, clasice sunt documentarele realizate de Ewan McGregor și Charlie Boorman: Long Way Round și Long Way Down. Deși părerile sunt împărțite, mulți zicând că cei doi nu au avut parte de o aventură autentică, fiind asistați pe parcurs de o echipă de producție numeroasă, eu găsesc relaxante ambele serii, și întotdeauna m-am uitat cu plăcere când le-am mai prins în reluare la TV. Între timp, echipa s-a reîntâlnit și au filmat Long Way Up folosind motociclete electrice LiveWire, urmând ca noul film să apară în curând. [embedded content] Tot din același segment al filmelor despre călătorii, interesantă este și experiența descrisă în “Riding Morocco: Chasing the Dakar“. Doua motociclete Africa Twin CRF1000 și doi australieni, Christophe Barriere-Varju, participant de 4 ori la Dakar, împreună cu Laura Csortan, prezentatoare TV și fostă Miss Universe, pleacă într-o călătorie pe urmele raliului Dakar. Dacă pentru Christophe este ca o reîntoarcere acasă, pentru Laura, lucrurile nu sunt atât de simple, fiind prima oară când iese cu motocicleta în afară asfaltului. Filmul poate fi văzut integral gratuit aici. [embedded content] Dacă am menționat Dakar, interesantă este și seria lui Charlie Boorman (colegul lui Ewan McGreggor din Long way down), Race to Dakar. Filmat în 2006, cele 7 episoade, urmăresc pregătirile și participarea propriu-zisă a lui Charlie la cea mai dură cursă de rally-raid din lume. [embedded content] Tot pe subiectul Dakar, foarte interesant de văzut este și seria lui Lyndon Poskitt de pe youtube, mai ales “Malle Moto – The Forgotten Dakar Story”, care prezinta din interior cat de greu este sa participi la aceasta categorie, unde, unde anul acesta, Mani Gyenes a ieșit învingător. De fapt, daca sunteti interesati de acest subiect, puteti afla si mai mutle detalii chiar de la Mani, urmarind interviul realizat pentru Oameni si Motociclete. [embedded content] Și tot legat de Dakar, unul dintre favoritele mele, este Paying the Price. Deși nu aș spune că este chiar un documentar, are aproximativ 40min, filmul prezintă povestea lui Toby Price, multiplului câștigător al Dakarului, din copilărie până în prezent. [embedded content] Cei pasionați de cursele de viteză, MotoGp în special, au de unde alege. Unul dintre primele documentarii despre era recentă a MotoGP-ului, avandul pe Valentino Rossi în centrul atenției, este Faster. Documentariul a fost filmat în timpul sezoanelor 2001 și 2002, având ca punct de plecare întrebarea “Cum faci să mergi mai tare decât ceilalți, cum câștigi o cursa atât de periculoasă?”, deși în aceea perioada totul se rezuma la “Cum să îl bați pe Vale?”. [embedded content] Pentru cei nostalgici, The Doctor, the Tornado and the Kentucky Kid, povestește prin vocea lui Ewan McGregor, isotria cursei de la Laguna Seca din sezonul 2005, ce marca revenirea MotoGP-ului pe celebrul circuit american. Documentarul poate fi văzut integral gratuit pe pagina oficială MotoGP. [embedded content] Câțiva ani mai târziu, povestea a fost reluată, de data aceasta fiind filmată în perioada sezoanelor 2011-2012, când lucrurile se schimbaseră, iar pentru a câștigă al 10-lea titlu al său, Rossi trebuia să dea piept cu noul val de rideri. Vocea povestitorului din Fastest o să vi se pară cunoscută, fiind din nou a lui Ewan McGregor. [embedded content] Venind și mai aproape de zilele noastre, Hitting the Apex spune, prin vocea lui Brad Pitt, povestea a 6 piloți remarcabili de MotoGP: Marc Marquez, Jorge Lorenzo, Valentino Rossi, Dani Pedrosa, Marco Simoncelli și Casey Stoner. [embedded content] Cel mai recent film legat de MotoGP pe care l-am văzut este Andrea Dovizioso Undaunted, care urmărește trăirile, speranțele și fricile acestuia din timpul sezonului 2019 de MotoGP. Filmul poate fi văzut integral gratuit pe pagina celor de la Redbull. [embedded content] Pentru cei pasionați de cursele de stradă, și nu mă refer la liniuțele de pe Magheru, două filme sunt preferatele mele. Primul, Road, urmărește povestea familiei Dunlop și destinul ei strâns legat de cursele moto TT, povestitorul fiind actorul britanic Liam Neeson. [embedded content] Al doilea,TT 3D: CLOSER TO THE EDGE, spune povestea uneia dintre cele mai periculoase curse din lume, Isle of Man TT, urmărind poveștile lui Guy Martin, John McGuinness, Conor Cummins și Ian Hutchinson din timpul sezonului 2010. [embedded content] Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  11. Publicația japoneză Young Machine, care până acum s-a dovedit a avea niște surse foarte sigure când e vorba de modele noi aflate în faza de dezvoltare, a publicat recent un articol despre intenția Honda de a reînvia CBR-ul 600RR, un model ce are o mulțime de fani la noi în țară. Noua motocicletă supersportivă ar trebui să fie prezentată la sfârșitul anului și va avea probabil un carenaj asemănător cu cel al fratelui mai mare CBR1000RR-R, probabil cu tot cu aripioarele aerodinamice, și un motor EURO5. Sunt deja mai bine de 3 ani, de când Honda a renunțat la fabricarea CBR-ului 600RR, în 2017 luându-se această decizie în mare parte datorită faptului că motorul era Euro 3, iar proiectarea unui nou motor ar fi fost prea costisitoare mai ales într-un segment competitiv. Chiar de atunci, au început să apară diverse zvonuri privind o nouă generație, zvonuri alimentate și de diversele patente înregistrate de Honda în anii ce au trecut, așa cum este cel din fotografia de mai jos, înregistrat în 2018. Nivelul de popularitate a tot scăzut în rândul supersportivelor de capacitate medie, nefiind foarte multe variante pe piață.Totuși noul CBR600RR va da piept unei competiții acerbe cu modele ca Yamaha R6, Kawasaki Ninja ZX-6R sau MV Agusta F3, ceea ce înseamnă că noul motor ar trebui să scoată undeva pe la 130cp. Un factor interesant ce l-ar avantaja, ar putea fi asemănarea designului cu noul CBR1000RR-R, însă pentru asta va trebui să așteptăm cel puțin până la sfârșitul acestui an. 2020 HONDA CBR1000RR-R SPContinue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  12. Când vine vorba de 600cc, Adrian Petrovici este unul dintre cei mai rapizi piloți români de pe circuit. Fie că este vorba de Campionatul Național de Viteză, de RoSBK sau MotoRC, în ultimii ani s-a aflat mereu pe podium. Am profitat de pauza forțată în care ne aflăm cu toții din cauza Coronavirusului, ca să stăm de vorbă cu Adrian, să vedem cum își umple timplul în perioadă aceasta și să mai aflăm una alta despre mersul la circuit. Subiectele discuției (pe canalul de Youtube puteți sări direct la subiectele care vă interesează folosind acest cuprins) 0:42 Cum ai început cu motocicletele ? 1:29 Care a fost prima ta motocicletă ? 2:06 Cum ai ajuns la circuit ? 4:00 Cum a fost primul sezon complet in 2015 ? 6:26 Cum te antrenezi ? 8:04 Cât de mult a contat apariția circuitului MotorPark România? 9:42 Ce părere ai despre MotoRC ? 11:13 Le-ai recomandă motocicliștilor de pe stradă să încerce circuitul ? 14:48 Despre accidente. 16:42 Despre importantă setărilor mecanice și munca de zi cu zi ca șef de service. 20:29 Înafara circuitului, mai mergi cu motocicleta ? [embedded content] Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  13. Întâmplarea face ca eu și Nelu să fim originari din același oraș, Brăila, și deși suntem pasionați amândoi de motociclete, nu acolo ne-am cunoscut. Ne-am cunoscut mult mai târziu pe net, în grupul MotoHelp . Acolo el organizase un concurs ad-hoc pentru motocicliști, unde fiecare prezenta o fotografie cu motocicleta lui. Mi s-a părut interesant ce voia să facă dup-aia cu fotografiile, și anume, un calendar pe care să-l vândă, iar banii obținuți să fie direcționați către motocicliști care suferiseră accidente grave. Apoi, rămânând în acel grup, mi-am dat seama că Nelu este genul de motociclist pe care aș vrea să-l întâlnesc cât mai des pe stradă. De multe ori pasiunea cu care vorbește despre o motocicletă, o piesă, o senzație, se transformă într-un soi de poezie contagioasă care te face să pornești motorul imediat și să pleci la o plimbare. Însă nu va lăsăți păcăliți, Nelu nu doar vorbește, este genul de om care transformă în fapte vorbele sale, fie că este vorba despre motociclete modificate sau de a întinde o mâna în ajutorul celor ce au nevoie. De aceea am vrut să vă prezint și vouă cam cum cred că ar trebui să fie un motociclist. 1. Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicletă și care a fost prima ta motocicletă? Din câte îmi amintesc pe la 12 ani am început să merg, pe un Carpați al fratelui meu. Nu se găsea benzină și am avut ideea să cumpăr Terpinol de la metalo-chimice, un diluant de uz casnic. Amuzant era că pocnea și scotea cerculețe de fum negru. Prima motocicletă am avut-o la 19 ani, un Ij Jupiter 5 aproape nou. Deși aveam de jumătate de an bani de Minsk 125, am rezistat eroic și am strâns suma necesară pt Ij. Voiam o motocicletă mai serioasă, nu motoretă. Acum realizez că era un pas firesc Minsk-ul, un an ar fi fost suficient pentru a învață să conduc corect. Însă dragostea pentru motociclete mi-a apărut mult mai devreme, la 9 ani, când mi-a adus tata un catalog franțuzesc cu motocicletele acelui an. De atunci visez, respir, desenez, repar, modific, conduc motociclete. Asta e viața mea! 2. Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut cu motocicleta și care a fost senzația să pleci pentru prima oară într-o tură mai lungă ? Primul drum mai lung a fost la mare, 200 km, în vara în care mi-am luat Ij-ul. Îmi amintesc că eram nerăbdător să plec, aveam și o ușoară teamă, așa pentru că nu știam ce probleme pot întâmpină… Dar totul a fost ok, am descoperit plăcerea de a călători, și deodată, parcă țara era mai mică decât părea pe hartă. Motocicleta comprimă distanțele și timpul, ce mașinărie grozavă! 3. Care crezi că sunt motivele cele mai bune pentru care cineva devine motociclist? Te întreb asta pentru că de multe ori există oameni care își cumpără o motocicletă din unele motive oarecum superficiale, vor să impresioneze pe cineva, cred că o să devină mai populari,etc…sau mai recent vor să se facă motovloggari, lista e lungă…totuși unii dintre ei, au norocul, făcând primul pas, să descopere trăirile mai profunde pe care ți le dă această pasiune. Ție ce îți place cel mai mult la întreagă idee de a fi motociclist? Cred că toate motivele sunt bune să devii motociclist. Chiar și cele pe care le numești superficiale. Nu e nimic rău să încerci să impresionezi fetele, de exemplu :)). Nici motovloggingul nu e rău dacă e făcut cu cap. Din păcate nu pot numi un motovlogger român care face ce trebuie, dar prin alte țări sunt destui care fac clipuri foarte utile. În cazul meu, încă de atunci, de la 9 ani, m-a fascinat ideea de mașinărie care te duce unde vrei, mecanismul pe care încaleci și pleci încotro dictează gândul. E ca o prelungire a corpului, a ființei, parcă deodată capeți puteri, ca în povești când încalți o pereche de pantofi vrăjiți sau urci pe covorul fermecat. Simbioza om-mașinărie parcă se împlinește când rulezi pe o șosea curată, virajata, senzația de zbor când te apleci în viraje ca pasărea, vântul in piept, șuieratul, conectarea cu natura, puterea motorului ce împinge la comanda gândului, totul, totul te face să simți că ești viu, că te bucuri de viață din plin, că nu irosești clipa… Cum să renunți la “drogul” acesta? Cunoscutul jurnalist Dan Năstase, parcă a redus totul la esență prin metafora “aripi pentru zbor terestru”. 4. Știu că tu ai revenit pe două roți după o pauză destul de lungă de câțiva ani, datorită unei “comenzi” de a modifica o Honda Dominator și a transforma-o într-un scrambler retro. Cum a fost atunci, ce a reaprins această flacăra ? Flacăra a ars mocnit în tot acest timp, doar avea nevoie de puțină “benzină”. Deși am avut perioada în care nu am condus decât ocazional, îmi respectam un jurământ ce mi l-am făcut când am cumpărat prima motocicletă la 19 ani, și anume, să am tot timpul o “jucărie” pe 2 roți în posesie. De atunci nu a fost o zi să nu am minim o motocicletă în garaj. Când am început să caut pe net cu bucurie, alte proiecte de motociclete scrambler, faptul că am răsfoit din nou revistele moto pe care le aveam depozitate într-o camera din casa unde am copilărit, ideea de a reconstrui și îmbunătăți motocicleta după gusturile mele, toate astea m-au făcut să realizez și să îmi reamintesc că eu asta fac cu plăcere maximă, că nu simt că muncesc, nu simt că trece timpul. Am realizat că timpul trecea și eu nu mă bucurăm de pasiunea vieții mele. Amuzant este că Gabi, tipul care a venit să mă întrebe dacă îi pot face un scrambler, tot tatona de un an de zile cumpărarea unei Honda Dominator. Pe mine m-a prins așa tare ideea de a face un scrambler, că fix la o săptămâna de când m-a întrebat, eu deja luasem un Suzuki Freewind pe care voiam să-l modific pentru mine. De teamă că mă apuc de a mea prima dată și îl voi amână pe el, în ziua următoare a plecat la Galați și a cumpărat Dominatorul pentru care purta discuții de un an de zile. Peste 4 luni avea scramblerul mult dorit. Honda Dominator Scrambler by RetroBikes Honda Dominator Scrambler by RetroBikes Honda Dominator Scrambler by RetroBikes 5. Dacă tot am menționat de acest proiect, tu ai fost pasionat întotdeauna de mecanică, atât auto cât și moto, și nu doar în ceea ce privește reparațiile sau mentenanță, ci mă refer la modificări ce țin atât de stil, design, cât și funcționale sau legate de performanță. Ai un proiect care mie mi-a plăcut foarte mult, Jawa Axl Rose, și voiam să aflu mai multe detalii.Cum ți-a venit ideea, ce ai urmărit de la început cu acest proiect? Dacă nu mă înșel este chiar a două motocicletă a ta, pe care o aveai de mai bine de 20 de ani. Jawa Axl Rose a fost ca o continuare firească după Honda scrambler. Trebuia să trec la următorul proiect și aveam deja Jawa care zăcea în așteptare de ceva ani. Mi-am amintit că la momentul când mi-am luat Jawa, erau doar câteva motociclete disponibile pe piață, trebuia să mă mulțumesc cu ce se găsea. Acum aveam șansă să îmi fac Jawa exact așa cum mi-aș fi dorit să existe la vremea aceea. Parcă mă imaginăm la poarta fabricii Jawa comandând un model clasic după specificațiile mele. De aceea am și îmbinat componente originale Jawa de la diverse modele din ani diferiți. Cadrul, roțile și motorul au fost de la TS 638 din ’96(a doua mea motocicletă), rezervorul de California anii ’80, tobele și stopul de la Jawa 250 din ’60, etc. Unde nu am avut componente să se potrivească, le-am confecționat. Capacele laterale sunt din aluminiu, ciocănițe, pilite, găurite 100% manual. Ca element inedit, capacele sunt prinse de cadru, în zig zag, cu un șnur roșu din piele. Alt element inedit este rezervorul vopsit în relief, m-am inspirat de la cadranul ceasurilor de lux Ulysse Nardin Anchor Tourbillon. Singura piesă modernă este farul cu LED, ca să o aduc totuși în zilele noastre. Numele Jawa Axl Rose a venit de la sine combinând 3 elemente. Îmi plac piesele Guns’n Roses, numărul motocicletei luat la rând în urmă cu 20 de ani, este BR 90 AXL, iar în 2017, anul în care am făcut motocicleta, solistul Axel Rose a avut un concert cu AC DC la Praga, capitală Cehiei, patria Jawa. Ca recunoaștere că am făcut treaba bună, motocicletă a apărut în articole în Auto Test, Motobikes, și în catalogul editat de Centrul Ceh București, alături de alte 150 de produse cehesti reprezentative. Și nu în ultimul rând, Jawa mea dragă a ajuns la marele iubitor de motociclete clasice, Alexandru Scheul, deci poate fi văzută de anul acesta în cadrul muzeului Expo Moto Bucovina. 6. Care ar fi motocicleta perfectă pentru ține, care să necesite cât mai puține modificări pentru a fi complet pe gustul tău ? Nu pot numi doar una, sunt câteva de care nu m-aș atinge, sau aș schimbă doar unele componente. Yamaha FJR 1300, Kawasaki ZRX 1200, Kawasaki Z1 din ’72, Kawasaki Zephyr 750, Honda CB 750 Four din ’70, Ducati 851, Ducati Monster S4R, Ducati Paul Smart, etc. Din cele actuale îmi place extrem de mult ca design, Harley Davidson Livewire, electrica controversată, și Husqvarna Vitpilen 701. Încă nu am găsit o motocicletă mai veche de 1950 care să îmi placă, o motocicletă care ar avea ca echivalent auto, pe Mercedes 540 K ’36. 2006 Ducati Paul Smart 1000LE7. Fiind un site care promovăm turismul moto de la noi din țară, trebuie să te întreb care ar fi locurile preferate de tine pentru a merge cu motocicleta la noi în țară ? Avem locuri superbe în țară, dar pentru motocicliști, locurile sunt doar pretextul călătoriei, deci mai importante cred că sunt drumurile până acolo. Drumuri virajate care străbat puține localități, prin natură, prin zone frumoase. Îmi e dor de Focșani-Ojdula-Tg. Secuiesc, Transalpina și Transfăgărășanul sunt botezul motocicliștilor, Rânca unde se ține o etapă din Campionatul Național de Viteză în Coasta, Cheile Bicazului – priveliște superbă și viraje amețitoare… Sunt doar câteva din multele drumuri și locuri frumoase din țara noastră. 8. Și în afara țării? Ce vacanță sau ce tură moto, ți-a rămas aproape de inimă ? Am prins de curând gustul plimbărilor prin alte țări, am vizitat doar câteva relativ apropiate de România. Fiind un iubitor de vară și de soare, mi-a plăcut tura din Grecia, am bătut în lung și în lat insula Lefkada timp de 9 zile. Mare, nisip, bikini, drumuri înguste și abrupte, livezi de măslini, apusuri faine și vinuri savuroase, exact ce ne place nouă. (Ca să înțelegeți de ce i-a plăcut lui Nelu în Lefkada, lăsăm un clip făcut de noi la o tură acolo) [embedded content] De curând m-am mutat în Austria și se pare că are potențial. Încă nu am apucat să o cunosc foarte bine dar merită vizitată. E foarte aproape de Italia, Cehia, Elveția, țări cu tradiție în motociclism și cu drumuri superbe, sper să am timp să le bifez. 9. Tu pastoresti un grup moto pe facebook,Motociclete-MotoHelp, care mie îmi place foarte mult. Îmi place pentru că se schimbă idei, sfaturi utile și mai ales pentru că există tot felul de campanii utile pentru lumea moto, cum este și calendarul Motociclete-MotoHelp,devenit deja tradiție, unde banii obținuți din vânzarea calendarelor ajung la motociclistii ce au suferit accidente grave. Cum a luat naștere acest grup sau de unde vine această dorința de a-i ajută pe alții ? Activam pe câteva grupuri moto și la un moment dat am avut nevoie de câteva sfaturi tehnice. Am constatat că mulți vorbeau în necunoștință de cauză, veneau cu informații greșite sau chiar sfaturi periculoase, discuțiile deveneau repede agresive, moderatorii nu prea știau să aplaneze conflictele… Am inițiat grupul MotoHelp în 2017 sperând că pot gestiona neplăcerile amintite, că ne putem ajuta între noi, motociclistii, așa cum făcea generația mea în anii ’90. Am crezut întotdeauna că motociclistii sunt mai îndrăzneți, mai nonconformiști, mai inventivi și în același timp sunt oameni de acțiune pe care te poți baza. Mi-am dorit un grup mic în care să fie incluși motocicliști sau persoane foarte pasionate de motociclete, și mă mândresc cu faptul că în grupul nostru nu intră oricine, facem o selecție destul de riguroasă. Pot să garantez că minim 90% întrunesc cele 2 condiții. Regulile de baza sunt bunul simt, respectul și să nu uităm că numele grupului înseamnă de fapt a ajuta. Chiar zilele trecute, deși eram cu mașina, m-am oprit să ajut un scuterist să se adune de pe jos. Cred că nu există motociclist care să vadă un coleg căzut sau cu o problemă tehnică, să nu se oprească și să îl ajute. Cam asta e și spiritul grupului. Tot în aceeași perioadă am remarcat cât de multe accidente se întâmplă printre noi, chiar mi-au murit 2 prieteni în vara lui 2017. Așa mi-am propus să mă implic în primul rând în campanii de educare și prevenire, și apoi în campanii de ajutorare a celor ghinioniști. Așa a apărut calendarul MotoHelp cu sloganul “Ai căzut, te ridicăm”. La primele două ediții îl vindeam și profitul obinut era împărțit celor câteva cazuri de motocicliști accidentați. Am fost pe punctul să renunțăm ediția de anul acesta din cauza unui accident moto pe care l-am avut în martie 2019. Totuși, moderatorii de pe grup m-au susținut și practic au făcut toată munca din spate ca și anul acesta să apară calendarul nostru. Le mulțumesc prietenilor mei Alexandra Manu, Cristina Drăgan, Nicoleta Chiper, Vlad Şarlău și Emilian Olteanu care au rupt din timpul lor ca să nu întrerupem această tradiție. Am avut și ajutorul câtorva sponsori, motocicliști și ei, cu al căror suport financiar am reușit să le tiparim: Adrian Bustiucel – Est Bike Adventure Constanța, Emilian Pavel – Moto Emotion, Bogdan Pacea – RCA2000.ro, Adrian Răduță – TCS Racing Park, și Alexandru Popescu – RAMS21.ro. S-au implicat tocmai că sunt motocicliști și au înțeles și susținut ideea de a ajuta camarazi care sunt la nevoie. Subliniez că și Emilian Pavel a suferit un accident moto anul trecut și încă se luptă să se recupereze, dar a avut tăria să ofere ajutor și altora în aceeași situație. Încă un fapt interesant s-a întâmplat anul trecut în noiembrie când, fiind internat la un centru din Viena, pentru recuperare în urma accidentului din martie, întâlnesc acolo un motociclist din România, în scaun cu rotile, venit și el la recuperare. După vreo 20 de minute de povești, aflu cu stupoare că este Ştefan, unul din cele trei cazuri pentru care s-au strâns bani cu ajutorul calendarului MotoHelp 2020. Cât de mică e lumea și câte surprize ne rezervă soarta uneori… 10. Am pregătit un pic terenul și pentru partea mai puțin plăcută a pasiunii noastre, accidentele. Ești de acord cu afirmația că nu ești motociclist până nu ai primul accident? Până acum ce accidente ai avut și cât de grave au fost? Nu sunt de acord! Ești motociclist din momentul în care te deplasezi pe o motocicletă. Sunt însă de acord cu faptul că majoritatea motocicliștilor, la un moment dat în viață, au parte și de accidente. Ține de statistică. La naiba, calarim niște chestii colțuroase din metal, mici și greu de remarcat pe șosele, care trebuiesc ținute în echilibru și au prostul obicei să cadă când le dai drumul din mâna, care au puteri ca de mașină dar sunt de 10 ori mai ușoare, practic sfidăm un pic soarta, suntem foarte vulnerabili, șansele nu sunt de partea noastră. Am avut 3 accidente serioase. La primele două m-am ales cu ceva julituri și cu o vertebră ușor ciobită. Ultimul, cel din martie anul trecut a fost cel mai grav. Am fost la un pas să îmi fie amputat piciorul dar medicii au sperat că îl pot recupera și au făcut tot posibilul. Am trecut prin toate fazele, 7 operații din care una a durat 12 ore, imobilizat 4 luni și jumătate, scaun cu roțile, cârje, două luni recuperare într-un centru unde am învățat să merg din nou, încă mai fac recuperare pentru cel puțin un an de zile. Mulțumesc medicilor care au luat decizia bună pentru mine. 11. Pentru cei ce sunt la început de drum sau își doresc să devină motocicliști, ce sfaturi le-ai da? La ce să fie atenti, ce să facă, ce să nu facă… legat de accidentele tale, crezi că ai fi putut evita într-un fel, sau privind înapoi, poate dacă ai făcut anumite lucruri altfel rezultatul ar fi fost altul ? Aș sublinia 3 aspecte importante. Cred că ideal ar fi să înceapă cu o motoretă mică sau scuter de 50-125 cc, pentru un an de zile. Greutatea și puterea mică te fac să simți motoreta și să îți dezvolți reflexe mult mai repede decât cu una grea și puternică cu care trebuie să te lupți. Apoi se poate trece la categoria medie 400-600 cc și te poți opri aici sau poți face pasul spre un motor mai mare. În țările cu tradiție moto, adolescenții încep să meargă pe motoare mici și trec treptat prin toate etapele, nu conduc din prima 1000 cc și 200 cp. De fapt nici legislația nu le permite să aibă acces la motoare mari până la o anumită vârstă sau experiență. Al doilea aspect ține de dobândirea unor reflexe prin antrenament. În școlile noastre moto se învața doar strictul necesar pentru a obține permisul. Ideal ar fi ca după școala moto să mai faci un curs de conducere defensivă unde înveți să stăpânești manevre esențiale. În București și orașele mari se țin astfel de cursuri. Cei care nu au aceste posibilități ar trebui să se antreneze singuri sau cu motocicliști mai vechi, să stăpânească și să înțeleagă 3 manevre importante: contravirarea(counterstering), frânarea de urgență cu ambele frâne și evitarea din scurt a unui obstacol. Și în al treilea rând, când te urci pe motocicletă trebuie să fii tot timpul focusat, atent, prezent. Nu ai ce caută pe motocicletă dacă ești distrat, băut, drogat, obosit. În timp îți vei dezvolta un simț al anticipării “citind” cu atenție mișcările celorlalți șoferi, motocicliști sau pietoni. Referitor la accidentele mele cred că pe toate aș fi putut să le evit. Primul s-a întâmplat când eram începător și după ce am scos motocicleta de la iernat, am plecat la o tură, am luat un viraj cu viteză prea mare și am ieșit pe câmp. Nu am realizat că după 4 luni în care nu am mai condus, trebuia să o iau mai treptat, să mă reacomodez cu motocicleta. Greșeală de începător. Al doilea s-a întâmplat câțiva ani mai târziu, cauza fiind neanticiparea, m-am lăsat surprins de evenimete. Ultimul accident s-a produs într-un moment în care eram relaxat și deconcentrat. Probabil dacă eram mai prezent și dacă eram mai antrenat să controlez o motocicletă intrată în derapaj, aș fi reușit să evit. Am început să scriu o carte despre motociclete și motocicliști, pentru că îmi doresc să ne formăm o cultură moto ca în țările dezvoltate, să învățăm un minim de tehnici de conducere ca să avem cât mai puține accidente. Mă ocup puțin și de partea tehnică, descriu cum funcționează principalele sisteme ale motocicletei, ca să știm să facem singuri principalele operațiuni de întreținere sau să avem habar ce să cerem la un service. Mai conține sfaturi de călătorie, pregătirea motocicletei, trick-uri și secrete old school, etc. Din păcate am puțin timp de scris și nu știu când o voi termină. Conduceți cu grijă ca să ne putem bucură de pasiunea noastră! Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  14. O chestie foarte mișto și utilă, care se întâmplă de ani buni prin alte părți, a început să se întâmple și la noi. Există colegi motocicliști care își pun la dispoziție casa, curtea, garajul pentru alți motocicliști aflați la drum. Cum funcționează? Conceptul este destul de simplu și se bazează pe bunătatea oamenilor și pe reciprocitate. Oricine poate ajuta, intră pe grup și scrie acolo ce și cum poate oferi .Fie că este vorba de o canapea în sufragerie, de un pat, de o camera, de o curte pentru cort sau chiar de camere la hoteluri și pensiuni, toate sunt scrise pe grup, cam așa: Apoi, Cezar Cojocariu, care a creat grupul, împreună cu ceilalți implicați în administrarea lui, centralizează datele în mod foarte organizat pe o hartă. Eu personal am aflat de chestia anul trecut prin vară, grupul fiind înființat în Iulie, și am urmărit atent cum se dezvoltă. Și s-a devoltat atât de frumos, încât în prezent sunt 4.300 de membri, iar harta arată foarte bine oferind, suficiente opțiuni pentru a face chiar un tur al româniei și nu numai, fiind oameni și din străinătate care oferă cazare. Contează in schimb să nu se abuzeze de bunăvoința oamenilor, dar știm că motocicliștii sunt oameni care pun mare preț pe respect. Grup pe facebook : Cazare gratuită pentru motociclisti free accommodation for bikers Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
  15. În urma cu 3 ani de Paște, din cu totul alte motive față de cele de acum, ce țineau mai mult de activitatea profesională a mea cât și a jumătății mele (lucram amandoi, eu fiind mai norocos, aveam totusi duminca libera), am făcut Paștele în cadru restrâns, acasă în București. În duminica de Paște, stăteam liniștit știind că geamurile s-au șters de mult, cu aspiratorul s-a dat, mi-a venit o idee să dau o tură scurtă, știind că am “fereastră” până pe la 6pm, hai maxim 8pm când veneau niște prieteni pe la noi. Vremea nu era atât de bună ca anul acesta, ceea ce mă oftica și mai tare acum…in fine, nu-mi aduc aminte dacă era cu mult mai frig, dar cu siguranță era destul de moharat afară. Inițial am plecat spre Târgoviște, singura destinație precisă, stabilită de la început, erau Cheile Dambovicioarei. Traseul care a ieșit în final, îl găsiți aici. Circuit Targoviste-Cheile Dambovicioarei-TransbucegiM-am oprit la Târgoviște ca să vizitez Curtea Domnească și Turnul Chindiei. Nu a fost nimic planificat, că dacă era planificat , m-aș fi gândit că nu e plăcut să urci scările din Turnul Chindiei încălțat cu cizme moto de circuit… Apoi am mers spre Rucăr-Bran, pe la Câmpulung, am urcat pe Mateiaș și până la Podul Dâmboviței drumul a fost cam monoton. Înainte să mă îndrept spre Cheile Dambovicioarei, fix unde se bifurcă drumul și trebuie să faci stânga din DN73, am făcut un mic popas. Pe colț este o cârciumă,nu i-am reținut numele, asta pentru că mi s-a încărcat toată memoria cu numele cafe barului din spatele carciumei, unde parcasem motocicleta, “Șase Craci”. Cum la cafe bar era închis, m-am amestecat cu localnicii de la cârciumă, unde se simțea atmosfera festivă, mai ales că toți de acolo erau foarte “norocoși”. Păreau foarte fericiți să mă vadă, știau că au o victima nouă pentru glumele lor, mai ales că eu îmi luasem o apă. Ce motor… ce că nu bei…n-avea rost să explic, mi-am asumat și am intrat în joc. De ce ziceam că toți erau “norocoși”, la un moment dat zic ceva de ghinion și unul dintre ei îmi dă un citat demn de pus pe wall-ul de facebook: “Oi fi eu ghinionist, dar știu că am 2L de Noroc”…Am lăsat să pătrundă adânc aceste vorbe și neavând nicio șansă să se lipească de mine un strop de “Norocul” lor la 2L, am plecat mai departe. Întotdeauna în plimbările mele moto îmi place să mă opresc prin sate la astfel de crâșme, baruri sau magazine, să vorbesc cu oamenii, să iau pulsul zonei. De multe ori când vezi care sunt probleme în aceste zone, uiți de problemele tale sau realizezi că nu sunt nici măcar probleme. Alteori e doar comedie pură, trebuie doar să intri în joc. Oricum ar fi, întotdeauna recomand în loc să-ți iei o apă de la benzinărie, mai bine opreșți și-ti iei dintr-un sat. Plimbarea ta s-ar putea să devină mult mai interesant doar făcând această mică schimbare. Curtea Domneasca, Targoviste Bifurcatia de la Podul Dambovitei Cafe Barul Prin chei, fiind Paștele, erau mulți turiști veniți să se plimbe, așa că le-am parcurs ușor. M-am mai oprit să fac niște poze și apoi am mers spre Ciocanu și Sirnea după care am ieșit înapoi în drumul național. A fost și o bucată fără asfalt de unde se văd foarte frumos munții. Probabil încă este la fel fără asfalt, ceea ce este bine, ce nu era bine atunci, era că eu eram cu un Kawasaki Z750. Drumul neasfaltat drumul neasfaltat spre Sirnea Până acum eram în grafic, nimic ieșit din comun, doar că mă întorc pe la Pârâul Rece și ajung la Sinaia, unde privind spre Bucegi mă întreb: ” dacă urc un pic, mă mai încadrez în timp, să ajung înapoi la București până la 6pm? “Nu pot da un răspuns precis la această întrebare, decât dacă încerc. Mai ales pentru că ceasul din bord e complet defazat, sunt in lumea mea atemporala pe motor. Urc până la cabana Dichiu, foarte aglomerat, în schimb spre Lacul Bolboci pare mai liber. Drumul liber, dar nasol ,plin de gropi, pământ, nisip și… zăpadă…eu având pe motocicletă niște cauciucuri cu care n-ai fi vrut să treci nici măcar peste o flegmă, Michelin Power One (era un model mai vechi, aproape slickuri cu câteva mici crestături pe mijloc,un fel de cauciucuri de circuit,dar street legal) . Încep să resimt și frigul, eu plecând de acasă în geacă de piele și blugi moto. Ajung la lac, care este înghețat. Cobor pe malul lacului și e atât de frig că atunci când mi se aburește viziera de la respirație, îngheață direct. O iau pe drumul asfaltat de pe partea dreapta care din loc în loc, are zăpadă. Problema nu este că are zăpadă, problema este că vezi o linie dreapta cu asfaltul uscat si-i dai, ca imediat după colț, să te intalnesti cu iarna. Prima dată când pățesc asta, scap la mustață cu o frână de față pusă în panică totală pe zăpadă…balet mai ceva ca la lacul lebedelor…de aici în colo merg liniștit, preventiv…”mă bucur de peisaje”. Merg până la telecabina de la Peștera, platoul de la Padina e plin de turiști, e un trafic înspre peștera Ialomicioara mai ceva ca la Unirii la metrou. La întoarcere mă gândesc să merg pe cealaltă parte a lacului, deși am auzit că drumul e rău. Stau în spatele unei mășini, îi înghit tot praful, și unde se termină asfaltul, începe o urcare lejeră. Lejeră, doar că e mult noroi și eu v-am zis cu ce cauciuri sunt. În curând ajung să arăt ca un porc în cocina. Dar doar la exterior, sub geacă sunt transpirat mai ceva ca un genist care dezamorsează bombe. Urcarea asta pe noroi nu e de mine nici de un Z750, decid să revin la drumul inițial, dar mi-e imposibil să întorc pe noroiul ăla fără sa alunec și să cad. Între timp constat că începe să apună și soarele. Primul gând “O fi vreo 6 ceasul…”. Al doilea “Cum să apună soarele deja la 6pm ?”. Mă uit la telefon, e 7:20pm de fapt… Până acum mă salvează faptul că n-am semnal la telefon acolo, dar știu că o să fie show acasă…incerc sa trag tare, sa ajung macar pana la 8pm când veneau prietenii la noi. Nu mai stau pe gânduri, întorc și-i dau spre casă pe drumul știut. După ce revin la asfaltul bun, după cabană Dichiu, se vede chiar frumos apusul… Să opresc să fac o poză…să nu opresc…dar când mai prind eu un apus aici în Aprilie?…opresc, deși știu că asta va fi considerată fapta agravantă când ajung acasă. Poate să fie de revistă pozele, că nu o să mă salveze… Odată revenit la Sinaia, telefonul începe să se bucure atât de tare că a dat de semnal că vibrează în continuu la piept. Trebuie sa curm cumva vibromasajul asta cumva, mă opresc și dau un mesaj scurt “ajung în vreo 45 de min.”. Nu e momentul acum să vedem unde s-a greșit…încerc sa o mai dreg cu o paine de la Comarnic, dar e închis…Ajung și eu acasă, invitații sunt deja prezenți, ceea că mă scapă pe moment de orice discuție, dar nu mă scapă de privirile ucigătoare. Însă la cât noroi am pe cizme, e mai important unde calc, decât faptul că am întârziat. După ce fac un duș, viața își reia ritmul normal și cel puțin, în prezența prietenilor sunt safe. În timpul serii mă mai uit din când în când la poza din telefon cu numărul de km parcurși și am un zâmbet tâmp. Paștele este genul de sărbătoare unde se adună familia. Însă pentru motocicliști întotdeauna a fost mai greu să aleagă între familie și familia adoptivă de pe două roți. Anul acesta, universul a complotat și ne-a făcut mult mai ușoară alegerea. Poate totuși este mai bine așa, cu siguranță vom folosi în favoarea noastră aceste momente de captivitate la anul, când o să vrem să ieșim la o “tură scurtă” de Paște. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro
×