motoroute.ro

Membri
  • Conţinut creat

    215
  • Membru din

  • Ultima vizită

  • Timp online

    51m 56s

Despre motoroute.ro

  • Data naşterii

Despre mine

  • Sunt
    Motociclist
  • Locatie
    Bucuresti
  • Posesor(oare) de
    Kawi

Metode de Contact

  • Pagina Web
    http://www.motoroute.ro/
  • Facebook
    https://www.facebook.com/iamstreetRide/
  1. Mulţumim motocicliştilor din Buzău care ne-au recomandat acest traseu. Este un traseu scurt, de aproximativ 15km, numai bun de „joacă„. Totuşi când am fost noi la începutul lui Mai era foarte mult nisip, plus multe crengi de copaci pe drum (drumul arată ca după o furtună). Nu erau chiar condiţii ideale, dar chiar şi aşa traseul a fost foarte distractiv. Merită de luat în calcul, mai ales dacă îl legaţi cu un Hales-Măgura ( DJ203G) şi Siriu ( DN10). Se ajunge foarte uşor, Sărată Monteoru fiind la aprox. 20km de Buzău, 70km de Ploieşti, din E577 trebuie să o luaţi spre Merei ( în dreptul popasului). Din păcate google maps nu vede acest drum ca unul deschis circulaţiei, aşa că mai jos este o poză cu traseul şi un link către Bing Maps.Link traseu Iesirea din Sarata Monteoru Coborarea spre Leiculesti Cum ti s-a parut acest articol ? plictisitor (0.0%) porcarie (0.0%) folositor (0.0%) amuzant (0.0%) interesant (0.0%) super (0.0%) Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta: 15km Durata : 30min Tip traseu : viraje prin padure Atentie la nisip si crengi ! User Rating 0 (0 votes) Articol preluat de pe motoroute.ro
  2. Un traseu scurt,de aproximativ 15km, foarte uşor accesibil mai ales pentru cei din Braşov. Drumul străbate, Cheile Dambovicioarei, care au o lungime de chei propriu zise de 2 km şisunt situate în arealul montan calcaros al „Munţilor Piatra Craiului”, pe traseul „Rucăr–Bran”. Bucata de drum ce străbate cheile este foarte spectaculoasă, după care urmează o porţiune cu curbe deschise prin pădure, şi o urcare de câţiva kilometri până la satul Ciocanu. Tot din acest traseu, urmând DJ 22, se poate ajunge la Peştera Dambovicioara. Asfaltul este foarte bun până în satul Ciocanu, drumul fiind asfaltat recent. De la Ciocanu la Şirnea, este o zonă de aproximativ 800m-1km de drum neasfaltat. Apoi de la Şirnea pânăla DN73 , drumul este din nou asfaltat impecabil. Dacă parcurgeţi traseul primăvara, este foarte posibil să întâlniţi nisip rămas pe carosabil, folosit ca material antiderapant pe perioada iernii. Cea mai apropiată benzinărie de traseu o găsiţi în Rucăr (un Petrom), iar dacă veniţi dinspre Braşov, aveţi un Rompetrol la intrare în Bran. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta: 15km Durata : 20min La intrarea in Cheile Dambovicioarei dinspre Podu Dambovitei se percepe o taxa de access de 2Ron. User Rating 0 (0 votes) Cum ti s-a parut acest articol ? plictisitor (0.0%) porcarie (0.0%) folositor (0.0%) amuzant (0.0%) interesant (0.0%) super (0.0%) Articol preluat de pe motoroute.ro
  3. Anul acesta,înainte de Paşte, am scos zetul la o plimbare solitară. Profitând de vremea frumoasă şi de temperaturile peste media acestei perioade, am plecat din Bucureşti pe la 9:30AM având în cap intenţia de a face o buclă pe ruta Târgovişte – Câmpulung – Rucăr – Bran – Sinaia – Ploieşti – Bucureşti. Dacă iniţial , pe hârtie această rută avea un pic peste 350km, în final am depăşit 500km. Ajuns la 10:30AM în Târgovişte am decis să vizitez ansmablul Curtea Domnească şi să văd ce s-a mai schimbat în cei peste 15 ani de când fusesem ultima oară aici. Pot să spun că a meritat popasul făcut aici şi cei 12Ron plătiţi pentru intrare. Singurul lucru mai neplăcut fiind urcarea treptelor din Turnul Chnidiei încălţat cu cizmele moto. Apoi am plecat spre Câmpulung pe DN72A, cu o mică escală pentru poze în zona Colţii Doamnei. De la Câmpulung am urmat traseul către Rucăr–Bran, făcând o deviere la Podu Dâmboviţei spre Peştera Dambovicioara/ Cheile Dambovicioarei. Traseul prin Cheile Dambovicioarei a fost superb, din păcate foarte scurt. După urcarea până la Ciocanu, a urmat o bucată maiproastă de drum, fără asfalt, până la Şirnea, însă de aici încolo a fost totul ok. Bucată Moeciu-Bran–Râşnov a fost de-a dreptul chinuitoare, stratul asfaltic foarte prost, gropi foarte multe, denivelări…(atenţie mare dacă parcurgeţi această zonă). Ajuns la Sinaia, am decis să urc pe Transbucegi. Prima surpriză plăcută a fost faptul că s-a asfaltat drumul înspre Târgovişte. Spre deosebire de alte dăţi, am decis la cabană Dichiu să fac dreapta şi să o iau spre lacul Bolboci, spre Hotelul Peştera. Drumul a fost de o frumuseţe deosebită şi am fost plăcut impresionat de peisaje în ciuda faptului că sunt unele zone fără asfalt.Fiind aprilie au mai fost câteva zone acoperite de zăpadă, plus foarte mult nisip pe carosabil. Condiţiile precare ale carosabilului m-au făcut să merg mai încet şisă admir sălbăticia naturii. Plimbarea pe malul drept al lacului Bolboci,fiind un lucru pe care vi-l recomand. Am ajuns la cabana Padina pe la 7PM, ceea ce a însemnat că la întoarcere am prins un apus de toată frumuseţea la coborârea pe Transbucegi. De la Sinaia am urmat drumul clasic pe DN1 spre Bucureşti. Toată plimbarea a durat aproximativ 12 ore, cu menţiunea că am făcut foarte multe popasuri, plus că drumul prin Cheile Dambovicioarei l-am parcurs de mai multe ori. Probabil o estimare mai realistă ar fi undeva la 8-10 ore pentru parcugerea circuitului şi cu un popas mai lung pentru masa de prânz. Legat de benzinării, eu am alimentat la Bucureşti, Târgovişte,Predeal şi Ploieşti. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta: 530km Durata : 8~10H Articol preluat de pe motoroute.ro
  4. Un traseu ce debutează spectaculos la poalele carierei de calcar Mateiaş şi continuă cu o serie de serpentine până la mausoleul cu acelaşi nume. După încă câţiva km de curbe stângadreapta urmează o porţiune mai potolită până ajungem în Rucăr. Bucata Rucăr – Bran este o plăcere atât datorită curbelor cât şi peisajelor pe care le oferă. Ce-i drept, experienţa ar fi şi mai plăcută dacă stratul de asfalt ar fi un pic mai bun. Pe parcurs puteţi găsi zone cu denivelări, petice de asfalt sau gropi, mai ales în zona localităţii Rucăr, cât şi pe bucată Moeciu – Bran (care în Aprilie 2017 arăta ca după bombardament, groapă langa groapă). Traseul oferă multe zone de popas cu vederi splendide, ideale pentru a fotografia munţii Carpaţi. Mare atentie la ziua in care alegeti sa parcurgeti traseul, de obicei in weekenduri sau in preajma sarbatorilor nationale este posibil ca drumul sa fie aglomerat. Benzinării găsiţi în Câmpulung, în Rucăr şi Bran. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta: 60km Durata : 50~60min Cum ti s-a parut acest articol ? plictisitor (0.0%) porcarie (0.0%) folositor (0.0%) amuzant (0.0%) interesant (0.0%) super (0.0%) Articol preluat de pe motoroute.ro
  5. Traseul Târgovişte spre Câmpulung pe DN72A este un traseu decent, am putea spune. Nu este un drum care să te impresioneze peste măsură, dar nici foarte plictisitor, asta şi datorită asfaltului care în mai multe zone prezintă denivelări şi gropi (deci mare atenţie!!!). Traseul străbate iniţial o zonă de câmpie cu porţiuni destul de lungi de linii drepte ce lasa in urma pe margini diferite livezi de pomi fructiferi. Drumul devine mai interesantîncepând cu satul Cetăţeni, când începe să urce uşor spre zonele deluroase, iar şoseaua începe să prezinte curbe destul de largi. Ca puncte de atracţie ale traseului, puteţi vizită: în Târgovişte–Curtea Domnească şi Turnul Chindiei (în Aprilie 2017 biletul de intrare era 12Ron), pe parcursul traseului zonaColţii Doamnei şi Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă. Legat de benzinării aveţi mai multe opţiuni marcate pe hartă, în cele două oraşe , Târgovişte şi Câmpulung, iar pe traseu înainte de satul Voineşti există o benzinărie Petrom şi un partener Rompetrol. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta: 68km Durata : 50min User Rating 0 (0 votes) Cum ti s-a parut acest articol ? plictisitor (0.0%) porcarie (0.0%) folositor (0.0%) amuzant (0.0%) interesant (0.0%) super (0.0%) Articol preluat de pe motoroute.ro
  6. Săptămâna trecută, soare, frumos…eu ca prostul la muncă. Mai auzeam trecând câte o motocicletă, eu tot în birou şi cu motorul în faţa clădirii… Zic, bă ia gata, că nu e ce trebuie venitul ăsta cu motorul la serviciu, stau să mă strecor printre şirurile indiene de maşini, îmi trebuie o ieşire afară din oraş. Numai bine, un prieten îşi luase recent un VFR şi ar fi mers oriunde, iar ZX10R-ul lui Alex doar ce primise cadou pentru bună purtare,un RCA pe şase luni. Le „fac o întrebare” la băieţi şi s-a hotărât. Sâmbătă îi dăm bice! Acum să vedem traseul… „Păi intră mă pe motoroute.ro şi găsim noi ceva, vedem şi cum e vremea”…zice băiatul cu VFR-ul, neştiind că o să fie material de filmare pentru site. Pe scurt, 3 minute ca la box, puteţi să vedeţi aici cum a fost ieşirea noastră. Mai jos găsiţi traseul şi mai ales informaţii utile despre starea asfaltului, care a fost crimă pe unele bucăţi. [embedded content] Luminozitatea scăzută din film nu e vreun efect sau ceva, ci a fost o vreme de … stat în casă şi făcut copii motociclişti. Ne-am culcat vineri cu 14 grade, ne-am trezit sâmbătă cu 8 grade şi vânt de era Real Feel -5C la 200km/h (aşa arăta telefonul, nu că am mers noi cu două sute). Am stat la discuţii… ba că e frig… ba că e vânt… ba că să mergem în sud înspre Dunăre…pînă la urmă ne-am văzut pe la 10:30 cu ideea că dacă e prea frig măcar mergem la parada de deschidere a sezonului. Am plecat spre Ploieşti, cum ne cum , am ajuns pe la Urlaţi. Drumul bunicel, până la Ploieşti clasicul DN1, de la Ploieşti la Albeşti-Paleologul două benzi cu ochii după radare…la Sangeru, ne-am tras o poză şi ne-am despărţit de DJ102C luând-o spre Laposel-Glod(DJ235)-Hales(DJ100H). Cum am făcut dreapta, a mai ţinut asfaltul bun…fix două curbe. Nu neapărat drumul oaselor, dar ceva să te facă să înjuri de toţi parlamentarii, fie că erai cu naked sau sport tourer, de super sport nu mai zic… Petice,gropi,valuri şi la un moment dat un drum în lucru.(ce se vede în clip pe la 0:58). Dacă o luaţi pe aici, recomandăm teleportarea până laintrarea în Lapos. De aici drumul plăcut, curbe prin pădure, frumos ce să mai…ne-am amintit fix ce ne-a lipsit pe perioada iernii. La Hales am făcut stânga spre mănăstirea Ciolanu plini de entuziasm. Când am trecut de mănăstire şi am început să urcăm, am crezut că am ajuns la mare. Unde te uitai numai nisip. Nu că era cât să–ţi ajungă de un castel, era cât pentru un ansamblu rezidenţial. S-a dus toată plăcerea, ochii cât cepele, motoretele drepte şi mâna fină pe acceleraţie… Eh bine, inca n-am dat de drumul nasol De la nivelul asta se vede bine asfaltul De unde sa stiu ca e numai nisip 🙂 Traseul îl găsiţi aici, însă aviz amatorilor, probabil va mai trece ceva timp până se va mai duce din nisip. Articol preluat de pe motoroute.ro
  7. Ştiam că o să vină vremea când o să ne uităm cum se pune praful pe echipament în casă…aşa că tot am mai forţat cât am putut să mai învârtim roata. Câteva mesaje şi iată într-o duminică destul de călduroasă(9-10 grade)de Noiembrie îl aşteptam pe Bogdan la Rompetrolul de pe Virtuţii. Aveam un traseu lejer în cap, Braşov pe DN1, înapoi pe Siriu şi înainte de Buzău dreapta pe la mănăstirea Ciolanu, Mizil şi acasă. Traseul îl găsiţi aici: Mă sună Bogdan, vezi că întârzii, nu porneşte bestia… Numai bine, poate se mai încălzeşte, zic eu…Plecăm într-un târziu, ieşim din oraş,frig tati…Oprim la Petrom-ul dinainte de Puchenii Moşneni, acolo o altă gaşcă de GS-uri…zic hai că e bine, nu suntem singurii. De aici înainte nimic notabil, drumul clasic până la Buşteni. Coloana mare, nah weekend, valea Prahovei…dar totuşi nu mă aşteptăm pe sensul ăsta. Ajungem primi în coloană, vedem şimotivul ambuteiajului, în faţă este un convoi militar. Până la Predeal mergem în spatele lor în ritmul melcului,începe să plouă, canci waterproof…pe jos e o mâzgă de toatăfrumuseţea. Încep curbele de după Predeal, pun piciorul jos(gheata, nu genunchiul nebunilor:) ) alunecă tare …panică totală :)) Zic hai să nu o trântesc chiar la ultima ieşire pe sezon, reduc considerabil ritmul…Bogdan peste mine plus două X6-uri care se ţin scai de noi pe curbe. Le fac semn să mă depăşească… Se termină coborârea, soare frumos, uscat pe jos, blană… Mergem pe centură la Braşov având în faţă un Opel Astra break mai vechi. Dă într-o groapă, sare o bucată ce pare să fie arc-ul de la amortizor…mai mergem îi cade altă bucată de tablă…flasuri,claxoane, nimic…îi dă în continuare…îi fac semn lui Bogdan să fie atent…trecem peste o cale ferată, îi cade o bucată de disc de frână,se opreşte omul în sfârşit:)) Îi arătăm roata cu problema, de unde au căzut bucăţile şi mergem mai departe… La Întorsura Buzăului realimentăm şi iar ne întâlnim cu o gaşcă de motociclişti. Valea Siriului aşa cum o ştim, cu bucăţi bune şi mai puţin bune de asfalt, zone unde “se lucrează“, stânga–dreapta…şi-a făcut treaba ce sa mai… Ajungem aproape de Măgura şi o luăm la dreapta spre Hales. O plăcere bucata asta de drum, deşi parcă copacii şi-au mai pierdut din frunze faţă de o săptămâna înainte şi este un picmai aglomerat traseul, mai multe maşini pe parcurs. Măgura – Haleş Măgura – Haleş Măgura – Haleş De la Haleş spre Mizil drumul este destul de prost, sunt porţiuni cu denivalari multe, gropi destul de mari şi mai trebuie luate în calcul şi animalele pe care le întâlneşti prin sate Două vaci au insistat să ne oprim, să le salutăm cum se cuvine. Oricum priveliştea dealurilor pline de viţă de vie este spectaculoasă, mai ales toamna spre inserat. Te fac să uiţide drumul prost. Bine, asta dacă nu dai în gropi de-ţi sar camerele video de pe motocicletă :), cum am păţit noi. Tohani-Mizil Domeniile Tohani recuperând camera video ce fac fetele ? De data asta, fiind pe fugă, n-am avut timp să mâncăm pe nicăieri pe traseu…singura recomandare culinară pe care putem să o facem este OMV-ul din Mizil, fac un cappucinno cu biscuiţişi nişte sandwisuri foarte reuşite. Cum arată 7ore şi 450km în 2min? Cam aşa: Articol preluat de pe motoroute.ro
  8. Muzică şi voie bună la bar la Bobiţă în Las Fierbinţi, zig-zag pe dealurile Istriţei, stânga-dreapta prin pădurile “ruginite” de toamnă, cârnaţi de Pleşcoi, selfie-uri la Vulcanii Noroioşi…toate astea în aproximativ 300km pe motocicletă. Cam asta a însemnat pe scurt ieşirea noastră de toamnă. Un pic amorţiţi de frig şi cu mult chef de vorbă, nu ni s-a potrivit planul de acasă, aşa că a trebuit să mai tăiem din cei 400km pe care îi aveam în cap iniţial. Traseul iniţial era cel de mai jos: După ce ne-am întâlnit la 10:30, am alimentat şi am făcut o mică verificare tehnică, am plecat spre Mizil via Las Fierbinţi. Aici am avut şi primul abandon din motive “meteorologice”.Un zet mai puţin. La Bobiţă la bar, cum se ştie, muzică, antren, atmosfera şi voie bună…. De la Fierbinţi am plecat spre Mizil, trecând pe lângă circuitul de la Adâncată. Noi am făcut dreapta din drumul spre Albeşti Paleologul, pe la Fulga, şi a fost o alegerea nefericită. Drumul este foarte prost, vălurit, şi nici nu ai nimic de văzut, practic este o linie dreapta până la Mizil cu asfalt prost. Recomandăm mai degrabă varianta Albeşti Paleologul – Mizil (DN1B). După ce am realimentat la Mizil am plecat spre Tohani. Cum vii dinspre Ploieşti,după Omv-ul de la intrare peste aprox 500m, este un indicator la stânga spre Tohani (DJ100H). Iniţial asfaltul lasă de dorit, sunt bucăţi surpate, peticite, însă se poate merge destul de bine. Drumul urcă pe dealuri printre podgorii oferind o panorama plăcută. Urmează apoi o zona de pădure. Drumul şerpuit şi culorile toamnei, fac parcurgea acestei zone ideală pentru orice motociclist. Chiar înainte de a intră în Hales, se află Mănăstirea Bradu, cunoscută şi că “Cetatea doamnei Neagă” ce a fost rezidită din temelii în anul 1632. De la Hales am luat-o spre Măgura, sau mai bine zis spre mănăstirea Ciolanu, acesta fiind indicatorul întâlnit în centrul satului. Drumul de la Hales la Măgura, este un “must” pentru riderii din zona, mai ales în perioada toamnei. Curbe în urcare,în coborâre, largi, strânse, ace de par, toate acestea printr-o pădure cu zeci de culori. Calitatea asfaltului pe această bucată este bună, poţi întâlni mici denivelări în zonele reasfaltate. Atenţie, s-ar putea să va întâlniţi cu autocare de tursti, zona fiind destul de frecventată pentru Mănăstirea Ciolanu şi tabăra de sculptură Măgura. Din păcate frumuseţea asta de drum are doar 17km. Manastirea Bradu Padurea Magura Tabara de sculptura Magura Apoi am ajuns la Berca unde am mâncat la Casa Matei. Pensiunea arată foarte bine, fiind aplasata de malul Buzăului, însă legat de mâncare nu putem să spunem că am fost impresionaţi. Am încercat din specificul locului o tochitura “ca la Berca” şi celebrii cârnaţi de Pleşcoi…nu prea ne-au dat pe spate. Tochitura ca la Berca Pensiunea Casa Matei După ce am mâncat, am mers la Pâclele mici ca să vedem “vulcanii mari”. Sună aiurea, dar chiar aşa este. La Pâclele Mari sunt vulcanii noroioşi mici, care probabil nu vă vor impresiona cu nimic, iar la Pâclele mici sunt “adevăraţii vulcani noroioşi”. Drumul este prost, cu multe denivelări şi gropi,traversează multe sate, iar ultimii 4-5 kilometrii sunt pe un drum semiforestier cu dale de beton. Ajunşi la Pâclele Mici, ne-am abandonat motocicletele în parcare şi am urcat un mic deal până la zona vulcanilor. Se poate urcă lejer chiar şi cu cizme moto. Aici intrarea este 4 lei de om, şi tot ce poţi să faci este să admiri unicitatea locului şi a fenomenului şi eventual să-ţi cumperi un breloc sau magnet de la intrare. Am coborât de la vulcani şi am luat-o spre Bucureşti via Buzău-Urziceni. Şi uite aşa am reuşit să ne prindă noaptea pe drum. Să mergi pe întuneric nu este neapărat o experienţă neplăcută, dar cu siguranţă este mult mai plăcută în lunile de vara, nu în octombrie la 7 grade. In cele din urma traseul nostru a aratat asa. Articol preluat de pe motoroute.ro
  9. Am mers pe binecunoscutul Transbucegi foarte frumos prezentat deja pe acest site. Nu sunt un bun ghid dar pot sa va spun ca drumul este refacut in proportie de 90%. Atentie ca mai intalniti unele zone mici unde se lucreaza la terasament. Aceste zone relativ mici (20-30m) nu reprezinta o problema nici pentru cei cu motoare sport. De la cabana Dichiu mergeti pe directia inainte (la dreapta se merge spre Piatra Arsa) in directia Cabana Zanoaga, lacul Bolboci, Hotel Pestera. Dupa cabana Zanoaga virati la dreapta pe un drum mai ingust decat cel principal care merge spre cabana Bolboci. Pe acest drum este asfalt pana la Hotel Pestera chiar mai sus pana la telecabina care urca la Babele (atentie la cainii ciobanesti Carpatini din zona telecabinei). Drumul ocoleste lacul Bolboci prin dreapta barajului. Trebuie sa retineti ca acest drum este ingust si in unele locuri nu incap doua masini. Este semnalizat destul de modest si trebuie sa va adaptati viteza si stilul de abordare al virajelor cu prudenta. In unele locuri se mai lucreaza la asfaltare si curbele sunt cu nisip sau pietris. Daca vreti sa mergeti prin stanga lacului Bolboci veti avea parte de un peisaj mai frumos dar drumul este partial asfaltat si nerecomandat pentru cei cu motociclete sportive. La Hotel Pestera va asteapta un restaurant cu meniu generos care va reincarca bateriile pentru cazul in care va propuneti sa va intoarceti in aceeasi zi. Daca va permite timpul este o oportunitate sa va cazati aici. De la Hotel Pestera spre cabana Diana-directia lac Bolboci – drumul nou (asfalt nou) [embedded content] Pe langa lacul Bolboci spre hotel Pestera prin padure -drumul vechi – se poate vedea calitatea traseului vechi, latime mica a drumului si ceva probleme de trafic [embedded content] Evaluare Traseu Calitatea Asfaltului Peisaje Trafic Dificultate (1- foarte dificil/ 5 - foarte usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta : 30km Durata : aprox. 1h Repere pe traseu : Cabana "Cuibul Dorului" - Cabana "Dichiu" - Cabana "Zanoaga" - Hotel "Pestera" Cei mai multi cititori au considerat acest articol super Cum ti s-a parut acest articol ? super (100.0%) interesant (0.0%) amuzant (0.0%) folositor (0.0%) plictisitor (0.0%) porcarie (0.0%) Articol preluat de pe motoroute.ro
  10. Toamna este anotimpul care ne duce cu gândul la podgoriile încărcate de struguri copţi şi mustul parfumat de mai apoi. Aşa că am zis să dăm o fugă în zona viticolă DealulMare, incluzând în traseul nostru, o porţiune din aşa numitul „Drum al vinului”. Drumul Vinului din Prahova este un traseu cu o lungime de aproximativ 60 de kilometri, care reeditează un segment mai vechi dintr-un drum al vinului folosit în Antichitate de negustorii romani care străbateau Europa. Drumul trece prin localităţile Filipeştii de Târg, Băicoi, Boldeşti, Bucov, Pleaşa, Valea Călugărească, Iordăcheanu, Urlaţi, Ceptura, Fântânele, Tohani, Gura Vadului, Călugăreni, localităţi centrate în jurul Ploieştiului. Pleacand din Bucureşti spre Valea Călugărească, am zis să mai deviem un pic de la banalul DN1, de aceea am ales să facem un ocol pe la Moară Vlăsiei/Mănăstirea Căldăruşani. Valea Călugărească este unul dintre popasurile de pe Drumul Vinului, unde poate fi degustat un vin roşu de Dealu Mare într-una dintre cramele aflate aici, dar poate fi vizitat şi Conacul Matac (actualmente aflat in paragina), care a fost folosit în anul 1984 pentru filmarea mai multor cadre din filmul „Secretul lui Bachus”. Fiind cu motocicleta, e mai greu cu degustatul… Acum este momentul pentru side case–uri să devină utile La sfârşitul zilei, după o zi de plimbare , merge unpahar de vin de la „mama lui”. De asemenea un alt punct de interes in Valea Calugareasca este Muzeul „Crama 1777„, care este o reproducere a Cramei de la 1777, cea mai veche construcție țărănească din lemn de pe teritoriul județului Prahova și printre cele mai reprezentative din zonele viticole ale Țării Românești, fiind construită în anul 1777, conform inscripției existente pe portalul ușii. Dupa o mica bucla pe drumul judetean 102E ajungem la Urlati. Aici puteti vizita Muzeul „Conacul Bellu”, ce a aparţinut celebrului colecţionar de artă, baronul Alexandru Bellu, n. 1850- dec.(m.)1921, recunoscut în epocă ca un reputat artist- fotograf, numismat, om de aleasă cultură. Daca vi s-a facut foame , o idee de masa ar fi la „Conacul dintre vii”, aflat in imediata apropiere a conacului Bellu. Noi am ales să mai răbdăm puţin, până la Ferma Dacilor , de care auzisem numai lucruri bune. Drumul ne-a purtat prin Ceptura de jos şi Mizil (unde este un bun prilej de realimentare) ca în cele din urmă să ne oprim pentru masă la Ferma Dacilor, unde răbdarea noastră a fost pe deplin răsplătită. Conacul Bellu Conacul dintre vii Ferma Dacilor Pranz@Ferma Dacilor Prima parte a traseului : După aproximativ 4 ore de la plecarea noastră din Bucureşti, am plecat spre Vălenii de munte via Cislău. De la Vălenii de munte aveam mai multe variante să ne continuămdrumul, fie pe Cheia spre Brasov , fie să ne întoarcem la Ploieşti…noi am ales să mergem spre Câmpina, vizitând şi Salina de la Slanic. De la Câmpina am mers pe un traseu îndrăgit de noi , Provita de jos – Valea Lunga – Targoviste – Bucuresti, dar pe care nu îl făcusem pînă acum în acest sens. Astfel, a două etapa a traseului a arătat cam aşa : Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanţă : 410 Km Durată : 8h30-10h30min (în funcţie de câte popasuri faceţi pe drum) Ruta : Bucureşti- Ploieşti- Valea Călugărească - Varbila - Urlaţi - Ceptura - Mizil - Cislău - Vălenii de munte - Slănic Prahova - Câmpina - Provita de jos - Valea lungă - Moreni - Târgovişte - Bucureşti * legat de calitatea asfaltului, drumul este în mare parte bun, însă există unele zone cu gropi, denivelări şi petice de asfalt. * legat de trafic, traseul nu este foarte circulat, însă trebuie să aveţi în vedere că traversarea unei zone viticole vine cu o serie de riscuri. fiţi vigilenţi, mereu atenţi la maşini ce pot ieşi fără să se asigure de pe drumuri secundare sau din curţi. Articol preluat de pe motoroute.ro
  11. Acum ca ni s-au uscat hainele si ne-am mai dezmortit un pic, am zis sa va povestim cum a fost la Brno. Ne-am gandit ca poate printre voi sunt oameni interesati sa traiasca aceasta experienta pe propria piele si le-ar fi utile cateva detalii legate de preturi la bilete, cazare, benzina, locuri de mancat, etc. In primul rand legat de bilete, este bine de stiut ca sunt mai ieftine cu cat le luati mai din timp. Desi noi ne hotarasem de la inceputul anului sa mergem, biletele le-am luat destul de tarziu prin Iunie. Astfel pentru biletele la categoria Silver,valabile vineri-duminica si cu acces in zonele B,D,E,G, care costau initial 48EUR, noi am platit 68EUR (de pe www.motogp.com), iar la circuit pretul era 95Eur. Tot la categoria tribune naturale, mai exista si varianta Gold, ce includea inca doua zone din interiorul circutului(C,F), pret 92EUR, iar la tribune preturile au fost de la 116EUR (T3,T4) la 216EUR(T3). Un alt aspect foarte important de care trebuie sa va ocupati din timp, este cazarea. Desi in restul anului, preturile sunt foarte rezonabile iar hotelurile din zona ofera conditii foarte bune, in preajma cursei, mai exact pentru noptile de vineri si sambata, preturile o iau razna. Daca in restul anului o camera la un hotel de 3-4 stele costa intre 30-70EUR/noapte, pe perioada cursei se ajunge si la preturi de 500EUR/noapte. De exemplu o camera la complexul Orea Santon , care se afla in afara orasului, dar este foarte aproape de circuit, are preturi de 50EUR/noapte in timpul anului, in weekendul cursei pretul creste la 300EUR. Noi am platit 160EUR pentru doua nopti , undeva mai la periferia estica a Brno-ului , la Fit Club, unde in mod normal camera costa 45EUR/noapte. Masa de la U třech čertů StarobrněnskáLegat de alte costuri, Brno este relativ accesibil. O masa la restaurantele din centru ajunge undeva pe la 40-50RON de om, berea la terasa este in jur la 4-6RON, iar la supermarket preturile sunt cam ca la noi, cu mentiunea ca Budweiser-ul era aproximativ 3RON . Restaurantul nostru preferat unde am mancat niste costite de porc delicioase este U třech čertů Starobrněnská (bineinteles ca nu-i putem pronunta numele ) Il gasiti pe strazile din centrul orasului. Si ca tot vorbim de bani, cand am fost noi 1 EUR = 26.54 CZK / 1USD = 23.42 la GE Money Exchange. Parcarea de la circuit zona DRevenind la circuit si la cursa , trebuie sa stiti ca parcarea costa 6EUR/zi pentru motociclete si 8EUR/zi pentru masini. In interiorul circuitului sunt multiple locuri de tipul fast-food, unde puteti manca sau bea ceva cu preturi de genul 8RON un hot dog, 6RON o bere.De obicei la cafea si la bere sunt cele mai mari cozi. Pe langa veti gasi corturile tuturor riderilor din motogp, preturile fiind cu 1-2EUR mai mici decat pe magazinul online de la motogp.com Tot legat de circuit , tribunele naturale ofera o vizibilitate excelenta din orice pozitie. Nu putem sa spunem cu certitudine care ar fi cel mai bun loc , noi in cele 3 zile petrecute am stat in mai multe zone (B,D,E,G), insa recomandam sambata la finalul calificarilor zona D, unde se exerseaza startul ( sunetul motoarelor este absolut senzational) , de asemenea, sfarsitul liniei drepte din zona D este interesant, fiind propice pentru depasiri pe franare. Si „S-ul” din zona E-G este destul de spectaculos (aici fiind cele mai multe accidente in acest an), iar linia dreapta cu care se continua ofera oportunitatea unor depasiri spectaculoase (aici fiind linia dreapta unde Crutchlow l-a depasit pe Iannone pentru locul 1 ). Ultimul aspect care trebuie luat in calcul este drumul. Avand in vedere ca de la Bucuresti la Brno sunt aproximativ 1200km, noi am ales sa facem o oprire intermediara la Budapesta, urmand ca restul de 350km sa-i facem vineri dimineata. De asemenea la dus, daca tot eram odihniti am ales sa mergem pe Transalpina, ceea ce ne-a incetinit destul de mult, dar a meritat din plin. Am plecat din Bucuresti la 6:30AM si am ajuns pe la 7:30pm la Budapesta, facand si un popas pentru masa de pranz la Sebes. La Budapesta am stat la un hostel, de fapt un camin studentesc, foarte aproape de centrul orasului cu doar 20EUR/noapte, conditiile fiind pe masura pretului . Fiind pe fuga, nu prea a contat, important a fost ca aveau parcare in interiorul campusului studentesc, ba mai mult in parcarea ne-am intalnit si cu o gasca de motociclisti greci care mergeau tot la Brno. Daca nu sunteti pretentiosi, si nu va doriti mai mult decat un pat ( si de a retrai anii studentiei :)) ) , atunci puteti lua in calcul Mathias Hostel Budapest. Noi si la intoarcere am stat in acelasi loc, pretul si apropierea de centru fiind principalele motive. Legat de benzina arsa pe drum, in total au fost zece plinuri, aproximativ 170 litri pentru 2500km. Asta inseamna un cost aproximativ de 180EUR pentru benzina la care s-a mai adaugat 7EUR vigneta pentru Ungaria (in Cehia si Slovacia nu este necesara pentru motociclete). Ca sa va faceti o idee mai buna legata de preturile benzinei, cand am fost noi au fost : Ungaria: 331Forinti/L ~ 4.76RON Slovacia: 1,24EUR/L ~ 5.58RON Cehia: 29.9 CZK/L ~ 4.90RON Traseul complet cu cei aproximativ 2500 de km facuti de noi il gasiti mai jos : Cam asta a fost : Recapitulare : Bilete : Silver – 68EUR , Gold:92EUR, Tribune – de la 116EUR la 216EUR Cazare Brno : aprox 80-100EUR/noapte Cazare Budapesta : 2 x 20 EUR/noapte Benzina: 180EUR Vigneta Ungaria : 7EUR Mancare+diverse : 100EUR –––––––––––––––––––––––––––––––-Buget total : 450-620EUR/persoana Articol preluat de pe motoroute.ro
  12. Acum ca ni s-au uscat hainele si ne-am mai dezmortit un pic, am zis sa va povestim cum a fost la Brno. Ne-am gandit ca poate printre voi sunt oameni interesati sa traiasca aceasta experienta pe propria piele si le-ar fi utile cateva detalii legate de preturi la bilete, cazare, benzina, locuri de mancat, etc. In primul rand legat de bilete, este bine de stiut ca sunt mai ieftine cu cat le luati mai din timp. Desi noi ne hotarasem de la inceputul anului sa mergem, biletele le-am luat destul de tarziu prin Iunie. Astfel pentru biletele la categoria Silver,valabile vineri-duminica si cu acces in zonele B,D,E,G, care costau initial 48EUR, noi am platit 68EUR (de pe www.motogp.com), iar la circuit pretul era 95Eur. Tot la categoria tribune naturale, mai exista si varianta Gold, ce includea inca doua zone din interiorul circutului(C,F), pret 92EUR, iar la tribune preturile au fost de la 116EUR (T3,T4) la 216EUR(T3). Un alt aspect foarte important de care trebuie sa va ocupati din timp, este cazarea. Desi in restul anului, preturile sunt foarte rezonabile iar hotelurile din zona ofera conditii foarte bune, in preajma cursei, mai exact pentru noptile de vineri si sambata, preturile o iau razna. Daca in restul anului o camera la un hotel de 3-4 stele costa intre 30-70EUR/noapte, pe perioada cursei se ajunge si la preturi de 500EUR/noapte. De exemplu o camera la complexul Orea Santon , care se afla in afara orasului, dar este foarte aproape de circuit, are preturi de 50EUR/noapte in timpul anului, in weekendul cursei pretul creste la 300EUR. Noi am platit 160EUR pentru doua nopti , undeva mai la periferia estica a Brno-ului , la Fit Club, unde in mod normal camera costa 45EUR/noapte. Masa de la U třech čertů StarobrněnskáLegat de alte costuri, Brno este relativ accesibil. O masa la restaurantele din centru ajunge undeva pe la 40-50RON de om, berea la terasa este in jur la 4-6RON, iar la supermarket preturile sunt cam ca la noi, cu mentiunea ca Budweiser-ul era aproximativ 3RON . Restaurantul nostru preferat unde am mancat niste costite de porc delicioase este U třech čertů Starobrněnská (bineinteles ca nu-i putem pronunta numele ) Il gasiti pe strazile din centrul orasului. Si ca tot vorbim de bani, cand am fost noi 1 EUR = 26.54 CZK / 1USD = 23.42 la GE Money Exchange. Parcarea de la circuit zona DRevenind la circuit si la cursa , trebuie sa stiti ca parcarea costa 6EUR/zi pentru motociclete si 8EUR/zi pentru masini. In interiorul circuitului sunt multiple locuri de tipul fast-food, unde puteti manca sau bea ceva cu preturi de genul 8RON un hot dog, 6RON o bere.De obicei la cafea si la bere sunt cele mai mari cozi. Pe langa veti gasi corturile tuturor riderilor din motogp, preturile fiind cu 1-2EUR mai mici decat pe magazinul online de la motogp.com Tot legat de circuit , tribunele naturale ofera o vizibilitate excelenta din orice pozitie. Nu putem sa spunem cu certitudine care ar fi cel mai bun loc , noi in cele 3 zile petrecute am stat in mai multe zone (B,D,E,G), insa recomandam sambata la finalul calificarilor zona D, unde se exerseaza startul ( sunetul motoarelor este absolut senzational) , de asemenea, sfarsitul liniei drepte din zona D este interesant, fiind propice pentru depasiri pe franare. Si „S-ul” din zona E-G este destul de spectaculos (aici fiind cele mai multe accidente in acest an), iar linia dreapta cu care se continua ofera oportunitatea unor depasiri spectaculoase (aici fiind linia dreapta unde Crutchlow l-a depasit pe Iannone pentru locul 1 ). Ultimul aspect care trebuie luat in calcul este drumul. Avand in vedere ca de la Bucuresti la Brno sunt aproximativ 1200km, noi am ales sa facem o oprire intermediara la Budapesta, urmand ca restul de 350km sa-i facem vineri dimineata. De asemenea la dus, daca tot eram odihniti am ales sa mergem pe Transalpina, ceea ce ne-a incetinit destul de mult, dar a meritat din plin. Am plecat din Bucuresti la 6:30AM si am ajuns pe la 7:30pm la Budapesta, facand si un popas pentru masa de pranz la Sebes. La Budapesta am stat la un hostel, de fapt un camin studentesc, foarte aproape de centrul orasului cu doar 20EUR/noapte, conditiile fiind pe masura pretului . Fiind pe fuga, nu prea a contat, important a fost ca aveau parcare in interiorul campusului studentesc, ba mai mult in parcarea ne-am intalnit si cu o gasca de motociclisti greci care mergeau tot la Brno. Daca nu sunteti pretentiosi, si nu va doriti mai mult decat un pat ( si de a retrai anii studentiei :)) ) , atunci puteti lua in calcul Mathias Hostel Budapest. Noi si la intoarcere am stat in acelasi loc, pretul si apropierea de centru fiind principalele motive. Legat de benzina arsa pe drum, in total au fost zece plinuri, aproximativ 170 litri pentru 2500km. Asta inseamna un cost aproximativ de 180EUR pentru benzina la care s-a mai adaugat 7EUR vigneta pentru Ungaria (in Cehia si Slovacia nu este necesara pentru motociclete). Ca sa va faceti o idee mai buna legata de preturile benzinei, cand am fost noi au fost : Ungaria: 331Forinti/L ~ 4.76RON Slovacia: 1,24EUR/L ~ 5.58RON Cehia: 29.9 CZK/L ~ 4.90RON Traseul complet cu cei aproximativ 2500 de km facuti de noi il gasiti mai jos : Cam asta a fost : Recapitulare : Bilete : Silver – 68EUR , Gold:92EUR, Tribune – de la 116EUR la 216EUR Cazare Brno : aprox 80-100EUR/noapte Cazare Budapesta : 2 x 20 EUR/noapte Benzina: 180EUR Vigneta Ungaria : 7EUR Mancare+diverse : 100EUR –––––––––––––––––––––––––––––––-Buget total : 450-620EUR/persoana Articol preluat de pe motoroute.ro
  13. Cum stăteam leşinat la terasă într-o sâmbătă caniculară în Bucureşti, am zis ce ar fi mâine să dau o tură pe la munte. Îi dau un mesaj lui Bogdan să văd ce mai face şi să-l întreb dacă are chef să ne mişcăm un picmâine de dimineaţă. Norocul meu, Bogdan tocmai ce îşi schimbase motoretă, aşa că despre chef nici nu mai avea rost să întreb. A rămas că vorbim mai pe seară. Pe la 9pm primesc mesaj afirmativ de la Bogdan, acum mai rămânea să alegem traseu. Am zis hai să nu ne obosim prea tare, să facem ceva prin zonă, lejer. Aveam mai de mult un traseu de „verificat” primit de la unuldintre cititorii noştri, pe la Târgovişte–Valea Lungă – Câmpina, şi acum era un bun prilej să-l facem. Ne-am întâlnit duminică dimineaţa la 9:30 cu un traseu schiţat foarte sumar în cap, Târgovişte – Moreni – ValeaLungă – Câmpina – Valea Doftanei – Sinaia – Transbucegi… în ideea că dacă e ceva, intrăm pe site (că băiatul care a băgat traseul cu Moreni scrisese foarte detaliat şi zicea ceva de nişte blocuri gri… ) . Am ajuns pe la 10:30 la Târgovişte, am făcut plinul la motorete şi dă-i spre Moreni. Bineînţeles că am luat-o aiurea la giratoriul din Moreni, ne-am dus înspre Ploieşti…totuşi a fost bine că ne-am dat seama rapid.Dacă tot ne-am oprit să ne orientăm, am dat dat drumul la GPS în căşti. Fără să–mi dau seama, am selectat „all roads including unpaved roads” şi de aici ni s-a tras toată distracţia. Am ieşit din Moreni pe un drumcare arăta foarte bine, asfaltat recent, curbe stânga–dreapta printre case, toate bune şi frumoase până s-a terminat asfaltul. N-a fost o tragedie în primă faza, pentru că a fost doar o bucată de 50m. Am mai merspuţin pe asfalt şi ne-am dat seama că mergeam într-o direcţie greşită (bine că încă aveam semnal la telefon atunci). Că să ne întoarcem la drumul judeţean 710A a trebuit să o luăm iar pe macadam, ne-am mai întâlnitdin când în când cu oameni pe jos, cu bicileta, cu căruţă… toţi se uitau la noi ca la comedie…si ziceau ca mai e putin pana la asfalt. Într-un final am ajuns la un pod de beton şi am zis că doar pe acolo poatesă fie drumul, au mai urmat vreo 500m de pietriş şi am reuşit în cele din urmă să ieşim la şosea… Micul ocol ne-a costat vreo ora, plus că ne-a încins bine de tot… Ne-am uitat la kilometraj si la ceas, eram plecati de vreo 3 ore , dar facusem abia 100 de km După ce am ieşit la şosea am mers blană până la Câmpina. Drumul a fost foarte interesant de la Valea Lungă la Provita, un pic cam îngust pentru gusturile noastre, însă cu multe schimbări de direcţie şi de nivel, bacurbe strânse în coborâre, ba bucăţi de urcare cu serpentine…merită încercat.De la Câmpina am mers pe valea Doftanei spre barajul Paltinul. Drumul a fost foarte, foarte aglomerat, şi foarte prost (asfaltul este plin de gropi şi denivelări). Abia de la Teşila la Comarnic ce am putut să mergem într-un ritm mai susţinut. La Comarnic, că în orice zi de weekend , circulaţia era dirijată de poliţie, însă nu era foarte aglomerat, mai ales în sensul în caremergeam noi, spre Sinaia. Ajunşi la Sinaia, după ce am mâncat ceva să ne mai refacem forţele am mai poposit un pic să vedem câţiva participanţi la etapă de VTM la treaba, după care am urcat pe Transbucegi. Până să ajungem la Transbucegi am zis că rupem motocicletele în două. Drumul de la ieşire din Sinaia spre Târgovişte, este sub orice critică, mai rău decât macadamul, cel puţin o bucată de vreo 6km, până ajungi să faci dreapta spre Transbucegi. Însă am uitat rapid de partea asta când am început să urcăm pe Transbucegi. Superb că întotdeauna, o plăcere să-l faci cu orice motocicletă. Pe la 5pm am coborât în Sinaia şi ne-am întors la Bucureşti. În final a fost o dumincă reuşită, cu aproximativ 370km făcuţi prin gropi, macadam si asfalt, o duminică cum ar trebui să fie toate atunci când eşti pe două roţi. Articol preluat de pe motoroute.ro
  14. Cum stăteam leşinat la terasă într-o sâmbătă caniculară în Bucureşti, am zis ce ar fi mâine să dau o tură pe la munte. Îi dau un mesaj lui Bogdan să văd ce mai face şi să-l întreb dacă are chef să ne mişcăm un picmâine de dimineaţă. Norocul meu, Bogdan tocmai ce îşi schimbase motoretă, aşa că despre chef nici nu mai avea rost să întreb. A rămas că vorbim mai pe seară. Pe la 9pm primesc mesaj afirmativ de la Bogdan, acum mai rămânea să alegem traseu. Am zis hai să nu ne obosim prea tare, să facem ceva prin zonă, lejer. Aveam mai de mult un traseu de „verificat” primit de la unuldintre cititorii noştri, pe la Târgovişte–Valea Lungă – Câmpina, şi acum era un bun prilej să-l facem. Ne-am întâlnit duminică dimineaţa la 9:30 cu un traseu schiţat foarte sumar în cap, Târgovişte – Moreni – ValeaLungă – Câmpina – Valea Doftanei – Sinaia – Transbucegi… în ideea că dacă e ceva, intrăm pe site (că băiatul care a băgat traseul cu Moreni scrisese foarte detaliat şi zicea ceva de nişte blocuri gri… ) . Am ajuns pe la 10:30 la Târgovişte, am făcut plinul la motorete şi dă-i spre Moreni. Bineînţeles că am luat-o aiurea la giratoriul din Moreni, ne-am dus înspre Ploieşti…totuşi a fost bine că ne-am dat seama rapid.Dacă tot ne-am oprit să ne orientăm, am dat dat drumul la GPS în căşti. Fără să–mi dau seama, am selectat „all roads including unpaved roads” şi de aici ni s-a tras toată distracţia. Am ieşit din Moreni pe un drumcare arăta foarte bine, asfaltat recent, curbe stânga–dreapta printre case, toate bune şi frumoase până s-a terminat asfaltul. N-a fost o tragedie în primă faza, pentru că a fost doar o bucată de 50m. Am mai merspuţin pe asfalt şi ne-am dat seama că mergeam într-o direcţie greşită (bine că încă aveam semnal la telefon atunci). Că să ne întoarcem la drumul judeţean 710A a trebuit să o luăm iar pe macadam, ne-am mai întâlnitdin când în când cu oameni pe jos, cu bicileta, cu căruţă… toţi se uitau la noi ca la comedie…si ziceau ca mai e putin pana la asfalt. Într-un final am ajuns la un pod de beton şi am zis că doar pe acolo poatesă fie drumul, au mai urmat vreo 500m de pietriş şi am reuşit în cele din urmă să ieşim la şosea… Micul ocol ne-a costat vreo ora, plus că ne-a încins bine de tot… Ne-am uitat la kilometraj si la ceas, eram plecati de vreo 3 ore , dar facusem abia 100 de km După ce am ieşit la şosea am mers blană până la Câmpina. Drumul a fost foarte interesant de la Valea Lungă la Provita, un pic cam îngust pentru gusturile noastre, însă cu multe schimbări de direcţie şi de nivel, bacurbe strânse în coborâre, ba bucăţi de urcare cu serpentine…merită încercat.De la Câmpina am mers pe valea Doftanei spre barajul Paltinul. Drumul a fost foarte, foarte aglomerat, şi foarte prost (asfaltul este plin de gropi şi denivelări). Abia de la Teşila la Comarnic ce am putut să mergem într-un ritm mai susţinut. La Comarnic, că în orice zi de weekend , circulaţia era dirijată de poliţie, însă nu era foarte aglomerat, mai ales în sensul în caremergeam noi, spre Sinaia. Ajunşi la Sinaia, după ce am mâncat ceva să ne mai refacem forţele am mai poposit un pic să vedem câţiva participanţi la etapă de VTM la treaba, după care am urcat pe Transbucegi. Până să ajungem la Transbucegi am zis că rupem motocicletele în două. Drumul de la ieşire din Sinaia spre Târgovişte, este sub orice critică, mai rău decât macadamul, cel puţin o bucată de vreo 6km, până ajungi să faci dreapta spre Transbucegi. Însă am uitat rapid de partea asta când am început să urcăm pe Transbucegi. Superb că întotdeauna, o plăcere să-l faci cu orice motocicletă. Pe la 5pm am coborât în Sinaia şi ne-am întors la Bucureşti. În final a fost o dumincă reuşită, cu aproximativ 370km făcuţi prin gropi, macadam si asfalt, o duminică cum ar trebui să fie toate atunci când eşti pe două roţi. Articol preluat de pe motoroute.ro
  15. Un traseu ce poate fi facut lejer intr-o zi, recomandat pentru cei din Bucuresti sau din apropiere. Noi am plecat pe la 9:30 dimineata si ne-am intors pe la 8 seara, in conditiile in care ne-am mai si ratacit un pic pe la Moreni (atentie in Moreni sa urmariti drumul judetean 710) si am mai stat si vreo doua ore prin Sinaia. Drumul este un pic plictisitor la inceput , cel putin bucata Bucuresti – Targoviste, chiar si pana se ajunge la Valea Lunga-Cricov. De acolo inainte, drumul devine o placere, insa mare atentie la zonele cu asfalt mai putin „prietenos”. Veti mai gasi petece de asfalt, gropi, denivelari. Nu recomandam aceste traseu pentru cei cu super-sporturi, se poate merge, insa nu e „ce trebuie” pentru acest gen de motociclete. Valea Doftanei, din nou este o zona asa si asa, drumul este frumos , insa asfaltul lasa de dorit. De asemenea sa stiti ca daca va duceti in weekend s-ar putea sa fie foarte aglomerata zona, plina de gratare si de turisti. Noua ne-a placut bucata de la Tesila la Comarnic, ce este mai putin circulata si ofera o serie de curbe si ace de par, singura problema fiind animalele peste care poti sa dai. Pentru ultimul segment, Transbucegi, mentionam doar ca bucata de la Sinaia inspre Targoviste, pana unde se intra pe Transbucegi s-a inrautatit in ceea ce priveste asfaltul. Sunt unele zone pline de gropi, unde trebuie sa te strecori printre ele. La fel , va recomandam sa-l parcurgeti intr-o zi din timpul saptamanii, in weekend fiind plin de turisti. La intoarcere am mers pe DN1, Sinaia – Ploiesti – Bucuresti. Coborand de pe Transbucegi pe la 5pm, am prins destul de lejer DN1 inapoi spre Bucuresti, avand in vedere ca era o zi de duminica. mar09/27 mie09/28 joi09/29 vin09/30 sam10/01 Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat / descriere scurtă Distanta : 330 Km Durata : 6h-7h30min Cum ti s-a parut acest articol ? Articol preluat de pe motoroute.ro