Mergi la conţinut

freeriderro

Membri
  • Conţinut

    5.790
  • Membru din

  • Ultima vizită

    Niciodată
  • Days Won

    3
  1. Stompump pretinde că e cea mai rapidă și mai ușoară metodă de a umfla o anvelopă de volum mare oriunde ar fi nevoie. Lansată la începutul acestui an, pompa de picior miniaturală este deja în faza de producție și va fi livrată începând cu luna noiembrie. Aceasta are câteva caracteristici interesante. Cea mai mare diferență față de pompele tradiționale e designul, capacitatea de a împacheta o pompă de picior așa de bine încât poate fi transportată pe cadrul bicicletei, cu ajutorul suportului inclus ce se prinde în locul unui suport de bidon. Stompump are o greutate de 195 g, deci doar puțin mai mult decât o pompă normală, dar se poate monta pe bicicletă. Sau se poate transporta într-un rucsac de hidratare, dacă oricum aveți unul în spate. Pompa ar umfla o anvelopă de 3 ori mai repede decât o pompă mică tradițională și datorită faptului că e folosit piciorul, mai mult ca sigur manevra e mult mai ușoară. Pompa e proiectată pentru anvelope cu volum mare de aer și are o presiune maximă de 60 psi, deci e ideală pentru MTB, ciclocros sau gravel. [embedded content] Prețul de vânzare e 99.95$ și e disponibilă pentru precomandă. Sunt disponibile mai multe culori pentru pompă și de asemenea mai multe culori pentru furtun. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  2. Stompump pretinde că e cea mai rapidă și mai ușoară metodă de a umfla o anvelopă de volum mare oriunde ar fi nevoie. Lansată la începutul acestui an, pompa de picior miniaturală este deja în faza de producție și va fi livrată începând cu luna noiembrie. Aceasta are câteva caracteristici interesante. Cea mai mare diferență față de pompele tradiționale e designul, capacitatea de a împacheta o pompă de picior așa de bine încât poate fi transportată pe cadrul bicicletei, cu ajutorul suportului inclus ce se prinde în locul unui suport de bidon. Stompump are o greutate de 195 g, deci doar puțin mai mult decât o pompă normală, dar se poate monta pe bicicletă. Sau se poate transporta într-un rucsac de hidratare, dacă oricum aveți unul în spate. Pompa ar umfla o anvelopă de 3 ori mai repede decât o pompă mică tradițională și datorită faptului că e folosit piciorul, mai mult ca sigur manevra e mult mai ușoară. Pompa e proiectată pentru anvelope cu volum mare de aer și are o presiune maximă de 60 psi, deci e ideală pentru MTB, ciclocros sau gravel. [embedded content] Prețul de vânzare e 99.95$ și e disponibilă pentru precomandă. Sunt disponibile mai multe culori pentru pompă și de asemenea mai multe culori pentru furtun. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  3. Refugiile din ținuturile îndepărtate ale Scoției

    Un documentar superb despre mtb-ul în Scoția și refugiile sau adăposturile construite de-a lungul traseelor. (foto coperta Trevor Worsey – enduro-mtb.com) [embedded content] Sursa: Freerider
  4. Un documentar superb despre mtb-ul în Scoția și refugiile sau adăposturile construite de-a lungul traseelor. (foto coperta Trevor Worsey – enduro-mtb.com) [embedded content] Sursa: Freerider
  5. Au fost anunțate cele patru etape de Ciclocross în România

    Pentru finalul de sezon competițional, au fost anunțate cele patru etape de ciclocros pentru 2018. Vor fi în număr de patru, desfășurate în patru județe din România: Arad, Sibiu, Hunedoara și Timiș. Etape ciclocros 2018Etapa 1 – Arad CX Cup; 27 octombrie 2018 > înscrieri aici Etapa 2 – November Cross – Micăsasa, Sibiu; 11 noiembrie 2018 > înscrieri aici Etapa 3 – Deva CX Cup; 25 noiembrie 2018 Etapa 4 – Lunca Timișului CX – Urseni, Timiș; 15 decembrie 2018 > înscrieri aici Pentru etapele 1, 2 și 4 înscrierile sunt deschise. Cyclocross Nation League nu este afiliată Federației Române de Ciclism. Sursa: Freerider
  6. Pentru finalul de sezon competițional, au fost anunțate cele patru etape de ciclocros pentru 2018. Vor fi în număr de patru, desfășurate în patru județe din România: Arad, Sibiu, Hunedoara și Timiș. Etape ciclocros 2018Etapa 1 – Arad CX Cup; 27 octombrie 2018 > înscrieri aici Etapa 2 – November Cross – Micăsasa, Sibiu; 11 noiembrie 2018 > înscrieri aici Etapa 3 – Deva CX Cup; 25 noiembrie 2018 Etapa 4 – Lunca Timișului CX – Urseni, Timiș; 15 decembrie 2018 > înscrieri aici Pentru etapele 1, 2 și 4 înscrierile sunt deschise. Cyclocross Nation League nu este afiliată Federației Române de Ciclism. Sursa: Freerider
  7. Dureri cauzate de bicicletă: simptome și rezolvări

    În vară am luat parte la un seminar organizat de Regina Marunde în Germania, fostă sportivă profesionistă (MTB) timp de 15 ani și actuală specialistă în osteopatie, o metodă modernă de diagnostic și tratament, utilizată pentru depistarea tulburărilor patologice ale biomecanicii corpului, organelor și țesuturilor. Regina nu a făcut altceva decât să aplice aceste metode pentru cicliști. Deși seminarul a fost unul de durată, vă voi face în acest articol un scurt rezumat. Dureri și cauze Durerea de cap este cauzată deseori de tensiunea din spate, dar mai poate avea drept cauze deshidratarea, casca prea strânsă sau chiar și ochelarii, în cazul în care sunt prea strânși. Tensiunea acumulată în spate poate fi soluționată prin schimbarea poziției pe bicicletă, de regulă optarea pentru un ghidon ergonomic sau prin repoziționarea acestuia. Durerile de gât sunt cauzate de o musculatură prea slabă sau din poziția pe bicicletă care poate duce la o curgere strâmtorată a sângelui prin vene. Musculatura se rezolvă prin antrenament specific pentru întărirea mușchilor gâtului, pe când poziția se poate rezolva prin repoziționarea ghidonului. Umerii: cea mai des întâlnită cauză pentru durerea de umeri este poziționarea pe bicicletă cu mâinile foarte întinse sau printr-o poziție prea dreaptă, umerii fiind trași către partea superioară. În ambele cazuri, repoziționarea ghidonului/cockpit-ului poate ajuta. De asemenea, o altă cauză poate fi reprezentată de musculatura slabă, ceea ce necesită un antrenament specific la sală. Durerea de cot este cauzată de poziția prea dreaptă pe bicicletă, iar în acest caz este necesară înlocuirea pipei, cu una mai lungă (presupunând că o poziție dreaptă este dată de o pipă mult prea scurtă). Durerea de palmă sau de degete se manifestă deseori prin amorțeală. Cauzele pot fi multiple: poziția prea dreaptă pe bicicletă prin lăsarea întregii greutăți în mâini, încheieturile care sunt poziționate prea puțin ergonomic (spre exemplu la un unghi între 70 și 90 de grade) sau manșoanele prea subțiri care nu oferă niciun sprijin pentru palmă. Dacă în cazul poziției prea drepte trebuie înlocuită pipa cu una mai lungă, în celelalte două cazuri sunt recomandate manșoanele ergonomice. Durerea în jurul coloanei vertebrale este dată de musculatura slabă, cifoza fiind una din cauze în special în cazul celor care stau foarte cocoșați. Este necesar antrenament la sală pentru îndreptarea coloanei. Se recomandă de asemenea și înotul. În cazul zonei lombare se oferă exact aceleași recomandări. Mai multe despre durerile de spate cauzate de bicicletă, în acest articol. Durerea de perineu (zona cuprinsă între organul genital și anus) este prezentă în cazul înc are există o prea mare presiune pe acea zonă. Se poate rezolva fie prin repoziționarea șeii, fie prin înlocuirea acesteia cu una ergonomică. Oasele șezutului pot avea aceleași cauze pentru durere, alături de purtarea lenjeriei intime pe sub bazon sau în cazuri mai rare, din cauza problemelor cu sacrumul (Os triunghiular, format din cinci vertebre sudate, situat în partea inferioară a coloanei vertebrale și care, împreună cu oasele pelviene, formează bazinul). Durerile date de articulația coapselor sau a șoldului pot proveni de la musculatură sau de la instalarea incorectă a șeii. Se recomandă streching-ul pentru musculatură sau repoziționare în cazul șeii. Articulația genunchiului poate să creeze probleme în situația în care există o problemă de musculatură (inițial neceistând exerciții de streching) sau în cazul folosirii incorecte a vitezelor bicicletei (spre exemplu în cazul în care pedalezi prea greu, punând inutil de multă presiune pe genunchi). Durerea de picior sau chiar amorțirea acestuia este cauzată fie de pantofii nepotriviți (prea mici sau prea înguști) sau de un calapod mult prea moale. În acest caz este recomandată alegerea unei perechi de încălțăminte mai ergonomică, potrivită piciorului tău. Sursa: Freerider
  8. Merida a lansat edițiile speciale Scultura și Reacto YC

    Merida au lansat două ediții speciale ale cursierelor lor, parte din programul Your Choice (YC). Doritorii pot alege între o cursieră ușoară de top pentru cățărări și una aero premium pentru viteze maxime pe plat. Preferințele fiecăruia pentru un cadru aero sau ușor, frâne pe jantă sau pe disc, toate sunt respectate de bicicletele din colecția YC. Sunt disponibile modelul ușor Scultura cu frâne pe jantă sau modelul aero Reacto cu frâne pe disc. Ambele vin cu o vopsea similară negru-opal cu sclipici, după care nuanțele verzi și albastre accentuează caracterul lor modern sau clasic. Merida spun despre Scultura YC Edition că e interpretarea clasică a bicicletei de mare performanță, avâmd o echipare foarte bună pentru prețul la care e oferită. Cadrul testat deja în Marile Tururi din carbon CF2 este echipat cu tija din carbon Sflex, frânele de top Dura-Ace pe jantă, grupul mecanic Shimano Dura-Ace R9100, angrenaj și ghidon din carbon FSA SL-K Light și roți pentru anvelope cu cameră Vision SC40 din carbon. Totul este acoperit cu vopsea albastră și verde în degradeuri despre care Merida spun că au fost inspirate de șoselele montane sinuoase. Reacto YC Edition pe de altă parte este o reinterpretare modernă a bicicletei de șosea ideale. Acum toată lumea e de acord că aerodinamica e foarte importantă iar UCI și profesioniștii și-au dat seama că o frânare mai bună e un avantaj. Mai puternice, cu modulație mai bună și performanțe mai consistente pe orice vreme, frânele pe disc pe bicicletele aero sunt o tendință majoră în ultimul an și sunt acceptate fără probleme în plutonul profesionist. Cu performanțe de top dar preț avantajos, modelul modern Reacto YC are cadrul futurist construit folosind ultimele tehnologii. Echiparea se aseamănă cu cea a celuilalt model YC, dar are mai multe piese Shimano ce oprimizează economia și performanța, folosind un grup mecanic hidraulic. Cadrul din carbon Reacto CF2 e echipat cu manetele mecanice hidraulice și etrierii Ultegra R8020, deraioare Dura-Ace R9100, angrenaj FSA SL-K Light, ghidon Vision Metron 4D Flat și roți aero cu profil înalt SC 55DB. Tema de culori a Reacto YC este futuristă, folosește aceiași paletă de culori ca modelul celălalt YC dar cu o temă influențată de filmele SF și de navele spațiale. Prețurile și disponibilitatea modelelor din această ediție specială sunt în funcție de distribuitor. Dar dacă ar fi să ne luăm după alte modele Merida, acestea ar trebui să fie deja disponibile la mulți distribuitori locali Merida și să fie disponibile oriunde până la finalul lunii. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului și în curând pe cea a distribuitorului în România. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  9. Merida au lansat două ediții speciale ale cursierelor lor, parte din programul Your Choice (YC). Doritorii pot alege între o cursieră ușoară de top pentru cățărări și una aero premium pentru viteze maxime pe plat. Preferințele fiecăruia pentru un cadru aero sau ușor, frâne pe jantă sau pe disc, toate sunt respectate de bicicletele din colecția YC. Sunt disponibile modelul ușor Scultura cu frâne pe jantă sau modelul aero Reacto cu frâne pe disc. Ambele vin cu o vopsea similară negru-opal cu sclipici, după care nuanțele verzi și albastre accentuează caracterul lor modern sau clasic. Merida spun despre Scultura YC Edition că e interpretarea clasică a bicicletei de mare performanță, avâmd o echipare foarte bună pentru prețul la care e oferită. Cadrul testat deja în Marile Tururi din carbon CF2 este echipat cu tija din carbon Sflex, frânele de top Dura-Ace pe jantă, grupul mecanic Shimano Dura-Ace R9100, angrenaj și ghidon din carbon FSA SL-K Light și roți pentru anvelope cu cameră Vision SC40 din carbon. Totul este acoperit cu vopsea albastră și verde în degradeuri despre care Merida spun că au fost inspirate de șoselele montane sinuoase. Reacto YC Edition pe de altă parte este o reinterpretare modernă a bicicletei de șosea ideale. Acum toată lumea e de acord că aerodinamica e foarte importantă iar UCI și profesioniștii și-au dat seama că o frânare mai bună e un avantaj. Mai puternice, cu modulație mai bună și performanțe mai consistente pe orice vreme, frânele pe disc pe bicicletele aero sunt o tendință majoră în ultimul an și sunt acceptate fără probleme în plutonul profesionist. Cu performanțe de top dar preț avantajos, modelul modern Reacto YC are cadrul futurist construit folosind ultimele tehnologii. Echiparea se aseamănă cu cea a celuilalt model YC, dar are mai multe piese Shimano ce oprimizează economia și performanța, folosind un grup mecanic hidraulic. Cadrul din carbon Reacto CF2 e echipat cu manetele mecanice hidraulice și etrierii Ultegra R8020, deraioare Dura-Ace R9100, angrenaj FSA SL-K Light, ghidon Vision Metron 4D Flat și roți aero cu profil înalt SC 55DB. Tema de culori a Reacto YC este futuristă, folosește aceiași paletă de culori ca modelul celălalt YC dar cu o temă influențată de filmele SF și de navele spațiale. Prețurile și disponibilitatea modelelor din această ediție specială sunt în funcție de distribuitor. Dar dacă ar fi să ne luăm după alte modele Merida, acestea ar trebui să fie deja disponibile la mulți distribuitori locali Merida și să fie disponibile oriunde până la finalul lunii. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului și în curând pe cea a distribuitorului în România. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  10. Vi s-a întâmplat vreodată să visați că cineva o să vină și o să facă un concurs fix pe unul din traseele voastre foarte grele și preferate de bicicletă? Și dacă da, v-ați gândit vreodată ce inițiativă criminală ar fi asta? Pun pariu că nu v-a trecut prin cap niciodată că o să vă pună să-l faceți de 2 ori… Tocmai mi s-a întâmplat asta… parcă nu îmi vine să cred. Road Grand Tour au introdus o nouă competiție care mi-e că e cea mai tare care a făcut parte vreodată din acest circuit! Este vorba de The Wall – RGT Pucioasa, care pe 10 noiembrie ne va duce pe unul dintre circuitele mele preferate de bicicletă. Se pleacă din Pucioasa, se trece spre Breaza peste Sultanu și se revine prin Bezdead. Cu 2 ture pentru cei ce cred că pot… Traseul începe progresiv, un lucru bun… o mică urcare din Pucioasa, urmată de una ceva mai mare imediat după vor face pulsul să ajungă în parametri ”de race”, apoi o lungă coborâre de 2% va face ca și mintea să devină ageră la viteze ce vor fi foarte mari, cu siguranță. Dar nici să se ajungă la limită nu e bine pentru că după încă câteva mici gâturi vine The Wall, cățărarea de la Sultanu, scurtă dar dură și neașteptată pentru cei ce vor fi prima dată în zonă. După un început mai prietenos lucrurile se precipită repede pentru a ajunge la bucata finală ce se apropie și unii spun chiar că depășește pe alocuri panta SF de 30%! Nu vreau să cobesc dar sunt sigur că cei ce vor lua startul prea vânjos vor face un pic de pushbike cu cursiera 🙂 OK, trece și asta, dar… nu s-a terminat. Sultanu e gâlma aia mică de pe profil. Și… vine cea mare. Nu ajunge la 30% dar cu siguranță nu va fi ușoară, că nici sub 10-12% nu scade pe ultimii km. Coborârea în Bezdead e una lungă și de viteză, după care evident cei mai curajoși (sau inconștienți, depinde) vor lua totul încă o dată de la început… Dacă credeți deci că sezonul e gata, se pare că nu! Acceptați și această ultimă provocare și cu siguranță puteți să le dați picioarelor o pauză până la Moș Crăciun! Mai multe informații găsiți pe pagina evenimentului. Sursa: Freerider
  11. În weekend-ul ce a trecut, la cursa Toros de Gravel din Mallorca, cei de la Canyon, unul dintre sponsorii principali ai evenimentului, a prezentat câteva noutăți ce vor veni în gama de gravel Grail. Cea mai mare noutate este că va exista o versiune de Grail din aluminiu, fără ghidonul dublu Hover. În plus, toate modelele vor fi disponibile cu transmisii SRAM 1x. Modelul inițial Canyon Grail CF cu cadru din carbon a făcut valuri cu ghidonul său pe două nivele Hover. Pornind de la ideea de a oferi confort mai bun cu mâinile în partea superioară și control pe coborâri în drop-uri, ideile s-au adăugat unei biciclete din carbon oricum deja foarte performantă. Dar pentru cei ce nu au simpatizat ideea, Canyon va oferi un model clasic și mai ieftin, Grail AL. Detaliile sunt încă puține despre noul Grail AL, dar o bicicletă a putut fi admirată în Mallorca, iar datele complete s-ar putea să fie disponibile cât de curând. Marea diferență față de modelul din carbon este că modelul Grail AL are un toptube puțin înclinat și headtube și headset convenționale. Asta înseamnă bineînțeles ghidon și pipă convenționale, plus o reglare mai simplă a Reach-ului și înălțimii ghidonului. Odată cu bicicleta se lansează și un ghidon nou compact denumit Gravel AL HB50 care mai mult ca sigur va fi disponibil în diferite lățimi. Grail-ul din aluminiu pare foarte solid, cu suduri masive și întărituri la conexiunea din zonele headtube și seat tube-ului. Seatstay-urile sunt aplatizate și curbate în capăt pentru a oferi confort, lucrând împreună cu seattube-ul care e aplatizat chiar deasupra monobolocului. Bicicleta din aluminiu e și foarte funcțională. Modelul prezentat are o transmisie SRAM Rival 1x dar e în continuare compatibilă cu 2x cu ajutorul unei prinderi demontabile pentru deraiorul față. Există prinderi pe seatstay-uri pentru portbagaj iar cadrul poate fi echipat cu aripi de protecție complete. În triunghiul principal există două suporturi de bidon și rutare pentru cablurile electronice Di2, plus un al treila loc de suport de bidon sub downtube. Bicicleta are spațiu suficient pentru anvelopele Schwalbe G-One Bite de 700×40 mm iar puntea dintre chainstay-uri lipsește pentru a nu aduna noroi. Chainstay-urile lungi sugerează un comportament stabil deși Canyon spun că geometria acestei biciclete este în stil Sport față de cea Gravel Pro de pe modelul din carbon. Diferența ar putea să țină totuși doar de lipsa ghidonului Hover. Rutarea internă modulară pare să fie capabilă să facă față la orice combinație iar furca integrală din carbon pare să fie identică cu cea de pe modelul de top. Monoblocul e de tip PressFit, roțile au ax thru de 12 mm, prinderile de etrier sunt de tip flat mount și există posibilitatea de a monta aripi și portbagaje în același timp. Mai multe informații vor fi disponibile foarte curând pe pagina producătorului. Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  12. Metal Enduro Resița 2018 a avut loc în weekendul 6-7 octombrie. Este un concrus complex de mtb enduro desfășurat de-a lungul a două zile. Event-ul cuprinde în total 8 etape, sau probe speciale. Metal Enduro însumează 60 km din care 17 sunt cele 8 etape. Deși teoretic prin „enduro” înțelegem „la vale”, la Metal Enduro ai 2700 m diferență de nivel pozitivă și doar 2250 m la vale. Cu alte cuvinte Metal Enduro Reșița este definiția mtb-ului și a ramurei enduro. Concursul îți pune la încercare toate abilitățile tehnice, dar și condiția fizică. Neapărat de încercat la anul! Foto copertă și album foto Tibi Hila. Video Vertical Riding Romania. [embedded content] Sursa: Freerider
  13. Cunoaștem tutorialele care ne învață ce trebuie să știi înainte de a cumpara o bicicletă. Iată și o versiune, probabil cea mai apropiată de realitate. Și nu uitați! „It’s not about the bikes you ride, it’s about the rides your bike takes you on”. [embedded content] Sursa: Freerider
  14. De cele mai multe ori primim de la fabricanți comunicatele de presă care fie sunt seci și pline de cifre fie sunt fanteziste și pline de laudă de sine. În general nu ai ce face și publici informația așa cum o primești, cu excepția situațiilor când ai și testat respectivul produs și poți adăuga părerile tale. De data asta însă am primit o invitație, pentru a vedea cum ia naștere, de la zero, o bicicletă. Invitația a venit de la Merida care ne-a chemat la sediul lor din Magstadt, Germania, unde a luat naștere noua One-Twenty, mtb-ul care spun ei că este “bun-la-toate”. Treaba asta cu bun-la-toate e cu dus-întors. Pe de o parte poate fi rău, pentru că înseamnă că nu excelează la niciun capitol, trebuind să facă bine câte puțin din fiecare domeniu. Pe de altă parte poate fi foarte bine, dacă vrei să ai o singură bicicletă cu care să faci cât mai multe și nu cauți performanță în ceea ce faci. Vizita a fost fulger. Dimineața la 8 aterizam în aeroportul din Stuttgart. Peste o oră eram deja la sediul Merida unde m-au preluat Roman Braig și Benjamin Diemer, cei doi ingineri și mtb-iști care au creeat bicicleta. După aproximativ două ore de teorie, poze, planșe și cifre despre noua One-Twenty, eram deja echipament de mtb și călare pe bicicletă pe potecile de lângă oraș. Testul a durat vreo patru ore după care ne-am întors la sediu unde am despicat firul în patru, am analizat, împreună cu inginerii de acolo cum m-am simțit pe bicicletă și am mai pus câteva întrebări. foto MeridaOdată vizita terminată, am fost expediat la hotel unde seara am cinat cu băieții de la Merida, ocazie cu care iar am povestit despre One-Twenty și bicicelte în general. A doua zi dimineață la prima oră eram înapoi în aeroport, iar la ora 12 înapoi în București. Nu pot spune că n-a fost obositor, dar totuși m-am întors în țară mai odihnit decât dacă aș fi condus de la București la Sibiu… Să vedem însă ce înseamnă „noua” Merida One-Twenty 2019. În primul rând gama este împărțită între modele cu roți de 27,5 și 29 inch. De asemenea, specificațiile mai împart bicicletele între modele pentru „trail”, așa cum și dorește să fie noul model, și variante mai tradiționale cu furci mai scurte și pipe mai lungi, modele optimizate pentru cross country. Roman și Benjamin au început prezentarea de la zero, cu schițele făcute de mână. După care mi-au arătat cum a evoluat proiectul și cum se fac la ei modificările în softul special. După ce se ajunge la o formă „suficient” de finală, se fac primele matrițe pentru cadrele prototip. Partea proastă este că rareori iese din prima ce ți-ai dorit. Mai ales după ce testezi fizic cadrul care-ți iese și vezi că nu e bine peste tot. Pe de o parte trebuia întărit în anumite locuri, pe de altă parte merge subțiat și ușurat în alte părți. Este un joc de-a șoarecele și pisica pentru că orice modificare faci, influențele se văd aproape peste tot în restul cadrulu. Din fericire experiența ajută și-ți permite să anticipezi niște chestii, evitând astfel construirea inutilă de prototipuri suplimentare. Merida dispune și de o mare imprimantă 3D unde creează primele părți care alcătuiesc noul produs. Asta le permite să testeze cum se încheagă per ansamblu tot cadrul, cum sunt degajările pentru anvelopă și dacă cinematica gândită pe hârtie sau pe calculator, se reproduce întocmai și în realitate. foto Bikemag.huUrmează construirea prototipurilor, echiparea cu componente și testarea noii biciclete în natură. Evident că nici în stadiul ăsta nu este totul gata. Se poate observa spre exemplu, că linkul suspensiei spate se lovește de ceva, moment în care Roman și Benjamin se întorc la panșa de proiectare și o iau aproape de la capat. Însă acest link, mai precis „float link” este deja la a 4a generație la Merida. Partea inovativă, care e drept n-am văzut-o pentru prima oară la Merida, este că oferă suspensiei spate mai multă cursă decât în realitate. Sună ciudat, dar așa este. Spre deosebire de shock-urile spate care în general într-o parte sunt montate fix pe cadru, iar în partea cealaltă sunt mobile, la One-Twenty ambele capete sunt mobile – partea de sus prinsă de link-ul suspensiei, iar partea de jos în capetele țevilor chain-stay. Artificul ăsta oferă senzația de „suspensie fără capăt”. O altă noutate la noua One-Twenty este folosire instalării „Trunnion” pentru shock-ul spate. Asta înseamnă practic că suspensia spate poate fi mai lungă, montată fiind în același spațiu. Găsești specificația asta până și la cel mai ieftin model One-Twenty 400 din aluminiu. În ciuda „aglomerării” pe care o ai în interiorul triunghiului față al cadrului, designerii au reușit totuși să includă și suportul pentru bidonul de apă. Poate nu-i cine știe ce însă este totuși o specificație utilă pentru cei care vor să pedaleze „light”, fără să-și care apa în spate. La cadrele din carbon de mărimi M/L/XL încape bidoan de 0,715 în timp ce la cadrul S intră bidoan de 0,5. La aluminiu avem 0,715 la L și XL și 0,5 la S și M. De asemenea e recomandat ca la cadrele mici să fie instalat suport cu inserare latarală. Tot la capitolul „modificări față de vechiul”, noul cadru din carbon este cu 400 g mai usor decât predecesorul său. Ni s-a spus că mărimea M are puțin peste 2,4 kg. Pe de altă parte cadrul din aluminiu, mai ieftin, este ceva mai greu decât versiunea anterioară, dar e acum mai robust și mai rigid. Degajarea pentru roata spate a fost mărită, iar acum One-Twenty poate fi echipată și cu anvelope de 2.35” puse pe jante late. Dacă tot suntem la capitolul greutăți, iată câteva cifre oficiale, toate pentru cadru mărime M, fără pedale: One-Twenty 9000 (carbon) – 11,6 kg One-Twenty 8000 (carbon) – 12,6 kg One-Twenty 800 (aluminiu) – 14,4 kg One-Twenty 400 (aluminiu) – 14,6 kg La noul cadru s-a ales un design diferit pentru țevile chain-stay. Acum sunt mai mari în secțiune verticală. Rezultatul se traduce prin rigiditate mai mare a spatelui, dar și rezistență mai mare în timp. Testele la care a fost supusă bicicleta înainte de a fi lansată sunt fabuloase. Vechea One-Twenty fusese supusă la 150.000 cicluri în timp ce la noua s-au folosit 300.000 de cicluri. Mai mult, pentru noua versiune inclusiv greutatea cu care s-au facut testele a fost cu 20% mai mare. Practic noile cadre One-Twenty sunt garantate până la o greutate a riderului de 140 kg. O altă noutate la One-Twenty este faptul că pârghiile noului ansamblu al suspensiei spate permit shock-ului să funcționeze bine chiar și la presiune mai mică. Avem aici încă un avantaj pentru riderii grei care nu mai trebuie acum să „umfle” la maxim suspensia spate pentru a funcționa corect. Diferenta dintre „trail” și „cross” am simțit-o când în Germania m-am dat pe modelul de carbon One-Twenty 8000, iar în România, la întâlnirea BikeFun Dealer, Press & Test Camp am încercat modelul de aluminiu One-Twenty. Modelul din carbon mi-a imprimat o poziție mai „defensivă”, specifică pentru trail și all mountain, în timp ce pe aluminiu am stat ca pe o bicicletă de cross country și maraton. Ideea este însă că ambele variante au aceeași geometrie a cadrului, diferențele venind de la echipare. Geometria a fost gândită de cei doi Benjamin și Roman, să fie echilibrată. Ei spun că noua One-Twenty este pentru cei care vor un singur mtb cu care să facă (aproape) tot. Pe de o parte „trail” – adică să-i dai destul de tare la vale, dar nu atât de tehnic cât este la enduro, și pe de altă parte „cross” – adică randament bun la ture lungi care includ și cățărări mari. foto MeridaDacă ne uităm la unghiul furcii, la noua One-Twenty este de 67,3 grade, mai relaxat decât era înainte 69 grade, deci mai bun pentru stabilitate la viteză la vale. Însă la 67,3 grade rămâne încă suficient de „abrupt” pentru ca bicicleta să te lase să stai bine pe ea și la deal. Comparat acest unghi cu ce vedem la alte mărci consacrate pe diferite segmente, vedem unghiuri de 65,5 grade pentru biciclete dedicate enduro sau 69,5 grade pentru biciclete dedicate cross country. Asadar, noua One-Twenty este la mijloc. Personal sunt adeptul mtb-urilor dedicate, fiecare pe feliuța ei. Am o bicicletă cu suspensii de 160 mm pentru dat tare la vale, dar mai greu cu urcatul și una cu suspensii de 100 mm pentru randament maxim la deal, dar mai „schetchy” la vale. Pe de altă parte nu toată lumea are loc în casă pentru mai mult de o bicicletă sau nu are bani și poate nici nu este atât de pasionat încât să investească în mai mult de o singură bicicletă. Pentru ei văd în noua Merida One-Twenty bicicleta aproape perfectă: suficient de performantă, permisivă și iertătoare la vale încât să te lase să mai gresești sau să te joci pe o potecă virajată și relativ tehnică și la fel de suficient de performantă la deal, mulțumită geometriei „tradiționale” care oferă randament pe distanțe lungi, gen ture cu rucsacul. Totuși modelul de top în mâinile unui rider de top, va merge fără absolut nicio problemă și pe traseele foarte tehnice și solicitante de enduro. La modul cum bicicleta poate să o „încaseze”, nu există niciun dubiu pe partea asta. Sursa articolului - Freerider
  15. De cele mai multe ori primim de la fabricanți comunicatele de presă care fie sunt seci și pline de cifre fie sunt fanteziste și pline de laudă de sine. În general nu ai ce face și publici informația așa cum o primești, cu excepția situațiilor când ai și testat respectivul produs și poți adăuga părerile tale. De data asta însă am primit o invitație, pentru a vedea cum ia naștere, de la zero, o bicicletă. Invitația a venit de la Merida care ne-a chemat la sediul lor din Magstadt, Germania, unde a luat naștere noua One-Twenty, mtb-ul care spun ei că este “bun-la-toate”. Treaba asta cu bun-la-toate e cu dus-întors. Pe de o parte poate fi rău, pentru că înseamnă că nu excelează la niciun capitol, trebuind să facă bine câte puțin din fiecare domeniu. Pe de altă parte poate fi foarte bine, dacă vrei să ai o singură bicicletă cu care să faci cât mai multe și nu cauți performanță în ceea ce faci. Vizita a fost fulger. Dimineața la 8 aterizam în aeroportul din Stuttgart. Peste o oră eram deja la sediul Merida unde m-au preluat Roman Braig și Benjamin Diemer, cei doi ingineri și mtb-iști care au creeat bicicleta. După aproximativ două ore de teorie, poze, planșe și cifre despre noua One-Twenty, eram deja echipament de mtb și călare pe bicicletă pe potecile de lângă oraș. Testul a durat vreo patru ore după care ne-am întors la sediu unde am despicat firul în patru, am analizat, împreună cu inginerii de acolo cum m-am simțit pe bicicletă și am mai pus câteva întrebări. foto MeridaOdată vizita terminată, am fost expediat la hotel unde seara am cinat cu băieții de la Merida, ocazie cu care iar am povestit despre One-Twenty și bicicelte în general. A doua zi dimineață la prima oră eram înapoi în aeroport, iar la ora 12 înapoi în București. Nu pot spune că n-a fost obositor, dar totuși m-am întors în țară mai odihnit decât dacă aș fi condus de la București la Sibiu… Să vedem însă ce înseamnă „noua” Merida One-Twenty 2019. În primul rând gama este împărțită între modele cu roți de 27,5 și 29 inch. De asemenea, specificațiile mai împart bicicletele între modele pentru „trail”, așa cum și dorește să fie noul model, și variante mai tradiționale cu furci mai scurte și pipe mai lungi, modele optimizate pentru cross country. Roman și Benjamin au început prezentarea de la zero, cu schițele făcute de mână. După care mi-au arătat cum a evoluat proiectul și cum se fac la ei modificările în softul special. După ce se ajunge la o formă „suficient” de finală, se fac primele matrițe pentru cadrele prototip. Partea proastă este că rareori iese din prima ce ți-ai dorit. Mai ales după ce testezi fizic cadrul care-ți iese și vezi că nu e bine peste tot. Pe de o parte trebuia întărit în anumite locuri, pe de altă parte merge subțiat și ușurat în alte părți. Este un joc de-a șoarecele și pisica pentru că orice modificare faci, influențele se văd aproape peste tot în restul cadrulu. Din fericire experiența ajută și-ți permite să anticipezi niște chestii, evitând astfel construirea inutilă de prototipuri suplimentare. Merida dispune și de o mare imprimantă 3D unde creează primele părți care alcătuiesc noul produs. Asta le permite să testeze cum se încheagă per ansamblu tot cadrul, cum sunt degajările pentru anvelopă și dacă cinematica gândită pe hârtie sau pe calculator, se reproduce întocmai și în realitate. foto Bikemag.huUrmează construirea prototipurilor, echiparea cu componente și testarea noii biciclete în natură. Evident că nici în stadiul ăsta nu este totul gata. Se poate observa spre exemplu, că linkul suspensiei spate se lovește de ceva, moment în care Roman și Benjamin se întorc la panșa de proiectare și o iau aproape de la capat. Însă acest link, mai precis „float link” este deja la a 4a generație la Merida. Partea inovativă, care e drept n-am văzut-o pentru prima oară la Merida, este că oferă suspensiei spate mai multă cursă decât în realitate. Sună ciudat, dar așa este. Spre deosebire de shock-urile spate care în general într-o parte sunt montate fix pe cadru, iar în partea cealaltă sunt mobile, la One-Twenty ambele capete sunt mobile – partea de sus prinsă de link-ul suspensiei, iar partea de jos în capetele țevilor chain-stay. Artificul ăsta oferă senzația de „suspensie fără capăt”. O altă noutate la noua One-Twenty este folosire instalării „Trunnion” pentru shock-ul spate. Asta înseamnă practic că suspensia spate poate fi mai lungă, montată fiind în același spațiu. Găsești specificația asta până și la cel mai ieftin model One-Twenty 400 din aluminiu. În ciuda „aglomerării” pe care o ai în interiorul triunghiului față al cadrului, designerii au reușit totuși să includă și suportul pentru bidonul de apă. Poate nu-i cine știe ce însă este totuși o specificație utilă pentru cei care vor să pedaleze „light”, fără să-și care apa în spate. La cadrele din carbon de mărimi M/L/XL încape bidoan de 0,715 în timp ce la cadrul S intră bidoan de 0,5. La aluminiu avem 0,715 la L și XL și 0,5 la S și M. De asemenea e recomandat ca la cadrele mici să fie instalat suport cu inserare latarală. Tot la capitolul „modificări față de vechiul”, noul cadru din carbon este cu 400 g mai usor decât predecesorul său. Ni s-a spus că mărimea M are puțin peste 2,4 kg. Pe de altă parte cadrul din aluminiu, mai ieftin, este ceva mai greu decât versiunea anterioară, dar e acum mai robust și mai rigid. Degajarea pentru roata spate a fost mărită, iar acum One-Twenty poate fi echipată și cu anvelope de 2.35” puse pe jante late. Dacă tot suntem la capitolul greutăți, iată câteva cifre oficiale, toate pentru cadru mărime M, fără pedale: One-Twenty 9000 (carbon) – 11,6 kg One-Twenty 8000 (carbon) – 12,6 kg One-Twenty 800 (aluminiu) – 14,4 kg One-Twenty 400 (aluminiu) – 14,6 kg La noul cadru s-a ales un design diferit pentru țevile chain-stay. Acum sunt mai mari în secțiune verticală. Rezultatul se traduce prin rigiditate mai mare a spatelui, dar și rezistență mai mare în timp. Testele la care a fost supusă bicicleta înainte de a fi lansată sunt fabuloase. Vechea One-Twenty fusese supusă la 150.000 cicluri în timp ce la noua s-au folosit 300.000 de cicluri. Mai mult, pentru noua versiune inclusiv greutatea cu care s-au facut testele a fost cu 20% mai mare. Practic noile cadre One-Twenty sunt garantate până la o greutate a riderului de 140 kg. O altă noutate la One-Twenty este faptul că pârghiile noului ansamblu al suspensiei spate permit shock-ului să funcționeze bine chiar și la presiune mai mică. Avem aici încă un avantaj pentru riderii grei care nu mai trebuie acum să „umfle” la maxim suspensia spate pentru a funcționa corect. Diferenta dintre „trail” și „cross” am simțit-o când în Germania m-am dat pe modelul de carbon One-Twenty 8000, iar în România, la întâlnirea BikeFun Dealer, Press & Test Camp am încercat modelul de aluminiu One-Twenty. Modelul din carbon mi-a imprimat o poziție mai „defensivă”, specifică pentru trail și all mountain, în timp ce pe aluminiu am stat ca pe o bicicletă de cross country și maraton. Ideea este însă că ambele variante au aceeași geometrie a cadrului, diferențele venind de la echipare. Geometria a fost gândită de cei doi Benjamin și Roman, să fie echilibrată. Ei spun că noua One-Twenty este pentru cei care vor un singur mtb cu care să facă (aproape) tot. Pe de o parte „trail” – adică să-i dai destul de tare la vale, dar nu atât de tehnic cât este la enduro, și pe de altă parte „cross” – adică randament bun la ture lungi care includ și cățărări mari. foto MeridaDacă ne uităm la unghiul furcii, la noua One-Twenty este de 67,3 grade, mai relaxat decât era înainte 69 grade, deci mai bun pentru stabilitate la viteză la vale. Însă la 67,3 grade rămâne încă suficient de „abrupt” pentru ca bicicleta să te lase să stai bine pe ea și la deal. Comparat acest unghi cu ce vedem la alte mărci consacrate pe diferite segmente, vedem unghiuri de 65,5 grade pentru biciclete dedicate enduro sau 69,5 grade pentru biciclete dedicate cross country. Asadar, noua One-Twenty este la mijloc. [embedded content] Personal sunt adeptul mtb-urilor dedicate, fiecare pe feliuța ei. Am o bicicletă cu suspensii de 160 mm pentru dat tare la vale, dar mai greu cu urcatul și una cu suspensii de 100 mm pentru randament maxim la deal, dar mai „schetchy” la vale. Pe de altă parte nu toată lumea are loc în casă pentru mai mult de o bicicletă sau nu are bani și poate nici nu este atât de pasionat încât să investească în mai mult de o singură bicicletă. Pentru ei văd în noua Merida One-Twenty bicicleta aproape perfectă: suficient de performantă, permisivă și iertătoare la vale încât să te lase să mai gresești sau să te joci pe o potecă virajată și relativ tehnică și la fel de suficient de performantă la deal, mulțumită geometriei „tradiționale” care oferă randament pe distanțe lungi, gen ture cu rucsacul. Totuși modelul de top în mâinile unui rider de top, va merge fără absolut nicio problemă și pe traseele foarte tehnice și solicitante de enduro. La modul cum bicicleta poate să o „încaseze”, nu există niciun dubiu pe partea asta. Sursa: freerider.ro
×