Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'calatorii'.

  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Despre motociclete / pareri si impresii
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Bursa de Motociclete, Scutere, ATV, Echipamente si Accesorii
    • Anunturi cu motociclete, echipamente, piese si accesorii
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii

Categorii

  • Noutăți & Îmbunătățiri

Bloguri

Niciun rezultat de afișat.

Niciun rezultat de afișat.

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Marker Groups

  • Members
  • Biker Friendly

Categorii

  • Motociclete
  • Biciclete

Categories

  • Trasee Motocicleta

Categorii

  • Permis A / A1 / A2

221 rezultate găsite

  1. Cele mai frumoase drumuri din Romania

    http://unuplusdouaroti.blogspot.ro/p/trasee.html
  2. Deși multă lume asociază mersul pe motocicletă cu viteza, pentru mine călătoriile pe motor sunt mai apropiate de ideea de “slow travel”. Plecăm la drum pe două roţi ca să vedem și să simţim mai bine drumul, ca să avem acces în locuri prin care mașina nu intră la fel de ușor, ca să simţim vântul în nări, nu ca să ajungem mai repede și să ne îndopăm cu adrenalină. Am încercat și asta, nu e pe gustul meu. De ce să călătorești pe motocicletă Pentru cei mai mulţi motocicliști, pasiunea constă în condusul în sine fie că e vorba despre turele vitezomane din oraș ori de pe șosele, drumuri virajate din munţi ori circuite special amenajate pentru ei. Pentru mine e un mijloc de transport care îmi dă mai multă libertate, vizibilitate, acces la miresmele și aerul curat de pe drumurile din natură și senzaţia “the king & queen of the road”. Atunci când mergi pe mijlocul unui drum pustiu mărginit de rapiţă înflorită ori printre dealurile din Dobrogea, te simţi ca în filme. Alea romanticoase. Există și motive logistice pentru care e mai bine să călătorești cu motocicleta: e mai ieftin, de cele mai multe ori poţi să te strecori printre blocajele din trafic (Atenţie! Depășește coloanele de mașini în așteptare în siguranţă și fără să treci pe sensul opus de mers.) și ai acces pe drumuri de ţară cu gropi pe unde mașina ar înainta cu greutate. Nu-ţi face griji prea mari pentru bagaj pentru că există soluţii. Pe cele mai multe motociclete se poate atașa o cutie încăpătoare pe coada din spate, cutie în care îţi încap o sticlă de apă, câteva sandwich-uri, 2-3 tricouri, trusa de cosmetice și trusa de scule, în caz că. Pe motocicletele de ture lungi sau “touring” se pot atașa încă două cutii laterale în care poţi băga lejer câte un sac de dormit, cortul, haine și ce-ţi mai trece prin cap. Pentru cei cărora le place să călătorească cu casa în spate ca melcul, există pe piaţă saci impermeabili care se leagă sau se prind cu plase elastice deasupra cutiilor laterale. Totuși, dacă nu pleci cu motorul în jurul lumii, nu ai nevoie de atât de multe bagaje. Partea mai puțin frumoasă Cine visează la plimbările cu pletele și eșarfa în vânt și ochelari de soare de aviator pe ochi, să-și ia gândul de la motocicletă. După jumătate de oră de mers cu părul ieșit din cască, aș fi preferat să mi-l tai decât să îl descâlcesc. Ochelari de soare și eșarfă? Cască și cagulă ma degrabă dacă nu vrei să îţi scoţi apoi insectele dintre dinţi ori urechi cu penseta (plus că nu e legal). Îţi imaginezi momentul acela în care te dai jos de pe motor din spatele iubitului tău, îţi scoţi casca și pletele ţi se revarsă pe umeri în bucle perfecte iar machiajul e intact? Ia-ţi gândul pentru că după fiecare purtare de cască, părul îţi rămâne lipit de cap și fără viaţă iar pe faţă ai urme și cute de la incheieturile căștii. Dacă aș fi scris acest articol după primele ture cu motocicleta prin ţară, aș fi zis numai de bine. Între timp am aflat că nu-i dracul așa negru, dar nici roz. În primul rând, deși sezonul de mers pe două roţi (sezonul cald) e limitat, vara poate fi un chin pentru cei care nu suportă căldura. Așa ca mine. Pentru că nu pot și nu vreau să renunţ la echipamentul de protecţie, când soarele arde puternic în toiul verii visez la momentul în care scot casca și geaca și le arunc în primul șant. Din fericire, există pe piaţă un soi de geci făcute din plasă elastică, numite armuri, care au anexate toate protecţiile: pentru spate, umeri, coate și piept. Momentan folosesc una de bărbaţi, sper să găsesc una de fete până nu vine iarna. O altă problemă, una reală de data asta și fără nici urmă de alintătură de gen feminin este siguranţa în trafic. Deși există în jur de 100 000 de vehicule moto în România, iar numărul este într-o continuă creștere, șoferii de mașini încă nu sunt îndeajuns de conștienţi de prezenţa motocicliștilor în trafic. Ceea e grav. Pentru că atunci când ești pe motocicletă ești mai expusă la accidente, îţi recomand cu căldură să conduci preventiv sau să călătorești în șaua unor șoferi responsabili. Câteva drumuri din România numai bune pentru plimbări pe motocicletă - Haleș – Măgura. Drum reasfaltat în ultimii ani, șoseaua ce face legătura între Haleș și Măgura are doar vreo 15 kilometri și este de cele mai multe ori liberă. Acesta trece prin pădure, e virajat și culminează cu Mănăstirea Ciolanu și Tabăra de Sculptură cu același nume, unde îți recomand să faci un popas. - Nehoiașu – Varlaam. Mai bine cunoscut drept Gura Teghii, drum dintre DN10 și Varlaam e rupt, din povești, pe cuvântul meu. Și asfaltul e rupt, dar doar atât. Pentru că o bună bucată din acest drum arată ca după bombardament iar mașinile cu garda joasă și motocicletele de viteză nu sunt tocmai în largul lor pe aici, e de preferat să mergi pe aici cu o motocicletă “touring” sau “enduro”. Citește mai multe despre ce poți vedea în județul Buzău. - Dobrogea. O vară întreagă nu mi-ar ajunge să bat Dobrogea în lung și în lat pe două roţi. Deși multe drumuri din zonă au fost refăcute, în zona de nord încă sunt porţiuni care arată ca după război, un război prin care doar o motocicletă te-ar putea trece. - Vălenii de Munte – Săcele. Celebrul drum “pe Cheia”, mai exact zona virajată ce trece pe la poalele masivului Ciucaș, prin Staţiunea Cheia și până la Brașov e faimos printre motocicliști. În weekenduri ai ocazia să vezi pe acolo zeci de grupuri care se bucură de curbele strânse din munţi. Atenţie la tiruri! - Transfăgărășan, Transalpina, Transbucegi – Renumitele drumuri care nu necesită nicio descriere se văd foarte diferit de pe motocicletă. Abia după ce am mers pe două roţi am conștientizat câte de multe curbe și serpentine au și am oprit cu ușurință în fiecare punct de belvedere în care am dorit. - Valea Doftanei. Drumul dintre Câmpina și Comarnic e de o mie de ori mai interesant dacă nu-l parcurgi pe DN1. Alternativa este pe Valea Doftanei, pe lângă lacul Paltinu. Atenție la bucata de drum dintre Secăria și Comarnic care era de curând în construcție. - Valea Sadului. În județul Sibiu, după ce treci de Tălmaciu, Sadu și continui pe firul râului Sadu până aproape de Cindrel, drumul este superb. Șoseaua șerpuiește printre mici sate ori case înșirate pe malul râului, printre munți, căpițe de fân și ciurde de vaci ce pasc liniște pe marginea drumului. - Gura Siriului. Între Nehoiu și Brașov, drumul este extraordinar din punct de vedere al priveliștilor și chiar al asfaltului, imediat după ce treci granița dintre județe, spre Covasna. Pe parcurs ai și câteva locuri bune de oprit pentru o gustare ori pentru lenevit la soare.
  3. Nu ai cum să fii motociclist şi să nu fi auzit de plimbările lui Mihai Barbu. Sau de cartea sa "Vând kilometri". E imposibil să nu fi auzit de stilul său frumos de a aşterne călătoriile lui în cuvinte şi despre fotografiile fantastice din locurile nebune în care ajunge. Ieri, după ce aproape încheiase o călătorie în stilul Mihai Barbu, acesta a scris pe pagina lui personală de Facebook: Cioc-cioc. Românica, deschide graniţele, ieftineşte benzina, măreşte salariile şi dă minte participanţilor la trafic, că noi suntem, ne-am întors. Nici noi nu credem încă, dar se pare că joaca s-a terminat. Vara-i pe ducă, vacanţa, iată, dusă şi ea. Bine te-am gasit! 26.000 de kilometri, 41 de tări, patru luni. Astea sunt o parte din cifre. Mai multe statistici o să postăm în curand. Avem şi ce, pentru că Oana a umplut un caiet întreg de calcule. Fără să am pretenţia că zic ceva memorabil mai jos, aş vrea totuşi să las aici niste lucruri, de final. Vreau să răspund la o întrebare care ne-a fost pusă şi de care probabil ne vom mai lovi de-acum încolo. De ce? Nu pentru că putem, ci pentru că, oricât de ciudat ar parea, aşa e normal. Sau, mai usor de digerat, pentru ca aşa ar fi normal. Sau la naiba, aşa mi se pare mie normal, poftim. Spuneam cândva că România are o problemă ca naţie, când vine vorba de călătorit, deşi poate nu chiar "problemă" e cuvântul. Am crescut sub un regim în care am fost învăţaţi că din ţară nu prea se iese, şi ne-am însuşit învăţătura asta al naibii de bine. Atât de bine încât o pasăm cu brio copiilor noştri fără ca nici măcar să ne dăm seama. Am început sa mai scoatem nasul acum, mai un ski in Austria, mai o plajă la greci, dar eu nu la călătoritul de genul asta mă refer, pentru că, fie-mi iertat, ăla e concediu, nu călătoreală. Mă refer la genul de experienţă pe care nu ţi-o oferă nicio agenţie de turism din lumea asta. Vorbesc de mirosul şi gustul mâncarii gătită la cort, de nopţile sub stele, de omul căruia-i baţi în poartă să-l întrebi dacă te poate găzdui în livada lui, de peisajul zilnic diferit. Aş vrea ca Vladimir să vrea să vadă lumea. Aş vrea s-o vadă aşa, în felul ăsta, aşa cum e ea, nu cum i-o aşterne în faţă vreun ghid turistic. Aş vrea sa fie curios. Nu ştiu, nu ştie nimeni dacă el va creşte aşa cum aş vrea eu. Nu ştiu cât şi ce işi va mai aminti, peste 14 ani, din vacanţa asta. Dar vreau să ştiu ca am plantat cărămida asta zdravănă la temelia lui. Este singura dorinţă ascunsă a parinţilor, cu care am plecat să cucerim Europa. Mă găseam mereu, prin campinguri, uitându-mă cum Vladimir se joacă atât de frumos cu pitici din alte ţări. Sunt fascinat şi mereu voi fi de cât de bine se pot înţelege ăştia micii fără să împărtăşească aceeaşi limbă. Cum pot ei sa se joace ore în şir, să dialogheze şi să fie fericiţi, şi eu să nu fiu în stare să obţin indicaţii de la un om lângă care am oprit să întreb pe unde s-o iau. Astea sunt momentele, unele din ele, în care ziceam că "da, facem bine ce facem", că acea caramidă despre care vorbeam e acolo, gata să susţină fundaţia pentru un om... bun. În rest, toată povestea rămâne la statutul de "Vacanţa de vara a lui Vladimir", nimic mai mult. Celor care aşteaptă vreo carte în viitorul apropiat, cu mulţumiri şi mult drag, vă spunem: n-o aşteptaţi. Este, repet, doar o vacanţă în familie, a noastra, împărtăşită cât de mult am putut, cu bucuriile, trăirile şi selfie-urile ei. Singura parte proastă, dacă există una după vacanţa noastră, e că, şi să ne credeţi, am văzut prea puţin. A fost atât de mult în atât de puţin timp, încât ar fi o mare prostie să zicem că am văzut Europa. Vreau sa mulţumesc din toate sufletele noastre oamenilor care ne-au primit în casele lor, ca şi când ar fi fost ale noastre, prietenilor noştri vechi şi noi. Ne gandim mult la fiecare din voi. Mult. Unul din lucrurile care au contribuit la luarea deciziei de a ne lua o vacanţă prelungită a fost o întrebare al cărei răspuns îl caut din 2009, de când m-am întors de pe tărâmuri mongole. Am avut atunci trei întrebări care mi-au fost puse, în nenumărate rânduri, de către oameni care visau şi ei să facă marea scofală înfăptuită de mine. Prima era "Dar bani, bani de unde?". Răspunsul era simplu. Nu "muncă", aşa cum probabil ar fi fost normal, ci "împrumut la bancă, pentru nevoi personale". Împrumut făcut de mama, pentru că nu eram angajat, deci scuza cu "n-am carte de muncă" nu ţine. A doua întrebare era "Ok, dar timp, timp de unde?". Răspunsul aici era şi mai simplu. "M-au dat afară de la servici". Deci aveam tot timpul din lume. Şi-acum sincer, ce te ţine să te dai afară de la servici? Apoi venea a treia întrebare, care mă dezarma. De fapt, asta nici măcar întrebare nu mai era, ci mai degrabă, aşa, o concluzie, un suprem băţ în roata libertătii, o pedală de frână în calea împlinirii de sine apăsată la fund. Era aşa "Da, am înteles, numai că eu am un copil". Şi linişte. N-aveam copil, deci puteam să fac oricâte împrumuturi la bancă vroiam şi să semnez zeci de demisii pe zi. Eram un norocos. Şi asta, recunosc, m-a ros puţin. Adică dacă eu îmi doresc un copil, o familie, asta a fost? Gata? S-a terminat? O să mor îngropat în all-inclusive, trei săptămâni pe an, până la majorat? Şi ce să vezi, că tu, cel de mă întrebai, te înşeli. Acum ştiu, şi-ţi zic atât: să-ţi faci din propriul copil scuza impotenţei e greşit. E urât, e anormal şi nesănătos. Dacă citeşti asta, ai acum, cu întârziere, răspunsul meu. Probabil nu e ce te aşteptai, dar harta pe care am desenat-o în ultimele patru luni cu Oana şi Vladimir nu mă lasă să-ţi dau alt răspuns, oricât de mult aş încerca să te menajez. Aşa că să ne crezi, se poate. Mi-ar plăcea mult, am mai spus, ca motocicletele să facă parte din viaţa lui Vladimir. Mi-ar plăcea ca, asemeni mie, să zică despre ele că sunt cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat. Mi-ar plăcea să se bucure de ele mai devreme decât am făcut-o eu. Mi-ar plăcea să aibă, deasemenea, şi capul pe umeri când va avea fundul în şa. Nu cred în accidente cu motocicleta, dar cred în accidente. E o vorbă care îmi place, care spune că atunci când pleci pentru prima dată pe două roţi ai un sac plin de noroc si unul gol de experienţă. Iar ideea e să-l umpli pe cel de experienţă înainte să-l goleşti pe cel cu noroc. Partea proastă e că cel cu experienţă nu se poate umple. Norocul, din nou veste proastă, nu şi-l face omul cu mâna lui, şi este, în cazul de faţă, singurul ingredient la care se reduce succesul unei călătorii. Aşa cred eu. Şi de-asta, şi nu numai de-asta, am încredere în norocul lui Vladimir. Vladimir, aproape de fiecare dată când cineva mă întreabă câte ceva, în altă limbă, şi-i răspund, opriţi fiind prin te-miri-ce loc, ascultă curios şi mă întreabă "Ce-a zis, tati? Ce-a zis?". Îi spun mai în şoaptă, în secret cumva, că oamenii au auzit că cel mai mare motociclist din lume se plimbă prin Europa şi m-au întrebat dacă nu l-am văzut. Apoi continui cu "Le-am zis că nu l-am văzut, nu le-am spus că tu eşti, de fapt". Vladimir îşi ridică un colţ al gurii, într-un zâmbet complice într-acest mare secret, zice un aprobator "aha" şi-şi vede de-ale lui. Zâmbesc şi eu, de fiecare dată, nu pentru că e amuzant, ci pentru că niciodată nu mi-am minţit copilul. Nici măcar acum. La urma urmei, mai ştii tu vreun motociclist care după trei luni de motociclit prin Europa sună la grădiniţă să spună că mai întârzie o luna?
  4. articole Turul lumii în insulte

    Acest material nu se vrea a fi unul grosolan, care să te înveţe să arunci cu insulte gratuite în stânga si în dreapta, dar este destul de amuzant. În plus, trebuie să ştii când pleci într-o călătorie dacă localnicul acela crispat ţi-a urat într-adevăr "bună dimineaţa" sau...ceva "de dulce". "Insults Around The World" este un material video realizat cu un singur scop: să prezinte cele mai populare insulte din diverse ţări din lume (şi traducerea lor într-o limbă de circulaţie internaţională). Pentru a găsi aceste "cele mai populare insulte", editorii de la Cut Video (autorii materialului) au făcut o incursiune în ţări precum Franţa, Italia, Japonia, Germania, Thailanda, Australia, Dubai, Columbia, China şi altele.
  5. Suntem 2 motociclisti, cu un KTM 990 Adventure si un BMW 1150 Adventure. Planul, sau ideea noastra este de a colinda America de Sud in Ianuarie - Februarie 2016, ~ 6-7 saptamani. Am atasat o harta orientativa, desi sunt aproape sigur ca o sa ne mai abatem de la drum in stanga si in dreapta. Daca aveti sugestii de trasee, locuri de vizitat sau chiar transportul motocicletelor din Romania / Europa in America de Sud, va rog scrieti-mi. Am cautat mai multe metode de transport si niciun transportator nu ne-a putut da niste costuri transparente. - transport dus intors - taxe de depozitare a cadrelor pe care vom transporta motoarele - si orice alte taxe mai sunt legate de acest transport, vama, acte.. etc.
  6. 5 curajoşi au străbătut România pe motocicleta, într-un tur de 14 zile, pornind în fiecare zi înspre destinaţia pe care o decid fanii din social media. Singura regulă: nu se întorc în locurile vizitate deja. Pornit de la visul lui Ivo, iniţiatorul proiectului, #calatorestecumine poate fi văzut ca fiind şi un experiment social, ce-şi propune să răspundă la întrebarea: ce poate face social media dacă îi dăm puterea de decizie? Orice persoană interesată a putut urmări în social media hashtagul #calatorestecumine, pentru cele mai noi postări din timpul călătoriei. Echipa de motociclişti a fost formată din: Cristian Hrubaru, Aurelian Tirle, Ioan Nagl, Ivo Bobal şi Miroslav Gyurian. Lor li s-au alăturat alţi 13 membri ai echipei: şoferi auto, cameramani şi fotografi, care s-au asigurat că întregul proiect reuşeşte. În timpul călătoriei, cei 5 au descris pe blog România descoperită: trasee inedite, informaţii utile despre posibilităţi de cazare sau masă şi întâlnirea cu multe persoane interesante. După terminarea turului României va fi pregatit un documentar al călătoriei care va fi prezentat în diferite festivaluri de film, avându-se în vedere înscrierea filmului şi la Motocycle Film Festival Brooklyn. Imaginile sunt realizate de echipa #calatorestecumine.
  7. Doi bărbaţi au pornit pe 1 Iulie 2013 într-o experienţă epică de 25000 mile, de la Londra la Sydney. Startul s-a dat la British KTM dealer. Utilizând 2 motociclete KTM 690 Enduro R, cei doi aventurieri au urmărit să ajungă de la Londra la Sydney în doar trei luni. Ideea pentru inceperea acestei calatorii a pornit de la vizionarea de catre Darren Higginson (47 de ani) a unei filmari pe youtube a lui David Darcy (51 de ani) veche de trei ani. Darren a fost inspirat de peisajele uimitoare si spiritul de aventurier ale lui David, asa ca a luat legatura cu acesta. Peste cateva luni, i-a adresat o invitatie pentru o "plimbare" acestuia, moment in care s-a legat o stransa prietenie.
  8. Andrea Livio, un regizor italian, și-a luat camera, ceva bagaj și, călare pe o Moto Guzzi Stelvio, a plecat în jurul lumii. A început călătoria, evident, prin trecătoarea Stelvio din Italia, unde n-a prins cele mai bune condiții de mers călare pe motocicletă. Apoi a navigat până la Bogota, a traversat Africa, Americile și încă n-a ajuns la final. Andrea filmează tot, de la râsete la căzături, pune imaginile cap la cap și ies niște povești care te fac să renunți la birou, să te urci pe motocicletă și să pleci. Unde vezi cu ochii. Andrea Livio ţine un jurnal de calatorie pe blogul său. Două dintre filmările lui Andrea Livio aici:
  9. Chiar de la apariţia motocicletelor BMW, au existat piloţi femei dornici de a descoperi întreaga lume pe două roţi. Dintre doamnele aventuriere putem aminti de Elspeth Beard, Tiffany Coates, Ramona Schwarz, Julia Sanders şi...Katrina Vrabelova, o tânără femeie de 23 de ani din Presov, care deţine un BMW G 650 GS. Aceasta doreşte a fi prima femeie slovacă, ce a calatorit în jurul lumii pe motocicletă. Ruta pe care aceasta şi-a propus-o are aproximativ 70.000 km şi se situează în jurul a 40 de ţări din Europa, Africa, America de Sud şi de Nord. Timpul pe care il estimează ca fiindu-i necesar este de 400 de zile. Scopul ei este de a arăta viziunea unei femei asupra călătoriei în jurul lumii pe motocicletă. Ce sau cine te-a inspirat sa planifici şi să realizezi această aventură ambiţioasă? Ideea pentru o astfel de călătorie nu a apărut peste noapte; am crescut cu această atracţie pentru aventură în interiorul meu. Obişnuiam să urmăresc filme de aventură şi îmi plăcea să călătoresc şi să vizitez locuri, cum ar fi vizite la diferite castele, împreună cu familia mea. Acest lucru m-a inspirat să călătoresc în locuri îndepărtate şi să aduc mai apoi cu mine acasă cele mai frumoase amintiri şi experienţe, dar a trebuit să aştept momentul potrivit şi a durat aproximativ un an pentru a mă pregăti de această călătorie. De ce ai ales un BMW G 650 GS? BMW este un brand bine cunoscut pentru noi în Europa şi am vrut să iau acest lucru cu mine în Asia, Africa şi America, în cazul în care localnicii de acolo folosesc alte tipuri de motociclete. În ceea ce priveşte modelul G 650 GS, am încercat să-mi găsesc "sufletul pereche" cu două roţi - este uşor, permiţându-mi să transport toate lucrurile şi cu toate acestea să-l pot manevra încă fără nicio problemă. Este perfect pentru fizicul meu şi foarte eficient şi la capitolul consum. Ai modificat motocicleta în vreun fel pentru a face faţă mai bine acestei călătorii? Am făcut într-adevăr câteva modificări, cum ar fi adăugarea de suspensie sport Hyperpro pe faţă şi un kit Touratech pentru călătorie, care îmi oferă confortul şi spaţiul de care am nevoie. Ce experienţă pe motocicletă ai mai avut, care să te facă să te consideri un bun pilot acum? Pilotatul pentru mine nu este despre viteza mare sau schimbare perfectă: este vorba despre inimă - capacitatea acesteia de a se adapta şi flexibilitatea de a gândi în alte moduri. Am condus motociclete de când aveam 15 ani şi ambiţia mea nu este de a merge la curse, ci de a vedea lumea pe motocicletă. Te-ai antrenat pentru off-road, pentru a fi pregătită de această călătorie? Da, am făcut-o. Am urmat un curs de off-road şi mi-am rupt ambele braţe într-o pădure din Romania în timpul antrenamentului. Dar asta nu m-a oprit să mă întorc la ce iubesc cel mai mult - aventura şi călătoria. Crezi că este mai mulţumitoare o viaţa aventuroasă, pe drum, în detrimentul unei slujbe "normale"? Pentru mine este vorba despre a-ţi găsi o modalitate de a fi fericit şi asta, desigur, variază de la o persoană la alta. Unii oameni sunt fericiţi în interior, pe când altora le place să petreacă mai mult timp în aer liber. Astfel încât, sfatul meu este următorul: indiferent de cum vă petreceţi timpul, asiguraţi-vă că-l petreceţi cum vă place, vă mulţumeşte şi vă face fericiţi. Îţi e dor de prieteni şi familie? Desigur, mi-e un dor nebun de familie şi de timpul petrecut cu prietenii mei, dar în momentul în care am observat că toţi mă susţin, urându-mi noroc şi ajutându-mă pentru această călătorie, lucrurile pentru mine s-au simplificat mult mai mult. Eu cred în ei, ştiu că sunt acolo pentru mine şi sunt recunoscătoare că am astfel de oameni în viaţa mea. Cât de în siguranţă te simţi ca femeie, călătorind singură? Orice se poate întâmpla oricui, în oricce moment, aşa că mi-am asumat riscul. Trebuie să fii optiist şi să vezi binele din oameni. Mi-am ras chiar şi jumătate din părul din cap, de pe partea dreaptă şi acum îmi pot înfrunta problemele cu partea mea "masculină". Ce te-a impresionat cel mai mult până acum în această călătorie? Diferenţa dintre ce scrie în mass-media şi realitatea din lume. De exemplu, am călătorit în Libia, unde se găsesc milioane de arme, dar m-am simţit în siguranţă pentru că sunt musulmani şi m-au tratat atât de amabil, chiar şi fiind o femeie care călătoreşte singură.
  10. Dupa multe amanari din cauza ploilor, am pornit in cele din urma la drum, impreuna cu Cristian Mera, in cea mai lunga calatorie de pana acum. Am vizitat patru tari in noua zile si am parcurs 2800km. In data de 20 iunie, echipati cu toate cele necesare, am pornit la drum. Am iesit din tara pe la vama Moravita. Inainte de vama am vrut sa facem plinul dar nu am gasit nici o benzinarie la cativa zeci de km inainte sau dupa vama. Mi s-a terminat benzina direct in prima benzinarie intalnita. In prima zi am tranversat Belgradul si ne-am cazat la un camping pe malul fluviului Sava. In prima zi am parcurs 436km, am dormit in bungalou si am platit pentru o noape de cazare suma de 18 euro (doua persoane). Conditiile au fost foarte bune. A doua zi am vizitat Belgradul si cetatea parc Kalemegdan de unde se poate vedea confluenta fluviului Dunare cu Sava. Muzeul armatei. Din cauza ca nu cunosteam orasul ne-am ratacit de foarte multe ori parcurgand, in total, prin Belgrad aproape 200km. Din Belgrad ne-am indreptat spre Uzice unde ne-am cazat la un hotel ce a costat 34 euro pe camera. A treia zi am vizitat statiunea de schi Zlatibor, Parcul National din Muntenegru Durmitor si statiunea Zaplak. Seara ne-am cazat la o pensiune in Nisic unde am platit pentru o noapte de cazare 20 euro pe camera. A patra zi am tranversat muntii pana in Cotor unde se afla cel mai sudic fiord al Europei, la Marea Adriatica. In continuare am mers prin statiuni spre sud pe malul marii pana in Budva unde ne-am cazat la un camping pe malul marii, la cort. Pe plaja nu exista nisip fin, doar pietris aproape pe tot litoralul exceptie facand plajele private. In ziua a cincea am vizitat diferite locatii cum ar fi: Bar, Ucinj, Boiana de pe malul raului Buna la granita cu Albania. La intoarcere am facut un ocol sa vizitam lacul glaciar Scoder, cel mai mare din Europa. Drumul era foarte ingust si la mare altitudine. Nu puteam trece pe langa masini fara ca cineva sa nu fie nevoit sa traga pe dreapta. Majoritatea drumului nu avea parapeti. A fost un traseu foarte greu. Intre lac si Burva am traversat tunelul Sozina lung de 4100m cu taxa de intrare de 1euro. Tot in Burva am vizitat cetatea, portul si am dormit la o casa cu 35euro pe camera. Ziua a sasea a fost o zi foarte grea din cauza ca a plouat aproape toata ziua si am avut mai mult de mers prin munti. Am plecat din Muntenegru in Croatia la Dubrovnic sa vizitam imensa cetate care e locuita si in prezent. Ne-a luat cateva ore sa vizitam o parte din ea. Tot in aceeasi zi am plecat spre Bosnia Hertegovina insa la vama am avut probleme cu asigurarile pentru motoare. Asigurarile facute la noi in tara nu sunt valabile si in Bosnia. Am fost informati de vamesi ca trebuie sa ne intoarcem inapoi sau sa vina cineva sa ne faca alte asigurari. In cele din urma am ajuns la o intelegere benefica pentru ambele parti si am putut sa ne continuam drumul chiar daca toata Bosnia am traversat-o cu frica. Bosnia a fost tara cu cele mai multe echipaje de politie. Pe tot traseul nostru, nu am fost opriti de nimeni. Inainte de cazare la motelul Boric ce a costat 40 de euro pe noapte, am vizitat orasul Mostar. Podul Mostar este foarte cautat de turisti.. Din Bosnia, in cea de-a saptea zi, ne-am indreptat din nou inspre Serbia dar nu inainte de a vizita Saraievo. Noaptea am dormit din nou in Uzice la acelasi hotel la care am dormit cu cinci nopti in urma. In a opta zi la intoarcere spre tara ne-am oprit in Velico Gradistea de unde se poate vedea Dunarea si Romania. Am parcurs Clisura Dunarii pe partea Sarbeasca si am intrat in tara pe la Portile de Fier. Am inoptat la un popas in Herculane. Cetatea Golubac secolul XIV. Si testoasele trec poduri. In ultima zi ieram nerabdatori sa ajungem acasa insa nu inainte de a face o baie la Herculane. A fost un traseu foarte lung, obositor, cu o singura zi cu ploaie, drumuri majoritatea de munte, cu aproximativ 70 de tunele insa per ansamblu a fost foarte placut.
  11. Lucrezi 8 ore pe zi, pe puțin. De fapt, de cele mai multe ori, te prinde întunericul la serviciu, iar în weekend nu știi cum să rezolvi problemele administrative: cumpărături, curățenie, gătit și poate mai prinzi puțin timp să te odihnești sau să vezi un film. Serile ți le petreci la televizor sau pe Internet și doar din când în când găsești timp să ieși cu prietenii. Visezi la ziua în care vei avea deajuns de mulți bani încât să poți merge în toate locurile alea frumoase fotografiate și promovate pe Internet sau de agențiile de turism. Visezi la momentul în care grijile vor dispărea și vei putea să te bucuri de viață. Aceasta este povestea celor mai mulți dintre noi și a fost și a mea până nu de mult. Am descoperit însă că momentul acela mult visat e din ce în ce mai departe și că tot efortul depus zi de zi nu îmi aduce decât (poate, nu neapărat) satisfacția unui job mai bun, mai bine plătit dar cu mai mult timp petrecut între pereți. Viața nu e despre asta. Viața e despre momentele frumoase petrecute în locurile la care visăm, alături de cei dragi sau de capul nostru. Viața e despre amintirile cu care rămânem, e despre mirosurile întipărite în memorie, e despre sunetul mării, al păsărilor sau al unui oraș cochet și zâmbitor. Nu mai aștepta momentul acela din vis. Vacanțele frumoase sunt mai aproape decât îți imaginezi și e mai simplu și mai ieftin să ajungi acolo decât credeai. Renunță la prejudecăți și nu lăsa micile griji să-ți stea în calea visului tău de a vedea lumea. Gândește-te bine pentru ce muncești și care-ți vor fi amintirile peste câțiva ani. "Mă voi plimba mai târziu, când voi avea o carieră de succes și destul de mulți bani" nu trebuie să mai existe în vocabularul tău. "Mai târziu" se va transforma tot timpul în "Și mai târziu" și vei ajunge peste ani să realizezi că… e prea târziu. Bucură-te de viață acum, profită de orice ocazie ca să ieși dintre pereți, să îți deschizi mintea și să lași drumurile să te aducă acolo unde ai visat dintotdeauna. Profită de fiecare weekend ca să-ți descoperi țara sau mergi prin vecini pentru câte un citybreak. Nu irosi zilele de concediu pentru a plăti facturi, ci bucură-te de fiecare șansă de a evada în escapada mult visată. Nu mai aștepta, bucură-te de viață acum!
  12. De cele mai multe ori ne hotărâm să plecăm în vacanță într-un anumit loc după ce am văzut un film, poze frumoase pe internet, filmulețe pe Youtube sau Vimeo sau după ce ne povestește cineva cu mare patos despre cum a fost într-o călătorie.
  13. Călătoriile te învață multe despre lume și, mai ales, despre tine. Afli că nu ești buricul pământului, că există oameni diferiți, că părerea ta nu este universal valabilă și devii mai tolerant și, într-un final, mai bun. Mai jos găsești câteva dintre lucrurile pe care eu le-am învățat din călătorii. - Dacă nu poți să-ți ridici bagajul, înseamnă că ai împachetat prea multe lucruri inutile. - Un partener de drum îți poate face călătoria. Mai bună sau mai rea. - Ne este frică de necunoscut. - Cu turcii poți negocia la sânge. - Băutura locală e mai bună dacă o bei în țara ei. Mai puțin Ouzo. - Valabil pentru cei care mergeţi cu avionul şi închiriaţi motoare de la destinaţie sau trimiteţi şi motorul cu avionul: poți ține de mână o stewardesă. - Niciun răsărit la mare nu e la fel. - Întotdeauna ai nevoie de un plan B sau chiar C. - Cărțile poștale scrise sunt cele mai ieftine și mai drăguțe suveniruri pe care le poți oferi celor de acasă. - Salut, Te rog, Mulțumesc și La revedere în limba țării vizitate sunt a must. - Încălțămintea este extrem de importantă la drum lung. - E bine să știi cum și cât bacșiș se dă într-o anumită țară. - Bucură-te de orice ți se întâmplă. Alții ar da orice pentru o experință ca a ta. - Călătorului îi şade bine cu farfuria şi rezervorul pline. - Hârtia igienică nu trebuie să lipsească niciodată din bagaj. - Localnicii sunt cei mai buni ghizi turistici. - O plimbare printr-o piață poate face cât o vizită la muzeu. Și nu mă refer la bani. - Nu pleca la drum cu prejudecăți. Chiar daca unele sunt adevărate. - Apă îmbuteliată. Mereu. - Politețurile nu cunosc granițe. - Spaniolii se apropie mult de tine când îți vorbesc și te îmbrățișează cu orice ocazie. Nu te speria. - Telefoanele care-ți arată ora locală și ora României sunt mină de aur. - Geografia se învață cel mai bine la fața locului. - Ia întotdeauna cu tine o ţinută elegantă, care nu se şifonează. Nu ştii când ai nevoie. - Nu trebuie să vezi totul ci să vezi bine. - E în regulă să te pierzi. Chiar indicat. - Cea mai bună metodă să înveți o limbă străină e să petreci cu localnicii. - A călători înseamnă a avea încredere în tine şi în ceilalţi. - Ghidurile turistice au mai mult sens când le citești la fața locului. - Asigurarea medicală este obligatorie. - Călătoriile leagă prietenii. - Cel puțin o persoană de acasă trebuie să știe unde ești. - În Anglia ai nevoie de adaptor pentru priză. - Aviz motociclistelor: topless-ul nu e acceptat în toate țările. Verifică înainte să-ți faci bagajul. - Vacanțele frumoase sunt mai aproape decât îți imaginezi și e mai simplu și mai ieftin să ajungi acolo decât credeai. - Gentuța cu acte, bani, telefon și aparat foto nu trebuie să se despartă niciodată de tine. Nu o laşi în coburi, nu în tankbag. Niciodată. - Ghidurile audio merită toți banii. De cele mai multe ori. - Scoate nasul din hartă. - Acul și ața trebuie să le ai la tine. Mereu. - Scoate nasul din telefon. Și din laptop. - Înainte de toate, cunoaşte-ţi ţara. - Fotografiile arată mai bine pe frigider decât magneții. - O baie în mare la miezul nopții, sub lună plină. - Mai multe chestii utile, mai puține haine. - Șapte orașe în șapte zile sunt prea multe. - Americanii călătoresc în șlapi. - Întotdeauna să-ți notezi adresa hotelului și numărul de telefon. Întotdeauna. - Călătorii români nu sunt discriminați în străinătate. Scoate-ţi asta din cap. - Există oameni cu păreri diferite față de ale noastre. - Suntem cei mai buni ambasadori ai țării când călătorim. - Eu nu sunt buricul pământului. - Nu burduși bagajul cu suveniruri. Umple-ți memoria cu ele. - Oprește-te și ascultă-i pe bătrâni. Au multe povești de spus. - Bagajul pentru o săptămâna poate fi făcut în 10 minute. - Mănâncă în restaurantele fără meniu în engleză pentru turiști. - În țările mediteraneene e aproape totul închis la prânz. - Pune în bagaj medicamentele indispensabile. Un Paracetamol, un Triferment şi un Calciu nu sunt niciodată în plus în bagaje. - Tururile gratuite de oraș sunt foarte tari! - Costumul de baie nu trebuie să lipsească din bagaj, indiferent când și unde te duci. - Încărcătoare. Nu uita încărcătoarele acasă. Eventual şi o baterie externă. - Activează Roaming-ul înainte să pleci din țară. - Zâmbește atunci când îți povestești amintirile. - Avem nevoie de mai mult decât un concediu pe an. - Câteodată nu ai nevoie decât de o căsuță mică la munte. - Depășește-ți măcar o frică pe an. - Urcă măcar într-un turn sau clădire înaltă din fiecare loc pe care-l vizitezi. - Mâncarea e mai ieftină la două străzi distanță de centru, oriunde ai fi. - Stai pe lângă un ghid în muzee și ascultă ce zice. - Un weekend pe munte poate fi mai ieftin decât un weekend acasă. - Călătoriile în mai mult de două persoane pot fi stresante. - Sincronizează datele și orele și mai ales minutele aparatelor foto când pleci la drum. Tu ce ai învățat din călătoriile tale?
  14. Atunci când programul tău este același zi de zi, săptămână de săptămână, de acasă la birou, de la birou la cumpărături, de la cumpărături la masă, de la masă la somn, confruntarea cu situații și oameni noi devine un pic dificilă. În fiecare zi vezi aceeași oameni: pe cei de acasă, pe cei din trafic și pe cei de la birou. În principiu le cam știi fiecăruia piticii și așteptările și, de cele mai multe ori, știi cum să-i abordezi sau cum să reacționezi. Ce faci însă atunci când un sud-american te ia în brațe, când un italian țipă la tine ori când un chelner turc refuză să te servească la masă? Poveștile localnicilor Deși multă lume are tendința să alerge într-o destinație nouă cu harta în mână și să bifeze niște obiective turistice, cele mai valoroase amintiri rămân din momentele în care alegi să te oprești. Oprește-te mai des și nu ezita să intri în vorbă cu localnicii întâlniți. Vânzătorul de gelato din Italia îți zâmbește frumos? Ieși din pantofii de turist și schimbă câteva vorbe cu el. Sunt sigură că o să afli mai multe decât din orice alt ghid turistic. Nu ezita să faci asta nici când urci pe munte și-ți iese în cale vreun cioban ce-și păzește oile. Dacă îi asculți măcar câteva minute, vei fi surprins să auzi cum se vede lumea prin ochii lor. Reguli noi Există țări în care totul îți poate pare că ar fi cu susul în jos. Există zone în care e de preferat să-ți pui și tu o broboadă pe cap, în care oamenii se roagă pe stradă la ore fixe în timpul zilei și locuri unde lumea vorbește atât de tare încât ai impresia că se ceartă tot timpul. Nu te îmbrăca pentru plajă atunci când mergi într-o țară musulmană, chiar dacă sunt 40 de grade în aer, bărbații se vor uita la tine ca la urs. E totuși o lipsă totală de respect față de cultura și religia lor să te afișezi așa în Turcia, Maroc, Tunisia etc. În țările mediteraneene, unde la prânz este foarte cald vara, totul se închide pentru câteva ore. Nu te mai plânge de asta, amintește-ți că tu ești musafir, că acestea sunt regulile gazdei și că este obligația ta morală să le respecți. Ca să nu mai zicem că în unele ţări sunt nişte reguli de circulaţie de te ia durerea de cap. E bine să te documentezi dinainte ca să știi ce te așteaptă. Asta nu înseamnă că nu vei avea surprize la orice pas. Încearcă să înțelegi ceea ce se întâmplă în jurul tău, adică să empatizezi. Nu te holba și nu deranja. Atât timp cât nu atragi atenția localnicilor asupra ta, vei avea și mai multe șanse să-i observi în ritmul lor de zi cu zi. Comportamente noi Un latino american se uită insistent la tine, te ia în brațe și îți vorbește de foarte aproape? Asta nu înseamnă că îți face avansuri (dacă eşti femeie) şi nu înseamnă nici că e gay (dacă esti bărbat), aceasta e normalitatea lui. Un musulman se holbează la tine și chiar face câțiva pași în urma ta? Nu te speria, e doar curios, el nu vede prea des europence îmbrăcate lejer. Altul refuză să te servească într-o cârciumă de localnici? Nu are nimic personal cu tine, doar este rușinat că nu știe să-ți vorbească pe înțelesul tău. Din momentul în care vei învăța să accepți asta, vei deveni mult mai înțelegător și mai tolerant cu oamenii diferiți. Indiferent de religie, culoare, continent, curent politic și masca pe care o poartă, oamenii sunt oameni. Iar cei empatici văd dincolo de măști cu ușurință. Empatia apare în urma cunoașterii. Nu poți fi înțelegător cu un om sau cu o anumită situație dacă nu te-ai mai întâlnit vreodată cu așa ceva. Și când altcândva mai experimentezi atât de multe într-un timp atât de scurt, dacă nu în călătorii? Înveți ceva nou la fiecare pas, te adaptezi, guști, încerci, asculți, practic te comporți ca un burete pregătit să absoarbă tot ce întâlnește în cale. Astfel, după fiecare călătorie te întorci acasă mai bogat și mai pregătit pentru viață. Pentru că problemele vieții nu te mai surprind la fel de mult după ce i-ai văzut atât de multe forme la drumul mare. În loc să îți faci tot felul de scenarii ca să înțelegi de ce te-a călcat cineva în grabă în autobuz, îți va rămâne un pic mai mult timp pentru tine. Pe tine cum te-au schimbat călătoriile?
  15. De cele mai multe ori, când ne întoarcem dintr-o călătorie, le povestim prietenilor despre întâmplări, momente și trăiri. De prea puține ori primele lucruri pe care ni le amintim sunt obiectivele turistice, iar asta se întâmplă pentru că nu batem lumea în lung și în lat ca să bifăm, ci ca să trăim. Colecționăm amintiri pe care le remomorăm mulți ani după întoarcere și, din păcate, cele mai intense momente nu sunt prinse în fotografii sau filmări ci sunt bine întipărite în memorie. Pentru că după orice s-ar întâmpla, rămâi cu amintirea acelui moment când… - te trezești pe la 4-5 dimineața într-un oraș sau sat, răsare soarele, străzile sunt pustii, curate și te simți ca acasă oriunde ai fi. - pleci pe frig de acasă și îți pui ochelarii de soare pe ochi când cobori picioarele din scăriţe la destinaţie. - un localnic îți zâmbește și este foarte curios să afle mai multe despre cum e să călătoreşti pe motocicletă. - ești pe o plajă la apus cu cine trebuie, e călduț, liniște, iar problemele sunt la vreo câteva mii de kilometri distanță. - ajungi în vârf și iese soarele, deşi te aşteptai la furtună pe creasta muntelui. - te trezeşti în mijlocul unei mari manifestaţii cu ocazia zilei naţionale a carabinierilor în Roma şi toţi arată ca în filme. Alea bune. Simţi că nu e real. - găseşti o cârciumă deschisă la ora 14 pe malul Mediteranei. - faci pană spre hotel, eşti la 80 de kilometri distanţă, e noapte, duminică, plouă şi bate vântul, iar autostopul clar nu este o soluţie. Decât dacă are remorcă de motociclete. - intri în hostel, mergi să faci check-in-ul, iar recepţionera zâmbeşte, sare cu picioarele pe birou, scoate o hartă, un pix şi începe să-ţi deseneze traseul prin Barcelona. - primeşti un limoncello din partea casei, după ce ai mâncat cele mai bune paste din lume. - te plouă în aproape toate zilele din vacanţă şi, deşi eşti cu motorul, asta nu te supără deloc. - mergi cu acel cineva într-o călătorie şi vă amintiţi asta pentru totdeauna. - faci sute de fotografii bine încadrate, colorate şi pline de viaţă, ajungi acasă şi-ţi dai seama că nu mai ai niciuna dintre ele. Cardurile de memorie au fost vrăjitoare rele într-o viaţă anterioară cu siguranţă. Lista ar putea continua la nesfârșit. Tu cu ce momente din călătorii ai rămas în memorie?
  16. I se spune Zazuza, e din România şi scrie din Viena. S-a mutat în Austria, unde a început să călătorească şi cu motocicleta. Zazuza are pentru noi acum remediul perfect pentru a scăpa de căldură. Zazuza ne spune că "la Viena e cald, aşa că am decis să fugim spre răcoarea de la Loisium. Am lustruit motocicleta şi am plecat, întâi pe autostradă, apoi pe drumuri ascunse prin păduri şi printre dealuri. Până când scăpăm de căldură, vă las cu zgomot de vânt şi de ţevi încinse, cu iluzia aerului tare de pădure. Să vă mai spun încă o dată că nu mă pot sătura de călătorii prin Austria?" Ne urează să avem o săptămână grozavă, trage viziera şi pleacă la drum.
  17. Viaţa pe motor este extrem de frumoasă şi simţi într-adevăr că trăieşti. Numai dacă urmăreşti acest video te vei simţi mai bine. O călătorie pe două roţi din inima oraşului până în vârful muntelui cu prieteni sună tentant şi te sfătuim să o faci. Indiferent că ai un R6 Albastru, un Intruder galben sau un Bandit roşu, îţi garantăm că vei avea ce povesti după ce te vei întoarce la birou. Vei povesti cum şoferii de pe contrasens depăşesc pe bandă în faţa ta, cum ai dat de groapa cea mare şi multe altele. Dar toate astea nu înseamnă nimic faţă de senzaţia de libertate şi eliminare de stres pe care o ai!
  18. Silviu Cadia, un tânăr de 30 de ani din Lugoj, a plecat, pe 1 Aprilie anul acesta, într-o aventură nu tocmi convenţională pe două roți. Timișeanul, care a pornit la drum în jurul orei 10.00 din Piața 700 din Timișoara, și-a propus să ajungă până în Iran pe bicicletă, iar în drumul său să-i întrebe pe oameni ce-i face fericiți. Mai mult, Silviu Cadia vrea să strângă bani pentru a ajuta o fetiță de trei ani grav bolnavă din Deva, care are nevoie urgent de o intervenție chirurgicală, și tocmai de aceea s-a decis să "scoată la vânzare" fiecare zi de călătorie. În total, lugojeanul va călători pe două roți preț de 4.000 de kilometri, prin România, Bulgaria Turcia, Georgia, Armenia și Iran, distanță pe care speră să o parcurgă în aproximativ zece săptămâni. "Am mai călătorit de câteva ori, dar nu pe o distanță atât de mare sau pe o perioadă atât de lungă. M-am decis să plec spre est, pentru că Europa Occidentală nu mă atrage atât de mult, plus că mi se pare că oamenii sunt mai primitori, mai deschiși și mai curioși", a povestit Silviu Cadia înainte de a pleca la drum. Lugojeanul a ținut să precizeze că s-a decis să-i întrebe pe oamenii pe care-i întâlnește ce-i face fericiți tocmai pentru ca cei care intră pe pagina de Facebook a călătoriei "să vadă cât de ușor este să fii fericit". În ceea ce privește fiecare zi de călătorie pe bicicleta care este "scoasă la vânzare", Silviu Cadia a povestit că "cine cumpără o zi", de fapt, donează direct în contul unei fetițe bolnave 100 de lei. În schimb, cumpărătorii vor primi o scrisoare cu timbru de la mine cu ce s-a întâmplat într-una una din zilele de pe drum. Silviu Cadia spune că și-a luat în călătorie strictul necesar, printre care un cort și un sac de dormit. "Mă aștept la destul de multă ploaie, sper ca echipamentul să fie OK, sper și la vreme bună. Din păcate, mă întorc cu avionul din Iran pentru că mi se va termina concediul", a mai povestit biciclistul. Costul călătoriei este achitat de către firma la care Silviu lucrează.
  19. Namibia, Africa. Nu este printre cele mai cunoscute destinaţii de pedalat din lume. Aflat într-o misiune să descopere locuri noi, Moment Pictures, alături de Kyle Jameson, continuă să scotocească mica noastră planetă, cutreierând în lung şi-n lat "Tărâmul celor Curajoşi". De la oaza cunoscută drept Goanikontes, în Deşertul Naukluft, care amintea tuturor de infamul deşert Utah din SUA, până la dunele de nisip aproape imposibil de practicat, munca echipei a fost oarecum limitată din cauza lipsei de ajutor în caz de probleme. O rază de lumină şi câteva vânătăi mai târziu, trupa s-a întors acasă fericită, cu aproape 1600GB de filmări şi peste 7.000 de imagini stocate. Asta este povestea lor. "Am avut norocul să trăim această experienţă în Namibia într-un mod în care nu mulţi oameni au ocazia: verde şi umedă. Localnicii ne-au spus că puţini oameni apucă să o vadă atât de verde. Aici traversăm o apă provenită din inundaţii, în căutarea de trasee în Rezervaţia Okonjima. Pe drum spre rezervaţie, aproape că am călcat acest băiat năzdrăvan. Este unul dintre cele mai cool animale din zonă şi cu siguranţă greu de speriat! Şi-a schimbat culoarea din verde în negru şi a început să ţipe la noi când l-am salvat! Asta a fost prima întâlnire cu fauna din Namibia şi am fost complet şocaţi. Mai târziu am aflat că sunt milioane de astfel de vietăţi care mişună peste tot. Pe drum spre prima locaţie am campat în Deşertul Ganab. Am fost hipnotizaţi încă din prima zi! Eram inconjuraţi de linişte, întreruptă de sunetele animalelor. A fost uimitor. Această fotografie este de când am fost prima dată în recunoaştere la Moondlandscape. Kyle J prinde nişte timp în aer! Double trouble în prima zi de filmări. Moonlandscape este un loc care pare desprins din altă lume, plin de opţiuni pentru freeride. Cu siguranţă trebuia să dedicăm mai mult timp acomodării cu clima. Temperatura se situa în jurul valorii de 40 de grade Celsius, deci toţi am avut o durere de cap cruntă în prima zi din cauza faptului că nu am băut destulă apă. Este atât de cald încât transpiraţia se evapora înainte să apuce să te racorească. Kyle J în acţiune în a doua zi de filmări. În a doua zi am început să înţelegem terenul şi am găsit câteva coborâri drăguţe şi pline de provocări. Un peisaj cu lumină africană ca la carte. Asta este Spitzkoppe. A fost un pariu esenţial dacă vom reuşi să ne dăm pe dunele de nisip. Chiar şi localnicii care fuseseră de multe ori acolo (fără biciclete) habar nu aveau. În final, s-a dovedit că dunele erau acoperite de o crustă care le făcea practicabile. Conform echipei locale (Namibiam DH camp), am fost primii care au pus roţile pe acolo. Tocmai când aproape încheiam filmarea, am găsit această dună cu aspect demenţial care strălucea în ora de aur. Ne-am mobilizat ultimele puteri şi am urcat acolo. A meritat efortul."
  20. Unii preferă vacanţele all-inclusive, altora le place să-şi arunce câteva haine într-un rucsac şi să plece fără niciun plan. Cei mai mulţi plănuiesc, fac rezervări pentru bilete de avion sau se înscriu într-un tur al Europei printr-o agenţie de turism. În 2012, Marius a străbătut 8 ţări în 2 săptămâni, singur pe motocicletă. Fetele de la TravelGirls i-au luat un interviu, pe care îl găseşti mai jos: Cum ţi-a venit ideea să pleci în lume cu motorul? "Ideea primei călătorii, cea din 2008, a venit cam din aceeaşi direcţie din care-a venit şi ideea de a-mi cumpăra motocicleta, adică stând la masă cu un prieten şi zicându-ne că trebuie să mergem dincolo de graniţele ţării, să ne depăşim limitele. Şi cum altfel să facem asta daca nu aşa cum ne place cel mai mult: călare pe câte două roţi motorizate. Dar unde să mergem? Prima idee a fost şi cea câştigătoare: Valencia, la tatăl partenerului meu de drum. Şi uite aşa a început să se contureze prima călătorie care a fost incredibilă şi este «vinovată» de următoarele. Am început apoi să visez, inspirat de călătoria precedentă. Anul următor, în 2009, am lansat variante de trasee pentru a găsi parteneri de drum, însa cu 5 zile înainte să plec, cel care trebuia să mă însoţească m-a anunţat că renunţă. Ce puteam face? Să renunţ? Nici gând! Birduţa, căci aşa se numeşte partenera mea motorizată de călătorie, realizarea niponilor de la Honda, mă aştepta în garaj dornică să facă toţi cei 4500 kilometri pe care mi-i propusesem să-i strabat. Restul e istorie. Au urmat alte tururi incredibile prin Europa în care am văzut locuri minunate, în afara traseelor turistice, am cunoscut oameni minunaţi şi am trăit fiecare secundă la maximum. Pur şi simplu mă mănâncă tălpile să plec iar călătoria pe motocicletă este exact ce mi-am dorit dintotdeauna." Să înţeleg că de atunci călătoreşti singur. Cum e? "E greu de descris în cuvinte. Trebuie să fii acolo ca să înţelegi. E palpitant şi în acelaşi timp motivant. Dacă atunci când eşti în grup, persoanele din jur ajung să-ţi fie indiferente în anumite momente, ei bine lucrurile se schimbă când străbaţi lumea de unul singur. Peste tot pe unde ajungi, şi chiar în mers, tot ceea ce întâlneşti (oameni, animale, drumuri, păduri etc.) e încadrat la Prieteni. Oriunde te opreşti, găseşti persoane cu care să stai la un pahar de vorbă. Nu a contat ce limbă vorbeam pentru că ne-am înţeles cu toţii de minune şi, mai mult decât atat, încă ţin legătura cu mulţi şi plănuim să ne mai vedem, undeva în lume." În 2011 ai făcut iarăşi un tur. Pe unde ai fost şi cum ai ales traseul? "În 2011 mi-am îndeplinit visul de a-mi vedea idolul, Valentino Rossi, de aproape, la treabă, pe pistă. Am ales deci o etapă de Moto GP, cursa de la Brno/Cehia. Ce este Moto GP? Campionatul mondial de motociclism viteză, unde se adună cei mai buni piloţi în 10 echipe. Aceşti gladiatori ai motociclismului se luptă între ei călărind 3 computere cu roţi produse de niponii de la Honda, Yamaha şi Suzuki, şi un computer italian, Ducati. După multe discuţii, planuri de economisire, o schimbare de job şi multă voinţă, am plecat cu încă doi prieteni din Cluj spre evenimentul din Brno. După ce ne-am văzut idolii în acţiune, drumurile noastre s-au despărţit, partenerii mei întorcându-se acasă iar eu mergând mai departe, spre Praga. Întregul traseu a fost însă ăsta: Bucureşti, Cluj, Bratislava, Praga, Brno, Zagreb, Split, Sarajevo, Krusevac, Orşova, Bucureşti. Am cheltuit 1100 euro în total, din care aproximativ 600 de euro au fost carburantul, taxele, amenzile şi spăgile inevitabile." Pe unde te-ai cazat în traseul tău? "Am încercat să nu cheltui prea mulţi bani pe cazare aşa că am ales cele mai ieftine variante pentru odihnă. În Bratislava, la Art Hostel Taurus, am găsit condiţii foarte bune şi oameni foarte primitori cu doar 15 euro pe noapte. Nici în Praga n-am cheltuit prea mult, deşi am stat la Center Hotel. În Brno, am stat la un român pe care l-am cunoscut pe un forum de motociclişti iar în Zagreb am testat iarăşi un hotel – Astoria. Recomand şi Three Turtles Hostel din Split pentru ospitalitate şi servicii. Peste tot am avut parte de experienţe plăcute în ceea ce priveşte cazarea şi, cel mai important, locul de parcare pentru motor." Bănuiesc că ai avut parte şi de peripeţii în traseul tău. "Atunci când călătoreşti de capul tău, ai parte de multe peripeţii de care-ţi aminteşti apoi râzând cu gura până la urechi. Una din ele a fost pe drumurile virajate de pe malul râului Zapadna Morava din Serbia când am uitat de limita de viteză şi mi-am lăsat maşinăria motorizată să facă ce ştie mai bine. Adică să mă aducă cu pulpele cât mai aproape de asfalt în cele mai sigure condiţii, pe un asfalt cu o aderenţă de invidiat. Dar bineînţeles, pentru orice vis există ceva care să te aducă cu picioarele pe pământ. Ei bine, în cazul meu, un echipaj de poliţie cu radar a fost acel ceva. După ce i-am povestit poliţistului despre traseul şi planurile mele, dar şi despre bugetul meu de călător singuratic, m-a lăsat să plec doar cu o mică atenţionare şi mi-a urat drum bun, visând parcă şi el la o astfel de călătorie." Ce ai învăţat din tururile tale cu motorul prin Europa? "Când pleci singur la drum, multe dintre ideile din bagaj îţi sunt înfruntate. Afli că ai limite şi că le poţi depăşi, afli că te poţi împrieteni cu oameni cu care în mod normal nici n-ai schimba o vorbă, afli că reputaţia unei ţări poate fi doar o idee preconcepută şi mai afli foarte multe lucruri despre tine. Eu am mai învăţat cum să îmi organizez bugetul cât mai bine şi cum să caut soluţii cât mai ieftine." Ce traseu ai în plan pentru viitor? "Visul de a ajunge în nordul Europei încă nu mi l-am indeplinit, aşa că acum pentru asta mă pregătesc."
  21. Întrebarea din titlu nu cred că îşi are rostul. Un motociclist nu îl va întreba pe altul niciodată aşa ceva. Totuşi, cei "nemotociclişti" adresează o mulţime de astfel de întrebări, iar o mulţime chiar mai mare este cea de răspunsuri, dar le putem concentra într-unul singur: ne place! Marcis Plavins conduce o motocicletă Minks, bătrână de 23 de ani, cu un motor de 125 cmc. Călătoreşte cu ea de câte ori are ocazia şi s-a hotărât să facă un filmuleţ foarte bun, pentru a răspunde la toate întrebările legate de călătorii, care încep cu "de ce...?". Marcis este conştient că nu fiecare zi este una fericita şi nu fiecare stradă este una ca în palmă. Cu toate astea, motociclistul nostru spune că, la finalul fiecărei zile, doar momentele acelea mici şi frumoase contează cu adevărat.
  22. Știi momentul ăla în care te pregătești pentru o călătorie sau un simplu weekend și tu ești cel care face rezervările, documentarea pe internet, printarea hărților și toate pregătirile, iar cel sau cea cu care urmează să mergi la drum te întreabă cu cinci minute înainte de plecare: noi unde ne ducem? Cine n-a pățit-o măcar o dată, ori nu prea s-a plimbat, ori e oaia neagră a găștii. Atunci îți iei o cafea cu tine și începi să te gândești, ce bine ar fi ca el să fie așa și pe dincolo… Asta pentru că partenerul ideal de drum: - Se trezește la ora stabilită şi e pe aceeaşi lungime de undă cu tine atunci când vrei să mai leneveşti puţin în pat sau când vrei să renunţi la planuri pentru o zi de respiro. - Nu se dă înapoi de la o noapte (sau mai multe) la cort şi nu crede că urşii sunt nişte monştri groaznici care atacă oameni. - Atunci când se trezeşte înaintea ta, iese să cumpere ceva de mâncare şi o cafea bună (nu, nu trebuie să fiţi un cuplu pentru astfel de gesturi). - Știe că în anumite locuri pur și simplu se doarme mai bine şi motocicleta e mai fericită, aşa că e de acord să plecați de acasă doar pentru câteva zeci de kilometri de curbe. - Ştie să folosească o hartă şi face diferența între nord și sud. Ştiu că s-a inventat GPS-ul, dar uneori tehnologia pică. Şi, mai important, ştie care e dreapta şi care e stânga. - Vrea să încerce mâncăruri noi şi nu se strâmbă la gustoşeniile de la vânzătorii stradali. - Ştie cel puţin o limbă străină sau măcar e specialist în semnaleză. - E prietenos cu localnicii şi se bucură de fiecare dată de prezenţa şi poveştile lor. - Nu are frică de înălţimi, viteză, aplecat cu motorul etc. - Are aceleaşi pasiuni cu tine şi călătoreşte şi pentru ele. - Nu are o listă de 527391 obiective turistice pe care vrea să le bifeze într-o excursie de 3 zile. Are puţine şi bune. - E gata de plecare în fiecare weekend şi îşi face bagajul repede. - Ştie să îşi facă bagajul şi nu îşi cară şifonieru de haine pentru o plecare de 2 zile. Asta pentru că înţelege că în două coburi şi, eventual, un topcase, nu încape un apartament cu patru camere. - Când vă întoarceţi acasă, îţi dă şi ţie pozele făcute cu aparatul său. În acelaşi an. Măcar pe cele cu tine. - Dacă mergeţi fiecare cu motocicleta lui, merge în acelaşi ritm cu tine indiferent unde sunteţi şi nu o ia înainte. Pe scurt, partenerul ideal de drum merge cu tine.
  23. Așa cum într-un video de 3 minute nu poate fi nici arătată, nici explicată o țară precum India, nicio călătorie de o săptămână nu e de ajuns pentru a spune cu convingere că ai vizitat India. Da, poate că ai trecut pe acolo și în mare parte din timp ai stat cu gura deschisă, șocat de ce vezi, dar cu siguranță India nu e o țară pe care poți s-o "bifezi" de pe lista ta după o excursie de câteva zile. Ce poți însă obține însă în aceste câteva zile este dorința de a te întoarce. Probabil că ați văzut cu toții celebrele filmulețe de pe Youtube cu traficul din India. Numărul pasagerilor dintr-un vehicul care circulă în India se calculează în felul următor: numărul de pasageri înscris într-un eventual certificat de înmatriculare înmulțit cu 2 plus numărul la care te gândești acum minus 1. În mod oficial, în India, mașinile au volan pe partea dreapta și se conduce pe partea stângă (ca în Anglia). Dacă însă nu te simți confortabil să conduci așa, e în regulă, poți oricând să mergi pe contrasens, mai sunt și alții. Claxonul se folosește pentru a îi anunța pe ceilalți participanți la trafic ca ești în viață. Prin urmare, dacă respiri, claxonezi. Dacă te plictisești, claxonezi. Dacă ai o zi bună, claxonezi. Dacă vrei să schimbi banda ori direcția, claxonezi. Dacă vezi că scrie Blow Horn PLZ pe spatele unui camion, claxonezi, că așa e politicos. Sub nicio formă nu folosi semnalizarea luminoasă, nu se cade s-o faci şi îi induci pe restul participanţilor la trafic în eroare. Așadar, dacă vrei să anunți că faci stânga ori dreapta, claxonezi. Vor înțelege ei ce-ai vrut să zici. Aceeaşi regulă se aplică şi pentru faruri. Oricât de întuneric ar fi, nu le folosi, nu ai nevoie de ele, claxonează. Nu, nici stopuri nu-ți trebuie. Cei mai importanți participanți la trafic în India sunt vacile. Nu e cazul să eviți motoriști, bicicliști, alte mașini sau pietoni. Dacă însă lovești o vacă pe autostradă, pe uliță sau în parcare, ia-ți adio de la agoniseală. Toată apa Gangelui nu-ți va mai spăla rușinea. În afară de New Delhi, în India nu prea sunt indicatoare de trafic. Trebuie, deci, să te bazezi pe instinct ca să știi când să oprești, când să cedezi trecerea sau când ai prioritate. La fel de bine, poți să te bazezi pe zodie, poziția planetelor sau felul în care te-ai trezit dimineață. Indienilor le place să împartă cu semenii lor, așa că împart autostrăzile cu oricine: biciclete, ricșe, tuktuk-uri, vaci, turme de oi, camioane stricate și chiar și cele mai scumpe mașini. Toată lumea este bine venită pe autostradă, indiferent de sensul de mers. Îi mulţumim Narcisei, de la Travel Girls, care a renunțat la jobul corporatist pentru mai multe zile libere și mai multă libertate şi ne-a povestit şi nouă experienţele ei în India.
  24. După ce a avut ocazia să cunoască mai mulţi migranţi, un poştaş din Grecia a decis să facă un gest inedit, menit să atragă atenţia asupra problemelor cu care respectivii oameni se confruntă. Ilias Vrochidis a plecat într-o călătorie care avea să-l poate în ţările natale ale migranţilor întâlniţi. Călare pe motocicletă şi cu tolba plină cu scrisori. Aşa a plecat la drum, prin lume, un poştaş grec. Scopul său s-a dovedit a fi unul cât se poate de nobil, într-o perioadă în care numărul migranţilor creşte. Ilias Vrochidis are 31 de ani şi este originar din Salonic. În anul 2013, bărbatul a decis să plece într-o călătorie prin Africa şi Balcani, al cărei scop avea să livrarea scrisorilor migranţilor din Grecia către familiile lor rămase acasă. Ilias a sperat astfel că va da o mână de ajutor la conştientizarea publică a problemelor migranţilor. Planul lui a început să prindă formă într-o perioadă în care criza refugiaţilor căpăta contur. "Călătorind către casele migranţilor pe care i-am cunoscut în Grecia, am întâlnit oameni care s-au arătat foarte surprinşi de gestul meu şi care nu înţelegeau cum de eu le-am cunoscut copiii, fraţii sau prietenii şi am luat asupra mea sarcina de a le livra scrisorile", a povestit poştaşul. "Chiar dacă mulţi dintre ei ţineau legătura cu rudele prin Internet, au fost cu toţii foarte încântaţi să primească scrisorile, dar şi să afle că le-am cunoscut familiile", a adăugat el. După 22 de luni pe drum, Ilias a străbătut 58.000 de kilometri. A vizitat până acum Albania, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Slovenia şi Italia. Ulterior, la drum a pornit alături de el şi iubita lui. Până acum, împreună au mers în Maroc, iar următoarele destinaţii sunt: Mauritania, Sengal, Republica Guineea-Bissau, Coasta de Fildeş, Ghana, Burkina Faso, Togo, Benin, Nigeria, Camerun, Republica Congo, Zambia, Namibia, Africa de Sud, Regatul Lesotho, Regatul Swaziland, Botswana, Zimbabwe şi Mozambic.
  25. Andrei Andritcu, un basarabean care și-a făcut studiile în Oradea, a pornit într-o aventură de 50 de zile. Tânărul a pornit pe 15 Iunie în turul Europei – "Europe On The Edge". El va străbate 21.000 de kilometri și 24 de țări cu motocicleta sa, "Sandy", cum a decis s-o numească. De fapt, este un BMW K1300R. Andrei Andritcu a pornit călătoria din nordul înghețat al Norvegiei, din orașul Tromso, unde locuieşte de câțiva ani, dar va avea parte în curând și de destinații mai calde și mai însorite, căci mai are putin și lasă în urmă țările nordului.
×