Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'freerider'.

  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Despre motociclete / pareri si impresii
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii

Bloguri

  • XCS911's Blog
  • Two Ride Pamir's Blog
  • Fii tu insuti...ok, dar care?
  • am nevoie de ajutor
  • incepatorpemoto's Blog
  • teo123's Blog
  • ciufulici80's Blog
  • paulik.brno's Blog
  • aprilia88's Blog
  • Orange fun
  • Timisoara Adventure
  • GeneralPizdec666's Blog
  • Skr SuperBikes' Blog
  • turani's Blog
  • Marius Mari Muresan's Blog
  • comy_raven's Blog
  • Motocross Cluj
  • tintin's Blog
  • manucor's Blog
  • ionut95's Blog
  • Tycoon's Blog
  • lei_92's Blog
  • MOTOBOOM
  • Lost In East
  • kdawg's Blog
  • catalinv's Blog
  • Asigurari RCA CASCO
  • 3v3lyn's Blog
  • VN50's Blog
  • Motociclisme
  • 1+2 Roti
  • Many Gyenes
  • atvieftin.ro Blog
  • candro's Blog
  • IRA_BANDIT's Blog
  • Alegerea unei motociclete !
  • edydr's Blog
  • Radu Sesur's Blog
  • Federatia Romana de Motociclism
  • pelinorius' Blog
  • ROSBK
  • jinjiu's Blog
  • Motor Park Romania
  • laur_kHz_0720's Blog
  • Raduta Adrian MX School
  • caberg's Blog
  • Ridex - Motorcycle Riding Experience
  • Andrius' Blog
  • United Motors
  • Wildernesscollective
  • mihnea daniel's Blog
  • ce parerea aveti de honda cbr rr 600
  • lumpyka's Blog
  • Motoroute
  • cg5000's Blog
  • mottobedis' Blog
  • 2 wheels eye
  • Radu Paltineanu
  • Radu Paltineanu
  • troub750's Blog
  • Freerider
  • doug's Blog
  • Freerider
  • mostenau's Blog
  • ghenadii
  • Mihaela HYO's Blog
  • SASA
  • tzic92's Blog
  • 100.000 de km pe KTM 990 Adventure
  • fixmrs' Blog
  • crider's Blog
  • testing
  • nieuwe's Blog
  • conciu's Blog
  • Iqeraam's Blog
  • frozenCBR's Blog
  • Pemotoare.ro
  • kicsikanana's Blog
  • www.tiberiutroia.ro - Povesti cu Motoare
  • Zonaenduro.ro
  • gingerjust's Blog
  • robinson78's Blog
  • Motorteam
  • Capjuna's Blog
  • Scoala Moto Ami
  • suzuki gsx-r 250
  • speedway's Blog
  • Povesti cu motoare
  • rob11462's Blog
  • Carpathian 2 Wheels Guide Blog
  • Flubber's Blog
  • Ugushili's Blog
  • Eurogolaneala 2017 - "Lambo si Feri"
  • marcionel's Blog
  • Free Riders
  • Jaime431's Blog
  • Est spre Siberia - BMW F800
  • punkeru veterinaru's Blog
  • Dual Motors
  • ruff_ryder91's Blog
  • MILITARI
  • Motosuport.ro
  • KTM Blog
  • bogzaalin's Blog
  • the_one_comp's Blog
  • Tamar - Adventure Blog
  • RuudBwoy's Blog
  • Tamar - Adventure Blog
  • garcia662's Blog
  • Husqvarna Motorcycles
  • CBb's Blog
  • Motobikes.ro
  • csizmasreky's Blog
  • Bike SA Magazine
  • Quandia's Blog
  • Pasionat de ciclism? Iata cateva sfaturi inainte de a-ti achizitiona o bicicleta
  • an0nim_uss' Blog
  • Pasionat de ciclism? Iata cateva sfaturi inainte de a-ti achizitiona o bicicleta
  • caut piese rs 125
  • Pasionat de ciclism? Iata cateva sfaturi inainte de a-ti achizitiona o bicicleta
  • vlad nicolae's Blog
  • ATVRom Blog
  • bashan's Blog
  • Adventure Rider
  • brpzalau's Blog
  • Fitur Judi Slot Online
  • amagitorul's Blog
  • I very much agree with this sentence, life and work.
  • Reverse's Blog
  • Viral Vector and Plasmid Manufacturing Market Growth, Global Survey, Analysis, Share, Company Profiles and Forecast by 2027
  • emgeo's Blog
  • bestnewssocial
  • Geaorgean22's Blog
  • freeglobalreviews
  • laura_cris' Blog
  • Trik Hindari Saldo Berkurang Main Slot Online Uang Asli
  • APRILIA SR 50
  • Financial Services
  • Mihai Catalin's Blog
  • firstwriteshop
  • anttone
  • DariusL's Blog
  • onlinesmartwebs
  • Maricel's Blog
  • freeblogclub
  • VENDOR's Blog
  • Diem qua cac tieu chi co ban de chon duoc mot dong kem chong nang cho da kho nam phu hop nhat
  • gojuriu_20's Blog
  • What is age limit to book the teen escort service
  • mariusmoto's Blog
  • PC800 Blog
  • Boitor's Blog
  • yacuza's Blog
  • miron111's Blog
  • ilinca angelescu's Blog
  • deiutza79's Blog
  • iulian79cbr's Blog
  • Kawasaki GPX 600 R
  • Microdot Blog
  • _^_J@m@L_^_'s Blog
  • wolf1's Blog
  • aprilia sr 80's Blog
  • rycymoto's Blog
  • tudorel_gs' Blog
  • Petrutmoto's Blog
  • alin1981's Blog
  • Caniggia's Blog
  • mich's Blog
  • mich's Blog
  • sollei's Blog
  • sollei's Blog
  • Călătorii Lejere Cu Tintă
  • Bubul
  • johny72's Blog
  • John's Blog
  • Eliadar's Blog
  • Other
  • Blogul PRO-BIKE.RO
  • endurocenter's Blog
  • gabs.dumitrache's Blog
  • gabs.dumitrache's Blog
  • Oricemoto's Blog
  • Moto Suceava's Blog
  • tabac's Blog
  • edysson's Blog
  • bGd04g's Blog
  • vladisto's Blog
  • motoadv.ro
  • VSM's Blog
  • thizu's Blog
  • alecu2011's Blog
  • mihai_silviu_daniel's Blog
  • mihai_silviu_daniel's Blog
  • Lumea vazuta printr-un far
  • valines' Blog
  • amazingebuy's Blog
  • zafreak's Blog
  • zafreak's Blog
  • Grigore Dolghin's Blog
  • motongf's Blog
  • [VAND] Carlige Remorcare | Carlige Auto
  • carligauto's Blog
  • BlueBEA_RR's Blog
  • BlueBEA_RR's Blog
  • Into the world
  • TEFLON1%ER's Blog
  • TEFLON1%ER's Blog
  • zodrakan's Blog
  • DNA9999's Blog
  • gilera runer's Blog
  • GabrielASS' Blog
  • ServiceMoto.net
  • Genti pentru Motociclete
  • andri2003's Blog
  • songokubest's Blog
  • andreiborz's Blog
  • marius 64's Blog
  • Into The World's Blog
  • BlackHelmets' Blog
  • drgbc's Blog
  • 2oo [doo roti]
  • srench sorin's Blog
  • qktawyann's Blog
  • Wild Walk
  • 2oo (doo roti)
  • Gog's Blog
  • Titi Hornet's Blog
  • cristi-mic's Blog
  • Mununa's Blog
  • cristi 57's Blog
  • iridiu192's Blog
  • moto_pitzi's Blog
  • romquaker's Blog
  • rock46hunt's Blog
  • Enduro de Weekend
  • Enduro in Maroc
  • Calatorii pe 2 roti
  • Turul complet al Romaniei pe 2 roti
  • Conturul Romaniei
  • Zonaenduro.ro
  • Lumea cea Noua - Micadu
  • Moto Lady
  • From Romania to Thailand Nepal on a bike
  • Mongolia
  • Woody's Blog
  • Calatorii de weekend pe 2 roti
  • All-Moto
  • Dan Banacu's Blog
  • constantino's Blog
  • Digital Nomad
  • Noutati United Motors
  • Dementor KTM Biciclete
  • Dementor KTM Motociclete
  • Motociclete Brasov
  • bmwdriver83's Blog
  • Dual Motors
  • Calatorii, imagini si cuvinte
  • becaralex's Blog
  • Dezmembrez Suzuki Intruder VS 800
  • kikiboy20's Blog
  • Motomagia
  • Dezmembrez motor Suzuki DRZ 400 LTZ 400 an fab.2004 preturi bune 0721839992
  • WildWalk

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Caută rezultate în...

Caută rezultate care...


Data Creării

  • Început

    Sfârșit


Ultima actualizare

  • Început

    Sfârșit


Filtrează după număr de...

Înregistrat

  • Început

    Sfârșit


Grup


Locatie


Posesor(oare) de


Pagina Web


Facebook


Instagram


Yahoo


Skype

  1. În ultimii ani subiectul pistelor de biciclete este fierbinte și adus mereu în discuție. Toți știm în mare cam ce s-a făcut până acum: o rețea de piste bătaie de joc în capitală, scoasă din uz la cererea comunității, câteva încercări mai mult sau mai puțin similare în alte orașe și în final o pistă pe Calea Victoriei care provoacă protestele atât ale șoferilor cât și a unei mari părți ale comunității bicicliste. Sintagma folosită este că vrem piste separate de trafic după modelul german. Mă întreb câți dintre cei ce comentează au fost acolo să vadă infrastructura? Da, la prima vedere pare ceva impresionant, piste lungi de sute de km fac legătura între toate orașele, departe de șosele, aparent poți ajunge oriunde fără să îți faci griji de traficul auto. Dar oare viața cicliștilor germani este așa de bună cum ne imaginăm noi? Pentru a stabili o idee trebuie să vedem ce înseamnă bicicleta pentru fiecare, pentru că viziunea asupra subiectului este direct legată de acest lucru. Este pentru voi bicicleta un mijloc de relaxare, un mod de a scăpa de jungla urbană după orele de serviciu? De a inspira aerul curat învârtind din pedale în pace sufletească? Dacă da, atunci cu siguranță vă situați în categoria celor pentru care raiul e împânzit de piste separate de trafic. Dar este cumva bicicleta un mod de transport rapid și eficient în aglomerație, ecologic dar performant? Este ciclismul un sport? Dacă da, atunci ar trebui să ne mai gândim puțin… Ajungând în Germania cu o cursieră cu roți de 23 mm umflate la 8 atm realizezi în primele minute că de fapt infrastructura lor nu e concepută pentru a oferi condiții bune cicliștilor, ci pentru a-i elimina pe aceștia din trafic. Wir leben Autos e un slogan al unui producător auto și este primul lucru ce mi-a venit în minte când am văzut frumoasa șosea ce intra în oraș, dar pe care trona frumos semnul de acces interzis cu bicicleta. Mai aveam puțin, întindeam mâna și eram acolo… în maxim 2 minute… Dar nu, a trebuit să folosesc pista ce cobora pe lângă niște case, avea și niște bucăți pietruite pe care trebuia să merg încet, câteva subtraversări pe sub drumuri laterale, un mic labirint perfect realizat pentru ca obiectul bicicletă cu obiectul autoturism să nu se întâlnească. Dar cu ce preț? Eu nu am mai făcut 2 minute, mi-a luat mult, poate spre 10, iar ceea ce am făcut e greu de numit ciclism, cel mult supraviețuire. Bun, la nemți e clară treaba! Dacă scrie nu, e nu! Te-a prins poliția, iei amenda. Așa că mergi în afara localității… Piste perfect asfaltate, frumos, zeci de km prin păduri și pe plaiuri aproape mioritice. Daaaar, două benzi mici și libere de luni până vineri pe la ora 18. Însă cine are timp să se antreneze atunci? Seara și în weekend însă pistele sunt pline: copii, bătrâni, tot felul de biciclete cu acareturi trase după ele. Frumos, dar să mergi cu un banal 30 km/h ar fi un atentat grav la siguranța celorlalți. Și atunci ciclismul… unde îl mai facem? Prin zone rurale, la mama naibii, mai există drumuri secundare unde e voie, dar pentru cei din jurul orașelor mari e cam trist… Bun, acum asta e Germania, nu e peste tot așa. Austria sau Franța au piste de biciclete, dar ele nu sunt în general cu regim obligatoriu. Nu ai voie cu bicicleta pe autostradă sau pe drumurile express, în rest poți alege: dacă vrei să pedalezi relaxat, rețeaua de piste te așteaptă, dacă vrei să mergi tare și să te antrenezi șoferii nu au nimic împotrivă, legea nici atât. Acum să presupunem prin absurd că în x ani vom implementa piste de bicicletă ca-n Germania și în România, după ani și ani de proteste din partea comunității cicliste care și le-a dorit. Sincer, credeți că atunci va mai dori cineva să audă că noi vrem și pe șosea? Adică am investit milioane de euro să facem piste și tot n-am scăpat de voi? Nu, articolul care spune că e interzisă circulația bicicletelor pe drumurile publice dacă există o cale paralelă va fi la putere! În plus, dacă nu suntem în stare să facem autostrăzi care să nu se prăbușească, vă dați seama cam cum va arăta o pistă din asta și ce plăcut va fi de mers cu 8 atm în roți pe acolo! Și bicicleta va deveni astfel doar un articol de relaxare, atât în afara localității cât mai ales în oraș. Mulți vor abandona ideea de a folosi bicicleta în oraș, eu cu siguranță. Păi de câte ori folosesc pista de pe Calea Victoriei îmi fac zece cruci la final că am mai scăpat o dată. La doar 30 km/h pista aceea e un real pericol. Dacă vreau să ajung din Militari în Tineretului în 20 de minute am șanse mari să mor pe acolo, cu o bordură în cap sau un stâlp în gură, orice mi-ar ieși în față nu am nicio șansă… Și ies: mașini din curți, pietoni în căutare de pokemoni… A, să merg mai încet? Păăăăi, atunci mai bine iau mașina, că în 40 de minute ajung confortabil, cu AC pornit și cu Sepultura relaxantă în difuzoare. Sau iau metroul. Bicicleta e cel mai rapid mod de a te deplasa în oraș, când dispare acest avantaj, vor dispărea mulți bicicliști. Iar șoferii, în loc să se obișnuiască cu noi, vor fi și mai agasați dacă vor da de noi în trafic. Soluția ideală? Pentru mine sunt pistele desenate pe margina șoselei, fără separare fizică, obligația legală de a depăși bicicletele la 1.5 m și multe, multe amenzi. Iar în zone de relaxare se pot face și piste izolate de trafic pentru cei ce vor să se plimbe, o pistă pe cheiul Dâmboviței, între parcuri, cât să aibă toți posibilitatea să ajungă la una pentru o pedală degeaba de seară. Piste și biciclete în parcuri? Acesta e alt subiect sensibil pe care l-aș trata în alt editorial că merită spațiul său separat! Imaginile sunt luate de pe internet, o mare parte de pe http://www.aviewfromthecyclepath.com Sursa: Freerider
  2. Trek au fost printre primii ce au adoptat anvelopele late iar modelul lor Trek Stache a fost îmbunătățit. Până acum, Trek a oferit amatorilor de 29+ modelul Stache din aluminiu, dar acum sunt gata să ne prezinte modelul din carbon, chiar dacă Salsa le-a luat-o deja înainte cu modelul lor Woodsmoke. Seatstay-ul ridicat și monoblocul PF92 au permis chainstay-uri de o lungime foarte mică ce acceptă totuși anvelope 29+. În acest mod cei de la Trek au încercat să facă o bicicletă cu aceste anvelope imense să fie capabilă la trail. Vor fi disponibile două modele din carbon, cu geometrie îmbunătățită. În privința detaliilor cadrului, modelele din carbon Stache 9.6 și 9.8 sunt foarte asemănătoare cu cele din aluminiu. Chainstay-ul ridicat permite lungimi de 405-420 mm a acestuia menținând loc pentru anvelope 29×3.0. Toate modelele au dropout-uri Stranglehold care permit folosirea diverselor mărimi de anvelope sau chiar a transmisiilor single speed, ba chiar și pe curea. Un rol important în zona din spate îl are și axul Boost 148. Singura diferență între modelul de carbon și cel de aluminiu este că cel din carbon are monoblocul mai jos cu 5 mm pentru un comportament mai agresiv. Cadrele din carbon sunt de asemenea mai lungi în zona top tube-ului cu 15 mm. Toate cadrele oferă suspensie de 120 mm, modelul 9.8 primind furca RockShox Pike 29+, cel 9.6 o RockShox Yari, ambele furci cu geometrie Trek G2 cu offset de 51 mm. Geometria modelelor din aluminiu rămâne neschimbată. Vor fi disponibile și cadre separat, dar numai din carbon. Conform Trek, cadrele de carbon sunt mai ușoare decât cele din aluminiu cu aproximativ 400 g, greutatea modelului de top Stache 9.8 fiind de 12.33 kg. Modelele din aluminiu, chiar dacă sunt neschimbate, primesc furci cu noile scheme de culori. Foaia maximă la angrenaj este de 32, chiar dacă bicicletele vin echipate cu 30. Modelul din carbon va fi disponibil în mărimile 15.5, 17.5, 19.5 și 21.5, cele din aluminiu având în plus și mărimea 18.5. Prețul va varia între 1579.99 USD pentru Stache 5 alloy și 4,699,99 USD pentru Stache 9.8 carbon cu piese Bontrager Line Pro, transmisie SRAM X01 1×11 și tijă reglabilă Bontrager Drop Line. Cadrul din carbon este oferit separat la prețul de 1,579,99 USD. Modelele din aluminiu sunt deja disponiblie în timp ce modelele de carbon vor fi disponibile din Septembrie. Mai multe informații puteți afla de pe pagina producătorului sau a importatorului în România. Informații și imagini preluate de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  3. Sa bicicleta – SQlab 611 active CrMo MTB Pret:395 lei redus de la :585 lei Vezi produsul pe site KTM ULTRA FUN 29 – 2016 Pret: 2.975 lei redus de la:3.500 lei Vezi produsul pe site KTM CYCLO-CROSS CANIC CXA – 2015 Pret: 4.900 lei redus de la :7.000 lei Vezi produsul pe site Romet WIGRY 3 Negru Pret: 999 lei redus de la : 1.190 lei Vezi produsul pe site Romet MIKSTE Rosu 2016 Pret: 1.249 lei Vezi produsul pe site Romet JOLENE 26 2 Negru 2016 Pret: 1.069 lei Vezi produsul pe site Ghidon BIKEFUN BIKEBONE FLAT Pret: 79 lei Vezi produsul pe site Ghidon BIKEFUN BIKEBONE RISER Pret: 99 lei Vezi produsul pe site CADRU MERIDA ONE-TWENTY 7.900 Pret:3.490 lei redus de la : 4.490 lei Vezi produsul pe site LAPIERRE Spicy 527 Pret: 20.750 lei Vezi produsul pe site Valve Tubeless Presta Pret: 50-63 lei Vezi produsul pe site Squeezy Athletic Dietary Pret: 210 lei Vezi produsul pe site BULLS BUSHMASTER 29 Pret: 9.900 lei redus de la :11.200 lei Vezi produsul pe site BULLS COPPERHEAD 3S Pret: 5.200 lei redus de la : 5.500 lei Vezi produsul pe site BULLS SHARPTAIL 2 DISC 27.5 Pret: 2.350 lei redus de la : 2.700 lei Vezi produsul pe site GT Verb Elite 2016 Pret: 4.795 lei Vezi produsul pe site GT Avalanche Sport 2016 Pret: 2.349 lei Vezi produsul pe site GT Aggressor Sport 2016 Pret: 1.699 lei Vezi produsul pe site Ghost Lector LC 5 2016 Pret: 8.639 lei redus de la : 10.799 lei Vezi produsul pe site Ghost Powerkid 12 2016 Pret: 799 lei Vezi produsul pe site Ghost Riot LC 6 2016 Pret: 15.999 lei redus de la : 19.999 lei Vezi produsul pe site KTM Elopeak 29” Pret: 9.599 lei Vezi produsul pe site Scirocco Cyclone 18″ Pret: 599 lei redus de la : 749 lei Vezi produsul pe site Scirocco 26 Scirocco Siviglia Pret: 899 lei redus de la : 1.499 lei Vezi produsul pe site Kross Evado 2.0 2015 Pret: 1.640 lei Vezi produsul pe site Kross Evado 5.0 Pret: 3.600 lei redus de la : 3.999 lei Vezi produsul pe site Kross Evado 2.0 2014 Pret: 1.745 lei redus de la : 1.899 lei Vezi produsul pe site Felt B16 Pret: 8.455 lei redus de la : 9.726 lei Vezi produsul pe site Cruiser Felt Red Baron 3SP Pret: 2.758 lei redus de la : 3.064 lei Vezi produsul pe site Felt 7 Thirty Pret: 5.882 lei redus de la : 7.298 lei Vezi produsul pe site FAR SPANNINGA SWINGO Pret: 50 lei redus de la 59 lei Vezi produsul pe site CASCA MELON SINAPSES ML 52-58CM Pret: 199 lei redus de la : 259 lei Vezi produsul pe site GEANTA SCULE SA, PIELE NATURALA Pret: 103 lei redus de la : 129 lei Vezi produsul pe site Haibike Edition 7.70 2015 Pret: 5.039 lei redus de la : 5.599 lei Vezi produsul pe site Haibike Edition 7.20 2015 Pret: 1.784 lei redus de la : 2.099 lei Vezi produsul pe site Haibike Big Curve 9.20 2015 Pret: 1.784 lei redus de la : 2.099 lei Vezi produsul pe site Focus Super Bud 1.0 2012 Pret: 7.699 lei redus de la: 10.999 lei Vezi produsul pe site Focus Raven 2.0 26 inch 2013 Pret: 11.199 lei redus de la : 15.999 lei Vezi produsul pe site Focus Raven 29er 4.0 2013 Pret: 9.599 lei redus de la :12.799 lei Vezi produsul pe site THE UPRISING 3 29″ 2015 Pret: 2.072 eu redus de la : 2.590 eu Vezi produsul pe site ROSE COUNT SOLO 1 27,5″ 2015 Pret: 879 eu redus de la: 1.245 eu Vezi produsul pe site Sram Roam 60 27.5″/650B Pret: 1.249 eu redus de la : 1.779 eu Vezi produsul pe site Diamondback Myers 1.0 Pret: 4.350 lei Vezi produsul pe site Diamondback Descent Pret: 1.790 lei redus de la: 2.250 lei Vezi produsul pe site Lombardo Ivrea 26″ Pret: 4.200 lei Vezi produsul pe site STRATOFLY CRYSTAL Pret: 270 lei redus de la : 365 lei Vezi produsul pe site OCHELARI SPACEGUARD Pret: 400 lei redus de la : 515 lei Vezi produsul pe site Ochelari SPINHAWK WASHED Pret: 310 lei redus de la : 380 lei Vezi produsul pe site Sprint Apolon Pro 27.5″2016 Pret: 2.499 lei Vezi produsul pe site Focus Black Forest LTD 29 20G 2016 Pret: 4.999 lei Vezi produsul pe site Continental RaceKing 29er 55-622 Pret: 60 lei redus de la : 149 lei Vezi produsul pe site Hamac Drumetie, La Siesta Pret: 159 lei redus de la : 199 lei Vezi produsul pe site Pantofi Fitness si Sporturi Acvatice Pret:140 lei Vezi produsul pe site Rucsac, Loap, Eiger, 50+10 L Pret: 279 lei Vezi produsul pe site NAKITA Evo 9.5 Big 2012-2013 Pret: 3.499 lei redus de la : 8.545 lei Vezi produsul pe site NAKITA EVO 9.5 Pret: 3.499 lei redus de la: 7.645 lei Vezi produsul pe site SIGA Oxford Pret: 1.990 lei redus de la : 4.495 lei Vezi produsul pe site Tern Joe C21 2016 Pret: 2.970 lei Vezi produsul pe site Tern Link B7 Pret: 2.223 lei Vezi produsul pe site Tern Link C8 Pret: 2.970 lei Vezi produsul pe site Hakr Ciclo Pro 0900 Pret: 123 lei redus de la :145 lei Vezi produsul pe site Thule Xpress 970 Pret: 259 lei redus de la : 279 lei Vezi produsul pe site BRUNOX Deo Pret: 20 lei Vezi produsul pe site Sursa: Freerider
  4. Dacă până acum distanțele de parcurs pentru obținerea brevetelor Randonneurs au avut valori acceptabile de 200, 300, 400 și 600 km, a venit și rândul Super Cupei AV-Rovelo 2016 să fie cucerită de cei care vor putea să pedaleze continuu 1000 km! Acesta este al 5lea brevet organizat de Asociația Adevărații Veloprieteni cu sprijinul ROVELO Biciclete, însă nu este necesar ca participanții să fi parcurs în prealabil celelalte 4 brevete. Totuși este recomandat ca cicliștii să aibă ceva mai multă experiență de data asta și să fi pedalat în prealabil o distanță similară dintr-un singur foc. Locul de start este Arcul de Triumf, București, sâmbătă 13 august 2016. Întrucât distanța Brevetului de 1000 km este atât de mare ora de întâlnire este 2 dimineața, iar ora de start este 3. Startul va fi deschis până la ora 4 dimineața. Iată și traseul: Ruta brevetului este una cu adevărat provocatoare. Cei 1000 km oferă o diferență de nivel de 13.000 m și se va pedala pe cele mai înalte două șosele asfaltate din România, Transfăgărășanul și Transalpina. Datorită distanței atât de mari timpul limită de finalizare a traseului este de 75 ore. Taxa de înscriere este de 50 lei plătită prin transfer bancar în contul Asociația Adevărații Veloprieteni, cod IBAN RO14INGB0000999904936989, sau de 60 lei plătită numerar la fața locului. După plata online ești rugat/ă să trimiți dovada plății la adresa de mail eumisav2011<at>yahoo.com. Înscrierile pentru Super Cupa AV-Rovelo 2016 Brevetul de 1000 km se fac doar aici. Cicliștii care participă la cursă trebuie să respecte Regulamentul evenimentului. Participanții care obțin brevetul, terminând cursa în timpul limită precizat, la finalul acesteia pot comanda contra cost (30 de lei, include și taxa de expediere din Franța) medalia de randonneur pentru brevetul respectiv. Detaliile privind regulamentul, traseul, punctele de control de pe traseu şi foaia de parcurs vor fi trimise fiecărui participant pe adresa de email menţionată în formularul de înscriere. Evenimentul este organizat de Asociaţia Adevăraţii VeloPrieteni cu sprijinul ROVELO Biciclete și se desfășoară sub egida Randonneurs România, fiind parte a suitei de evenimente organizate sub licenţa Audax Club Parisien din Franţa. Partener media este Freerider.ro. Sursa: Freerider
  5. Liviu Gherghescu a fost la un pas de a fi spulberat de un automobil, pe un drum național, în timp ce pedala pe sensul său de mers. Este o situație cu care mulți dintre noi ne-am confruntat, în special pe drumurile naționale mai înguste, când un șofer se angajează într-o depășire ignorând pur și simplu prezența biciclistului pe sensul opus. Iată ce scrie Liviu pe pagina sa de Facebook: „PH-17-PIS – Să-ţi fie ruşine! Lăsând la o parte faptul că ai intrat într-o depăşire criminală şi doar faptul că am sărit de pe stradă m-a salvat, nici măcar nu ai avut bunul simţ de a opri să vezi ce s-a întâmplat! Asta e nivelul unora dintre şoferii de pe străzile din România!” Sursa: Freerider
  6. Maja Włoszczowska, fostă campioană mondială la MTB și membră a echipei Kross Racing Team, va reprezenta Polonia la Jocurile Olimpice de la Rio dar nu oricum ci cu noua bicicletă Level B+ pe care cei de la Kross au pregătit-o pentru ea. Cu un cadru de doar 970 g, modelul nou al cadrului de carbon economisește ceva greutate față de versiunea anterioară. Pentru a obține acest lucru s-au folosit straturi din două tipuri de carbon care permit obținerea unui balans mai precis între rigiditate și amortizare, dar și zona tijei de șa a fost simplificată și ușurată. Bicicleta folosește un top tube curbat care permite păstrarea rigidității dar în același timp și a unui headtube scurt pe placul sportivilor de performanță. De asemenea, cadrul este mai lung, după tendințele moderne. Tot în tendințele moderne este și instalarea unei tije dropper, astfel că există rutare internă pentru aceasta, bicicleta fiind astfel pregătită să facă față traseelor de XC din ce în ce mai tehnice. Cadrul nu mai are dropout-uri separate din carbon ci încorporează axul thru în direct în chainstay-uri. Seatstay-urile sunt subțiate iar împreună cu mutarea prinderii seatpost-ului ceva mai jos ar trebui să ofere un confort îmbunătățit. Seat-tube-ul este îngroșat lateral în zona monoblocului PressFit pentru rigiditate dar este subțiat în față și în spate pentru confort. Chainstay-urile sunt acum drepte până la ax, pentru o eficiență sporită a transmisiei. Bicicletele lui Maja au fost mereu adaptate pentru o greutate foarte mică, iar pentru Rio tija dropper a fost înlocuită cu o tijă și o șa de la Tune, greutatea finală a bicicletei fiind de 7.9 kg! Transmisia completă SRAM Eagle XX1 este și ea ușoară, dar și ghidonul de carbon și pipa de la Tune, roțile din carbon DT Swiss XRC320, anvelopele Schwalbe ultraușoare și furca Blackbox SID ajută la greutatea aceasta senzațională. Detaliile oficiale sunt puține, dar se pare că bicicleta păstrează axul clasic de 12×142 mm în spate și rutarea externă a cablurilor și conductelor. Rutarea este tot sub downtube, dar primește un nou tip de cleme, cămașa deraiorului spate fiind completă. Cadrul nu are prindere pentru deraiorul față, dar acest lucru s-ar putea să fie doar la acest exemplar de competiție. Pentru Rio, toptube-ul primește o grafică interesantă și colorată a chipului lui Maja și culori în tema carnavalului. Deși mai există cu siguranță modificări ale formei cadrului, cea mai evidentă dintre ele este prezența portului din dreapta pentru cablul de la tija dropper. Maja a obținut locul 4 la Nove Mestro la Cupa Mondială pe noua ei bicicletă, dar speră la un podium la cursa olimpică peste două săptămâni. Mai multe detalii despre varianta ce va fi disponibilă pe piață vor fi cu siguranță prezentate la Eurobike. Informații și imagini preluate de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  7. Roțile tubeless au devenit ceva normal pe MTB, cei ce mai merg cu camere în anvelope fiind priviți deja ciudat. Avantajele sunt atât de mari încât pur și simplu alegerea ar trebui să fie evidentă. Și cum popularitatea acestora a ajuns la cote imense, piața de lichid antipană a crescut și ea, pentru că noile anvelope tubeless ready se pot folosi doar în combinație cu acesta. Oferta pe piață este bogată, de la mărci consacrate cum ar fi Stans sau Joe, trecând prin lichidul vândut sub marca proprie a producătorilor de anvelope (dar de obicei produs de altcineva) și până la mărci mai puțin cunoscute, dar nu neapărat mai puțin perfomante. Fakir Protecție Antipană este un produs 100% românesc, atât ca dezvoltare cât și ca producție (imagini din fabrică găsiți aici). Produsele Fakir sunt deja pe piață de câțiva ani buni, timp în care au fost testate de mulți cicliști care le-au rămas fideli. Calitatea lor este foarte bună, la nivelul celor mai performante de pe piață, dar prețul este mult mai avantajos. Eu personal am folosit de-a lungul timpului multe tipuri de soluție (tot pe ce am pus mâna, fără preferințe). Impresia mea generală e că cele albe, pe bază de latex, funcționează mai bine pentru biciclete. Produsele Fakir, pe care le folosesc deja de 4 luni, mi s-au părut comparabile cu cele mai bune soluții încercate. Nu o să spun că se ridică la nivelul Stans sau Joe, dar cel puțin din propriile mele constatări funcționează la fel de bine ca acestea. Fakir oferă multe tipuri de soluții pentru diverse tipuri de vehicole, în funcție de grosimea anvelopei, viteza de rulare și presiunea aerului. Pentru bicicletă, sunt oferite două tipuri: FKR-01, soluție clasică pe bază de fibre de Kevlar și FKR-LTX, pe bază de latex, ultima fiind recomandată și pentru repararea penelor deja existente. Le-am testat pe ambele pe roțile de MTB și am fost plăcut impresionat de rapiditatea cu care se etanșează anvelopa, de cele mai multe ori fiind suficientă o pompă manuală de podea pentru acest lucru. Pe teren nu am avut probleme, ceea ce e un lucru minunat dar irelevant, deoarece poate nu am avut nici ghinionul de a înțepa roata. Din acest motiv am decis să fac un test cu o anvelopă uzată: după introducerea de aproximativ 100-150 ml de soluție FKR-LTX, am perforat anvelopa pe calea de rulare cu trei cuie de diametru diferit, dintre care unul chiar foarte gros. Apoi am introdus toate trei cuiele deodată, am reglat presiunea la 2 atm și am verificat pierderea de presiune după extragerea fiecărui cui. Concluzia este clară: cât timp obiectul care a produs pana rămâne înfipt în anvelopă, etanșarea e perfectă. La eliminarea obiectului, la cuiul subțire și cel mediu anvelopa s-a etanșat singură fără probleme, în timp ce la cel gros a fost nevoie de un pic de ajutor. Pe teren se poate introduce într-o gaură așa de mare un fir de vulcanizare, dar chiar și o bucată de lemn în jurul căreia lichidul să etanșeze spațiile este suficientă pentru a ajunge acasă. Oricum, soluția Fakir și-a făcut treaba și în această situație, dar pierderea de presiune e destul de mare, de 0.8 atm, ceea ce ar putea să facă necesară reumflarea roții. Am testat separat și soluția FKR 02 pentru anvelope auto. Aceasta se introduce în anvelopă prin valvă după echilibrarea acesteia, urmând să etanșeze orice orificiu mic apărut accidental. Manevra nu este grea și se poate face și acasă, cu mașina pe cric – de dezumflă roata, se introduce lichidul și se umflă roata la loc. Singura problemă observată este că la primele drumuri, până când soluția se întinde sub formă de peliculă pe interiorul anvelopei, apar vibrații în volan la viteze mari, dar efectul se estompează după primii km. El revine pentru puțin timp după staționări de lungă durată (mai multe zile). Nu pot să spun cum funcționează pentru că nu mi-am găurit anvelopele de la mașină dar având în vedere că mașina mea nu este dotată cu roată de rezervă mi se pare un avantaj interesant. Mașinile din ultimii ani au oricum sistem de avertizare dacă scade presiunea din roți, așa că dacă se întâmplă o pană mai mare care este etanșată, probabil vom afla repede și nu vom rula așa multă vreme. Concluzia este clară: Fakir oferă soluții antipană de cea mai bună calitate, comparabile cu cele mai bune de pe piață, la un preț bun și mai ales fabricate complet în România. Cum oferta pentru astfel de produse este foarte bogată, probabil mulți au deja un lichid preferat, dar Fakir merită o șansă din partea fiecăruia. Eu personal am fost mulțumit și voi continua să le folosesc cu încredere! Producător: Fakir Prețuri: FKR-01, 240 ml (aprox. 2 roți) – 20 lei FKR-LTX, 480 ml (aprox. 4 roți) – 55 lei FKR-02 pentru autoturisme, 480 ml (aprox. 2 roți) – 34 lei Prețurile sunt reduse la cumpărarea a mai mult de 6 sau 12 bucăți din același produs. Le găsiți în magazinele de biciclete partenere sau le puteți cumpăra direct de pe pagina producătorului sau de la sediul din București, bvd. Timișoara nr. 96B. Sursa: Freerider
  8. La finalul lunii, mai exact între 20-27 august, The North Quest ți-a pregătit o săptămână în spatele ghidonului într-o aventură memorabilă pe potecile alpine din Alpii austrieci. La Rock the Alps singura decizie care te va chinui zilnic va fi cea de a alege între o anumită coborâre sau alta. Poate îți plac potecile naturale și tehnice, poate ai chef de o coborâre prin contrapante imense și valuri uriașe sau poate te tentează o zonă acoperită cu rădăcini și bolovani? Indiferent de alegerea pe care o vei face, la Rock the Alps vei fi mereu cu zâmbetul pe buze. Dacă preferi doar urcările pe drumuri forestiere și coborârile lejere atunci nu-ți face griji! Unul dintre ghizi te va conduce, împreună cu participanții care au aceleași preferințe, pe oricare dintre nenumăratele variante lejere pe drum forestier înapoi în vale. Numărul redus de participanți garantează o experiență unică pentru fiecare în parte. Regiunea Saalbach-Hinterglemm abundă de trasee marcate pentru mountain biking și sute de kilometri de poteci amenajate, toate astea pentru a-ți alimenta dependența! În cadrul Rock The Alps vom împărți participanții în două grupe în funcție de pregătirea tehnică și fizică, dar și în funcție de tipul de traseu preferat. Infrastructura special destinată mountain bikerilor asigură prin variația mare de poteci și trasee, un loc ideal pentru orice persoană cu o condiție fizică medie și cu o pregătire tehnică de bază. Ghizii tăi la Rock the Alps vor fi Robert Dobai și Reini, unul dintre cei mai simpatici și experimentați ghizi de mtb din regiunea Saalbach-Hinterglemm. Împreună și în grupe mici vei explora atât potecile și drumurile forestiere perfect rulabile din zona Saalbach, cât și pe cele din jurul Leogang-ului și din jurul Kirchberg-ului. Pe cei mai experimentați dintre voi la Kirchberg vă așteaptă faimosul Lisi Osl Trail, o aglomerație interminabilă de contrapante fără elemente tehnice foarte dificile. Pe deasupra cireașa de pe tort va fi cu siguranță: Fleckalm trail – cea mai lungă potecă amenajată pentru mtb din Tirol, adică 7 km și 1000 m diferență de nivel negativă. Sună bine? Dacă oboseala acumulată e prea mare, atunci află că am inclus o zi în care majoritatea urcărilor le vom face cu gondolele astfel încât singura ta grijă va fi abordarea coborârilor! La pensiunea din inima Hinterglemm-ului vei fi cazat într-o cameră dublă sau într-o cameră triplă cu: duș/wc propriu, wifi, televizor LCD și balcon. Micul dejun va fi servit în sala de mese a pensiunii și va fi compus din ingrediente care să-ți ofere energia necesară pe durata zilei. Dacă vremea ne permite vom putea petrece după-amiezele la unul dintre numeroasele ștranduri din jurul lacului Zell! Dar să nu crezi că vom avea un program strict care să nu-ți lase loc de odihnă. Din contră, după turele zilnice programul va fi liber astfel încât fiecare participant să poată să petreacă după-masa așa cum consideră de cuviință. La Rock The Alps vei putea opta între două pachete! Singura diferență dintre pachete constă în cina pe care o oferim la pachetul Alpengenuss! Toate pachetele conțin următoarele: Cadou de înscriere (tricou de ciclism în valoare de 72 euro, stickere, licoare magică pentru curaj) 6 ture de mtb pe trasee variate în regiunea Saalbach-Hinterglemm, Leogang și Kirchberg; Joker card – pe care-l vei putea utiliza pentru a beneficia de transportul cu gondolele într-una dintre zile; O seară cu grill în curtea pensiunii; Bikewash la pensiune; Serviciu pentru spălarea hainelor după ture; Pachețel pentru ture; Spațiu de depozitare pentru biciclete supravegheat video; Nu-ți fă griji pentru vreme! Indiferent de condițiile meteo, regiunea Saalbach oferă variante accesibile și lipsite de noroi pentru ca tu să poți beneficia la maxim de timpul petrecut în șa. Dacă te întrebi ce gust are Kaiserschmarrn-ul servit la o cabana austriacă după o tură epică de mountain biking, atunci nu mai sta pe gânduri și intră pe: http://thenorthquest.com/rock-the-alps/ și înscrie-te pentru a afla răspunsul. Mai avem 6 locuri libere! Mai multe detalii privind pachetele găsești pe: http://thenorthquest.com/rock-the-alps/ Sursa: Freerider
  9. Am fost în primăvară la prezentarea colecţiei Felt, dar am plecat de-acolo cu o mare dezamăgire. După ce ne-a fost prezentată în amănunt şi mi-a stârnit total interesul, am aflat că noul model VR nu este încă disponibil pentru teste, dar un lucru e clar: se anunţa să fie una dintre cele mai inovatoare cursiere moderne lansate sezonul acesta! Când VR a fost creată de la zero, au fost folosite cunoştinţele acaparate de la vechile modele Z şi V, dintre care Z primise în 2014 şi frâne pe disc. Apoi s-a încercat crearea bicicletei perfecte, ideală atât pentru ture lungi pe asfalt sau pentru ture scurte sportive, cât şi pentru mici escapade în afara asfaltului, pe care ar trebui să le abordeze fără probleme. Dar atenţie, nu este şi nu se doreşte a fi un gravel bike! Este o cursieră performantă, cu geometria şi configuraţia adaptată pentru ture de anduranţă. S-a lucrat în mod special la creşterea capacităţii de amortizare a vibraţiilor, aşa că seatstay-urile, seat tube-ul şi top tube-ul au primit forme complet noi, proiectate special pentru acest model. Ideea de design a cadrului este asemănătoare cu cea a modelului de competiţie FR, seatstay-urile unindu-se pe top tube în faţa seat tube-ului, fără să existe o punte de întărire între seatstay-uri. Straturile de carbon şi forma au fost adaptate însă pentru confort mai mult decât pentru performanţă. Profilul seatstay-urilor diferă foarte mult de sus până jos. Zona mediană este aplatizată pentru a flexa vertical dar cu o rigiditate maximă laterală, partea inferioară fiind lată pentru a creşte rigiditatea şi a face loc pentru etrierul de frână. Zona headtube-ului a fost intens studiată până când s-a găsit echilibrul perfect de confort şi rigiditate, fiind totuşi înspre modelele rigide. Headtube-ul este compet din carbon. Se poate observa nervura din zona superioară a top tube-ului, prezentă pe toată lungimea acestuia, cu rol de rigidizare suplimentară. Top tube-ul devine mai aplatizat şi mai subţire la apropierea de seat tube. Iniţial s-a dorit o zonă chiar mai subţiată, pentru a permite flexarea seat tube-ului, dar până la urmă s-a găsit un compromis cât mai bun. Monoblocul este de tip BB386 şi datorită dimensiunilor mari reuşeşte să distanţeze chainstay-urile. Acestea sunt, ca la FR, de grosimi diferite. S-a obţinut astfel spaţiu pentru montarea anvelopelor de 30 mm conform standardelor ISO, dar în realitate este spaţiu chiar şi pentru anvelope de 35 mm. Toate modelele sunt echipate cu frâne pe disc. Interesantă este însă transmisia, adaptată pentru căţărări multe şi grele. Astfel, s-a folosit un angrenaj mai deosebit, cu foi 46/30 şi cu pinioane 11-30, ceea ce face ca raportul cel mai bun de urcare să fie 1:1. E drept că se reduce din viteza maximă puţin, însă avantajul pe urcări este foarte mare, mai ales dacă se ia în considerare că se folosesc anvelope mai late care necesită ceva mai multă forţă. La VR nu s-au făcut reduceri de greutate atât de drastice ca la modelul FR, aşa că s-a optat pentru rutarea internă atât a cablurilor electronice cât şi a celor mecanice. Un aspect atrăgător este că pe cadrul din carbon s-au introdus prinderi pentru aripi de protecţie direct în structură. Sistemul nu este standard, aşa că trebuie folosite aripile special create pentru VR. Preţul pentru un set de aripi este în jur de 50 USD iar ele se încadrează bine în design-ul bicicletei, acoperă o mare parte din anvelope dar nu reduc dimensiunea maximă a acestora. A fost introdusă o prindere suplimentară de bidon pe top tube, unde poate fi ataşată şi o gentuţă Bento Box. Există şi versiuni VR cu cadru din aluminiu iar acestea arată aproape identic cu cele din carbon. Top tube-ul are aceiaşi formă cu nervuri pentru rigidizare. Joncţiunea ţevilor de sub şa are aceleaşi proprietăţi de amortizare. Modelele din aluminiu mai scumpe vor avea monobloc BB386, restul folosind BSA filetat clasic. Diferenţe mai mari sunt la prinderile pentru accesorii. Cadrele de aluminiu au prinderi clasice pentru aripi în spate. Felt avertizează că prinderile, atât la cadrul din aluminiu cât şi la cel din carbon, nu sunt concepute pentru portbagaje. Modelele superioare din aluminiu au aceiaşi furcă din carbon ca cele scumpe, deci aceleaşi prinderi de aripi şi ax thru de 12 mm. La aluminiu a fost introdusă o a patra prindere de bidon, pe down tube. fiind acum loc pentru trei bidoane doar în interiorul cadrului. Cadrul este disponibil în mărimi între 43 şi 61 cm, în versiuni de echipare masculine şi feminine. Mai multe informaţii puteţi afla cât de curând pe pagina producătorului şi pe cea a importatorului în România. Imaginile şi o parte din informaţii sunt preluate de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  10. Inceputurile companiei Hannah sunt pe atat de interesante pe cat de mult s-a dezvoltat acum. Pornita ca o afacere de familie, cu saci de dormit umpluti cu pene in cada, a ajuns acum sa fie cautata de tot mai multe tari, extrem de apreciata fiind calitatea produselor dovedita prin medalii, diplome, concursuri castigate la nivel mondial, recorduri nedepasite. Noua colectie de saci de dormit HANNAH primavara / vara 2016 este continuarea modelelor de succes din anii anteriori si au extins oferta de saci de catre noi modele pentru femei. In plus, au inclus cu succes noul SCOUT extins si modele noi TREK. Forma anatomica – un sac de dormit mai ingust, ce preia perfect forma siluetei, cu gluga inchisa. Daca va place sa dormiti pe lateral, va trebui sa va asezati in aceasta pozitie cu tot cu sacul de dormit. Aceasta forma in combinatie cu structura 3D este folosit pentru saci de dormit de 3-sezoane.Biker 100 este ideal pentru utilizare vara. Este umplut cu fibre tubulare siliconate Izotherm, cu un singur strat de captuseala, are forma anatomica, reglarea glugii se face cu o singura mana, are guler de incalzire interna cu reglare, deschiderea fermoarului in doua directii, masuri preventive impotriva desfacerii fermoarului, buzunar interior, carlige de prindere si husa de protectie. Detalii tehnice: Material interior: 68D 185T Polyester; Material exterior: 68D 210T Polyester WR Greutate: 0.9 kg Garanție: 24 de luni Toate detaliile le găsești pe biciclop.eu. via Biciclop Sursa: Freerider
  11. Sinaia revine în 2016 în calendarul competițional al scenei gravity găzduind etapa cu numărul 3 din Cupa Națională de Downhill. Acesta este un eveniment marca Kronstadt Cycling în parteneriat cu Gondola Sinaia și Bike Resort Sinaia. Traseul Evenimentul are loc pe traseul Happy Bear, traseu la care am intervenit și am adus modificări menite să îl facă în regim de concurs mai distractiv și în același timp mai sigur. Zona de start a traseului a fost schimbată, pornirea se va face din spatele cabanei de la Cota 1400(vechiul start). Secțiunea în care traseul intersecta pârtia, înainte de a intra în pădure, a fost complet transformată, linia dreaptă fiind înlocuită cu o serie de viraje cu contrapante mari, construite cu utilajul. Am încercat pe cât posibil să eliminăm din traseul de concurs secțiunile înguste și virajele din scurt și am insistat pe a găsii linii cu mai mult flow. Lucrările la traseu sunt încă în desfășurare iar în weekendul 5-7 August organizăm un event de lucru la traseu și de pregătire a acestuia pentru concurs. Pentru cei ce vor să se implice, mai multe informații aici. Program Vineri 12.08.2016 17:00 – 18:30 – înscrieri și track walk Sâmbătă 13.08.2016 08:00 – ­09:00 Track walk 09:00­ – 13:00 Antrenamente 13:00 – ­14:30 Pauză(track walk pentru cei care au ajuns târziu, concurenților le va fi permis accesul în gondolă doar FĂRĂ bicicletă) 14:30 -­ 18:30 Antrenamente 19:00 – Sedinta tehnică (Cabana Eskimo’s, în vecinătatea gondolei) 14.08.2016 08:00­ – 09:00 Track walk(instalația pe cablu este închisă) 09:00 – ­11:30 Antrenamente 13:00 – 14:30 Pauză (concurenților le va fi permis accesul în gondolă doar FĂRĂ bicicletă) 11:30 Calificări 14:30 Finală 17:30 Premierea participanților 18:00 Ceaun pentru concurenți și staff(in zona cabanei Eskimo’s) 22:00 Afterparty la cabana Eskimo’s *În cazul în care condițiile meteo nu vor fi favorabile programul poate suferi modificari ECHIPAMENT Obligatoriu: cască full­face, genunchiere, dopuri de ghidon sau manșoane care acoperă extremitățile ghidonului. Recomandăm: protecție de spate și neck­brace. INSCRIERE Categoriile de participare sunt: Open, Juniori, Elite, Masters și Feminin. Categoria hardtail există la nivel de eveniment, nu la nivel de cupă și necesită licențiere(citește regulamentul). Taxa de înscriere este de: 150 lei. Pentru fete înscrierea este gratuită. *Plata se va efectua la biroul de înscriere situat în zona finish-ului. **În același loc o să completați și formularul prin care se atestă că sunteți de acord să participați la acest concurs pe proprie răspundere. ***Minorii sunt OBLIGAȚI să prezinte la înscriere DECLARAȚIA PE PROPRIA RĂSPUNDERE completată de părinte și legalizată la notar. Prin aceasta părintele aprobă participarea copilului la concurs. ****Participanții la clasa Open vor face dovada asigurării de accident și a adeverintei de la medicul de familie prin email, după completarea formularului online, sau la race office, in ziua concursului. *****Clasa Open este comună pentru ambele sexe și pentru participantii de toate vârstele și se adresează celor care nu sunt interesați de latura competitivă a evenimentului. Totodată participanții la această clasă deși sunt cronometrați NU vor fi punctați în cadrul Cupei Naționale de Downhill. Nu vor exista categorii diferite in functie de vârstă sau sex la această clasă. ******Dacă nu ai primit niciun email de confirmare, verifică și fișierul spam. Dacă emailul este acolo, machează­-l ca fiind “NOT SPAM” pentru ca pe viitor să nu se repete povestea. URCĂRI ȘI ZILE DE CONCURS Taxa de înscriere include urcări nelimitate pentru ziua de Sâmbătă și 5 urcări pentru ziua de Duminică. Zilele de Vineri 12.08.2016 și Luni 15.08.2016 NU sunt zile de concurs. La fața locului nu vor exista arbitrii de traseu,jandarmerie, poliție rutieră sau nimic din staff-ul/efectivele specifice unei zile de concurs. Bike Resort Sinaia va funcționa în regim normal iar traseul va fi deschis, pentru oricine. Tariful urcărilor este același ca până acum. Toate detaliile pe mtbcup.ro. Sursa: Freerider
  12. Cea mai mare sărbătoare a sportului și probabil una dintre cele mai mari ale umanității se pregătește să scrie un nou capitol. Jocurile Olimpice Rio 2016 mai au doar câteva zile până la debut și pe concentrația de talent și muncă strânsă în Brazilia se vor aținti ochii întregii lumi, printre atleții care caută glorie eternă fiind și o ambițioasă delegație a României. În rândurile acesteia regăsim încă o dată ciclismul, care va fi reprezentat în cursa pe șosea de către rutierul Serghei Țvetcov, coordonat de către antrenorul Ovidiu Burghelea. Foto: SportFoto PressCompetiția la care va lua parte Țvetcov este cea de șosea, proba de fond, programată să aibă loc sâmbătă, 6 august, cu începere de la ora 15.30, ora României. Traseul reprezintă unul test dificil pentru rutieri, favoriții acestei curse fiind cu toții câștigători sau cel puțin protagoniști ai Marilor Tururi (Turul Italiei, Franței și Spaniei), însă toți participanții vor avea de înfruntat aceiași lungime de 256,4 kilometri. Chiar dacă parcursul traversează locuri exotice, precum Plaja Ipanema și Plaja Copacabana, sportivii vor avea prea puține șanse să savureze peisajul, având de pedalat peste 40 de kilometri de urcare și 8 kilometri de drumuri cu pavaje, în loc de clasicul asfalt. Practic, în decursul câtorva ore, toți participanții se vor convinge că iau parte la un eveniment memorabil, atât prin prisma selectivității traseului, cât și a concurenței acerbe. Serghei Țvetcov, care concurează pentru echipa italiană profesionistă Androni Giocattoli-Sidermec, se află pentru prima dată la Jocurile Olimpice, fiind selecționat pe baza criteriului intern al Federației Române de Ciclism, care se poate consulta pe site-ul oficial. De asemenea, parcursul său constant în competițiile cu profil similar celui din Brazilia, precum și faptul că în 2015 a fost cel mai bine clasat rutier român în clasamentul UCI Europe Tour, au reprezentat confirmări în sensul alegerii sportivului originar din Republica Moldova. „Va fi foarte greu în cursa pe șosea pentru că puterile mondiale din ciclism aliniază și echipele cu cei mai numeroși rutieri. Totuși, rămân încrezător în forțele mele și în pregătirea mea și cred că dacă voi putea evolua la parametrii mei optimi, voi face un rezultat bun”, a declarat acesta înainte de a se îndrepta spre Brazilia. „Este un real succes faptul că avem pentru a doua ediție consecutivă un sportiv la Jocurile Olimpice, după ce Andrei Nechita ne-a reprezentat acum patru ani la Londra, cu atât mai mult cu cât finanțarea a fost călcâiul lui Ahile pentru Federația Română de Ciclism în ultimii 3 ani”, declară Traian Goga, secretarul general al forului. „După parcursul bun al lui Țvetcov din ultima competiție de dinaintea Jocurilor, Tour of Qhinghai Lake, a devenit clar că se află aproape de forma sportivă optimă. Însă în același timp trebuie să fim realiști și să recunoaștem că a te lupta cu echipe precum Italia, Marea Britanie sau Olanda e o sarcină dificilă, care nu ne permite să ne facem speranțe prea mari. În orice caz, prin prezența unui rutier român în plutonul de la Rio, poate vom atrage atenția asupra potențialului pe care acest sport îl are în România și, de ce nu, să reușim să avem într-un viitor nu foarte îndepărtat sportivi prezenți la toate cele patru discipline olimpice ale ciclismului”, încheie acesta. Serghei Țvetcov este născut în 28 decembrie 1988 și printre rezultatele sale cele mai bune se numără două titluri de campion național al României cucerite în 2015, unul în 2016, locul al treilea în Turul Sibiului 2015 și locul al treilea în USA Pro Cycling Challenge în 2014. Din 2015 acesta concurează pentru echipa profesionistă Androni Giocattoli-Sidermec, una dintre cele mai longevive din Italia. În afară de Țvetcov, doar alți doi sportivi români au mai fost prezenți după 1989 la Jocurile Olimpice. Este vorba de Tudor Oprea, în 2004, la Atena, în proba de mountain bike, și de Andrei Nechita, în 2012, la Londra. Cea mai bună clasare a unui ciclist român la Jocurile Olimpice aparține lui Ion Cosma, care la Roma 1960 a încheiat cursa pe locul al 5-lea, cu mențiunea că atunci au participat doar sportivii amatori Sursa: Freerider
  13. Mult iubita aplicaţie STRAVA se îmbunătăţeşte mereu, încercând să ofere toate funcţiile pe care le oferă şi concurenţa, plus alte idei noi. Astfel, s-a lansat funcţia Beacon, prin care până la trei prieteni selectaţi de utilizator pot să vadă evoluţia acestuia în timp real. Astfel, familia şi prietenii vor ştii mereu unde se află utilizatorul, iar acesta îşi va face antrenamentul, tura sau concursul mult mai liniştit ştiind că dacă apare o problemă poate fi repede localizat. Funcţia este implementată pe ultimele versiuni ale aplicaţiei pentru Android şi iOS şi este accesibilă doar abonaţilor la serviciul Premium. Pentru a o activa, se selectează din aplicaţie icoana cu un cap ce emite semnal, se aleg trei contacte iar aceştia vor primi prin SMS un link unde pot urmări live tura. Funcţia Live Segments a fost introdusă deja de ceva vreme, iniţial doar pentru computerele Garmin iar apoi şi pentru aplicaţia de smartphone. Această funcţie dă posibilitatea utilizatorului să concureze pe segmentele Strava în timp real, fiind informat de segmentele din apropiere, de startul acestora, evoluţia în funcţie de timpul personal best sau KOM şi la final de rezultat, instantaneu. Noutatea constă în faptul că acum funcţia este disponibilă şi pe Wahoo ELEMNT, unul dintre cele mai avantajoase computere smart de pe piaţă, cu funcţionalitate foarte bună şi un preţ mult mai mic decât concurenţa. Live Segments este de asemenea accesibilă doar utilzatorilor Premium şi are nevoie de o conexiune activă cu telefonul şi de una de date de pe acesta. Sursa: Freerider
  14. freeriderro

    CST Jack Rabbit (2016)

    Pentru a întrerupe puțin rutina testării anvelopelor de 29 inch plasate mai mult spre vârful gamei de produse și performanță am testat ceva mai modest. Am cerut importatorului să ne trimită o anvelopă CST „bună-la-toate”, dar și ieftină. La această solicitare Bikefun România a răspuns cu Jack Rabbit, o anvelopă de 26 inch care chiar pare că le poate face pe toate. Totuși, înainte de a ne îmbăta cu apă rece, trebuie să ne amintim că orice care este bun la toate nu prea excelează la nimic. Așadar să vedem despre ce e vorba. CST Jack Rabbit este o anvelopă offroad entry level gândită pentru ture ușoare. Deși are crampoane acestea sunt destul de mici putând fi considerată chiar și semi slick. La test am avut varianta cea mai ieftină de 59 lei, dimensiunea 26×2.10. În afară de aceasta mai există dimensiunea 26×2.00 la 129 lei și varianta pentru 29er cu dimensiunea 29×2.10 și aceasta la un preț bun de 72 lei. Diferențele dintre cea 2.00 de 129 lei și cea testată de noi 2.10 de 59 lei este faptul că cea mai scumpă este compatibilă tubeless, are protecție EPS la pană și este pliabilă, dar este mai grea. Varianta testată de noi a avut talon din sârmă. Cântărită anvelopa a oferit greutatea de 695 grame, cu 30 grame mai mult decât este menționat în specificațiile oficiale. Această greutate, destul de mare, situează anvelopa în a doua jumătate a clasamentului nostru neoficial al greutăților anvelopelor. Spre exemplu Maxxis Ardent de 27,5×2,4 inch are 763 grame, iar Hutchinson Python 2 Hardskin de 29×2.10 are 840 grame. Pe de alta parte Hutchinson Black Mamba de 29×2,1, dar cu talon tot pe sârmă are 690 grame. Însă ținând cont de destinația anvelopei nu consider această greutate o bilă neagră pentru Jack Rabbit. Mulți dintre noi consideră numărate zilele anvelopelor de 26 inch însă aparent nu este deloc cazul. Într-una din turele recente de cicloturism făcută cu prietenii ne-am trezit că toți din grup eram cu roți de 26. Desigur majoritatea dintre noi avem și bicicleta 29er „de race”, dar la plimbare, și mai ales la plimbare cu copii, majoritatea încă preferă să scoată în natură bicicleta simplă și bună-la-toate cu roți de 26. În plus și la concursuri încă vezi foarte mulți concurenți care folosesc biciclete clasice, de 26. CST Jack Rabbit de 26×2.10 are un TPI de doar 27. Este extrem de puțin, iar asta înseamnă că din punct de vedere al performanței la viteză și al confortului, acestea sunt la un nivel mic întrucât carcasa din cauciuc a anvelopei nu se mulează la fel de bine pe denivelări. Pe de altă parte un TPI mic oferă o protecție mai bună la pană. Versiunea testată de noi nu a dispus nici de sistemul EPS (Exceptional Puncture Safety) de la CST. Așadar întreaga protecție a fost dată de TPI și faptul că anvelopa este single compound. Poate a fost noroc sau poate TPI-ul mic și-a făcut treaba însă în sutele de kilometri parcurse până acum cu Jack Rabbit nu am avut nicio pană. În teren anvelopa este cât se poate de în regulă. Nu excelează la aderență atunci când intri cu viteză pe un viraj offroad. Crampoanele mici nu au cum să se agațe suficient de teren. Totuși crampoanele laterale sunt ceva mai pronunțate, asta însemnă aderență decentă. Însă pe asfalt și în situații similare aderența este mult mai bună. Profilul rotund al anvelopei îți oferă aderență egală aproape indiferent cât de mult ești înclinat pe viraj. Cât privește aderența la urcare sau la frânare, aici am observat performanțe similare atât off cât și on road. Crampoanele, deși mici, prind suficient în teren, sau se lipesc de asfalt, pentru a-ți permite o urcare fără derapaje. La coborâre este aproape la fel de bine, dar evident trebuie să fii mai atent. Nu sunt totuși anvelope de concurs ci anvelope pentru touring/trekking. Deși destul de late la 2.10 și în oraș, pe asfalt, le-am găsit eficiente și folositoare. Este drept că dispun de o amprentă mai mare la sol însă crampoanele mici nu opun rezistență mare. Dacă mai și umfli anvelopa la 2-3 BAR, atunci când folosești bicicleta mai mult în oraș la drumul spre serviciu sau să-l duci pe cel mic la grădiniță în scăunelul de bicicletă, atunci viteza de rulare este excelentă. Dacă te pregătești pentru o tură la munte offroad atunci este bine să reduci presiunea la 2-2,5 BAR sau chiar mai puțin, în funcție de greutatea ta. Ține minte că este o anvelopă de 26 inch care funcționează mai bine la presiune mai mare, în contrast cu cele pentru 29er. În concluzie noile CST Jack Rabbit sunt niște anvelope destul de bune-la-toate. Le poți folosi foarte bine în oraș, pe asfalt, la drumul spre serviciu, la grădiniță cu copii, la piață sau la o tură de cicloturism pe asfalt. Rezistența la rulare este mică și vei avea eficiență bună la înaintare. Le poți folosi offroad eficient pe teren mai mult ferm decât sfărâmicios, pământ bătătorit sau macadam de bună calitate. Pe pietriș sau pământ afânat aderența este slabă. Nu le recomand în niciun caz pentru concurs decât dacă cunoști în întregime traseul și știi că este mai mult „de fugă” decât tehnic, cu rădăcini sau bolovani instabili. Pe asfalt ud le-am simțit destul de instabile pe viraj în viteză. Nu le recomand datorită carcasei cu cauciuc mai dur, mai rezistent în timp însă mai puțin aderent. Aceeași este situația pe ud și la munte în offroad. Pe noroi nu au randament satisfăcător. Pe pietriș fin nisipos, sau pe nisip, anvelopele se încarcă, dar continuă să aibă aderență. În plus se descarcă repede odată ce ai reintrat pe teren ferm. Pe scurt CST Jack Rabbit sunt anvelope recomandate pentru ture normale, pentru plimbări lungi sau scurte, ture de cicloturism cu bagaje sau fără, ture în parc on sau off road. Nu sunt recomandate pentru trasee tehnice cu multe viraje și teren provocator. Totuși pot fi folosite și aici dacă viteza este mică și atenția mare. Sunt ca o mașină SUV de oraș, dar invers. În timp ce un SUV merge foarte bine în oraș, dar se descurcă și pe un forestier, aceste anvelope merg bine pe forestier, dar se descurcă admirabil și pe asfalt. Este o anvelopă universală, “bună la toate”, cu condiția să nu exagerezi. Sursa: Freerider
  15. Băieții de la IFHT lovesc din nou cu un clip funny despre cum este să te dai pentru prima oară într-un bike park, mai ales atunci când nici nu prea le ai cu tehnica. Iată ce le-a ieșit! Sursa: Freerider
  16. Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului și Primăria Nădrag organizează pe data de 28 august, prima ediție a maratonului mtb Cupa CBT Nădrag 2016, cu startul și sosirea în localitatea Nădrag. Evenimentul este un un concurs de tip cross country al cărui traseu are o lungime de aproximativ 32 km și o diferență de nivel de aproximativ 830 m. Traseul a fost marcat pe toată lungimea sa în vara anului trecut 2015 de către echipa CBT-TB. Startul și finișul sunt plasate în centrul localității Nădrag, Timiș, în fața Primăriei. Din cei 32 de km, 8 sunt pe asfalt restul fiind pe un drum forestier pietruit cu porțiuni de pământ, în zona mai înaltă a traseului. Rezultă un traseu care este în proporție de 75% off-road, situat fiind într-o zonă împădurită organizatorii asigurându-ne ca are un farmec aparte. Înscrierile se pot face online aici sau la fața locului duminică 28 august între orele 8 – 10:30. Taxa de înscriere este în valoare de 50 lei / persoană și poate fi achitată și prin bancă până la data de 22 august. Vârsta minimă de participare este 18 ani. Rezidenții localității Nădrag dispun de participare gratuită! Sursa: Freerider
  17. Astăzi nu mai este suficient doar să deții o bicicletă urbană cu care îți rezolvi treburile prin oraș. Pentru cei pentru care o bicicletă eficientă, dar banală nu este suficient, Pegas oferă noul fat bike urban Cutezător. Este drept că acest segment de biciclete „fat” abia a prins avânt în lume, în România fiind și mai la început. Totuși Pegas a fost încântat de idee și a lansat acest model. În principal bicicletele fat au fost gândite pentru off road însă, așa cum am văzut și noi, cu câteva adaptări pot fi folosite foarte bine și în oraș pe post de bicicletă cruiser. Pegas Cutezător este o astfel de bicicletă, un fat bike gândit și adaptat să funcționeze bine în mediul urban, o bicicletă care s-a dovedit eficientă și la întors capete. Ne-am plimbat cu acest Cutezător câteva zile prin oraș și am încercat să vedem care sunt motivele pentru care cineva ar cumpăra-o. Pe scurt bicicleta a plăcut, dar fiind totuși un fat bike, nu ne-am putut abține să nu o modificăm puțin și s-o ducem la munte. Vom vorbi și despre partea asta spre final. A durat puțin până când mi-am găsit poziția pe noul Cutezător. Deși în copilărie am avut un Pegas Kent cu ghidon înalt, mi-a fost destul de greu să stau iar drept. Fiind obișnuit cu mtb-urile și cursierele de azi, pe care stai destul de aplecat spre față, la o bicicletă de oraș poziția este mult mai „calmă”, mai dreaptă. Am fost atenționat că am dus ghidonul Cutezătorului prea în față însă doar așa puteam să simt bine bicicleta și să mă bucur de plimbare. Din câte am înțeles ghidonul trebuie să stea mai pe spate. Cântărită bicicleta ne-a oferit 19,77 kg. Este o greutate mare, dar să nu uităm că fat bike-urile sunt la rândul lor mari, voluminoase. Apoi trebuie să adăugăm faptul că avem aici un cadru din oțel. Totuși prețul este unul cât se poate de atractiv întrucât Cutezător costă doar 1.999 lei, la ora actuală cel mai ieftin fat bike din România. Echiparea noului Cutezător este modestă, dar în același timp suficientă pentru destinația pe care o are. Vorbim despre o transmisie cu un singur schimbător Shimano, spate mai precis. Acesta plimbă lanțul pe o casetă cu 7 pinioane. Așadar în total avem 7 viteze. Din nou, nu sunt multe, dar pentru oraș suficiente. Nu același lucru l-am simțit însă și când am dus bicicleta la munte. A mai plăcut și faptul că foaia dispune din start de protecție pentru pantalon. Așadar dacă ieși la plimbare în parc îmbrăcat la costum, te vei întoarce acasă cu pantalonii curați și nu murdăriți de lanț. Cealaltă parte importantă a echipării unei biciclete sunt frânele. În cazul de față vorbim despre o pereche de frâne mecanice pe disc, cu discuri de 160 mm față și spate. Deși acestea sunt destul de „no-name” frânarea este eficientă. În oraș nu sunt deloc probleme și țin bine inclusiv la munte. Există totuși o problemă cu aceste frâne. Fac un zgomot infernal. Este drept că la frânele mai „entry” este după cum ai noroc. Unele sunt ok. Însă cele de pe Cutezătorul cu care ne-am dat noi făceau foarte mare gălăgie. În oraș categoric nu aveai nevoie de claxon. Era suficient să frânezi puțin. Pe de altă parte la munte situația era bună. La început scârțâiau, dar după ce se încălzeau erau chiar silențioase, și eficiente. La final de “test” ținuta de drum în oraș, și mai ales prin parc, a plăcut. Pegas Cutezător îți oferă o poziție dreaptă, relaxată și comodă. La confort contribuie și șaua extra lată, cu aspect cruiser și arcuri cauciuc. Așadar vă închipuiți confortul deplin pe care îl capeți pe această bicicletă mulțumită șeii și anvelopelor extra „grase” în care nu este recomandat să introduci presiune mai mare de 1 BAR, tot pentru confort sporit. Anvelopele putem spune că sunt o adiție reușită și „de firmă” pentru Cutezător. Vorbim de CST BFT (Big Fat Tire) de 26×4.0. Anvelopele sunt cramponate, adică pentru off road, însă destul de discret, adică foarte bune și pentru oraș/asfalt/parc. Desigur există opțiuni și mai slick însă la prețuri mai mari. Nu prea a plăcut faptul că roțile sunt fixate în cadru cu șuruburi simple și nu cu ax quick release. La o adică, în caz de pană, te cam chinui cu demontarea lor. Totuși acest lucru ar trebui compensat de faptul că prețul bicicletei este foarte mic. Cum spuneam însă am dus Cutezătorul și la munte. L-am încercat pe un traseu simplu și ușor, dar totuși offroad, mai exact tura scurtă de la concursul Surmont MTB Challenge. Pentru a-l putea folosi eficient a trebuit să-i aplicăm câteva modificări. Astfel primul lucru pe care l-am făcut a fost să înlocuim șaua de cruiser cu una normala de mtb. Apoi am înlocuit ghidonul de chopper cu unul drept de mtb. De asemenea am instalat și o pipă clasică de mtb. Nu în ultimul rând am înlocuit pedalele platformă din plastic cu unele SPD. Partea excelentă a acestei transformări este faptul ca Pegas oferă la vânzare și un kit special de „conversie”. Cu doar 19 lei poți cumpăra un adaptor pentru ghidon/pipă, cu ajutorul căruia poți instala ghidonul plat de mtb. Acest lucru îl consider un bun avantaj pentru Pegas Cutezător întrucât poți avea două biciclete într-una singură. La munte bicicleta nu a strălucit însă s-a descurcat admirabil chiar și pe urcările dificile. Având doar 7 pinioane/viteze, nu puteam obține un cuplu suficient de mare pentru urcările abrupte însă cu ceva mai mult efort am putut urca tot. De mare ajutor au fost totuși și pedalele SPD folosite. Nici poziția obținută în urma conversiei din cruiser în mtb nu a fost rea. Atâta vreme cât drumul este offroad, dar nu prea greu, poziția pe care o ai este suficient de eficientă și confortabilă. Totuși dacă drumul este prea lung sau solicitant, începi să simți neajunsurile geometriei neadaptate drumurilor neasfaltate de la munte. Însă recent Pegas ne-a anunțat că a lansat o nouă versiune a bicicletei fat, Cutezător EV cu cadru din aluminiu. Noua bicicletă vine cu îmbunătățiri semnificative cum ar fi schimbătorul Sturmey Archer integrat în butucul spate, ghidon din aluminiu 6061 și desigur cadrul din aluminiu care scade 2 kg de la greutatea totală a bicicletei. Prețul noii biciclete este de 2.699 lei. În plus față de toate aceste noutăți Pegas ne-a transmis că pregătesc să lanseze și un fat bike 100% pentru munte! Este o surpriză pe care o vor anunța peste aproximativ o lună. Sursa: Freerider
  18. freeriderro

    Richie Rude – This is Home

    “Casa pentru mine reprezintă tot ce este familiar, acolo unde cunosc fiecare stradă, fiecare potecă, fiecare magazin și acolo unde se află toată familia mea. Este acolo unde mă pot relaxa și unde mă pot concentra pe antrenament, fără a-mi face griji la ce hotel urmează să mergem.” – Richie Rude Sursa: Freerider
  19. Unul dintre cele mai populare brand-uri, care s-a bucurat de o creștere spectaculoasă în ultimii ani, Canyon, a anunțat 4 noi modele pentru 2017. Primul model este Spectral Women CF 9.0 EX, care așa cum ți-ai dat seama, este un full-suspension de dedicat fetelor. Cu o geometrie adaptată necesităților acestora și cu un cadru din carbon, bicicleta va avea o cursă de 150mm pentru furcă și 140mm pentru cadru, fiind astfel încadrată în categoria All-Mountain. Din echipare fac parte o transmisie Sram Eagle X01 cu 12 viteze, frâne Sram Guide RS sau roți DT Swiss XM1501. Spectral CF 9.0 EX va fi varianta pentru bărbați a bicicletei mai sus menționate, care vine cu multiple îmbunătățiri față de versiunea 2016. Cei de la Canyon au montat și un nou amortizor pe cadru și anume un Rock Shox Monarch RT3 și anvelope Maxxis pentru o tracțiune și aderență mult mai bune. Greutatea a fost de asemenea redusă grație utilizării unei transmisii Sram Eagle X01 cu o foaie și doisprezece pinioane. Canyon Exceed CF SL 7.9 Pro Race este un model complet nou dezvoltat care va avea în dotare un cadru din carbon de doar 870 de grame și care este gândit pentru cursele de Cross Country. Confortul și rigiditatea promit a fi la cote înalte, iar din echipare nu va lipsi, ai ghicit, un sistem de transmisie 1×12, Sram Eagle X01. Nu în ultimul rând, vom avea noul Neuron Al 9.9 SL, un full-suspension cu o cursă de 120mm și un cadru din aluminiu. Bicicleta a fost concepută pentru a fi ușoară și pentru maratoane, dar suficient de solidă și pentru traseele dificile de munte. Din echipare fac parte o furcă Fox 34 Factory Float, o transmisie Sram Eagle X01 1×12 și anvelope diferite: Continental Mountain King II pentru roata de față și X-King Race Sport pe spate. Prețuri și alte detalii, despre versiunile mai jos plasate în gamă, vor fi făcute public după Eurobike. via Canyon Sursa: Freerider
  20. Noul Spindrift va avea o cursă de 180mm atât pentru cadru cât și pentru furcă, iar geometria a fost actualizată. În același timp, greutatea bicicletei a fost redusă, pentru o și mai mare distracție pe traseu. Reach-ul este mai mare, la fel și lungimea bicicletei, unghiul seattube-ului este mai drept, iar unghiul headtube-ului mai degajat, specificații care fac din noul Spindrift și o bicicletă potrivite pentru ture. De asemenea, în bikepark, bicicleta se va simți în elementul său. Suspensia spate PRo10 asigură tracțiune mare, rigiditate și sensibilitate chiar și pe denivelările mai mici. Modelul de bază, Comp, va fi oferit pentru doar 2.399 de euro, având o echipare cu o furcă Rock Shox Yari, amortizor Rock Shox Super Deluxe RC3 și frâne Sram Guide. În colțul opus se află versiunea Race, care pentru 3.999 de euro oferă o transmisie Sram Eagle X01 1×12, frâne Magura MT7, o furcă Fox Float 36 Factory și un amortizor Cane Creek Double Barrel Air. Greutatea modelului de top ar urma să fie de 13.9 kg, în dimensiunea M, ceea ce reprezintă într-adevăr o valoare de vis și completează tabloul unei biciclete care se anunță a fi perfectă pentru orice activitate și de care sincer, deja m-am îndrăgostit. via Propain Sursa: Freerider
  21. Pinion a prezentat noua transmisie, botezată C-Line, care va fi potrivită atât pentru bicicletele de All Mountain cât și pentru e-bike-uri. Important este că dimensiunile cutiei de viteze au fost reduse considerabil, aceasta fiind în prezent mult mai compactă decât modelul anterior, integrând 12, 9 sau 6 viteze. Q-Factor-ul (distanța dintre brațe) este de asemenea mai mică, de 166mm, iar greutatea este de asemenea cu 30% mai mică față de modelul pe care-l înlocuiește. Durata de viața este practic nelimitată, trebuind să corespundă cu întreaga durată de exploatare a bicicletei. Partea de jos a fost protejată mai bine împotriva loviturilor de pietre, iar uleiul din interior poate fi acum schimbat foarte facil cu ajutorul unei găuri care permite intrarea, respectiv ieșirea uleiului, ce ar urma să fie schimbat la fiecare 10.000 de km. Vitezele se schimbă instantaneu, incomparabil de rapid dacă le raportăm la un schimbător clasiv și foarte interesant, acestea pot fi schimbate și în timp ce bicicleta stă pe loc. Modelul de top acoperă 600%, comparabil cu transmisiile clasice, iar greutatea este între 1.8 și 2.1 kg. Vor exista 3 versiuni distincte: C1.12 cu 12 viteze, C1.9XR cu 9 viteze pentru e-bike-uri de munte și C1.6 pentru e-bike-rui de oraș. Prețul va fi foarte atractiv, dat fiind faptul că producătorul promite că bicicletele dotate cu noua transmisie pot costa chiar mai puțin de 2.000 de euro. via Pinion Sursa: Freerider
  22. Rovelo Biciclete anunță noul parteneriat cu Bikeserv pentru vânzarea brandurilor Raleigh, Diamondback și Lombardo în Brașov. Reprezentarea Raleigh/Diamondback/Lombardo în Brașov este firească deoarece o mare parte a produselor distribuite de Rovelo Biciclete acoperă predilect nevoile ciciștilor montani. Este vorba de MTB-urile Diamondback, de cursierele all-road (gravel bikes) de la Raleigh și de Fat-bike-urie Lombardo. Mai mult, linia de biciclete pentru copii de la Raleigh constituie la rândul ei o alternativă de luat în seamă în planificarea drumețiilor în familie. Vor fi disponibile și biciclete urbane, pliabile, single speed, electrice, etc. Bikeserv este un magazin nou, la baza căruia stă însă o experiență de peste 15 ani în ciclism. Atuul principal este atenția la detalii, atât la consilierea în vederea achiziției unei biciclete noi cât și la întreținerea sau reparația celor în folosință. Bikeserv oferă o gamă largă de biciclete, accesorii velo și piese de schimb, care se adresează atât cicliștilor profesioniști cât și a celor amatori. Revizii, reparații, înlocuirea de componente, pregătirea pentru concursuri (atât de munte cât și de șosea) sunt câteva din operațiile în care Bikeserv excelează. Bikeserv vă așteaptă să descoperiți universul Raleigh Diamondback și Lombardo în zona centrală a Brașovului, pe strada Str. Oașului nr.14, de Luni până Vineri în orarul 09:00 – 19:00, iar Sâmbăta de la 09:00 la 15:00. Situl este www.bikeserv.ro. via RoVelo Sursa: Freerider
  23. Până pe 5 august vă puteți înscrie cu preț redus la Șugaș Race, competiție de MTB și trail running desfășurată în cadrul pitoresc de la Șugaș Băi, deasupra orașului Sfântul Gheorghe. Evenimentul este organizat de clubul CovAlpin și este la a 4-a ediție. Traseele de MTB au o lungime de 65 km/2300 m respectiv 40 km/1500 m, nu sunt foarte tehnice și traversează crestele montane domoale și pădurile pictate în culorile toamnei. Concursul va avea loc pe 14-16 octombrie, ziua de 15 fiind rezervată trail running-ului iar cea de 16 MTB-ului. Vă puteți înscrie pe pagina competiției. Sursa: Freerider
  24. Organizatorii evenimentului Transfier, concurs pe distanța half-ironman desfășurat pe zona de sud a Transfăgărășanului, aduc cicliștilor o mare bucurie: prima cursă de amatori organizată pe cea mai frumoasă șosea din România! Anul acesta, pe 17 septembrie, pe lângă cursa de triatlon se va organiza și una de ciclism pe distanța de 45 km, cu final la Bâlea Lac, cu TRAFICUL ÎNCHIS!!! Iată ce ne comunică organizatorii pe pagina lor de Facebook: Transfier – cel mai greu, cel mai frumos… Partea “frumoasa” e greu de definit de unde vine. De la inotul in Vidraru, de la traseul de bicicleta, de la alergare, de la oameni, suporteri sau povesti. Sau amintirile ramase? – am vazut cateva “memories” facebook style share-uite ca s-o zic pe romaneste… Partea “grea” e mai simplu de definit. Vine de la bicicleta. Cireasa de pe tort a acestui eveniment vine din faptul ca ai sansa de a pedala pe Transfagarasan fara trafic. Este o ocazie unica in an cand un amator poate beneficia de un asa tratament. Si nu o face sperand sa ia KOM pe Strava ci pentru a-si testa limitele fizice si mentale. Noutatea anul acesta este ca am decis sa introducem si o cursa de bicicleta pentru non-triatlonisti. Intentionat nu am numit-o “concurs” ci i-am spus “cursa”. Am gandit-o mai degraba ca pe o cursa populara la care sa se inscrie oricine isi doreste sa profite de faptul ca Transfagarasan este inchis. Va fi o tura deschisa tuturor tipurilor de bicicleta, o cursa dedicata amatorilor dornici de miscare. Nu trebuie sa ajungi in varf, fiecare poate urca pana unde-l tin picioarele sau pana la prima terasa cu bere rece. Este o tura pentru sotiile concurentilor de la triathlon, pentru suporteri si prieteni. Noi vom asigura partea de infrastructura si voie buna (siguranta, lichide pe parcurs, un cip de cronometrare pentru statistici, poze si alte amintiri frumoase). Cursa va fi deschisa si ciclistilor dornici de a-si masura fortele pe o catarare de categorie speciala. Vom avea si un castigator acolo sus la Balea, acela va ridica trofeul de King of Transfagarasan sau mai simplu KOT. I-am spus KOT pentru a nu se confunda cu KOM, titlu ce l-as putea avea si pedaland pe dealulul Mitropoliei. KOT se va acorda doar sus la doua mii de metrii in weekendul Transfier. Mai multe detalii pe site-ul Transfier. Sursa: Freerider
  25. Nu-mi găsesc locul în șaua bicicletei, mâinile le țin pe ghidon sau mai bine spus ghidonul îmi sprijină mâinile, când mai strâns când mai relaxat în încercarea de a reduce orice efort inutil, orice risipă de energie care nu mă propulsează înainte. Privirea e fixată de mult timp undeva jos, la câțiva metri în fața roții. Transpirația curge în șuvoaie, de pe față pe ciclocomputer și pe cadru. Nu mă sufoc, însă corpul urlă din toți porii și îmi zice să o las măcar cu un procent mai moale. Vocea rațiunii, oricare ar fi ea, e suprimată frecvent și acoperită de altceva. Ce anume o suprimă? Nici eu nu știu. Mă aflu undeva sub Punta d’Albiolo, un vârf oarecare în marea de piscuri cu toate formele care mă înconjoară. Trebuie să urc drumul ăsta cât de repede pot, ba chiar mai repede decât pot. Undeva în față un tip înalt și mai blond se tot întoarce și-mi aruncă cuvinte grele. “Come on, harder, keep pedaling, don’t rest” se aude din gura lui. Transpirația îi pictează echipamentul cu o dâră albă. Îmi vine să rup o bucată de stâncă din marginea versantului și să i-o arunc pe schimbător. In realitate e mult mai abruptOmul ăsta de strigă o dată la 20 de secunde e coechipierul meu. Sunt în Bike Transalp și în ultimele 5 zile mi-am suprimat rațiunea, dar acum mă aflu la limita limitei. În mod normal aș las-o mai încet și mi-aș băga pixul în treaba asta, dar acum e altceva. Nebunul ăsta nu mă lasă în pace deloc, iar eu nu’s obișnuit cu ritmul ăsta, nu sunt antrenat mental pentru a scoate tot din corpul ăsta șubred. Dincolo de a împărți același număr de start și de a-l lua în glumă făcând aluzie la vârsta lui, suntem mai mult decât simpli coechipieri. Chiar dacă nu suferă nici pe departe ca mine, e prietenul meu. Însă chiar și așa e prea mult. Cățărarea nu se termină, în subconștient simt că mai am de pedalat cel puțin 400 de metri diferență de nivel până la o oarecare fereastră unde o pot lăsa doar puțin mai moale, înainte de a mă încumeta pe o altă urcare interminabilă urmată de o potecă riscantă pe care trebuie să gestionez oboseala, bicicleta, rezultatul, sănătatea și pasiunea. Până acolo mai este mult, prea mult. Cum am ajuns aici veți afla la momentul potrivit, însă până atunci să începem cu începutul… Undeva la sfârșitul lunii noiembrie 2015 încep să nu mai găsesc răspunsuri convingătoare pentru unele din întrebările care mă încearcă frecvent. 2016? Aceeași abordare ca până acum, însă din nou aceleași concursuri, aceeași oameni, aceleași povești interminabil de plictisitoare, același sistem în care mă plimbasem și plictisisem în anul 2015? Motivația din punct de vedere competițional e la cote minime și cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât răspunsurile sunt din ce în ce mai categorice. În sus nu prea am unde să evoluez, iar la un calcul simplu sau la unul complex, rezultatul va fi același. Dacă merită sau nu depinde de fiecare în parte, de sistemul lui, de viziunea lui. Obiectiv? Nu există obiectiv, există doar subiectiv și atât. Restul e o iluzie. Îi scriu la Wouter pe Skype și-l întreb dacă are chef să participe la încă un Transalp cu mine. Îmi zice direct în stilul său caracteristic: Really? Transasfalt? Eu îi răspund afirmativ la fel de direct. După 5 minute le scriu celor de la Bike și după mai multe parlamentări obținem ok-ul. Aveam un Transalp în 2016 și era suficient cât să țină motivația într-o priză, ce-i drept de putere scăzută, dar în priză. Derulăm în față până în iulie 2016. E vineri și împreună cu Iulia pornim spre Budapesta. Urma să ne petrecem noaptea la Wouter și să plecăm sâmbătă dimineață spre Imst, locul de start al ediției de anul acesta. Pentru că nu mă știu grăbi și pentru că sunt mai balcanic decât e cazul, ajungem cu întârziere la race office-ul din Imst. Sunasem cu câteva ore înainte iar cei din organizare mi-au zis să revin cu un telefon în jurul orei limită pentru ridicarea pachetului. Zis și făcut. Ca norocul ajungem numai cu 40 de minute întârziere, undeva la 8 fără 20 seara la race office. Totul decurge nemțește și în scurt timp avem pachetul de start la noi și toate documentele necesare. Tipa de la înscriere e foarte relaxată și nu pare să aștepte după noi, cu toate că nu mai văzusem alte pachete neridicate. Alles super!În relatarea mea nu voi intra în logistica cursei deoarece tipic pentru noi aceasta era un mic haos de înșiruiri, unele utile altele complet inutile. Prima noutate, în prima zi e pasta party-ul. Aveam un tichet în mână cu care puteam merge în orice restaurant din Imst și puteam comanda un anumit meniu. Deoarece ajungem târziu, meniul se terminase însă cei de la Restaurant ne lasă fără nicio reținere să comandăm altceva într-o limită de preț destul de încăpătoare. Fain așa! O idee ingenioasă din partea organizatorilor care asigură o experiență mai personală pentru fiecare participant. Mâncăm și plecăm, fiecare în drumul său, dar cu aceeași mașină. MâncareWouter rezervase camp-ul din Transalp, iar eu nedorind să joc în continuarea filmului -Indiana Jones în căutarea șlapului pierdut într-un râu de munte lângă San Martino după furtună – , am rezervat cazări în proximitatea fiecărei localități de start. Ce-i drept, unele mai departe. Cu Wouter parcat în sala de sport ne ducem la camping-ul din Haiming, acolo unde un englez ne primește călduros la ora târzie și ne arată căbănuța de lemn în care urma să dormim. Noapte trece repede, iar frigul parcă-mi intrase în oase și se culcase acolo. Nu dormisem prea mult și mă simțeam obosit. Drumul destul de lung făcut cu o zi înainte, agitația din ultimele săptămâni cu alte proiecte nu asigurau un punct de plecare chiar optim pentru o cursă de 7 zile, dar ce mai contează, oricum aveam să sufăr. După un mic dejun spartan în jurul orei 6 plecăm cu mașina spre startul de la Imst. Ajuns în Imst , îi zăresc din mașină pe Platt, Lakata, Hynek, Huber, Frey, Pernsteiner, Geismayr, Sally Bigham, Ragnoli, Massimo Debertolis, Johnny, etc. Ați prins voi ideea. Eram la un concurs de mtb important la care luau startul cei mai bun rideri la disciplina de mtb maraton. Găsim un loc de parcare fără probleme, organizatorii fiind atenți la a pune startul în zone accesibile și cu locuri de parcare suficiente. Relaxat, poate prea relaxat merg la încălzire și ulterior mă așez în startblock A1 alături de Mr. Cleppe. În jurul nostru, doar sportivi de top și atât. Iulia ne face poze de peste gard iar eu îmi dau repede seama că Wouter nu e în apele lui. “I feel like shit man”, îmi zice el. „I know, you look like shit”, îi zic eu la fel de calm. Pare preocupat și încerc să-l liniștesc. Problemele de sănătate avute în ultima perioadă, de la alergie la astm și forma mai slabă în care îmi zicea că se află îl preocupau vizibil. Îi zic să stea liniștit, n-am niciun obiectiv și știu sigur că peste 2 ore avea să strige la mine să vin mai repede. Indifirent cum avea să fie, urma o aventură unică, într-un cadru spectaculos și într-o atmosferă incredibilă. Ready or not, here we go!Urma să traversăm Alpii, pentru prima dată cu startul din Austria, trecând prin Elveția și ajungând în Italia. Imst, Nauders, Scuol, Livigno, Bormio, Mezzana, Trento și Arco. Creasta principală abordată perpendicular, adică 520km cu 18.000m diferență de nivel. Organizatorii au scurtat traseul, l-au făcut mai tehnic și au scos zonele de asfalt pe cât posibil. Starturile din Germania impuneau un traseu mai lung, mai mult asfalt pentru a ajunge la Alpi. Cu siguranță prea mult asfalt pentru o întrecere de genul ăsta. Lăsând detaliile la o parte, era timpul pentru acțiune. Etapa 1. Imst-Nauders: 90km și 3000m diferență de nivel La 9,00 se dă startul în prima etapă din Bike Transalp 2016, ne așteptau 90 de km și 3000 m diferență de nivel. O etapă grea și rapidă pe care toată lumea avea să meargă puțin mai tare ca în restul zilelor și era destul de important să fii într-un grup bunicel pe porțiunile asfaltate. Încă din start fiecare pornește în ritmul lui, Wouter merge mult timp ridicat din șa și se distanțează în față. De pe urcare realizez că-mi lipsește puterea și încerc să pedalez cât mai econom, fără a pierde contactul cu grupul în care mă aflam. Câteva urcări scurte și porțiuni rapide de pedalare în care mă plasez în roata lui Wouter mă trezesc puțin la realitate. Fără să-mi dau seama exact cum decurg lucrurile consider că ritmul e bunicel însă deodată văd în față prima „problemă”. Cea mai rapidă echipă de la mixt se afla în grupul nostru. Sally Bigham și Ben Thomas dictau ritmul în grupul în care mă aflam. Pff, ce dracu, anul trecut o băteam cu 7-10 minute în fiecare etapă. Nu sunt mai în formă ca anul trecut, dar dincolo de câteva procente mici care poate-mi lipsesc la intensități mai mari, nu mă simt mai slab. Și totuși Sally pedala lângă mine. Mă uit la Wouter, părea că depune efort, dar în stilul său caracteristic. Mă întreabă dacă e ok ritmul ăsta, eu îi confirm și continuăm așa. Pe prima coborâre Wouter trece în fața grupului în care ne aflam și puțin nesigur pe noua bicicletă îi dă bătaie pe forestierele rapide la vale. Bicicleta lui pare instabilă, pierde aderență frecvent iar ieșirile din viraje îmi confirmă că ceva nu era în regulă. Pe o porțiune mai plată Wouter îmi spune că nu e obișnuit cu hardtail-ul și că nici pietrișul fin de pe forestiere nu-i dă prea multă încredere. “No problem man, just stay safe” îi spun eu. Undeva într-un viraj, în lipsa unui marcaj vizibil Wouter o ia drept pe lângă un șopron iar eu îl urmez, undeva la peste 60km/h. Drumul se termină instant și o frână violentă ne salvează de la vreo plonjare artistică printre vaci. Din spate se aude un: „nice navigation my friend”. Era grupul la conducerea căruia ne aflam. Toți o luaseră după noi, vreo 10-15 persoane. Comic. Din primii eram ultimii, așa că nu ne rămâne decât să așteptăm în ritmul celorlalți până ce coborârea avea să se termine. Dacă cineva se întreabă ce căuta Wouter pe un hardtail, atunci răspunsul e simplu și trist. I s-a stricat lock out-ul Fullsprint la bicicleta fullsuspension, iar cei responsabili cu garanția s-au săturat și au zis pas. Fain așa, e ușor să faci profit când o piesă care costă 150 de euro se defectează după 30-40 de ore de utilizare… A doua urcare parcă-mi pică mai bine. Merg mai apăsat decât aș fi făcut-o dacă eram singur și încet depășim câteva echipe. Pe coborâre greșim din nou, iar persoana care trebuia să ne arate poteca în jos nu pare prea deranjată de faptul că am luat-o greșit. Ca norocul ne dăm seama repede și revenim la traseul corect. O potecă rapidă cu niște bolovani mari ascunși după iarba de pe margine ne dă câteva emoții, însă ajungem în siguranță la bază. Urma o porțiune asfaltată pe care treceam pentru scurt timp în Elveția. Aici mergem cu încă o echipă olandeză, Habitat Mtb Team, iar Wouter și liderul echipei olandeze fac cea mai mare parte din munca împotriva vântului. Ies de câteva ori la trenă, dar n-aveam de gând să investesc prea mult efort în prima zi pentru câteva zeci de secunde avans. O pierdusem pe Sally din vizor, iar treaba asta mă cam enerva. Ultima urcare părea o mică denivelare pe profilul etapei, denivelare care în realitate se traducea în peste 500 de metri diferență de nivel. Îmi pierdusem unul dintre bidoane pe coborâre, iar Wouter se uita îngrijorat la mica cantitate de apă pe care o mai aveam. După două Transalp-uri cu Wouter și o grămadă de ture împreună încă nu mi-am dat seama dacă se dă cu bicicleta și bea apă sau în timp ce bea apă se mai dă și cu bicicleta. Greu de zis. Omul ăsta bea tot timpul. Primii 200 de metri din urcare trec repede însă deodată simt o senzație de durere și arsură în stomac. În scurt timp încep să amețesc. „Shit man, something is wrong” îi strig la Wouter. Nici că apuc să zic ceva, aud din față: „you lost all your power, we totally slowed down”. Pulsul creștea, viteaza scădea însă nu era senzația pe care o știam prea bine. Era altceva, îmi era de-a dreptul rău. Echipele din spate încep să ne depășească. Mai aveam cam 100 m diferență de nivel și Wouter se uita la mine îngrijorat. Știam că voia să mă împingă dar îi zisesem să se calmeze. La scurt timp după, ceva mă apucă de foița din buzunar. Era Wouter. „Man, not this shit again. It feels like it was just yesterday”îi zic eu. Erau ultimii metri din ultima urcare a primei zile și Wouter îmi dădea câte un impuls puternic cu mâna la fiecare vârf de rampă. Eram depășiți în continuare și singurul gând era să mă așez pe spate. Eram terminat. Dacă nu era acolo, sigur mă opream. Greșisem undeva și dacă în 99 la sută din cazuri îmi dau seama rapid că nu m-am alimentat corect în timpul efortului, în cazul de față omisesem ceva. Eram clar obosit și nu datorită efortului din cursă, dar nu mă așteptam să-mi „pice pianul” așa. Ciudat, foarte ciudat. Urcarea se termină și începem coborârea, însă nu prea mai eram prezent. Ultimul km a fost infernal. De abia urc mica pantă din fața porții de finiș și trec linia de sosire fără prea multe gânduri. Trec de punctul de rehidratare și mă arunc direct în pernele de la P. Jentschura. Mi-e rău și nu pot să beau apă, să mânânc sau să fac orice altceva. Cred că stau nemișcat vreo 20 de minute. Wouter vine cu un pepene la mine. Îi zic să mă lase în pace că văd dublu. Prima zi în Transalp? Nu mă interesa nimic, nici concursul, nici peisajul, nici oamenii, nici bicicleta, nimic. După vreo 30 de minute de stat acolo îmi revin brusc. În termen de 2 minute sunt în picioare și mă simt chiar bine. Mă uit în jur, între timp mi se alăturaseră alți concurenți, la fel de prăjiți de soartă pe pernele respective. Singurul gând îmi stătea la mâncare. Plec direct la punctul de alimentare și încep să mânânc cam tot ce îmi părea decent la ora aia. Un scurt rulaj pe asfalt cu Wouter și Camil și merg la culcare în cazarea aflată la 1 km de locul de finiș. Prima zi în Transalp? Sally și Ben ne dăduseră vreo 2-3 minute. Plecasem relaxat în concurs și totul mergea bine până pe ultima urcare. Acolo o greșeală anterioară s-a manifestat. Cu siguranță nu băusem lichide suficiente. Și dacă asta nu e o problemă într-un concurs unde poți să abordez și mai lejer anumite secțiuni, aici mergeam tot timpul aproape de maximul meu, iar motorașul avea nevoie de combustibil și lichid de răcire. Seara plec cu Iulia la Pasta Party, Wouter așteptându-ne deja la locul cu pricina. Dar surpriză! Pasta party-ul nu avea să fie într-un cort la temperaturi de seră. Nu. Organizatorii au fost foarte inventivi și au organizat premierea, pasta party-ul și briefing-ul la stația de sus a gondolei. Așa că hopa sus în gondola de la Nauders. Wouter, Camille, Julien și cu mineSus o porție sănătoasă de paste ne aștepta într-un restaurant cu peisaje care te făceau să lași furculița jos. Știam zona din timpul iernii atunci când am mai fost la schi acolo, însă acum avea totul alt farmec. Un plus categoric la secțiunea spectacol pentru organizatori! Finalul primei zile? Poziția 23 la categorie și 27 în clasamentul general. Pierdusem cam 6-7 poziții în ultimele 20 de minute ale primei etape. Etapa a 2-a. Nauders (Austria)-Scuol (Elveția): 56km și 2200m diferență de nivel Soarele lumina cerul albastru în dimineața celei de-a doua etape. Era ora 6:00 și luam micul dejun uitându-mă la roadbook-ul etapei. Dormisem bine și mă simțeam mai proaspăt decât înaintea primei etape. Foarte ciudat, nu mă durea nimic și abia așteptam să pedalez. O scurtă încălzire cu Wouter și ne aflam din nou la start. De data asta în blocul A2. Dacă vrei să pornești din roata lui Lakata și să te încălzești până în ultimele 10 minute înainte de start atunci trebuie să fii în top 15 și implicit în blocul A1. Startul se dă la ora 9:00 și lent, prea lent plecăm pe străzile înguste și abrupte ale Naudersului. Urma o etapă relativ scurtă care avea să ne ducă prin Austria, Italia și Elveția. Peisaje? Vă dați seama. Odată scăpat de start ne dăm seama că suntem cu mult în urma grupului fruntaș și că trebuia să accelerăm pentru a ajunge cât mai aproape. Zis și făcut. De data asta o depășim pe Sally și puțin mai liniștit abordez prima urcare. Mă simt bine și recuperăm tot mai multe poziții. Fac o oprire neprevăzută deoarece mi se destrânsese un șurub și trebuia să-l strâng la loc. În vârful primei urcări ne aflăm într-un grup cu echipele de ieri. Sunt foarte atent la ce mânânc și ce beau. Beau în prostie. Termin două bidoane mari de pe prima urcare. Începea prima coborâre a zilei și pedalam într-un cadru spectaculos la granița dintre Austria și Italia. Poteca naturală, ritmul ridicat și cadrele spectaculoase compuse din lacul Resia și în fundal vârful Ortler (3905m) îți ridicau părul pe spate. Așteptam trail-urile promise, știind că azi vom avea parte de câteva secțiuni bune, iar zona asta era foarte promițătoare. Lacul Resia și vârful Ortler (3905m) De-a lungul fostei granițe dintre Austria și ItaliaPe coborâre reușim să depășim 2 echipe, destul de riscant, dar deja mă obișnuisem cu ideea. Începea secțiunea de enduro. Wouter intră primul iar eu rămân blocat în spatele echipei olandeze. Ultimul băiat îmi face loc așa că pot coborî relativ liniștit în ritmul meu. Wouter se distanțează în față. Începea să se obișnuească cu hardtail-ul iar prioritatea mea era să parcurg totul pe bicicletă, înainte de a încerca să merg mai repede pe anumite zone. Poteca se termină repede. Prea repede. Erau multe variante tehnice de coborâre însă organizatorii nu le-au introdus în traseu deoarece aparent erau prea dificile pentru a doua etapă. Păcat, preferam să fac push bike în alergare pe poteci tehnice decât să merg cu peste 80km/h pe drumuri forestiere cu viraje expuse. La baza coborâri însă Wouter strigă ceva și se oprește pe margine. Am făcut pană îmi zice el. Încerca să umfle roata în speranța că lichidul va sigila gaura. Îmi zice să pornesc înainte deoarece era o zonă plată de asfalt. Mă conformez și în scurt timp mă urmează și el. Pornim împreună pe a doua urcare însă cauciucul scapă din nou aer. Wouter se oprește și umflă roata pentru câteva secunde. Mă simt bine și spre deosebire de ieri simt că am forță în picioare. Pe la mijlocul urcării ne depășește prima echipă de la Masters, Massimo Debertolis – fost campion mondial de maraton și Andreas Laner. Stau puțin in roata lor, dar ritmul e prea ridicat pentru etapa a doua. Cei doi se distanțează și în curând ne vedem nevoiți să oprim la punctul de alimentare. Wouter umflă roata cu o pompă mare de data asta iar eu umplu bidoanele. Mă simt bine în condițiile date și știu că urma o coborâre destul de tehincă. Dar șoc și groază! Din spate vine săgeata portocalie(tricoul de lider de la mixt avea culoarea portocalie)… Sally Bigham și Ben Thomas ne ajunseseră. Mă uit la Wouter, el se uită la mine. Nu pot să cred. Știu sigur că mergeam bine chiar și cu probleme avute, dar uită că Sally e pe noi, din nou. Pedalăm din forță pe zona vălurită și la începutul coborârii o ajungem pe Sally. Încă o echipă era blocată după ea. Wouter își face loc în stânga ei. Încerc să trec prin dreapta însă Sally nu pare prea impresionată. Tipa merge bine în sus dar în jos e altă poveste. E mult mai lentă decât noi. O rog de câteva ori să se tragă și în momentul în care văd ca ezită la o coborâre o depășesc destul de riscant pe partea dreapta. Redresez problema înainte de a deveni gravă și-l ajung pe Wouter. Împreună mergem chiar bine în jos, fără greșeli și destul de rapid pe unele zone. Urma o porțiune de 15 km, în ușoară urcare și speram să ajungem un grup mai puternic. Tragem tare dar la orizont nu se arată nimeni. Wouter îmi zice că e ok dacă ne ajunge cineva din spate, n-are rost să mergem singuri pe zona asta. Cu toate astea mergem cu schimb de trenă. Mă simt bine așă că putem împărți munca. În condițiile astea ținem un ritm bunicel și în curând ajungem pe străzile pavate din Scuol. Un orășel mic, spectaculos, într-un peisaj superb. Un ultim viraj la dreapta și traversăm un pod lung și îngust de lemn, peste o vale adâncă cu un râu albastru deschis și cu munții înalți în prim plan. Good job! Terminăm etapa pe poziția 17 și recuperăm puțin după dezastrul de ieri. Mă simt bine la final și încerc să accelerez procesul de recuperare știind destul de bine ce-mi trebuie și ce nu. Bikewash, niște ovăz cu apă și niște cereale speciale făcute de P. Jentschura, unul dintre sponsorii principali ai evenimentului. Dacă terminai în prima parte a clasamentului putea cere chiar două, trei porții, nu se supăra nimeni. Mâncarea de la final era variată, de la prăjituri uscate la cele cremoase cu afine, sandwich-uri, biscuiți, fructe, o grămadă de lichide, cam tot ce ți-ai putea dori. Un rulaj scurt pe ceva ce părea un drum vechi în preajma orășelului și ne întâlnim cu Iulia. Împreună mergem ca turiștii să bem o bere fără alcool la umbră, pe una dintre cărările abrupte ale orașului, acolo de unde admirăm priveliștea parcă ireală. Pro riderii deja probabil se odihneau de 2 ore, iar wannabe-pro-riderii din spatele nostru era probabil la masaj. E bine așa! Urma etapa cu numărul trei și efortul trebuia să fie încă suficient de dozat. Un concurs de șapte zile începe undeva după a 3-a etapă. Teoretic! Practic mergeam tare după Wouter însă mult mai relaxat ca anul trecut, știind oarecum la ce să mă aștept. Nu eram prea rapid în contextul sportivilor de aici, dar lucrasem mai mult la rezistență, iar asta speram să se vadă mai târziu. În afara concursului profitam de fiecare ocazie de relaxare. Eram într-una dintre cele mai frumoase zone montane din Europa, într-un concurs de mountain biking, cu un coechipier mai rapid decât mine, mai experimentat dar cu un caracter care se îmbina perfect cu caracterul meu. Sau așa îmi place mie să cred. Asta chiar dacă în timpul cursei Wouter se transformă într-o mașinărie care caută fiecare secundă. Cred că acolo suntem cei mai îndepărtați ca și abordare. Eu privesc tot timpul imaginea de ansamblu, mă relaxez excesiv de mult, iar Wouter abordează fiecare metru de parcă ar fi ultimul. Ai zice că nu ne potrivim, dar el știe că mă poate pistona fără să clachez psihic, iar eu chiar dacă nu-mi place, aștept de la el pistonarea respectivă mai tot timpul. Nu doar că o aștept, dar am nevoie de ea. Îmi dau seama că pentru o competiție sunt prea relaxat, iar dacă vrei rezultate atunci psihicul joacă un rol primordial în cazul meu. Aveam în plan să mergem la tură, cum zice el. It’s a holiday. For sure, vacanța se termină în fiecare dimineața la ora 9 și reîncepe undeva după ora 13-14. În alea câteva ore cu siguranță numai vacanță nu era… Sursa: Freerider
×
×
  • Creează O Nouă...