Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'iesiri'.

  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Despre motociclete / pareri si impresii
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Bursa de Motociclete, Scutere, ATV, Echipamente si Accesorii
    • Anunturi cu motociclete, echipamente, piese si accesorii
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii

Categorii

  • Noutăți & Îmbunătățiri

Bloguri

Niciun rezultat de afișat.

Niciun rezultat de afișat.

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Marker Groups

  • Members
  • Biker Friendly

Categorii

  • Motociclete
  • Biciclete

Categories

  • Trasee Motocicleta

Categorii

  • Permis A / A1 / A2

87 rezultate găsite

  1. Arta offroad este o sursă inepuizabilă de distracţie. Nu ai poliţişti pe traseu, nu ai limită de viteză, şi, daca eventual cazi, nu ai colţuri de borduri de care să te loveşti sau maşini în faţa cărora să cazi. Dar acestea nu sunt singurele aspecte prin care condusul offroad se diferenţiază de cel de pe stradă. Chiar dacă te consideri un expert, următoarele sfaturi te vor ajuta să devii mai rapid şi să fii în siguranţă. 1. Reglează maneta ambreiajului să poată fi apăsată cu două degete Această ajustare este foarte importantă pentru a putea apăsa maneta ambreiajului, chiar şi atunci când stai în picioare şi mâinile tale au o poziţie aproape perpendiculară pe ghidon, iar tu poţi folosi doar degetul arătător şi cel mijlociu pentru operarea ambreiajului. 2. În nisip, nămol sau gropi, accelerează şi mută-te mai în spate pe şa Pe drumuri neasfaltate, învaţă să încetineşti pentru siguranţa ta. Pe motociclete grele şi mari, aceasta e cea mai bună abordare. Offroad pe o motocicletă uşoară? De fapt eşti mai stabil când când ai o anumită viteză. Forţa giroscopică (de rotaţie) a roţilor te va ajuta să te menţii în poziţie verticală, iar momentul forţei te va ajuta să te deplasezi pe (sau prin) suprafeţele greu accesibile, cum ar fi un strat gros de nisip. Mutarea greutăţii în spate poate avea ca efect: -adăugarea tracţiunii pe roata din spate, în cazul în care puterea este aplicată; -partea din faţă a motocicletei devine mai uşoară şi permite trecerea peste respectivele obstacole. 3. Dacă există ceva ce consideri că este necesar să ai la tine, atunci ia-l În general când pleci într-o călătorie offroad, nu te gândeşti că cel mai util lucru îţi va fi un telefon mobil. Şi bine faci. Pe traseu poţi întâlni impedimente cum ar fi pietrele şi copacii, pe care dacă le loveşti îţi pot deteriora motocicleta. Deci trebuie să fii pregătit cu diverse scule, piese şi cunoştinţe, pentru a putea efectua reparaţii generale, de exemplu cazul în care ai pană de cauciuc. Vei folosi probabil mai mult combustibil decât ţi-ai putea imagina, aşa să iei câţiva litri de rezervă la tine nu poate fi niciodată o idee rea. Toate aceste lucruri par evidente, dar ai fi surprins de câte ori vezi motociclişti opriţi pe traseu pentru că nu o cheie sau pentru că au nevoie de un litru de combustibil. 4. Pentru a vira, împinge motocicleta în jos Acest lucru nu va fi aşa uşor de intuit dacă eşti obişnuit să conduci pe stradă. În offroad, unghiul de înclinare este prietenul tău. Ca să virezi, trebuie să împingi motocicleta în jos pe cât posibil de mult, păstrându-ţi corpul în poziţie verticala cât mai în spate pe şa. Acest lucru face cauciucurile de offroad să îşi arate calităţile şi îţi permite să controlezi cu uşurinţă alunecările care fac din offroad o artă atât de distractivă. 5. Stai departe de frâna faţă la virări Condusul motocicletei offroad este complet diferit faţă de condusul motocicletei unde există aderenţă perfectă (pe stradă). Frâna din faţă a unei motociclete enduro poate fi folosită când mergi în linie dreaptă, dar în curbe e ceva mai periculos. 6. Uită-te unde vrei să mergi, niciun caz unde nu ai vrea să ajungi Acest lucru se aplică şi la condusul pe asfalt. Încearcă să îţi intre în reflex să întorci capul unde vrei să se ducă motocicleta, şi nu la vaci, stânci, bolovani, copaci etc., pe care nu ai vrea să le loveşti. Corpul tău va urma traiectoria privirii, iar motocicleta va urma corpul. Practică acest lucru până când îţi devine un obicei. 7. Ridică-te Dacă începi să conduci offroad, poate la început să ţi se pară simplu, dar cei mai mulţi motociclişti „de stradă” sunt surprinşi să afle că stând în picioare pe motocicletă scade centrul de greutate. Greutatea corpului este direcţionată prin picioare şi nu prin şa. Pentru o amortizare mai bună, ridică-te în picioare şi împinge uşor cu genunchii în rezervor, ţinând picioarele un pic îndoite. 8. Greutatea de pe interiorul piciorului Vrei să iei un viraj la dreapta? Apasă în interior cu piciorul drept, în timp ce schimbi greutatea spre exterior, iar acest lucru va ajuta la tracţiune şi la o greutate distribuită uniform pe centrul de greutte al motocicletei. 9. Atunci când mergi în faţa altei motociclete într-un grup Când te urmează o persoană, este este responsabilitatea ta atât să avertizezi persoana din spatele tău cu privire la obstacolele care se apropie, cât şi pentru a te asigura că nu se pierde de grup. Dacă toată lumea din grup urmează această regulă, atunci toate persoanele din grup sunt avertizate de următoarele pericole şi nimeni nu va rămâne în urmă. Chiar dacă eşti penultimul din grup şi eşti nevoit să încetineşti pentru ca ultimul să te prindă din urmă, regula se va aplica şi pentru cel din faţa ta şi aşa mai departe până la primul. Aşa se va păstra tot grupul la un loc şi nimeni nu se va pierde. 10. Semnalează numărul de persoane din grup Vine cineva din sens opus pe un traseu? Este extrem de important să îi spui câte motociclete vin în spatele tău, ca acesta să ştie când poate accelera din nou. Ţine mâna sus şi ridică atâtea degete câte motociclete vin după tine. Ultimul din grup ar trebui să ridice mâna cu pumnul strâns pentru a anunţa că el este ultimul. În acest fel, nu vor exista probleme din cauză că cel care vine din sens opus nu ar şti când să accelereze. Şi toate acestea puse cap la cap se prezintă cam aşa:
  2. Drumuri nou asfaltate la NV de Bucureşti

    Numărul de cursierişti din Bucureşti a crescut exponenţial în ultima vreme şi mulţi dintre ei îşi doresc nişte drumuri cu asfalt bun şi maşini puţine pe care să pedaleze, nefiind toţi amatori de rulat cu camioanele pe drumul naţional. Zona de NV a capitalei este una dintre cele mai liniştite şi civilizate, situată între DN1 şi A1 iar eu prefer să pedalez pe aici. De asemenea, îmi plac drumurile liniştite aşa că mereu sunt în explorare de noi drumuri comunale. Din păcate, o grămadă de drumuri de legătură care ar fi permis închiderea unor bucle au câţiva km de asfalt lipsă. Din fericire, în ultima vreme s-au asfaltat câteva dintre acestea, ultimele dintre ele chiar în această toamnă. Din acest motiv, am considerat că ar fi util să le fac cunoscute şi altora (cel puţin cele pe care le ştiu eu). Pe harta prezentată aici am desenat cu verde închis drumurile asfaltate în ultimii 2-3 ani şi cu verde deschis cele asfaltate la sfârşitul acestui an. De asemenea, am desenat cu roşu drumurile care nu sunt asfaltate dar sunt în stare bună şi cu maro un drum care e pe hartă dar e cam în câmp şi e relativ impracticabil pe ploaie. Drumurile asfaltate sunt următoarele: DC147 Joiţa – Ghionea – drum betonat acum vreo 3 ani, practic inexistent înainte DC146A Săbăreni – Gulia – drum asfaltat de vreo 3 ani, frumos, prin pădure, în sat Gulia e beton cam prost DC146A Gulia – Sămurcaşi – proaspăt asfaltat (cel din poză) DC77A Sămurcaşi – Ciocăneşti – asfaltat în două etape, ultima în toamna asta DC77A Urziceanca şi apoi la dreapta pe DC 156 până în Vizureşti – asfaltat proaspăt, asfalt înapoi până în Ciocăneşti pe DC160. Nu există asfalt în faţă pe DC77A până în Ghimpaţi şi nici pe DC 156 în faţă spre Răcari. Cam asta ar fi, este o zonă frumoasă şi vă invit să o descoperiţi şi singuri dacă aveţi chef! Sursa: Freerider
  3. Circuit de adventure bike în Munţii Buzăului

    România ascunde cu siguranţă multe surprize plăcute acolo unde nu te aştepţi, tot ce trebuie este să mergi şi să le descoperi. Cea mai mare parte dintre turiştii care vizitează Munţii Buzăului au ca destinaţie Vulcanii Noroioşi, un obiectiv turistic ce nu trebuie într-adevăr ratat. Unii ajung şi să vadă flăcările perene ce ies direct din pământ, Focurile Vii. Dar intrând mai profund în inima munţilor, peisajele deosebite şi drumurile care şerpuiesc pe dealuri prin sate uitate de civilizaţie devin fascinante. Iar pentru ciclişti, fascinaţia vine şi de la pantele de peste 20% pe care aceste drumuri judeţene însă momentan neasfaltate le urcă pentru a ajunge la cele mai izolate case. Traseul nostru este un circuit de 100 km şi cam 2500 m diferenţă de nivel care ne duce prin satele uitate de vreme din Masivul Ivăneţu, parte a Munţilor Buzăului. Cam jumătate din traseu este asfalt care nu este de foarte bună calitate, cealalată jumătate include drumuri neasfaltate dar practicabile cu orice maşină. Evident, bicicleta ideală pentru acest traseu este un adventure bike, dar de data aceasta este nevoie să fie echipat cu anvelope de ciclocros cramponate, deoarece pantele foarte mari care trebuie urcate pe drum neasfaltat vor face anvelopele slick să derapeze periculos. Evident, o bicicletă de ciclocros este de asemenea ideală, la fel şi un MTB, dar acesta din urmă va fi mai puţin eficient pe asfalt. Traseul este inaccesibil cu cursiera. Traseul nostru începe din localitatea Berca dar la fel de bine ar putea să înceapă în Săpoca, cu acces dinspre Mărăcineni. Traseul urmează DJ102F care duce şi spre Vulcanii Noroioşi, însă în localitatea Scorţoasa ţinem drumul în stânga spre Chiliile. Drumul este asfaltat până aici şi asfaltul continuă până după Gura Văii, acesta însă dispare la baza unei urcări destul de abrupte de unde trecem pe macadam. După localitatea Câneşti apare o intersecţie mare cu o staţie de autobuz unde în faţă drumul duce la Chiliile. Traseul nostru continuă în stânga peste un pod. Din acest punct începe una dintre urcările mai mari, un drum frumos care şerpuieşte pe dealuri, cu pante ce se apropie uneori de 20%, până în Odăile. Aici regăsim asfaltul pe care îl urmăm într-o superbă coborâre până în Valea Fântânei. Aici, la terminarea asfaltului (atenţie că se termină destul de brusc) virăm dreapta puternic şi începem principala urcare a traseului. Pantele nu sunt mari şi avem chiar şi mici coborâri trecând prin Brăeşti spre Ivăneţu. Aici, în centrul localităţii dăm de o intersecţie. Traseul nostru continuă drept în faţă, dar există şi o variantă puţin mai uşoară dar mai lungă în stânga peste un pod. Ambele ajung în vârf la DJ203K, la o altitudine un pic peste 1000 m. Varianta noastră este foarte provocatoare, cu bucăţi foarte lungi susţinute de peste 20% şi cu maxime în jur de 28-30%, un adevărat regal pentru iubitorii de căţărare adevărată! Din DJ203K urmează o lungă coborâre cu serpentine un pic bolovănoasă. Ar fi bine pentru cei cu ciclocros şi cursiere să mai scadă puţin presiunea din roţi pe bucata asta. Coborârea se termină la Lopătari, unde ne putem opri la magazin pentru o pauză de hidratare şi alimentare. Pentru cei care mai au 2-3 ore la dispoziţie, se poate merge în stânga spre Terca unde puteţi vizita Focurile Vii (pentru a ajunge se urcă pe jos pe deal, coordonatele exacte sunt 45.54587 N, 26.5487 E). Altfel continuăm în dreapta unde după nici 1 km asfaltul revine în peisaj, însă acesta este de o calitatea destul de proastă, cu multe gropi. Înainte de Mânzăleşti, un indicator spre dreapta ne arată drumul spre Chiliile. Tura se poate scurta pe aici, de unde se ajunge tot pe macadam în Chiliile şi apoi în drumul pe care am urcat la început. Noi am continuat de data aceasta (mai mult pentru că venea noaptea) în jos pe asfalt. Drumul devine din ce în ce mai bun, trebuie doar să fim atenţi să nu ratăm intersecţia la dreapta din Săpoca de unde ne vom întoarce prin Pleşcoi (cu sau fără pauză de cârnaţi) până la Berca la locul de pornire. Traseul se poate vedea şi descărca de mai jos. Mulţumim lui Marian Almarichii-Vlad pentru fotografii! Sursa: Freerider
  4. Anul acesta a însemnat printre altele în ciclism explozia pieţei pentru adventure bike, numite de noi cursiere off-road în articolele de prezentare cu noutăţi. Practic orice producător serios a inclus în ofertă un astfel de model. Este vorba practic de nişte cursiere, dar care sunt adaptate pentru a putea fi folosite în condiţii acceptabile şi pe drumuri neasfaltate şi off-road uşor. Adaptările includ de obicei frâne pe disc, spaţiu pentru cauciucuri mai late şi cadre cu geometrie confortabilă şi amortizare bună. Sunt foarte aproape de conceptul de ciclocros, dar sunt ca geometrie mai apropiate de cursierele de anduranţă, concepute pentru trasee lungi şi curse grand fondo. Astfel, în această toamnă, am fost să căutăm câteva trasee perfecte pentru acest tip de biciclete, circuite în mare parte asfaltate dar care mai au şi bucăţi de drum forestier sau chiar mici porţiuni de trail. În principiu, părţile off-road nu ocupă mai mult de jumătate din distanţă iar în articol o să precizăm clar ce fel de anvelope ar fi necesare pentru traseul respectiv şi dacă se poate de cei care nu au un adventure bike sau un ciclocros cu o cursieră sau ar fi de preferat un MTB. Primul traseu este cu startul din Pucioasa, staţiune turistică aflată în judeţul Dâmboviţa, destul de aproape de Târgovişte, pe drumul spre Sinaia, staţiune cunoscută şi pentru organizarea în ultimii doi ani a concursului de succes BikeXpert Alpine Challenge. Traseul nostru este sub formă de circuit şi trece dealurile subcarpatice din Pucioasa până în Breaza, în apropiere de DN1, revenind înapoi pe alt drum. El include şi celebra căţărare de la Sultanu, una dintre cele mai abrupte şosele asfaltate din România, cu o bucată cu pantă constantă de peste 20% şi maxime de 28-30%. Lungimea traseului este de 75 km cu o diferenţă de nivel de aproximativ 1500 m. Aproximativ 90% din traseu este pe asfalt, 8% pe drum neasfaltat şi 2% pe trail. Traseul este practicabil şi cu cursiera, una dintre bucăţile neasfaltate mai dificile fiind evitabilă. Se poate parcurge cu caucicuri de tip slick de 28 mm. Startul este din centrul oraşului Pucioasa, de lângă sensul giratoriu, de unde plecăm direct în urcare în direcţia Bezdead-Câmpina. După ce trecem primul deal, destul de scurt, la prima intersecţie mare după ieşire din oraş virăm spre dreapta în direcţia Valea Lungă. De aici, începe o urcare de dificultate medie şi apoi o coborâre frumoasă până în Şuviţa. Aici vom întâlni o intersecţie în care drumul principal virează spre dreapta, noi continuând spre Vârfuri cu o superbă urcare cu pante de 8-10%. De aici începe o buclă care revine la şosea în Moşia Mică. Pentru simplificarea sau scurtarea turei se poate sări peste această buclă, dar e păcat. Bucla include şi off-road, deci cei cu cursiere pot să o evite, dar noi recomandăm să facă urcarea superbă şi să se întoarcă înapoi pe acelaşi drum. De la capătul asfaltului, coborâm un drum destul de prost cam 100 m după care trecem un mic deal pe un single-trail de maxim 1 km. Destul de repede ajungem într-un drum forestier care în câţiva km ne scoate înapoi în asfalt. Continuăm in stânga pe asfalt până în Valea Lungă unde în intersecţia mare unde drumul se termină virăm stânga şi apoi după încă câţiva km, la intrarea în localitatea Sultanu, virăm dreapta spre Câmpina. De aici începe căţărarea de la Sultanu, care este destul de lejeră la început, incluzând chiar câteva secţiuni de coborâre, dar pe final are ultimii 2 km foarte abrupţi, cu pante de până la 28-30%. Din vârf, coborâm în Proviţa de Sus, apoi spre Proviţa de Jos şi ţinem drumul care mai trece un mic deal spre Poiana Câmpina. Odată ajunşi jos, virăm stânga spre Breaza iar din centrul localităţii virăm iar stânga spre Adunaţi – Bezdead – Pucioasa. Drumul include două urcări, una mai uşoară din Breaza şi una mai grea din Adunaţi. După trecerea în Dâmboviţa sunt 3 km de drum neasfaltat care nu poate fi evitat, dar care se poate parcurge cu atenţie şi cu o cursieră normală. Drumul continua din Bezdead în coborâre uşoară şi se termină cu acelaşi deal mic cu care am început tura, în Pucioasa. Sursa: Freerider
  5. Bike Resort Sinaia anunţă inaugurarea unui nou traseu de bicicletă pentru începători. Alături de Happy Bear Trail (dificil) şi Old School Trail (mediu), Easy Breezy Trail este un traseu cu o lungime de 1,5 km destinat începătorilor. Traseul conține două urcări scurte, traversează un pârâu și trei poieni. Potrivit Bike Resort Sinaia acest traseu este „ușor de parcurs, pitoresc și relaxant. Easy Breezy poate fi alegerea potrivită pentru copii și începători”. Pentru a ajunge pe acest traseu trebuie luată telegondola din Sinaia şi coborât la Cota 1400. De aici se porneşte pe drumul forestier spre Schitul Sfânta Ana, iar la prima intersecţie cu drumul asfaltat care coboară în Sinaia vom intra pe noua Easy Breezy Trail. Sursa: Freerider
  6. Croaţia este una dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ şi destinaţii pentru a călători cu motocicleta. Drumuri bune, peisaje superbe, oameni amabili, tot ce ai nevoie. Priviţi aceşti motociclişti şi ale lor Kawasaki ZZR 1400. Hai că mai e puţin până la vară!
  7. Traseu – Câmpina, Comarnic, Şotrile

    Traseul de faţă este complet asfaltat aşadar potrivit pentru cursiere. Este un traseu excelent, majoritatea pe drumuri secundare liniştite si bine asfaltate, dar şi cu porţiuni mai „distruse”, un traseu destul de greu recomandat celor cu un antrenament peste medie. Spre exemplu o persoană de 75 kg cu antrenament acceptabil consumă peste 3000 kcal într-un timp de aproape 4 ore. Traseul este caracterizat de o mulţime de căţărări destul de extreme majoritatea cu o rampă de 14%. Cireaşa de pe tort vine spre final când avem urcarea deja cunoscută spre Şotrile, care ne oferă o rampă maximă de 18%! Cu puţin efort mai mare se poate urca absolut totul pe bicicletă. Dacă urcările sunt pieptiş la fel sunt şi coborârile, aşadar este recomandat să vă asiguraţi înainte de a pleca în tură că frânele bicicletelor funcţionează bine, saboţii şi plăcuţele sunt ok, cablurile nu sunt uzate. Le veţi solicita foarte mult. Neapărat de reţinut faptul că de multe ori se coboară în viteză mare pe asfalt bun, pentru ca pe primul viraj să apară gropile şi pietrişul sau nisipul. Aşadar neapărat frânaţi tot timpul din timp mai ales atunci când nu aveţi vizibilitate după viraj! Traseul pleacă din Câmpina şi aproape imediat vom traversa DN-ul pentru a urca pe malul drept al Văii Prahova. Prima urcare serioasă pleacă spre Proviţa de Jos şi durează până la km 4 al traseului. De aici coborâm spre Proviţa de Sus după care continuăm în urcare constantă până la km 18 al traseului în Adunaţi. Aici avem mai mult coborâre, dar şi ceva urcare, traversăm Breaza, până când ajungem înapoi în Valea Prahovei. Ne intersectăm cu DN1 şi facem stânga spre Comarnic. Aici drumul are doar o bandă pe sens şi se circulă foarte relaxat în special când este trafic aglomerat. Din Comarnic ne aşteaptă prima urcare serioasă a zilei din cele 3. Pentru o distanţă de aproape 6 km avem căţărare continuă cu rampă medie de 7% şi maximă de 16%. Se câştigă puţin peste 400 m în aceşti 6 km. Ajungem la altitudinea de 956 m însă aceasta nu este cea mai mare a zilei. De aici coborâm spre Secăria unde ne aşteaptă a 2a urcare a zilei. În aproximativ 3 km vom câştiga în jur de 200 m obţinând o înclinaţie medie de 7% şi maximă de 13%. La km 42 al traseului atingem şi altitudinea maximă a zilei 987 m potrivit Google Earth. Urmează nu mai puţin de 13 km de coborâre pe linii drepte, dar şi serpentine extreme cu pante de peste -16%. Vom pedala de-a lungul lacului de acumulare Paltinu pentru ca la final să coborâm şi serpentinele de lângă baraj. La km 55 al traseului începe căţărarea finala a zilei spre Şotrile. Este cea mai grea în opinia noastră. În aproximativ 3 km câştigăm peste 300 m obţinând o rampă medie de 10% şi maximă de 24% potrivit Google Earth şi sau 18% potrivit Polar Personal Trainer. Pe scurt nu va fi uşor, dar nici imposibil. Este drept că suntem spre finalul zilei şi destul de obosiţi însă mai avem doar aproximativ 12 km până înapoi în Câmpina. Urcarea spre Şotrile ne duce spre Plaiu Câmpinei însă căţărările par că nu se mai termină. După prima vine următoarea şi tot aşa. La km 63 mai avem o căţărare interesantă, dar scurtă. La final nu trebuie să disperăm pentru că peisajul este foarte frumos, iar zona liniştită. Pe ultimii 5 km avem coborâre continua până înapoi în Câmpina. Recomandăm cu căldura acest traseu. Dacă ar fi perfect asfaltat ar fi în top 5 al traseelor de şosea din România rivalizând lejer cu traseele de la deal din vestul Europei atât din punct de vedere al peisajului cât şi al căţărărilor şi al drumurilor cu puţin trafic. De reţinut este totuşi că nu este un traseu uşor. Cuiva cu un antrenament mai slab i-ar putea lua peste 6 ore pentru a-l termina. Statistici traseu Lungime: 72 km Diferenţă de nivel: 1.600 / 1.600 / 2.193 m (polarpersonaltrainer.com / bikemap.com / Google Earth) Timp de parcurgere: 3-6 ore Altitudine maximă: 984 / 986 m (Garmin MapSource / Google Earth) H maxim traseu: km 41,5 Rampă maximă: 18% (polarpersonaltrainer.com) Izvoare: la km 35 plus magazine in fiecare sat Nivel: Greu Sursa: Freerider
  8. Traseu – Urcare şi coborâre la Bârcaciu

    Traseul de azi este unul scurt, dar intens dacă este parcurs în ritm alert. Îţi propunem o urcare până la cabana Bârcaciu din munţii Făgăraş. Ascensiunea se face în mare pe potecă turistică, iar în funcţie de experienţa pe care o ai vei putea pedala mai mult sau mai puţin. În general este destul de dificil întrucât înclinaţia este mare, poteca destul de îngustă, virajele strânse şi de cele mai multe ori sunt pietre şi rădăcini alunecoase. Oricine poate face acest traseu chiar şi aşa tehnic cum este însă mulţi vor împinge bicicleta peste 50%, iar la întoarcere, la vale, nu este exclus ca anumite porţiuni să doreşti să le faci pe lângă bicicletă. Însă coborârea este diferită întrucât se face pe un drum forestiere şi acesta foarte inclinat. Şi la deal şi la vale am obţinut pe ciclocomputer înclinaţii de peste 30%. Traseul nu este lung, în jur de 10 km dus-întors, însa îl recomandăm datorită caracterului său complet montan şi curat. Este bun de făcut dacă oricum erai în zonă şi vremea mai puţin bună nu-ţi permitea să faci un traseu mai lung şi mai greu. Accesul spre cabană se face dinspre Avrig, Sibiu, pedalându-se pe drum asfaltat la început apoi forestier până la cabana Poiana Neamţului alt 706m. De aici se continuă cu drum forestier normal pentru aproximativ 450 m până când facem uşor stânga intrând pe drumul de TAF care este practic poteca spre Bârcaciu însă mult mai abruptă. Urmărim marcajul turistic cruce roşie, iar traseul descris în acest articol este măsurat începând de la Poiana Neamţului, nu Avrig. Pentru încă aproximativ 1 km se poate pedala însă depinde mult de condiţia fizică întrucât rampa este mare. La un moment dat drumul face brusc dreapta, coboară în albia râului şi apoi urcă pe cealaltă parte a versantului. De aici am intrat efectiv pe potecă spre cabană şi de aici pedalatul va mai fi posibil doar ocazional. Toată urcarea, începând de la Poiana Neamţului, are în jur de 5,3 km. Pe traseu te vei intersecta de mai multe ori cu forestierul care coboară dinspre Bârcaciu însă noi continuăm pe potecă pentru a face coborârea pe forestier. Spre finalul urcării, undeva pe la km 4,7, ajungem în golul alpin. De aici poteca nu se prea mai distinge datorita defrişărilor din zonă. Dacă nu mai găsim poteca putem continua ascensiunea pe forestier. Ajunşi la Bârcaciu putem lua o binemeritată pauză. Cabana este tot timpul deschisă şi vei găsi ospitalitate. Poţi servi un ceai fierbinte sau chiar să mănânci dacă este ceva pregătit la bucătărie. Coborârea se face pe drumul forestier de TAF care începe undeva din spatele cabanei. Acesta nu este „your average forest road” fiind extrem de inclinat cu pante care depăşesc şi 30%. În plus suprafaţa este alcătuită în mare parte din pietre mari şi instabile mai greu de parcurs pe bicicletă. Este nevoie de îndemânare destul de mare şi experienţă suficientă pentru a pedala acest traseu tehnic. Coborârea are în jur de 5 km. Nu dispune de marcaj turistic, iar spre final te întrebi puţin dacă nu cumva l-ai rătăcit întrucât acesta merge direct prin albia râului. Traseul de faţă nu este ceva deosebit în sine. Reprezintă doar o mică provocare în cazul în care erai în zonă şi vroiai să faci ceva rapid. Îl recomandăm datorită frumuseţii naturii prin care te poartă. Statistici traseu Lungime: 10 km Diferenţă de nivel: 854 m (Google Earth) Timp de parcurgere: 2:30 ore urcare, 40 minute coborâre Altitudine maximă: 1550 m (Cabana Bârcaciu) H maxim traseu: km 5,3 (Cabana Bârcaciu) Rampă medie / maximă: 18 % / 31 % (Google Earth) Izvoare: Nu. Doar la cabanele Poiana Neamţului şi Bârcaciu Nivel: Greu Download track şi puncte de interes Sursa: Freerider
  9. Tură Beliş – Fântânele

    De la Paul Moca primim un nou film cu o tură în regiunea Beliş pe care îl puteţi urmări în filmul de mai jos. Această tură este făcută ca un circuit. Întrucât pe hartă nu sunt foarte multe drumuri sau cărări în zonă, Paul a pedalat 57 km de la Beliş spre Măgura Calatele către Doda Pilii pe drumul de Răchiţele, de aici mergând spre Dealu Botii – Bălceşti – Beliş. Traseul GPS poate fi descărcat de aici. Sursa: Freerider
  10. Traseu – Drumul Sării, Țara Șecașelor

    Traseul acestui weekend este oferit de Asociația Tură în Natură Sibiu care se ocupă de promovarea unui stil de viaţă sănătos pentru această regiune geografică. Pentru parcurgerea acestui traseu bicicliștii vor pleca din Piața Mică Sibiu, din fața Casei Artelor (lângă Podul Minciunilor) și vor pedala pe vechiul ”Drum al Sării” ce urma ruta Ocna Sibiului – Rusciori – Mag – Amnaș – Apoldu de Jos de unde se îndreptau spre Sebeș și mai apoi spre Alba-Iulia. Traseul nostru va părăsi această rută la Apoldu de Jos de unde ne vom îndrepta spre Ludoș pentru a urma un alt ”drum al sării” utilizat în evul mediu și în perioada habsburgică de cărăuşii cu care trase de boi, pe ruta Ocna Sibiului – Topârcea – Ludoş – Sângătin şi până la Vinţu de Jos, de unde sarea era preluată de către plutaşii de pe Mureş. Traseul cicloturistic ”Drumul Sării – Țara Secașelor” parcurge zone pitorești din nord-vestul judetului Sibiu, dând bicicliștilor posibilitatea să întâlnească câteva obiective turistice, istorice, culturale sau naturale deosebite printre care bisericile evanghelice din Rusciori și Amnaș, biserica de lemn din Apoldu de Jos, biserica ”Buna Vestire” din Topârcea (monument istoric), biserica fortificată din Ocna Sibiului, clădirea în stil Art-Nouveau a bazei de tratament din Ocna Sibiului sau lacurile sărate din aceeași localitate. Traseul este mediu din punct de vedere al dificultății și are o lungimea de 68 de km și o diferența de nivel de 640 m. Deoarece traseul este în proporție de 45% off road (drumuri de țară, drumuri forestiere) recomandăm utilizarea bicicletelor tip mountain-bike și purtarea căștii de protecție pentru bicicliști. Traseul ”Drumul Sării – Țara Secașelor” este unul dintre cele cinci trasee de cicloturism pe care Asociația Tură în Natură Sibiu le-a marcat în cadrul proiectului ”Sibiu – UnDa Verde pentru Biciclete!” finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Cele 5 trasee de cicloturism, pe care le-am marcat în intervalul 2014 – 2015, însumează peste 250 de kilometri de trasee noi, al căror scop este de a pune în valoare zonele turistice, istorice, culturale și naturale din împrejurimile Sibiului. Route 3,163,772 – powered by www.bikemap.net Pentru marcarea traseului”Drumul Sării – Țara Secașelor” asociaţia primit și sprijinul Consiliului Județean Sibiu cât și a firmei Continental Automotive Sibiu. Firma Continental Automotive Systems este una dintre companiile sibiene care are în desfășurare un program dedicat stimulării deplasării cu bicicleta la serviciu, care funcționează de mai mulți ani. Prin intermediul acestui program kilometri realizați de angajații care vin cu bicicleta la serviciu sunt preschimbați în bani care sunt ulterior donați unei cauze sociale sau de mediu. Anul acesta conducerea firmei a hotărât să doneze Asociației Tură în Natură suma de 1.000 de euro pentru marcarea de trasee de cicloturism. Pentru mai multe detalii despre traseele de cicloturism marcate de Asociația Tură în Natură puteți accesa pagina de internet www.turainnatura.ro sau pe adresa info>at<turainnatura.ro. Statistici traseu: Lungime : 68 km Grad de dificultate : mediu Marcaj: „C”roşu Punct de plecare: Piaţa Mică Sibiu Punct de Sosire: Piaţa Mare (La Fântână) Diferenţă de nivel: 640 m Cea mai mare altitudine: 620 m între Amnaş şi Mag Suprafaţa de rulare: 30 km off road şi 38 km asfaltat Se poate realiza doar cu bicicletă de tip MTB şi TREKKING Download track Sursa: Freerider
  11. Două poteci tehnice la îndemână în Moieciu de Jos

    Fie că vă grăbiţi să ajungeţi acasă şi nu mai aveţi timp de o tură lungă sau dacă aţi terminat tura prea repede şi mai puteţi da ceva până vine seara, dacă sunteţi în căutarea unei ture rapide şi intense de MTB în Moieciu vă propunem două bucle cu două poteci tehnice foarte frumoase, cu o privelişte deosebită asupra Bucegilor şi a văilor şi culmilor peste care se întinde Branul şi Moieciul. Traseul complet are 6.5 km cu 370 m diferenţă de nivel. Tura începe din intersecţia din DN spre satul Peştera. Pentru a ajunge la prima coborâre, se urcă pe drumul comunal spre Măgura până la primele case, sub pilonii de GSM, unde găsim intrarea pe prima potecă, nu foarte evidentă. Poteca şerpuieşte pe iarbă şi printre mesteceni, cu porţiuni tehnice şi abrupte, ieşind înapoi în sat ceva mai jos pe vale. Pentru a doua potecă, urmărim drumul în care am ieşit spre stânga până când acesta trece prin râu pe malul opus. Rămânem pe malul stâng si urcăm pe poteca din stânga, apoi imediat pe valea din dreapta. Urcarea este abruptă şi tehică, cu o porţiune greu de trecut pe bicicletă din cauza unui bolovan. Continuăm până când se deschide un pic valea şi se desparte în două, lângă un izvor. De acolo, cotim dreapta pe poteca ce urcă pe culmea dealului dinspre sat. Odată ajunşi pe culme, continuăm să urcăm pe aceasta câteva sute de metri până la o cruce metalică unde, pe o băncuţă, putem admira din nou peisajul care îţi taie răsuflarea. Poteca de coborâre o prindem luând-o direct în jos pe iarbă, după care o ţinem cât putem de bine. Pantele sunt mari şi sunt cam două garduri de trecut, dotate cu porţi şi pârleaz. Poteca se termină în coastă, foarte îngustă şi tehnică, ajungând jos într-o fâneaţă prin care spre dreapta prindem o potecă ce ne va duce în scurt timp înapoi în DN. Din DN facem dreapta şi intrăm îmediat pe alt drum neasfaltat care este practic cel pe care am venit de la prima buclă şi pe care continuăm până la drumul de Peştera şi la maşină. Atenţie, tura nu este pentru începători, coborârile fiind destul de tehnice. În schimb este perfectă pentru alergare. Sursa: Freerider
  12. Traseu – Drăgăşani, printre vii

    România este plină de locuri speciale unde te poţi plimba pe bicicletă. În turele noastre prin ţară am descoperit o mulţime de zone frumoase şi civilizate unde plăcerea de a pedala se simte la tot pasul. Unul din aceste locuri este regiunea viticolă Drăgăşani unde am parcurs un traseu relativ scurt de 32 km. Este o tură care traversează viile din zonă, traseu destinat tuturor cicliştilor indiferent de condiţia fizică. Totuşi în două locuri această condiţie fizică va fi pusă puţin la încercare. Fiind un traseu în buclă se poate porni de oriunde. Recomandat ar fi chiar din Drăgăşani însă întrucât noi am sosit în zonă din sud, am plecat din satul Ştefăneşti. Recomandăm să faceţi traseul în sensul acelor de ceasornic pentru a beneficia de o coborâre frumoasă pe asfalt de la crama Stirbey până jos în Drăgăşani. Suprafaţa de rulare variază tot timpul de la asfalt la drum de beton, forestier şi potecă de pământ. Însă între localităţi se circulă pe asfalt. De-a lungul traseului se pot vizita mai multe crame printre care Ştirbey şi Avincis. Dacă sunt deschise poţi intra pentru a degusta un vin sau pentru a-l cumpăra. Însă cele mai mari şanse de a face acest lucru le ai dacă te afli într-un grup organizat şi anunţat. Noi am avut noroc şi am fost primiţi la Ştirbey de în ciuda faptului că era aşteptat aici un grup important. Ne-am bucurat de primire şi de scurtul tur al cramei după care am plecat însă nu înainte de a cumpăra şi nişte vin direct de la sursă. Traseul nostru pleacă din Ştefăneşti spre vest pe asfalt cu direcţia Mănăstirea Dobruşa unde ajungem peste aproximativ 6 km. Dacă dorim putem face o scurtă pauză aici pentru a ne odihni şi reculege. Ne întoarcem apoi pe acelaşi drum pentru aproximativ 800 m şi vom face stânga pe o uliţă a satului, în urcare destul de pronunţată pentru aproximativ 900 m. Ajungem în dreptul cramei Avincis unde putem intra dacă dăm telefon de la poartă. Nu am încercat opţiunea asta. De la Avincis avem în jur de 10 km pe care îi parcurgem prin localităţi, pe asfalt. Întâlnim suficiente magazine săteşti de unde pe putem reaproviziona cu apă, energizante sau alimente. La km 17, în localitatea Verdea, vom face dreapta pe o uliţă care se transformă în curând în potecă. Urcăm abrupt însă se poate doar pe lângă bicicletă. De reţinut este faptul că rampa este accentuată, medie de 12%, iar pe ploaie sau imediat după poteca de pământ poate fi greu accesibilă. Partea bună este că avem de urcat în felul ăsta doar în jur de 800m după care ieşim în drum de iarbă apoi de beton. Alternativa acestei poteci de pământ este un drum de căruţă care se desprinde spre dreapta din această potecă pentru a face o buclă mai largă ieşind apoi direct în capul dealului în drumul de iarbă. Nu am luat-o pe aici şi nu ştim în ce stare se afla drumul. Însă pe vreme uscată, sau chiar şi pe ploaie, poate însemna o alternativă bună la un push-bike. Ajunşi în vârful dealului vom face stânga spre crama Ştirbey unde ajungem peste aproximativ 700m. Aici am fost întâmpinaţi de doamna Raluca Bauer care a avut amabilitatea să ne prezinte zona, să ne arate crama şi să ne descrie pe scurt procesul de realizare al vinului. Fiind presaţi de ploaia care se tot învârtea pe lângă noi am plecat destul de repede însă nu înainte de a ne îngreuna rucsacii de bicicletă cu trei sticle de vin. Zona este frumoasă şi chiar romantică cu această cramă în mijlocul viilor şi cu priveliştea Oltului vizibil în vale. De la Crama Ştirbey ţinem culmea dealului până când ajungem la o mică intersecţie unde facem stânga pe asfalt. Un asfalt proaspăt care coboară vertiginos până în Drăgăşani. Trebuie ceva atenţie aici întrucât panta este pronunţată şi se ating viteze foarte mari pe o distanţă foarte scurtă. Până în Drăgăşani avem de parcurs în jur de 2 km. Aici ne vom intersecta cu DN64 unde vom face dreapta (sud) spre Slatina. Traversarea Drăgăşaniului este destul de rapidă, iar după 5,5 km facem dreapta, în satul Zlătărei, părăsind DN-ul. Intrăm pe un drum secundar asfaltat pentru a ne reîntoarce în Ştefăneşti unde vom închide bucla traseului. Deşi traseul nu este lung este recomandat să plecăm la drum cât mai devreme pentru a avea timp să vizităm toate cramele în cazul în care sunt deschise. Mai trebuie ceva atenţie şi la câinii de la crame. Deşi am fost asiguraţi că doar latră, câinii erau destul de convingători aşa că poate pentru mai multă siguranţă este bine ca grupul de biciclişti să fie mai mare. Statistici traseu Lungime: 32 km Diferenţă de nivel: 500 m (Google Earth); 280 m (Bikemap.net) Timp de parcurgere: 2-4 ore Altitudine maximă: 316 m (MapSource Garmin) H maxim traseu: km 20 Rampă medie / maximă: 2,7 % / 19,6 % (Google Earth) Izvoare: la mănăstirea Dobruşa sau în sate la magazine Nivel: uşor Download track şi puncte de interes Sursa: Freerider
  13. Îţi place să mergi offroad? Îţi place să călătoreşti? Ei bine, acestea două pot fi îmbinate foarte uşor şi plăcut. Câţiva motociclişti au făcut un filmuleţ cu plimbările lor offroad prin Mongolia, iar rezultatul este... fantastic. Cred că aş putea să mă uit de zece ori la video, fără să clipesc.
  14. Am inceput ziua destul de tarziu... O noapte lunga a precedat acestui inceput de mini - drumetie. Asadar, pe la ora 5pm a fost plecarea din bucuresti catre campina, apoi barajul de pe Valea Doftanei - apoi drumul peste munte catre Sacele, langa Cheia... apoi Brasov. Aici ne-am oprit peste noapte, maine urmeaza restul turei... Pozele sunt destul de graitoare, am avut parte de noroiala & a lot of fun. k https://vimeo.com/133919732 https://vimeo.com/133919863 Sent from my iPhone using Tapatal
  15. Ca începător, este destul de dificil să ţii pasul cu motocicliştii experimentaţi. Îţi recomandăm să ieşi, pentru început, în cadrul turelor special organizate pentru începători de Asociaţia Moto Începători. La aceste plimbări vei fi însoţit de motociclişti care te vor învăţa ce înseamnă mersul în grup şi mersul în general pe motocicletă, dar şi de alţi începători. Evident, plimbările sunt gratuite. Săptămâna trecută am luat şi eu parte la o plimbare de acest gen. Pentru a mă simţi începătoare, am închiriat o motocicletă de şcoală şi am plecat la drum alături de Diana Porumb, preşedintele Asociaţiei Moto Începători şi alţi motociclişti, în total undeva la 30 de motociclete. Plimbarea a fost scurtă, aproximativ 90 de kilometri dus-întors, dar foarte plăcută. S-a mers regulamentar şi potrivit pentru începători. Unul dintre motociclişti, Ştefan de la BandPro, a făcut chiar şi un filmuleţ pentru a putea vedea cât de frumoasă a fost plimbarea:
  16. Deși multă lume asociază mersul pe motocicletă cu viteza, pentru mine călătoriile pe motor sunt mai apropiate de ideea de "slow travel". Plecăm la drum pe două roţi ca să vedem și să simţim mai bine drumul, ca să simţim vântul în nări, nu ca să ajungem mai repede și să ne îndopăm cu adrenalină. Uite câteva drumuri pe care motocicletele se vor simţi foarte bine. Haleș – Măgura. Drum reasfaltat în ultimii ani, șoseaua ce face legătura între Haleș și Măgura are doar vreo 15 kilometri și este de cele mai multe ori liberă. Acesta trece prin pădure, e virajat și culminează cu Mănăstirea Ciolanu și Tabăra de Sculptură cu același nume, unde îți recomand să faci un popas. Nehoiașu – Varlaam. Mai bine cunoscut drept Gura Teghii, drum dintre DN10 și Varlaam e rupt, din povești, pe cuvântul meu. Și asfaltul e rupt, dar doar atât. Pentru că o bună bucată din acest drum arată ca după bombardament iar mașinile cu garda joasă și motocicletele de viteză nu sunt tocmai în largul lor pe aici, e de preferat să mergi pe aici cu o motocicletă touring sau enduro. Dobrogea. O vară întreagă nu mi-ar ajunge să bat Dobrogea în lung și în lat pe două roţi. Deși multe drumuri din zonă au fost refăcute, în zona de nord încă sunt porţiuni care arată ca după război, un război prin care doar o motocicletă te-ar putea trece. Vălenii de Munte – Săcele. Celebrul drum “pe Cheia”, mai exact zona virajată ce trece pe la poalele masivului Ciucaș, prin Staţiunea Cheia și până la Brașov e faimos printre motocicliști. În weekenduri ai ocazia să vezi pe acolo zeci de grupuri care se bucură de curbele strânse din munţi. Atenţie la tiruri! Transfăgărășan, Transalpina, Transbucegi. Renumitele drumuri care nu necesită nicio descriere se văd foarte diferit de pe motocicletă. Abia după ce am mers pe două roţi am conștientizat câte de multe curbe și serpentine au și am oprit cu ușurință în fiecare punct de belvedere în care am dorit. Valea Doftanei. Drumul dintre Câmpina și Comarnic e de o mie de ori mai interesant dacă nu-l parcurgi pe DN1. Alternativa este pe Valea Doftanei, pe lângă lacul Paltinu. Atenție la bucata de drum dintre Secăria și Comarnic care era de curând în construcție. Valea Sadului. În județul Sibiu, după ce treci de Tălmaciu, Sadu și continui pe firul râului Sadu până aproape de Cindrel, drumul este superb. Șoseaua șerpuiește printre mici sate ori case înșirate pe malul râului, printre munți, căpițe de fân și ciurde de vaci ce pasc liniște pe marginea drumului. Recomandarea TravelGirls: ia-ți cortul cu tine și campează pe malul apei, într-un loc cât mai ferit de drum. Gura Siriului. Între Nehoiu și Brașov, drumul este extraordinar din punct de vedere al priveliștilor și chiar al asfaltului, imediat după ce treci granița dintre județe, spre Covasna. Pe parcurs ai și câteva locuri bune de oprit pentru o gustare ori pentru lenevit la soare. În jurul Bucureștiului. Deși mult timp am ignorat complet împrejurimile Bucureștiului, în ultima vreme am petrecut câteva după amieze bune prin satele din jurul Bucureștiului. Nu rata pădurea Căldărușani, Căciulați, Corbeanca sau drumul spre Adâncata și circuitul moto de acolo (pentru pasionați).
  17. Sătui de praful şi agitaţia din Bucureşti, acum câteva weekenduri, am plecat în Munţii Leaota cu trei biciclete. În total: doi băieţi (Ştefan şi Narcis) şi o fată (eu), toţi motociclişti, dar toţi trei dornici de pedalat şi relaxare în mijlocul liniştii şi aerului curat. Sâmbătă seara am urcat bicicletele în maşină, pe maşină (care cum a putut) şi am plecat din Bucureşti spre Târgovişte, urmând să rămânem acolo peste noapte, iar duminică să plecăm în zori spre Runcu, judeţul Dâmboviţa. Duminică dimineaţa, zis şi făcut. Trezirea la 6, plecarea la 7, iar soarele era prezent şi mai puternic ca niciodată. Am ajuns în Runcu, am dat jos bicicletele şi am pornit pe ele. După doi kilometri, asfaltul s-a terminat şi a început distracţia. Am intrat pe drumul forestier şi am pedalat aproximativ 8 kilometri până la Mănăstirea Runcu (sau cunoscută sub numele de Mănăstirea dintre ziduri printre localnici), pe malul râului, printre copaci... o frumuseţe! De aici, au urmat doar trei kilometri până la cabana Leaota, care, deşi abandonată, încă este o minunăţie a mâinii omului şi un refugiu minunat pentru turiştii pe care îi prinde noaptea ori... ploaia. Şi spun asta pentru că, ce plecare este aia pe munte când nu ai bafta să te prindă ploaia? Ei bine, în aceşti "doar trei kilometri", pe cât de frumoasă era toată priveliştea, pe atât de grea a fost urcarea. Drumul forestier părea că de ceva timp nimeni nu a mai mers pe el cu altceva în afară de picioare sau, cel mult biciclete sau motoare de cross. Apa de la ploi crease şanţuri destul de incomode în pământ, care anul trecut când am fost pe acelaşi traseu erau practic inexistente, frunzele ude aşternute peste tot erau un adevărat săniuş, chiar şi pentru cauciucurile speciale pentru mersul off-road, iar rădăcinile îţi tăiau tot elanul. Din aceste motive, eu şi Narcis am făcut mai mult push-bike (adică am împins la ele 3 kilometri până ni s-a luat), iar Ştefan, crescut în munţi şi obişnuit cu fel şi fel de situaţii de acest gen, a reuşit să urce pe bicicletă. La un moment dat, ajunsese dificil chiar şi să le împingem, încât am făcut cei 3 kilometri în mai mult timp decât cei aproximativ 10 de până atunci. Abia aşteptam să se termine cei 3 kilometri, să ajung la cabana Leaota, să mâncăm ceva şi să ne tragem sufletul pentru jumătate de oră. Şi când să vedem cabana, surpriză. A început o ploaie torenţială, apărută ea ştie de unde. Aşa că, tot răul spre bine, am făcut focul într-o sobă bătrână (care a scos mai puţin fum decât ne aşteptam) pentru a ne încălzi pe noi şi... cele trei conserve pe care le aveam la noi Toată treaba cu mâncatul, odihnitul, strâns după noi şi stins focul nu a durat prea mult, dar ploaia nu se mai oprea. Aşa că obiectivul nostru, de a ajunge pe Vârful Leaota, părea tot mai departe de a putea fi atins. Într-un final, ploaia s-a oprit şi am plecat mai departe, până la un punct pe ele, după care am continuat, din nou, pe lângă. Am mai avut ceva probleme cu "prietenoşii" câini de la o stână şi am ajuns pe Vârful Românescu. Ajungi aici, ne-am hotărât să ne întoarcem, dat fiind faptul că urma să se întunece în câteva ore şi începuse din nou ploaia. De aici, totul a decurs lejer, că doar ştie toată lumea că la coborâre e frumos cu bicicleta. Întorşi la cabana Leaota, ne-am întâlnit şi cu trei motociclişti, călare pe trei enduroaice, veniţi din Bucureşti să exploreze.
  18. Suntem motociclişti, dar puţină mişcare nu strică nimănui. Şi, pentru că tot despre trasee şi despre două roţi vorbim, vreau să împărtăşesc cu voi povestea a patru băieţi care străbat munţii în lung şi-n lat cu bicicleta. S-a accelerat cadenţa pedalatului către începutul zilelor de vară, aşa că băieţii de la ALL4MTB au pornit într-o nouă aventură cu bicicletele. Toată treaba s-a desfăşurat în perioada 22-24 Mai, când cei patru dornici de adrenalină nemotorizată au intrat în meandrele controlului, în condiţii diferite de suprafaţă, gradient şi "spaimă cronică". Prima zi, Vineri: Din Buşteni, s-a urcat până la cota 1400 în Sinaia, o parte din urcare făcându-se pe pârtia dezafectată de bob. Ajunşi sus, Ştefan, Traian, Andrei şi Alin (că despre ei vorbim) au coborât pe traseul de downhill Happy Bear Trail, un traseu foarte tehnic şi dur, dar au rezistat eroic. A doua zi, Sâmbătă: Plecarea s-a făcut dimineaţă, tot din Buşteni, de data aceasta echipa mărindu-se la şapte rideri entuziasmaţi. Au urcat pe Panta Prostului din Valea Cerbului, au ajuns la Dihamul Militar, după care aceştia au coborât până la Cantonamentul Steaua. Până aici totul bine, s-a intrat pe poteca din spatele cantonamentului, iar de aici s-a coborât până în Predeal, urmând să urce din nou pe Pârtia Cocoşul. De la cabana Gârbova (Azuga), tinerii energici au coborât spre oraş, de unde au luat gondola şi au urmat Traseul Verde, Azuga Bike Resort, cu finalizare în DN1. Traseul a fost lung, cu multe tipuri de teren şi obsacole, dar băieţii spun că a meritat. Şi fotografiile spun mai mult decât o mie de cuvinte. A treia zi, Duminică: Duminică dimineaţă, bicicliştii nici nu au făcut bine ochi, că s­-au şi trezit în Zărneşti cu bicicletele urcate pe maşină. Au lăsat instrumentele inutile în urmă (a se citi maşina) şi au urcat spre cabana Curmătura. După un bine meritat prânz, au coborât pe Dunga Galbenă, până la Gura Râului. Traseul nu a fost lipsit de rădăcini, praguri şi, bineînţeles, pietre… multe pietre! De aici probabil şi numele de Piatra Craiului. Ca şi cum nu era suficientă urcare, apoi s-au căţărat din nou, dar de această dată către satul Măgura, de unde au urmat un traseu îngust, printre gospodăriile localnicilor. De aici, aventura s-a încheiat, cei patru curajoşi au plecat spre Bucureşti, dar nu înainte de a-şi promite că se vor întoarce, fie la cursurile de dat cu bicicleta pe munte pe care le organizează pentru cei mai puţin experimentaţi, fie pur şi simplu pentru fericirea sufletului lor. Atenţie! Următorul filmuleţ poate cauza dor de ducă şi dat la pedale!
  19. O mica iesire off road la Manastirea Ciocanul. Am testat noua jucarie si merge fain.
  20. Azi de dimineata vazand ca timpul e frumos, am plecat spre Brusturet. Vreme frumoasa, mobra merge fain. La primul popas, Mateias apare prima (si singura) surpriza neplacuta : am uitat aparatul foto acasa. Asta e, ma apuc sa fac poze cu telefonul. In rest nu au mai aparut alte probleme. Am facut poze la Dambovicioara, si la Brusturet. Plimbare numai buna de destindere. Va rog, scuzati calitatea pozelor, sunt facute cu un telefon.
  21. Hai puturosilor....care va bagati de data asta....cand ? care ? sambata m-ati lasat singur !
  22. iesiri Transbucegi

    Pentru cine nu a fost inca pe Transbucegi, sau drumul care ajunge pana la Piatra Arsa, DJ..., habar nu am, ar fi cazul sa se duca. E un drum foarte frumos pe care nu-l vad sa reziste prea mult timp. Nu sunt un specialist, dar asfaltul e unul negru plin de smoala, care probabil va crapa in scurt timp. Este un traseu accesibil din Bucuresti si se poate face si de cei mai neexperimentati, asa ca mine. Plecare a fost intr-o zi de Vineri, nu a fost foarte de dimineata, dupa o vizita la service pentru una-alta. Putin dupa ora 12 trecusem deja de Ploiesti. A urmat traseul pe DN1 pana in Sinaia, acolo unde am facut stanga spre Targoviste. Traseul asta l-am facut de nenumarate ori cu masina insa abia acum m-am simtit prezent parca, pe drum. Am simtit fiecare viraj prin Posada si fiecare adiere racoroasa ce venea dinspre padure, mirosul de pini si chiar cel de vaci, balega si ce mai iesea din ograda omului. Dupa ce am facut stanga spre Targoviste a inceput si drumul pe care il asteptam, dar pe care mi-as fi dorit sa fie intr-o stare mai buna. Dupa catva km am facut dreapta pe noul drum ce ajunge pana aproape pe cabana Piatra Arsa. Drumul e asa cum ne-am obisnuit in Romania, adica la mai bine de un an de cand a fost dat in folosinta inca nu e terminat. Nu are marcaj peste tot, iar acolo unde chiar conteaza nu are nici parapeti. Adica acolo unde curba este la stanga si ai hau in dreapta, acolo unde poti pierde aderenta spate pe nisip sau altceva, da, acolo nu ai nici parapet, nici macar un copac in care, doamne fereste sa te opresti. Acolo am oprit prima oara sa admir peisajul care era intradevar spectaculo De aici am inceput sa simt ca intradevar am ajuns la munte, si ca druml urca vertiginos iar vremea nu mai seamana deloc cu ce lasasem in Sinaia. Nori, vant si ploaie, nu e tocmai ce imi doream, dar nici nu m-au surprins foarte tare. Aproape ca mi-era frig, insa am simtit cumva ceva placut. Poate ca nu mai fusesem demult la munte, sau chiar daca mai trecusem prin Busteni, nu urcasem mai sus. Dupa ceva serpentine vad un semn ce ma descurajeaza in primul moment, Accesul Interzis, amenda, etc. Fuck ! In fata mea o masina oprita. Soferul se holba de secunde bune la indicator, si ca si mine se uita la drumul ud ce urca si mai sus prin ceata. Gandesc rapid si hotarasc ca ma descurc eu mai sus, daca drumul ar fi infundat, surpat sau cine stie ce, si trec pe langa indicator in purul stil mioritic ca si cand nu ar fi fost acolo. Am sa constat mai tarziu ca nimeni cu tinea cont de el. Dupa catva kilometrii ajung aproape de cabana Piatra Arsa, unde mai nou ciobanii si-au luat veste reflectorizante si iti cer 5 lei pentru parcare .Nu, nu au o platforma betonata in varf de munte, si nici alte facilitati, nici macar asfalt. Parchezi direct pe iarba, imediat dupa ce intrii pe un drum cu pietre. De ce ? pentru ca e pamantul lor cica. Fix unde se termina drumul asfaltat, acolo unde ti-ai lasa masina daca ai vrea sa urci la Babele, sau sa treci mai departe. Opresc un pic in drum si ma gandesc. De dat bani astora, nicicum. Pana la Piatra Arsa mai sunt vreo 3 km de off – road. Plec evident, sa mananc o ciorba calda. M-a plouat si chiar vreau sa stau putin. Cabana Piatra Arsa insa nu mi-a placut. A capatat un aer de bodega scumpa la marginea drumului unde vrei nu vrei intri. Inauntru familii cu copii mici, vreo 3 insi cu rucsacii in spate si vreo 4 fete la un suc. In sala un TV pe Discovery. Da naspa ! Cer un ceai, dar ma prind repede si intreb : e la plic ? de fructe ? DA, imi zice chelnerul. Atunci merci, nu imi mai aduce. Speram sa beau un ceai din plante de la munte, asa cum am tot baut ani de zile cat am strabatut la pas locurile astea, cu un puternic miros de busuioc si ce or mai pune, sau puneau alti cabanieri. Tin minte ca am intrebat odata pe cineva, din ce este ceaiul asta, de e asa bun, si mi-a aratat pajistea si muntele. Da, ok, nu aveau avize sanitare, termen de expirare vizibil afisat si nu iti dadeau bon fiscal Acum astia aveau Lipton de lamaie. Am mancat o ciorba totusi destul de buna, sau mi-era mie foame, am facut cateva poze, si am plecat pe singurul drum existent. La cobarare insa vad indicatorul spre Pestera si zic hai putin si pe aici, chiar daca este destul de tarziu pentru mine. Pe aici drumul este in lucru si este asfaltat partial. Unde nu e asfalt e noroi, pietris si apa. A tot plouat si totul musteste. Zanoaga mi-a placut ca are un camping decent, este chiar pe malul Ialomicioarei, la umbra padurii. Ajungi in camping pe un podet din lemn peste care treci apa, are cateva casute, foisor si putin teren pentru corturi. Mi-ar placea sa vin aici sa stau, poate chiar in vara asta. De aici am plecat catre casa insa mi-am zis sa nu ma intorc pe DN1, si am luat-o prin Targoviste. M-am felicitat pentru alegere, chiar daca treci prin cateva sate de minoritari unde nu ai vrea sa fi obligat sa opresti. Dupa Targoviste m-a mai plouat o repriza, insa cu cat ma apropiam de casa devenea mai cald, si nici urma de nori sau ploaie. Aproape de Buftea m-am oprit pe un drum pustiu sa mananc niste mere. Le-am observat din mers pe marginea drumului si m-am oprit. Acre dar bune. S-a terminat putin dupa ora 19 cand am ajuns obosit acasa, de parca mersesem pe jos. Trip : 350 KM
  23. DE CE? PENTRU CA .... Automobile Bavaria Vă Invită La Bmw Rider Training SI PENTRU CA .... ZILELE PRIETENIEI BERGENBIER 2-3 AUG. BRASOV SI VREME FRUMOASA https://www.facebook.com/cristian.valentin.986 SAU 0737147029 :
  24. Ce faci dupa o zi obositoare la munca? Iesi cu motorul. Asta am facut si eu azi. Dupa ce am iesit de la munca am plecat pana la cabana Voina. Treasee frumoase, baraj, munte .... Din pacate nu am avut aparatul foto cu mine (am plecat in graba). Pozele sunt facute cu telefonul ... asa ca va rog scuzati calitatea:
×