Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'noutati'.

The search index is currently processing. Current results may not be complete.
  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Motocicleta mea
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Bursa de Motociclete, Scutere, ATV, Echipamente si Accesorii
    • Anunturi cu motociclete, echipamente, piese si accesorii
    • Arhiva
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii

Categorii

  • Noutăți & Îmbunătățiri

Bloguri

Niciun rezultat de afișat.

Niciun rezultat de afișat.

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Marker Groups

  • Members
  • Biker Friendly

Categorii

  • Motociclete
  • Biciclete

Categories

  • Trasee Motocicleta

Categorii

  • Permis A / A1 / A2

1.554 rezultate găsite

  1. Pentru cei ce iubesc hardtail-urile de trail extrem, dar apreciază un cadru exclusivist, cu aspect clasic și au bineînțeles și resursele financiare pentru a susține aceste preferințe, noul cadru Klonzo MKII de la Curve Engineering li se va potrivi ca o mănușă. La fel cu restul cadrelor superbe de la Curve, Klonzo este confecționat din titan, material ce oferă o combinație perfectă de rezistență și amortizare pe care alte materiale nu o pot atinge. Acesta este și primul cadru de enduro al producătorului, fiind conceput pentru a fi împerecheat cu o furcă cu cursa de 150-160 mm și cu anvelope de până la 27.5×2.8. Klonzo MKII a fost denumit așa după un trail de lângă Moab, Utah care l-a impresionat pe unul din angajații companiei. A existat și o versiune I a lui Klonzo dar modelul MKII este modificat, cu o geometrie mult mai agresivă. Klonzo MKII e confecționat în întregime din titan 3AL/2.5v iar triunghiul spate folosește tuburi mai groase decât modelele de XC pentru a face față abuzului din enduro. Geometria e complet custom, dar se produc și modele în versiunea standard. Modelul Klonzo standard are unghiul furcii de 66 de grade și cel al tijei de șa de 74 de grade. Cum toate modelele de trail au toptube-ul din ce în ce mai lung, Klonzo e în frunte cu 625 mm pentru mărimea M. Curbura chainstay-urilor este simplă și elegantă și permite montarea anvelopelor late păstrând lungimea chainstay-urilor la doar 422 mm. Standard cadrul vine cu ax spate thru de tip Boost 148 dar la cerere poate fi livrat și cu ax de 142 mm. Cadrul are monobloc filetat BSA și rutare internă pentru tija dropper. Cablurile de schimbător și furtunul frânei spate sunt rutate intern prin toptube, dar pe triunghiul spate sunt rutate extern. Există o prindere de bidon pe downtube. Greutatea anunțată pentru un cadru Klonzo mărimea M este de 2050 g incluzând colierul tijei de șa și axul spate. Prețul este de 1983 USD, având opțiunea geometriei personalizate și a finisajului lucios sau mat. De asemenea clienții pot alege culoarea sticker-elor cu logo-urile, acestea putând fi la cerere imprimate prin sablare. Pentru mai multe informații și de ce nu pentru comenzi puteți vizita pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  2. În weekendul 14-15 octombrie a avut loc la Reșita concursul Metal Enduro. Cu aceeași ocazie s-a încheiat și Cupa Națională Enduro, Metal Enduro fiind a 5a și ultima etapă a Cupei. Sezonul a început în primăvară cu etapa întâi de la Bistrița, desfășurată pe 8 și 9 aprilie. S-a continuat apoi la Oradea cu Thermal Enduro care s-a întâmplat pe 29 și 30 aprilie. Etapa a 3a avut loc în județele Prahova și Brașov, la Ciucaș Enduro între 7 și 9 iulie. Harghita Enduro a fost următoarea etapă, data desfășurării fiind weekendul 9-10 septembrie. Iar a 5a etapă, așa cum spuneam, a fost la Reșița. Alex Delcea la Metal Enduro 2017. Foto Corina DorinaEtapele s-au desfășurat foarte bine în cea mai mare parte, dar am dorit să aflăm cum s-a văzut și din interior. Am cerut o poziție oficială din partea organizatorilor CNE, iar răspunsul a venit de la Tudor Geangălă, președintele ADMR – Asociația pentru Dezvoltarea Mountain Biking-ului din România. Tudor ne-a transmis că o parte din lucrurile propuse pentru 2017 s-au întâmplat întocmai, altele pe jumătate, iar altele deloc. De reținut este că proiectul de organizare a Cupelor se desfășoară pe baza modelului de lucru cooperativ al organizatorului. „Este un mecanism ce necesită timp pentru a funcționa optim, iar noi suntem la început de drum”, spune Tudor. „Ceea ce experimentăm acum este un regim tranzitoriu, mai sunt câțiva pași importanți de făcut până când Cupele Naționale să fie două proiecte ajunse la maturitate. Sunt multe lucruri pe care le putem face mai bine. Unele le-am intuit, altele le-am aflat pe parcurs, iar altele ne au fost aduse la cunoștință sub formă de feedback pe adresa feedback<at>mtbcup.ro. Încurajăm folosirea acestei adrese de email ca mijloc de dialog.” Participanții care au concurat în cadrul Cupei au obținut un număr de puncte în urma fiecărei etape. La final s-a făcut suma punctelor obținute. Un concurent poate obține o clasare foarte bună chiar dacă a absentat de la câteva etape. Este și cazul lui Sorin Parau care nu a participat la etapa 1 și 4, dar care s-a clasat totuși pe locul 2 în CG, mai sus față de Linul Darius Gabriel care a absentat la doar o etapă, a 4a. Câștigător al Cupei Naționale Enduro la categorie Masculin 19+ este Dan Crișan de la Bike Point Racing. El a concurat la toate cele 5 etapele și a strâns un total de 565 puncte. Pe locul 2 s-a clasat Sorin Parau de la Bike House Crew, cu 560 puncte în ciuda absenței de la două etape. Pe trei este Darius Gabriel de la România pe Bicicletă. El a strâns 550 puncte concurând la 4 din 5 etape. Pal Gabor de la RideMore, este ocupantul locului 4. El s-a dat la toate cele 5 etapele și a strâns un 530 puncte. Iar pe cinci s-a clasat Fogarassy Botond de la Bike Point Racing, totalul său fiind de 515 puncte. Podium Masculin Cupa Nationala Enduro 2017. Foto Mato Ioan La categoria Masters 30+, locul 1 este ocupat de Liviu Bota, pe doi este clasat Sorin Văcaru de la Angry Shlongs on Twentynineres, trei este ocupat de Bogdan Stănila, pe patru este Florin Boncuț, iar pe cinci îl regăsim pe Florin Gheorghe de la Kronstadt Cycling. Podium Masters Cupa Nationala Enduro 2017. Foto Mato Ioan La categoria Juniori, cel mai bun a fost Mihai Anitan de la BikePoint Racing. Pe doi s-a poziționat Sebastian Râpea de la NHBike, pe trei Matei Moisil de la PlayBike, locul 4 este ocupat de Ion Munteanu, iar pe cinci îl avem pe Razvan Sacuiu de la NH Bike. Podium Juniori Cupa Nationala Enduro 2017. Foto Mato Ioan La Feminin cea mai bună enduristă pe 2017 este Martina Băieșu. Ea a concurat la 3 din 5 etape și a strâns 600 puncte. Pe locul 2 s-a clasat Lenghel Laura de la România pe Bicicletă, cu 590 puncte. Locul 3 este ocupat de Denisa Anghelina de la NH Bike. În urma celor 4 etape la care a participat a strâns 585 puncte. Locul 4 a fost câștigat de Anamaria Dragotă de la Slană & Blană, cu 580 puncte în timp ce locul 5 i-a revenit lui Patricia Plumbotă. Ea a concurat la 3 din 5 etape și a strâns 460 puncte. Podium Feminin Cupa Nationala Enduro 2017. Foto Mato Ioan Rezultate complete mai jos. Pentru categoriile din cadrul Cupei este de reținut faptul că participanții trebuie să dețină o licență validă FRC. Categoriile pentru care se organizează Cupa sunt: Juniori, Feminin, Masculin 19+ și Masters 30+. Însă traseele de concurs din etapele Cupei Naționale Enduro sunt deschise și amatorilor. Pentru ei există categoria Hobby unde nu este nevoie de licență FRC. Totuși sunt necesare adeverință de la medicul de familie și asigurare de accident valabilă pe perioada evenimentului. În cadrul acestei categorii nu există diferențiere între sexe și vârste, la final realizându-se un singur Clasament General valabil doar pentru etapa respectivă. Sursa: Freerider
  3. Sezonul de ciclism nu s-a încheiat! La început de noiembrie avem un concurs de mtb cross country nou-nouț organizat “la botul calului”, în București. Pe 4 noiembrie organizatorii te așteaptă în Parcul Natural Văcărești, aka Delta dintre Blocuri, la prima ediție a concursului București MTB Race. Concursul va fi de tip XCO, iar traseul cu o lungime 6 km, va fi parcurs de mai multe ori. De la organizator: București MTB Race este un concurs de mountain bike, care iși propune să sprijine un stil de viață sănătos și să promoveze Parcul Natural Văcărești ca spatiu de protecție, educație și recreere în aglomerația Bucureștiului. Mersul cu bicicleta este o activitate permisă și încurajată de regulamentul parcului, organizatorii evenimentului, BikeXpert Racing Team si Asociatia Parcul Natural Vacaresti, asigurându-se că prezența sportivilor în parc va avea impact zero asupra speciilor și habitatelor. Evenimentul vine în întâmpinarea iubitorilor de natură, a cicliștilor amatori și profesioniști ce doresc să-și testeze abilitățile pe două roți, într-un cadru natural de neuitat chiar în mijlocul Bucureștiului. Traseul amenajat în format XCO, are o lungime de aproximativ 6 km și se va parcurge de 7 ori, de către categoriile de varstă 15- 50+ ani și de 1-2 ori de către copii. Acesta va fi marcat pe digul care împrejmuieste parcul și pe potecile principale, in afara zonelor de protecție, astfel incat prezenta cicliștilor sa aiba impact zero asupra ecosistemului. Ciclismul in Parcul Natural Văcărești este o acțiune permisă de regulamentul aprobat de Ministerul Mediului. ELITE: 1000 lei – locul 1 600 lei – locul 2 400 lei – locul 3 300 lei – locul 4 200 lei – locul 5 Masculin/Feminin (15 ani – 50+ ani): 350 lei – locul 1 250 lei – locul 2 150 lei – locul 3 Feminin (15 ani – 50+ ani): 350 lei – locul 1 250 lei – locul 2 150 lei – locul 3 Sursa: Freerider
  4. Anvelopele cu margini maro sunt din ce în ce mai apreciate și devin încet o nouă modă. Maxxis nu a stat deoparte și a adăugat câteva modele în colecție. Pe lângă modelul Rekon+ din prima imagine, pentru bicicletele gravel modelele Rambler și Re-Fuse primesc și ele margini maro, ambele în dimensiunile 700x40C cu carcase Tubeless Ready. Maxxis introduce și o colecție bogată de modele 27.5×2.6 Wide Trail, concepute pentru jante late de 30-35 mm. Acestea primesc indicativul WT și vor fi disponibile cu profilele Ardent Race, Forecaster, Minion DHF și DHR II. Primul model în dimensiunea 29×2.6 WT de la Maxxis este Rekon, în versiunea 3C, Max Terra, EXO, TR. Modelele High Roller II și Aggressor vor fi oferite și ele în versiune Wide Trail dar cu o dimensiune de 29×2.5. Cei ce se decid să meargă pe trend-ul bicicletelor de DH cu roți de 29 pot alege între Minion DHF, DHR II și Shorty, toate în dimensiunea 29×2.5 și Tubeless Ready. Tubeless Ready e o noutate la anvelopele Maxxis de DH, multă lume le folosea în acest mod dar până acum ele nu erau recomandate pentru acest tip de utilizare. Noile modele de anvelope TR DH vor fi disponibile atât în dimensiunea de 27.5 cât și 29 și folosesc o carcasă de 60 TPI dual ply pliabilă. Tehnologia Tubeless Ready ajunge și la BMX cu modelul Torch 20×1.75. Pentru fat bike Maxxis oferă o nouă opțiune, modelul cu ținte Moosetrak, cu o carcasă de 120 TPI și disponibil în dimensiunea 26×4.8. Acesta va fi disponibil de-abia în ianuarie sau februarie, având totuși șanse să mai vadă ceva zăpadă. Mai multe informații aflați pe pagina producătorului. Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  5. După cum am spus în articolul precedent, am fost lângă Odorheiul Secuiesc să vedem noutățile mărcilor importate de KeroBike, în special bicicletele Kross și Haibike, ultimele fiind prezentate în articolul anterior. Kross au fost prezenți de asemenea printr-un reprezentant de vânzări. Marca poloneză nu e încă atât de populară, dar cu siguranță acest lucru se va schimba! După ce au fost leaderi de piață în producția de biciclete în Europa în 2006 (datorită comenzilor onorate pentru Decathlon), acum ei s-au focalizat pe o colecție dezvoltată de proprii ingineri, cea mai mare parte a lor fiind cicliști pasionați. Rezultatele nu au întârziat, bicicletele Kross ajungând pe cele mai înalte podiumuri: Medalia de Argint la Jocurile Olimpice de la Rio și Medalia de Aur la Campionatele Mondiale de XCO 2017, câștgate de ciclistele din echipa Kross, Maja Włoszczowska, respectiv Jolanda Neff. Mai multe informații despre echipă puteți afla de pe pagina acesteia de internet. Momentan Kross produce în jur de 300.000 de biciclete anual, incluzând și marca de biciclete de oraș Le Grand, planurile fiind o dublare în următorii 5 ani. Dintre planurile de viitor putem aminti deschiderea în curând a primei linii de producție de serie mare pentru cadre din carbon în Europa, proiectarea unui cadru de XC full-suspension de nivel de Cupă Mondială și studii intense pentru introducerea Grafen-ului în compoziția cadrelor, material superior carbonului. Am încercat să vă prezentăm cele mai interesante biciclete Kross expuse, începând bineînțeles cu modelul ce a adus aurul mondial anul acesta la Cairn, în Australia: Kross Level TE. Cu un cadru de doar 970 g, acesta e echipat cu transmisie XX1 Eagle, furcă RockShox SID și componente ușoare și de cea mai bună calitate! Kross Level 9.0 este modelul de top de XC din aluminiu și imită grafica modelului TE. Dotările sunt suficiente pentru nivel de competiție de amatori, cu o furcă RockShox Recon și transmisie Shimano XT 2×11. Pe partea de full suspension nu există încă un model de XC dar avem Moon pentru enduro și Soil pentru trail. Soil 3.0 din imagini are cursă de 130 mm cu suspensia lăudată RVS, cadru din aluminiu cu cip de modificare a geometriei, doar 13.6 kg, transmisie Eagle GX, roți DT Swiss R1900, furcă Fox 34 Performance Elite și tijă dropper RockShox. O bicicletă care a atras toate privirile este Pure Trail, un hardtail pentru trail cu cadru din tuburi oțel Raynolds. Cu unghiuri agresive, tijă dropper, furcă cu cursă mare și unghi mic și cu posibilitatea de a monta roți de 29 sau 27.5+, aceasta e gata să atace orice trail nu doar eficient ci și cu eleganță. Oțelul aduce confortul iar detaliile fac diferența… Pe latura cursierelor am remarcat modelul Vento 9.0 cu o greutate de doar 6.75 kg, o echipare completă Shimano Dura-Ace, componente Zipp SL și roți tubeless DT Swiss PR 1600 Dicut cu anvelope Schwalbe Pro One. Marca Le Grand va avea o ofertă bogată de modele de oraș. Nici accesoriile Kross nu vor lipsi: căști, mănuși, echipament, lumini, etc… Toate acestea sunt proiectate de inginerii polonezi, nu sunt alese doar din niște cataloage chinezești. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Maxxis va avea pentru 2018 modele noi pentru dimensiunile moderne: Ikon și Rekon 27.5+, Chronicle 29+, Rekon pe noul standard 27.5×2.6 creat special pentru jante late de 30-35mm dar și modele speciale pentru eBike cum ar fi Re-Volt. CST vin în 2018 cu mai multe modele cu carcasă de top pliabilă. Weldtite vin cu o gamă completă de lubrifianți pentru toate tipurile de utilizare, inclusiv noul TF2 ABS1 Advanced Ceramic Wax, ulei de top comparabil cu orice altă variantă de pe piață. Original este și setul de produse speciale pentru întreținerea eBike-urilor, cu soluții cum ar fi cea de curățat contactele electrice. Bikeforce, marca proprie KeroBike, va avea o gamă îmbunătățită de accesorii. Sigma introduce computere mici cu GPS, ușor de utilizat și ieftine. Thule introduc primul lor portbagaj de plafon ce nu atinge cadrul, cu prindere doar pe roata din față. KMC lansează o gamă de lanțuri speciale pentru eBike dar și un model pentru transmisia 1×12 Eagle, premiat la Taipei. KeroBike speră ca toate aceste noutăți să facă vânzările să crească în continuare și în 2018 prin intermediul dealer-ilor din toată țara. Mai multe informații și produse găsiți pe pagina KeroBike! Sursa: Freerider
  6. Zilele trecute am avut plăcerea de a participa la evenimentul dedicat distribuitorilor organizat de cei de la KeroBike din Odorheiul Secuiesc, eveniment ce a avut loc într-un cadru pitoresc la restaurantul-pensiune Irgo din Sub Cetate, pe drumul ce urcă în stațiunea Mădărași. Cu o organizare demnă de orice marcă străină, lucru remarcat chiar de invitații din partea mărcilor importate, au fost prezentate noutățile în gama 2018 a producătorilor de biciclete Haibike și Kross, dar și a restului de mărci aduse în România de KeroBike: Thule, Maxxis, KMC, Sigma, Wethepeople dar și marca proprie Bikeforce. Odată ajuns în locație, o flotă neobișnuit de mare pentru România de biciclete de la Haibike făceau cu ochiul. Mulți invitați deja își aleseseră una, așa că am tras și eu din rastel un 27.5+ cu cursa de 150 mm. Este vorba de un SDURO Full Seven LT 80, dotat cu furcă Yari și transmisie 2×11, după cum se vede din pozele de mai jos: Haibike este însă o firmă care a luat o decizie radicală de viitor. După ce au devenit cunoscuți cu biciclete de top, cadre din carbon și o echipă de succes în concursurile UCI, au anulat tot și au decis să își concentreze atenția doar domeniului eBike-urilor, în special al celor de munte, eMTB! Astfel, au reușit să ofere o gamă impresionantă de eMTB-uri, de la hardtail până la un model de DH cu cursa de 200 mm! Deci tot ce se vede în poză are un motor electric… Impresionant! Așa ne-am lansat în poate cea mai mare tură de eMTB ce a avut vreodată loc în România, pe un traseu cu bucăți destul de provocatoare din jurul pensiunii. Am mai folosit eMTB-uri dar niciodată unul atât de agresiv și puternic, cu cursa atât de mare și cu anvelope cramponate de 27x5x2.8! Cu o greutate destul de serioasă, pe teren bicicleta mi s-a părut agilă, chiar și în modul de asistență Eco. Am folosit însă și modul Boost pe câteva gâturi extrem de abrupte și nisipoase pe care cu bicicleta de XC am îndoieli că le urcam, nu atât din cauza pantei cât și a aderenței. Nu vreau să insist în scris deoarece v-am povestit experiența în filmul de mai jos: [embedded content] Despre gama 2018 putem spune că urmează o specializare în două mari categorii: SDURO și XDURO, categorii care existau și înainte dar se suprapuneau de multe ori. Ambele categorii vor primi un motor Yamaha sau Bosch, după caz, cel Bosch putând fi și în varianta cu bateria ascunsă în cadru. Categoria XDURO va include biciclete doar cu caracter foarte sportiv. Toate vor avea cursa de peste 150, până la 200 mm, geometria e mai lungă și cu un headtube mai scurt, deci cu o poziție mai aplecată. Unghiurile furcii și tijei de șa sunt de asemenea mai agresive. Bicicletele vor veni și cu anvelope mai dure, Schwalbe Magic Mary sau Maxxis Minion DH! În imagini aveți un model XDURO cu sistem Bosch cu bateria integrată. În categoria SDURO vor intra modelele de MTB cu cursa sub 150 mm sau hardtail, echipate cu anvelope Nobby Nic, dar și modelele de trekking. În imagini avem un model SDURO cu cursa de 150, adică la limita de sus a gamei, dotat cu motor Yamaha. Motoarele Yamaha au o funcționare interesantă, având cuplu aplicat pe transmisie încă de la cadența 0, deci se pleacă direct asistat din primul moment! Motoarele oferite au pe modelele de top cuplu ce poate ajunge până la 80 Nm, până la cadențe de 120 rpm, cu o autonomie maximă de 170 km în modul Eco+. Există până la 5 niveluri de asistență iar viteza maximă la care funcționează este fie de 25 km/h fie de 45 km/h la unele modele, ce necesită în anumite țări înmatricularea. Bicicletele neasistate se vor găsi în oferta Haibike doar la categoriile low cost, fiind încet eliminate an de an. Mai mult, pentru copii va fi disponibil un eBike cu motor special cu viteza maximă 20 km/h și fără cuplu inițial la pornire. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului! Sursa: Freerider
  7. Pentru mine acest concurs a fost capul de serie în 2016 pe lista concursurilor la care trebuia să particip, dar din păcate, anul trecut concursul nu s-a ținut din varii motive. La începutul anului 2017 nimic nu era sigur legat de organizarea Moontime Bike, iar cu doar câteva zile înainte de start, organizatorii au anunțat amânarea datei inițiale pentru 14 octombrie. Subsemnatul în acțiune. Foto: 2EyesÎn ceea ce mă privește, cursa a început cu două săptămâni înainte de eveniment și cu siguranță nu doar pentru mine. La începutul lui octombrie potecile din Parcul Tineretului erau pline de cicliști, iar printre aceștia am fost prezent și eu, în anumite zile. Pregătirea bicicletei a început o dată cu antrenamentele în parc, dar și căutarea unui rulou pentru o încălzire corespunzătoare la start. Totul a decurs comform planului până la numărătoarea inversă de la start, de acolo totul era o mare necunoscută. Înaintea startului mai multe întrebări mi-au trecut prin cap „oare pe unde să mă strecor la start?”, „în ce tură să iau un alt bidon?”, „ ce trasă să aleg la ultimele scări?” și tot felul de întrebări fără un răspuns clar. Startul a fost unul destul de bizar, deoarece nimeni nu s-a prins de sunetul „gun shoot-ului”, dar până la urmă a fost exact așa cum spunea prietenul meu Andrei Bănescu cu o zi înainte de start: „o să se plece ca la cursele de câini!”. Și exact așa a fost: nimeni nu se uita în stânga sau dreapta, fiecare căuta o gaură în plutonul format pe aleea principală a parcului gazdă. Primele două urcări au întins plutonul destul de bine, iar eu mă aflam în primii 50 de oameni, destul de bine pentru un start extrem de rapid. Chiar dacă am plecat cu zâmbetul pe buze, la „urcarea lungă” veșnica mea durere de spate a apărut în peisaj, și așa lupta mea cu ceilalti concurenți s-a transformat în lupta mea cu durerea de spate. În cea de-a doua tură, am observat că am format un mic grup cu încă 4 baieți, grup care a rămăs destul de compact până la final. Cum a fost competiția? Exact cum mă așteptam. Aveam să recuperez foarte mult pe coborârile scurte, dar tot avantajul se pierdea pe zonele de plat, dar și pe urcări. Așteptam ca un copil mic să intru în zona finală a traseului, să pot să cobor în cea mai mare viteză pe scări și să trec peste obstacolul surpriză, o Dacia Break. Turele au trecut foarte repede, poate mult prea repede pentru numărătoarea mea. În tura 4, pe care am apucat s-o bifez în cap, am fost depașit de câștigătorul acestui concurs, Ede Molnar, ca să aflu aproape de finish că de fapt sunt în tura 5 și nu voi le voi mai prinde pe toate cele 6. Am ajuns la finish pe locul 45 la general și 10 la categoria 19-29 de ani, destul de ok pentru antrenamentul meu din anul acesta. Organizarea a fost așa cum mă așteptam, foarte bună. De la amenejarea traseului până la zona de start. Și anul viitor acest concurs va fi pe locul 1 pe lista competițiilor la care voi spune prezent. Despre desfășurarea cursei nu se pot spune prea multe, deoarece sportivul echipei Dinamo Bikexpert Racing Team, Ede Molnar, a dominat fără drept de apel. Acesta a condus toată cursa, fiind urmat de către Lucian Logigan de la Scott Geiger Team, ultima treapta a podiumului fiind ocupată de catre Ion Valentin Rosoaga de la echipa NoMad Merida CST. Ede Molnar și-a adjudecat victoria fără drept de apel. Foto: MoonTimeBikeÎn clasamentul fetelor, mezina echipei Carcover Racing Team, Eszter Bereczki a arătat cum poți ajunge pe prima treaptă a podiumului la doar 16 ani. Aceasta a fost urmata de catre Bondor Salome și de Emese Fodor, ambele de la echipa NoMad Merida CST. Eszter a fost cea mai puternică fată a zilei. Sau a serii? Foto: Maxim AlbertMaterial redactat de Ștefan Chivu. Sursa: Freerider
  8. Nu sunt puțini cei ce iubesc și jură pe grip-urile de top de la ESI (mă includ și eu aici). Pentru cei ce vor opțiuni și forme noi, cei de la ESI au pregătit surprize pentru 2018. Noile ESI Bliss trec de la grosimea chunky în exterior către una mai mică spre interiorul ghidonului unde stau arătătorul și degetul mare. Ideea e de a oferi amortizare unde e nevoie mai mare de ea dar și de a îmbunătăți senzația și controlul pe ghidon. Modelul va ajunge în magazine în câteva luni la prețul de 32 USD perechea și va fi disponibil în toate opțiunile de culori ale colecției Fit Grip, cu o greutate de 50-52 g perechea. Pentru cursiere, ei au introdus tehnologia spumei siliconice din grip-urile de MTB pe ghidolină, oferind o aderență superioară în jumătatea inferioară a ghidonului, în timp ce zona superioară rămâne la o grosime normală. Prețul va fi de 44 USD pentru un set dar ghidolina va fi vândută la bucată, pentru o singură parte a ghidonului, la 22 USD, pentur a lăsa posibilitatea de a face mix-uri de culori. Aceasta va fi disponibilă la începutul lui 2018! Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații și imagini de pe bikerumor.com DISTRIBUIȚI Articolul precedentGT Zaskar 9R Elite (2018) Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu. Sursa: Freerider
  9. Pentru sezonul următor, în România se vor organiza nu mai puțin de 7 curse înscrise în calendarul UCI. Acest lucru crește prestigiul de țară, dar și nivelul ciclismului de la noi întrucât cursele de acest tip devin din ce în ce mai atractive pentru cicliștii străini al căror nivel este, de multe ori, peste nivelul sportivilor autohtoni. Carpathian MTB Epic 2017. Foto @RidersClub.roCu 7 curse organizate în 2018, România se poziționează printre cele mai prolifice țări din Europa Centrala și de Est. Doar Slovenia și Grecia sunt mai sus, cu 8 curse UCI organizate fiecare. În rest mai avem: Croația 7, Slovacia 6, Serbia 5, Bulgaria 3, iar Ucraina și Ungaria nici unul. Iată și concursurile: Maratonul Banca Transilvania -Cluj Napoca, 20 Mai. Organizator CS Clujul Pedaleaza Napo CUP XCO, C2- Cluj Napoca, 27 Mai. Organizator CS Clujul Pedaleaza Cetatuia XCO, C2- Iasi, 17 Iunie. Organizator ACS Sportmania RO Iasi MTB Academy CUP, C2- Câmpulung Muscel, 14 Iulie. Organizator ACS MTB Academy Herneacova, C2- Timis, 5 August. Organizator ACS Ciclism Dumbravita Zemeș, C2- Zemes, Bacau- 12 Augusat. Organizator IWHEEL BIKE CLUB si ACTIV MOIUNESTI cu sustinerea Consiliului Local Zemes Carpatian MTB Epic, S2- Cheile Grădiștei –16-19 August. Organizator ACS MPG DISTRIBUIȚI Articolul precedentNicolai ION G13 GPI QLFLine – 29 full de trail pe curea Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete. Sursa: Freerider
  10. Poliţiştii de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Nădlac au descoperit, într-un camion încărcat cu pământ de flori, 58 biciclete electrice, în valoare de aproximativ 920.000 lei, semnalate ca fiind furate din Germania, pe care doi fraţi români au încercat să le introducă ilegal în ţară. Biciclete noi nouțe, de la firme precum Bulls, Cube sau Haibike.Ieri, în jurul orei 17.00, s-a prezentat la Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac II-Csandpalota, pe sensul de intrare în ţară, cetăţeanul român Andrei R., în vârstă de 25 de ani, cu domiciliul în judeţul Dâmboviţa, conducând un automarfar marca Man, înmatriculat în Romania, însoţit de fratele său Marian R., în vârstă de 30 de ani. Aceştia transportau, conform documentelor de însoţire a mărfii, paleţi cu pământ de flori din Olanda pentru România. La controlul specific efectuat, poliţiştii de frontieră au descoperit în compartimentul marfă al mijlocului de transport 58 biciclete electrice, pentru care cei doi fraţi nu au putut prezenta documente legale. În urma verificărilor efectuate, a reieşit că cele 58 de biciclete electrice sunt semnalate ca fiind furate din Germania. Cetăţenii români au declarat că au încărcat pământul de flori în Olanda, iar pe timpul staţionării într-o parcare din Germania au fost abordaţi de doi conaţionali care le-au propus ca, în schimbul sumei de 1.500 euro, să transporte bicicletele în România. Bicicletele, în valoare de aproximativ 920.000 lei, au fost ridicate în vederea confiscării, iar în cauză poliţiştii de frontieră efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăinuire, urmând ca la finalizarea cercetărilor să fie luate măsurile legale care se impun. Sursa: Freerider
  11. Fulcrum, marcă Campagnolo, e probabil după Mavic cea mai populară marcă de roți pe cursierele din România și destul de des întâlnită și la MTB. După ce și-au îmbunătățit și adus la zi colecția de roți din aluminiu, a venit rândul modelului de top Racing Zero din carbon să fie îmbunătățit. Modelul păstrează butucii rigizi din carbon și aluminiu, rulmenții ceramici USB și spițele mari din aluminiu dar janta e mai ușoară și mai lată, roțile pierzând în greutate. În această vară Fulcrum a trecut modelul tubeless ready din aluminiu Racing Zero la jante c17, în pas cu tendințele din domeniu. Noile versiuni din carbon folosesc aceiași lățime internă de 17 mm recomandată pentru anvelope de la 25 mm în sus. Pe exterior însă ele sunt mai late decât cele din aluminiu, cu 24.2 mm oferind proprietăți aerodinamice superioare. Butucii Racing Zero Carbon folosesc flanșe din aluminiu și corp din carbon, o flanșă supradimensionată în spate pe partea transmisiei și spițare 2:1 pentru a rezulta niște roți rezistente, rigide lateral și foarte fiabile. Modelul din carbon nu e doar cu 170 g mai ușor decât cel din aluminiu dar e cu câteva grame mai ușor, mai rigid, mai rezistent și mai reactiv decât vechiul model din carbon. Astfel, Racing Zero Carbon sunt cele mai ușoare roți ale producătorului, cu o greutate de doar 1340 g pentru un set. Combinația între noile jante din carbon și spițele aero din aluminiu fac Racing Zero Carbon niște modele unice atât în gama Fulcrum cât și pe piață. Roțile folosesc același profil de 30 mm față și spate. Materialul folosit este fibra de carbon ”longitudinal twill” folosită și la modelele Speed. Acest material mărește rigiditatea și rezistența la impact. Roțile primesc și suprafața de frânare din carbon AC3 îmbunătățită introdusă de Campagnolo la începutul acestui an pe modelele Bora, cu proprietăți de frânare pe ud și uscat de top. Similar cu alte jante din carbon din gama Fulcrum și Campagnolo, Racing Zero Carbon nu sunt compatibile tubeless oficial și nu sunt clasificate 2-Way Fit. În schimb se vede clar că jantele au margini foarte potrivite pentru montarea tubeless, mult diferite de vechile Zero Carbon. Mulți cicliști folosesc modelele Campagnolo montate tubeless așa că e de așteptat ca și acestea să funcționeze la fel de bine. Roțile nu au încă un preț oficial dar sunt așteptate să fie lansate în vânzare la începutul lui 2018. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  12. Commencal au anuntat noile modele de MTB pentru 2018. Bicicletele păstrează trend-ul spre culori vesele și primesc multe modificări la cadru și componente. S-a trecut la anvelope mai mari și jante mai late, la curse mai lungi ale suspensiei, tijele dropper se regăsesc pe mai multe modele. Multe modele au primit suspensii Fox iar furcile proprii Ride Alpha au fost redesenate pentru a oferi performanțe mai bune tinerilor sportivi. Ce nu se schimbă în 2018 e preferința celor de la Commencal pentru cadrele din aluminiu, carbonul lipsind din colecție și anul acesta. Seria pentru copii Ramones 2018 folosește anvelope mai mari și mai cramponate iar modelele cu roți de 14 și 16 vin cu manete mici Tektro și cabluri Jagwire. Modelele de 20 și 24 înlocuiesc furca cu sespensii cu una rigidă dar primesc frâne mecanice pe disc și anvelope fat-kid de 2.6. Modelele Meta HT de 20 și 24 primesc o furcă Ride Alpha Prodigy complet reproiectată. Modelul Meta HT 20 oferă cursă pe aer de 100 mm față de 50 mm înainte iar cea de 24 primește chiar 120 mm. Furcile noi folosesc ax thru de 15 mm. Ambele modele Meta HT de 20 și 24 vin cu anvelope de 2.6 pe jante de 30 mm intern și cu frâne hidraulice pe disc speciale Tektro. Modelul Meta HT Junior a primit și o tijă dropper KS de 100 mm. Modelele de DH pentru tineri Supreme 20 vin cu furca Ride Alpha Prodigy de 120 mm iar cele de 20 și 24 includ anvelope de 2.35 pe jante de 30 mm. La fel ca la Meta HT, Junior Supreme are tijă dropper de 100 mm. Meta TR V4.2s a fost îmbunătățită, cu jante de 25 mm și grafică nouă. Modelele Essential au primit transmisii GX Eagle 1×12. Modelul de enduro Meta AM V4.2 a fost alungit în 2018 cu 10 mm. Pipa e acum de doar 40 mm pentru o stabilitate și o manevrabilitate mai bune. Modelul din oțel Meta HT AM CRMO hardtail a crescut și el în lungime cu 30 mm pentru anul viitor. Pentru park și DH modelul Furious DH primește amortizor metric și oferă confort și echilibru mai bun. Cadrele Supreme DH V4.2 primesc un nou braț al suspensiei dintr-o bucată iar modelul de top RACE poate fi cumpărat atât cu suspensii Fox cât și cu RockShox. Dacă anul trecut a fost disponibil modelul Meta HT Power E-bike, în 2018 va fi lansat modelul full suspension Meta Power. Ambele modele vor folosi motorul Shimano E8000. Meta Power va fi disponibil în versiunile Origin, Essential și Race la prețuri între 4000-5000 USD. Pentru mai multe informații vizitați pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  13. Dat fiind că Release 27.5 din aluminiu e deja cea mai vândută bicicletă de trail de la Diamondback nu e suprinzător că au fost anunțate două modele noi din carbon. Prețul acestora va fi foarte competitiv, de doar 3000 USD pentru modelul de bază și un preț foarte bun de asemenea pentru modelul de top 5c. Se pare că platforma de suspensie Level Link a avut succes la rideri. În punctul de sag brațul inferior al acesteia este paralel cu lanțul în timp ce brațul superior e perfect vertical, acest lucru izolând forțele din transmisie de cele din suspensie. Modelul anterior din aluminiu oferea un echilibru impresionant între eficiența la pedalare și amortizarea la coborâre. Cadrul Release Carbon are atât triunghiul față cât și cel spate din carbon monococă, cu o cursă în spate de 130 mm oferită de platforma Level Link cu 4 brațe. Diamondback spun că au făcut cadrul rigid în punctele cheie, dar mai ușor decât versiunea din aluminiu. Butucul spate e Boost 148×12 mm, monoblocul e filetat și include prindere ISCG 05 pentru chainguide. Tija dropper și schimbătoarele au cablurile trase prin interior însă conducta de frână rămâne pe exterior. Geometria completă e disponibilă pe pagina Diamondback, însă în rezumat putem spune că unghiul furcii e de 66 de grade iar cel al tijei de șa e de 73 de grade, ele nefiind la fel de înclinate ca la modelele foarte noi dar sunt suficiente. Toptube-ul e lung, de 610 mm în mărimea M iar chainstay-urile au 425 mm la toate mărimile de cadru. Ambele modele au furci cu butuci Boost de 110×15 mm, transmisii 1x, jante late, pipe de 40 mm și ghidoane de 780 mm. Mărimile S/M au tije dropper de 125 mm în timp ce mărimile L/XL vin cu 150 mm, toate cu manetă pe ghidon Southpaw. ©Earl HarperModelul de top de mai sus e echipat cu furca Fox 36 Performance Elite Float de 150 mm și amortizor Fox DPX2 reglat special pentru acest cadru. Transmisia e SRAM Eagle X01, angrenajul din carbon e Truvativ Descendant, frânele sunt Guide RS cu discuri de 180 mm iar tija dropper e KS Lev Integra. Ghidonul și pipa sunt RaceFace Aeffect R, anvelopele sunt Maxxisi Minion 2.5 DHF și 2.4 DHR.. Este inclusă o protecție de foi MRP XCG și pedale tip platformă DB4L. ©Earl HarperModelul ieftin 4x primește furcă Fox 34 Performance Float și amortizor Fox Float DPS EVOL LV. Transmisia e 1×11 Shimano SLX, angrenajul RaceFace Aeffect, frânele Shimano Deore cu discuri de 180 mm iar jantele sunt Diamondback Blanchard 28R echipate cu anvelope Maxxis Minion 2.3. Tija dropper e KS Lev SI, pipa și ghidonul sunt Diamondback DB35 iar pedalele DB4L. Pentru cei nemulțumiți cu echiparea standard, bicicletele pot fi personalizate prin programul Diamondback Custom Studio. Există multe opțiuni de upgrade la roți, ghidon și pipă, frâne, pedale, anvelope, etc… Bicicletele pot fi cumpărate online din peste 100 de țări și sosesc 95% asamblate. Modelul de bază 4c are un preț foarte competitiv de 3000 USD în timp ce modelul 5c va avea prețul de 4400 USD. În pachet sunt incluse o pompă de amortizor, cheie dinamometrică, valve tubeless, o aripă de noroi și o ureche de schimbător. Modelul 5c e disponibil doar în culoarea roșie iar 4c doar argintiu. Mărimile disponibile sunt între S și XL. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Importator în România: ROVELO Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  14. Extreme Riders Distribution, importatorul mărcilor Cannondale & GT a pregătit toamna aceasta reduceri semnificative, la toate bicicletele din stoc. Reducerile sunt între 20% – 30% la bicicletele noi și ceva mai mari, pentru modele ramase din flota de test. La Cannondale, cel mai accesibil model – Catalyst 4, poate fi achiziționat la un preț de 1.536 ron, iar cele mai mari reduceri – 30% sunt la modelele F-Si Carbon 2 2016 și SuperSix Evo 105 2015. Printre cele mai populare biciclete la reducere, se numără Trail 4 – 2.695 ron, Trail 5 – 2.335 ron, Trail 6 – 1.975 ron, iar ca modele de damă: Trail Women’s 2 – 2.335 ron, Foray 3 – 1.655 ron, Foray 4 – 1.536 ron. La GT, prețul unei biciclete începe de la 1.359 ron – Aggressor Sport 2016, iar printre cele mai vandabile modele, se numară Aggressor Expert – 1.751 ron, Avalanche Sport – 1.951 ron, Karakoram Comp – 2.199 ron si Avalanche Elite – 2.567 ron. Modelul ForceX Sport 2016 are o reducere de 25%, împreuna cu bicicletele de damă Avalanche Comp Women’s 2016 și Avalanche Elite Women’s 2016. Toate reducerile pot fi găsite pe site-ul extremeriders.ro sau la dealerii autorizați din toată țara. Sursa: Freerider
  15. Dacă te-ai săturat de datul pe trainer și pedalatul în fața unui zid, plus că ești MTB-ist și ai nevoie de mult mai mult decât să învârți niște pedale, iată că există o soluție indoor pentru tine. RipRow te ajută să îți întărești corpul pentru mișcările specifice de MTB chiar acasă, fără să ieși pe potecă sau la sală! [embedded content] Proiectat pentru a întări mușchii folosiți la MTB, BMX și motocros, RipRow are rezistența hidraulică ajustabilă pentru a simula mișcările comune în aceste sporturi. Ideea e de a îți oferi o stabilitate și un control superioare ajutându-te să lupți cu forțele care te aruncă de pe traiectorie. Ghidonul inclus are o lățime de 800 mm dar grip-urile sunt foarte lungi, ceea ce permite simularea unui ghidon mai mic, de până la 680 mm, fără modificări sau reglaje. Se poate modifica și poziția picioarelor, cu stângul sau dreptul în față sau cu ambele împreună ca la motocicletă. Există mult mai multe exerciții posibile decât cele arătate în film, se găsesc pe pagina Facebook a producătorului. Ce e important e că simulează mișcări de translație și rotație în planuri multiple, nu doar față-spate. Se poate ajusta pentru diverse înălțimi ale utilizatorului iar baza e rotunjită pentru a necesita echilibrarea. Dispozitivul se poate comanda deja în avans la prețul de 1199 USD. Mai multe detalii găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com DISTRIBUIȚI Articolul precedentBistritz XCO, ediția cu numărul 2, revine Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu. Sursa: Freerider
  16. Bistritz XCO, ediția cu numărul 2, revine la final de Octombrie pe 21 și 22. La fel ca în 2016, evenimentul consta în două concursuri de ciclism, unul pentru copii cu vârste între 2 și 13 ani și un concurs de ciclism montan pentru juniori și adulți. Ambele trasee de concurs pot fi parcurse atât de începători cât și de cicliștii cu experiență, scopul evenimentului fiind de a atrage cât mai multă lume la mișcare în aer liber. Pe lângă concursuri, cei prezenți vor avea ocazia să testeze noile modele de biciclete de la Pegas, iar la sfârșitul programului, Levente Ianosi, ambasadorul mobilității, va face o demonstrație de trial. Fond de premiere are valoarea de 5000 lei bani, produse și vouchere. Concursul are loc în Pădurea Schullerwald, Bistrița, județul Bistrița Năsăud. Categorii de vârstă copii: 2-3 ani, 4-5 ani, 6-7 ani, 8-9 ani, 10-11 ani si 12-13 ani. Înscrierea este GRATUITĂ. Copiii trebuie însoțiți de cel putin un părinte sau tutore legal pe toată durata antrenamentelor și concursului. Categorii de concurs juniori și adulți: Juniori Masculin 14-18 ani, Open Feminin, Masculin 19-29 ani, Masculin 30-39 ani, Masculin peste 40 ani. Taxa de înscriere este de 40 lei și se achită până la data de 19 Octombrie 2017. Se pot face înscrieri și la fața locului în ziua de 21 și 22 Octombrie, iar taxa este de 60 lei. Program Sambata: 10:00-16:00 confirmarea inscrisilor si ridicarea pachetelor de race (tricou tehnic primii 100 de inscrisi, numar de concurs, cip si voucher de reducere Bistrtiz Bike Shop). 10:00-14:00 antrenamente XCO 11:00-14:00 concurs ciclism pentru copii (pe terenul sintetic) 12:00-16:00 test biciclete Pegas 14:00 demo trial Levente Ianosi 14:30 premiere copii 18:00 proiectie video “CND #2 Dorna Xtrem” Duminica: 10:00-11:00 confirmarea inscrisilor si ridicarea pachetelor de race 12:00 start cat. Juniori Feminin 14-18 ani, Juniori Masculin 14-18 ani si Feminin peste 19 ani. 14:00 start toate categoriile de varsta masculin 16:00 premiere si extragere tombola biciceta Pegas Sursa: Freerider
  17. Eroica este probabil cursa de ciclism şosea cu cea mai puternică reputaţie din România. De ce? Pentru că, scrie negru pe alb chiar pe site-ul Road Grand Tour, „se urcă aproape continuu”, din Brezoi, până spre Obârşia Lotrului, pe un drum care anul acesta a fost îmbunătăţit, dar tot mai păstrează nişte bucăţi de macadam cu gropi care te pot lua prin surprindere, iar anul trecut, s-a urcat până în Pasul Muntinu, la 2100 de metri, ultimii kilometri fiind un adevărat malaxor pentru muşchii cicliştilor, profesionişti sau amatori, nu puţini fiind cei care s-au văzut în situaţia de a descăleca de pe modernul bidiviu din carbon. Acest „Templu al Suferinţei”, dacă e să cităm puţin din discografia R.A.C.L.A., a făcut cu ochiul multor ciclişti, existând chiar un uşor vânt de dezamăgire pe reţelele sociale a.k.a. Facebook, atunci când finişul a fost anunţat la Obârşia Lotrului. Dar, nu pot să spun că am văzut pe cineva plângându-se la finiş că parcursul a fost prea scurt, mai ales că la peste 2.000 de metri, site-urile meteo anunţau temperaturi negative! Poate totuşi, Horaţiu, acum că am observat că a fost mai uite de tastatură ca mine… Ceva ar lipsi din acest articol, dacă nu aş face o paranteză la care voiam să renunţ iniţial, care explică ce înseamnă această cursă pentru mine şi cum m-am pregătit pentru ea. În 2014, când eram mult mai naiv decât acum sau poate pur şi simplu mai îndrăzneţ, mi se părea ceva firesc să fiu pe podium şi după cum povesteam pe atunci, am „plâns prin tufişuri” pentru că am încheiat pe locul patru. În 2015, a fost o adevărată dramă că am terminat pe o poziţie mult mai slabă, blamând încercarea de a prinde evadarea înainte de Voineasa, rămasul în „no man’s land” după ce am eşuat, ploaia venită de nicăieri, ochelarii de soare, aburitul celor două perechi de lentile, temperatura, etc, iar în 2016, odată ce am ajuns sus, după ce atacasem aiurea, pe fond de panică, grupul care a prins podium, după Obârşia, oricum nu mai conta, pentru că eram prea „high”… Ce nu este în regulă în această fotografie?Am deci o istorie cu „Eroica” şi ştiu că am mai spus-o, deşi nu am datele pentru a fi căţărător, latura aceasta a ciclismului de şosea mă fascinează. Mai mult, după Geiger MTB Challenge am fost atât de dezamăgit, încât am luat decizia să nu mai urmăresc mai mulţi iepuri deodată şi să îmi găsesc o singură cursă pe care să mă concentrez. Adică să nu o mai amestec cu un weekend ba la MTB, ba la şosea, ba la un XCO, ba la un maraton. Discuţia e complexă şi am mai deschis-o, dar dacă nu eşti un tip foarte talentat, concluzia mea e că nu poţi să le faci bine pe amândouă, pentru că una e să urci un forestier pe MTB, alta e să urci pe asfalt. Carpathian MTB Epic fusese oricum „sacrificat” anul ăsta, în favoarea examenului de obţinere a licenţei de antrenor Postural Alignment, aşa că această cursă de „graţie” pe care am ales-o a fost, aţi ghicit, Eroica! Varianta scurtă este că am uşuat şi în acest an în a urca pe podium, dacă v-aţi plictisit, dar mi-am pus în cap să justific cu lux de amănunte titlul. Cred că fiecare bărbat/băiat a trecut printr-un amor, în care cu cât la femme era mai scorpie, mai imposibilă, mai intangibilă, mai capricioasă, cu atât cădeai mai cu greutate în genunchi şi îngroşai buchetul de trandafiri. Păi, eu cam aşa mă simt la acest nou sfârşit de sezon, experienţa psihologică fiind destul de provocatoare, ceea că mă va transforma, sper eu, într-un soi de Yoda şi nu mă va face să mă înrolez în Legiunea Străină, chestie pentru care oricum am depăşit cred vârsta. Şi pentru că orice metresă autentică trebuie să transmită constant semnale de mai bine naivului care i-a căzut în mreje, în timpul în care scriu asta, mai am deschise vreo două ferestre cu Strava, în care mă uit pe „climbing speed”, pe estimări de watti, pe timpi pe segmente şi îmi spun, „hai Marcule că se (mai) poate…” şi evident, îmi promit că la anu’ iau power meter şi asta înseamnă cică din start un boost la antrenamente… Daniel Crista s-a simţit suficient de puternic pentru a lua o cursă ca Eroica pe cont propriu. Rezultatul? Victorie pe toate fronturile, adica a luat şi KOM-ul!Pot să spun că la această ediţie a „Eroicii” am procedat, după standardele mele 99% corect, am greşit 1% şi această greşeală a stricat totul. Pentru că era să uit să vorbesc puţin despre cum m-am antrenat, de la începutul lui august am reintrodus în planul săptămânal o sedinţă de forţă la sală, destul de greu de armonizat cu regimul de antrenamente intense din timpul verii, dar şi câte o deplasare săptămânală la Piatra Arsă sau la Câmpina. Pentru că totul pare aici prea matematic, am făcut şi lucruri cu sufletul, de exemplu, una din deplasările la Piatra Arsă a fost pe bicicletă, a doua zi după un antrenament de forţă, iar felul în care m-am simţit atunci când am pus punct la aproximativ 160 de kilometri, sus, în Bucegi, a fost cred cel mai frumos moment al dosarului „Eroica”. În săptămâna cu examenul nu am mai avut curajul să merg la munte şi am făcut două antrenamente cu intervale lungi, iar pentru a compensa ultimul weekend în care nu am pedalat, inuiţia mi-a spus să dau, lunea trecută, o tură lungă, „ de revenire”, pentru sufletul meu şi s-au strâns 180 de kilometri. Bun, hai să ne punem în mişcare, de abia face plutonul câţiva kilometri şi văd cum Daniel Crista se desprinde şi pleacă, într-o mişcare, ce pot să zic, de vis, credeam că e un atac de „tatonare”, dar iată că după cum se specifică chiar pe canalul Road Grand Tour, „Crista a alergat singur si a câștigat detașat tot. Juniorul Andrei Cojanu s-a ținut precum un cățel dupa el si s-a dovedit că a meritat efortul pentru că a ajuns la finish pe locul 2”.Ritmul mi s-a părut uşor mai domol faţă de anii precedenţi, semn că lumea a căpătat experienţă şi nu se mai aruncă în atacuri care mai de care! Un punct cheie în „transferul” către Voineasa, punctul de start al urcării, este barajul Brădişorul, unde ştiam din anii precedenţi că te poţi uşor rupe de cel mai rapid grup al plutonului, aşa că m-am poziţionat către exterior, undeva în prima treime. În momentul în care am călcat pedala, am văzut imaginea pe care nu vrei să o vezi, încetinită parcă de ochii minţi pe fond de stres: un rider începe să se încline ca Turnul din Pisa, apoi să se prăbuşească, lasă că e departe îmi spun, încerc să simt ce e în dreapta mea, pentru a degaja fără să dărâm pe cineva, ocolesc, văd cum în cădere e angrenat încă un ciclist şi, panică, e chiar în faţa mea, bicicleta e pusă de-a latul, am un moment de panică în care sunt convins că o voi agăţa, dar măcar simt că nu mi-o voi lua foarte tare, schimb instantaneu rapoarte şi cumva reuşesc să trec, având în cap o singură voce, ce strigă: accelerează acum! Din experienţă, o mare greşeală este să te bazezi pe cei din faţa ta şi să nu dai totul, dar e destul de dificil, pentru că trebuie să faci un soi de slalom şi nu întotdeauna ai loc, trebuind să aştepţi până când pui toată puterea în pedale. Am reuşit însă să ies şi să accelerez, cu pulsul la 180 bpm şi sunt mulţumit că e posibil să-l fi ţinut acolo tot barajul, văzând parcă tricoul lui Ştefan „Basso” Morcov la orizont. În jurul meu se adunau rideri, în mod amuzant, erau cam aceeaşi de la criteriul Max Ausnit şi cei ce mă depăşeau la King of Transfăgărăşan, iar aici a urmat un segment foate palpitant, în care am oscilat între momente de panică în care eram convins că o să mă rup, la momente de putere în care am dus trenă, am făcut slalom printre maşinile de asistenţă, mi-a venit să vomit, am răcnit la şoferi, în genere sunt satisfăcut, nu cred că puteam merge mai full gas! Până, la urmă, Divine Intervention, lipim grupul din faţă, iar eu mă simt aşa de mulţumit, de parcă aş fi luat finişul. Mă uit în jur, îi văd pe Nechita, Basso, Frunzeanu, ce mai, mă simt de parcă aş fi ajuns la masa bogaţilor, la staţiunea de lux după ce am rătăcit înfometat şi însetat prin deşert, stai să vezi că mă ţin eu scai de ăştia aşa şi fac treabă, îmi zic, hai să răcim puţin motorul, gel, isotonic, etc, dar parcă se mergea cam încet, încep eu să îmi dau seama. Şi după cum îmi spunea bunul meu prieten Ştefan „Henry” Scarlat, un fin observator şi, desigur, practicant al ciclismului, plutonul, cu atâţia sportivi de la Steaua nici nu avea motiv să se grăbească, ţinând cont că mai sus, Daniel Crista pedala spre titulatura „King of the Mountain”, un premiu suplimentar oferit de Road Grand Tour, primului ciclist ajuns la finele urcării atât de bine descrise de Horaţiu. Şi pentru că vorbim de Steaua, tocmai atunci a sosit, parcă teleportat, Iorgos Georgiadis, antrenorul jucător al echipei, aducând după el un grup masiv de rideri, ce făceau deja procesul căzăturii. „O, nu!”, efortul meu fusese în van, mai ales că am înţeles după concurs că noi urmăream un grup ce îl urmărea pe primul, dar cine s-ar fi aşteptat la asta. Aşa că am încercat să rămân cât mai bine poziţionat în pluton şi dacă anii trecuţi, cum şoseaua începea să urce, cum începeam să pufăi ca o locomotivă cu aburi, de data aceasta, „translaţia” s-a făcut lin, pe nesimţite, aproape că eram uimit că îl mai vedeam pe Marian Frunzeanu, cel ce avea să câştige locul întâi la general, în cursa amatorilor. Era clar că am îmbunătăţit eu ceva, ceva, dar la fel de clar este că nivelul a crescut consistent în cele patru ediţii ale Eroica. Din păcate de aici, a intervenit un scenariu la care am mai asistat, parcă pe nesimţite, am început să mă scurg uşor din grupul în care eram, reuşind totuşi să rămân într-un grup, care încă a mai prins podiumul categoriei. Grup, de care m-am rupt în cel mai gratuit mod cu putinţă: pe o bucată în uşoară coborâre, am pus placa mare, am început să împing cu toată forţa în pedale, pe stilul „mashing”, fără a simţi că forţez, cum am făcut de multe ori, cu succes pot să spun. De această dată, pe lângă faptul că le-am făcut o bună lansare celor din grupul cu care eram, nu am mai reuşit să le ţin roata, în momentul în care au plecat şi au lipit grupul din faţă. Vă asigur, să-i priveşti minute bune urcând în faţa ta, senzaţia e ca şi cum ai pierdut trenul, autocarul, avionul… Momentul în care am m-am “lenevit”, documentat… Autorul acestor rânduri, blurat, în fundal…Aşa că îmi mai rămânea coborârea şi valonatul de la lac. A propos de coborâre, după trecerea la cauciucurile 25C Vredestein Fortezza Senso (320 TPI!?!), adaptarea unui ghidon anatomic Ritchey, am cucerit şi ultima redută, pentru a lua virajele mai calumea, adică am hotărât să port lentile de contact la curse, plus ochelari de ciclism, o soluţie foarte bună, atât doar că pe la finalul acesteia, lentila dreaptă mi-a alunecat, ceea ce m-a panicat iniţial, dar aş minţi dacă aş spune că m-a afectat în vreun fel. Lumina era puternică, ochiul stâng a „luat conducerea” şi chiar m-am gândit la diverşii piraţi cu un singur ochi ce nu aveau probleme în a cârmi cu corabia, deci trebuia să o pot face şi eu cu bicicleta. Pe valonat, l-am prins din urmă pe câştigătorul de la U18, Şerban Luncan şi habar nu aveam că din spate, în goana mare, venea bunul meu prieten Henry, care se pare că a reuşit un timp foarte bun pe segmentul de valonat, chiar dacă el era în regim „single speed”, datorită unei avarii la bordul S-Works-ului său. Aşadar, single-speed vs single eye şi se pare că antrenamentele la cadenţă mai mare şi intensitate redusă din săptămâna competiţiei pigmentate cu ceva sprinturi de prins KOM-ul, mi-au fost folositoare, reuşind să îmi adjudec sprintul, chit că Iustin Lupu, care era şi el cu noi, a luat-o pe banda din stânga a şoselei unde nu era covor. Rezultatul? Dacă – şi mă întreb ce naiba a fost aşa de greu, făceam asta cu 50 de secunde mai devreme, intram în sprintul pentru podiumul categoriei de vârstă. Poate la anul! Sprint! Single Eye vs Single Speed vs U18 si un adversar care a gresit partea cu covorasul de cronometraj! Eroic(a) 2017!Dar, nu pot să închei acest kilometric race report – adică, este totuşi vorba despre o cursă la care ai 18 kilometri de urcare şi e ultimul, pe anul ăsta, fără să remarc prezenţa familiei Alexievici, care a fost din alături de mine pentru suport tehnic şi moral, ceea ce nu e puţin lucru şi e mai important decât un podium, aşa că vă mulţumesc. Mulţumesc şi „metresei crude” că mă inspiră, poate că aceasta e singura modalitate de mă pune la lucru şi de a ieşi de ani buni, în lunile noiembrie şi decembrie în şosea, în dimineţi imposibile la prima vedere. Planurile pentru 2018 încep să se contureze, dar momentan, prefer să fiu „low-profile”, experienţa m-a învăţat că cu cât foloseşti mai mult surlele şi trâmbiţele cu atât rezultatele se îndepărtează de cele scontate, deci trebuie să găsesc o cale de compromis şi aici. foto: Ana-Maria Cristina Dobre-Calman şi Andreea Alexievici Sursa: Freerider
  18. Ritchey nu au apucat să aducă noul model Break-Away Outback demontabil din carbon la Eurobike dar l-au prezentat ceva mai târziu. A existat până acum în ofertă un model demontabil Break-Away Outback din oțel care a avut un succes destul de mare, dar se pare că acum există și o versiune din carbon ce folosește propriul sistem de decuplare în două în zona downtube-ului și seat-tube-ului, bicicleta putând fi împachetată într-o geantă specială pentru transport. Oțelul se potrivește foarte bine pentru bicicletele demontabile, fiind rezistent la abuz și la șocuri. Dar se pare că Ritchey au reușit să facă acest lucru și folosind carbonul. Partea frumoasă e că bicicleta vine la pachet cu geanta de transport dedicată, astfel că e sigur că împachetarea va avea succes! Nu există încă o fotografie disponibilă cu bicicleta împachetată, dar există date despre dimensiunea și geometria acesteia. Bicicleta are o geometrie diferită de cea a modelului din oțel și este disponibilă în 5 mărimi între XS și XL. Modificările geometrice fac ca modelul din carbon să fie mai lung și mai coborât în față, dar și cu un monobloc ceva mai ridicat, în total o poziție mult mai sportivă. Cu o greutate de 2.01 kg pentru cadrul complet cu furcă și axe, nu e cu mult mai ușor decât modelul din oțel care are o greutate de 2.17 kg. Greutatea e doar cu 200 g mai mare decât cea a modelului de șosea, cu toate că s-a trecut la frâne pe disc, ax thru și spațiu pentru anvelope de 40 mm. Outback Break-Away Carbon e disponibilă doar sub formă de cadru la prețul de 3200 Euro în care e inclusă geanta de transport și splitter-ele de cablu. Fiecare o poate echipa după propriile dorințe pentru a obține adventure bike-ul perfect. Folosește un monobloc standard filetat de 68 mm, tijă de 27.2 mm și o prindere pentru deraiorul față ce se demontează dacă se dorește echiparea cu o transmisie 1x. Rutarea cablurilor e complet externă pentru a simplifica împachetarea. Pentru cablurile deraioarelor se pot folosi splitter-ele de cablu din pachet. Ritchey recomandă folosirea frânelor mecanice pentr a fi folosite și aici splitter-e. Totuși pentru doritori există și rutare separată pentru conducte hidraulice pe partea superioară a chainstay-ului, prinderea fiind făcută fie cu clips-uri reutilizabile, fie cu bride de unică folosință. Modelul din carbon nu folosește aceiași furcă cu cel din aluminiu, aceasta fiind mai nouă și având prinderi de etrier flat mount, regăsite de astfel și pe cadru. Nu se știe încă dacă furca va fi disponibilă și separat, dar Ritchey are o ofertă bogată de furci de top din carbon, așa că un WCS Outback ar putea să li se alăture cât de curând. Noul cadru Outback Break-Away Carbon e distribuit chiar acum către magazine, împreună cu modelul din oțel fiind disponibile din octombrie 2017! Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului! Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  19. Tantrum Cycles sunt gata să lanseze în producție primul lor model cu un nou tip de suspensie Missing Link, în urma unei campanii de succes pe Kickstarter. Până acum au fost deja livrate 10 biciclete și încă 30 stau să plece către precomenzile făcute pe Kickstarter. Odată ce acestea vor fi livrate, încă 100 de cadre vor fi pregătite până în decembrie. Modelul de mai sus cu un aspect cu mici deformări este special pentru cei de pe Kickstarter și nu va intra în producție de serie, vopseaua e mult prea scumpă și ocupă prea mult timp, așa că viitorii cumpărători vor avea de ales din câteva culori standard. Vor fi disponibile modelele Meltdown (roți de 27.5, cursa de 160/150 mm), Outburst (roți de 29, cursa de 130 mm) și Shining (roți de 29, cursa de 160 mm). Va exista și opțiunea pentru roată 29 pe față și 27.5 pe spate. Toate modelele folosesc aceleași triunghiuri față și spate, dar brațele suspensiei, dropout-urile și amortizorul diferă pentru a obține geometria dorită. Există și o opțiune de lățime a anvelopelor, modelul de 27.5 va avea o limită de 2.6 iar cel de 29 va avea loc pentru 3.2, adică inclusiv variante plus. Nu au fost anunțate culorile finale iar prețul va fi în jur de 2400 USD pentru un cadru cu amortizor DVO Topaz. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  20. DT Swiss au lansat acum un an o campanie de marketing numită Road Revolution prin care vor să își înnoiască toată gama de roți de șosea, începând cu modelul Endurance ERC 1100 la momentul respectiv, dezvoltat în tunelul aerodinamic împreună cu SwissSide. Au urmat modelele Aero cu modelul de top ARC 1100 și cele polivalente Performance cu PRC 1400. Mai rămaseră nemodificate categoriile Ciclocros și Pistă, așa că DT le-au modificat și pe acestea la finalul acestui an pentru a termina ”revoluția” Dacă pentru categoriile Endurance și Aero ideea a fost de a dezvolta tehnologii integrate și soluții aerodinamice de top, pentru restul liniilor s-a depus foarte mult efort pentru a defini structura și utilizarea dorită pentru fiecare set de roți din ofertă. Cele cinci categorii finale au fiecare câte un tip de utilizatori țintă, propria lățime internă preferată și o gamă de anvelope ideale. Au fost identificate prioritățile de design pentru fiecare grup de produse. Un alt punct important a fost o convenție de denumire unitară. Înainte numele roților nu prea aveau legătură unele cu altele făcând alegerea roții ideale grea pentru cumpărători și pentru producătorii de biciclete. Acum fiecare nume de roată începe cu prima literă a categoriei, apoi modelele de competiție adaugă un R iar cele cu jantă din carbon un C. Numerele reprezintă butucii, 1100 primind rulmenții SINC ceramici și butucii de top Dicut de pe modelul 180s, 1400 primesc același butuc dar cu rulmenți din oțel de pe 240s iar 1600 primesc butucii prelucrați CNC cu clicheți în stea e la 350s în timp ce 1800 primesc butuci clasici cu 3 clicheți. Acum putem afla specificațiile complete ale roților din denumirea acestora. DT a denumit segmentul de ciclocros Cross Road, în mare parte deoarece majoritatea roților vor ajunge pe biciclete gravel sau adventure mai degrabă decât pe biciclete de ciclocros. Chiar dacă roțile Endurance cum e ERC 1100 sunt capabile să facă față pe un gravel bike, oficial acest lucru revine categoriei Cross Road. Roțile Cross Road sunt inspirate de lumea ciclocrosului dar sunt proiectate pentru orice fel de suprafețe mixte pe care s-ar putea merge cu un set de roți 700c cum ar fi drumuri de pământ, poteci noroiase sau chiar singletrack-uri mai ușoare. Momentan în categoria Cross Road sunt doar două modele de roți: CR 1600 Spline și C 1800 Spline, ambele folosind jante cu profil de 23 mm și lățime internă de 22 mm și externă de 26 mm. Diferența dintre ele o face mecanismul intern al butucului, de tip stea pentru CR 1600 care au prețul de 578 Euro și o greutate de 1728 g sau cu trei clicheți pentru C 1800 cu un preț de 408 Euro și o greutate de 1745 g. Ambele seturi de roți sunt tubeless ready și compatibile doar cu frâne pe disc. Momentan nu există modele Cross Road din carbon sau pentru baieuri, dar cu siguranță se lucrează la noi roți care să intre în această categorie. Pentru pistă lucrurile sunt simple. În top sunt roțile care sunt proiectate să fie folosite exclusiv pe velodrom, indiferent că e vorba de lemnul din interior sau betonul din exterior. Roțile acestea cu pinion fix sunt însă folosite și pentru proiecte de biciclete de oraș exotice. În partea inferioară a gamei Track se află modele ce sunt proiecate pentru nevoile de roți cu pinion fix și aspect de pistă pentru biciclete de oraș, dar cu un preț mai accesibil. Există doar două tipuri de roți speciale pentru pistă: TRC 1400 Dicut și T 1800 Classic. Modelele premium TRC sunt disponibile fie sub formă de clincer la prețul de 2168 Euro cu greutatea de 1698 g sau pentru baieu la prețul de 2028 Euro și cu o greutate de 1528 g, ambele cu un profil de 65 mm împrumutat de la roțile PRC și butuc fix bazat pe 240s. Modelul T 1800 Classic are un profil de 32 mm, jantă tubeless ready cu lățime internă de 18 mm și un preț de 478 Euro, greutatea fiind de 1896 g. Mai multe detalii găsiți pe pagina producătorului. Informații și imagini preluate de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  21. Expozițiile de biciclete ascund mereu concepte interesante de la producători ce încearcă să fie inovatori, idei din care unele se vor pierde dar altele s-ar putea să fie implementate în modelele viitorului. Anul acesta la InterBike acest concept de la Mandaric a atras privirile iar cei de la Bikerumor l-au studiat în detaliu. Standard 21.5 este un concept exotic de transmisie al inovatorului Veso Mandaric. Denumit după diametrul axului spate, Standard 21.5 aduce foarte multe elemente noi, mult mai mult decât mutarea pinioanelor în afara cadrului. Aflat încă într-un stadiu incipient de proiectare, această transmisie are încă piesele manufacturate bucată cu bucată, unele chiar cu doar câteva zile înaintea expoziției, însă odată prezentat, conceptul a atras atenția inginerilor de la marii producători cum ar fi Shimano sau SRAM, așa că există o oarecare șansă să se materializeze într-un format real. Ideea începe cu două chainstay-uri cu secțiune dreptunghiulară, poziționate mai aproape decât la un cadru normal 142×12 mm de șosea. Ideea e o eficiență mult mai bună a transmisiei iar această parte este foarte importantă pentru transferul de putere. Chiar dacă momentan majoritatea părților componente sunt din aluminiu, variantele finale vor fi confecționate din carbon, inclusiv axul. Din acest motiv axul a fost proiectat atât de mare, pentru a putea fi confecționat din carbon și în același timp să fie mai ușor decât un ax de 12 mm clasic. Acest lucru e foarte important deoarece în acest concept axul se învârte împreună cu caseta. Pentru acest lucru, caseta e fixată pe un corp XD care este prins în dropout-ul drept al cadrului. Freehub-ul XD e montat în interiorul unui rulment și este prins pentru moment cu o clemă manufacturată. Axul se prinde de rulmentul din cadru de pe partea cu transmisia dar și de mecanismul din freehub. Acesta din urmă funcționează normal în corpul butucului, dar de această dată axul se învârte împreună cu caseta și angrenajul. Veso a folosit momentan un butuc standard 142×12 mm căruia i-a demontat freehub-ul și l-a modificat pentru a se conecta cu axul de 21.5 mm. Axul ar putea chiar să aibă în final o secțiune triunghiulară rotunjită, deoarece trei puncte de contact în interiorul rulmentului ar fi suficiente. Versiunea finală va permite noi idei de butuci care vor putea fi folosiți pentru a crea roți mai puternice. Unul din beneficiile ascunse ale sistemului este că distanța dintre rulmenți e mai mare decât în cazul unei roți clasice de șosea, în special din cauză că unul din rulmenți e în afara cadrului. Acest lucru ar putea oferi o rigiditate mai mare și un transfer de putere mai bun decât design-ul tradițional, oferind și posibilitatea de a monta mai multe pinioane. [embedded content] Mulți au fost însă impresionați de proiectul deraiorului spate, Acesta a fost proiectat pentru a oferi scimbări mai precise deoarece este mai bine acoperit de lanț și va avea o mișcare orizontală mai mare. Pentru cei îngrijorați de faptul că pinioanele sunt foarte expuse, varianta finală s-ar putea să aibă un disc de protecție în exterior integrat în ax. De asemenea, pe partea opusă transmisiei va exista o siguranță ce nu îi va permite să iasă de pe cadru odată deraiorul montat. În plus, pentru a oferi un spațiu imens pentru anvelope, Veso a tăiat în două un ax BB30 după care l-a sudat la loc pentru a crea un ax ce va funcționa cu un monobloc de 105 mm. Standard 21.6 nu a fost singura idee exotică de la standul Mandaric, aceștia au avut și un proiect interesant de modificare a headset-ului tradițional fără filet și a pipei, unde nu au existat mari modificări în ultimii ani, dar acest lucru ar putea să se schimbe. În locul celor doi rulmenți tradiționali din headtube Veso folosește trei, al treilea fiind montat deasupra pipei. Astfel se mărește rezistența și rigiditatea sistemului și se elimină posibilitatea de deteriorare a gâtului din carbon al furcilor de top în zona pipei. Mai important e că ideea permite reproiectarea pipelor și headtube-urilor. Astfel s-ar putea creea un headtube în formă de D și o pipă cu o formă asemănătoare. Forma nu îi va mai permite pipei să se alinieze prost, aceasta fiind presată la locul ei de partea de sus a sistemului. Astfel, pipa nu va mai avea nevoie de șuruburi de prindere pe gâtul furcii reducând mult greutatea acesteia, deși această reducere ar putea să fie anulată de introducerea unui nou rulment în partea superioară. Chiar dacă ideile Veso nu vor ajunge niciodată în producție, acestea sunt exemple bune de gândire în afara tiparelor, atât de necesară pentru o evoluție reală în orice domeniu. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații și imagini preluate de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  22. Mulți au așteptat lansarea primului model din carbon de la Nukeproof după ce au construit modelul cu vopsea custom Mega 275 C pentru Sam Hill la finalul sezonului trecut Enduro World Series și chiar a Campionatelor Mondiale de DH. Acum așteptarea s-a terminat. Nukeproof au prezentat versiunea oficială a Mega Carbon RS care stă în vârful gamei total modificată pentru 2018 de modele din carbon și aluminiu Mega, cu opțiuni de roți de 27.5 sau 29. [embedded content] Bicicleta din carbon a fost dezvoltată împreună cu Sam Hill timp de aproape patru ani, geometria fiind întâi stabilită pe prototipuri din aluminiu pentru ca la final să fie implementată pe bicicleta finală cu triunghiul față din carbon și cel spate din aluminiu. Este vorba de fapt de cea de-a 4-a generație de bicicelte proiectate de Nukeproof încă din 2009 pentru cursa nebună Megavalanche, înainte ca ideea de bicicletă de Enduro să existe pe piață. Versiunea nouă Mega 275 RS Carbon păstrează orientarea spre coborâre în timp ce a fost optimizată și pentru pedalat, fiind după spusele celor de la Nukeproof un model polivalent. Campionul mondial de DH de 5 ori Sam Hill a concurat cu această bicicletă primul pe traseul Campionatului Mondial UCI DH din Cairns, obținând la final un foarte bun loc 6, la 6 secunde de câștigător. Da, a obținut locul 6 la mondialele de DH cu o bicicletă de enduro cu cursa de 165 mm! Noul cadru din carbon este folosit la două versiuni, ambele disponibile doar cu roți 27.5 – Mega 275 RS și Mega 275 Factory și va fi disponibil și separat sub forma Mega 275 Carbon Frameset, cu chainstay-uri și seatstay-uri din aluminiu. Trecerea la carbon s-a făcut pentru a mări rigiditatea, dar s-a obținut și o scădere în greutate de 320 g față de modelul din aluminiu, un lucru binevenit, mai ales că s-a păstrat partea din spate din aluminiu. Chiar dacă bicicleta este perfectă pentru competițiile lui Sam Hill, geometria a fost revizuită pentru a se potrivi cu o gamă mai largă de utilizări și de utilizatori. Noile Mega au un headtube ceva mai înalt pentru o poziție mai dreaptă ceva mai confortabilă și un reach mai lung pe cadrele mari pentru a se potrivi mai bine cu riderii înalți. Bicicletele din carbon monococă primesc și rutare internă a cablurilor în triunghiul față cu un port de acces simplificat. În același timp, Nukeproof a adus aceleași modificări de geometrie și la modelele din aluminiu triple-butted cu tuburi hidroformate, care au un preț mai mic. Atât Mega 275 cât și 290 au doar transmisii 1x, lucru ce a permis proiectanților să ignore deraiorul față și să lățească rulmenții pivotului principal pentru o rigiditate mai bună și o rezistență superioară la forțele induse de pedalat și la torsionarea cadrului în teren dificil. De asemenea, bicicletele au trecut la butuci Boost, cu roți mai late și mai rigide și spațiu pentru anvelope mai late. Geometria a fost modificată pentru a primi furci cu cursa mai mare, de 170 mm la modelele de 27.5 și de 160 la cele de 29. Toate bicicletele folosesc amortizoarele metrice RockShox Super Deluxe și un braț al suspensiei scurt cu o prindere a rulmenților despre care Nukeproof spun că mărește senzitivitatea suspensiei. TOate modelele folosesc monobloc filetat și toate primesc rutare internă a cablului pentru tija dropper și protecții de cadru 3D la downtube și chainstay. Momentan modelele de 29 sunt disponibile doar din aluminiu în versiunile Factory, Pro și Comp. Pentru mai multe informații vizitați pagina producătorului. Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  23. Vești bune de la Federația Română de Ciclism care anunță calendarul competițional pentru Cupa Națională de Ciclocros din acest an. Pentru 2017 vom avea în total 4 etape desfășurate toate în vestul României. La Cupa Națională de Ciclocros vor participa sportivii care dețin o licență UCI validă, indiferent de naționalitate sau de federația care a emis-o. Însă pentru a figura în Clasamentul General este nevoie să participi la cel puțin două etape. Campionatele Nationale Cyclocross 2005. Sursa eliseimiron.comLa Cupa Națională de Ciclocros a României poate participa orice ciclist, condiționat fiind de licența UCI. Astfel, pot concura atât sportivii de performanță cât și cei amatori, de orice naționalitate. Licențele master se vor considera echivalentul celor de amatori. Cele patru etape ale Cupei vor conține următoarele categorii de concurs: Elite M/F Baieti si fete de 23 de ani sau mai mult U23 M Baieti 19-22 ani Juniori M/F Baieti si fete 17-18 ani Cadeti + Copii A M/F Baieti si fete 13-16 ani Amatori M/F OPEN Baieti si fete peste 19 ani, cu licentă de Amator Etapele Cupei Naționale de Ciclocros sunt următoarele: Etapa 1, Porolissum CX, 21 octombrie, Zalău, jud. Sălaj Etapa 2, Arad CX Cup, 28 octombrie, Arad, jud. Arad Etapa 3, Lunca Timișului CX, 11 noiembrie, Urseni, jud. Timiș Etapa 4, Cluj Napoca CX, 2 decembrie, Cluj-Napoca, jud. Cluj Traseele pentru fiecare etapă vor ține seama de regulamentul FRC, dar și de prevederile UCI referitoare la ciclocros. De asemenea, taxa de participare este stabilită de fiecare organizator în parte însă Federația ne asigură prin regulament că nu poate depăși suma de 100 lei. Se observa ca toate cele 4 etape vor avea loc in vestul tarii. Explicația constă în faptul că în luna august 2017, Federația a trimis un anunț către toți membrii FRC spunând că cine dorește să se implice o poate face. Cele patru etape pe care le vedem mai jos sunt practic toate aplicațiile primite. Dacă ar fi fost mai multe, Cupa ar fi putut avea la final maxim 5 etape. Altă regulă pe care o întâlnești mai rar la concursurile „comune” de ciclism este faptul că festivitatea de premiere trebuie organizată în maximum o oră de la sosirea celui de-al cincilea concurent din fiecare categorie, dar și faptul că pe podium nu ai voie să aduci alte obiecte promoționale în afară de echipamentul cu care ai concurat. Pentru bicicletă va fi amenajată o zonă specială în apropierea podiumului, unde aceasta va fi expusă pe durata festivității de premiere. La Cupa Națională de Ciclocros a României se poate concura doar cu bicicletă de ciclocros. Pe traseul de concurs, categoriile masculin elite, masculin U23 și masculin amatori vor concura 60 de minute, iar masculin juniori și toate categoriile feminin vor concura 40 de minute. Dacă la final de eveniment există egalitate de puncte, clasamentul se va stabili pe baza rezultatelor directe din ultima etapă a Cupei. Nu în ultimul rând în cadrul Cupei, starturile sportivilor profesioniști se vor da separat de cele ale sportivilor amatori, la un interval de minimum 30 secunde. Traseele vor fi amenajate și marcate conform regulamentului UCI. Sursa: Freerider
  24. Rocket Bike Fest este concursul de ciclism ce se desfășoară în pădurea Cernica de lângă București. Este un concurs popular care, la fiecare ediție, a strâns la start un număr foarte mare de participanți. Motivul nu este greu de intuit. Este aproape de oraș și este accesibil cicliștilor de orice nivel. Denumirea nu e deloc întâmplătoare. Traseul de concurs este rapid, iar dacă participi vei fi asemenea unei rachete. Rocket Bike Fest – foto Caius BololoiTraseul constă într-o buclă de 6 km alcătuită în cea mai mare parte din potecă și ceva drum forestier. Poteca este virajată cu foarte puține zone drepte. Așadar cu cât mergi mai repede cu atât mai tehnic va fi traseul pentru tine. Diferența de nivel este nesemnificativă însă de-a lungul traseului vei găsi și câteva urcări și coborâri scurte. Înscrierile se închid vineri 29 septembrie ora 16. Rocket Bike Fest este un eveniment special întrucât veniturile obținute din taxa de participare sunt donate Asociației Help Autism. Din 2013, când a avut loc prima ediție Rocket Bike Fest, s-au strâns 32.000 euro, bani folosiți pentru continuarea Programului Național de Diagnostic Precoce, Evaluare Psihologică și Intervenție Timpurie în Autism. Rocket Bike Fest este un eveniment pentru întreaga familie. Cu startul în zona Cabanei Cernica AGVPS, evenimentul este perfect pentru un final de săptămână sportiv. Există categorii de concurs pentru toată lumea, dar în special pentru copii: Hobby (50 min) – Traseul în lungime de 6 km va fi parcurs de cât mai multe ori în intervalul de alocat cursei – Start ora 9:00 Juniori (50 min) – Categorie pentru cicliști cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani – Start ora 10:30 Copii – bicicletă fără pedale – Start ora 11.30 Copii – bicicletă cu roți ajutătoare 3-6 ani – Start ora 11.30 Copii – bicicletă 2 roți 3-5 ani – Start ora 11.30 Copii – bicicletă 2 roți 6-8 ani – cronometrare cu cip timp de 20 min. pe un traseu de 1 km special amenajat pentru ei, in padurea Cernica – Start ora 12:10 Copii – bicicletă 2 roți 9-11 ani – cronometrare cu cip timp de 35 min. pe un traseu de 1 km special amenajat pentru ei, în pădurea Cernica – Start ora 12:35 Family (2 ture) – Traseul family va avea o lungime de 6 km și va fi parcurs de două ori – Start 13:30 Cu un număr atât de mare de opțiuni pentru copii și cu un traseu potrivit pentru orice nivel de antrenament sau experiență tehnică, Rocket Bike Fest este un concurs care nu trebuie ratat. Este unul din evenimentele finalului de sezon. Așa că profită de ocazie și petrece-l împreună cu întreaga familie. DISTRIBUIȚI Articolul precedentTest – senzori fără magnet Bryton (2017) Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete. Sursa: Freerider
  25. Trei zile de concurs spectaculoase la CARPATHIAN MTB EPIC 2017! Campioni din 10 țări s-au luptat cu natura la propriu pe traseele croite în Bucegi și Piatra Craiului, și au reușit să cucerească munții după 157 kilometri parcurși și 5,750 metri de urcare. Competiția CARPATHIAN MTB EPIC, proaspăt intrată în calendarul UCI 2018, a fost declarată de cicliștii profesioniști drept una dintre cele mai grele, dacă nu cea mai provocatoare, la care participat până acum. Laurii victoriei le-au revenit sportivilor din Slovacia și Ucraina. E drept, n-a fost o cursă pentru oricine. Dar e mai bine așa!“Greu, frumos, frig, stâncos, foarte tehnic, excelent, provocator… îmi place”. Acesta ar fi rezumatul foarte succint al primei ediții a CARPATHIAN MTB EPIC 2017, un concurs de ciclism montan organizat de ACS MPG, care le-a oferit celor aproape 100 de rideri, dar și zecilor de susținători și miilor de fani, un adevărat spectacol de ciclism în perioada 21-24 septembrie. Evenimentul a inclus un prolog și 3 etape desfășurate în Carpații Meridionali, cu zona de Start/Finish și Race Village organizate la Cheile Grădiștei – Fundata. Dacă în prima zi de concurs vremea capricioasă și altitudinea le-au pus la grea încercare rezistența, în următoarele două zile cicliștii s-au confruntat cu urcări anevoioase și coborâri abrupte ce le-au testat din plin abilitățile și tehnicile. Cei mai rezistenți, dar și mai rapizi au fost sportivii din Slovacia și Ucraina. Ei au reușit să se detașeze de restul participanților pe durata celor trei zile ale CARPATHIAN MTB EPIC 2017, iar formarea de alianțe i-a ajutat și le-a adus victoria. Slovacul Tomas Visnovský, câștigătorul tuturor celor 3 etape din acest concurs, a ajuns la finish într-un timp de 2 ore și 47 minute, după ce a parcurs ultima cursă, cea mai scurtă însă cu multe porțiuni dificile. “Astăzi a fost foarte greu și sunt foarte obosit. Picioarele nu s-au mișcat prea bine. Urcările au fost extrem de abrupte. Vremea a fost foarte bună dar ruta, din nou, foarte dură! Mă simt perfect că am câștigat acest concurs și că sunt campion! Toată lumea a fost extrem de drăguță aici și mi-a plăcut mult competiția. Voi reveni anul viitor, sunt foarte fericit și mulțumit de tot ceea ce se întâmplă aici”, a declarat Tomas Visnovský, pe care, în ciuda oboselii, publicul l-a putut vedea mai mereu zâmbind. Compatriotul său, Matej Ulik, a trecut al doilea linia de Finish, după numai 4 minute, și a fost foarte aproape de Tomas, pe toată durata competiției, formând o echipă, chiar dacă este un concurs în format individual. “A fost din nou foarte greu, dar sunt bucuros că am obținut locul al doilea. Tomas a fost mult mai puternic decât noi, ceilalți concurenți. Consider că este o pregătire bună și un loc foarte bun obținut aici, pentru mine. Cursa a fost foarte bine organizată, munții sunt foarte frumoși, priveliștea și peisajele de aici sunt superbe”, a afirmat Matej Ulik, care apoi și-a felicitat colegul de cursă. Pe locul trei s-a clasat Márton Blazsó, care s-a luptat din greu pentru a-și menține locul pe podium. Campionul ungar a reușit să rămână cu picioarele pe pământ și să se concentreze, așa cum și-a promis de ieri. “Sunt destul de mulțumit, cei doi sportivi slovaci au fost foarte puternici. Eu am fost imediat în spatele lor. Cred că am reușit să obțin locul 3 în clasamentul general”, a spus zâmbind Márton. Și în ultima etapă podiumul fetelor a fost dominat de campioanele din Ucraina și Slovacia, iar ordinea a fost aceeași de sâmbătă. Krystyna Konvisarova a trecut prima linia de Finish, cu un timp de 3 ore și 31 de minute, urmată la două minute distanță de Janka Keseg Števková. Ceva mai târziu au sosit Andrea Juhásová și Hanna Verheles. În clasamentul general al competiției CARPATHIAN MTB EPIC 2017, ordinea câștigătoarelor este următoarea: locul 1 – Janka Keseg Števková, din Slovacia, locul 2 – Krystyna Konvisarova și locul 3 – Hanna Verheles, amândouă din Ucraina. “A fost destul de dur, dar m-am simțit mai bine decât în zilele precedente. Este un semn bun pentru mine, mi-am intrat în ritm. Știam că nu o să mai am altă șansă ca să câștig competiția. Mi-a plăcut foarte mult, organizarea a fost foarte bună, toată lumea este foarte drăguță și primitoare. Este pentru prima dată când am venit în România, dar nu ultima cu siguranță! Îmi place foarte mult ce se întâmplă aici”, ne-a mărturisit Krystyna Konvisarova, campioană la UCI MTB Marathon Series în ultimii doi ani. Greutatea în etapa a treia a fost dată de ascensiunea printr-un domeniu stâncos, cu drumuri denivelate, până la vârful Bucșa, situat la 1.845 metri altitudine, care separă munții Bucegi de masivul Leaota. Câștigătoarea acestei ediții a concursului, Janka Keseg Števková, a ales un ritm, pe durata ultimei etape, care să îi asigure poziția: “La început am încercat să stau alături de Krystyna, dar nu m-am simțit foarte bine. Ea a fost mai puternică azi. Bineînțeles că mi-ar plăcea să revin aici, organizarea a fost excepțională! Totul a fost perfect la acest eveniment, mă bucur că anul viitor va fi o cursă UCI! Sper să pot reveni aici să concurez”. Janka Keseg Števková a participat de trei ori la Olimpiadă și la Absa Cape Epic, cea mai populară competiție pe etape din lume. Vestea că anul viitor CARPATHIAN MTB EPIC se va desfășura sub umbrela Uniunii Cicliste Internaționale (UCI) a venit chiar în acest weekend. Competiția în 3 etape este anunțată în calendarul oficial, astfel că a doua ediție va avea loc în vara anului viitor, în perioada 16-19 august 2018, tot la Cheile Grădiștei – Fundata. Acest fapt va duce la un alt nivel concursul, iar România va fi promovată mult mai amplu ca destinație ce merită explorată, pe scena internațională a ciclismului. Cicliștii din țara noastră s-au descurcat admirabil în această competiție, apreciată de toți participanții ca fiind cea mai grea la care au luat parte. Lucian Logigan, campionul balcanic și național la XCO și unul dintre ambasadorii sportivi ai evenimentului, a declarat: “Am o medalie de Finisher. M-am simțit bine astăzi, mai ales pe partea a doua a traseului, prima parte fiind foarte, foarte abruptă. Am terminat pe cinci, am tras tare ca să recuperez și să fiu pe o poziție bună în clasamentul general. Cele trei zile au fost foarte dificile din cauza traseului, dar și a vremii“. Cursa 4-day EPIC, la nivelul Amatori, a fost câștigată de Catriona Sutherland, din Anglia, și David Kecskes, din România, primii în clasamentul general al ediției. “Mi-a plăcut foarte tare! M-am simțit mult mai puternică astăzi, dar așa ești după două zile de efort și urcat pe stânci. Mi-a plăcut foarte mult să urc pe munte, cu bicicleta în spate, sunt chiar foarte obișnuită cu asta. Așa poți vedea frumusețea și crestele munților. Este o cursă foarte grea, dar cred că este uimitor să vezi toate traseele și mi-ar plăcea ca mai multe femei amatoare să vină să concureze. Cu siguranță voi recomanda această competiție, fiind ceva inedit și frumos în topul concursurilor pe etape din lume“, a spus Catriona Sutherland, care este o concurentă cu multă experiență și ghid în ciclism montan, totodată colaboratoare a mai multor publicații străine, printre care și International Mountain Bike Magazine. În ultima etapă vremea a fost mult mai bună, dându-le ocazia tuturor să admire peisajele uimitoare ale munților Bucegi și Piatra Craiului, iar soarele le-a zâmbit tuturor la sosire. Tot duminică, 24 septembrie, a avut loc și o cursă de numai o zi, 1-day Challenge, dedicată celor care nu au putut lua parte la toate etapele 4-day EPIC. Învingători de la cursa de o zi, nivel Amatori, sunt: Lucian Neaga (19+ ani), Vasile Dorin Crăciunescu (40+ ani) și Valerie Cassecuelle (19+ ani). După cele 4 zile de concurs, a avut loc festivitatea oficială de premiere, riderii de la Elite primind sume între 500 și 2.050 euro și diferite produse oferite de sponsori, valoarea totală a premiilor în cadrul CARPATHIAN MTB EPIC fiind de aproape 30.000 euro. Rezultatele Etapei 1, 2 și 3 pot fi consultate pe pagina oficială a evenimentului, click aici. Spectatorii și susținătorii riderilor au urmărit LIVE timp de 3 zile întreaga acțiune, pe Youtube și pagina Facebook Riders Club. În plus, în fiecare seară, pe durata celor 3 zile de concurs, 22-24 septembrie, au fost programate emisiuni în direct cu rezumatul etapelor CARPATHIAN MTB EPIC, susținute de Alex Ciocan și Cătălin Sprînceană. Acestea sunt difuzate pe Pro X – Sport.ro, Telekom Sport și TVR HD, iar programul transmisiunilor TV și Live a fost publicat pe pagina oficială a evenimentului www.carpathianmtb.ro/ro – click aici. Sursa: Freerider
×