Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'noutati'.

  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Motocicleta mea
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
    • Discutii preluate
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Bursa de Motociclete, Scutere, ATV, Echipamente si Accesorii
    • Noua Bursa: pro-bike.ro/market
    • Anunturi preluate de pe alte situri de profil
    • Arhiva
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii

Categorii

  • Noutăți & Îmbunătățiri

Bloguri

Niciun rezultat de afișat.

Niciun rezultat de afișat.

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Marker Groups

  • Members
  • Biker Friendly

Categorii

  • Motociclete
  • Biciclete

Categories

  • Trasee Motocicleta

Categorii

  • Permis A / A1 / A2

1.479 rezultate găsite

  1. Compania canadiană Norco și-a prezentat la Crankworx noutățile pe 2018, în special în gama de aluminiu Range&Sight dar și în colecția pentru femei care s-a îmbogățit cu noi modele specifice. De asemenea a fost prezentat noul Threshold CX dar și câteva modele Ranges din carbon. Marea noutate pentru modelele din aluminiu Range & Sight este că geometria lor a fost modificată fiind acum identică celei de pe modelele din carbon. În afară de asta, singura noutate este folosirea amortizoarelor pe sistem metric în spate și introducerea mărimii XS la modelele din aluminiu. Chiar dacă în imagini apar modelele Range gri și Sight galben cu roți 29, există în colecție și versiunile cu roți de 27.5. Noile modele pe 29 vin cu pipe mai scurte cu 10 mm decât cele pe 27.5 iar cadrele au unghiul furcii ceva mai mare. Pentru 2018 toate modelele Norco vor fi disponibile și în versiune feminină, inclusiv Optic, Sight, Fluid FS și HT, cursiera Valence și mai multe city bike-uri. Modelele feminine oferă alte componente și opțiuni de culori decât modelele normale. Cadrele sunt identice cu cele normale deoarece Norco sunt mulțumiți de geometria lor la toate dimensiunile. Sistemul de tuburi diferite pentru fiecare mărime și sistemul Gravity Tune de la Norco fac ca un cadru cu cât e mai mic cu atât să fie mai ușor, iar spatele este adaptat pentru mărimea fiecăruia. Astfel toate cadrele oferă aceleași caracteristici funcționale. Norco are toptube-ul foarte jos la toate cadrele, ceea ce permite utilizarea lor de persoane de înălțime mică, fie ele bărbați sau femei. Modelele feminine diferă însă la punctele de contact: grip-uri mai subțiri, ghidoane mai înguste și șei specifice feminine. Pipele nu sunt mai scurte pe modelele feminine de MTB deoarece Norco a luat deja în calcul reach-ul la dimensionarea toptube-ului și nu s-a dorit modificarea comportamentului bicicletelor. Modelele feminine oferă o gamă largă de culori iar prețul e identic cu modelele normale. Modelele de competiție și de nișă nu vor fi însă oferite în versiuni feminine deoarece ei consideră că cicliștii de top au oricum preferințele lor și vor modifica bicicletele după acestea. Oricum majoritatea modelelor sunt disponibile și în mărimea XS. A fost prezentat și modelul de ciclocros Threshold 2018 din carbon, precum și nouă modele Ranges 2018. Modificările sunt doar de componente și de culori. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  2. Nu e o glumă, marca de top Silca are o nouă pompă mică cu bluetooth! Aceasta e o versiune îmbunătățită a modelului deja popular Tattico, de data asta ei spunând că e cea mai precisă pompă pe care o putem transporta în buzunar. Introdusă pe piață anul trecut, Tattico era deja o pompă mini premium din aluminiu, dar acum are inclus un senzor ce comunică cu o aplicație de pe smartphone pentru a vedea exact presiunea din roți. Chiar dacă nu e extrem de util să știm presiunea exactă la o reparație pe marginea drumului, pretențioșii vor fi fericiți să poată să își regleze exact presiunea dorită în roțile de MTB și ciclocros. E util să ai un afișaj de măsură a presiunii pe o pompă mică, dar acest lucru adaugă greutate, mărește dimensiunile și în general nu e fiabil. Astfel, poate că ideea Silca de a adăuga un mic senzor de presiune Bluetooth în interiorul pompei este o soluție ideală. Silca se laudă cu precizia și durabilitatea produselor, deci putem bănui că și acesta este un produs bun. Capabilă să măsoare până la 120 psi, noua pompă Tattico Bluetooth costă 120 USD și se conectează la aplicația iGauge pentru a măsura cu o precizie de =/- 2% în incremente de 1/2 psi. Noua pompă păstrează construcția din aluminiu 6061, furtulul presta/schrader ascuns și radiatorul intern. Emițătorul BT este alimentat de la o baterie CR2030 ușor de înlocuit. Acesta pornește automat sub presiune și intră în modul de hibernare când presiunea e constantă sau când aplicația se oprește. Aplicația iGauge e disponibilă atât pentru iOS cât și pentru Android. Odată aplicația pornită, aceasta va căuta pompa ce se trezește după ce se dau câteva pompe. Se ajustează apoi presiunea dorită. În final se oprește aplicația, se deconectează pompa și totul intră în hibernare. Mai multe informații puteți găsi pe pagina producătorului. Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  3. De fiecare dată când am ținut un produs Crankbrothers în mână, ochiul s-a bucurat de finisajele extraordinare și de atenția obsesivă la detalii care se face imediat remarcată. Chiar dacă nu m-am împăcat mereu cu toate produsele lor, mi-au lăsat mereu impresia unor mici bijuterii, pentru care se consumă ore în șir când sunt construite. Acestea fiind spuse, nu pot decât să mă bucur de lansarea noilor pedale Stamp pentru 2017 și să-mi doresc să le văd în aluminiu și CrMo cât mai curând, la Eurobike. Versiunea de top, Stamp 11.Deși vor exista mai multe variante, mai ieftine și mai scumpe, mai ușoare și mai grele, toate vor beneficia de câte 10 pini pe fiecare parte a platformei. Mai mult decât atât, toate vor folosi doar rulmenți Enduro, pentru o durabilitate crescută, iar în ceea ce privește etanșeitatea, cei de la Crank Borthers ne asigură că se afle la cote maxime. Revenind la modele, vei avea la dispoziție versiunea Stamp 11, cu ax din titan (nu din cartier, ci din material), cu o greutate de 299 de grame și un preț de 300 de euro, clasicul 1 euro/gram. Stamp 7 vor cântări 345 de grame și vor avea un preț de 150 de euro, iar Stamp 3, vor cântări 400 de grame și vor costa 99.99 de euro. Așadar, cu cât greutatea crește, cu atât prețul scade. De menționat că modelul Stamp 3 are o înălțime de 16mm, pe când celelalte două modele au o înălțime de 11mm, fiind astfel mai subțiri. Și Stamp 7 arată foarte bine.Tot la același preț va exista și o ediție Danny MacAskill, care se bazează pe Stamp 3 dar care vine cu un design diferit. Stamp 3, destul de greu de deosebit de 7 la o primă privire.Interesant este faptul că MacAskill a precizat clar că nu vrea ca un set de pedale de top să-i poarte numele, căci nimeni nu și le va putea permite, iar astfel, cele de față, vor fi oferite pentru 100 de euro. Danny MacAskill, modest și binevoitor așa cum îl știm.Ediția MacAskill, cu zoom.Ultima, dar nu cea din urmă, este pedala Stamp 2, cu o greutate de 415 grame și un preț de 80 de euro, aceasta fiind de altfel și modelul de intrare în noua gamă. via Crank Brothers Sursa: Freerider
  4. Jack Moir este un supraviețuitor! Nu pentru că reușește să se claseze mai tot timpul în primele 10 poziții la Cupa Mondială de Downhill, ci pentru că a reușit să supraviețuiască unui atac al unui… rechin. Surfer pasionat, acesta a învins statistica care ne învață că există o șansă din 3.700.000 să fii mâncat de un rechin, iar astfel s-a ales cu 600 de copci pe picior. Asta nu l-a oprit desigur nici să practice surf-ul în continuare, dar nici să se dea înapoi de la downhill, căci aici treburile merg într-o singură direcție: înainte, cu viteză! Jack se dă anul acesta pe un Intense P2 29, așa cum ai ghicit, o bicicletă de downhill cu roți de 29 de inch. Aflată momentan în stadiul de prototip, bicicleta are o furcă RockShox Boxxer Team de 180mm, iar cadrul împreună cu amortizorul RockShox Super Deluxe Coil lucrează pentru a furniza o cursă de 200mm. Roțile sunt furnizate de Endve, modelul M90 Carbon, iar anvelopele provin de la Maxxis, ambele în versiunea Minion DHF (presiune 28psi pe roata ed față și 30 psi pe roata de spate). Nu în ultimul rând, trebuie menționate frânele Avid Code cât și transmisia, Sram X01 DH. Cum 29er-ele pentru downhill au o viață grea încercând să-și croiască drum către preferințele scenei, cei de la Intense au făcut eforturi pentru a crea o bicicletă rapidă și eficientă. Ceea ce nu este chiar ușor într-un segment nou, în care nici măcar nu se credea că se va putea construi o bicicletă cu roți așa mari, dar și cu suspensii de 200mm. În fond, acest P2 nu poate fi comparat cu nimic din ceea ce există în gama celor de la Intense, însă se poate observa cu ochiul liber că amortizorul este mai jos plasat și mai în față decât în cazul altor modele din gama americanilor. Detalii despre geometrie nu sunt furnizare, fiind momentan păstrate la secret până ce această bicicletă va atinge maturitatea necesară pentru producție. Până atunci însă, nu uitați să-l încurajați pe Jack Moir, eventual să-l luați sub radar în caz că nu i-ați urmărit evoluția. Foto: Moritz Zimmermann / MTBNews Sursa: Freerider
  5. Așa arată noul Supreme SX, propunerea celor de la Commencal în segmentul Plus. Nu întâlnim anvelope de 3.0, nici măcar de 2.8 sau 2.6, în schimb întâlnim un full-suspension foarte capabil, cu suspensii de 180mm și un headtube amplasat la 65 de grade, o bicicletă care prin datele tehnice pare să fie gândită mai degrabă pentru downhill decât pentru all-mountain. Lanțul trece pe lângă pivotul principal? Află mai jos de ce.Sau ca să găsim un numitor comun, am putea spune că este concepută pentru enduro, deși nu asta reiese din comunicatul de presă. Cadru cu o construcție masivă. Bicicletele de all-mountain obișnuiau să fie mai suple…Segmentul Plus înseamnă pentru cei de la Commencal un set de anvelope Maxxis în dimensiunea 2.4 (față)/2.3 (spate), butuci lați sub standardul Boost (110mm față și 148mm spate), un BB pressfit BB92 și un lanț ce pare întins mai degrabă de foaie decât de un chainguide, acesta având traseul gândit pe deasupra angrenajului, mai precis în jurul pivotului principal. Logica din spatele acestei mutări este o eficientă mai mare la pedalat, lanțul păstrându-și linia atunci când cadrul se comprimă. Dacă o cumperi, o să poți să faci și tu asta. Cadrul cântărește 4.6 kg cu tot cu amortizor, iar greutatea bicicletei este de 15 kg. Din fericire va exista o singură versiune de echipare, deci nu va trebui să-ți bați capul cu alegeri dificile. Primești o furcă RockShox Lyrik (180mm), un amortirzor RockShox Super Deluxe RC3, o tijă reglabilă hidraulic Reverb Stealth și o transmisie 1×11, Sram GX. Toate acestea, pentru un preț de 3.700 de euro. Echiparea, pe larg.via Commencal Sursa: Freerider
  6. Shimano a anunțat lansarea noilor frâne Shimano XT cu 4 pistoane în etrier, o revenire spectaculoasă după aproape 15 ani. Modelul inițial, botezat M755, aproape că a devenit obiect de colecție între timp, majoritatea acestora fiind pe cale de dispariție. În caz că ai uitat cum arătau, vezi fotografia de mai jos. Design parcă din secolul trecut, dar cu finisaje impresionante pentru acea vreme.Însă acum, în vremuri moderne, cei de la Shimano s-au decis să aducă a 3a frână cu 4 pistoane în gama lor, noile XT-uri completând oferta Zee-urilor și a Saint-urilor, ambele fiind construite pentru gravity/downhill. Noile XT-urile ar urma să fie utilizate la enduro sau pe orice bicicletă de all-mountain, de către cei care vor o mai mare putere de frânare la vale. Totodată, cei de la Shimano menționează că acestea vor fi cu siguranță apreciate de cei care utilizează și e-MTB-uri. Noul etrier cu 4 pistoane și plăcuțe cu radiator. Pun pariu că funcționează și la downhill.Astfel, noul etrier M8020, va oferi o putere de frânare cu 20% mai mare decât etrierul cu două pistoane. Noul etrier este perfect compatibil cu maneta M8000, așadar în cazul în care vei rvea să faci trecerea la noul model, va fi necesar să înlocuiești doar etrierul, nu întreg sistemul de frânare, ceea ce, între noi fie vorba, e chiar drăguț. Costul etrierului va fi de aproximativ 100 de euro, iar costul împreună cu maneta, va fi de aproximativ 170 de euro. Detalii despre greutate n-au fost momentan făcute publice. via Shimano Sursa: Freerider
  7. Specialized Enduro este probabil una dintre cele mai testate și încercate biciclete de pe piață. Compania a petrecut mulți ani modificând acest model pentru a fi mereu în top pe trail, așa că pentru 2018 nu sunt modificări foarte mari. Totuși Specialized a făcută câteva schimbări cheie pentru a fi la curent cu tehnologia. Toptube-urile au fost alungite pe toate modelele Enduro și a fost adăugat un cip de ajustare a geometriei la amortizorul spate. Echipările au fost îmbunătățite pe câteva modele și există niște componente noi și interesante pentru 2018. Noile Enduro de 27.5 au toptube-ul mai lung, headtube-ul mai înalt iar lungimea bicicletei a crescut considerabil. În funcție de mărimea cadrului, reach-ul a crescut cu 13-19 mm. Pivotul superior al amortizorului spate a fost repoziționat pentru a mări rezistența la bottom out cu o curbă a suspensiei mai progresivă. O extensie a amortizorului conține un cip reversibil ce permite obținerea unei geometrii High sau Low, schimbând înălțimea monoblocului cu 8 mm și unghiul furcii cu 0.5 grade între 65.5 și 65. Modelele Enduro 29 au și ele toptube-ul alungit iar reach-ul a crescut între 5-13 mm. Acum reach-ul este aproximativ egal la aceiași mărime între modelele 29 și 27.5. Modelele 29 primesc de asemenea cip-ul pentru modificarea geometriei care modifică de asemenea înălțimea monoblocului cu 8 mm dar unghiul furcii variază între 66 și 65.5 grade. Extensia amortizorului ce permite modificarea geometriei poate fi cumpărată separat și montată și pe modelele 2017 dacă există doritori. În toate mărimile, modelul S-Works e echipat cu furca Ohlins TTX Boost iar modelele Pro și Elite cu furca STX Boost. Modelul Pro primește jantele din carbon Roval Traverse. Tija dropper Specialized Wu folosește un sistem dual de cilindri care ridică vârful șeii cu 14 grade în timp ce aceasta coboară efectiv 150 mm (cursa reală e de 125 mm dar datorită înclinării rezultă o cursă efectivă de 150). Ideea este de a lăsa în jos coada șeii pentru a permite aplecarea mai facilă în spate pe coborârile abrupte. Avantajul e că se poate folosi o șa mai ridicată în spate ce oferă avantaje la urcare. Tija Wu este echipare standard pe modelele S-Works, Pro și Coil. Ghidoanele au acum 800 mm pe toate modelele iar frânele sunt SRAM Code RSC sau R, exceptând modelul Comp care are Guide R. Modelele 27.5 vin cu anvelope de 2.6 în timp ce modelele 29 vin cu anvelope 2.3. Toate modelele exceptând Comp vin cu trusa de scule SWAT din headtube și cu cutia de depozitare de sub suportul de bidon. Practic în headset e ascunsă o trusă de scule care iese printr-o rotire simplă în timp ce sub furcă e ascunsă o presă de lanț. Cutia de sub suportul de bidon nu mai include set de chei deoarece acum ele se află în headset. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  8. Radon au lăsat să scape pe internet câteva imagini cu viitorul lor model enduro cu cadru din carbon, noul Jab, care se așteaptă să aibă greutatea finală în jur de 10 kg! Asta pe lângă alte noutăți cum ar fi o versiune din aluminiu pentru Jealous și câteva modele noi hardtail. Nu există multe detalii concrete încă despre Jab în afară de greutatea anunțată de 10 kg, un amănunt destul de interesant pentru o bicicletă cu cursa de 160-170 mm. În plus, bicicleta e concepută pentru competiție, campioana germană Raphaela Richter urmând să concureze pe aceasta. Bicicleta are un aspect cu totul diferit de alte modele de la Radon. Toptube-ul e îndoit, cu o mică porțiune secționată. Bascula din carbon a suspensiei e total redesenată, mai aliniată cu seatstay-urile, cu un pivot principal destul de ascuns. Amortizorul e pe sistem metric iar cadrul are prindere ISCG. Cablurile sunt rutate intern și există un port amplasat perfect pentru blocajul amortizorului spate sau pentru un deraior față Sideswing. Altfel, modelul de enduro folosește o suspensie horst link cu patru brațe. Se păstrează tehnologia Radon flip chip în zona de sus a seatstay-urilor, permițând mici ajustări ale geometriei. Alte noutăți pentru 2018 sunt modelul Jealous din aluminiu ce păstrează geometria de Cupă Mondială XC dar la un preț mai accesibil. Noul Boostva fi un hardtail pentru pump track și dirt jump iar Cragger va fi un hardtail cu suspensie mare pentru trail. Mai multe informații vor fi disponibile pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  9. Maratonul MTB Salzkammergut Trophy din Austria, poate fi considerat un indicator bun pentru ce se întâmplă în lumea bună a bicicletelor. Concursul este unul foarte popular. În 2017, la ediția aniversară de 20 de ani, evenimentul a strâns la linia de start nu mai puțin de 5062 concurenți. Concursul este popular nu doar pentru că oferă participanților o organizare impecabilă și peisaje de vis, dar și o mulțime de opțiuni pentru distanța de concurs, 7 mai exact. De la cel mai scurt traseu de 22 km la cel mai lung de 210 km. sursa: @mtbtrophyÎntrucât traseul extrem de 210 km, presupune un efort deosebit din partea ciclistului, dar și al bicicletei, organizatorii au pus la punct un sistem riguros de verificare înaintea startului care, pentru această distanță, a fost la ora 5 dimineața. Însă în afară de verificarea tehnică a echipamentului s-a realizat și o statistică privind bicicletele și componentele folosite la acest nivel foarte ridicat, probabil doar cu una-două trepte mai jos decât nivelul maxim al Campionatului European de MTB. sursa: @mtbtrophyAșadar iată care sunt: cele mai populare biciclete mtb din Europa la nivel de competiție, cele mai populare materiale pentru cadru, cele mai populare diametre de roți, cele mai populare anvelope, cele mai populare furci, cele mai populare jante, cele mai populare schimbătoare, cele mai populare transmisii, cele mai populare frâne și cele mai populare sisteme de frânare. Surprinzător sau nu, Specialized conduce destul de detașat și este marca cea mai populară de biciclete la nivel vest-european. Cannondale este pe locul doi la o distanță nu prea mare, la egalitate cu Canyon, o marcă cu o istorie semnificativ mai scurtă decât cele două branduri de pe locurile 1 și 2. Suprinzatror este insa ca cele mai populare marci de la noi, Cube si Merida, se afla doar pe locurile 5, respectiv 11. Cum știm că în Vest lumea o duce destul de bine, nu este surprinzător că cele mai populare cadre la nivel înalt de competiție sunt cele de carbon. Surprinzător este însă că la distanța extremă de 210 km sunt totuși super-preferate bicicletele hardtail, cu peste 70%. Desigur bicicletele 29er sunt cele mai populare. Totuși noua dimensiune 27,5 nu a reușit încă să o depășească în popularitate pe clasica de 26 inch. La anvelope treburile sunt destul de clare cu Schwalbe pe primul loc fără prea mare drept de apel pentru restul. Surprinzător este însă Specialized, o marcă scumpă, care este totuși pe locul 4. Categoria suspensii față este categoric câștigată de popularele furci Rockshox. Totuși Fox nu este departe pe locul 2 chiar dacă furcile lor sunt în general mai scumpe la același nivel de performanță. Jantele putem spune că reprezintă surpriza sezonului, cu DT-Swiss pe locul 1. Și mai mare surpriză este Stan’s NoTubes pe locul 2, o marcă foarte tânără care iată că a cucerit Vestul. Tot surpriză este și Shimano pe care o regăsim abia pe locul 7. La schimbătoare treaba este destul de clară, sau neclară, depinde cum te uiți. Practic piața este împărțită în mod aproape egal între cei doi giganți. Transmisiile 1×11 au devenit în scurt timp cele mai populare, alături de mai vechile 2×10. Acestea ocupă locurile 1 și 2. Surprinzător este însă că noua transmisie 1×12, foarte recent introdusă pe piață și cu prețuri încă mari, deja deține aproape 20% din piața riderilor de top. Dacă la jante Shimano stă destul de prost, la frâne stă cel mai bine, cu puțin peste 60% din piață. Pe de altă parte nu este deloc surprinzător că aproape toată lumea folosește acum la mtb frâne pe disc. Sursa: Freerider
  10. Asociaţia Tură în Natură Sibiu anunta Sibiu Gusterita MTB 2017 care va avea loc pe data de 22 octombrie la Sibiu. De la organizator: Prin concursul Sibiu Guşteriţa MTB a 2a editie ne propunem să promovăm ciclismul în general şi în special a disciplinei de mountainbike pe un traseu de offroad de 25 km într-o zonă deosebită din nordul Municipiului Sibiu. La fel ca în 2016 evenimentul va avea loc la sfârşitul lunii octombrie din dorința de a prelungii sezonul competiţional care la noi în ţară e foarte scurt. Un detaliu important este că şi anul acesta va fi FĂRĂ TAXĂ de înscriere aşa cum este corect faţă de voi. În speranţa unei toamne însorite cu timp favorabil vă aşteptăm duminică 22 octombrie la Sibiu pentru a încheia un nou sezon competiţional şi cicloturistic reuşit alături de asociaţia noastră. Cycle Route 3596951 – via Bikemap.net Evenimentul de tip competiţional este unul aparte, în care se doreşte promovarea ciclismului în special a disciplinei de tip mountainbike XCP pentru un număr cât mai mare de pasionaţi pe un traseu de doar 25 km offroad într-o zonă de vis din nordul Municipiului Sibiu, Guşteriţa. Sursa: Freerider
  11. POC au fost printre cei ce au dezvoltat sistemul MIPS care a făcut căștile de top mai sigure. Deși multe din companiile de top au adoptat sistemul, POC a mers mai departe și a creat un nou concept. Tehnologia SPIN va fi introdusă în noile modele Tectal Race, Octal X și Coron Air. La o primă privire, căștile SPIN arată ca unele normale. Elementul surpriză e că toate beneficiile de securitate a tehnologiei vin de la căptușala specială SPIN. Injectată cu silicon, aceasta rezistă forțelor rotaționale și oferă un grad de libertate capului în interiorul căștii în cazul unui impact. PC spun că modelele echipate cu SPIN au avut rezultate mai bune la teste decât cele cu MIPS și că rezistă la trei tipuri de impact diferite. Probabil că sunt foarte siguri de rezultate deoarece au decis să nu mai producă modele cu tehnologia MIPS în viitor. SPIN (Shearing Pads INside) permite căștilor să reziste la rotație și impact lateral și frontal, adică atunci când avem un impact rotațional asupra căștii, unul ce o face să alunece în lateral sau în spate. Cum căptușala din silicon se poate deforma în orice direcție, aceasta poate amortiza orice tip de impact. Deși magia stă în materialul folosit pentru căptușală, amplasarea acesteia în interiorul căștii a fost studiată atent pentru a maximiza nivelul de protecție. Materialul folosit la fabricarea căștilor POC nu este EPS și EPP, care își revine la forma inițială după un impact, căștile putând să reziste la mai multe lovituri fără să devină nesigure. Evident, o lovitură majoră distruge o cască din EPP, dar va rezista mai bine la impacte mai mici. Coron Air SPIN a fost proiectată pentru DH și enduro, dar protecția de bărbie nu e demontabilă. POC consideră că modelele din mai multe piese nu sunt la fel de sigure ca unele dintr-o bucată așa că au insistat pe acest design încercând să îl facă cât mai ușor și mai ventilat. La doar 950 g, noua Coron Air e cu 400 g mai ușoară decât vechiul model Coron! Ventilația a fost îmbunătățită prin mărirea orificiilor, au fost adăugate orificii noi și canalele de ventilație au fost adâncite. Coron Air SPIN are vizor și padding de obraz demontabile rapid în caz de urgență. Prețul va fi chiar mai mic decât cel de 275 USD al vechiului model! Casca va fi disponibilă în mărimile XS-XXL și în culorile Negru, Alb sau Portocaliu/Verde. Proiectată pentru enduro, Tectal Race SPIN folosește structura din aramidă POC și se fixează perfect pe cap cu sistemul de retenție reglabil al acestora. Casca e dotată de asemenea cu o prindere elastică pentru ochelari în spate și un vizor ajustabil. Este inserat chiar și un detector Recco pentru a putea fi localizată ușor în cazul unui accident. Prețul va fi de 220 USD și va fi disponibilă în mărimile XS-XXL și în culorile Negru/Alb, Alb/Negru și Negru/Albastru. Pentru XC și gravel există modelul Octal X SPIN foarte ușor, derivat din modelul Octal Road. Versiunea X SPIN are câteva elemente de siguranță suplimentare pentru offroad. Învelișul de aramidă e mai complet, conține de asemenea reflector Recco. Prețul va fi de 250 USD și va fi disponibilă în mărimile XS-XXL și în culorile Portocaliu, Negru, Albastru sau Alb. Noile modele POC SPIN au fost prezentate la expoziția Crankworx dar nu sunt încă disponibile, lansarea lor oficială pe piață urmând să aibă loc la Eurobike împreună cu restul colecției 2018. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  12. Sâmbătă și duminică va avea loc a treia ediție a festivalului Sinaia pe bicicletă. Și în acest an vă propunem să petrecem, împreună două zile frumoase pe bicicletă,parcurgand trasee inedite, de dificultate medie, în Sinaia și în împrejurimi folosind toate avantajele oferite de cel mai elegant oraș de munte din România, Vom pedala prin curtea Castelului Peles, vom (re)vedea clădiri impozante, cu istorie bogata de pe străzile mai puțin cunoscute ale orasului si ne vom relaxa la final la umbra arborilor impunători din Parcul Dimitrie Ghica. Si pentru ca suntem deja la a treia editie organizam si o Vanatoaere de comori prin care dorim sa incurajam participanti sa identifice singuri cele mai interesante trasee velo pentru a ajunge la cat mai multe dintre obiectivele si atractiile turistice din Sinaia dar si la pensiuni, hoteluri sau restaurante. Vom petrece cateva ore frumoase impreuna, in fiecare zi pedalând și admirând Sinaia, oraș de munte din centru sau de la înălțimea Bucegilor, unde vom ajunge purați de gondolă. Programul celor doua zile este: Sâmbătă 19 august 09:00 – înscrierea participanților – întâlnire în fața Primăriei Sinaia 10:15 – start traseu -Primaria Sinaia – Bdul Carol I – Calea Codrului – Telegondola Sinaia – Castelul Pelisor – Parcul Dimitrie Ghica 14:30 – festivitate de premiere a participanților Parcul Dimitrie Ghica Duminica 20 august 09:00 – înscrierea participanților – întâlnire în fața Primăriei Sinaia 10:15 – start Vanatoare de comori – 2h 12:15 – sosire vanatori in Parcul Dimitrie Ghica 12:30 – 14:00 – verificarea rezultatelor si festivitate de premiere a participanților Parcul Dimitrie Ghica Vă așteptăm cu drag să fiti alaturi de noi in Sinaia pe bicicleta! Sursa: Freerider
  13. Activator s-a născut din dorința noastră de a inspira, motiva și ajuta oamenii să adopte un stil de viață prosper pentru dezvoltarea lor care să includă sport, alimentație sănătoasă și activități de dezvoltare personală. În perioada 25 – 27 august, împreună cu partenerii noştri de la Open Doors Travel – experţi în realizarea tururilor personalizate alternative – ne aventurăm în cadrul unui program unic în România: 3 zile cu bicicletele prin Platoul Calonda – Tinovul de la Fântâna Brazilor, descoperim oraşul Odorheiu Secuiesc și barajul cu lacul de acumulare Zetea. Cu peisajele sale unice oferite de munţii vulcanici Harghita, cărările înguste prăfuite şi drumurile forestiere stâncoase, judeţul oferă inedite aventuri pentru iubitorii de bicicletă! Experienţa este întregită prin descoperirea obiceiurilor străvechi şi a mesteşugurilor în satul tradiţional Corund. Aflăm aici informații prețioase transmise din generație în generație despre arta prelucrării lutului printr-o demonstraţie de olărit şi a prelucrării de șindrilă şi ne bucurăm de o masă tradițională specifică zonei. Punctele de atracție ale aventurii sunt: Tur cu ghid pe bicicletă al oraşului Odorheiu Secuiesc Platoul vulcanic Calonda – traseu Barajul şi lacul de acumulare Zetea – traseu Atelierul de fotografie al familiei Kovats Vizitarea cărbunarilor Demonstrație de olărit Demonstrație de prelucrare de iască Demonstraţie de prelucrare de şindrilă Satul tradiţional Corund Mai multe informații se regăsesc pe site-ul nostru: http://activator.ro/programe-ciclism-harghita.html Hai să explorăm împreună frumuseţea judeţului Harghita în cadrul acestei aventuri inedite despre ciclism, natură și tradiţie! Contact și înscriere: Corina Toma – PR & Event Executive ✉ corina.toma@activator.ro / ✆ 0735 105 422 Sursa: Freerider
  14. 90 de bicicliști, majoritatea din București, au pedalat marți, 15 august, 65 de km, pe traseul Bolintin Vale – Găiseni – Vânătorii Mici – Corbii Mari – Potlogi – Florești, la cincilea eveniment cicloturistic cu plecare din Bolintin Vale din ultimii trei ani. Participanții au vizitat obiective istorice și culturale giurgiuvene și dâmbovițene din apropierea Bucureștiului, precum colecția etnografică din Vânătorii Mici, biserica din Corbii Mari, ferma turistica La Tzara, Conacul Florești și, mai ales, Palatul Brancovenesc din Potlogi. “Am încheiat cu succes încă un tur din seria celor organizate în zona de sud a României. Cicloturiștii au descoperit, mulți dintre ei in premieră, obiective culturale și istorice importante din zonă și au făcut-o într-un mod plăcut, pe bicicletă, prin mișcare, aproape de natură și de satul românesc. Prin astfel de evenimente, dorim să contribuim la dezvoltarea comunităților locale si să promovăm destinații inedite pentru petrecerea timpului liber într-un mod activ, aproape de Capitală”, a spus Mircea Crisbășanu, organizatorul turului din partea Asociației ROI și a Outhentic Cycling Romania. Iată câteva impresii despre traseu, exprimate de către participanți: “Am mai participat si la ediția de anul trecut a turului și de atunci am tot facut ture cu bicicleta. Inainte de asta nu mă mai urcasem pe bicicleta timp de 33 ani. Mi-a plăcut foarte mult și îmi doresc să revin”, ne-a spus Victor, unul dintre participanti. „Mulțumim organizatorilor pentru o tură minunată în aceasta zi de mare sărbatoare. Ne-au întâmpinat gazde ospitaliere, locuri încărcate de istorie, oameni frumoși și prietenoși. Mulțumim tuturor și așteptăm și alte ture la fel de frumoase!” – sunt impresiile Mihaelei, una dintre cicloturiste. Traseul Bolintin – Vanatorii Mici – Corbii Mari – Potlogi – Floresti măsoară aproximativ 65 km pe drumuri de asfalt și pietruite, cu o mică diferență de nivel, de 60m. Harta traseului poate fi accesată aici: https://www.bikemap.net/en/route/4148541-traseu-bolintin-vale-potlogi-2017/. Evenimentul „Bucura-te de cicloturism, pe urmele lui Brancoveanu!” a fost organizat de către Outhentic Cycling Romania și Asociația ROI, cu susținerea OMV Petrom. Turul este parte a unui proiect de dezvoltare comunitară, finanțat de OMV Petrom, menit să susțină și să încurajeze dezvoltarea durabilă a comunităților locale prin cicloturism ca posibilitate de valorificare a resurselor locale: monumente istorice si culturale zone naturale, ospitalitate, tradiții etc. Peste 50 de voluntari, atât angajați OMV Petrom, cât și localnici, au contribuit la buna desfășurare a turului și la succesul evenimentului. Evenimentul a beneficiat de sprijin deosebit din partea Primăriilor orașului Bolintin Vale și din comunele Gaiseni, Vanatorii Mici, Floresti – Stoenesti, Corbii Mari si Potlogi, Inspectoratele Județene de Poliție Giurgiu si Dambovita Inspectoratul Județean de Jandarmi Giurgiu, CIVITAS, Asociația Adevărații Veloprieteni, Aqua Carpatica, Concept Promo, Ferma Cocoșu’ Roșu, Asociația Meșteșuguri Argeșene, Free Rider, Zebra Bike. Fotografii: link // Filmuleț: link Sursa: Freerider
  15. Poate cel mai interesant MTB prezentat anul acesta vine de la Structure Cycleworks și a fost lansat la expoziția Crankworks din Whistler. Compania din Caglary a decis să renunțe la furcile telescopice pentru a crea o bicicletă ce oferă teoretic stabilitate și control mai bune atunci când ai nevoie. Când o furcă se comprimă își reduce cursa disponibilă, scurtează distanța dintre roți și mărește unghiul furcii. Bicicleta celor de la Structure bike funcționează invers, la frânare și la comprimarea suspensiei partea frontală nu coboară, unghiul furcii devine mai mic și distanța dintre roți rămâne neschimbată! Prototipul din imaginea de mai sus a fost testat timp de trei ani pe diverse trasee din America de Nord și toate poziționările pivoților sunt ajustabile pentru ca proiectanții să poată să o regleze cum vor pe parcurs. Modelul din carbon de culoare albastră este doar o machetă a modelului final, așa că unele bucăți din cadru au să fie îmbunătățite înainte de a fi prezentat produsul. Se speră ca bicicleta să fie disponibilă pe piață în 2018. Cadrele din carbon vor fi fabricate in Asia în timp ce restul componentelor și matrițele vor fi fabricate în Canada. Partea care atrage prima dată privirile este zona frontală. Se observă din prima brațele suspensiei, lipsa headtube-ului și conexiunea pentru direcție dntre ghidon și furcă. Inginerul Ryan Rasmussen spune că prin folosirea rulmenților și pivoților în locul brațelor clasice care produc frecare permanent, partea frontală este extrem de activă și lucrează foarte fin. Amortizarea în față e asigurată de un amortizor de spate Rockshox Super Deluxe ce oferă o cursă totală în față de 150 mm. Furca este din carbon și e rigidă, de tip dual-crown, iar la comprimarea suspensiei unghiul ei se micșorează cu 6 grade! De asemenea efectul frânării asupra suspensiei este mult mai mic decât la furcile clasice, iar datorită faptului că distanța dintre roți nu se schimbă stabilitatea nu e afectată. Deși nu arată atât de extravagant ca suspensia din față, cea din spate a fost și ea studiată cu atenție. Este un design horst-link ce oferă 150 mm de cursă cu ajutorul unui al doilea amortizor RockShox Super Deluxe. Comportamentul suspensiei e reglabil din poziția pivoților care diferă pentru fiecare mărime de cadru. Canadienii consideră că o bicicletă ar trebui construită în jurul centrului de greutate a ciclistului, așa că atât locația pivoților din spate cât și din față ar trebui să fie modificabile. Acest lucru asigură ca o persoană mai scundă cu un centru de greutate mai jos și de obicei mai ușoară să obțină o cursă mai liniară a suspensiei, în timp ce modelele mari vor avea o suspensie mai progresivă adaptată pentru cicliștii mai grei, protejată la bottom-out și oferind un pedalat eficient. Bicicleta e cu adevărat unică, la fel și sistemul de mărimi. Vor fi oferite trei dimensiuni, dar toate cadrele vor avea seat-tube-urile decupabile pentru a oferi un reglaj mai precis. Ideea e că fiecare ciclist poate să își aleagă cadrul în funcție de preferințele personale. Deși bicicleta pare grea, ea nu este, cadrul având o greutate medie pe piață iar bicicleta completă se așteaptă să aibă în jur de 13,5 kg! Prețul însă nu va fi mic și, deși nu a fost încă stabilit, este de așteptat ca doar cadrul să coste cu aproximativ 2000 USD mai mult decât alte cadre de top. Mai multe detalii găsiți pe pagina producătorului! Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  16. Iată o bicicletă greu de ignorat de iubitorii turelor de aventură de mai multe zile! Este vorba de noul Trek 1120, special conceput și accesorizat pentru aceștia! Bicicleta pare a fi o versiune modificată de Trek Stache, modelul lor hardtail 29+, la care se adaugă posibilitatea de a monta o grămadă de bagaje. Prezentat inițial sub forma conceptulu 1020 în 2015 (din imaginea de mai jos), se pare că ideea a ajuns realitate. 1120 este așadar bazat pe Stache, dar cadrul are o nouă formă a zonei de joncțiune dintre top-tube, headtube dar și a monoblocului, precum și prinderile speciale pentru portbagajele dedicate incluse cu bicicleta, unul în față și unul în spate. După cum arată, se pare că nu vor fi probleme cu bagajele care ar putea atinge roata. În plus, se pare că dacă nu e nevoie de ele, portbagajele sunt ușor demontabile. 1120 are și o furcă fixă cu lungime corectată Boost Adventure din carbon cu trei prinderi de bagaje pe fiecare braț. În restul aspectelor bicicleta pare similară cu modelele Stache din aluminiu, cu butuci Boost, monobloc PF92, dropout-uri Stranglehold compatibile single speed și transmisie pe curea și geometrie G2. Bicicleta e echipată cu o transmisie Shimano SLX 1x, angrenaj Race Face Aefect, frâne SRAM Level T, componente Bontrager și anvelope 29×3.0 Chupacabra pe jante Sun Duroc 50 SL. Prețul este de 2499.99 USD: Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  17. După ce Cannondale au lansat Slate, prima cursieră gravel cu roți de 27.5 și anvelope balonate, ideea se pare că a început să prindă și apar din ce în ce mai mulți producători care introduc o astfel de bicicletă extrem de polivalentă în colecția lor. Kona nu au rămas nici ei indiferenți, așa că pe lângă ciclocrosul Jake avem în 2018 Rove! Practic nu mai putem vorbi de o cursieră ci de o bicicletă offroad cu dropbar! Vopsită îna aceiași culoare Gloss Aqua care se regăsește pe multe modele Kona de top în 2018, Rove LTD este modelul de top al gamei. Aceasta nu doar că are cea mai bună echipare ci e și singurul model ce folosește pentru triunghiul față al cadrului tuburi din oțel Reynolds 853. Bicicleta e construită în jurul cadrului din oțel la care se adaugă furca Kona Full Carbon pe cu prindere de etrier flat mount și ax 100×12 mm pe care o regăsim pe multe modele de cursieră Kona anul acesta. Chiar dacă cadrul este din oțel, dropout-urile sunt similare celor ale modelelor din aluminiu de mai jos ceea ce simplifică montajul aripilor și portbagajului. Pe spate este folosit ax thru de 142×12 mm și ureche de schimbător înlocuibilă, precum și prindere flat mount de etrier. Datorită ușurinței modelării oțelului s-a putut păstra spațiul pentru anvelope împreună cu monoblocul filetat. Headtube-ul este tapered. Bicicleta este tehnic compatibilă cu schimbătorul față cu ajutorul unei prinderi ce trebuie montată, dar în echiparea originală vine doar cu transmisie 1x SRAM Force 1 40×10-42. LTD este unul dintre cele trei modele Rove ce folosesc roti de 27.5. Jantele sunt WTB KOM i25, butucii SRAM S900 iar anvelopele WTB Horizon 47 TCS. Alte detalii includ o pipă ridicată 12 grade, ghidonul Kona Road flared, șaua WTB Volt Comp și alte piese Kona pentru prețul final de 3599 USD. Cadrul cu furca și axurile sunt disponibile separat la prețul de 1499 USD. Geometria Rove LTD e identică cu cea a modelelor Rove NRB și NRB DL cu excepția monoblocului situat mai sus cu 10 mm. Modelele Rove NRB și NRB DL au cadru din aluminiu și îndeplinesc aceleași funcții cu Rove LTD, dar au adăugat un amestec de adaptabilitate, spațiu pentru anvelope și geometrie modernă. Kona spun că lucrurile s-au complicat în zona monoblocului, unde trebuia să se obțină spațiu suficient pentru anvelope dar să se păstreze monoblocul filetat, chainstay-urile și spațiul pentru angrenaj dublu. Ca răspuns ei au creat o legătură specială între monobloc și chainstay ce permite atât transmisii 1x cât și 2x (52/36 sau 48 t maxim). Kona spun că atât modelul din oțel cât și ce din aluminiu au spațiu identic pentru anvelope, respectiv 650bx47 mm sau 700cx40 mm, dar cel puțin vizual impresia e că modelele de aluminiu au spațiu mai mare. Dropout-urile folosesc ax thru de 142×12 mm și ureche de schimbător interschimbabilă, același model folosit de Kona la toate bicicletele cu dropbar și ax thru în 2018. Și aici etrierii au prindere flat mount atât pe cadru cât și pe furca din carbon Race cu ax 100×12 mm. Spre deosebire de cadrul din oțel, aici cablurile pentru schimbătoare sunt rutate intern iar pentru frână intern (la LTD toate sunt interne). Spre deosebire de LTD care e 1x, NRB DL folosește o transmisie Shimano 105/Ultegra 50/34×11-32t. Roțile sunt cu anvelope WTB Horizon Road Plus TCS 650bx47 mm montate pe jante WTB Asym i23 TCS și butuci Formula Centerlock. Modelul NRB DL de 52 cm are o greutate de 10.12 kg fără pedale și cu camere în anvelope. Cum Kona obișnuiește, s-a mizat mai mult pe rezistență și durabilitate decât pe greutate. Prețul pentru NRB DL este de doar 2099 USD. Modelul mai ieftin NRB folosește același cadru și furcă cu NRB DL dar cu piese ceva mai economice. Transmisiea e Shimano Tiagra/FSA Omega Adventure 48/32×11-34t, cu frâne mecanice pe disc TRP Spyre C și aceleași roți WTB Asym i23/Formula dar cu prindere de disc IS, anvelopele fiind WTB Horizon 650bx47mm. Prețul este de 1699 USD. Pentru cei ce preferă totuși oțelul și roțile 700c clasice există Rove ST. Spațiul pentru anvelope e destul de mare fiind suficient pentru 700cx40mm. Furca e modelul Kona Project Two din oțel cu ax thru și prindere de etrier flat mount, dar nu este tapered. Axul pe spate e thru 142×12 mm. Transmisiea e SRAM Rival 1×11, frânele mecanice TRP Spyre iar anvelopele sunt Clement XțPlor MSO 700c x 36 mm, totul la prețul de 1499 USD. Modelele Rove DL și Rove înlocuiesc modelul simplu Jake. Ambele folosesc anvelope 700×35, dar Rove DL are transmisie Shimano Sora 2×9 și vine cu aripi montate la prețul de 1099 USD în timp ce Rove nu are aripi, are transmisie Shimano Claris 2×8 iar prețul e de doar 849 USD. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  18. Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului și Primăria Nădrag anunță a doua ediție a “Cupei CBT Nădrag“, care va avea loc sâmbătă 19 august 2017 în localitatea Nădrag. De la organizator: Vorbim despre un concurs de tip XC (Cross-Country) al cărui traseu are o lungime de aproximativ 32 km și o diferență de nivel de aproximativ 830 m. Traseul a fost marcat pe toată lungimea lui în vara anului 2015 de către echipa CBT-TB. Start-ul și Finish-ul vor fi plasate în centrul localității Nădrag, în fața Primăriei. Din cei 32 de km, 8 sunt pe asfalt, restul fiind pe un drum forestier pietruit cu porțiuni de pământ (în zona mai înaltă a traseului). Rezultă un traseu care este în proporție de 75% off-road, situat într-o zonă împădurită cu un farmec aparte. sursa foto – tentv.roÎnscrierile se pot face fie online, fie în 19 august 2017 la locația evenimentului în intervalul orar 8 – 11:30. Vârsta minimă pentru participarea la acest eveniment este de 18 ani. Participanții nu vor putea participa la concurs fără: – Numărul de concurs care va fi ridicat de la organizator. Numărul va trebui montat la vedere, în partea din faţă a bicicletei. – Cască de protecție. – Cameră de schimb şi un minim de scule pentru eventualele defecţiuni ce pot apărea. Regulamentul de participare poate fi consulat pe site-ul oficial al concursului. Facebook Event-ul este publicat aici. Puteti fi la curent cu toate noutatile de ultima ora privind concursul. În data de 19 august 2017, participanții sunt rugați să se prezinte la locația evenimentului începând cu ora 8:00 pentru a-și ridica numărul de participant. Sursa: Freerider
  19. Vă mai amintiți de concursul la care trebuia să vă abonați la canalul nostru de Youtube? Ei bine, astăzi avem și câștigătorul, cu o zi întârziere deoarece ieri a fost o zi liberă. Trecând direct la subiect, din notificările primite de youtube a fost extras Mihai Marinache. Profilul său este aici. Îl rugăm să-și schimbe fotografia cu cea a BMX-ului Monster din acest articol, pentru a confirma că el este câștigătorul. Are două zile la dispoziție, altfel vom fi nevoiți să extragem altă persoană. Totodată, îl rugăm să ne contacteze pe adresa de e-mail echipa at freerider.ro pentru mai multe informații despre cum poate intra în posesia premiului. Felicitări și mulțumiri tuturor participanților! Echipa FreeRider.ro Sursa: Freerider
  20. Cred că multă lume e de aceiași părere cu privire la senzorii tradiționali de cadență și viteză pe bază de magnet: deși e un concept simplu și eficient, mereu se întâmplă ca alinierea magnetului cu senzorul să se strice, fie de la transport, fie de la vibrații, fiind nevoie de multe ori de o oprire după primii 100 m din tură pentru a realinia totul. Mai mult, mai ales la MTB, se întâmplă des să se strice alinierea chiar pe traseu din cauza șocurilor. În ultima vreme senzorii fără magnet au rezolvat problema aceasta, ei măsurând numărul de rotații cu ajutorul unui accelerometru încorporat ce numără practic de câte ori senzorul a fost ”dat peste cap”. Dacă Garmin oferă deja de ceva vreme astfel de senzori fără magnet, iată că pe piață apar și alte opțiuni, una dintre ele fiind cea de la PowerTap care are niște facilități suplimentare. În primul rând senzorul PowerTap transmite atât pe standardul ANT+ cât și pe BTLE, fiind compatibil cu majoritatea computerelor de pe piață. Este cunoscut faptul că noile Suunto Vector 3 de exemplu nu mai au receptor ANT+ și deci nu pot fi folosiți senzorii Garmin ce funcționează doar pe acest protocol. Un alt aspect interesant este că senzorul PowerTap este dual, putând fi folosit atât pentru viteză cât și pentru cadență dar evident doar una dintre ele deodată. Acest lucru poate fi util unor utilizatori. De exemplu la un MTB avem nevoie de senzorul de viteză datorită terenului care de multe ori nu oferă acoperire bună GPS, dar un senzor de cadență nu e foarte util. La șosea însă cadența e foarte importantă, dar pentru viteză ne putem baza în general și pe sateliți. Astfel, cu un singur senzor putem rezolva ambele situații, în funcție de bicicleta pe care o folosim în tura respectivă. Senzorul se montează pe un butuc pentru a măsura viteza sau pe brațul stâng al angrenajului pentru cadență, prinderea făcându-se cu două inele din cauciuc și o bază de suport poroasă care asigură aderența. Modul de funcționare este indicat de un LED: alb – viteză, verde – cadență. Alimentarea se face de la o baterie CR2032 ce oferă 200 de ore de autonomie iar senzorul se oprește automat după 5 minute de staționare pentru a economisi bateria. Acuratețea anunțată e de aproximativ 5%. Protecția la apă e la nivel IPX7. Prețul anunțat este de 49.99 USD bucata. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Sursa: Freerider
  21. Cei de la Arisun se pare că vor să atace cât mai multe segmente de piață cu anvelopele lor de calitate premium dar cu prețuri foarte competitive. Modelul Gravel Plus dorește să introducă brand-ul și în lumea cursierelor gravel, fiind pregătit pentru această provocare. Am primit la test un set de Arisun Gravel Plus 38, în cele ce urmează veți vedea cum s-au comportat! Ca în cazul celorlalte modele Arisun de MTB primite pentru test, Gravel Plus a făcut o primă impresie foarte bună datorită calității generale a materialelor și a aspectului. Am dorit să montăm un set de 38 mm pe GT Grade-ul nostru, pe care modelul Maxxis Rambler de 40 mm încape foarte fix. Din păcate am constatat că Gravel Plus 38 nu e mai mic ci e chiar mai balonat decât Rambler și nu încape deloc pe bicicletă. De fapt nu trebuie să ne mire deoarece deși denumirea sa comercială este 38, dimensiunea ETRTO este 40x622c. Cum de obicei ne dorim de la anvelope să fie cât mai late posibil, nu putem spune despre acest lucru decât că e unul bun. Excepția e la noi, așa că am montat anvelopele pe ciclocrosul Kona din oțel (care e de fapt un super gravel bike) care acceptă și dimensiuni destul de mari. Versiunea primită la test este cea mai ieftină, respectiv cea de 60 tpi. Nu înseamnă însă că face rabat la calitate! Este cu structură pliabilă din fibră de aramidă și are protecție la pană Nylon Defense! Greutatea unei anvelope este în jur de 485 g, cam mare pentru categoria ei, dar trebuie luat în considerare și prețul redus, în plus există și o versiune de doar 425 g. Modelul primit nu este tubeless ready și oricum roțile Mavic Aksium de pe Kona nu ar permite montarea fără cameră, așa că le-am instalat clasic fără probleme. Încă de la o primă privire putem constata că e vorba de o anvelopă polivalentă, rapidă dar care oferă și aderență suficientă în situații mai delicate. Banda centrală e formată din trei linii blocuri de înălțime mică, suprafață mare și cu spațiu mic între ele, ceea ce asigură o viteză foarte bună pe linie dreaptă. Linia de blocuri mediană are totuși spații mai mari pentru a asigura aderență pe teren dificil. Spre lateral blocurile se depărtează și mai mult pentru a asigura stabilitatea necesară în viraje. Am testat anvelopa în condiții variate, la o presiune de 3-4 atm. Pe asfalt este rapidă, fiind penalizată puțin doar de greutate. Totuși se simte structura din aramidă și rulajul fin specific. Ieșind de pe asfalt, lățimea destul de mare se face simțită pentru un rulaj stabil și fin peste obstacolele mici, vibrațiile fiind foarte bine absorbite. În situații de aderență ceva mai precară cum ar fi nisipul sau noroiul, anvelopa asigură tracțiunea necesară pentru a înainta decent, nefiind totuși un model dedicat pentru așa ceva. Mie personal mi s-a părut o opțiune foarte bună pentru bicicletele de tură, de cicloturism și sunt convins că versiunea tubeless ready mai ușoară este excelentă chiar și de competiție. Pentru potecile din pădure sau drumuri forestiere dar și pentru lungile bucăți de asfalt pentru a ajunge acolo, Arisun Gravel Plus e anvelopa ideală, la un preț de câteva ori mai mic decât al concurenței! Sursa: Freerider
  22. Dacă mă gândesc la toată lumea din Baia Mare pe care am avut ocazia s-o cunosc până acum, exceptându-i poate pe Robert Dobai, pe deputatul Nuțu Fonta implicat în furtul de masă lemnoasă sau pe interlopul Japonezu’ care a terorizat Europa, aș putea spune că mai toți sunt mult prea modești și de treabă. Am primit o nouă confirmare în aceste zile libere când am avut mai mulți invitați la Muscel MTB Trails, evenimentul prin care scoatem lumea pe culmile muscelene, ediție la care am avut oameni prezenți din toate colțurile țării. Cred că asta este cea mai reușită fotografie a turei.Printre cei sosiți, de la Cluj, Bacău sau Galați, cu care am socializat la greu încă din primele zile, au aterizat direct de la Baia Mare, Ramona și Florin. Am fost un pic surprins să aflu că vine lume de atât de departe ca să se plimbe cu noi și aveam să fiu surprins de multe alte lucruri, pe care o să le dezvălui pe parcurs. În fine, la ceas de noapte s-au prezentat cei doi, iar după ce Florin a parcat mașina exemplar și a primit de la mine o meritată notă 9, au scos palinca și prunele, ne-am pus la masă și au început poveștile. Cum toate discuțiile au fost interesante, iar spațiul aici prea redus pentru a vi le reda, o să vă zic pe scurt că i-am întrebat nu doar de sănătate ci și de nivelul lor. O autoevaluare corectă, obiectivă, pe care o așteptăm de la toți cei prezenți, în scopul de a-mi forma o idee despre traseele pe care urmează să le abordăm. Trasee care nu-s bătute în cuie, căci așa cum îmi place să cred despre mine, sunt la fel ca un lăutar: dacă lumea se simte bine și dansează, bagi din acordeon și mai tare! Zi-le frățioareee! Vedere spre Piatra Craiului de pe Vârful Mateiaș, în tura primei zile.Găsește bicicliștii!A doua zi, în zona Dâmbovicioara, dar nu în cea comercială. Într-o zonă secretă. Ce-o fi acolo sus? Hm? Plimbarea pentru începători a fost chiar lejeră.Dar nu lipsită pe peisaje spectaculoase.Sate izolate la ordinea zilei. Asta ne place să vedem!Un șnițel de vițel? Anyone?Desigur, simplu nu prea există aici, căci suntem la munte.Cătălina cu viteză maximă spre Piatra Craiului.De vânzare, cu tot cu Dacie.Spre zona comercială. Colțul ăsta arată bine. După curbă au apărut cetățenii la grătar, cu boxe cât casa. Rezervația naturală Piatra Craiului s-a cutremurat în weekend!Zis și făcut, am aflat că Ramona urcă bine, dar îmi repeta într-una că nu se descurcă grozav pe coborâri. După două zile în care deja mersesem cu fetele pe trasee recreaționale de prin zonă, cicloturistice aș spune, a urmat a treia zi când am decis să unim grupa de începători și pe cea de nivel mediu și să-i dăm bice spre Iezer. Odată ajunși sus, am luat decizia de a coborî cu cei de nivel mediu pe un traseu greu, mai ales după ce am văzut-o pe Ramona cum s-a descurcat pe o secțiune aburptă cu pietre. Restul erau oricum băieți deci s-ar fi descurcat. Așadar, Irina a luat-o într-o parte cu fetele, iar eu am pornit cu băieții și cu Ramona pe o coborâre “incredibil de faină și cu de toate” așa cum ei înșiși au numit-o. Asta a însemnat că traseul respectiv a avut și rădăcini și bolovani și pietre și pământ și pietriș și sol auriu și sol maroniu și apă și macadam… deci probabil că au avut dreptate. Cu noi mai era și Constantin, care alături de Florin s-a descurcat remarcabil. Uneori le mai auzeam urletele de bucurie din spate… Una din potecile mele preferate, pe care Florin făcea slalom pentru a ocoli rădăcinile.-No’ hai Florin, mai vii?Ramona, după secțiunile dificile de pe traseu. Minciuna cu “mai avem doar una de coborât” a ținut. În stânga: asta înseamnă să dai iama-n zmeură. În dreapta: asta înseamnă să nu-ți pese.Constantin la o scurtă recuperare după ce un șanț i-a făcut clipe amare.Pădurea preferată a lui Florin.Poze, poze, poze. Peisajele astea mă fac să mă urc acum pe bicicletă și să merg din nou acolo, chiar dacă am fost acum 4 zile.Bătrânelul din fotografie s-a ridicat de pe bancă și ne-a oferit locul, pe motivând că am fi mai obosiți ca el. Degeaba am insitat să rămână la locului lui. N-a vrut.Relativ repede am coborât vreo 25 de km, o coborâre ce-i drept aproape interminabilă, și niciunul dintre cei prezenți nu era rănit (grav). Ramona nici atât. Atunci mi-am spus că toată povestea asta cu “nu pot să cobor” și “e prea greu” sunt doar povești de adormit copiii sau o variantă de a demonstra la fața locului că faci mai multe decât zici. În orice caz, mulți bărbați cu care am plecat în acea tură, s-au dat jos pe multe secțiuni, prin urmare nu pot decât să o apreciez pe Ramona, între noi fie vorba, mamă a doi copii. A doua zi n-am mai fost atât de milos și am luat-o pe e-bike-uri. Oamenii oricum aveau părerile clasice deja formate despre bicicletele electrice: pentru leneși, obezi, bătrâni. Am ales un traseu pe sufletul meu, cu o urcare scurtă, de 4 km, ce însuma mai bine de 600m diferență de nivel, extrem de tehnică și cu alți 800 de m diferență de nivel ce aveau să mai urmeze. Da, datele de mai sus sunt corecte. Apoi, o coborâre sălbatică ca să înțeleagă toți că e-bike-urile sunt pentru cei puternici, atunci când le folosești unde trebuie. O urcare precum cea pe care am menționat-o mai devreme, ar fi imposibil de dat de un începător deoarece i-ar lipsi cu desăvârșire tehnica și forța de pedalat (da, surpriză, funcția aia de Turbo te ajută până la un punct). Deja de la mijlocul traseului mi-au spus că erau mai obosiți decât în ziua precedentă când am pedalat cu biciclete normale (adică 45 de km cu 1.300m diferență de nivel), dar recunosc, scopul meu era să le scot prostiile din cap, cele legate de biciclete electrice, desigur. Spre final treburile au devenit și mai palpitante, când Florin a rămas fără acumulator și am făcut un trenuleț de 4 pentru a-l ajuta să urce ca și cum ar avea motorul pornit. Și a funcționat. Hey little fella!Gooood boy!În ultima zi, pentru grupul de nivel mediu, am ales tot un traseu tehnic, pe care l-am parcurs pe bicicletele noastre non-electrice. Un traseu care a reprezentat de fapt cireașa de pe tort și care aparent, i-a lăsat cu zâmbete mari și expresii de neuitat pe chip. Evident, tot grupul a mers relativ compact la vale, ceea ce ne-a făcut să ne mișcăm relativ rapid și mai apucăm și o pizza de final. Am fost nevoit să-i menționez Ramonei că nu se mai poate eschiva cu crize de modestie, cum că ar coboarî greu, căci oricum n-o s-o mai cred niciodată, iar de urcat, nu vă mai spun cum urcă… Începutul traseelor tehnice din ultima zi.Single trail-uri la greu.Oamenii ăștia doi par a se iubi mult. După ce i-am cunoscut, m-am tot întrebat cum este ca prietena/soția ta să pedaleze mai tare ca tine și să te aștepte.Grupul de începători a continuat turele cu Irina, pe zone de off-road ușor, care-ți pun un pic mușchii la contribuiție, dar care te poartă și pe zone cu peisaje faine. Una peste alta, am reușit să încheiem un alt weekend minunat, cu lume exaltată care a zâmbit la greu, cu adevărați iubitori de munte aș spune, care și-au mărturisit că o să mai revină cândva prin aceste zone. Și chiar dacă mă dau cu bicicleta zilnic pe aici, pot spune că-i înțeleg: nici eu nu mă pot sătura de aceste trasee, oricât de des le-aș parcurge. Mii de mulțumiri celor care au venit aici! Ne vedel la level 2, ca să ne facem viața mai interesantă! Cheers, Dragoș Mitroi redactor FreeRider.ro Sursa: Freerider
  23. În continuare puteți citi a doua parte din povestea Bike TransAlp 2017 așa cum am văzut-o, trăit-o, perceput-o în ultimele 4 zile. Etapa a IV-a. St. Christina-Kaltern am See (ITA). 100km cu 3000m diferență de nivel. bikeTRANSALP 2017 powered by SIGMAStartul era din nou dimineața la 8:00 a.m. Ne aștepta o etapă grea, iar startul devreme o îngreuna și mai mult. Dormisem în Val Gardena așa că pentru prima dată am mers pe biciclete la start de la cazare. Nici vorba de încălzire deoarece drumul era la vale până la start. 3,2,1, go! Pornim direct pe un zid de asfalt, cu serpentine abrupte, iar oboseala începe să se simtă. Traseul continuă când pe drum forestier, când pe asfalt. În jurul nostru cam aceleași echipe ca în zilele trecute. E bine. Era genul de traseu care urca 300-400m, de 5-6 ori. Adică fix ce urăsc eu. Dar nu pot fi toate traseele cu urcări de 2 ore și coborâri de 45 de minute. Altfel poate aș fi bun la ceva. bikeTRANSALP 2017 powered by SIGMAAjungem destul de bine la cea mai abruptă urcare a zilei, care începea undeva după 3 ore de concurs. Supraviețuim urcării celei mai abrupte într-un ritm bun, fără să pierdem poziții. Sunt apropiat azi ca randament cu Cristi, care se refăcuse bine după epuizarea din ziua precedentă. Porțiunile lungi de asfalt îi veneau ca o mănușă. Pe finalul ultimei urcări mă resimt. Cristi mă ajunge și îl simt în forță așa că merg cât pot de tare, fără să mă vait. Mi se terminau încet bateriile, dar urma o coborâre lungă și sunt genul de om care-și revine brusc când are probleme. Ajungem în vârf și coborâm pe un forestier periculos, dar fără elemente tehnice pronunțate. Nimic interesant. Coborâm mai mult de 1000 de metri așa că la bază ne lovește un val de căldură și de umiditate imens. Ajunsesem de la munte, de la 2000 de metri direct în saună…Urmau 15km în plat cu încă un mic gât, pe asfalt. Se merge în grup, destul de tare. Ajung o singură dată la trenă când deodată o echipă din Belgia zboară pe lângă noi. Tot grupul se bagă în spatele lor și …rezistăm. La trenă era un băiat de 20 de ani, slab, aflat la prima lui cursă de mtb…Dădea tipul ăsta la pedală într-un stil caracteristic ăștiora cu lipsa de kilometri. Recunoșteam stilul de la o poștă. Era belgian. Wouter făcuse asta tot timpul și știam că trebuie să fim concentrați să rămânem în spatele lui. Mergeam cu 45km/h și tipul ducea trena de 6-7 minute. Cristi îmi zice: “bă duce ăla trena pentru toți, să-mi bag piciorul”. Ajungem brusc pe toată lumea din față. Așa cum îi ajungem, îi și depășim. Toți intră la plasă, belgianul în continuare pe filmul lui, scotea vații de parcă era o bunicuță care nu se mai oprește din scos haine din mașina de spălat. Vine urcarea. Puls 170. Maxim pentru azi. Cristi se poziționează în fața mea. Pedalez din tot ce am, dacă aș fi putut aș fi dat la pedală și cu capul și mă țin cu greu de fruntea grupului. Sufăr un pic, de fapt sufăr destul de tare. Încep să mă concentrez din ce în ce mai mult. Simt că urcarea se termină. Accelerez, aproape sprintez ca să depășesc restul echipelor și intrăm primii pe potecă. Poteca trece repede, Cristi e în față, îi zic să stea acolo că merge bine. Doar că la final în loc de finiș urma încă un fals plat/urcare. Băga-mi-aș. Nu mai am baterii. Îi zic la Cristi să meargă în față dacă poate că eu sunt turat la maxim. Urcarea parcă nu se termină. Nu mai aveam apă de cel puțin 40 de minute, cumva pierdeam bidonul ăla tâmpit atunci când era ziua mai grea. Încă 15 minute și trebuia să intru pe avarii. Cu toate astea forțez și cu ultimele puteri îi depășim pe toți din grup și trecem linia de finiș primii din grupul respectiv. bikeTRANSALP 2017 Cineva se distra…Greu. Ca la țară. Mai greu ca la țară. Eram deshidratat, obosit, încins. Cristi părea super ok. Mă impresioneaza. Are anduranță și revine la normal chiar dacă cu o zi înainte părea că nu ajunge la finiș. Blană, de asta aveam nevoie. Un coechipier constant, care susține ritmul până la final, oricum ar fi el. Dacă ar porni tare în primele două ore….hm! Bikewash, recovery și direcția lac. Organizatorii au pus finișul la aproximativ 2 km de lacul Kaltern, un lac mic dar cu apă foarte caldă și atmosferă super plăcută. Zăbovim acolo la umbră și prin apă, pizza, bere fără alcool(parcă) după care mergem la cazare…peste Pasul Mendola. Priveliști foarte faine pe urcare prin pas și un hotel drăguț ne relaxează total. Pentru prima dată în viață folosesc un Compex pe care și-l adusese Cristi. E Tamagotchi-ul unui gangster local, băiat bronzat cu tatuaje și atitudine, îl știți voi. Îmi face un masaj bun și deja seara mă simt bine, refăcut. Urma încă o etapă grea, de 85 km și vreo 2700m diferență de nivel, un fel de Geiger mai puțin tehnic dar fără pauze de relaxare pe coborâri…a cincea la rând. De acum încolo supa se îngroșea și trebuia să tragi tare de lingură ca să o învârți. Etapa a V-a. Kaltern-Trento. 85km cu 2700m diferență de nivel. Startul se dădea în sfârșit la ora 9:00. Urăsc trezitul de dimineață, mai degrabă pentru că vine cuplat cu mersul devreme la culcare. Îl urăsc și pe ăla. Începem cu o coborâre în pluton pe asfalt, după mașina organizatorului. Splendid. Dacă e ceva ce trebui neapărat schimbat, atunci asta e. Nu mai faceți starturi în coborâre. În 2 minute de la start pedalam între oameni de 100kg care voiau să îl depășească pe Lakata. Exceptând primii 100 de oameni dintr-un pluton și câteodată nici ăia, restul nu știu să aibă grijă de ei darmite să aibă grijă de alții la starturile astea. Bruschează bicicleta, frânează violent, schimbă trasele la fel de violent, se agață cu ghidonul în pantalonii tăi, sunt efectiv un dezastru. Dacă startul e în urcare nu ai treabă cu ei deoarece se sufocă. Dar în jos, pe asfalt la 50km/h sunt zmei. Iar mașina deschizătoare mergea mult prea încet. Se cade după un giratoriu undeva în fața noastră în dreapta. Tot normal. Pe stângă cineva taie sensul giratoriu peste iarbă. Era Ulisse de la Geiger. Mă pufnește râsul. Schimbăm două, trei vorbe și uite că ajungem la urcare. Aceasta se face abruptă și plutonul se scutură repede. Mă țin de primul grup și Cristi era undeva lângă mine, dar nu mă puteam uita în spate că dacă pierdeam momentul în care se accelera rămâneam singuri pe asfalt. Drumul se îngustează, barosanii pleacă cu vreo 50 de wați în plus și 8kg în minus, așa că rămân singur. Trebuia să merg mai tare în prima oră că altfel nu funcționam după mijlocul cursei. Nu-l vedeam pe Cristi în spate dar mă concentram la puls, să țin un ritm destul de obositor pentru a intra în priză. La primul punct de alimentare îl aștept. Vine cu un grup destul de numeros și intrăm pe un drum forestier destul de abrupt. Aici accelerez din nou și reușesc să depășesc 3 echipe. În vârf nu-l văd pe Cristi. Damn! Simt că avea probleme. Încetinesc și mai mult și la final vine un grup numeros în care era și el. Schimbăm câteva vorbe, dar fără să cugetăm prea mult intrăm pe potecă. Aici nu pot să-l ajut deoarece era prea îngust și grupul prea numeros ca să fac manevre. Îl motivam doar verbal, savurând pe alocuri rădăcinile. Știam că are probleme pe zonele mai abrupte așa că încercam să-l las să meargă în ritmul lui. Pe mine personal știu că mă disperă când cineva tot strigă după mine și prefer să mă concentrez să dau totul din mine de unul singur. Cred că așa e și Cristi. Cu toate că de multe ori în concursul ăsta aveam impresia că se dozase prea mult, deoarece ori de câte ori stăteam în fața lui mergea mult mai tare. Când dădea un semn că-și revine, depășeam o parte din grupă dar nu reușeam să intrăm în fața tuturor din grup înainte să se îngusteze drumul. Repetăm schema asta de vreo 4-5 ori, cu o risipă mare de wați, dar într-un final ne iese! Yes. Au urmat 2 ore în care am mers bine de tot. Și în sus și în jos. Era plin de poteci, de drumuri forestiere și de alte cele. Ultima urcare era abruptă și parcă nu se mai termina. Era pe un drum de piatră/forestier abrupt. În vârf ne regrupăm și pornim pe coborâre. Îl ajungem pe Konnan, unul dintre musculoșii ediției ășteia. Îl împingea pe coechipierul lui în sus încă din prima zi, peste tot unde-l vedeam împingea ca nebunul la bietul om. Cred că-l ținea de coloană ca pe o mătură. Mai și vorbea câteodată. Arăta ca un Arnold, vegan. Numai mușchi lungi, proporționați perfect, iar tipul avea randament. Adică musculoșii pe care-i întâlnisem de-a lungul vieții credeau că alergatul 2 ore pe bandă în sală e greu. Konnan își căra mușchii peste Alpi, îl împingea și pe tipul cu care era și parcă mai avea loc de un pepene într-o mână. Urcasem cu Konnan ultima parte, dar pe coborâre avea probleme. Spre deosebire de alții se trăgea din start când auzea că vine ceva din spate. Adică era genul de om pregătit fizic, dotat genetic, cu un aspect perfect care părea conștient de slăbiciunile sale. Nu, nu m-am îndrăgostit. Zic și eu doar că la noi pe centru un fizic din ăsta e controlat de un procesor primitiv condus de nevoie superficiale. Bine, gata,termin. Konnan se dă la o parte. Îl ia și pe coechipier cu cârligul din potecă iar noi ne vedem de drum. Mergem pe o potecă îngustă, cu o mică prăpastie pe stângă care șerpuia în lungul unui zid antic de piatră. Mega tare!!! Până la finiș depășim câteva echipe care violau frânele. Bună zi. Cristi se resimțea un pic, dar eram sigur că-i va trece rapid. KonnanEtapa a VI-a. Trento-Lavarone. 50km cu 2100m diferență de nivel. O singură urcare, atât. De la 100 m la 1200 m, cu multe gâturi abrupte și coborâri scurte. Fără asfalt. Mountain biking. Dacă organizatorii ar trebui să insiste pe ceva pentru edițiile viitoare atunci propunerea mea sună în felul următor: 60-80 km pe zi, 2500 m diferență de nivel, 10% asfalt, restul forestier și poteci, drumuri de tractor, etc. Mai bine 5 km foarte tehnici decât 20 km de asfalt. Sunt sigur că toți care se dau cu bicicleta gândesc la fel. Mai puțin cicliștii de șosea. Treaba lor, nici eu nu merg la șosea să cer trail-uri acolo, dar într-un concurs de mtb e nevoie de ele. Mai bine 8 zile cu 70 de km pe zi, dar offroad. Părerea mea. Ar veni mai mulți oameni cu tehnică bună, mă refer la cei de la mijlocul clasamentului, că primii merg și pe traseul de enduro cu șaua până în gât. Cei de care vorbeam sunt mai ușor de gestionați, mai pregătiți la capitolul tehnică și mai puțin susceptibil la accidentări. Startul se dă pe… asfalt. Urcăm tare și din nou suntem între două grupuri. Povestea vieții noastre de la Bike TransAlp 2017. Prea puțin pregătiți pentru un grup mai bun, prea pregătiți pentru un grup mai slab. Grea viață. Eram în al doilea sau chiar în al treilea grup. În grup mai era băiatul care câștigase la U23 și pentru puțin timp domnul maraton, Karl Platt. Cristi era cu un grup mai în spate. Eu nu mă putea ține de grupul ăsta, dar nici n-aș fi vrut să stau singur între cele două. Așa că mă țin de un cunoscut mai în vârstă din Elveția. Are peste 50 de ani. Câștigase TransAlpul la Grand Masters în trecut. Pe o pantă puțin înclinată mă chinui să stau cu el. În trecut nu-l prea vedeam, era în spate. Acum în schimb ducea trena pe porțiunile mai puțin abrupte de nu vedeam bine. La finalul urcării opresc și aștept grupul lui Cristi. Coborârea era interesantă, zone de single trail și de forestier cu aderență mică. Unul din băieții de la Scott pică și se lovește urât de tot. Plecăm mai departe, poate puțin mai vigilenți. 2017 BIKE Transalp powered by Sigma / 6th stage Trento – Lavarone on July 21, 2017E un traseu care-ți dă impresia că te lasă în pace și direct îți mai aruncă o urcare în cale. Cristi are probleme încă de la început, dar cumva își revine tot timpul pe zonele de forestier. Eu mă simt bine, ritmul ăsta e plăcut, e ca un antrenament foarte intens, dar care-ți permite să vezi lucruri, să mai dai o pedală lejeră. Ajungem pe o poziție bună pe ultima urcare. Aici însă aproape o iau drept la o intersecție, dar în ultimul moment văd marcajul care te băga în boscheți. Întorc. Toată lumea după mine. Mai târziu aveam să aflu că un grup numeros se dusese drept acolo. Ce să faci, mai trebuie să fii atent pe unde pedalezi. Pe potecă Cristi se taie brusc. Pff. Nu pot să-l împing deoarece era prea îngust și mă loveam de toate rădăcinile din lume. Îl împing cât pot, peste tot unde pot, dar omul ăsta e greu. Zici că împingeam într-un perete. Eram obișnuit cu Iulia sau cu Wouter care mă împingea pe mine când dădeam de greu. Încetinim tot mai mult. Finalul e pe forestier, iar coborârea e prin bikepark-ul Lavarone. De pe urcare zăream echipele care deja coborau. Trag de Cristi în speranța că nu mă va urî până la final prea tare. Intrăm pe coborâre și mergem destul de bine, repede și fără greșeli. Nu alegem chiar cele mai bune linii, așa că ne costă puțin și fizic coborârea. Ultimul kilometru e în urcare și îl stresez pe Cristi să nu se dea bătut deoarece fiecare secundă contează. Trecem linia de sosire. Pff. Grea zi, speram să nu fii pierdut prea mult în clasament. Surpriză, eram pe 19 la cateogrie și 24 la general. Pierdusem doar ceva timp față de primii, dar cei din jur pierduseră și ei la fel de mult. Urma ultima zi, 80 de km cu 2200m diferență de nivel și cel puțin o baie și o înghețată la Riva. Cu Iulia, șefa logisticii, a drumurilor înguste și a parcărilor tricky Etapa a VII-a. Lavarone-Riva. 80km și 2200m diferență de nivel. Cum credeți că începem? În urcare bineînțele. Asta după o mică porțiune neutralizată în care mă pierdusem puțin de Cristi. Intram pe un forestier îngust care în scurt timp devenea abrupt. Cu o seară înainte mâncasem toate alimentele din orașul ăla în care dormisem. De la Pizza la salată la bere și la clătite cu nutella, le aveam pe toate în mine. N-aș fi făcut asta niciodată cu altă ocazie, dar acum era perfect. Așa că a doua zi simțeam că am energie să-i împing pe toți până la finiș. Aveam cele mai bune picioare din cursa asta și chiar și cu kilogramele în plus cred că puteam merge destul de repede pentru vreo 3 ore. Mă distrez cu restul echipelor pe urcare și în vârf, într-o poeniță plină de vaci, mă regrupez cu Cristi. Konnan era la împins și mă întreaba de ce arată așa ușor pedalatul meu. Îi zic că e de la Nutella și plec în drumul meu. Cristi se mișcă bine, bea, mânâncă, nu trebuie să-l stresez cu nimic. Îl mai întrebam în cursă dacă mâncase, dacă băuse, etc. Tot timpul răspundea afirmativ. Cu toate că la capitolul apă cred că mai era loc de mai mult. Dar e bine așa că la câte bidoane am pierdut trebuia să bea din baltă dacă nu avea el rezerve. Au urmat 25 de kilometri de mountain biking foarte fain. Urcări pe forestier, destul de degradate, poteci, push bike, oameni cu baterii terminate în fața noastră și o coborâre de vroe 30 de minute. Numai potecă. A da, un pic de asfalt la mijloc dar se poate trece cu vederea la cum era poteca. N-avem poze de acolo. Doar amintiri. Cele mai faine. Pe asfalt suntem în grup cu primii de la Grand Masters. Adică cu bunicii. Buncii duc trena bine, așa că lucrăm eficient împreună. Îl las pe Cristi să se mai odihnească puțin înaintea ultimei urcări. Și uite așa ajungeam la baza urcării. Asflat, 7-8 km și vreo 800 m diferență de nivel. Urcarea era la soare, nu era foarte abruptă și simțeam că trebuie să apăs mai hotărât în pedale. Se terminase Nutella-ul. Era atât de cald că ceream insistent un bidon de pe margin. Îl primesc de la o tipă de la Herzlichst și îl beau în secunda doi. Cristi vine bine la începutul urcării. Era felul lui principal, asfalt cu pantă domolă. Doar că venea desertul. Pantă 15%. Se rupe puțin în spate, dar nici eu nu mă simt prea grozav. Merg aproape cât pot, noroc că eram deja la umbră. Mă tot uitam la stânci și la linia drumului și speram cumva să nu fie adevărat dar trebuia să trecem peste ele…asta e. Mă uitam la tipa care câștiga la mixt, Silke, pedala frumos în fața mea….Mda. În vârf alimentăm bidoanele și de acolo dau cu biciul pe Cristi. Îl împing, duc trena, îl stresez psihic. Era atacat din toate unghiurile. Traseul tot urca și îți dădea impresia că vine coborârea numai pentru a te amăgi cu încă o urcare. Eu îl stresam pe Cristi. Căldura îl rupea. Oboseala era deja cea mai mică problemă. Întrăm pe coborâre destul de tare. Mergem bine în speranța că ajungem o echipă din față. Erau niște francezi la 1 minut în spatele nostru în clasamentul general așa ca mă gândeam printre viraje și la ei. Nu știam unde sunt pe traseu la ora aia. Pe la mijlocul coborârii facem câteva greșeli, destul de mari, așa că decidem să o lăsam mai moale. Ajungem într-un final pe zona de asfalt. Acolo Cristi mă ajută la trenă și reușim să ducem porțiuni lungi într-un ritm bun. Din spate se apropiau băieții cu tricourile albe de care-mi era puțin teamă. Trag mai tare și într-un final văd semnul cu 1000 de metri până la final. Reușisem. Treceam linia de sosire în Garda cu un timp cumulat pentru toate cele 7 etape de 27 ore si 17 minute, pe poziția 19 la categoria MEN și pe locul 24 în clasamentul general (din toate cele 500 de echipe de la start). O clasare mult mai bună decât speram, având în vedere faptul că pentru Cristi a fost primul concurs de mtb de genul acesta, iar forma mea din acest sezon e sub cea a anilor trecuți. Mă bucur că am terminat concursul fără incidente, fără căzături și fără probleme tehnice. Cei 550km și 18.000m diferență de nivel n –au reușit să provoace nici măcar o pană banală așa că materialul de concurs a fost, pentru al treilea an la rând, impecabil din toate punctele de vedere. Să concurezi zilnic pe o bicicletă și să o exploatezi la maxim fără ca ea să cedeze nu e chiar așa banal în ziua de azi când totul e făcut să țină două minute. Ce pot să concluzionezi după TransAlpul de anul acesta? Nivelul la amatori în România a crescut substanțial de la an la an. Dacă mă uit la rezultatele lui Cristi pot afirma fără prea mari ezitări că e, cel puțin, unul dintre cei mai în formă sportivi la categoria sa în România la ora actuală. Bineînțeles, forma fizică e foarte fragilă, azi ești în top, mâine o lași mai moale un pic și în 2 săptămâni nu-ți mai găsești ritmul la o competiție banală. De aceea am ajuns să nu prea apreciez vârfurile de formă, deoarece în spatele lor e mult muncă, e o muncă fragilă supusă la o groază de variabile care nu țin de tine, iar rezultatele sunt trecătoare, de scurtă durată și necesită muncă multă pentru a fi sustenabile pe termen mediu/lung. Plăcerea și experiențele însă rămân cu tine pentru totdeauna, iar dacă pregătirea fizică îndelungată și momentele în care orice gând rațional îți zice să încetezi sunt necesare ca să trăiești acele experiențe, atunci cu siguranță în momente de genul acesta simți recompensa. Ea nu e financiară, nu e materială, nu e nici măcar de imagine. E una pe care o simți exclusiv tu și nimeni din jurul tău. Poate fi ca cel mai frumos vis devenit realitate, totul depinde exclusiv de cât de mult ți-ai dorit acel ceva. Revenind la Cristi, cred că puntul său forte e anduranța. Cu toate că a avut câteva căderi, normale de altfel într-o competiție de genul acesta, mai ales că-l stresam în primele două ore zilnic, am rămas impresionat de modul constant în care putea să pedaleze timp de 4-5 ore. Anduranța aerobă se clădește greu și e de regulă abilitatea cea mai importantă în ciclism, cu precădere în cursele pe etape. Aici contează mai puțin anduranța anaerobă, forța maximă și alte povești. Aici e important să poți da cu wații de potecă la un puls cât mai mic și mai presus de toate să o faci constant timp de 4-5 ore, 7 zile la rând. E greu să antrenezi așa ceva sau să reproduci așa ceva, mai ales la concursurile pe care le avem acum în țară la disciplina XCM. La anul poate trece și Cristi la elite. De la stanga la dreapta: “Amator”, “Elite?!”, Pro. (Alban Lakata)Personal nu prea văd justificare în a sta la categoria de amatori, atât timp cât investești 12-15 ore pe săptămână în antrenamente, recuperare și sume substanțiale în echipamente. Nu înțeleg reținerea asta a celor care concurează la categora amatori de a face trecere la elite. Sunt familiști, manageri, profesori, grădinari, zidari legitimați care concurează la elite, doar că nu-i vedem la noi. Doar o categorie cu participanți numeroși și bine pregătiți poate să crească nivelul global al mtb-ului suficient de mult în țară. Mai ales la noi, unde nu e diferența așa mare între cele două categorii. Nici unul din băieții de la elite în România la ora asta nu sunt profesioniști. Cel puțin nu din privința rezultatelor, excepție făcând probabil Vlad de la Bikeexpert care are rezultate foarte bune internațional, mult mai bune decât orice am avut restul până acum, dar el nu e produsul mediului competițional din România. Așă că sper ca la anul categoria elite să aibă mai mulți sportivi la noi în țară, nu doar Cristi, mai sunt și alții, destul de mulți. Dacă se stă la categoria amatorilor datorită podiumurilor mult mai facile, a premiilor care oricum sunt prea mari pentru randamanetul nostru, indiferent de categorie, dar mult prea mici pentru a te ajuta cu ceva atunci e trist. MTB-ul în opinia mea e un sport care-ți creează niște experiențe unice, intense, profunde, unde poți ieși din viața cotidiană și risca totul, fiind pentru câteva minute sau poate ore atât de absorbit de ceea ce faci încât absolut nimic altceva să nu mai conteze. E o evadare și într-un fel o întoarcere la natură, la primitivism, asta într-o societate care-l răpește pe om din natură, îl scoate din mediul care l-a format și-l aruncă într-un artificial-superficial, care-l îmbolnăvește, îl face plictisitor, previzibil și fad. Pentru asta cred că ar trebui să ne dăm cât mai mulți pe mtb, nu pentru premii, faimă, bani, imagine, respect ieftin și alte prostii. Pentru noi. Sursa: Freerider
  24. Din ce în ce mai mulți utilizează foi custom pentru biciclete, în special la trecerea de la 2 la o singură foaie. Sau în cazul în care treci de la 3 la o singură foaie. Așadar, prezența Blackspire în România este de bun augur pentru cei care doresc să-și personalizeze bicicleta. Compania canadiană Blackspire se mândrește cu faptul că nu construiește componentele într-un garaj și nici nu externalizează producția, acestea fiind manufacturate în Canada, din materiale de cea mai bună calitate. Gama de produse cuprinde roți, rulmenți de pedalier, angrenaje, foi, ghidoane, pedale și multe altele, toate fiind gândite pentru o exploatare în condiții de dificultate serioase. Astfel, acestea sunt orientate în general către All Mountain sau Enduro însă cu o greutate ce poate concura cu anumite componente de Cross Country. Pentru moment, importatorul aduce doar foile pentru transmisiile 1x, mai precis 6 modele distincte, ovale sau simple, oferite în mai multe culori și cu configurații diferite de dinți, de 32 la 36, în funcție de model. Acestea pot fi negre sau eloxate, culorile fiind chiar simpatice, iar materialul din care sunt construite CNC este aluminiul 7075 T-6. De menționat, că unele dintre acestea se pot bucura de o compatibilitate largă, cu casete cu 9, 10, 11 sau chiar 12 pinioane. Mai multe detalii despre acestea găsești pe site-ul dragzone.bg. via Drag Sursa: Freerider
  25. Bike Resort Sinaia începe să-și facă un nume în rândul riderilor, prin elementele pe care le construiește și amplasează în cadrul stațiunii. Din păcate nu toată lumea vede la fel utilitatea lor. Din acest motiv multe din elementele din parc au fost vandalizate sau furate. Recent a fost construit un skinny însă în doar câteva săptămâni acesta a fost dezmembrat și furat. Aceeași soarta au avut și numeroase plase de protecție, indicatoare, panouri de avertizare, balustrade, capete de furtun, scule și alte dotări aferente bike resort-ului. foto Bike Resort SinaiaÎn momentul în care structura traseelor de bicicletă este concepută, constructorii trebuie să ia în calcul în primul rând, rezistența îpmotriva vandalismului, hoții de lemn distrugând inclusiv elementele de tip north shore. Pierderile suferite de Bike Resort Sinaia nu sunt neglijabile. Din acest motiv constructorii au anunțat pe pagina oficială de Facebook, că de acum înainte vor încerca să construiască doar structuri care nu sunt atractive pentru hoți. via Bike Resort Sinaia Sursa: Freerider
×