Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'pemotoare'.

  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Despre motociclete / pareri si impresii
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii

Bloguri

  • XCS911's Blog
  • Two Ride Pamir's Blog
  • Fii tu insuti...ok, dar care?
  • am nevoie de ajutor
  • incepatorpemoto's Blog
  • teo123's Blog
  • ciufulici80's Blog
  • paulik.brno's Blog
  • aprilia88's Blog
  • Orange fun
  • Timisoara Adventure
  • GeneralPizdec666's Blog
  • Skr SuperBikes' Blog
  • turani's Blog
  • Marius Mari Muresan's Blog
  • comy_raven's Blog
  • Motocross Cluj
  • tintin's Blog
  • manucor's Blog
  • ionut95's Blog
  • Tycoon's Blog
  • lei_92's Blog
  • MOTOBOOM
  • Lost In East
  • kdawg's Blog
  • catalinv's Blog
  • Asigurari RCA CASCO
  • 3v3lyn's Blog
  • VN50's Blog
  • Motociclisme
  • 1+2 Roti
  • Many Gyenes
  • atvieftin.ro Blog
  • candro's Blog
  • IRA_BANDIT's Blog
  • Alegerea unei motociclete !
  • edydr's Blog
  • Radu Sesur's Blog
  • Federatia Romana de Motociclism
  • pelinorius' Blog
  • ROSBK
  • jinjiu's Blog
  • Motor Park Romania
  • laur_kHz_0720's Blog
  • Raduta Adrian MX School
  • caberg's Blog
  • Ridex - Motorcycle Riding Experience
  • Andrius' Blog
  • United Motors
  • Wildernesscollective
  • mihnea daniel's Blog
  • ce parerea aveti de honda cbr rr 600
  • lumpyka's Blog
  • Motoroute
  • cg5000's Blog
  • mottobedis' Blog
  • 2 wheels eye
  • Radu Paltineanu
  • Radu Paltineanu
  • troub750's Blog
  • Freerider
  • doug's Blog
  • Freerider
  • mostenau's Blog
  • ghenadii
  • Mihaela HYO's Blog
  • SASA
  • tzic92's Blog
  • 100.000 de km pe KTM 990 Adventure
  • fixmrs' Blog
  • crider's Blog
  • testing
  • nieuwe's Blog
  • conciu's Blog
  • Iqeraam's Blog
  • frozenCBR's Blog
  • Pemotoare.ro
  • kicsikanana's Blog
  • www.tiberiutroia.ro - Povesti cu Motoare
  • Zonaenduro.ro
  • gingerjust's Blog
  • robinson78's Blog
  • Motorteam
  • Capjuna's Blog
  • Scoala Moto Ami
  • suzuki gsx-r 250
  • speedway's Blog
  • Povesti cu motoare
  • rob11462's Blog
  • Carpathian 2 Wheels Guide Blog
  • Flubber's Blog
  • Ugushili's Blog
  • Eurogolaneala 2017 - "Lambo si Feri"
  • marcionel's Blog
  • Free Riders
  • Jaime431's Blog
  • Est spre Siberia - BMW F800
  • punkeru veterinaru's Blog
  • Dual Motors
  • ruff_ryder91's Blog
  • MILITARI
  • Motosuport.ro
  • KTM Blog
  • bogzaalin's Blog
  • the_one_comp's Blog
  • Tamar - Adventure Blog
  • RuudBwoy's Blog
  • Tamar - Adventure Blog
  • garcia662's Blog
  • Husqvarna Motorcycles
  • CBb's Blog
  • Motobikes.ro
  • csizmasreky's Blog
  • Bike SA Magazine
  • Quandia's Blog
  • Pasionat de ciclism? Iata cateva sfaturi inainte de a-ti achizitiona o bicicleta
  • an0nim_uss' Blog
  • Pasionat de ciclism? Iata cateva sfaturi inainte de a-ti achizitiona o bicicleta
  • caut piese rs 125
  • Pasionat de ciclism? Iata cateva sfaturi inainte de a-ti achizitiona o bicicleta
  • vlad nicolae's Blog
  • ATVRom Blog
  • bashan's Blog
  • Adventure Rider
  • brpzalau's Blog
  • Fitur Judi Slot Online
  • amagitorul's Blog
  • I very much agree with this sentence, life and work.
  • Reverse's Blog
  • Viral Vector and Plasmid Manufacturing Market Growth, Global Survey, Analysis, Share, Company Profiles and Forecast by 2027
  • emgeo's Blog
  • bestnewssocial
  • Geaorgean22's Blog
  • freeglobalreviews
  • laura_cris' Blog
  • Trik Hindari Saldo Berkurang Main Slot Online Uang Asli
  • APRILIA SR 50
  • Financial Services
  • Mihai Catalin's Blog
  • firstwriteshop
  • anttone
  • DariusL's Blog
  • onlinesmartwebs
  • Maricel's Blog
  • freeblogclub
  • VENDOR's Blog
  • Diem qua cac tieu chi co ban de chon duoc mot dong kem chong nang cho da kho nam phu hop nhat
  • gojuriu_20's Blog
  • What is age limit to book the teen escort service
  • mariusmoto's Blog
  • PC800 Blog
  • Elevate Your Living Experience with Home Design
  • Boitor's Blog
  • yacuza's Blog
  • miron111's Blog
  • ilinca angelescu's Blog
  • deiutza79's Blog
  • iulian79cbr's Blog
  • Kawasaki GPX 600 R
  • Microdot Blog
  • _^_J@m@L_^_'s Blog
  • wolf1's Blog
  • aprilia sr 80's Blog
  • rycymoto's Blog
  • tudorel_gs' Blog
  • Petrutmoto's Blog
  • alin1981's Blog
  • Caniggia's Blog
  • mich's Blog
  • mich's Blog
  • sollei's Blog
  • sollei's Blog
  • Călătorii Lejere Cu Tintă
  • Bubul
  • johny72's Blog
  • John's Blog
  • Eliadar's Blog
  • Other
  • Blogul PRO-BIKE.RO
  • endurocenter's Blog
  • gabs.dumitrache's Blog
  • gabs.dumitrache's Blog
  • Oricemoto's Blog
  • Moto Suceava's Blog
  • tabac's Blog
  • edysson's Blog
  • bGd04g's Blog
  • vladisto's Blog
  • motoadv.ro
  • VSM's Blog
  • thizu's Blog
  • alecu2011's Blog
  • mihai_silviu_daniel's Blog
  • mihai_silviu_daniel's Blog
  • Lumea vazuta printr-un far
  • valines' Blog
  • amazingebuy's Blog
  • zafreak's Blog
  • zafreak's Blog
  • Grigore Dolghin's Blog
  • motongf's Blog
  • [VAND] Carlige Remorcare | Carlige Auto
  • carligauto's Blog
  • BlueBEA_RR's Blog
  • BlueBEA_RR's Blog
  • Into the world
  • TEFLON1%ER's Blog
  • TEFLON1%ER's Blog
  • zodrakan's Blog
  • DNA9999's Blog
  • gilera runer's Blog
  • GabrielASS' Blog
  • ServiceMoto.net
  • Genti pentru Motociclete
  • andri2003's Blog
  • songokubest's Blog
  • andreiborz's Blog
  • marius 64's Blog
  • Into The World's Blog
  • BlackHelmets' Blog
  • drgbc's Blog
  • 2oo [doo roti]
  • srench sorin's Blog
  • qktawyann's Blog
  • Wild Walk
  • 2oo (doo roti)
  • Gog's Blog
  • Titi Hornet's Blog
  • cristi-mic's Blog
  • Mununa's Blog
  • cristi 57's Blog
  • iridiu192's Blog
  • moto_pitzi's Blog
  • romquaker's Blog
  • rock46hunt's Blog
  • Enduro de Weekend
  • Enduro in Maroc
  • Calatorii pe 2 roti
  • Turul complet al Romaniei pe 2 roti
  • Conturul Romaniei
  • Zonaenduro.ro
  • Lumea cea Noua - Micadu
  • Moto Lady
  • From Romania to Thailand Nepal on a bike
  • Mongolia
  • Woody's Blog
  • Calatorii de weekend pe 2 roti
  • All-Moto
  • Dan Banacu's Blog
  • constantino's Blog
  • Digital Nomad
  • Noutati United Motors
  • Dementor KTM Biciclete
  • Dementor KTM Motociclete
  • Motociclete Brasov
  • bmwdriver83's Blog
  • Dual Motors
  • Calatorii, imagini si cuvinte
  • becaralex's Blog
  • Dezmembrez Suzuki Intruder VS 800
  • kikiboy20's Blog
  • Motomagia
  • Dezmembrez motor Suzuki DRZ 400 LTZ 400 an fab.2004 preturi bune 0721839992
  • WildWalk

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Caută rezultate în...

Caută rezultate care...


Data Creării

  • Început

    Sfârșit


Ultima actualizare

  • Început

    Sfârșit


Filtrează după număr de...

Înregistrat

  • Început

    Sfârșit


Grup


Locatie


Posesor(oare) de


Pagina Web


Facebook


Instagram


Yahoo


Skype

  1. Ok, nu-mi cumpăr unul, pentru că-l voi avea tot anul în test pe termen lung, alături de vreo două motoare – deh, am un job frumos. Dar dacă n-ar fi situația asta, l-aș cumpăra. Și-o să vă povestesc de ce. Dar mai întâi să vedem ce-i cu lansarea. The Bike Hub, importatorul Piaggio în România, te așteaptă sâmbătă, 14 martie, după 10.00, să faci cunoștință cu noul Piaggio Medley 125/150. Motor puternic, roți mari și spațiu de bagaje încăpător sub șa. Cei de la The Bike Hub au pregăti și o oferă de lansare, dar și o ofertă de finanțare – 380 de lei lunar. Și-acum să vă spun de ce-mi place așa de mult. În primul rând, îmi plac scuterele în oraș: consum mic, confort, spațiu de bagaje, ușor de manevrat. Anul trecut mi-am cumpărat o frumusețe de Vespa GTS 300 Hpe Touring. Un exemplar superb, ce să mai. Mi-era drag doar când îl vedeam: liniile alea clasice, care nu îmbătrânesc niciodată, totul foarte bine-proporționat. Vespa e un Icon. Și-acum, când scriu textul ăsta, mă bucur că am așa ceva. Dar i-am simțit repede limitările: roți mici = comportament incomod pe străzile din București. Iar când m-am urcat pe Medley 150, totul s-a schimbat: roți mari, suspensii moi, spațiu mare sub șa, topcase imens. N-are eleganța Vespei, dar are ceva mai de preț când vine vorba de scutere: e mega-practic. Consumă 2 litri/100 de km, are o ergonmie excelentă și-ți faci treaba cu el. Dintre toate scuterele pe care m-am dat, ăsta-mi place cel mai mult. De-aici a venit și solicitarea mea pentru un test pe termen lung. Pentru 2020, Piaggio Medley 125/150 vine cu update-uri. Motoare îmbunătățite, mai puternice, elemente noi de design, far full LED, display LCD, conectivitate smatphone pentru modelul S, jante noi, anvelopă-spate mai lată. Așadar, sâmbătă dimineața ne vedem la The Bike Hub. Eu vin pe jos și plec cu noul meu scuter. Tu? Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  2. Experiment inedit: un polițist canadian ascunde o motocicletă după un pix ca să ne arate cât suntem de invizibili în trafic. Experimentul face parte dintr-o campanie de siguranță și de responsabilitate în trafic. Hai să-l urmărim. Recent, circulă pe Facebook și varianta românească, unde polițistul român ține în mână un telefon mobil. [embedded content] Deci, ce e de făcut? Farul mereu aprins (deși la toate motocicletele mai noi se întâmplă asta), culori cât mai vii și, cel mai important, să te comporți ca și cum te-ai afla în experimentul ăsta. Adică, ca și cum șoferul care vine de pe contrasens nu te-ar vedea. Paranoia te poate salva de multe ori când ești pe două roți. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  3. FILM | Tocmai a sosit la noi în garaj. E nou-nouță și e gata să simtă asfaltul. Honda CB650R intră în flota noastră de anduranță și-o să ne aducă multe zâmbete sezonul ăsta? De ce? Pentru că-i un motor cu patru cilindri în linie, un japonez clasic, cu un look nou, inspirat de conceptul Neo Sports. Și pentru că nakedul este forma de expresie pură a motociclismului – motocicleta standard, fără carene, fără zorzoane. Ce va presupune testul nostru pe termen lung? Merge cât mai mult cu ea: de la deplasările zilnice la birou la ture de weekend și ture mai lungi. Vedem cum e cu reviziile, montăm accesorii, vedem cum e cu mersul în oraș, cu pasager, în afara lui. Cam orice situație. În felul ăsta o să vă putem răspunde la orice întrebare. Rămâne la noi până în octombrie. Și-acum să revenim la primul moment – unboxingul. [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  4. BMW a anunțat lansarea versiunii finale a cruiserului bazat pe conceptul R18. Se va întâmpla pe 3 aprilie, așadar în mai puțin de o lună vom vedea cum arată noul rival Harley-Davidson. BMW a transmis doar data lansării și nu a anunțat detalii suplimentare despre noul model. Tot ce știm, pe cale oficială, este că are motorul boxer de 1,800 cmc, răcit cu aer, în stare să scoată 158 de Nm la doar 3,000 rpm. Vorbim despre un cruiser, așadar cuplul este cel care contează, nu caii putere: motorul boxer are doar 91 cp. Neoficial, pe net au apărut niște fotografii-spion cu o versiune bagger bazată pe conceptul R18. Vedem un carenaj de tip bat-faring, două coburi, un sistem audio și un display TFT supra-dimensionat. Totodată, în partea frontală a carenajului observăm un fel de radar, care indică o eventuală funcție adaptive-cruise control. Cam atât știm deocamdată, dar vom reveni cu detalii de îndată ce le aflăm. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  5. FILM. KTM 390 Adventure vine cu un monocilindru de 44 cai putere, 170 de kg la plin și o autonomie de aproximativ 400 de km, datorită unui consum redus și unui rezervor mare. Sună bine, nu? Iar lista de electronice este impresionantă pentru o motocicletă din clasa asta: traction-control decuplabil, ABS cu mod enduro, display TFT. Ai chiar si quickshifter optional. Si-ar mai fi ceva: calitatea materialelor si a finisajelor este bună, chiar dacă motorul nu e construit în Austria, ci în India alături de Bajaj. KTM ne-a invitat la lansarea internațională de presă și, după 170-200 de km pe drumurile șerpuite ale insulei, iată ce-a ieșit. [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  6. In primul rând, nu mai vibrează. Pentru că asta e întrebarea care stă pe buzele tuturor când vine vorba despre noul S1000XR. Apoi, motorul vine de la noul S1000RR, dar nu are tehnologie ShiftCam. BMW spune că nu era cazul s-o folosească. Apoi, avem niște rapoarte mai lungi, iar Bogdănel, reprezentatul PeMotoare.ro care-a fost suficient de norocos să se dea cu ea în premieră, spune că-ți rupe capul. E rea. Iar protecția la vânt e mai bună ca-nainte. Ergonomia e excelentă, iar Dynamic ESA vine în dotarea standard. Am avut doar câteva ore la dispoziție cu noul S1000XR. Fiind pe fugă, n-am apucat să intrăm în foarte multe detalii și nici s-aducem multe imagini cu motorul. Dar ăsta e doar primul nostru test. Puțin peste o lună, în aprilie, motocicleta ajunge în România. Și-atunci o s-o luăm la bani mărunți, o să mergem pe tot felul de drumuri de-ale noastre și-o să vă spunem mai multe. Dar pân-atunci, iată ce-am învățat de la lansarea noului BMW S1000XR. [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  7. Din această primăvară, motocicliștii din Transilvania pot vedea și încerca motoarele Honda la noul dealer din Cluj – Autosincron. De fapt, numele Autosincron nu este unul deloc nou, fiind vorba despre dealerul de mașini Honda din Cluj. Dar din acest an se adaugă și emblema moto. În acest moment, în showroom-ul din Cluj se află următoarele motociclete Honda: GoldWing 1800, CB500, CRF 1100, NC750X, CB500X, SH300, PCX 125, Monkey si Forza 300. Și partea bună e că vor exista și câteva modele de test – in primă fază vor fi CB650R, CB500X si NC750X DCT, urmând ca la Cluj să ajungă și ceva întăriri. De asemenea, este singurul service autorizat Honda din Cluj și singurul care poate efectua lucrări de garanție și eventualele campanii de rechemare. Il găsiți pe strada Cometei, nr 2-4, Cluj-Napoca. Flota Autosincron Cluj Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  8. Faceți cunoștință cu BMW F900XR, noul membru al flotei “PeMotoare”. Primul membru, de fapt, pentru că deschide o nouă rubrică: teste de anduranță. Ce presupune asta? Vom avea o flotă de motociclete cu care vom merge tot sezonul, din martie până la final de octombrie. Periodic, vom reveni cu impresii și observații pe care nu le-am putea obține la un test obișnuit, de două-trei zile. Vom vorbi despre cum e să mergi cu motocicleta zilnic la birou, despre revizii, despre mersul cu pasager, despre accesorii, despre drumuri lungi. Vom face și câteva comparative, în măsura disponibilității. Vom încerca să acoperim totul și să răspundem la toate întrebările. Dar să ne întoarcem la BMW F900XR. Exemplarul nostru de test vine cu un pachet de opționale generos: pachet comfort, Dynamic ESA, pornire fără cheie, cric central, pachet dinamic, faruri adaptive, lumini de zi, quickshifter, DTC, MSR, Moduri de mers profesionale, manșoane încălzite, cruise control, ABS Pro, suport bagaje, monitorizare presiune pneuri, protectii maini. 13.810 euro, pret cu TVA. Și ce poate fi mai frumos decât să te trezești dimineața, să ajungi la birou și să găsești așa ceva într-o cutie, așteptându-te. Cum a fost, vedeți în episodul de mai jos. [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  9. Joi seara, la BMW Motorrad Moto Hub. Lângă Romexpo. La ora 17.00 încă aranjam scaune. Mi-era teamă că nu se vede bine, așadar am mai comandat, pe ultima sută de metri, niște scaune de bar. Mă luaseră transpirațiile când am realizat că dacă nu ai un amfiteatru, nu se vede bine. Adică am înțeles, pe loc, de ce la cinema și în sălile de spectacole, scaunele sunt puse în trepte. Pare evident, dar fiind prima oară când fac asta, nu mi-am dat seama. Dar până la urmă a fost ok: la ora 18.00 barul era montat, burgerii cazi, sticlele de cola erau puse în frigider, iar cele 210 scaune stăteau aliniate în jurul ecranului de 3×2. La 19.20 am dat play. Cum a arătat totul, în materialul de mai jos. Iar dacă n-ați ajuns la lansare sau n-ați văzut, încă filmul, în găsim aici. [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  10. Un afiș mare, cu scris negru pe fond galben, a împânzit azi Facebook-ul. “Este o viață-n joc! Asigură-te!” – asta scrie peste el. E o campanie inițiată de clubul Black Helmets, căruia i s-au alăturat cei mai importanți importatori moto din România, precum și alte cluburi și organizații. Martie a fost decretată “luna siguranței pe două roți”, și de-a lungul următoarelor 30 de zile vor fi tot felul de evenimente, de la cele menite să atragă atenția șoferilor, până la cursuri pentru motocicliști. Hashtagul e #sigurantapedouaroti, site-ul e www.sigurantapedouaroti.ro, iar calendarul sună cam așa: 1 martie – Operațiunea Mărțilorul 7 martie – Ziua motociclistei 14 martie – Curs de conducere moto defensivă 21 martie – Curs de prim-ajutor pentru motocicliști 28 martie – Marș moto “luna siguranței pe două roți” & Moto party PeMotoare susține inițiativa și n-o s-o facă doar prin promovarea acestor evenimente. Vom încerca, prin cuvinte potrivite, să schimbăm percepții și să tragem semnale de alarmă când e cazul. Vine primăvara, iar dacă apărem la știri, nu vrem ca titlurile să sune “un motociclist a fost grav ranit/ un motociclist se afla in stare grava/ accident teribil. un motociclist a fost izbit..” Vrem s-avem o primăvară frumoasă. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  11. FILM | Patagonia – un nume care-ți face inima să bată imediat, dacă ești acel gen de om pentru care cea mai mare bucurie este un rezervor plin și un drum deschis. Ca mulți alții, am descoperit Patagonia prin cărți și istorii, prin Jules Verne și prin povești spuse de alții. M-au fascinat așa de tare încât mi-am dat seama că e unul din acele locuri pe care trebuie să le văd cât mai repede. Zis și făcut: iarna 2019-2020, avion pe 01 ianuarie și un BMW R1250GS Adventure, în versiune HP, cu două cutii de aluminiu. Patru saptamani la dispoziție și busola setată spre Sud. Ce s-a întâmplat, în filmul de mai jos. [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  12. Textul ăsta e o invitație la film. Filmul călătoriei mele în Patagonia. S-a întâmplat de pe 01 pe 31 ianuarie și am coborât cu motocicleta de la Santiago, Chile, tocmai până la Ushuaia, cel mai sudic loc unde poți ajunge pe roți în lumea asta. Vulcanii din Araucania, lacurile de la Bariloche, magnifica Carretera Austral cu fiordurile ei. Torres del Paine, Perito Moreno – ghețarul ăla imens care te face să rămâi mut de uimire. Ați văzut, probabil, fotografiile pe Facebook și ați citit articolele din jurnalul de bord. Am încercat pe cât am putut să descriu în cuvinte atmosfera de acolo. Dar nimic nu se compară cu un “rec” de cameră în acel moment al zilei. În acea clipă în care poți să transmiți emoția locului și emoția pe care o simți. Unde, când? Joi, 20 februarie, BMW Motorrad Moto Hub – B-dul. Expozitiei 22-30, intrare C, Romexpo. Ușile se deschid la 18.00. Filmul începe la 19.00. După film, stăm la povești despre tură. Nu e nevoie de rezervare, intrarea este liberă. Dacă ajungeți cu mașina și nu mai sunt locuri de parcare în fața showroom-ului, găsiți o parcare cu plată alături. Dacă nu ajungeți la eveniment, puteți vedea filmul pe pagina noastră de YouTube. Tot atunci, joi seara de la 19.00. Avem și pagină de eveniment pe Facebook – vă aștept cu un „join”. Ca să știu dacă mai aduc scaune – https://www.facebook.com/events/2642405069337746/ Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  13. Lipsă totală de viziune. Sau nici măcar. Pentru că nu trebuie să ai cine știe ce viziune ca să faci lucrurile corect. Nu foarte bine, măcar corect. Practic, statul îți dă mai mulți bani dacă poluezi mai mult. Iar explicația Ministrului e fabuloasă. Dacă vrei să casezi un vehicul vechi și să-ți iei o motocicletă nouă, primești un tichet Rabla de 3.500 de lei. Dacă îți iei mașină, primești 6.500 de lei. Deci, în ambele cazuri, casezi o mașină veche, dar suma primită diferă în funcție de ce urmează să-ți achiziționezi. Iar explicația Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor e următoarea: „Prima de casare pentru cumpărarea unei motociclete e de 3.500 de lei, pentru că vrem să fie echitate între cumpărătorii de mașini și cei de motociclete. Dacă la mașini decontăm în jur de 10% din valoare, am vrut să păstrăm aceeași proporție și la motociclete, acestea fiind ceva mai ieftine”. Practic, Ministerul Mediului îți dă mai mulți bani dacă poluezi mai mult. Cuvântul echitate este mișelește introdus. Nu e nicio echitate. Echitate ar fi fost dacă românul ar fi avut la dispoziție aceeași sumă după casarea unei mașini, indiferent de ce urma să-și cumpere. Așadar, în momentul de față măsura este discriminatorie. Ministrul Mediului ne spune, de fapt, că românii n-ar trebui să fie, cumva, tentați să-și vândă mașina veche și poluantă ca să-și ia o motocicletă, ci tot o mașină. Adică, din norul ala gros de noxe, din coloana infinitului formată în trafic, o mașină mai veche să fie înlocuită cu una mai nouă. Un fum mai negru, cu unul mai alb, dar tot nociv. Nu să dispară, pur și simplu. Nu să lase un loc liber și să se transforme într-un scuter. Sau într-o bicicletă. Ori trotinetă electrică. Sau într-un voucher pentru călătorii cu trenul pe 5 ani, să zicem. Sau în orice altceva decât într-un alt vehicul care poluează. Rolul acestui program nu era, oare, să scăpăm de mașinile vechi, poluante? Explicația Ministrului Mediului ne arată că rolul e, de fapt, să stimuleze, în continuare, vânzarea de mașini într-o țară unde deja infrastructura rutieră nu mai face față, unde plămânii noștri nu mai fac față. Cât despre cei 3.500 de lei, cu banii ăștia, în cel mai bun caz, îți iei un echipament la reducere. Pentru vară. Cei care nu cunosc domeniul și vor ajunge să citească acest articol, ar trebui să știe că o cască acceptabilă e în jur de 1.000 de lei, o geacă acceptabilă e tot undeva acolo, o pereche de blugi cu protecții costă în jur de 500 de lei, o pereche de ghete moto – 300-400, o pereche de mănuși – 200. Iar ăsta e doar echipamentul de oraș. O motocicletă de clasă medie costă în jur de 8.000 de euro. Motocicletele de începători sunt undeva pe la 5.000-6.000 de euro, iar pentru o motocicletă de clasă mare plătești peste 10.000 de euro. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  14. Statul îți dă 3.500 de lei ca să-ți iei o motocicletă nouă. Ca să obții această sumă trebuie să casezi un vehicul vechi. Veste bună e că programul intră în vigoare chiar din acest an. De ce 3.500 de lei? „Prima de casare pentru cumpărarea unei motociclete e de 3.500 de lei, pentru că vrem să fie echitate între cumpărătorii de mașini și cei de motociclete. Dacă la mașini decontăm în jur de 10% din valoare, am vrut să păstrăm aceeași proporție și la motociclete, acestea fiind ceva mai ieftine”, a spus ministrul mediului, Costel Alexe. Suma e ridicolă, iar explicația Ministrului e revoltătoare – iată de ce. Ministrul se referă, astfel, la o motocicletă în valoare de 35.000 de lei, adica 7.300 de euro. La această sumă se încadrează motociclete precum Honda CB500X sau Yamaha MT-07. Prin „vehicul vechi”, ne putem referi deopotrivă la o mașină veche sau la o motocicletă. Doar că, spre deosebire de piața auto second hand, motocicletele își păstrează mai bine valoarea. „Este foarte important de menționat ca studii europene arată ca folosirea scuterelor sau a motocicletelor în deplasarea urbana are un impact pozitiv major asupra mediului: – direct prin faptul ca un scuter/motocicleta cu motor termic este cu 20% mai putin poluant fata de o masina electrică și cu 50% mai puîin poluantă față de o mașină cu motor termic. – Indirect prin faptul ca trecerea de la masina la scuter face ca timpii de stationare in trafic a masinilor sa scadă Din acelasi studiu european reiese că impactul indirect este de 4 ori mai mare decat impactul direct – acest lucru va poate da o imagine clara asupra importantei folosirii acestui mijloc de deplasare in interiorul oraselor mari”, susține asociația MotoADN, care a făcut lobby susținut pentru includerea motocicletelor în programul Rabla. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  15. O citești pe forumuri, pe grupurile de socializare, o auzi de la prieteni, cu siguranță că ți-ai pus-o și tu, le-ai adresat-o și altora, sau încă te mai frământă. La întrebarea “ce motor să-mi iau” am dat multe răspunsuri, în funcție de fiecare caz în parte, așa cum un medic stabilește un diagnostic și o schemă de tratament individualizat. Am renunțat să o fac atunci când mi-am dat seama că greșeam fundamental. Însă când am văzut că un experimentat motociclist, coleg și prieten, pune aceeași întrebare, am vrut să dau un răspuns care s-a tot lungit și a ajuns articolul de față. Pe scurt: dragi prieteni, să-i întrebi pe alții ce motor să-ți cumperi tu e ca și cum ai intra într-un restaurant și i-ai întreba pe clienții prezenți ce îți recomandă să mănânci. Poate că tu nu ai poftă de specialități locale, de feluri exotice sau de fripturi, poate îți place o pizza cu blat subțire, coaptă în cuptor pe lemne, cu ingrediente de calitate. Poate colegul (pe care o să-l denumim generic Cristi) a pus întrebarea numai pentru a avea o temă de dezbatere în extrasezon, de a revigora un grup de discuții, de a stârni interesul asupra unor noi modele. Un motociclist experimentat ca el, care a făcut călătorii memorabile în zone îndepărtate și care a testat majoritatea modelelor reprezentative din ultimii ani, cu siguranță că are o idee despre ceea ce își dorește. Eu, de exemplu, atunci când mi-am luat ultima motocicletă (în octombrie 2019), aveam de câteva luni o listă cu condițiile pe care trebuia să le indeplinească, fără să fie produsă de o firmă anume (ex: cel puțin 1000cmc, peste 140 de cai, poziție confortabilă, protecție la vânt, sub 220kg la plin, ABS+TC). Când eram întrebat “ce motor să-mi iau”, încercam să aflu detalii despre motociclist înainte de a formula un răspuns. Unde o va folosi, ce înălțime și câte kg are, cu ce a mai mers, dacă e o fire mai sportivă sau mai contemplativă, etc. Avem atâtea categorii, clase și modele pentru că nu suntem toți la fel. Am greșit o dată și de atunci am renunțat să mai dau sfaturi: acum câțiva ani buni, o cunoștință m-a întrabat ce motor să își ia cu aproximativ 12.000 euro, iar eu i-am sugerat să testeze Honda Africa Twin (tocmai ieșise CRF1000L după o lungă așteptare și eram cu toții entuziasmați). Nu m-a ascultat, bine a făcut, a luat ce i-a plăcut lui, acum participă la cursele de viteză pe circuit și este frecvent pe podium. În concluzie: nu-i mai întreba pe alții ce îți place ție. Răspunsul îl ai deja, se află înăuntrul tău și așteaptă să iasă la suprafață. În caz contrar, dacă vă luați după prieteni, după strategiile de marketing ale producătorilor, sau dacă vânați o imagine care nu vă reprezintă puteți cădea într-o capcană. Ar fi păcat să ajungi un motociclist care umblă în combinezon de piele cu cocoașă aerodinamică și sliderele neatinse numai pentru a fi “admirat” la terasele din oraș, sau de a fi cu un ultim model adventure într-o zonă izolată întrebându-te cum să instalezi un cort, cum să faci un foc sau cum vei ridica singur motocicleta dacă o vei culca în noroi sau într-un vad cu apă. Fă o listă și încearcă să răspunzi clar la câteva întrebări. Ce categorie te atrage cel mai mult (naked, adv, sport/touring, classic/neo/retro/cafe,etc), în ce buget vrei să te încadrezi, restrânge căutarea și fă un test cu modelele alese. Părerea unui proprietar de pe formurile dedicate anumitor modele este mai valoroasă decât toate opiniile celor care știu din “auzite”, sau comparând fișe tehnice. Dacă îți dorești ultimele sisteme electronice (conectivitate Bluetooth, TFT, IMU, etc), nu uita că în câțiva ani acestea vor fi depășite. Dacă e o motocicletă puternică ar fi bine să aibă măcar ABS și TC, cu toate că modurile de pilotaj PRO dezactivează aceste sisteme. Dar tu știi cât ești de “pro”. În final, poți pune întrebarea, dar în alt mod: nu “ce motor să-mi iau”, ci “ce părere aveți despre modelul X”? Odată cumpărat o să descoperi – ca în orice relație – că lucrurile nu sunt mereu mereu perfecte, vei fi tolerant și vei trece peste neajunsuri sau vei trece la capitolul următor. Asfalt uscat, vreme călduroasă și aventuri plăcute! P.S. După ce vei afla răspunsul la întrebarea “ce motor să-mi iau”, e posibil să nu treacă prea mult timp și te va măcina o altă întrebare: “ce motor să-mi MAI iau”? Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  16. La început, drumul are un asfalt perfect. Dar pe măsură ce cobori spre sud, asfaltul începe să se ducă. Nu și frumusețea locurilor. Carretera Austral a fost începută în anii ’80 și finalizată în 2.000, cu gândul de a uni comunitățile izolate din sudul țării. Ruta 7 avea să fie un drum de 1.200 de km, de pietriș, cu o bandă pe sens, pentru mai bine de 20 de ani. 1.200 de km ce legau Puerto Montt de Villa O’Higgins. După 2010 a început modernizarea drumului – lățire și asfaltare, proiect care continuă și astăzi. Se lucrează de la Nord la Sud și, pe măsură ce cobori, asfaltul devine inexistent. Cam în situația asta ne aflăm și noi acum, pe un drum plin cu praf, washboard și bicicliști – acești oameni cu răbdare de fier și munți de ambiție, care pedalează zile în șir prin soare, vânt, sau ploaie, cu bagaje și arși de soare, și se mișcă că un melc pe toate drumurile astea utiate de lume. Trecem un pas montan și ne oprim în Coyhaique. Hotelul e bun de data asta, avem căldură în cameră – un lucru de apreciat în ultima vreme, avem o cină bună și un mic-dejun delicios, dar nu va rămâne o experiență memorabilă. Știu deja că pentru amintiri puternice trebuie să lupți, să înduri, să stai în cotețe și să tremuri de frig. Nu e o regulă și nu e ce mi-aș dori, dar cumva așa se întâmplă. Așadar, respectăm regula de aur în Rio Tranquilo, unde aterizăm pe-o ploaie rece și găsim o cabană-coteț la marginea satului. Întrebăm de căldură – ne spune că face focul în sobă. Întrebăm de apă caldă – ne spune că are încălzitor. Perfect. Doar că soba asta e mai mult de decor, cât să zici că stai la foc – oricâte lemne ai băga, căldura n-ajunge la mai mult de doi metri de sobă, iar în dormitoare e la fel de frig ca afară. Eficiență termică – 0. Avem de stat două nopți aici, ne-am propus ca ăsta să fie un loc de pauză. Rio Tranquilo ăsta e un fel de Vama-Veche. Scump și plin de cotețe. Are o plajă frumoasă și boemă, pe care sunt parcate o rulotă, o rulotă pusă pe un pick-up (nu știu denumirea), un camper-truck Mercedes cu placuță de Germania și un cap-tractor Mack. Dar plaja e mare și largă, astfel încât mașinăriile astea nu-i strică frumusețea, ba chiar îi adaugă ceva sare și piper. Ne aflăm pe malul lacului General Carerra, pe care Chile îl împarte cu Argentina (în Argentina poartă numele Buenos Aires). De lacul ăsta se leagă sfârșitul nefericit al eco-filantropului Douglas Tompkins, fondatorul brandurilor NorthFace, Esprit și Patagonia. Douglas și soția lui Kris au cumpărat peste două milioane de hectare de pământ în Chile și Argentina, pentru conservare, iar apoi le-au donat guvernului. În 2015, Douglas Tompkins a ieșit la o plimbare cu canoe pe lac, o furtună i-au răsturnat barca și a murit din cauza hipotermiei la spitalul din Coyhaique. Pe lacul General Carrera urmează să facem și noi o plimbare a doua zi, către Catedral de Marmol, o formațiune ciudată și fermecătoare, de marmură, pe lacul azuriu. Ne urcăm într-o barcă mică, de șase persoane, care întârzie vreo 40 de minute din cauza defecțiunilor tehnice. Dar afară e soare și e destul de plăcut să stai lungit pe pontonul din Rio Tranquilo. Ce nume. Parcă i se potrivește locului. Peșterile de marmură și catedrala de marmură arată spectaculos în ziua asta însorită. Nu sunt foarte atent la explicațiile ghidului, dar voi rămâne cu imaginea întipărită-n minte. După plimbarea cu barca, profit de soarele de-afară și-mi spăl câteva haine pe care le-atârn pe un gard ca să se usuce. Îl găsesc apoi pe proprietarul cotețului ieșind din cameră cu frigiderul, ca să aducă un altul și toate mi se par potrivite locului. Apă caldă avem, tot prin același sistem-ursărie cu flacăra care încălzește instant, dar de data asta e și-mai-și. Mini-centrala nu evacuează gazele arse afară, ci direct în cameră. N-avem curaj să facem duș cu ușa de la coteț închisă, deși la cât de bine e izolată, sigur nu vom avea probleme. Peșterile de marmurăA doua zi e soare, iar eu sunt bine-dispus, echipat și gata de drum. Opresc la un van cu cafea și clătite franțuzești. Am parte de cea mai bună cafea băută până acum în America de Sud și de două crepes senzaționale. Sunt cât se poate de franțuzești, pentru că sunt făcute de un francez care nu știe nicio boabă de spaniolă sau de engleză și de fiica lui, care vorbește toate limbile. A venit din Provence, de undeva de pe lângă Marsillia, mai bine zis. E de trei ani în Chile, are o fetiță de câteva luni și și-a chemat părinții s-o ajute. Acum, tatăl ei a învățat să facă clătite, iar ea face espresso. Îmi place așa de mult încât mai iau o porție – și de clătite și de espresso și cu ritmul cardiac accelerat dau drumul la roată. Sunt abia la jumătatea drumului pe Carretera Austral. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  17. Sunt la Futaleufu, în vârf de munte. E un sat chilian, aflat la granița cu Argentina. Un sat obișnuit, unde toate ulițele sunt perpendiculare și paralele. Fac o pauză de empanadas, ceai și cafea. Aceste empanadas sunt un fel de plăcite umplute cu te miri ce – de la creveți, la brânză, carne și bacon. La cafeneaua asta au cele mai bune empanadas de până acum și cel mai bun ceai. Un amestec de plante proaspete, aranjate frumos în niște borcănele de sticle. Și beau și un espresso cum n-am băut demult. De fapt, imi iau două. Cine știe când mai prind unul la fel de bun. Sunt gata să intru pe Ruta 7 – Carretera Austral, un drum pe care-l aștept demult. Dar până acolo mai am un munte de coborât, vreo două-trei ore de mers, tone de praf de înghițit, washboard cât să tremure toată motocicleta, pick-up-uri de evitat, deja o zi obișnuită în America de Sud. Momentul în care intru pe Carretera Austral mă face să șterg cu buretele orice senație nesănătoasă de mai devreme. În fața ochilor mi se desfășoară o șosea perfectă, cu asfalt impecabil, care se duce direct spre Sud. Am soarele în dreapta, gata să apună iar colinele accentuează măreția drumului. Munți cu vârfuri albe înțeapă cerul albastru, pădurile verzi îmi amintesc de Alpi, iar șoseaua dreaptă și necirculată mă face să nu-mi doresc nimic mai mult. Carretera AustralSetez motocicleta pe pilot automat la 70-80 km/h și iau mâinile de pe ghidon. Mă întind pe spate, mă relaxez, simt că plutesc. Motocicleta merge cuminte, ca un cal de nădejde care știe să-și ducă stăpânul la destinație. Nu se abate niciun pic de la trasă, iar eu nu-mi iau ochii de la frumusețea din jur. E unul dintre acele momente, momente pe care le număr pe degete, care mă impresionează. E combinația perfectă de oboseala după o zi muncită, vreme bună, peisaj fantastic, o motocicletă excelentă. Toate se alinează în universul ăsta magnific, un echilibru pe care rar îl găsesc, dar care odată atins îmi amintește de ce fac asta: de ce călătoresc cu motocicleta. Pentru astfel de momente călătoresc, momente rare, unul-două-trei, pentru fiecare aventură, dar așa de intense încât merită efortul. Noaptea ne găsește în Puyuhuapi, un sătuc pe malul unui lac care-mi amintește de fiordurile norvegiene, dar fără zecile de campinguri pline de rulote. Sunt câteva hospedaje (guesthouse) și câteva cabane. Noi ne alegem o cabană, și parcăm motociletele chiar la intrare cu gândul la un duș cald și un somon chlian. Dar pentru dușul cald trebuie să mai așteptăm puțin – în zona asta, oamenii folosesc niște mini-centrale pe gaz care încălzesc apa instant, dar a noastră nu funcționează. O chemăm pe proprietăreasă – mama Pasqua – să rezolve problema și după câteva șurubelnițe și palme date în sărmana instalație, și-așa ruginită și veche de când lumea, vedem cum se aprinde flacăra speranței. Sperăm să nu luăm foc la noapte, cu tot cu cotețul de lemn în care dormim. Dar până atunci trebuie să rezolvăm și problema cinei, așadar pornim la pas prin sat. Restaurantul El Mulle, recomandat în ghid, este full și tragem alături, tot pe malul lacului, unde o băbuță simpatică ne-aduce două beri și-o porție de somon preparat în tigaie, cu cartofi prăjiți. Restaurantul improvizat este, de fapt, o anexă a casei sale: o încăpere mai mare, cu o terasă ce iese la lac, o câteva mese și câteva scaune. În bucătăria mică, bătrâna gătește, așa cum știe ea, pește și cartofi prăjiți pentru călătorii care-au ajuns așa departe. Supraviețuim până dimineață fără să luăm foc de la improvizația făcută de mama Pasqua, și este foarte bine pentru că priveliștea pe care-o am în fața ochilor intră, din nou, în cutia de amintiri – fix în colțul ăla cu locuri care te impresionează iremediabil. E ceață afară, bărcile sunt nemișcate, apa este o oglindă perfectă și satul doarme. Deocamdată e o combinație de gri Bacovian, de nori și ceață și aer umed, care-ți intră pe sub piele. Restaurantele improvizate sunt închise și găsim cu greu un mic-dejun. Pânîă să terminăm omleta, ceața se ridică, totul prinde culoare. Griul de pe pământ devine verde intens, iar griul de pe cer se transformă într-un albastru cu nori pufoși. Un asemenea semn de sus cere o jertfă, așadar ne oprim la o terasă să sacrificăm o cafea. Alături e un coteț de găini și un cocoș care vrea să se afirme. În față, la vreo 10 metri, e lacul, iar la picioarele mele doarme un câine negru și blând. E, probabil, felul Patagoniei Chiliene de-a-mi ura “Bun venit!”. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  18. Doar 500 de unități vor fi construite, iar prețul se spune c-ar fi undeva pe la $100.000. Ce primești? Un superbike de carbon, titan, magneziu și aluminiu, cu 1.41 CP/kg, cu far și oglinzi. Cam asta înseamnă Superleggera V4. Superleggera V4 este cea mai puternică și avansată tehnologic motocicletă construită vreodată de Ducati și singura din lume în care poți pune în aceeași propoziție cadrul din carbon și street-legal. Pentru a ajunge la 152 kg, Ducati a făcut cadrul, bascula și roțile din fibră de carbon, iar printre materialele folosite la alte componente se numără titanul, magneziul și aluminiul. În versiunea standard are 159 de kg, iar cu kitul racing atinge cifre-record – 234 cp și 152 kg. Superleggera V4 are un motor de 998 cmc, mai ușor cu 2.8 kg față de motorul de 1,103 cmc de pe versiunea V4 pe care o știam până acum. Cu o evacuare Akrapovic specială, livrează 224 de cai putere, respectând normele euro. Puterea crește la 234 cu evacuarea Akrapovic racing din titan, ce face parte din kitul racing inclus în pachet. Cât despre electronice, Superleggera V4 vine cu trei moduri de mers – Race A, Race B și Sport, plus patru cinci moduri de mers individuale. Totodată, are Lap Timer ce poate fi configurat pentru cinci circuite preferate. In setare stock, are coordonatele circuitelor Laguna Seca, Mugello, Jerez, Sepang și Losail. Așa cum era de așteptat, suspensiile poartă semnătura Ohlins, iar frânele vin de la Brembo, care oferă “cel mai bun sistem de frânare”. Se va construi în 500 de exemplare, iar cheia fiecăruia va avea un insert de aluminiu care specifică numărul motocicletei. Livrările încep în iunie 2020 și se vor construi doar 5 motociclete pe zi. Iar 30 din cei 500 de clienți vor avea ocazia să se dea pe circuit cu Desmosedici GP – motocicleta folosită de Dovizioso și Petrucci. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  19. pemotoare.ro

    Honda România are site nou

    Divizia moto din cadrul Honda România are site nou pentru 2020. Îl poți accesa la adresa hondamoto.ro, iar pe site găsești prețuri, broșuri, manuale și un comparativ, în caz că vrei să vezi diferențele dintre, să zicem, GoldWing și Rebel 500. Vei mai găsi acolo oferta de finanțare și, desigur, gama de modele. Cât despre modelele noi, va fi un an interesant, cu CRF 1100 Africa Twin în prim-plan, cu toate versiunile sale, de la entry-level la versiunea Adventure Sports DCT ES, adică mare, cu cutie de viteze automată și cu suspnesii electronice. La capitolul noutăți intră și Rebel 500, iar la extrema cealaltă avem supebike-ul CBR1000RR Fireblade. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  20. Dimineața mă trezește cu regretul că n-am zăbovit mai mult. Aș fi petrecut o zi întreagă tolănit pe un șezlong de pe malul lacului, cu niște cervezitas sau cu un pisco sour, asta dacă găseam un bar bun. Chilienii și argentinenii sunt mari amatori de beri artizanale. Găsești o mulțime de branduri locale, multe soritmente, toate gustoase. Cât despre cantitate, e greu de măsurat, pentru că nu prea găsești două la fel. De exemplu, am văzut o cutie de 338 cmc (nu ml, cmc) și alta de 535. Nu mi-e foarte clar cum își fac socotelile, dar conținutul contează mai mult. Cât despre Pisco sour, acest cocktail fabulos făcut din pisco (țuica locală), zahăr brun, albuș de ou și ceva apă minerală, e o băutură care nu multora le iese. Găsești un pisco sour cu adevărat bun pe terasa hotelului Fauna din Valparaiso, la barurile bune din Lima și la localurile care se respectă din orașele peruviane mari – Arequipa și Cusco. De altfel, e o băutură atribuită peruvienilor și disputată deopotrivă de Chile și Argentina. Dar iată-mă pe motocicletă, cu bagajul făcut și încălcațat în cizme. Ce să te mai oprești? Mă așteaptă o întreagă Patagonie de explorat și n-am prea mult timp la dispoziție. O lună, deși e dublu față de un concediu obișnuit, nu-i chiar așa de mult. Pornim, așadar, spre sud, încă uimiți de tot ce se vede în jur. Suntem în zona sudică a parcului național Nahuel Huapi, înconjurați de munți cu piscuri albe, păduri dese și lacuri liniștite. E soare și e frumos. E vremea perfectă pentru o tură cu motocicleta. Oprim, facem fotografii, filmăm. Mâncăm mere pe marginea drumului. Continuăm spre sud, deja intrați oficial în Patagonia, iar Ruta 40 ne scoate pentru scurt timp din Anzi. Ajungem la o interesecție. Alegrea firească e drumul secundar, prăfuit dar plin de personalitate. Suntem din nou într-un peisaj de vest sălbatic, același peisaj pe care-l vezi în filmele western americane și, la un moment dat, în apropiere de orașul Cholila, o casă-muzeu îmi atrage atenția: aflu că e casa lui Butch Cassidy, celebrul bandit care ar fi înercat la un moment dat să ducă o viață cinstită pe aceste meleaguri. Se pare că nu i-ar fi ieșit. Și nici nouă n-o să ne iasă planul de astăzi, de-a trece în Chile pe la Futaleufu. Dar nu-i nimic. Sunt obișnuit să improvizez, și tocmai asta-i frumusețea într-o astfel de călătorie. configurezi din mers. De vreo câteva zile m-a pocnit un mare regret: că n-am luat cortul cu mine. Am văzut zeci de locuri unde-aș fi campat, locuri organizte și locuri sălbatice, campinguri sau pur și simplu colțuri de natură făcute parcă pentru tine, ca să te-așezi acolo pentru o noapte. Dar n-am nimic cu mine, nici cort, nici sac de dormit. Nu-l mai iau după ce, de vreo două ori, l-am cărat degeaba. Unde mai pui că se-apropie noaptea și e clar că n-o să ieșim din pădure pe lumină. Iar pădurea asta e una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut. E o pădure de Alerces (Fitzroya Cupresoides), una dintre cele mai vechi specii de pe Pământ, care-a rezistat mai bine de 4.000 de ani. Un astfel de arbore, care seamănă cu Sequoia, crește câte un cm la fiecare 20 de ani. Copacii maturi au un trunchi cu un diametru de până la 4 metri și peste 60 de metri înălțime. Căutăm un loc de dormit. Ne oprim la un hospedaje care nu ne spune mai nimic, apoi trecem mai departe. Pe drum, vedem un semn catre Lago Verde Camping & Lodge. Intrăm pe poarta campingului și alfăm că totul este plin – loc de cort ar mai fi, dar de unde cort? E plin de studenți argentineni, înghesuiți la un chioșc ad-hoc ca să cumpere bere și de-ale gurii. Mai vedem un indicator, mai la dreapta, o luăm pe jos și găsim un roșcovan ce vorbește o engleză excelentă. Pare olandez și seamănă puțin cu Van Gogh, și ne zice că nu mai are camere, dar are un dom. Domul asta e un fel de iurtă din plastic, un schelet de aluminiu acoperit cu o prelată, sub care se află un pat și o noptieră. Avem curent de la 20.00 la 24.00 și ne putem încărca telefoanele, fără să folosim consumatori mari. Mulțumim. Au și un restaurat, într-o clădire de lemn, un loc cu gust care nu tulbură cu nimic peisajul. Mănânc cel mai bun păstrăv gustat vredată, în două forme: ca aperitiv, afumat, pus pe o bruschettă și ca fel principal – la grătar. E însoțit de un vin alb și servit de o tipă din Barcelona care ne recunoaște limba. Schimbăm două vobre și ne spune că lucrează acolo de trei ani. Adormim în domul friguros – nu-i mai cald ca afară – iar afară sunt (cred) in jur de 10 grade, cu motocicletele alături. Am parcat sub un copac gigantic și dorm așa de bine și respir un aer așa de curat, și e așa de frig încât nu mai regret că n-am luat cortul cu mine. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  21. Am dat prima tură cu F900XR la lansarea de presă din Spania. Am avut trei modele: F900R, F900XR și S1000XR. F900XR a fost primul dintre ele, într-o dimineață însorită dar răcoroasă din Almeria. Ce este? Pe scurt, un sport touring cu poziție înaltă, cu un motor derivat din bicilindrul de pe F850GS, cu roată-față de stradă și cu un look ce amintește de fratele mai mare – S1000XR. Motocicleta a fost lansată în toamnă la EICMA – Salonul de la Milano este deja disponibilă în showroom-urile din România, cu un preț de pornire de 11.400 de euro. De aici, prețul poate crește în funcție de configurație. Mai jos, primul test cu F900XR. Desigur, vor urma altele, mult mai amănunțite, precum și un comparativ cu rivalul Yamaha Tracer 900, clasa în care BMW vrea să se poziționeze cu F900XR. [embedded content] Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  22. BMW rămâne liderul pieței din România, marcând al optulea an consecutiv cu cele mai multe livrări și înmatriculări, iar Honda vine puternic din urmă. Kawasaki, Yamaha și KTM raportează, de asemenea, cifre bune. Inmatriculari peste 50 cmc 2019 BMW – 366 Honda – 330 Yamaha – 287 Kawasaki – 228 KTM – 219 Piaggio – 144 Suzuki – 101 Harley-Davidson – 81 Husqvarna – 56 Ducati – 40 Triumph – 39 Moto Guzzi – 16 Indian – 22 Aprilia – 13 Livrari motociclete si scutere, peste 50 cmc, 2019 BMW – 405 Yamaha – 309 Honda – 266 Kawasaki – 257 KTM – 198 Suzuki – 120 Harley-Davidson – 75 Ducati – 36 Sursa datelor privind inmatricularile – DRPCIV. Sursa datelor privind livrarile – buletin APIA. Datele APIA sunt declarate de fiecare importator in parte. Diferentele dintre livrari si inmatriculari apar din mai multe cauze: importuri gri (Honda ar fi cel mai bun exemplu – pe lângă motocicletele vândute de importatorul oficial, pe piață ajung și alte motoare), motociclete neinmatriculabile, dar coroborarea datelor ne dă o imagine destul de clară asupra pieței moto. Chiar dacă este în continuare nesemnificativă comparativ cu ceea ce se întâmplă în Europa, piața moto din România a crescut puternic în acest an și toți vânzătorii au obținut cifre mai bune decât în anii precedenți și mult mai bune față de 2013-2015. Căutând prin arhivă, am găsit datele din 2013. Top 10 motociclete de stradă 2013 1. BMW – 104 2. Kawasaki – 59 3. Honda – 39 4. Harley-Davidson – 31 5. Suzuki – 31 6. Yamaha – 21 7. Aprilia – 12 8. Ducati – 10 9. Derbi – 3 10. Husqvarna – 1 Cam așa arată evoluția de la 2013 la 2019, iar felul în care s-au mișcat lucrurile ține mult de situația economică, de percepția asupra traficului, dar și de munca depusă (sau nu) de importatorii moto. Pentru că rezultatele de astăzi nu sunt deloc întâmplătoare. Iată câteva exemple. BMW – cu 405 motociclete livrate și 366 înmatriculate, BMW domină, de opt ani, piața din România. O rețea de dealeri deja pusă la punct, programe de finanțare, un efort de marketing și comunicare consecvent de-a lungul timpului – cei de la BMW culeg roadele. Efortul le este simplificat de modelul-locomotivă, R1250GS – o motocicletă care se vinde ca pâinea caldă. Situația din România este similară cu cea de pe plan global, unde vânzările au crescut pentru al nouălea an consecutiv: 175.000 de unități vândute, dintre care 59.000 au fost GS-uri de clasă mare. Honda – după o absență de pe piața din România, Honda a revenit puternic, cu o atitudine coerentă privind importurile și comunicarea cu presa și cu clienții. Cu un deler puternic în București – MotorTeam, cu modele noi și o gamă foarte largă, Honda a început să arate din ce în ce mai bine. Spre deosebire de BMW, nu putem vorbi despre un model-locomotivă, ci despre o gamă cu modele de succes mai ales în clasa motocicletelor accesibile. Cu alte cuvinte, dacă BMW vinde în special motociclete de 20.000 de euro, Honda vinde mai ales motoare care costă sub 10.000 de euro: Rebel, seria CB500, seria NC750, etc. Desigur, este notabil și succesul Africa Twin. Astfel, Honda înregistrează o creștere foarte importantă – aproape 100%. Cu alte cuvinte, Honda și-a dublat vânzările în 2019. 2019 CB500XYamaha – este un alt brand cu o ofertă foarte largă și cu o prezență puternică în București – importatorul Motodynamics și dealerul Dual Motors. De la Yamaha îți poți alege orice, de la superbike la scutere, cei de la Yamaha mizând de multă vreme pe mobilitatea urbană. Modelul Tenere 700 s-a dovedit, de asemenea, de succes și s-a vândut prin sistem de pre-comenzi. Kawasaki – se mișcă, de asemenea, foarte bine, chiar dacă-n ultima vreme nu a venit cu modele spectaculoase – Ninja H2R nu intră în calcul, nu datorită acestui model vinde Kawasaki. Un motiv ar putea fi faptul că motocicletele Kawasaki sunt prezente în foarte multe showroom-uri. De la United Motors, importatorul Kawasaki, cu o poziție excelentă în Pipera, la ATV-Rom. De la București la Cluj (MotoMus). Totodată, mulți dintre cei care fac școala moto sunt familiarizați cu Er-6n, iar Kawasaki are o imagine de bad-boy, destul de atragatoare. Grupul Piaggio – un alt brand care încearcă o construcție sănătoasă pe piața din România. După ce ani de zile, Piaggio a fost mai degrabă absent, importul a fost preluat de The Bike Hub, care și-a deschis porțile în martie 2018. Vânzările sunt dominate de segmentul scuterelor, cu o Vespa mereu-tânără și cu un MP3 care se conduce cu categoria B – singurul scuter de acest fel (până acum, pentru că Yamaha lansează Tricity 300). Pe de altă parte, brandurile Aprilia și Moto Guzzi nu s-au mișcat la fel de bine, dar nu este neapărat un lucru surprinzător. Aprilia are o gamă foarte restrânsă (așteptăm cu interes platforma 660), iar Moto Guzzi este un brand foarte nișat pe zona new-retro, clasice. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  23. Plec din Pucon pe ploaie. Sunt mâhnit la gândul că n-o să văd niciun vulcan în realitate. Toți sunt acoperiți de nori și li se vede doar baza. Și abia dac-o văd și pe aia, de la viziera aburită. Dar nici n-aș sta locului. E chemarea aia, a călătorului, pe care o ai atunci când vine dimineața și simți că nu mai e de zăbovit. Unii i-ar zice fugă de plictiseală, dar la mine se simte altfel. E chemarea unei noi zi de drum și de aventură. Ne urcăm pe motocicletă și plecăm spre granița cu Argentina. Ne plouă, iar vulcanul Lanin se ascunde după o pâclă groasă de nori. Ploaia se oprește abia după ce trecem Anzii și în fața noastră se desfășoară pustiul argentinian. O vegetație săracă și îngălbenită, de stepă, ce seamănă a Vest sălbatic. De fapt, cam asta e: Vestul Sălbatic Argentinian. Intrăm pe legendara Ruta 40. Un nume puternic, un fel de Route 66 al Americii de Sud. Străbate Argentina de la Nord la Sud și nu mai un drum neasfaltat, plin de peripeții. Acum e ca-n palmă, bandiții și hanurile vechi au dispărut, dar frumusețea locurilor e aceeași. Și totul se transformă într-un paradis când intrăm pe Ruta de Los Siete Lagos, un drum perfect ce șerpuiește prin păduri verzi, luxuriante și printre lacurile azurii. Afară plouă din nou, iar perdeaua groasă de nori e jos și te ține ca-ntro cușcă. Ești captiv pe Pământ, fără să poți măcar ridica privirea către cer. Mă simt ca-ntro închisoare, o închisoare rece. Cu viziera ușor aburită, încerc să disting formele din fața mea. Dincolo de nori, cu ochii minții, văd munți gigantici, cu vârfuri albe, ghețari din care se sparg cascade tumultoase, o țară a uriașilor din vremuri demult apuse. Nu știu ce e dincolo și asta mă face să-mi imaginezi stânci înalte, cu forme dramatice, uriași care dacă n-ar fi împietriți, te-ar strivi ca pe-o furnică. Apoi văd lacul Nahuel Huapi, din care se naște Rio Limay, ce apoi se transfomă în Rio Negro. E granița cu Patagonia. Iar peisajul începe să semene cu ce-mi imaginam eu a fi Patagonia – văi grandioase, o șosea dreaptă, soare care apune târziu și un vânt rece care bate puternic. Mai târziu veam să aflu că Patagonia e mai mult decât atât. Dar acum sunt așa de obosit încât o cameră de hotel, un duș fierbinte și o bucată serioasă de carne pusă pe grătar, ar trebui să fie cheia tuturor dilemelor. Le rezolv la Kostello, un bar excelent din Bariloche, deschis până târziu, cu bere bună și cu vită cum trebuie. Dimineața mă trezește cu un soare călduț. Încă bate vântul rece, norii negri s-au dus. E zi de pauză și o începem prin a cumpăra pesos argentinieni și ciocolată. San Carlos de Bariloche e renumit pentru ciocolata sa. Are o mulțime de ateliere și magazine cu zeci de sortimente și cu greu mă abțin la o porție normală. De altfel, locul ăsta e o mică Elveție. Clădirile din piatră, cu arhitectură alpină, lacul, străzile aranjate, toate amintesc de Elveția. În mod normal, într-o zi de pauză n-aș mișca motocicleta de pe loc. Dar locul ăsta e mult prea frumos ca să nu-l văd și pe vreme bună. După ce mi-am imaginat ce-i dincolo de nori, trebuie să văd neapărat, cu ochii mei, realitatea. Și încă mi-a rămas gândul la vulcanul Lanin, ascuns după nori negri. Așadar, ziua mea de pauză se transformă într-o zi de 400 de km. Dar, până la urmă, pentru asta am venit. Asfaltul e uscat și bun, virajele sunt perfecte, drumul e puțin circulat. Trec motocicleta pe modul dynamic, accelerația devine mai brutală, suspensia se întărește, simțurile se ascut, iar valsul pe care-l dansam până acum cu motocicleta se transformă într-un tango argentinian. Din când în când mă opresc să admir locurile – satele mici, transformate în stațiuni cochete, ca Villa D’Agostura, cu restaurante ce promit satisfacții nesfârșite și boutique-hoteluri cocoțate pe deal, cu ferestre largi, cât un perete, astfel încât să poți vedea lacurile Patagoniei fără să te ridici din pat. Drumul șerpuiește frumos, iar munții nu-mi mai apar ca niște uriași înfricoșători. Sunt mult mai blânzi, verzi. Mă simt ca-n Alpi. După-amiază ajung la vulcanul Lanin. Mă opresc preț de două fotografii și apăs butonul rec. Trebuie să includ cadrul ăsta în film, e fix elementul pe care-l căutam ca să fac trecerea dintre Araucania și ținutul celor șapte lacuri. Merită o zi de mers înapoi? Merită 400 de km și oboseală? Sigur că merită. Fac, apoi, cale-ntoarsă pe același drum. Deși-l fac a treia oară, nu mă plictisesc. Dimpotrivă – lumina de apus îi dă o aură aparte, iar lacurile liniștite te îmbie să zăbovești. Să trăiești leneș și tihnit, pe-o barcă și să te ascunzi de timp și de oameni. Se face târziu, mai am mult de mers, dar lacul ăsta mă trage către el. Mă duc pe mal, parcă hipnotizat, las motocicleta pe cric, lângă plajă, și mă așez pe-un trunchi de copac ca să privesc apusul. E liniște, nu se-aude nimic, doar apa care clipocește încet. Nu e nici vânt. O barcă se leagănă leneș, fără barcagiu, iar mai la dreapta e un cort, cu un chico care mă-ntreabă dacă vreau un ceai. Nu, mulțumesc, apusul ăsta îmi dă tot ce-mi doream. Apus pe malul unui lac in apropiere de Bariloche. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  24. Cum ar fi să-ncepi sezonul cu permis moto? Bine, nu? Vara e pentru drumuri în Vamă, nu pentru școală și programări la examene. Probabil că la asta s-au gândit și cei de la Școala Moto Ami, care au organizat un poligon în parcarea subterană de la Afi Cotroceni. Practic, poți exersa aici primele manevre și traseul din poligon, urmând ca la primăvară să ieși în trafic și să-ți iei permisul. Prietenii de la Școala Ami oferă și o ședință de test ca să vezi dacă ți se potrivește. Și, ca să nu-ți fie frig, primești o cagulă cadou. Şcolarizarea include 26 de ore didactice, echivalente a 13 şedinţe practice de 2 ore: – 14 ore în poligon interior AFI Cotroceni – 2 ore acomodare poligon Electronicii – 10 ore în trafic. *1 ora didactică = 50 minute. Mai multe detalii, la ei pe site. Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
  25. E greu să traversezi Chile de la Nord la Sud fără să eviți Pan-Americana. Nu sunt drumuri, iar dacă sunt, nu-s pentru motoare. Sunt, cel mult, niște poteci de capre nemarcate pe harta, pe care te poți cățăra cu măgarul, nu cu mașinării de peste 200 de kg, pline cu bagaje. Așadar, înapoi pe autostradă, la bariere unde plătești taxe, la peisaj anost și benzinării cu hot-dogi. Misiunea de recuperare a dronei ne-a costat ceva timp, așadar trebuie să tragem pe dreapta într-un oraș care nu ne spune nimic – Chillan. Și fiindcă n-avem vreun interes în a-l vizita, oprim la un hotel de la periferie, cu cazino și sală de conferințe – hotel nou, mare, de sticlă, cu un restaurant excelent la parter, de te întrebi cum a răsărit așa, brusc, din deșert. Oricum, o să țin minte tomahawk-ul acela, făcut cum trebuie, pe un grătar cu cărbuni. Parcă presimțeam ceva cu o astfel de cină. Ne trezim și pornim din nou spre sud, dar nu pentru mult timp. Vom face stânga spre vulcanul Lonquimay, care străjuiește partea de nord a Araucaniei. Ținutul Araucaniei era populat de indienii Mapuche și a fost cucerit de Chile abia în 1880. Spre ocean are teren fertil, arabil, e considerat “grânarul” statului Chile, iar spre apus munții sunt acoperiți de păduri seculare, dominate de Araucaria, numiți și Tehuen, copaci măreți, ce au deveit simbolul statului Chile. Vulcanul Lonquimay are vârful acoperit de nori negri, iar asta nu e semn bun. Știam prognoza și bănuiam că urmează să plouă, dar speram ca măcar astăzi să ne lase în pace. Dar n-avem de ales, mergem înainte și ne îndreptăm către Parcul Național Conguillio, construit în jurul vulcanului Llaima. Începe ploaia și nu sunt prea fericit. Odată pentru că niciun motociclist nu e fericit când plouă, apoi pentru că mi-aș fi dorit să văd mai mult decât baza vulcanului. Am viziera de soare și nu văd mai nimic, dar odată deschisă mă trezește mirosul pădurii de tehuen. Drumul de pământ este îngust și șerpuiește prin jungla de la baza vulcanului. Nu vedem mare lucru, doar ceață și pădurea densă. Ploaia se mai domolește puțin și ajung în dreptul unui mirador – punct de belvedere. E un ponton aflat deasupra unei lagune de un verde crud, cu apă limpede străjuită de … un perete de pietre vulcanice, negru ca smoala. Ridic drona și văd în depăratare o perdea de nori deși, strânși ca într-o pânză neagră de corabie, ce se umflă de vânt. O insuliță verde și-a făcut loc în marea de pietroaie aruncate de vulcan la ultima erupție. Pietre mari, venite parcă din țara uriașilor. Încerc să-mi imaginez cum arată o astfel de erupție, o ploaie cu bolovani cât motocicleta care vin din cer și distrug tot. Tot ce văd pare desprins din Stăpânul Inelelor și mă aștept să apară în scurt timp ochiul lui Sauron. Indienii Mapuche credeau că erupția unui vulcan e un semn trimis de spirite și se spune că asta ar fi dus la o încetare temporară a răzbuiului Arauco din 1640. Vulcanul Llaima a erupt ultima oară în 2008, iar cenușa a ajuns până în Argentina. Conform statisticilor, o erupție viitoare va avea loc în curând și-mi dau seama de asta când ajung în dreptul semnului “Pericol – Zona de risc vulcanic”. Uit, însă, de orice pericol când văd covorul de cenușă vulcanică ce se întinde la picioarele mele. Intru, la început cu grijă, apoi, pe măsură ce văd că suprafața e suficient de stabilă, încep să măresc viteza. Este cea mai tare senzație simțită de când merg cu motocicleta. Stratul de cenușă este suficient de dens cât să nu te afunzi și să nu pierzi fața, dar te lasă să derapezi în voie. Poți să mergi tare – arunc o privire la bord și văd 60-80 de km/h. Mă-nvârt în cerc ca un cățel ce tocmai a ieșit la joacă și mă opresc în vârful unei coline. De-aici urmăresc spectacolul oferit de norii care se rostogolesc spre mine, dar se lovesc de vântul de miază-zi. E ca o luptă între bine și rău, între întuneric și lumină. Niciuna dintre forțe nu cedează numic. E o lumină ireală, iar umbrele care se joacă pe pădurea verde din spatele meu și soarele care se luptă să iasă din nori oferă o priveliște grandioasă. E ziua mea, iar natura îmi oferă drept cadou cel mai frumos spectacol văzut vreodată. Cu greu îmi iau ochii de la minunăția din fața ochilor și mă urc pe motocicletă ca să plec. Dar fac o imprudență: colina pe care m-am oprit nu e așa de densă, motocicleta e grea, iar la greutatea ei și a bagajelor adaug și kilogramele mele. Așadar, roata se afundă imediat. Cum de nu mi-am dat seama? În momente ca astea, trebuie să dai jos bagajul, să culci motocicleta pe-o parte și să scoți roata înfundată din gropă. Apoi pleci de pe loc. Încerc să dau jos cutiile, dar sunt blocate. Nu înțeleg de ce. Abia mai târziu aveam să observ că cineva a pus un colier de plastic pe mecanismul de deblocare. În fine, voi încerca cu cutiile puse. Culc motocicleta, trag roata și încerc să ridic. Dar ce să ridici? Motocicleta e grea, iar eu n-am aderență – picioarele îmi alunecă în stratul de cenușă vulcanică. Sunt nevoit să apelez la Cătălin și până la urmă reușim s-o scoatem la capăt. Deja a venit noaptea, iar noi suntem de trei ore în același loc. Nu vom mai ajunge în seara asta la Pucon, capitala Araucaniei. Vântul bate teribil de tare și mai avem ceva de mers până la asfalt. Ne oprim în primul sat – Melipeuco – și găsim un complex cu căsuțe de lemn. O femeie simpatică, negricoasă la față, între două vârste, ne așteaptă zâmbind. Luăm o căsuță cu mai multe camere – jos e un living și dormitor, sus alte două dormitoare. N-aveam nevoie de-atâta loc, dar asta am găsit. E în mijlocul pădurii, n-avem semnal, aerul e tare, curat și cu miros de ploaie și focul arde deja în sobă. Primim niște gogoși și un piept de pui la grătar pe post de cină. Intră perfect cu berea luată de la magazinul din sat. Adormim sub cerul plin de nori al Araucaniei. Sper ca spiritele munților să se domolească a doua zi și să ne aducă soare. Deșert de cenușă vulcanicăPericol? Ploaie în pădurea de tehuenLoc de odihnă Articol preluat de pe site-ul pemotoare.ro
×
×
  • Creează O Nouă...