Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'freerider'.

  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Despre motociclete / pareri si impresii
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Bursa de Motociclete, Scutere, ATV, Echipamente si Accesorii
    • Anunturi cu motociclete, echipamente, piese si accesorii
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii

Categorii

  • Noutăți & Îmbunătățiri

Bloguri

Niciun rezultat de afișat.

Niciun rezultat de afișat.

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Marker Groups

  • Members
  • Biker Friendly

Categorii

  • Motociclete
  • Biciclete

Categories

  • Trasee Motocicleta

Categorii

  • Permis A / A1 / A2

2.827 rezultate găsite

  1. Napoca Cycling Plus – o nouă viziune în ciclism

    Scena velo românească evoluează pe zi ce trece. Primim la redacție vești din ce în ce mai încurajatoare care ne conving că ciclismul la noi nu are unde să meargă de acum încolo decât înainte. Micluț Alexandru-Nicolae ne-a anunțat despre Napoca Cycling Plus, o asociație sportivă din Cluj-Napoca al cărui scop este promovarea ciclismului de anduranță. „Proiectul Napoca Cycling Plus s-a născut în data de 15 ianuarie 2019 din dorința de a promova ciclismul în alt fel”, spune Alexandru. „Noi, cei din spatele proiectului avem o altă viziune în ce privește promovarea și creșterea fenomenului numit ciclism. Dorim să aducem, să promovăm ceva ce lipsește din peisajul clujan: ciclismul de anduranță, ultra-anduranță și cicloturismul. Competițiile de anduranță sunt un segment nou în ciclismul românesc, fenomenul apărând abia în 2014.” Nu multă lume cunoaște acest segment. „Mulți nu sunt pregătiți să ia în piept drumul ca să-și atingă un scop, dar nici nu se gândesc la distanțe ca la ceva imposibil”, precizează Alexandru. „Noi dorim să formăm astfel de cicliști care, mai departe, să reprezinte România în marile tururi de andurață cum ar fi Paris-Brest-Paris, 1001 Miglia, Londra-Edinburgh-Londra sau Cursa Trans Continentală. România are mulți cicliști cu potențial pe acest segment iar rezultatele din 2018 vorbesc de la sine. Clujul este singurul oraș care organizează astfel de tururi și trimite un singur ciclist în astfel de competiții precum cele enumerate mai sus, în comparație cu celelalte orașe care au cel puțin câte 3 reprezentanți. Acesta este și motivul pentru care dorim să punem bazele unei astfel de comunități. Cicloturismul pe de-altă parte este un segment aproape inexistent pe meleaguri clujene, dar o mână de oameni entuziaști poate face minuni.” Toți cei care fac parte din Napoca Cycling Plus are un palmares bogat atât în competiții cât și la ture de anduranță, iar în acest moment asociația se bucură de un val mare de simpatie din partea clujenilor pentru că se oferă altceva față de rutina cu care au fost obișnuiți. „Vrem să ținem în picioare proiectul ăsta mulți ani de-acum încolo. Pe lângă ciclism, comunicarea este liantul nostru. Vorbim zilnic, dezbatem fiecare idee, fiecare propunere și încercăm să facem palpabile visele fiecăruia dintre noi.” În 2017, cand Alexandru s-a mutat la Cluj, proiectul Randonneurs România nu a fost atât de bine primit pe cât s-ar fi așteptat. „2017 și 2018 au fost niște ani ciudați”, mărturisește Alexandru, „dar chiar și așa am reușit să strâng lângă mine niște oameni care au crezut în visele mele și mi-au împărtășit pasiunea. Ce facem diferit față de ceilalți? Toți avem drepturi egale, nimeni nu este mai presus, nimeni nu este lider, pentru că punem pasiunea pe primul loc.” Fiind o echipă nou-născută membri au și câteva rezoluții. „Ne propunem să participăm la un număr de competiții de ciclism atât naționale cât și internaționale și la câteva competiții de triatlon, pentru că in echipă avem sportivi pregătiți pe toate planurile”, spune Alexandru. „Ca asociație ne propunem să călcăm pe urmele prietenilor de la București și Arad care au dus ciclismul de anduranță la un cu totul alt nivel și să creștem cicliști noi. Ca un mic spoiler, în 2019 ne propunem să organizăm ture de Gran Fondo și Brevete sub umbrela Randonneurs România și Audax Club Parisien, am pus bazele primului eveniment de tip Everesting din România și ne propunem să scoatem cicliștii din zona lor de confort explorând necunoscutul în regim cicloturist: avem 3 ture în pregatire prin Bucovina, Apuseni și Maramureș. Vrem să facem un altfel de cicloturism, cel brut, în care pur și simplu pleci cu bagajul în spate și “vezi pe unde te poartă drumul”, fără senzori de tot felul, fără cifre, fără să demonstrăm că uie ce buni suntem, fără asistență, fără răsfăț pe drum, dar cu răsfăț la destinație. Dorim să facem asta pentru că ușor-ușor, pierdem esența ciclismului, îngropându-ne în cifre.” „Napoca Cycling Club este gașca aia faină care speră să scoată în față patea frumoasă a ciclismului, cea în care suntem oameni, zâmbim, ne ajutăm și creștem împreună fără orgolii”, încheie Alexandru. Sursa: Freerider
  2. Continental Grand Prix 5000 700x25mm (2019)

    Ani de zile iubitorii anvelopelor de șosea Continental GP4000sII au așteptat două lucruri care au tot întârziat să vină: un model nou, pentru că deși au fost considerate de mulți cele mai bune anvelope polivalente de pe piață ele aveau deja mulți ani în spate și evident un model tubeless pentru că asta e tendința la care aderă tot mai mulți producători și cicliști rutieri. Iată că așteptarea a luat sfârșit odată cu sezonul 2019, Continental lansând pe piață noile Grand Prix 5000 (prescurtat GP 5000) care promit să ia celebrul model construit manual în Germania și să îl facă și mai performant și polivalent. Una din caracteristicile principale ale vechiului GP4000s este faptul că spre deosebire de concurența care a folosit 2 sau 3 tipuri de compuși de cauciuc pe calea de rulare pentru a oferi în același timp viteză dar și aderență în viraje, Continental au folosit doar unul singur, celebrul lor Black Chilli Compund. Ideea s-a păstrat în continuare și la GP 5000, care are același compus de cauciuc, folosește o structură tot de 3 straturi de 330 tpi iar pentru protecția la pene folosește tot stratul Vectran Braker pe calea de rulare. Noutățile vin în primul rând de la structura internă, unde a fost folosită așa-numita tehnologie ”Active Confort”, menită să ofere în același timp stabilitate laterală și confort la rulare. Pentru asta, producătorul spune că a întărit pereții laterali (lucrul acesta ar fi destul de benefic pentru protecția la tăieturi pe drumuri proaste) și că au făcut mai moale calea efectivă de rulare. O altă noutate este profilul, care acum e săpat cu laser și se numește ”Lazer Grip”, oferind teoretic o aderență mai bună în viraje și pe asfalt umed. Ca variante a apărut un model de 32 mm și evident mult așteptata variantă Tubeless! Greutatea a scăzut cu aproximativ 10 g la aceiași dimensiune iar rezistența la rulare a scăzut conform declarațiilor producătorului cu 12% dar se pare că îmbunătățirea e și mai mare conform unor teste independente. Grosimea măsurată a materialului se pare că e identică pe lateral și doar foarte puțin mai mică pe calea de rulare (2.8 vs 2.9 mm). Am primit de la Sprint Bike, importatorul Continental în România, încă din decembrie, un set de anvelope GP 5000 de 25 mm în varianta clasică cu cameră pentru test, pe care le-am prezentat în acel moment într-un video, dar a trebuit să vină vremea bună din acest mijloc ciudat de februarie pentru a reuși să ieșim cu ele la șosea să ne facem o impresie. După aproape 500 km cu noile GP 5000 pot spune că sunt destul de impresionat. GP 4000 era un cauciuc performant dar a fost lansat acum 14 ani! Între timp confortul a început să fie un criteriu din ce în ce mai important, odată cu diversificarea suprafețelor pe care sunt așteptate cursierele să ruleze și mai ales odată cu creșterea popularității ciclismului de șosea la categorii de utilizatori care n-ar fi ales acum 14 ani o cursieră. Prima impresie cu GP 5000 a fost clar de confort, zumzetul produs de asperitățile asfaltului fiind foarte bine amortizat de suprafața de rulare. Reacția la sprinturi și la viraje e însă foarte bună, performanța acestora fiind evidentă. După părerea mea încercarea de a obține o anvelopă mai performantă dar în același timp mai confortabilă a reușit. Am atacat chiar și câteva zone neasfaltate și a fost mai bine decât m-am așteptat. Aș putea spune că senzația se apropie de anvelopele tubeless, din ce am mai testat, cu cameră doar Vittoria Corsa Graphene a mai oferit așa senzație de confort, însă acelea au o carcasă sensibilă din bumbac, asemănătoare cu a unui baieu – se și numesc open tubulars. Nu am ajuns cu ele pe munte și nici pe asfalt ud (nu e o plăcere deosebită iarna pe ploaie), așa că evit să mă pronunț asupra comportamentului în astfel de condiții. De asemenea, nici despre rezistența în timp sau la pene nu putem vorbi la modul obiectiv, dar e de așteptat ca GP 5000 să se ridice la nivelul predecesorului în aceste aspecte. Martorii de uzură prezintă o grosime confortabilă a suprafeței de rulare. Aș mai adăuga că am montat destul de greu anvelopele pe roțile Mavic Ksyrium Elite UST, dar le-am montat iarna și am constatat că pe frig multe anvelope care altfel se montează ușor pun probleme. Practic am avut nevoie și de levier, ceea ce se întâmplă rar la cursiere, dar nu a fost un efort deosebit. Pe interior modelul non-tubeless are o serie de nervuri ce împiedică alunecarea camerei, dar nu consider că am dus bicicleta încă pe un teren care să verifice această situație. Eu le-am folosit la 7.5 bar, presiunea maximă recomandată fiind de 8.5 pentru varianta aceasta de 25 mm non-tubeless. [embedded content] Sperăm să obținem pentru test și varianta tubeless pentru a face un test comparativ, deoarece eu personal cred că acesta este viitorul în ciclismul de șosea de amatori. Între timp pot să vă recomand cu inima împăcată să montați noile anvelope deoarece sunt sigur că nimeni nu va fi dezamăgit. În plus, ele au deja un discount serios de la prețul recomandat de producător! Sursa: Freerider
  3. Ultimele modele de cursiere și MTB de la Simplon au fost construite cu scopul de a mări viteza și de a avea cât mai multe componente integrate în design. Acum însă ei au revenit la ideea ciclismului de plăcere, noul Kiaro Disc fiind un model de ture lungi și pentru plimbări zilnice, din carbon, cu frâne pe disc și mai confortabil pentru ore multe petrecute în șa. Kiaro era deja una dintre cele mai populare modele de la Simplon, îmbinând poziția confortabilă mai ridicată cu performanțele carbonului la un preț decent. Pentru 2019 Kiaro trece la frâne pe disc, primind și dropout-urile cu offset Raptor în spate, dezvoltate pentru a oferi mai mult confort și control cursierei lor all-road Pavo Grand Fondo Disc. Simplon descrie aproape fiecare aspect al noii Kiaro Disc ca fiind bazat pe conceptul de confort, cu tuburi aplatizate pentru a oferi amortizare pe verticală, de la furcă până la fiecare pies a cadrului, menținând în același timp rigiditatea laterală necesară la pedalat și pentru un control excelent. Cadrul din carbon hi-mod UD este construit cu matrițe EPS folosind un mix de piese monocoque și tuburi cu profil și grosime specifice pentru fiecare mărime. Seatstay-urile subțiri încorporează fibre cu proprietăți de amortizare Vibrex pentru a anihila vibrațiile înainte de a ajunge la ciclist, lucru pe care îl face și tija de șa tot cu fibre Vibrex. Noul Kiaro Disc are rutare internă completă, folosind inclusiv noul Smart Headset care a fost prezentat deja pe bicicleta lor hardtail de XC, cablurile fiind rutate în cadru printr-un capac de cuvete special integrat. Noua bicicletă are prinderi de etrier flat mount, ax thru de 12 mm la ambele roți și acceptă anvelope de până la 28 mm pe roți moderne și late. Noua bicicletă va fi disponibilă cât de curând inclusiv în variante personalizate de la Simplon, în 6 mărimi și trei culori, cu un preț de 2900 Euro echipată cu componente Shimano 105. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  4. Raul Sînza este unul dintre cei mai talentați cicliști români, unul pe care-l poți vedea atât la cursele de MTB XCO, MTB Maraton – chiar și pe etape, ciclocros și nu în ultimul rând, la șosea. Ultimele două sezoane au fost excelente pentru ciclistul orădean, atât în componența echipei MSTina-Focus, cât și la Carcover Racing Team, însă un accident în luna septembrie a anului 2018 a făcut ca sezonul său să se oprească brusc. O să discutăm mai multe cu Raul în acest interiu, despre realizările din ultimii ani cât și despre nefericitul eveniment din toamna anului trecut. Foto: Tibi Hilă1.Salut Raul! Cum cea mai importantă este sănătatea, așadar o să te întreb cum te-ai recuperat după accidentul din toamna lui 2018. Ce s-a întâmplat acolo de fapt și cum ai reușit să treci peste eveniment? Care este starea actuală a sănătații tale? Accidentul a fost foarte rapid, n-am putut sa reactionez nici cum, m-am trezit direct jos. Mergem la antrenament, când o mașina a ieșit din parcare brusc, a accelerat cu spatele dar nu de pe partea mea, ci din sens opus, adică din stânga mea. Eu aveam 30 km/h și am fost aruncat in aer peste liniile de tramvai in partea dreapta. Am primit o lovitura puternica la piciorul stâng, ceva rupturi micuțe la mușchi, 2 săptamani mi-au pus probleme in îndreptarea piciorului, probabil de la impactul cu bordura sau cu linia ferată plus o fractura la deget. Ceea ce nu am luat in considerare atunci a rămas și acum, o durere de spate când îmi mișc capul in partea stanga sau dreapta, care se simte destul de tare pe lângă coloana. In rest nu am alte sechele. Momente deloc plăcute, dar cu urmări nu foarte grave.2.La cursa pe etape Carpathian MTB Epic am avut ocazia să te încurajez de pe margine timp de mai multe zile și sincer să fiu, am rămas impresionat de prestația ta acolo. În plus, ai fost cel mai bine clasat român, ca să nu spun cel mai bine clasat rutier. Cum te-ai descurcat pe parcursul acelor zile? Cum ți s-a părut cursa și care consideri că au fost cele mai dificile momente? Carpathian MTB Epic pentru mine a fost o cursa super, spun asta pentru ca nu m-am chinuit prea tare, adică ritmul și distantele din turul Portugaliei au fost mult mai grele făcând aceasta cursa una ușoară pentru mine, deși ma urcam pentru prima data in acel an pe MTB. Cum am spus și atunci, in Portugalia țineam ritmul lor, aici țineam ritmul meu. Cele mai dificile momente erau atunci când ma gândeam dacă fac pană ce o sa fac? Nu aveam camera de rezerva sau alte minuni cu mine. Asta m-a făcut sa am mare grija pe coborâri unde puteam sa fac pană foarte ușor. Foto: Tibi Hilă3.Și pentru că tot am adus subiectul în discuție, cât de mult te simți rutier și cât mountain biker? Cum ai început să practici ciclismul, așadar, care a fost prima dragoste? Șoseaua sau muntele? Ma simt ca un telefon dual-sim, selectezi rețeaua și gata. In 2019 voi face asta, iar dacă va fi o invitație la o cursa de sosea sau la o cursa de mountain bike o sa le accept pe amândouă. Am început cu mountain bike-ul, ulterior și cu bicicleta de sosea pentru a face antrenamentele mai diversificate. Foto: Dragoș Mitroi4.Cât a contat participarea în Turul Portugaliei ca antrenament pentru Carpathian Epic? Și cum te-ai simțit în Portugalia în cele 12 zile și aproximativ 1.500 de km? Ai fost de altfel și singurul sportiv în vârstă de 20 ani care a reușit să încheie cursa, ceea ce este impresionant. Primele zile când am ajuns in Portugalia încă nu știam ce ma așteaptă, auzisem multe despre cursele de acolo, despre cicliștii de acolo. Ce sa mai spun de cel mai important concurs de acolo, unde nici echipele de World Tour nu se prezintă, oare de ce? Știu ca mi-a spus Zurlo, care a fost la UAE -echipa de liga 1, care a participat in curse precum Turul Italiei sau alte mari tururi, ca ritmul de aici nu diferă de ritmul dintr-un mare tur. Primele 2 zile am încercat chiar sa plec in evadare, eram la început, dar dupa 2 zile cu etape de peste 200 km și peste 2000 diferența de nivel, cu un ritm îngrozitor a început oboseala. Oboseala care parca era doar la mine, restul arătau ca-n prima zi. Cu ultimele forte dar și cu motivația din partea directorului sportiv, Stefano, căruia vreau sa ii mulțumesc, dar și din partea echipei CarCover Veloteca, ca ma aștepta acasă + motivația din fiecare dimineața a lui Dima, care îmi spunea: hai Sînza ca trece cumva și ziua asta, am reușit sa închei toate cele 12 zile de cursa, zile in care temperatura era și de 48 de grade Celsius. Acum îmi aduc aminte ca intr-o etapa când echipa mea a reușit o victorie superba la sprint, prin Riccardo Stacchiotti, unul dintre directori altei echipe a venit la noi sa ne felicite dar a mai spus ceva: Bravo, dar mâine noi câștigam! A spus asta cu o siguranța și cu o lejeritate foarte mare. 5.Care consideri că este cea mai frumoasă competiție de șosea din România? Dar de MTB? Și mai ales, de ce? Cea mai frumoasa competiție de sosea din România este bineînțeles Turul Bihorului, iar la MTB este Crater XCO. Ambele au un traseu și o organizare de nota 10! 6.Cum a fost etapa de 234 de km din Turul Croației? Cum este să pedalezi această distanță în regim de concurs? De etapa de 234 de km nu îmi aduc aminte prea multe, dar îmi aduc aminte de etapa in care ultimii 20 de km au făcut toată diferența de nivel din toată cursa din aceea zi. Știu ca am sosit pe locul 35 lângă mari cicliști. M-am simțiți super, bine-nțeles după cursa. 7.În acest sens, ai putea să iei în calcul participarea la o competiție de MTB precum cea de la Salzkammergut, la tresul lung, de 210 km cu peste 7.000m diferență de nivel? Ai face-o doar de hobby sau te-ai gândi serios la unul din locurile fruntașe? Nu m-am gândit încă la asta, și nici nu ma bate gândul. 8.Ce te atrage atât de mult la competițiile de ciclocros? Faptul că sunt în afara sezonului și poți continua să participi la competiții sau este pasiune adevărată? Desi am câștigat multe curse la ciclocros, chiar Campionatul National la Elite in fata lui Grosu, nu prea ma atrage nimic la ele. Am participat mai mult pentru pregătirea mea sau sa îmi văd evoluția de la o cursa la alta. Treabă serioasă și la ciclocros. Foto: Rareș Pușcaș9.Să vorbim acum un pic și despre tine: cât de strict ești în ceea ce privește antrenamentul, nutriția și odihna? Ești genul care poate să presteze și fără să fie prea strict sau nu există așa ceva? Cât de mult consideri că a contribuit talentul la reușitele tale? Pana acum nu aveam treaba cu nutriția sau cu odihna dar de aproximativ 5 luni am început sa ma documentez și sa studiez aceste lucruri. Pana atunci mâncam tot ce aveam pofta și nu aveam absolut nici o reținere. După ce am început sa aflu mai multe, am început sa îmi dau seama cat de importantă este nutriția. Cu gândul ca dacă pana acum a fost așa cum ar fi dacă as avea totul sub control? Cu siguranța mult mai bine! Talentul este important dar când vorbim de performanța înseamnă foarte puțin. Dar da, pentru mine a contat talentul, dar mai trebuie multă munca. 10.Care sunt satisfacțiile pe care ți le aduce viața de sportiv? Ești extrem de activ și mai mereu plecat pe undeva. Pentru cei 20 ani ai tăi ar trebui să fie un stil de viață grozav. Bine-nțeles după munca vine și satisfacția. Îmi place sa călătoresc, sa văd lucuri noi și sa ma întâlnesc peste tot cu persoane noi. Acest lucru este unul dintre factori care ma tine motivat in ceea ce fac, îmi place sa spun: muncește cât poți de tare, visează cât poți de mult, trăiește cât poți de frumos. 11.Cum vezi ciclismul românesc în următorii 5 ani? Mă refer pe plan intern, dar mai ales internațional. Ce șanse are această disciplină în a da naștere unor sportivi care să ne reprezinte pe locurile fruntașe ale competițiilor din afara țării? Dacă vrem ca și în țară să avem sportivi romani pe locuri fruntașe trebuie investiție și corectitudine. Însă sunt putine cluburi sportive in România, indiferent de ramura sportiva, care fac asta. Cu asta cred ca am spus tot. 12.Accidentările pe care le-ai suferit s-au întâmplat pe șosea sau pe munte? Care consideri că vine la pachet cu un grad mai mare de risc? Mulți afirmă că șoseaua este mai periculoasă prin prisma vitezelor care se ating. Nu știu ce sa spun, la sosea cazi și dacă nu ești tu vinovat, la MTB ți-o faci cu mâna ta. 13.Pe ce biciclete concurezi la momentul actual? Când am început acest sport aveam o bicicleta foarte grea, cumpărată de mine, cu bani munciți de mine și așa mai departe, am muncit și pot sa spun ca in prezent am 2 biciclete de top primite de la echipa, la sosea Merida Scultura Special Edition și la MTB Merida Ninety Six Team , model 2019. 14.Cum vezi locul bicicletelor electrice în această scenă în următoarea perioadă, dat fiind faptul că devin din ce în ce mai populare. Ai participa, spre exemplu, la un maraton dificil pe e-bike-uri? Bicicletele electrice sunt foarte bune, de ce? Nu toată lumea are pregătirea necesară sa urce intr-o tura cu bicicleta urcări mai grele. Așa au varianta de a face un traseu mult mai ușor dar la fel de plăcut cu o bicicleta electrică. Sau sa iasă cu prietenii care au o pregătire mult mai buna decât ei. Pentru competiție nu m-am gândit dar la bătrânețe cu siguranța o sa folosesc și eu bicicleta electrică, pana atunci probabil o va folosi viitoarea nevasta. Mulțumim mult pentru timpul acordat și mult succes în continuare! Sursa: Freerider
  5. Cheia MTB Challenge anunță data pentru ediția 2019

    Cheia MTB Challenge anunță desfășurarea ediției cu numărul 4 în perioada 21-22 septembrie 2019. Cheia MTB Challenge este unul din puținele concursuri de mtb maraton pe etape din România. Chiar dacă vorbim doar de două etape, să dai totul timp de două zile tot este ceva. Locul de desfășurare este stațiunea Cheia din comuna Măneciu, județul Prahova, locul de start fiind Câmpul Ardelii, la intarea în stațiunea Cheia, iar finișul la Sala Sporturilor din stațiunea Cheia. sursa @CheiaMTBChallengeLa Cheia MTB Challenge 2019 vor putea concura sportivii legitimați FRC și amatori, iar participarea se va putea face la una din cele trei probe: un munte – semimaraton, doi munți – maraton și trei munți – ultramaraton. sursa @CheiaMTBChallenge„Parcurgerea traseelor de ultramaraton și maraton oferă experienţe de neuitat”, spun organizatorii, „cu căţărări provocatoare, zone de respiro în care poţi admira peisajele de basm de pe munții Ciucaș și Tătaru , unde în timpurile de demult legiunile romane avansau în Dacia, tătarii invadau Transilvania sau Mihai Viteazul trecea munții cu trupele sale pentru a realiza prima Unire”. Înscrierile încep pe data de 1 aprilie, pe site-ul competiției. Sursa: Freerider
  6. După ce au prezentat un prototip la Crankworx în Whistler anul trecut, Nukeproof au venit și cu un nume pentru noul lor model de DH – Dissent. După ce au folosit aproape 7 ani o suspensie de tip Fallout cu funcționare în 3 etape pe Nukeproof Pulse, noul Dissent trece la o nouă platformă de suspensie. Aceasta a fost inițial concepută de inginerii de la Nukeproof ca un concept folosit pentru a testa diferite teorii de curbe de funcționare. Punerea în practică a teoriei a creat ceva mult mai bun decât s-au așteptat iar prototipul l-a dus pe Sam Hill pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Crankworx Garbanzo Downhill la debutul internațional al bicicletei. Nukeproof se vor întoarce în Cupa Mondială de Downhill anul acesta cu Adam Brayton ce va folosi noul Dissent cu o mulțime de componente superbe de la Hope. Ciclistul din echipa Hope Factory Racing Team este în acest moment Campionul UK Downhill Series, în ultimul sezon al Cupei Mondiale obținând un loc 13 la Val di Sole. Detaliile despre noul Dissent sunt încă destul de puține dar au fost promise datele complete cât de curând, inclusiv cele despre geometrie. Nukeproof Dissent va ajunge destul de repede și la distribuitori. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  7. În culisele secvenței de 4 minute din unReal

    În filmul unReal există o scenă celebră, lungă, pentru simplul motiv că a fost filmată dintr-o singură bucată. În general, la astfel de filme de acțiune, se trag zeci de duble per secventă. Se ajunge la numere ridicole, de 30 chiar 80 de duble, pentru că aproape niciodată riderii nu se dau perfect sau cameramanii nu filmează exact cum vor. Brandon Semeniuk este protagonistul secvenței, el fiind unul dinte cei mai buni rideri de slopestyle, așadar și unul dintre cei mai potriviți pentru această secvența. Nu doar ca Brandon trebuia să faca aici tot run-ul de 4 minute perfect, dar și producătorii de la TGR și Anthill Films trebuiau să filmeze perfect, totul dintr-o singură bucată, cu o singură cameră. Iată cum arată la final scena: [embedded content] Sursa: Freerider
  8. 170 km de cicloturism la poalele Făgărașului

    În toamna lui 2018, la invitația celor de la Martin Velo Sport, am documentat un traseu de cicloturism. Firma se ocupă de comercializarea remorcilor de bicicletă pentru copii, iar acest traseu este cât se poate de potrivit pentru a te plimba cu bicicleta alături de cei mici, fie pe bicicletele lor fie în remorci dacă sunt și mai mici. Pe scurt, traseul este excelent și foarte liniștit din punct de vedere al traficului motorizat. Cei 173 de kilometri mai precis, pornesc din Zărnești și sfârșesc tocmai în Păltiniș, lângă Sibiu. Dacă veți downloada track-ul acestui traseu veți observa că este împărțit în trei secțiuni. Noi am documentat doar partea din mijloc, cu o lungime de 63 km, pentru că este zona cea mai “sălbatică”, cea mai mare parte din drum făcându-se pe forestiere. Traseul face parte dintr-o rețea de drumuri care merge pe la poalele Făgărașilor în jurul curbei de nivel de 600 m. Drumurile sunt în stare faorte bună, dar ocazional, după ploaie poți întâlni și noroi. În zonele cele mai izolate ale drumului, mai precis între Recea și Avrig, sunt șanse să te întâlnești cu animale sălbatice cum ar fi urși, însă localnicii ne-au asigurat că șansele sunt foarte mici. Este bine de știut că urșii din această parte sunt sălbatici, nedomesticiti și neobișnuiți cu omul. Asta înseamnă că te vor simți de la distanță și nu vor dori să fie în preajma ta. Fiind pe bicicletă, din cauza zgomotului făcut nu vei avea cum să suprinzi și să sperii animalele. Până te vei apropia, ele vor fi demult plecate. Noi nu ne-am întâlnit cu Moș Martin și, poate mai important, nici cu câini de stână sau vagabonzi pentru că după data de 10 iunie turmele urcă la munte. Altfel, este posibil să întâlnești căprioare multe, acvile țipătoare, cocoși de munte, iepuri, mistreți sunt de asemenea, dar și aceștia nu se arată ziua potrivit celor de la Martin Velo. Celelalte două secțiuni din traseu se desfășoară pe drumuri asfaltate naționale cu trafic redus sau drumuri județene cu trafic și mai redus. Întrucât am spus mai sus deja că vreo 60 km sunt pe forestier, este evident că bicicleta recomandată pentru acest traseu este fie clasicul mtb, fie bicicleta de trekking sau mai nou gravel bike-ul. Cum secțiunile sunt de 50, 63 și 60 km, traseul ar putea fi parcurs în 3 zile. Însă organizarea ți-o faci singur în funcție de nivelul grupului și dacă distanțele sunt prea mari, mai poți adăuga nopți întrucât de-a lungul celor 173 km vei întâlni multe posibilități de cazare și restaurante pe marginea drumului. Excursia pornește din Zărnești. Aici poți ajunge cu mașina desigur, sau cu trenul. Secțiunea întâi a traseului se desfășoară între Zărnești și Recea. Distanța totală este de 50 km cu o diferență de nivel de doar 536 m. Deși din Zărnești pornești în urcare, mare parte din traseu este la vale, până în Șinca Veche. De aici începe iar urcare însă rampa medie este foarte mică, doar 1%. Vei pedala mai întâi pe DN 73A după care, începând cu Șinca Veche, intri pe DJ104A. Google Street View Google Street View Google Street View Google Street View Cele mai importante localități prin care treci sunt: Zărnești, Poiana Mărului, Șinca Nouă, Șinca Veche, Mărgineni, Recea. Pe acastă sectiune drumul este în întregime asfaltat. Următoarea secțiune este între Recea și Avrig. Avem o lungime de 63 km și 885 m diferență de nivel. Este cea mai frumoasă parte a traseului întrucât majoritatea se face pe drumuri forestiere, peste câmpii și prin păduri. Pornind din Recea, traseul merge spre orașul Victoria, trecând prin mai multe sate cum ar fi Lisa sau Viștișoara. De la Victoria ajungi la Sumerna, un cătun la poalele muntelui, după care treci spre Valea Arpașului Mare și mai departe spre Arpășel și barajul Albota. Între timp vei trece și pe lângă mănăstirea Sâmbăta. Din Victoria se continuă pe forestier spre Păstrăvăria Albota, mănăstirea Cârțișoara, după care mai departe spre Transfăgărășan pe care vei merge doar puțin. Aici în zonă poți face pauză o zi pentru a urca Transfăgărășanul până la Bâlea Lac. După Transfăgărășan continuăm pe forestiere spre Porumbacu de Sus pentru ca la final să ajungem în Avrig unde găsim alte posibilități de cazare. Spre Păltiniș – Google Street ViewMai departe urmează ultima secțiune a traseului, Avrig – Păltiniș. Este și cea mai grea pentru că urcăm. Avem o lungime de 60 km cu 1600 m diferență de nivel, drum asfaltat pe DJ105G, DJ106C, D, A și la final puțin DJ106N. Dacă este prea mult pentru tine să pedalezi toată distanța dintr-un foc te poți opri în Cisnădie sau Rășinari pentru a mai sta o noapte. Cam din Rășinari începe urcarea, care până în Păltiniș are o lungime de 19 km, 1060 m diferență de nivel, 5% rampă medie și 17% rampă maximă. Google Street View Google Street View Google Street View Google Street View În Păltiniș, la altitudinea de 1442 m, excursia noastră se încheie. Despre Păltiniș se spune că este stațiunea montană aflată la cea mai altitudine din țară deși Rânca din Gorj este la 1600 m. Dacă ai ajuns până în Păltiniș înseamna și că ai făcut și una din cele mai grele cățărari de asfalt de la noi. Download track GPS. Sursa: Freerider
  9. Marca britanică Vielo s-a lansat doar în 2018, fiind focalizată pe versatilitate și pe nevoile clienților din UK. Asta înseamnă spațiu suficient pentru anvelope late pe drumurile proaste, prinderi ascunse pentru aripi, chiar și rutarea cablurilor specifică pentru frânele montate în stil moto (cu frâna față pe dreapta și cea spate pe stânga) după cum se practică în Marea Britanie. Noul model V+1 Rival aduce bicicleta într-o nouă gamă de preț, cu echipare ceva mai puțin performantă și un cadru din carbon ceva mai ieftin. Acum se poate chiar alege între roți 650b și 700c fără diferență de preț. Partea de bază a modelului V+1 nu s-a schimbat de la lansarea din 2018, fiind în continuare destinat categoriilor endurance, drumuri proaste, gravel și road plus. Spațiul pentru anvelope s-a păstrat la 700×42 mm sau 650bx2.1. Au rămas prezente prinderile ascunse de aripi și rutarea internă pentru tijă dropper. Cuvetele și monoblocul folosesc rulmenți cu etanșare dublă pentru protecția suplimentară necesară pe vreme proastă. Singura diferență la cadru e că modelul V+1 UDG Rival e cu 140 g mai greu în comparație cu modelul V+1 UD Force datorită folosirii unor straturi de carbon ceva mai grele. În afară de transmisia Rival 1×11 și roțile diferite, iată ce modificări au mai fost adăugate de Vielo: Noul V+1 UDG Rival Edition este un pic mai greu (140 g) și mai economic decât modelul anterior V+1. V+1 UDG Rival este construit cu transmisia SRAM Rival 1×11 (în loc de Force) și cu roți DT Swiss C1800 care pot fi înlocuite cu TOker G23AB 650B fără costuri suplimentare. Greutatea bicicletei complet echipată e de 8.5 kg în comparație cu 7.92 kg la modelul anterior echipat cu Force. V+1 UDG Rival Edition este disponibilă doar într-o nouă culoare albastră, cu sigla Vielo imprimată în interiorul furcii, seat stay-urilor și pe top tube. Prețul anunțat pentru Rival Edition este de 3499 Lire în comparație cu 5299 Lire cât costă modelul Force 1. Cadrul este disponibil și separat la prețul de 2349 Lire. Geometria este prezentată în tabelul de mai jos. Se pare că Vielo lucrează și la un nou proiect de cursieră all-road, R+1, dar detaliile sunt foarte puține. Se pare că acesta va avea pipă integrată, seat tube aero curbat și nișt seatstay-uri curbate interesante. Nu ar fi exclus ca R+1 să fie un fel de V+1 ”lite” cu spațiu mai mic pentru anvelope, geometrie mai sportivă, greutate mai mică dar cu aceiași rutare pentru frâne în stil moto și cu rulmenți cu etanșare dublă. Acestea sunt însă doar speculații iar singurele informații disponibile sunt momentan despre modelul V+1, pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  10. Au început înscrierile la Bucegi Winter Race, 23.03.2019

    Bucegi Winter Race este una dintre cele mai vechi curse de schi-alpinism și schi de tură de la noi, care a reușit să se desfășoare timp de 9 ediții consecutive, în zona Padina-Peștera din Munții Bucegi, pe un traseu ce a variat de la un an la altul în funcție de condițiile de zăpadă și cele meteo. Cursa este una foarte frumoasă, adresată atât sportivilor de performanță cât și amatorilor de schi de tură care își doresc o zi frumoasă la schi într-una din cele mai potrivite zone pentru acest sport la noi în țară. Iată ce spun organizatorii: Bucegi Winter Race este o competiţie de schi de tură care se desfaşoară în Munţii Bucegi, pe traseul de creastă, cu start din zona Peștera, în prima decadă a lunii martie. Prima competiţie a fost organizată in februarie 2011 si de atunci, în fiecare an, schiori din toată ţara paticipă la acest concurs. Ediţia a IX-a 2019, se va desfăşura în ziua de sâmbată, 23 martie, cu start/sosire în aceeaşi zonă Pestera, având o lungime de aproximativ 12,5 km şi 1000m diferenţă de nivel în urcare. Obiectivul acestui concurs este de a promova zona montană înală a Judeţului Dâmboviţa prin intermediul tuturor activităţilor outdoor. TRASEUL PROPUS PENTRU 2019 START: REF.SALV.PESTERA–>Vârful Bătrâna(CP1)–>Stâna din Doamnele–>Vârful Obârşia–>Stâna din Şugări(CP2)–>Şaua Călugărului–>Piciorul Babelor(CP3)–>Cabana Babele–>Vârful Cocora–>Plaiul lui Păcală–> SOSIRE: REF.SALV.PESTERA Startul se va da în bloc sâmbată, 23 martie 2019 ora 9.30, de lângă Refugiul Salvamont Dâmbovița, pe traseul ce urmează banda albastră până în zona de confluență cu triunghiul roșu, mergând pe acesta până aproape de Stâna din Doamnele, covorâm ușor în Valea Doamnele și ne continuăm traseul în direcție S, S-V, inițial în coborâre după care în urcare pana iesim in drumul forestier ce duce la stâna din Piatra Hoților (Valea Horoabelor), pe care-l lăsăm ușor în stânga pentru a ne continua urcarea până în Vârful Bătrâna, unde se află primul post de control. De aici se coboră inițial pe culme și apoi pe drum, traversăm din nou Văile Doamnele și Obârșia după care ne antrenăm într-un urcuș susținut până pe Vârful Obarșia, unde portiunea finala, aprox. 15m, va fi parcursa pe bocanci. Din Vârful Obârşia se coboară, pe versantul sud-estic, până la Stâna din Şugări (CP2). Continuăm de aici cu o urcare uşoară spre Şaua si Varful Călugarului, de unde incepem coborarea pe “Fata Mare” pana la SOSIRE Există și un traseu de rezervă pentru condiții meteo dificile. ECHIPAMENT INDIVIDUAL OBLIGATORIU: bocanci de tură, schiuri de tură cu legături mobile piei de focă beţe ochelari de soare cu filtru UV rucsac de tură în care să încapă echipamentul cerut şi cu sistem de ataşare a schiurilor caciulă sau bentiţă cască omologată manuşi pantaloni lungi interiori şi suprapantaloni bluză de interior si exterior cu mânecă lungă folie de supravieţuire de minim 1.80 m patraţi un pansament compresiv lopata, snur si sonda de avalansa Se recomandă sa aveţi in dotare: pufoaică, lanterna frontala Taxa este de doar 50 lei. Pentru înscrieri și informații complete vizitați pagina organizatorilor. Sursa: Freerider
  11. Traversarea Patagoniei pe bicicletă

    Vânt, munți, drumeție, natură. Patagonia este grea pentru cicliști, în special dacă pedalezi spre nord. Vântul care bate din este nemilos și poate ajunge la 70 kmh. Așa că dacă vei face tura asta, asigură-te că mergi spre sud. Însă este și superbă. Vei vrea ca după fiecare viraj să te oprești și să faci 1000 de poze! [embedded content] Sursa: Freerider
  12. Öhlins a lansat oficial furca de downhill DH38

    După mult prea multe luni de teste, noua furcă dual-crown de downhill Öhlins DH38 e lansată oficial pe piață. Aceasta promite mult, producătorii spunând că furca e perfectă pentru orice, de la distracția de weekend din bike park până la Red Bull Rampage! Furca aduce sistemul propriu Öhlins de amortizare în lumea modelelor cu cursă lungă, alături de multe alte tehnologii ce o fac simplu de utilizat pe orice bicicletă de enduro, park sau DH. Chiar dacă nu este vândută ca furcă de enduro, cursa acesteia poate fi scăzută la 160 mm, preluând astfel gama de utilizări în continuarea modelului RFX36. Noua furcă este însă proiectată să dea totul la cursa maximă de 200 mm, cu ajutorul cartușului mărit TTX18, butucului DH Boost cu ax flotant inspirat din lumea moto și cu reglajele de amortizare pregătite pentru DH. Noutățile pentru azi sunt că furca este gata de expediere către clienți și va ajunge în magazine în această lună. Iată caracteristicile tehnice principale: tehnologie TTX cursă de 160-200 mm arc cu aer independent amortizor independent pregătită pentru discuri de 200 mm butuc Boost DH garnituri SKS brațe de 38 mm Offset 46/50/54/58 Compatibilă cu anvelope până la 29 x 2.8 și 27.5 x 3.0 Pregătită pentru aripă de protecție Posibilitate de reglaje la nivel de competiție Sistem cu ax flotant inspirat din motocross Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  13. Cunoaștem sentimentul, când am vrea să fim mai vizibili în trafic, ca să nu mai vorbim de respectatul legii, dar nu ne vine să punem ochi de pisică pe cursiera de carbon. Așa că nemții de la FLECTR au conceput o serie de autocolante reflectorizante care arată bine inclusiv pe cele mai scumpe și pretențioase biciclete sau jante din carbon. Noul produs se numește FLECTR 360 CL. Este un autocolant pe care-l lipești pe jantă și care practic nu adaugă greutate bicicletei. În plus, producătorul spune că este primul reflectorizant de acest tip cu vizibilitate la 360 grade, folosind un design care acoperă ambele părți ale jantei. Inițial FLECTR era disponibil într-o singură variantă de culoare, iar acum, prin campania Kickstarter, producătorul adaugă alte 8 noi opțiuni, pentru a le asorta cu bicicleta și janta. Campania Kickstarter se încheie pe 6 martie, iar livrările încep în aprilie. Prețurile sunt următoarele (la care se adaugă 5 euro livrarea în România): 15 euro pentru 1 set; 24 euro pentru set dublu; 33 euro pentru set triplu; 42 euro pentru patru seturi; 79 euro pentru opt seturi. [embedded content] Pentru modelul vechi FLECTR 360, producătorul a anunțat acum un kit OMNI, gândit să se potrivească pe orice jantă de pe piață. Modelul FLECTR original se vindea doar în dimensiuni predefinite. Tabelul de mai jos te ajută să alegi dimensiunea corectă. Dimensiunea minimă a jantei pe care se pot instala autocolantele este de 24” cu un număr maxim de 32 spițe, deși e posibil să le poți instala și pe alte jante folosind kitul OMNI și o foarfecă. Sursa: Freerider
  14. Cursa 3 Peaks Cyclocross, prima de acest gen din lume

    Despre 3 Peaks Cyclocross se spune că este cel mai greu concurs de ciclocros din lume. Are loc în Anglia, în parcul național Yorkshire Dales, în fiecare an din 1961 încoace. Se mai spune că 3 Peaks este părintele tuturor concursurilor de aventură care au urmat. [embedded content] Sursa: Freerider
  15. (foto: Marius Socaciu, captură YouTube) Proiectul de amenajare a unor trasee de mountain-bike în Masivul Postăvarul din Poiana Brașov ar urma să demareze în acest an, după ce a fost finalziată partea de proiectare, iar, recent, a fost eliberată și autorizația de construire pentru lucrări. În conformitate cu proiectul, traseele vor fi amenajate pe marginea pârtiilor, prin pădure, astfel încât să fie afectat cât mai puțin fondul forestier. Prin amenajarea celor 15 km de piste, Poiana ar putea deveni mai atractivă și pe timp de vară. Proiectul a fost anunțat încă din 2015, însă partea de proiectare a durat mai mult, ținând cont că a fost făcută voluntar de către niște asociații de bicicliști partenere. Investiția va fi derulată de către Primărie în parteneriat cu Regia Locală a Pădurilor Kronstadt Brașov, iar în bugetul local pe anul 2019 va fi prevăzută suma de 500.000 de lei, pentru amenajarea celor trei trasee, după cum au anunțat oficialii municipalității. Lucrările vor începe după ce se va închide sezonul de schi, iar vremea se va încălzi. Un traseu special pentru copii Cele trei trasee vor face legătura între Poiana Braşov – Poiana de jo. Două dintre acestea vor putea fi utilizate doar pentru coborâre, fiind localizate în partea vestică a domeniului schiabil, între pârtiile Subteleferic și Lupului. Cel de-al treilea va avea un grad de dificultate redus și va avea ca punct de plecare zona Hotelului Ruia și va fi destinat familiilor cu copii. Fiecare dintre cele trei trasee va avea aproximativ 5 kilometri. Un alt pas birocratic în vederea implementării proiectului este schimbarea categoriei funcționale a perimetrului unde se vor amenaja aceste trasee, de la pădure la pădure-parc, demersuri ce sunt derulate de către Regia Locală a Pădurilor Kronstadt. În vederea amenajării acestor piste de mountain-bike, există și oportunitatea accesării unei finanțări nerambursabile prin Programul Operațional Regional 2014 – 2020. Totodată, Primăria își propune să construiască în Poiană și un „alpine coaster”, un fel de bob pe şine care foloseşte forţa gravitaţională pentru mişcare, dar și o sanie pe șine, precum și să înceapă demersurile în ceea ce privește actualizarea documentațiilor pentru extinderea domeniului schiabil și a transportului pe cablu spre Râșnov. Știre preluată de pe bizbrasov.ro Sursa: Freerider
  16. Există mulți haiduci de munte de care n-ai auzit și de care probabil n-o să auzi niciodată. Nu-i vezi la concursuri, însă dacă ai ocazia să te vezi cu ei pe munte, s-ar putea să te depășească pe urcare precum o rachetă. Sunt oameni pasionați, care cunosc traseele zonale mai bine ca pe propriul dormitor și n-ar fi exclus să-i vezi în unele ture lungi – singuri. Unul dintre aceste personaje este Edi Pîslaru, o adevărată enciclopedie a zonei Câmpulung Muscel, cu care am avut ocazia să dau câteva zeci de ture superbe și care cu siguranță are câte ceva de povestit despre aventurile sale, prin urmare l-am abordat pentru acest articol în care ne va oferi câteva sfaturi din experiența sa. Nu am ales la întâmplare această poză, căci îmi amintesc perfect acea zi mohorâtă: ceață, ploaie, frig. Edi a avut suficientă motivație încăt să ignore vremea, a aruncat un ochi peste prognoză și s-a trezit văzând lumea de sus. Apoi a publicat această fotografie pe facebook. 🙂1.Salut Edi! Știu că ești adeptul turelor lungi de hike & bike, un lucru pe care nu l-aș putea face niciodată. Care a fost cea mai lungă tură pe care ai parcurs-o vreodată, pe câte zile s-a întins, și cum ai reușit s-o duci la capăt? Ce echipament ai avut cu tine și cum te-ai descurcat cu căratul bicicletei în spate? Cum îți gestionezi energia pentru mai mult de o zi? Mulțumesc pentru introducerea mai mult decât generoasă Dragoș, salutări ție și tuturor cititorilor Freerider.ro! Într-adevăr, nu mă dau în lături de la turele care implică porțiuni consistente de push-bike ori carry-bike. Motivul este unul simplu, nu există alt mod în care poți accesa zonele alpine înalte, iar efortul de a căra bicicleta în spate preț de trei ore mi se pare un preț mic pentru ce-ți oferă zonele de gol alpin. Poți găsi poteci foarte faine pe dealurile limitrofe localităților ori prin bike park-uri, însă, pentru mine, potecile de la altitudine au un farmec aparte, ce nu prea poate fi egalat. Nu aș putea spune care a fost cea mai lungă tură parcursă pentru că, de obicei, merg „la feeling”, fără a avea cu mine diferite device-uri care să-mi spună în orice moment distanța, pulsul, diferența de nivel câștigată ori alți parametri. Turele pe munte reprezintă momentul meu de libertate maximă și nu vreau să-mi fie întrerupte clipele acelea în care reușești să-ți golești mintea complet de vreo alertă care să-mi indice că am depășit nu știu ce zonă de puls ori că a crescut presiunea atmosferică. Practic, ești doar tu și bicicleta, iar singurele gânduri care-ți trec prin cap lungi perioade de timp sunt cele relative la modul de alegere al traselor și la cel de abordare al obstacolelor întâlnite. Dacă ar fi să-mi dau cu presupusul, cred că într-o tură de 2-3 zile poți aduna undeva pe la 150 de kilometri și vreo 5.000-8.000 diferență de nivel pozitivă cumulată. Echipamentul pe care îl port asupra mea trebuie să încapă într-un rucsac de 30 de litri, sau mai mic. Aaa, și nu mai greu de 5 kg. Nu sunt adeptul atașării de echipament pe bicicletă din cauza faptului că aceasta e îngreunată și își pierde din manevrabilitate, ceea ce înseamnă mai puțină distracție pe traseu. Energia pe parcursul acestor ture nu e o problemă, în general. Dacă merg la un nivel moderat, ard din rezervele proprii și nu am nevoie să mă alimentez prea mult ori să beau prea multă apă. Nici nu car vreodată mai mult de un litru de apă asupra mea, bazându-mă pe izvoarele întâlnite. 2.Ca regulă, generală, pentru turele de o zi mai lungi, ce cari cu tine în rucsac și cum gestionezi evenimentul dat fiind faptul că ești singur? Există o regulă clară: niciodată neînsoțit pe munte! Echipamentul pe care îl am asupra mea în aceste ture diferă în funcție de modul în care a fost concepută, însă nu foarte mult. Dacă aleg înoptatul la cabanele montane, pot renunța la sacul de dormit și la o mare parte din hrana pe care o car. În schimb, dacă tura implică dormitul la refugii montane ori, pur și simplu, bivuac, sacul de dormit și cel de bivuac sunt obligatorii. Ca regulă generală la turele de mai multe zile, tot echipamentul pe care-l car trebuie să încapă într-un rucsac de 30 de litri. Deci, mâncarea trebuie să fie cât mai compactă și cu putere calorică cât mai mare, îmbrăcămintea și articolele de igienă personală se rezumă la minimul necesar, iar în trusa de depanare încerc să includ doar sculele pentru cele mai frecvente probleme, cum ar fi penele ori vreun șurub slăbit. Nu strică să ai la tine nici puțin duct tape ori câteva zip ties. Din echipamentul obligatoriu fac parte și frontala, bateria externă și telefonul mobil. Mai nou, am încercat și o stație de emisie-recepție prin intermediul căreia te poți auzi foarte bine cu Salvamontul și mi s-a părut super utilă. De asemenea, nu strică să ai la dispoziție un gadget care să te ajute cu orientarea. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să nimeresc prin ceață atât de densă încât nu m-aș fi descurcat fără ajutorul tehnologiei la navigare. Și, desigur, dacă ai terminat de împachetat și mai merge strecurat ceva în bagaj, e păcat să nu incluzi și o bere în kit-ul de călătorie. Mersul singur pe munte de unul singur nu e de preferat, dar, dacă aș aștepta de fiecare dată să mă sincronizez cu cineva, aș sfârși prin a da ture de care nu aș fi deplin satisfăcut ori aș ieși de mult mai puține ori. Secretul atunci când mergi singur e să ai tot timpul o rezervă, nu dai tot ce poți nici pe urcări, nici pe coborâri, iar atunci când întâlnești pasaje foarte expuse ori tricky, le abordezi doar dacă ești cel puțin 80% sigur că treci. Și ar mai fi un aspect care trebuie luat în considerare înainte de turele solo în teren alpin. E foarte important să nu îți fie frică de câinii ciobănești și să știi să gestionezi astfel de întâlniri, pentru că e aproape imposibil să nu dai de vreo stână. Aici, eu merg pe principiul că atacul e cea mai bună apărare, principiu care, în cazul meu, a dus la rezultatul scontat de fiecare dată. Câinii ciobănești și oamenii (ciobani, braconieri, țapinari ori culegători de chestii) sunt cele mai periculoase vietăți cu care poți să ai de-a face pe munte. Am întâlnit și tot felul de animale sălbatice, dar acestea or să fugă de tine înainte de a apuca să te dezmeticești. 3.În cazul unei defecțiuni tehnice la bicicletă, să spunem mai gravă, cum procedezi dacă te afli departe de casă? Să presupunem un lanț rupt fără posibilitatea de a fi reparat, o roată puternic descentrată care atinge în furcă, etc. Aici revenim la răspunsul anterior, când am spus că e bine să ai tot timpul o rezervă, să poți ieși din munte și pe jos, în caz că neprevăzutul lovește. Problemele menționate de tine, nu mi se par chiar grave. Chiar am reparat un lanț rupt cu un cui și un topor și o roată puternic descentrată prin presarea pe ea contra unei pietre. Am reușit chiar să ajung la civilizație cu o bicicletă căreia i s-a rupt cadrul în vârful muntelui. Dar, ca idee, încerc să păstrez materialul tehnic la un nivel cât mai bun. Sunt extrem de rare situațiile când am probleme din astea, fie ele și minore. E mai bine să previi eventualele defecțiuni ce ar putea să apară și să nu aștepți ca o piesă să atingă nivelul maxim de uzură. Din fericire, modelele mai recente de biciclete sunt mai solide și nu mai au așa multe puncte sensibile, cum erau urechile alea de schimbător fragile care se întâlneau acum 10 ani. În plus, stilul de dat în turele lungi e puțin mai reținut, ceea ce contribuie la evitarea evenimentelor nedorite. După mine, cel mai important e să nu te zgârcești la cauciucurile bicicletei de munte, să alegi ceva cu balon mai mare, riduri pronunțate și pereți laterali puternici. 4.Este adevărat că în zonele fără semnal funcționează să apelezi serviciul de urgență 112? Care sunt șansele ca cineva să ajungă la tine în vârf de munte? Știu că Salvamontul este responsabil, dar oare într-o situație mai gravă poate interveni spre exemplu și Smurd-ul? O singură dată am încercat să apelez numărul de urgență 112, într-o zonă din munții Făgăraș în care am observat un incendiu. Nu am reușit să iau legătura cu operatorul. Am avut mai multe accidente pe munte, unele destul de grave, ce s-au soldat cu oase, ligamente sau tendoane rupte, însă de fiecare dată am reușit să ajung la bază pe picioare, fără să intervină autoritățile. Acum vreo 8 ani, la o tură solo prin munții Leaota am judecat greșit niște drop-uri succesive, am căzut și m-am ales cu o fractură de peroneu. Zona nu avea acoperire GSM, așa că singura opțiune pe care o aveam a fost aceea de a folosi bicicleta pe post de cârjă până ce am ajuns la un drum forestier ce mi-a permis să merg pe bicicletă, pedalând cu un singur picior. Cu ocazia aceea, am aflat și ce însemnă să te doară de faci pe tine. Sunt foarte apropiat de echipa Salvamont Câmpulung Muscel și cunosc o parte din cazuistica Salvamontului. În consecință, pot să afirm că nicio altă structură nu are capacitatea de a interveni mai prompt în zonele izolate. De altfel, Salvamontul este singura structură competentă și acreditată la nivel național și internațional în efectuarea acțiunilor de salvare/recuperare din munte sau zone abrupte a persoanelor cu afecțiuni medicale. În cele mai multe cazuri, salvamontiștii pot gestiona de unii singuri astfel de evenimente, însă am asistat și la un caz în care au solicitat sprijinul elicopterului SMURD din cauza faptului că victima trebuia imobilizată complet iar transportul pe cale aeriană a fost modalitatea optimă de a minimiza timpul de reacție și de a maximiza șansele victimei prin acordarea accesului în timp cât mai scurt la o unitate de primiri urgențe. 5.Ai surprins câteva momente superbe în turele tale, am adăugat și aici câteva fotografii (o să le inserez în articol). Care a fost momentul care te-a marcat sau altfel spus, care a fost cea mai frumoasă tură pe care ai parcurs-o vreodată? Dar cea mai dificilă? Nu aș putea spune că am o tură preferată, dar cred că cel mai mult mi-au rămas în suflet turele de toamnă din Făgăraș. Pentru mine, toamna are un farmec aparte. Deși zilele sunt mai scurte iar temperaturile mai scăzute, ceea ce îngreunează un pic logistica, nimic nu bate culorile, vizibilitatea atmosferică și pustietatea pe care le întâlnești toamna în zona alpină. Cât despre cea mai grea tură, nu cred că am reușit vreodată să ating pe munte nivelul de suferință la care ajungi într-o tură pe plat, pe cursieră. Pentru mine orele alea interminabile, în care mergi pe asfalt peste 200 de km, reprezintă momentul de chin maxim. Cumva, dacă privesc retrospectiv turele alpine, îmi vin în memorie doar aspectele plăcute, efortul ștergându-se cu buretele imediat ce ajung la mașină. 6.Ce faci dacă te prinde o furtună în vârf de munte, iar pădurea se află la o distanță considerabilă? Dacă furtuna nu-i una violentă, cu descărcări electrice sau alte manifestări extreme, gen grindină foarte mare ori vizibilitate foarte scăzută, iau în considerare finalizarea turei. În caz contrar, încerc să părăsesc zona expusă în cel mai scurt timp ori să găsesc vreun adăpost. De regulă, există ceva semne prevestitoare și ai un mic răgaz. 7.Ce părere ai de prezența motocicletelor/atv-urilor/mașinilor 4×4 pe munte? Este loc pentru toată lumea sau toți cei motorizați ar trebui relocați în zone bine definite, organizate? Din păcate, prezența vehiculelor motorizate pe munte este din ce în ce mai accentuată, iar distrugerile care pot fi observate în urma acestora sunt direct proporționale. De la an la an observi tot mai multe poteci turistice distruse de motociclete sau de tractoare forestiere ori pășuni alpine brăzdate de ravene apărute din cauza canalizării torentelor pe urmele autovehiculelor. Sincer, nu știu care e soluția de stopare a fenomenului, pentru că simpla includere a unei zone în categoria parcurilor naturale ori naționale, cu toate restricțiile ce derivă de aici, nu pare să dea rezultate. Nu sunt pentru impunerea de interdicții absolute, dar anumite reguli care să stopeze vătămările aduse mediului înconjurător ar trebui să existe. Iar simpla impunere a unor reguli e inutilă, dacă nu există capacitatea instituțională de a asigura respectarea lor. Dacă în cazul mașinilor 4X4 ori al atv-urilor, autoritățile pot avea o mică șansă de control al accesului, în cazul motocicletelor consider că sunt neputincioase. E complexă problema și se poate dezbate la nesfârșit pe marginea ei, dar cred că nicio măsură nu va fi pe deplin eficace până nu se reușește o educare în spiritul respectării patrimoniului natural. 8.Când a fost ultima dată când ai participat la un concurs de MTB? De ce nu vii la un concurs de MTB-Enduro spre exemplu? Avem destule etape în 2019. Cred că prin anul 2007 am participat ultima oară la un concurs de mtb și prin 2004 la curse de ciclocros ori șosea. Cam de atunci mi-am pierdut interesul pentru evenimentele de anduranță în cadru organizat. Cumva, aveam senzația că majoritatea competițiilor fac compromisuri în defavoarea traseului, pentru a atrage mai mulți participanți și nu merita tot efortul de a petrece jumătate din weekend în mașină pentru a lua parte la ele. Ulterior, am avut o oarecare implicare în partea de organizare a câtorva concursuri de mtb, dar am ajuns la aceeași concluzie, că majoritatea părților implicate nu doresc mtb mai aproape de adevăr, ci doar mai mulți participanți ori gâdilarea orgoliilor supradezvoltate în sălile de spinning. Formatul concursurilor de enduro mă atrage, fiind mult mai în concordanță cu viziunea mea asupra mtb-ului. Nu am participat la vreun event până acum pentru că nu am viteza aia pură, pe care o obții doar în urma antrenamentelor dedicate. Iar un antrenament ca la carte nu am mai făcut din tinerețe. Tot ce fac acum e strict pentru plăcerea datului. Cu toate acestea, mi-ar plăcea să ajung la câteva concursuri, pentru că merg mulți cunoscuți și atmosfera pare faină. 9.Pe ce bicicletă pedalezi acum și de ce ai ales-o fix pe aceasta? Momentan, mă dau cu un Yeti SB6C și cu un Trek Superfly 9.7. În ceea ce privește Yeti-ul, pot spune că alegerea a survenit atât ca urmare a marketingului, fiind fascinat de bicicleta asta de pe vremea când Jared Graves și Richie Rude făceau senzație prin EWS, cât și ca urmare a unei analize la rece, geometria fiind destul de asemănătoare cu cea a bicicletei pe care am deținut-o anterior. La alegerea Trek-ului, nu am avut alt criteriu decât să fie un 29-er decent cu care să pot parcuge traseele unde bicicleta de all-mountain ar fi overkill. Sursa: Freerider
  17. Test – cântar Polar Balance

    Cântarul Polar Balance este practic un senzor adițional pe care îl poți atașa la ansamblul de dispozitive pe care le ai deja, mai precis un ceas smart Polar și un telefon smart pe care este instalată aplicația Polar Flow. Cântarul Balance este foarte simplu și tot ce face este să-ți măsoare greutatea și apoi s-o transmită prin Bluetooth spre ceas sau telefon. Însă ce face mai departe Polar Flow cu această informație este cu totul altă poveste, mult mai complexă. Aspectul este foarte elegant, iar culorile disponibile sunt alb și negru. Cântarul funcționeaza cu 3 baterii AAA, iar legătura la telefon sau ceas se face prin BT. Greutatea lui este de 1,8 kg, important dacă ești sportiv de performanță, sau amator pasionat și trebuie să-l transporți cu tine în depalsări sau cantonamente, pentru a te cântări tot timpul cu același device. Am observat că acuratetea este foarte bună și nu variază de la o măsurătoare la alta, făcută în interval de câteva minute sau chiar ore dacă tu nu faci sport, nu mănânci sau nu bei între timp. Totuși pentru a avea rezultate pe care te poți baza, cântarul trebuie să fie poziționat tot timpul în același loc pe podea, altfel pot apărea diferențe la cântărire. Utilizarea cântarului Balance e simplă. Te urci pe el și te cântărești. Informațiile obținute țin doar de greutatea corporală. Nu măsoară și indicele de masă corporală, grăsimea corporală, masa mușchilor scheletali sau alți parametri. Însă ce nu măsoară în mod direct este compensat prin informațiile primite prin Polar Flow, pe care le voi detalia mai jos. Polar Balance este în acest moment compatibil cu ceasurile Polar Loop 2, Polar Loop Crystal, Polar Loop, A300, A360, A370, M200, M400, M430 si V800, dar nu și cu noile Polar Vantage V și M. Însă nu este o problemă pentru că „împerecherea” cântarului o poți face direct cu aplicația Polar Flow prin intermediul telefonului. Balance poate fi folosit de până la 10 utilizatori, în sensul că poate fi împerecheat cu 10 conturi separate Polar Flow sau 10 ceasuri smart Polar. Asta înseamnă că poți avea în casă un singur cântar care să fie folosit și de tine, de soție sau prieteni. Așadar, te-ai cântărit și ai primit o „notă”. Important este ce faci acum cu această informație transferată în Polar Flow. Ei bine pot spune din start că informațiile obținute sunt foarte compelxe sau poate doar multe, în sensul că aplicația îți oferă o mulțime de sfaturi pentru viitor. Platforma Polar Flow este în sine complexă și integreaza toate informațiile primite de la senzorii exteriori (greutatea ta zilnică, pulsul în repaos sau la efort, activitatea sportivă zilnică etc.) și alcătuiește un plan de acțiune bazat pe țelurile tale de viitor. Așadar adăugând acum în Flow și acest senzor, cântarul, aplicația poate oferi sfaturi și mai precise, mai personalizate pe aptitudinile corpului tău, mai armonizate cu stilul tău de viață și planurile de viitor, cum ar fi participarea la competiții. Polar Flow, prin cântarul Balance, calculează indicele tău de masă corporală și îl afișează sub forma unui grafic ușor de înțeles. Mai departe, dacă nu ești mulțumit/ă de greutatea pe care o ai acum, poți stabili un țel al greutății pe care să-l atingi în viitor. Din Polar Flow alegi cât vrei să scazi în greutate (în general vrem să slăbim) și în cât timp vrei să atingi noua valoare. Bazându-se pe ce-i ceri și pe istoricul activităților tale sportive, Flow îți spune zilnic ce trebuie să faci pentru a-ți atinge obiectivul. Și ai două opțiuni – fie mănânci mai puțin (aplicația recomandându-ți inclusiv ce anume să nu mănânci), fie faci mai mult sport (îți spune și ce anume să faci și pentru cât timp). După cum am văzut, cântarul în sine nu este un device deosebit în vreun fel anume însă este indispensabil dacă vrei să te ții de un program sportiv, vrei pur și simplu să slăbești sau să menții greutatea actuală. Trebuie reținut că dacă ești deja utilizator Polar și Polar Flow atunci trebuie să folosești acest cântar pentru a-l putea integra în „ecosistemul” Flow. Îl găsesc foarte util nu doar pentru sportivii de performanță cu program strict ci și pentru amatorii pasionați de sport. Culori: alb sau negru Dimensiuni: Unitate măsură: kg/lb Greutate: 1.767 gr Greutate maximă suportată: 180 kg Precizie măsurare: +/- 100 g utilizatori: 10 Comunicare wireless: Bluetooth Funcționare: 3 baterii AAA Preț la data publicării testului: 469 Lei Importator: LivingWell Sursa: Freerider
  18. Josh Carlson de la Giant Factory Off-Road Team povestește cum un eMTB a făcut ca viteza lui pe potecă să fie mai mare. E vorba de un Giant Trance E+ pentru enduro, despre care Carlson spune că în loc să-l încetinească, cele 10 kg în plus îl ajută mult pe coborâri. Carlson spune însă că acest eMTB îl foloseste acum pentru antrenamente, iar asta pentru că atunci când se întoarce pe bicicleta lui normală, un Giant Reign, se simte ca un supererou, mintea lui este cu un pas înainte. (foto copertă flowmountainbike.com) Nu uitați că anul acesta în cadrul Cupei și Campionatului Național Enduro, vor exista și două etape la care vei putea testa eMTB-uri pe aceleași trasee de concurs. Este vorba de: > #3 CNE Semenic, Văliug 6-7 Iulie și > Campionat Național Straja, Lupeni 24-25 August [embedded content] Sursa: Freerider
  19. După ce au obținut rezultate excelente anul trecut, echipa Scott-SRAM Racing pare de neoprit și în 2019. Asta deoarece câștigătorul Cupei Mondiale Nino Schurter va avea alături și pe campioana Kate Courtney. Aceasta a zis că a făcut schimbarea deoarece fiind cea mai tânără campioană mai are multe de învățat pentru a rămâne în top ani de zile. Iar cel mai bun profesor este chiar cel care e de ani de zile mereu pe podiumurile curselor de XC și Maraton din lume. Aceștia au primit pentru 2019 biciclete noi echipate cu transmisia wireless SRAM Eagle AXS. Cadrul Scott Spark RC full suspension se păstrează la fel, cu o cursă de 100 mm. În față e montat ghidonul integrat cu pipa Syncros Fraser iC SL. Acesta e disponibil pentru vânzare, dar nu în această lungime și cu acest unghi preferate de Nino. Adăugarea comenzii tijei dropper Reverb face ca blocajul Twinloc al suspensiei să treacă deasupra ghidonului, un loc nu tocmai ergonomic, dar acesta revine sub ghidon pentru cursele unde nu e folosit dropper-ul. Sistemul de vulcanizare rapidă Sahmurai Tire Plug e montat în capătul ghidonului. Maneta Twinloc blochează deodată furca și amortizorul, ambele fiind noi. Chiar dacă furca provine de la SRAM și pare identică la exterior, există zvonuri că în interior sunt modificări. Între timp furca a fost înlocuită cu una într-o schemă de culoare asortată. Amortizorul spate Fox Float DPS neinscripționat folosit anul trecut este înlocuit de un RockShox Deluxe ce pare să aibă o prindere trunnion specială pentru bicicleta Scott. Se poate observa design-ul cu camera DebonAir cu volum mare, lângă care există reglaje separate pentru compresie pentru cel puțin unul din modurile de funcționare. Când iese soarele, bicicleta lui Nino devine strălucitoare. Intrările pentru cablul schimbătorului spate au fost acoperite cu un dop, nemaifiind folosite odată cu instalarea grupului wireless Eagle AXS. Roțile standard sunt DT Swiss XMC 1200 din carbon cu anvelope Maxxis Aspen 29×2.25 de 120 tpi. Pentru antrenamente e instalat un powermetru Quark dar acesta e demontat în concurs pentru a salva câteva grame. Bicicleta lui Kate Courtney este vopsită în roșu și negru, dar are o echipare aproape identică. La fel ca la cea a lui Nino, și la aceasta unele piese vor fi schimbate (cum ar fi tija dropper) în funcție de cursă. Mecanicul ei Brad Copeland a venit împreună cu ea de la Specialized. Ambele biciclete folosesc noua transmisie SRAM Eagle AXS și tija Reverb AXS, vopseaua e strălucitoare peste tot. Kate folosește un ghidon și o pipă tradiționale pe bicicleta hardtail, dar folosește ghidonul integrat Syncros în versiunea standard pe cea full suspension. Pedalele Ritchey se regăsesc la fel ca întotdeauna pe bicicletele echipelor elvețiene. Bicicletele mai au suporți de bidon Topeak. Profesioniștii primesc și un logo cu numele lor, pentru a se putea produce apoi stickere pentru fani. Pentru antrenament Kate folosește anvelopele mai agresive Rekon Race. Mai multe informații găsiți pe pagina echipei. Imagini și informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  20. La Grand Combe – traseul de downhill

    În La Grand Combe, Franța, pe 30 și 31 martie, va avea loc primul concurs de DH din zonă. Localnicii spun că traseul este cel mai bun din Franța. Anthony Chirossel este unul din riderii care ajută la amenajarea trackului, dar care va și concura. Spune că traseul este “bombă”! [embedded content] Sursa: Freerider
  21. Test – Silverback Scoop Single [2018]

    Iarna aceasta am testat una dintre cele mai performante biciclete fat de la Silverback. Bună din mai multe puncte de vedere, cum ar fi geometria confortabilă, echiparea bună și greutatea mică. Scoop Single nu este modelul de top al celor de la Silverback însă chiar și așa, bicicleta este echipată cu furcă din carbon și componente peste medie. Așa cum este cunoscut deja, este în regulă ca bicicleta fat să nu fie dotată cu suspensie pe față. Motivul îl reprezintă anvelopele cu volum foarte mare de aer care compensează mare parte din nevoia de suspensie, și în față, dar și în spate. În plus și greutatea totală a bicicletei este astfel mai mică. În cazul de față Silverback Scoop Single a avut 14,70 kg cu cadru mărime L. Un alt motiv pentru care este bine ca fat-ul tău să aibă furcă rigidă și nu cu suspensie este că iarna, la temperaturi mici și foarte mici, suspensia este mult afectată. Dacă ai suspensie pe aer, furca se va „dezumfla” întrucât aerul din cartușul suspensiei se contractă. Desigur că o poți umfla la loc, dar este greu să estimezi cât trebuie. Dacă suspensia este cu elastomer atunci acesta se va întări de la frig, transformând furca într-una aproape rigidă. Primul lucru care impresionează la Scoop Single este aspectul ingrijit. Deși bicicleta nu este vreun “OZN” de cross country sau cursieră, germanii de la Silverback nu au scăzut nivelul calității construcției sau grija pentru detalii. Sudurile cadrului sunt excelente, iar ghidarea cablurilor, deși nu este internă, este frumos aplicată pe exteriorul cadrului, ficare cablu sau conductă hidraulică având ruta și prinderea sa separată. De asemenea, culoarea albastră este chiar reușită. O caracteristică suplimentară pe care o găsim la modelul Single ține de butuci și instalarea roților în cardu. Spre deosebire de modelele mai ieftine unde avem prindere QR 9 mm a roților, la Single avem Thru-axle și pe față și pe spate. Această opțiune oferă bicicletei o rigiditate mai bună și ramdament mai mare la pedalare. Restul echipării este de asemenea, peste medie. Avem schimbător spate Shimano XT RD-M8000, casetă Shimano SLX cu 11 pinioane 11-42t, foaie RaceFace Affect cu 30t, rulment pedalier RaceFace, frâne Shimano Deore M615 cu discuri 180/160 mm față/spate, jante tubeless SunRingle Mulefut 80 mm, butuci SunRingle Mulefut 80 și anvelope Veetire Bulldozer 26×4.7 tubeless ready, pliabile și cu 120 tpi. Echiparea cockpit-ului, mai precis pipa, ghidonul, tija de șa și șaua, poartă marca Sector, brandul propriu Silverback pentru componente. Ghidonul „flat” și lat de 720 mm s-a simțit foarte bine pe trasee. Lățimea suficient de mare oferă stabilitate și încredere pe potecile înguste chiar și când sunt cu zăpadă și ocazional mai aluneci. Pipa de 60 mm mi s-a părut inițial prea scurtă pentru cum sunt eu obișnuit în general. Însă după câteva utilizări mi-am dat seama că se potrivește foarte bine cu restul geometriei bicicletei. Vorbind de geometrie, pe traseu am simțit-o potrivită pentru destinația bicicletei și anume ture recreaționale. Cu toate astea geometria se potriveste și la un concurs, unde ai nevoie de o poziție mai agresivă. Comparând-o cu geometria unei biciclete de cross country race și cu geometria unui mtb enduro, am găsit un unghi al furcii identic cu XC-ul de race și un ampatament aproape identic. Însă spre deosebire de enduro la Scoop Single avem diferențe destul de mari, gândite să ofere un echilibru între stabilitate la viteză și manevrabilitate pe potecile înguste. Cert este că în teren m-am simțit foarte bine pe acest fat. În Făgăraș, în zona Bâlea Lac cât și în Bucegi pe Transbucegi, am parcurs pe zăpadă trasee lungi de zeci de kilometri, unde m-am simțit bine pe geometria cadrului, dar și trasee scurte și rapide, pe poteci înguste cu zăpadă tasată, unde geometria a facut ca bicicleta să fie suficient de „fâșneață” pentru a sta bine pe traseu. Cum activitatea principală a unui fat bike este să ruleze pe zăpadă iarna și pe nisip vara, cauciucurile late fac cea mai mare parte din treabă. Silverback Scoop Single este echipată cu anvelopele Veetire Bulldozer de 26×4.7, care sunt totuși anvelope de vară. La o parte din testele pentru Scoop Single am folosit alte cauciucuri dedicate pentru zăpadă, din acest motiv roțile Bulldozer nu apar în fotografii. Însă chiar și așa, Veetire Bulldozer le-am folosit pe zăpadă suficient de mult cu alte ocazii și pot spune că țin suprinzător de bine. Nu se compară cu ceva dedicat pentru zăpadă, anvelope fabricate din compuși speciali din cauciuc și profil special pentru zăpadă, dar Veetire Bulldozer au ținut mai mult decât onorabil și la urcare și la coborâre pe traseele de test. Așadar dacă nu dorești să investești într-o pereche de anvelope de iarnă, le poți folosi cu încredere și pe acestea. Singurul tip de zăpadă pe care le-am simțit nesigure a fost zăpada udă, topită. Dar pe astfel de zăpadă situația este similară indiferent de anvelope. Transmisia de tip 1x am privit-o inițial cu rezerve. Bicicleta fiind destul de mare, cuplul furnizat de foaia 30t și pinionul mare cu 42t, era posibil să nu fie suficient. Aveam și o experiență anterioară mai puțin plăcută cu o transmisie fat cu foaie 30t și pinion mare de doar 36t, cu care nu am reușit să urc toate forestierele. Însă m-am înșelat. La Scoop Single combinația a fost mai mult decât suficientă. Sigur că depinde mult și de antrenamentul tău, dar și de drum. Dacă rampa este exagerat de mare, desigur că nu vei urca. Cât privește frânele nu am ce comenta, au ținut foarte bine. E drept că nu le-am forțat în mod special și pentru că o astfel de bicicletă nu va fi abuzată prea mult de-a lungul vieții ei. Dar fiabilitatea frânelor Shimano Deore nu poate fi oricum pusă la îndoială, nici măcar iarna pe frig pătrunzător. Închei repetându-mă în privința calității generale a construcției și a grijii față de detalii. Silverback Scoop Single nu doar că va rezista mult în timp însă nici nu te vei plictisi de ea. Îți va face plăcere să o privești de fiecare dată, fiind foarte tentant să-i găsești un loc de „parcare” chiar în camera de zi, pentru a o admira cât mai des. Geometria oferă o poziție foarte confortabilă pentru „touring” și suficient de performantă pentru „racing”. Echiparea este „de top” cu ghilimele desigur, în sensul că piesele nu sunt cele mai scumpe ci sunt unele dintre cele mai performente la acest nivel de preț. Deși am testat-o exclusiv pe zăpadă sunt convins că face treabă foarte bună și vara pe off-road clasic. Sursa: Freerider
  22. Reduceri de Valentine’s Day de la Devron

    PROFITĂ DE REDUCERILE DE VALENTINE’S DAY! ▶ doar în Magazinele de biciclete Cicletărie București, DHS Deva si DHS Cluj Napoca! Pasiunea care vă aduce împreună, vă recompensează cu 20% REDUCERE de VALENTINE’S DAY, pentru oricare al doilea produs cumpărat*! Ofertă valabila până pe data de 17 februarie 2019! *Detaliile acestei campanii le poți consulta în cadrul magazinelor participante! Cicletărie București – Calea 13 Septembrie nr 106, lângă Hotel Marriott DHS Deva – Str Santuhalm nr 25 A DHS Cluj Napoca – Str Observatorului nr 90 Sursa: Freerider
  23. Pregătește-te să pedalezi către Salonul Bicicletei 2019. Cea mai mare expoziție dedicată pasionaților de ciclism te așteaptă în perioada 29-31 martie, in parcarea centrală din Băneasa Shopping City, unde se reunesc marii producători naționali, importatorii și magazinele de profil din România. Poți găsi biciclete de utlima generație și biciclete pentru incepători, toate variantele si tipurile de bicicleta intr-un singur loc. Testează în premieră noile modele de biciclete 2019, te așteptăm să pedalezi si să compari aproape 1.000 de biciclete, trotinete, patine, hoverboard-uri, carturi și stridere. Poți încerca bicicleta mult râvnită, una dotată cu ultimele tehnologii sau pur și simplu cea mai excentrică din expoziție. Electric este cuvantul de baza: biciclete electrice, trotinete electrice, accesorii și gadgeturi. Descoperă ultimele tipuri de accesorii și distrează-te pe circuitul de teste, găsește echipamentul de care ai nevoie sau cumpără un souvenir din Zona de Handmade si souveniruri. Copiii se vor distra pentru ca avem premii cadou, concursuri, rampe și circuitul cu carturi cu pedale. Anul acesta pregătim special pentru voi circuit de pumptrack, saltea pentru sărituri și invităm sportivi de seamă și pe campionul national la bike trial. Program: Vineri, sambătă și duminică, 29 – 31 martie, 10:00-18:00 Mai multe informații: www.facebook.com/SalonulBicicletei/ via Salonul Bicicletei Sursa: Freerider
  24. Troy Lee Designs anunță culori noi pentru căștile sale, modelele A1, A2, D3 și Stage. În plus de asta, va exista și o ediție Adidas pentru modelul A2. TLD A2 Cască pentru Trail/All-Mountain, aerisită, cu MIPS, 3 ani garanție și un preț de 179 euro. Greutatea este de 350 de grame pentru dimensiunea M/L. Ediția Adidas.Ediția SRAM. TLD A1 Cască pentru Trail/All-Mountain cu un preț atractiv, cu MIPS și cu un preț de 139 de euro (versiunea MIPS) sau 99 de euro (versiunea Drone). Disponibilă și în varianta pentru copii, Drone Youth, la un preț de 79 de euro. Versiunea pentru adulți.Versiunea pentru copii.TLD Stage Cască pentru Enduro, cu 3 ani garanție, închidere Fidlock, cu MIPS și mandibulă. Greutatea este de 690 de grame, iar prețul recomandat de 295 euro. TLD D3 Fiberlite Cască pentru Downhill cu 3 ani garanție, o greutate de 1.225 de grame și un preț de 239 euro. Versiunea pentru Downhill este disponibilă în 3 versiuni de culoare.via Troy Lee Designs Sursa: Freerider
  25. Toamna trecută Eddy Merckx au oferit detalii despre o nouă variantă complet nouă a cursierei polivalente pentru curse pe etape 525. Acum împreună cu echipa AG2R La Mondiale 525 a primit o dată concretă de lansare. În plus, a fost anunțat un model nou de cursieră ușoară și rigidă de cățărare numită Stockeu69. Botezată după o cățărare abruptă din Ardeni care are o pantă de peste 10% pe mai mult din jumătatea sa și unde Eddy Merckx a atacat pentru victorie în ediția 1969 din cursa Liege-Bastogne-Liege, noua Stockeu69 este numită cea mai bună bicicletă belgiană de serie la raportul rigiditate/greutate. Este o afirmație importantă ce pune bicicleta în competiție directă cu Ridley Helium SLX, un model foarte rigid din carbon hi-mod cu o greutate a cadrului de doar 750 g. Bicicleta nu e doar un cățărător performant. Denumirea dată de Merckx sugerează că e o bicicletă perfectă pentru zone deluroase cum sunt Ardenii, cu cățărări scurte și abrupte. Cicliștii Oliver Naesen și Silvan Dillier de la AG2R au testat viitorul model pe piatra cubică înghețată de pe sectoare ca Hem din cursa Paris-Roubaix. Nu au fost anunțate detalii despre bicicletă sau despre lansare. Stockeu69 e construită pe baza modelului 525 cu un headset și o pipă integrate neconvențional, tuburi ce par trepte dar ce trec de la profil rotund la profil rectangular, seatstay-uri subțiri dar drepte ce se unesc cu seat-tube-ul în punctul în care e amplasată clema de prindere a tijei de șa care e convențională. Stockeu69 va fi cu siguranță disponibilă în variantă cu frâne pe jantă cu prindere cu un singur șurub, nefiind încă menționată vreo versiune cu frâne pe disc. Noua bicicletă este prezentată cu un sticker UCI Approved însă pe ultima listă de cadre aprobate din Decembrie 2018 acest model nu apare. 525 a primit o dată de lansare exacta, Eddy Merckx anunțând că aceasta va fi prezentată la Bruxelles pe 3 iulie de echipa AG2R La Mondiale, înainte de startul Turului Franței 2019 ce va avea loc din acest oraș și chiar înaintea aninversării de 50 de ani a victoriei lui Eddy Merckx în Marele Tur. Echipa folosește deja bicicletele încă de la începutul iernii iar aceasta a apărut și pe lista de biciclete aprobate UCI atât în varianta cu frâne clasice ci și 525 Disc, în cinci mărimi disponibile (XS-XL). Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
×