Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'freerider'.

  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Despre motociclete / pareri si impresii
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Bursa de Motociclete, Scutere, ATV, Echipamente si Accesorii
    • Anunturi cu motociclete, echipamente, piese si accesorii
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii

Categorii

  • Noutăți & Îmbunătățiri

Bloguri

Niciun rezultat de afișat.

Niciun rezultat de afișat.

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Marker Groups

  • Members
  • Biker Friendly

Categorii

  • Motociclete
  • Biciclete

Categories

  • Trasee Motocicleta

Categorii

  • Permis A / A1 / A2

2.527 rezultate găsite

  1. Pentru 60 de lei, poți cumpăra un set de anvelope pentru propria-ți bicicletă! Sună ca o provocare? E drept, un set care costă aproape de 10 ori mai puțin decât un set de anvelope de la o marcă de prestigiu sună destul de ciudat, dar ca să lămurim un pic treburile, am cerut importatorului Deestone în România, două seturi de anvelope: unele pentru oraș, botezate parcă după un cod secret – D1006 și altele de munte, cu un nume la fel de codificat – D808. Anvelopele de munte Deestone D808 Noroc cu bicicleta cu roți de 26 din garaj, căci încă mai putem testa astfel de anvelope.Dragoș Mitroi: Anvelopele D808 au un profil care cu siguranță îți este destul de cunoscut. Mie mi-a amintit imediat de unul dintre primele mountain bike-uri pe care le-am avut prin anii 98, iar faptul că acest tipar a rămas cumva neschimbat, înseamnă că a fost eficient în decursul timpului. Modelul furnizat la test a fost în formatul 26 x 1.95 (ce bine e să mai ai un 26 la casa omului), așadar le-am instalat cu ajutorul levierelor (la mână n-au intrat), însă fără să mă străduiesc prea tare. Cauciucul nu este atât de dur pe cât m-aș fi așteptat și culmea, vine cu bandă colorată (mov) pe carcasă, asemenea noilor anvelope Schwalbe. Nu știu sigur ce semnificație are, însă asemănarea merita menționată. Crampoanele înalte înseamnă aderență decentă în acest caz, dar durată de viață mare.Fabricate în Tailanda.Carcasa anvelopei este solidă.Le-am umflat la presiunea minim recomandată, de 2.7 bar, iar asta mi-a sporit cumva confortul însă a micșorat viteza de rulare. Cu siguranță la presiunea de 3.5 bar aceste anvelope vor rula mai repede, însă confortul va avea de suferit atât timp cât vei pedala în off-road. Iar denumirea de off-road capătă cumva o altă conotație când vine vorba de aceste anvelope, căci judecând după structură, sunt gândite mai mult pentru deplasările pe forestier sau când este cazul, pe asfalt. Presiunea de 2.7 a fost suficientă cât să nu mă aleg cu un snakebite, iar reprizele de frânare au fost mulțumitoare cu această configurație. Pe pietre și pe rădăcini aderența nu este grozavă, dar să nu uităm că aici vorbim despre un set de anvelope relativ subțiri, de 1.95. La deal, crampoanele s-au înfipt bine în terenul uscat și am urcat pante mai abrupte fără probleme. Luând în calcul toate cele de mai sus, e clar că nu aș avea nimic de comentat când raportez aceste plusuri și minusuri la costul unei anvelope, mai precis de 30 de lei. Singurul dezavantaj real pe care-l văd este greutatea mare (1.05 kg), dar și acesta poate fi considerat propriu-mi defect profesional: aici nu vorbim despre o anvelopă de performanță, ci de una care vrea să îmbine mai multe calități, în special durabilitatea – despre care sunt aproape sigur că este foarte mare. Pe scurt, o anvelopă corectă pentru prețul pe care-l oferă, orientată către mass-market, acolo unde lumea caută un produs ieftin și bun, fără alte pretenții. Anvelope CityBike Deestone D1006 Dan Mazilu: Anvelopele de oraș Deestone D1006 nu par cine știe ce la prima vedere. Sunt cauciucuri obișnuite pentru deplasări urbane, cu talon pe sârmă și un TPI pe care nu-l putem afla. Dimensiunea lor este de 28×1.75 deci ceva normal, care se încadrează în standardele curente. Presiunea maximă acceptată este de 4 BAR, asta însemnând că suportă și bicicliști mai pe la 100 kg sau peste. Nici din punct de vedere al greutății lor nu strălucesc. O anvelopă cântărește 910 grame, doar cu puțin mai ușoare decât o anvelopă pentru fat bike. Și totuși Deestone D1006 nu este deloc o anvelopă pe care să o trecem ușor cu vederea. Profilul cauciucului este 100% compatibil cu pedalatul urban sau interurban. Avem pe centru o linie continuă slick, perfectă pentru asfalt. În teren le-am simțit rapide, răspunzând bine la accelerare. Asta înseamnă și efort mic la pedalare. Lateralele prezintă ușoare protuberații, profilul fiind destinat tot suprafețelor tari, gen asfalt sau macadam de bună calitate. Micile rizuri de pe suprafața proeminențelor asigură ceva mai multă aderență pe viraje. Pe ud, recunosc că nu am exagerat cu „bruscarea comenzilor”, pentru că anvelopa alunecă destul de ușor pe apă, datorită profilului central neted. O adiție binevenită și la care nu te-ai fi așteptat de la un asemenea cauciuc entry-level, este dunga albastră laterală care îți indică gradul de uzură a anvelopei. Este o specificație pe care o vezi tot timpul la roțile de mașină, dar mult mai rar la cauciucurile de bicicletă. Eventual la mărcile și modelele de top. Anvelopele Deestone D1006 pot fi folosite și pe drumuri forestiere însă drumuri de calitate bună, cu pietriș fin și bătătorit. Datorită lipsei proeminențelor tip „mtb” de pe profil, aceste anvelope nu-ți vor oferi aderența necesară pentru urcări dificile sau frânare eficientă pe coborâri în viteză, dacă le folosești pe forestiere cum întâlnești spre exemplu, pe coborârea de la vârful Omu spre Babele și Piatra Arsă. Însă cel mai mare avantaj al acestor anvelope este prețul. La 30 lei bucata nu cred că au concurență. Desigur le poți considera anvelope „no-name” însă chiar și așa, aceste Deestone oferă multe beneficii, dacă ne gândim la rezistența la uzură, prețul mic și faptul că sunt construite în Tailanda și nu China. Sursa: Freerider
  2. Am fost pe traseul MTB Zărnești Challenge – tura lungă

    MTB Zărnești Challenge este după părerea mea unul dintre cele mai tari concursuri ce intră anul acesta pentru prima dată în calendar și se anunță să fie și unul dintre cele mai tari trasee de maraton MTB din România. Avantajați fiind de zona Zărneștiului, la poalele Pietrei Craiului, organizatorii au avut la dispoziție o mulțime de variante de trasee clasice pe care să desfășoare concursul. Asta nu a fost însă suficient pentru ei! Au încercat așadar să ofere o combinație perfectă de clasic dar și de nou. Astfel, atât pe traseul scurt cât și pe cel lung, concurenții vor regăsi bucăți și poteci noi, care nu au mai fost folosite la alte competiții de MTB, unele chiar la nicio altă competiție, nici măcar la trail running. Am fost împreună cu organizatorii să vedem varianta finală a traseului lung și am reușit să o parcurgem aproape toată, deși vremea nu a fost chiar potrivită. Am găsit traseul în cele mai proaste condiții posibile, după câteva zile ploioase și după o furtună puternică peste noapte. Acest lucru ne-a bucurat într-un fel deoarece e clar că potecile nu vor putea să devină mai dificile decât le-am regăsit noi. Aș începe cu niște concluzii generale, pentru a trece mai apoi de-abia la descrierea traseului. M-am bucurat să găsesc un nou traseu de MTB adevărat, cu secțiuni de urcare și coborâre dificile, cu mult single trail continuu care pe alocuri recunosc că mi-a depășit și mie capacitățile tehnice. Este însă un traseu ciclabil în proporție de 99%. Faptul că totul era excesiv de ud și de noroios a produs probleme pe bucăți scurte, mai puțin de 1-2 km în total, fiind vorba de poteci unde roțile echipate cu anvelope de uscat derapau și deplasarea punea probleme. În rest, tot traseul este tipic pentru zona Bran-Moieciu-Zărnești – cu o bază pietroasă și absolut OK de parcurs în orice condiții meteo! Traseul pleacă din centrul Zărneștiului și merge prin oraș până la Circuitul de Motocross de la Brebina, de unde se intră în offroad, întâi pe o urcare ușoară, apoi pe una foarte tehnică ce va face diferența încă de la start. Urmează un single trail un pic cam alunecos pe ud, dar care merge parcurs cu anvelope mai cramponate, de la X-King în sus. Pe uscat nu ar trebui să pună probleme. Se iese în DN către Poiana Mărului, se traversează șoseaua, se taie o curbă pe un single trail și se intră pe una din urcările epice ale concursului, pentru mai bine de 400 m diferență de nivel în doar 3 km, ajungându-se în vârful dealului ce desparte Zărneștiul de Poiana Mărului, cu o privelșite de vis spre Piatra Craiului, oraș și cu Bucegii în zare. Prima coborâre lungă pe single trail e și cea mai dificilă, cu câteva bucăți scurte care vor face pe 99% din concurenți să se dea jos de pe bicicletă, dar unde cei ce vor reuși să rămână în șa vor avea un mare avantaj. Se ajunge în drumul proaspăt asfaltat spre Plaiul Foii. De aici urmează cea mai grea urcare, provocatorul drum până la mănăstirea Colții Chiliilor, care va pune în dificultate chiar și pe cei mai iscusiți MTB-iști. Cu puțin noroc în alegerea trasei, se poate urca integral pe bicicletă. Coborârea de la Mănăstire e un lung single-trail care începe pe o potecă un pic forțată, prin iarbă, în paralel cu drumul pe care s-a urcat, după care se intră pe traseul turistic și pe una dintre cele mai frumoase coborâri din zonă! Garantat va face deliciul tuturor, atât la tura lungă cât și la tura scurtă! Înainte de Zărnești se mai vizitează o zonă rar atinsă în ture, Hora cu Brazi, un mic deal plin de… brazi evident, pe care se ajunge pe o mică dar extremă urcare ce se va termina cu 100 m de push-bike pentru majoritatea. Din Hora cu Brazi, poteca ajunge în coborâre direct la Gura Râului, la finalul asfaltului. De aici începe partea ”clasică” a traseului, mult mai puțin tehnică decât prima, unde se va putea merge cu viteze mari. Se urcă în Măgura pe drumul de la Botorog după care se coboară pe drumul auto spre Moieciu, dar ultimele curbe sunt șuntate pe o potecă foarte interesantă, destul de tehnică, ce va face plăcere multora. Înapoi în Măgura se urcă pe deja clasica Vale cu Calea unde a apărut recent o variantă ce permite urcarea integral pe bicicletă pentru toată lumea, prin dreapta. Din Măgura se coboară pe celebra Potecă a Piticilor înspre Prăpăstii, zonă ce nu are cum să lipsească dintr-un traseu ce se vrea reprezentativ pentru Zărnești. Se urcă pe drumul clasic spre Table, apoi în șaua Joaca de unde se coboară spre Casa Folea, respectiv înapoi în Măgura pe drumul de deasupra satului, o variantă excelentă, binecunoscută de toți cei ce practică MTB-ul în zonă. Se intră din nou pe Poteca Piticilor, însă de data asta pe varianta spre Botorog de unde se revine în oraș și, după câteva drumuri neasfaltate menite să ocolească zonele cu trafic, se ajunge la finish-ul care va fi organizat la Circuitul de Motocross Brebina. În final, traseul nu e greu. E foarte greu. E genul acela de traseu care te stoarce de fiecare picătură de energie, dar îți oferă în schimb multe satisfacții. Iar aici toate vin la pachet și cu o priveliște de vis, cu care a fost binecuvântată această zonă minunată a țării! Vă recomand sincer să participați, dacă nu la proba lungă măcar la cea scurtă! Pentru cei ce nu cunosc zona va fi o experiență de neuitat iar pentru cei ce o cunosc, vor afla noi poteci interesante pe care să le includă în traseele lor în viitor! Pentru mai multe informații și înscrieri vizitați pagina competiției. Sursa: Freerider
  3. Două zile pe bicicletă în Apuseni

    România pitorească este prezentă oriunde întorci privirea, dar mai ales la munte, la altitudine, acolo unde civilizația a ajuns, dar și rusticul este prezent la tot pasul. Amazing Romania ne prezintă un traseu de două zile pentru bicicletă, ce poate fi parcurs într-un weekend. Detaliile excursiei le găsiti aici. [embedded content] Sursa: Freerider
  4. MTB în Apuseni cu Amazing Romania

    Munții Apuseni sunt un paradis pentru iubitorii de outdoor. Dacă în trecut erau frecventați la picior în ture de trekking, azi îi vedem din ce în ce des traversați și pe bicicletă. foto Amazingromania.netSilviu Lung, de la Amazing Romania, ne-a trimis o recomandare de traseu ce poate fi parcurs pe bicicletă în două zile. Apuseni, două zile, 72 de km, peșteri, chei, drumuri pitorești, pășuni, cătune, multe de văzut. — În toamna lui 2017 am hotărât să facem o tură de mountain bike în una din zonele noastre preferate: Padiș – Arieșeni din Munții Apuseni. Ne-am dorit de multă vreme să ajungem în Cheile Galbenei și, deși am făcut multe trasee prin Padiș, traseul numit Circuitul Galbenei ne-a scăpat. Nu-i bai, ajungem acolo cu bicicletele! Cum? Păi ne-am uitat pe hartă și am descoperit că există un drum forestier care leagă satul de vacanță Boga de Arieșeni și din acest drum putem urma un traseu scurt prin Cheile Galbenei. Începem aventura de două zile pe mountain bike-uri! Informații utile pe scurt: Data: Octombrie 2017 Prima zi: Traseu: Boga – Cheile Galbenei – Arieșeni – Gârda de Sus – Izubucul Tăuz – Casa de Piatră (49 km) Distanță: 49 km Durată: 9 ore (incluzând traseul pe jos din Cheile Galbenei și pauzele) Diferență de nivel: +800 m/ -250 m Dificultate: 7/10 Cazare: Pensiunea Casa de Piatră Timpi intermediari: Boga – Cheile Galbenei: 2,5 ore Traseu Cheile Galbenei: 1,5 ore dus – întors Cheile Galbenei – Arieșeni: 1,5 ore Arieșeni – Gârda de Sus – Izbucul Tăuz – Casa de Piatră: 3,5 ore (incluzând traseul pe jos de la Izbucul Tăuz) Traseu Izbucul Tăuz: 45 min dus – întors A doua zi: Traseu: Casa de Piatră – Peștera Coiba Mare- Padiș – Boga Distanță: 23 km Durată: 3.5 ore (pauze incluse) Diferență de nivel: +300 m/ -750 m Dificultate: 5/10 Timpi intermediari: Casa de Piatră – Padiș: 3 ore (incluzând vizitatul Peșterii Coiba Mare, aprox. 30 min) Padiș – Boga: 30 min Prima zi: Boga – Cheile Galbenei – Cascada Evantai – Cobleș – Arieșeni – Gârda de Sus – Izbucul Tăuz – cătunul Casa de Piatră Prima zi din cele două avea să fie cea mai grea: distanță destul de mare (50 km), destul de urcat (+ 800 m) și câteva obiective de bifat pe traseu: Cheile Galbenei și Izbucul Tăuz. Lăsăm mașinile la podul peste râul Bulz de la intrarea în Boga și pornim pe drumul DJ 763 spre Pietroasa. După aprox. 4 km de la pornire virăm brusc la stânga pe drumul forestier ce urcă în pădure. Vom urma acest drum până în Arieșeni unde ne vom intersescta cu drumul DN 75. A doua zi: cătunul Casa de Piatră – Peștera Coiba Mare – Padiș – Boga Dat fiindcă cea de-a doua zi era destul de ușoară am lenevit până spre după-masă. Pe la ora 12 ne-am pus în mișcare totuși și am ieșit afară din camerele noastre pentru a vedea acest loc minunat. Câteva case răsfirate într-o depresiune, brazi, pajiști, totul e foarte frumos. Liniștea și aerul curat ne face să ne simțim în alt univers față de cel de la oraș cu care suntem obișnuiți. Povestea a fost publicata in original pe Amazing Romania si poate fi citita integral aici. Sursa: Freerider
  5. S-au lansat noile ceasuri Fenix 5 plus

    Garmin a anunțat și a și lansat deja pe piață o colecție nouă de ceasuri multisport, versiuni îmbunătățite ale modelelor Fenix 5 (5s, 5 și 5X) cu denumirea 5 Plus. Trisport, unul din importatorii Garmin în România, ne-a transmis informații calde cu privire la noile funcții adăugate fiecărui ceas în parte. Acestea vi le prezentăm mai jos: Din anul 2017, gama Fenix s-a impartit in 3 modele: Fenix 5S – diametru ceasului de 42mm cu display de 28 mm – conceput special pentru femei sau pentru cei care isi doresc un ceas mic Fenix 5 – diametru ceasului de 47mm cu display de 30 mm – conceput pentru cei care isi doresc un ceas multisport avansat Fenix 5x – diametru ceasului de 51mm cu display de 30 mm – acest model este primul care are harti si toate functiile aferente: navigare, poi-uri etc. In 2018 a fost lansata gama Fenix 5 Plus care vine cu imbunatatiri pentru toate cele 3 variante de modele. Vom face o comparatie pe fiecare model mai jos: Fenix 5s vs. Fenix 5s plus Dimensiunile s-au pastrat – grosimea a crescut nesemnificativ cu 0,4mm: 42x42x15mm si 42x42x15,4mm Greutatea a scazut cu 2 grame: 67g vs 65g Diametrul display-ului a crescut la 30,4mm de la 27,97mm Rezolutia a crescut si ea de la 218×218 la 240×240 pixeli Bateria a sczut un pic: In mod smartwatch: de la 9 zile la 7 zile In mod GPS: de la 14 ore la 11 ore UltraTrac: de la 35 ore la 25 ore In mod GPS + muzica: pana la 4,5 ore (muzica este o functie noua la 5S Plus) Memoria a crescut de la 64 MB la 16 GB Muzica – poti pune pe ceas pana la 500 de melodii, ceasul se conecteaza direct prin bluetooth la casti Pe langa conectivitate GPS si GLONASS a fost introdusa conectivitatea la Galileo – sistemul de sateliti European Wi-Fi-ul este acum prezent pe toate modelele 5S Plus, pe 5S era prezent doar pe modelele cu ecran de safir Garmin Pay – a fost introdus sistemul prin care poti plati direct cu ceasul Harti – functie prezenta doar pe modelul Fenix 5X pana acum – ceasul vine preincarcat cu harta Europei, dar pot fi adaugate si alte harti din alte zone ale lumii Functii de navigare si cautare a punctelor de interes – functii care vin impreuna cu hartile Fenix 5 vs. Fenix 5 plus Dimensiunile s-au pastrat – grosimea a crescut nesemnificativ cu 0,3mm: 47x47x15,5mm si 47x47x15,8mm Greutatea a crescut cu 1 gram: 86g vs 85g – exista si o varianta de titan, Titan Solar Flare care are 76g Diametrul display-ului a ramas la fel la 30,4mm Rezolutia a ramas la fel la 240×240 pixeli Bateria a sczut un pic: In mod smartwatch: de la 14 zile la 12 zile In mod GPS: de la 24 ore la 18 ore UltraTrac: de la 60 ore la 42 ore In mod GPS + muzica: pana la 8 ore (muzica este o functie noua la 5 Plus) Memoria a crescut de la 64 MB la 16 GB Muzica – poti pune pe ceas pana la 500 de melodii, ceasul se conecteaza direct prin bluetooth la casti Pe langa conectivitate GPS si GLONASS a fost introdusa conectivitatea la Galileo – sistemul de sateliti European Wi-Fi-ul este acum prezent pe toate modelele 5 Plus, pe 5 era prezent doar pe modelele cu ecran de safir Garmin Pay – a fost introdus sistemul prin care poti plati direct cu ceasul Harti – functie prezenta doar pe modelul Fenix 5X pana acum – ceasul vine preincarcat cu harta Europei, dar pot fi adaugate si alte harti din alte zone ale lumii Functii de navigare si cautare a punctelor de interes – functii care vin impreuna cu hartile Fenix 5x vs. Fenix 5x plus Dimensiunile s-au pastrat 51x51x17,5mm Greutatea a scazut cu 2 grame: 98g vs 96g Diametrul display-ului a ramas la fel la 30,4mm Rezolutia a ramas la fel la 240×240 pixeli Bateria are o crestere semnificativa: In mod smartwatch: de la 12 zile la 20 de zile In mod GPS: de la 20 ore la 32 ore UltraTrac: de la 35 ore la 70 ore In mod GPS + muzica: pana la 13 ore (muzica este o functie noua la 5x Plus) Memoria a crescut de la 64 MB la 16 GB Muzica – poti pune pe ceas pana la 500 de melodii, ceasul se conecteaza direct prin bluetooth la casti Pe langa conectivitate GPS si GLONASS a fost introdusa conectivitatea la Galileo – sistemul de sateliti European GarminPay – a fost introdus sistemul prin care poti plati direct cu ceasul Harti – functie impreauna cu functiile de navigare raman la fel ca pe 5X Poti respinge un apel cu un mesaj predefinit (doar pe Android) PulseOX – senzor optic care masoara saturatia oxigenului in sange cu functie de avertizare asupra aclimatizarii Prețurile sunt cu aproximativ 150 Euro mai mari decât modelele anterioare similare. Modelele 5 Plus sunt deja pe stoc la magazinul Trisport Concept Store, Extreme Riders și Sport Guru. Sursa: Freerider
  6. Festival Sport Montan Săcele 2018 va avea probă de MTB

    Organizatorii frumosului eveniment Festival Sport Montan Săcele, care înglobează mai multe probe interesante la diverse discipline, ne-au anunțat că începând cu ediția 2018 vor introduce și proba de MTB, pe un traseu scurt dar ale cărui cifre ne ridică părul pe spate: 20 km cu 1000 m diferență de nivel pozitivă și 600 negativă! Concursul va avea loc pe 20.10.2018, la baza telescaunului Bunloc din orașul Săcele, Brașov. Startul va avea loc la ora 09, ceea ce înseamnă că doritorii vor putea participa și la proba de alergare Vertical Race care va avea startul începând cu ora 12! Iată ce ne-au transmis organizatorii: Startul va fi de la Stația de Telescaun Bunloc. După o buclă de 2 km prin cartierul Bunloc, se va trece din nou prin fața startului și se va începe urcarea prin străduțele din Săcele. După părăsirea drumului asfaltat se va intra pe un drum forestier care inițial urcă și apoi va traversa în valea următoare. Urmează o coborăre ușoară până la Pensiunea Piatra Netedă. De aici va începe o urcare abruptă, până în Curmătura Turcheșului. Se va coborî în Valea Gârcinului, apoi se continua 1 km pe drumul forestier Valea Garcinului. Urmatoarul tronson va fi urcarea pe drum forestier în Curmătura Cernatului. De aici se va părăsi drumul forestier și se va continua 1 km pe un drum de pamânt în coborâre. Apoi se va face stânga pe un single trail foarte abrupt printr-o pădure tânără de pini, apoi se va deschide o poiență și în final se va traversa un râu. După 50 de m diferență de nivel de urcat printr-o poieniță vom reveni la Pensiunea Piatra Neteda. Se urmează bucata comuna cu cea de la începutul cursei, respectiv forectierul care va trece în Valea Baciului. Urmează cireașa de pe tort, urcarea pe traseul Călicele spre Cabana Sava din Bunloc. De la limita superioară a caselor, se va face stânga inițial printr-o poieniță, apoi prin pădure. După 500 de m de push bike, pentru majoritatea concurenților, panta se domolosește și traseul devine ciclabil. Urmează traverseul fostelor pârtii din Bunloc, se va trece pe sub Telescaun și cursa se sfârșește cu urcarea pe fosta pârtie de schi, între fosta Cabana Bunloc și Cabana Sava. Date: 20 km cu +1000 m/ -600 m diferență de nivel Puncte Alimentare: Piatra Netedă dus ( km 6) / întors ( km 15.6) Timpi limită: Finish: 4H Prima trecere la Piatra Netedă, Kilometrul 6: 1H. Start: Sâmbătă 20.10.2017 Traseul poate fi găsit aici. Mai multe informații găsiți pe pagina evenimentului. Sursa: Freerider
  7. Mavic au combinat două dintre tehnologiile lor de top pentru un nou set de roți supreme pentru șosea la nivel profesionist. Prima versiune lansată este cea pentru frâne pe jantă, Cosmic Ultimate UST, un set de roți complet din carbon dar și tubeless ready conform standardului lor propriu UST. Dacă profesioniștii încă folosesc în competiții baieuri, la antrenamente ei merg des pe anvelope normale și din ce în ce mai des acestea sunt tubeless, ce oferă rezistențe mai mici la rulare test după test. Asta înseamnă că teoretic fiecare poate acum să își cumpere un set de roți ceva mai bune decât ceea ce folosesc profesioniștii. Noile Cosmic Ultimate UST introduc o serie de noutăți pentru Mavic. Sunt primele roți care primesc butuc spate cu carcasa integral din carbon și spițe din carbon radiale din jantă în jantă pe ambele părți. De asemenea sunt primele care primesc un nou freehub mai ușor, cu rulmenți mai lejeri. Rezultatul este un set de roți din carbon cu greutatea de 1310 g care e tubeless ready direct, fără a folosi nicio bandă. Roțile folosesc o structură monobloc care e ușoară și rigidă, totul fiind fabricat dintr-o singură piesă. Nu există găuri în jantă în afara celor pentru valve, ceea ce o fac mai rigidă și mai rezistentă. Tehnologia carbon clincher dezvoltată pentru modelul Cosmic Pro Carbon se regăsește și aici. Asta înseamnă că interiorul și marginile jantei sunt complet modelate în presă, nu prelucrate mecanic, fibrele rămânând intecte și continue peste marginile jantei dintr-un capăt în celălalt. Acest lucru mărește de asemenea rezistența și le oferă capacitatea de a combate mia bine presiunea aerului din anvelopă ce apasă pe suprafețele încălzite de la frânare. Janta a trecut prin multe etape de dezvoltare. Cosmic Ultimate a început să folosească janta plină cu spumă în 2006 când a fost introdus conceptul de jantă/spițe/butuc complet din carbon. Forma era cu un profil V ce permitea spițelor să fie paralele cu peretele jantei. În 2015 s-a trecut la un profil rotunjit din mai multe motive. În primul rând pentru că este cea mai potrivită formă din punct de vedere aerodinamic. Apoi deoarece au dorit să reducă unghiurile ascuțite, care nu sunt potrivite pentru fibrele de carbon, cărora le plac tranzițiile rotunde, fine, obținându-se astfel jo jantă mai puternică. Provocarea a fost apoi de a implementa spițe complete radiale în jantele rotunjite. Pentru asta au făcut loc în matrița de spumă pentru capul spiței. Astfel mulajul oferă structura și forma necesară când este încălzit și presat, obținându-se astfel profilul dorit al jantei și o singură piesă jantă/spițe. Acele roți au fost disponibile doar pentru baieuri, fiind mai ușor de modelat. Următoarea provocare a fost de a crea nu doar un set clincher ci unul UST tubeless ready. Mavic spun că anvelopele tubeless pun mai multă presiune pe jante, ceea ce afectează tensiunea din spițe și le compresează radial. Baieurile păstrează în structura lor presiunea și nu au impact major asupra tensiunii din spițe. Cu cameră, forța e amplifictă pentru că aceasta apasă pe fundul jantei. La tubeless presiunea e și mai mare. Atât de mare încât e nevoie de o tensiune în spițe cu 10% mai mare la modelele de roți tubeless pentru a obține aceiași tensiune cu anvelopa montată și umflată. Acest lucru păstrează roțile suficient de rigide lateral, dar nu influențează confortul nici dacă e nevoie să se monteze o cameră. Jantele au o adâncime de 40 mm și lățime externă de 26 și internă de 19 mm. Sunt proiectate pentru anvelope de 25 mm și vin cu anvelope Yksion Pro UST 700×25 și lichidul propriu de etanșare Mavic (fabricat pentru ei de Joes No Flats). Spițele sunt 100% din fibre de carbon UD și cântăresc cu 35% mai puțin decât spițele comparabile din oțel, dar nu se alungesc, roata fiind astfel mai rigidă lateral și torsional. Dar ca orice spiță din orice material, ele flexează când sunt detensionate (cum ar fi la lovirea unui obstacol) așa că nu se vor simți mai mult sau mai puțin dure decât orice altă roată de calitate. Janta față e simetrică dar cea din spate e asimetrică pentru a echilibra mai bine tensiunea în spițe. Jantele folosesc suprafața de frânare gravată cu laser pentru frecare maximă, aceasta fiind de asemenea introdusă la roțile Cosmic Pro Carbon, folosindu-se un laser pentru a elimina rășina din straturile exterioare de carbon. Rezultatul e o suprafață mai duă care crează mai multă frecare pentru o performanță superioară de frânare, pe ud sau pe uscat. Procesul nu s-a schimbat, dar au fost dezvoltați noi saboți de frână mai moi și care nu mai sunt galbeni. Vechii saboți galbeni Mavic aveau personalitate, dar creau o grămadă de praf galben. Funcționau excelent, dar era loc de îmbunătățire. Noul compus e mai moale, are aderență mai bună și uzează mai puțin janta. Practic se mai pot folosi în continuare saboții galbeni pe noile jante și nu le vor distruge, dar datorită faptului că țesătura e expusă, aceasta se va deforma în timp, lucru care e normal conform Mavic. Noii saboți vor diminua acest efect. Mavic recomandă folosirea saboților lor pentru a păstra garanția roților deoarece saboți mai duri cum ar fi chiar și cei de la SwisStop ar putea să afecteze janta. Iar garanția merită păstrată deoarece include un program de înlocuire în caz de accident. Roțile pot fi chiar și ușor centrate dacă cumva ceva ce nu avea cum să se îndoaie s-a îndoit totuși. Saboții sunt produși de SwissStop iar Mavic spun că performanța lor pe uscat e ceva mai bună ca la cei galbeni, dar pe ud performanța e drastic îmbunătățită. Din punct de vedere aerodinamic Mavic a testat roțile împreună cu alte modele populare cu jantă de același profil și cu anvelope de 25 mm. Graficul de mai sus reprezintă rezultatul, în stânga fiind niște valori medii, în funcție de cât timp e probabil să se ruleze cu curentul de aer la un anumit unghi. Astfel curenții la 20 de grade vor avea un impact mai mic asupra mediei decât cei la 5 grade. Practic au folosit multe informații din lumea reală pentru a stabili care sunt cele mai comune situații de curenți de aer și au venit cu o valoare care să corespundă cât mai bine. Aerodinamic, roțile sunt la același nivel cu Zipp 303, Aeolus 3, ENVE SES 4.5, toate măsurate cu anvelope de 25 mm. Unele s-au comportat mai bine la diverse unghiuri, dar în medie sunt comparabile. Dar de ce ar face publice valorile chiar dacă nu sunt cele mai bune? Pentru că roțile sunt mai ușoare, au avantajul sistemului UST și probabil se vor descentra foarte greu. Nu ține totul doar de forma jantei, spițele au și ele o formă eliptică pentru aerodinamică mai bună iar noii butuci sunt și ei mai aero. Butucul spate e acum complet din carbon, prima îmbunătățire adusă acestuia de la Cosmic Carbon Ultimate din 2006. Acest lucru împreună cu posibilitatea de a folosi spițe complete din jantă în jantă pe ambele părți au redus greutatea cu 70 g. În acest moment modelul pe baieu are o greutate de 1250 g dar odată ce vor fi aplicate aceste tehnologii e de așteptat o greutate de 1180 g pentru set. Sistemul de tensionare automată QRM folosește o șaibă simplă arcuită pentru a oferi pretensionarea necesară pe rulmenți. La aceste roți sistemul e folosit doar în spate, în față fiind prezent sistemul QRM+ de ajustare manuală. Unele din celelalte modele de roți folosesc sistemul automat și în față. În comparație cu sistemul clasic, acesta are suficientă putere de a reduce orice joc ce ar putea să apară în rulmenți de-a lungul vieții lor. A fost dezvoltat și un nou freewheel care are mai mult material eliminat, șanțuri mai subțiri și rulmenți mai mici și mai ușori. Intern este folosit noul sistem de clicheți ID360 ce a fost introdus în 2015 și se regăsește pe toate roțile din seria Allroad, pe aproape toate modelele din carbon și pe Ksyrium Pro UST, dar și pe toate celelalte roți pentru frână pe disc, inclusiv modelul de bază Aksium, deoarece este compatibil cu ax thru. Spițele sunt modelate împreună cu janta în timpul construcției. Fiecare spiță e fabricată și modelată separat, apoi adăugată la jantă pentru a crea o singură piesă. Apoi sunt inserate flanșele butucului, spițele sunt poziționate peste flanșe și sunt lipite pe poziție. O flanșă exterioară este apoi plasată peste ele după care sunt introduse într-o matriță încălzită și sub presiune pentru a finaliza procesul. Rezultatul este o roată din carbon dintr-o singură bucată exceptând rulmenții, axul și freehub-ul! Scopul a fost să ofere simplitatea sistemului tubeless pe cele mai avansate tehnologic roți ale lor. Există un plan și pentru o versiune pe disc iar Mavic admit că în direcția asta se îndreaptă toul. O versiune cu frână pe jantă e de fapt chiar mai greu de realizat, dar au dorit să o facă pentru profesioniștii care chiar și-o doreau. Deoarece la acest nivel de tehnologie cererea e mică, a fost mai viabil economic să se înceapă cu ceea ce doresc elitele. Pentru restul lumii vestea bună e că munca grea s-a terminat și că o versiune pe disc va fi gata cât de curând. Ca restul roților Mavic, și acestea vin gata cu anvelope conform standardului Road UST. Momentan nu prea există standardizare în lumea tubeless-ului de șosea. Mavic au condus standardizarea UST la MTB și acum doresc să facă asta și la șosea. Asta înseamnă că orice jante sau anvelope marcate UST ar trebui să fie conforme cu niște standarde privind forma interioară, înălțimea și dimensiunea jantelor. La anvelope înseamnă că marginile lor sunt proiectate să se așeze în siguranță pe marginea jantelor. Anvelopele Yksion Pro UST sunt în oferta Mavic de ceva vreme și deoarece sunt UST, ele se potrivesc perfect și e nevoie de doar 30 g de lichid pentru a proteja de pene sau scurgeri. Anvelopele sunt produse de Hutchinson, dar sunt după propriul lor design și folosesc propriul lor compus pentru a reduce la minim rezistența la rulare. Greutatea unui cauciuc de 700x25c e de 260 g. Mavic’s had their Yksion Pro UST tires in the line for a while. Because they’re UST, the fit is snug and purposefully matched to the rims. They say it takes just 30g of sealant to protect against punctures and leaks. The tires are made for them by Hutchinson, but are their own design and compound to bring rolling resistance to a minimum. Weight is 260g each for the 700×25. Noua aplicație MyMavic pentru smartphone oferă presiuni recomandate bazate pe tipul de ciclism, greutatea ciclistului și a bicicletei, condițiile meteo și dimensiunea jantei și anvelopei. Ei spun că presiunea recomandată ar putea fi mai mică decât ne-am aștepta, dar majoritatea lumii e încântată de rezultat. Noile Mavic Cosmic Ultimate UST vor fi disponibile ca pachet roți/anvelope la prețul de 3.500 Euro, din ianuarie 2019. Mai multe informații sunt disponibile pe pagina producătorului. Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  8. Potecile pierdute din Sierra Nevada

    Potecile apar și dispar, dar totuși nu sunt pierdute pentru totdeauna. Un exemplu bun este zona Sierra Nevada din SUA, unde potecile minerilor din perioada “Goanei după aur” s-au transformat azi în trasee recreaționale pentru trekking și bicicletă. [embedded content] Sursa: Freerider
  9. Echipament MTB Alpinestars (2018)

    În ultimii ani, în lumea MTB-ului echipamentele de Lycra/Spandex care au fost ani de zile simbolul ”cicliștilor adevărați” încep să dispară, locul lor fiind luat de echipamentul de tip baggy, mai larg, mai confortabil și cu un aspect mult mai casual. Acest tip de echipament a devenit între timp standardul în MTB-ul gravitațional, dar își face loc din ce în ce mai bine și în lumea XC-ulu dar și a celor ce pur și simplu doresc să se bucure de MTB pe munte. Alpinestars este unul dintre cei mai cunoscuți producători de echipamente de protecție de motociclism, dar au în palmares și o colecție bogată pentru MTB, folosindu-se de expertiza lor bogată în a face produse rezistente, performante și de cea mai bună calitate. Am primit la test un costum Alpinestars format din tricou, pantaloni și mănuși cu protecții pe care am fost extrem de entuziasmat să îl testez în cât mai multe ipostaze și să văd cum mă simt în el în comparație cu echipamentul mulat cu care sunt obișnuit. Echipamentul constă în: tricoul Alpinestars Drop Pro Short Sleeves pantalonii Alpinestars Hiperlight 2 mănușile cu protecție Alpinestars Linestorm Am primit cu încântare această sarcină și am încercat să ies cu echipamentul la toate tipurile de ture unde s-ar preta: am început cu MTB adevărat dar am insistat și la Gravel dar și prin oraș sau la plimbare în parc. În afară de turele cu cursiera pe șosea, mi s-a părut o alegere foarte bună. Nu am greșit cu nimic. Mie cel puțin tipul acesta de echipament îmi dă o stare de relaxare, un mood plăcut. E foarte bine aerisit, e comod, e trendy… mai ales la MTB parcă simțeam că-s motivat să îmi dau drumul mai tare la vale! La modul serios, am avut ocazia să testez totul în cele mai variate condiții, de la caniculă până la furtună și frig neașteptat. Nu am folosit alte haine de corp cu excepția unor boxeri cu bazon. Cu toate astea, echipamentul s-a achitat foarte bine de sarcini și m-a păstrat uscat. Iar când vremea s-a schimbat brusc și a început furtuna, deși nu a făcut minuni – e doar un tricou – m-am simțit bine iar termoreglarea a funcționat de minune. Dar să le luăm pe rând… Tricoul Drop Pro Short Sleeves recunosc că l-am comandat un pic cam larg, dar nu în așa măsură încât să nu arate bine. Acesta folosește materialul Coolstar Technology și are în zonele de transpirație intensă un material plăcut de tip plasă care asigură ventilația. Restul materialului e la fel de plăcut și suficient de respirant. Gulerul este elastic și nu deranjează deloc, tricoul nu are fermoar. Un element fascinant mi s-a părut amplasarea buzunarelor. Sunt două și la prima vedere par mici, dar încape în ele chiar și o pompă măricică de bicicletă. Sistemul e făcut astfel încât buzunarele să fie mereu închise, pentru a nu exista riscul de a pierde ceva din ele. În schimb, datorită faptului că tricoul e larg, nu putem să le încărcăm foarte mult deoarece vor balansa și ne vor deranja. Nu în ultimul rând sunt de remarcat elementele reflectorizante incluse la cusături, elemente obligatorii noaptea conform legii și pe care utilizatorul le are deja la dispoziție. Pot spune fără exagerări că e unul dintre cele mai confortabile tricouri purtate de mine, în plus arată foarte bine cu combinația de nuanțe de albastru, guler roșu și cu emblema Alpinestars generos imprimată. Pantalonii Hiperlight 2 sunt însă pentru mine marea revoluție. Ușori și fini dar în același timp rezistenți, mă așteptam să mă cam coc în ei dar nu e cazul. Respiră excelent. Nu au bazon inclus, deci e nevoie de boxeri cu bazon separat, așa că nu pot să fac aprecieri din punctul de vedere a confortului pe șa, eu am folosit un model de top de la Decathlon. În schimb sunt extrem de bine croiți și accesorizați. La fel ca tricoul, pantalonii au zone speciale ce facilitează respirația dar și zone întărite amplasate în locurile unde e nevoie. Sunt însă un model foarte lejer, nu au protecții incluse. Închiderea se face fix, dar două benzi de velcro permit în lateral reglajul pe burtă și am reușit repede să găsesc combinația perfectă. Pantalonii au două buzunare simple, iar în dreapta au un buzunar mare cu fermoar, perfect pentru telefon de exemplu. O mică bucată de șnur pe cheiță face ca închiderea sau deschiderea să se facă foarte ușor din mers iar unghiul buzunarului în face extrem de ușor de accesat în timp ce pedalăm Cu un croi larg dar totuși fit pe picior, pantalonii Hiperlight arată și se simt extraordinar. Mănușile Linestorm le-am lăsat la final, fiind o mare surpriză pentru mine. Eu sunt ciclist de XC iar mănușile sunt extrem de protejate, pentru discipline mai gravitaționale. Se remarcă din prima protecția oaselor carpiene, imensă, din plastic, situată pe exteriorul mănușii. Mai avem protecții în palmă și pe degete. Totul e gândit pentru a oferi cele mai mari șanse să scăpăm cât mai întregi dintr-un mic accident. Problema mea era însă protecția imensă de plastic inclusă peste articulația degetelor! Am fost convins că e foarte deranjantă la mers! Din acest motiv, când am testat prima dată echipamentul, mi-am luat și mănușile vechi, convins fiind că în maxim o oră nu voi mai suporta deranjul de la plasticul ăla. Am fost uimit să văd că nu e așa: traseul pe care am fost e tura lungă Profi de la Cozia MTB, un traseu de peste 5 ore în regim de mers sportiv, foarte tehnic și dificil. Sincer și fără exagerări, mi-am amintit de mănuși de-abia la sosire! Le-am purtat toată tura și nu am simțit nici cel mai mic deranj! Practic pot spune că aceste mănuși, deși sunt evident pentru discipline extreme, sunt o soluție ideală și pe traseele de XC cu risc mai mare de accidentare și cel puțin pe mine nu m-au deranjat purtate ore în șir, pe urcări și coborâri abrupte ce necesitau toată concentrarea. Concluzia e că merită încercat un astfel de echipament dacă ți-ai petrecut viața în Spandex, iar dacă tot e să adaugi unul în colecție, modelele de la Alpinestars oferă nu doar calitate și prețuri decente ci și stil! Preț: tricou: 149 lei pantaloni: 249 lei mănuși: 155 lei Importator: Sprint Bike Sursa: Freerider
  10. Pietrosul Călimanilor este un vârf vulcanic, cel mai înalt din munții Călimani. Cu o înălțime de 2.100 m, Pietrosul Călimanilor este primul vârf ca înălțime din categoria altitudinilor cuprinse între 2.001 și 2.100 metri. Parcurs în general de turiști la pas, iată-l acum pe bicicletă în viziunea celor de la România pe Bicicletă. [embedded content] Sursa: Freerider
  11. Patru anotimpuri într-o zi

    Patru anotimpuri într-o zi, în Italia! [embedded content] Sursa: Freerider
  12. Pe 9 iunie 2018 în fața Cetății Făgăraș s-a desfășurat cea de-a cincea ediție a concursului caritabil de ciclism ”Bikeathon Țara Făgărașului”. 730 de bicicliști au pedalat pentru cele 16 proiecte înscrise pe platforma de strângere de fonduri implementată de Fundaţia Comunitară Ţara Făgăraşului, adunând astfel fondurile necesare pentru ca aceste proiecte să poată prindă viață. Suma mobilizată până acum este de 161.756 lei, obținută din proiecte, sponsorizări și donații. Anul acesta, peste 350 de susținători au ales să contribuie financiar la Bikeathon, astfel încât proiectele propuse de comunitatea din Țara Făgărașului să poată fi realizate. Donații se mai pot face până pe 30 iunie 2018. Bikeathon Țara Făgărașului este o platformă de atragere de fonduri pentru cauze din comunitatea locală. Sistemul de funcționare este următorul: organizaţiile și grupurile de iniţiativă înscriu cauze din comunitatea locală, companiile şi bicicliștii aleg cauza pentru care se implică, iar susţinătorii donează pentru favoriții lor. Până acum, evenimentul a finanțat 52 de proiecte, cu peste 175.000 lei și a adus laolaltă 1.783 de bicicliști. Printre ei s-a aflat și colegul nostru de redacție Dan Mazilu, care și-a ales să concureze pentru proiectul Pedalează pentru Pădure. “Consider că este unul din cele mai potrivite proiecte pe care îl poți lega de bicicletă”, spune el. “Peste 80% din plimbările sau concursurile noastre pe bicicletă au loc și prin pădure. Fără ele nu doar că ar fi un dezastru ecologic, dar plimbările noastre în natură, și ale viitoarelor generații, și-ar pierde mare parte din farmec. Nici nu îmi pot imagina Făgărașul fără păduri”, încheie Dan. De proiectul Pedalează pentru Pădure, se ocupă Fundația Conservation Carpathia, iar donații încă se pot face până pe data de 30 iunie aici. Conservation Carpathia se îngrijește pe de o parte, să reîmpădurească zonele afectate de defrișări și pe de altă parte cumpără efectiv pădurea pe care apoi o protejează de la defrișare. Costul plantării unui puiet de brad, fag, paltin, anin, scoruș, ulm sau molid este de doar 5 lei! Așa că îmaginează-ți ce împact ai și tu direct prin donația pe care o faci. Cei 730 de bicicliști au pedalat într-una din cele 8 curse pregătite de organizatori și derulate pe parcursul întregii zile. Cei mai mulți bicicliști au fost din Făgăraș, urmând orașele: Victoria, Brașov, Sibiu, București. La cursa de 70 de kilometri au participat 18 bicicliști, cursa fiind câștigată de Vlad Alexandru Mateiu la masculin și de Mirela Isopescu la feminin. 39 de bicicliști au pedalat la cursa de 46 de kilometri și 72 de bicicliști la cea de 22 de kilometri. Cursa populară de 10 kilometri a adunat la start 319 participanți, iar la cursele pregătite pentru cei mici au pedalat 281 de copii. Anul acesta Bikeathon a depășit granițele țării! Românii din diaspora s-au mobilizat și au reușit să organizeze 2 curse, simultan cu cele desfășurate la Făgăraș. O echipă a fost alcătuită din 16 români care au pedalat în Ingolstadt, Germania și au reușit să strângă 300 de euro pentru proiectul ”Aproape de copii –mobilier nou pentru Pediatrie”. Același proiect a fost susținut și de un grup de copii români din Anglia care au pedalat zilele acestea la Londra. Bicicliștii și-au ales unul din cele 16 proiecte înscrise pe care pe care l-au susținut prin taxa de participare și prin mobilizarea unui cerc de susținători (donatori): Autism Solutions- ”Împreună schimbăm deznodământul poveștii pentru 170 de copii cu autism”, înscris de Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată ATCA. Fondurile au scopul de a asigura continuarea terapiei în acest an, pentru ca acești copii să se poată juca, comunica, să ducă o viață normală. Buget necesar- 45.000 RON ”Ghiozdănelul călător”, înscris de ”Cutiuța Călătoare”, prin care se dorește sprijinirea elevilor aflați în situații de risc de abandon școlar, copii care provin din mediul rural, din familii numeroase sau monoparentale, precum și reducerea cauzelor principale care duc la apariția problemelor la nivelul coloanei vertebrale legate de purtarea unui ghiozdan necorespunzător. Buget necesar- 6000 RON ”O nouă autospecială de intervenție pentru pompierii voluntari din Cobor”– înscris de Asociația de pompieri SISUR, prin care se dorește achiziționarea unei noi autospeciale mai performantă, mai rapidă, care transportă mai multa apă, astfel putând fi acoperită toată zona cuprinsă între Făgăraș și Rupea. Buget necesar- 4.000 RON, sumă ce rerezintă 10% din costul total al autospecialei. ”Aproape de copii – mobilier nou la Pediatrie”- înscris de Alex Luca și participanții la Balul Bobocilor 2017 al Colegiului Național ”Radu Negru Făgăraș, prin care se dorește asigurarea unui climat cât mai plăcut pentru copiii care ajung să fie internați la secția de Pediatrie a Spitalului Municipal ”Dr. Aurel Tulbure Făgăraș. Buget necesar- 12.000 RON ”Împreună salvăm animalele! Mai puține animale pe stradă”– înscris de Asociația”Comperio Medela”. Una dintre problemele majore cu care se confruntă Făgărașul este cea a câinilor fără stăpân, iar cu aceste fonduri se dorește implicarea comunității în a avea grijă de câini și alte animale abandonate, prin intermediul unei campanii de promovare a adopțiilor și plasarea a 15-20 de astfel de animale. Buget necesar- 2.500 RON ”Științescu Țara Făgărașului– Mișcare pentru viitorii inventatori”– înscris de Fundația Comunitară Țara Făgărașului. Deși domeniile STEM se bucură de o apreciere aparte în rândul generațiilor adulte, tinerii nu au oportunitățile necesare pentru a lua contact practic și motivant cu acestea. FCTF își dorește o revalorizare a acestor domenii în comunitățile din Țara Făgărașului în rândul tinerilor, cu focus pe tehnologii curate, care respectă sănătatea locuitorilor din zonă și care nu afectează negativ mediul înconjurător. Buget necesar- 4.000 RON, sumă ce rerezintă 10% din costul total al proiectului. ”Pedalează pentru pădure!” – înscris de Fundația Conservation Carpathia. Tu pedalezi, iar noi reîmpădurim pentru tine! Dăruiește-i pădurii puieți și susține proiectul sau un biciclist care pedalează pentru AER. Donația ta înseamnă o nouă pădure și circa 150 de locuri de muncă pentru oameni din sate, angajați sezonieri la pepiniere și reîmpăduriri. Buget necesar- 5.000 RON ”Voinici pe munte”– înscris de Asociația ”Aproape de natură”, prin care se dorește escaladarea Vf. Moldoveanu cu un grup de copii cu vârste între 7-10 ani de la Școala generală nr 7, prin activitățile propuse încercându-se evitarea deprinderilor nocive, viciile și păstrarea unui organism sănătos antrenat și capabil să interacționeze pozitiv cu mediul înconjurător. Buget necesar- 3.000 RON ”Vreau să fiu din nou campion!”– înscris de Trupa de dans “Hansel și Gretel”, pentru adunarea de fonduri necesare acoperirii unei părți din costurile participării la competiții. Copiii își doresc să fie din nou campioni și să ridice Făgărașul de multe ori pe podium. Buget necesar- 2.000 RON ”Tinerii Mileniului III”, înscris de Colegiul Național ”Radu Făgăraș”. Acest proiect își propune să determine implicarea tinerilor, cooperarea lor pentru o cauză comună, dezvoltarea spiritului civic în vederea modernizării laboratorului de științe (chimie-fizică), laborator ce va deveni un loc ce aparține tuturor și fiecăruia. Buget necesar- 37.000 RON ”Prețuiește clipa- prezentul este singurul în care poți interveni!”- înscris de Grupul de Inițiativă al Compartimentului de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Municipal ”Dr. Aurel Tulbure” Făgăraș. Proiectul își propune asigurarea unui climat cât mai plăcut pentru persoanele care ajung în sala de așteptare a Compartimentului de Primiri Urgențe prin achiziționarea unui televizor și a unui aparat de aer condiționat. Buget necesar- 4.500 RON ”Drumeț prin Țara Oltului”, înscris de ”Drumeț prin Țara Oltului – călătorie prin fotografie. Scopul acestui proiect este o mai bună cunoaștere și promovare a zonei Țării Făgărașului, atât de către localnici, cât și de către cei care o vizitează, din țară și din străinătate, prin intermediul fotografiei. Buget necesar- 3.000 RON ”Uniți ca echipă, conduși de pasiune suntem CAMPIONI! Pedalează pentru noi!”- înscris de Asociația Club Sportiv Oltul Făgăraș, proiect care își propune atragerea de fonduri pentru participarea cu grupele de copii la competițiile naționale de fotbal, precum și achiziționarea de echipament sportiv. Buget necesar- 10.000 RON ”Munții, educația la înălțime”- înscris de Liceul Teoretic ”Ion Codru Drăgușanu” Victoria. Scopul proiectului este realizarea unui centru inovativ de informare turistică, astfel încât elevii să conștientizeze patrimoniul național din jurul lor, să descopere, să învețe să respecte natura și să dobândească cunștințe despre turismul în arii protejate. Buget necesar- 7.500 RON YouthBank – De la TINEri pentru comunitate!- înscris de Fundația Comunitară Țara Făgărașului. Proiectul are rolul de a susține financiar echipa YotuhBank Făgăraș care cuprinde 25 de liceeni voluntari. Scopul este acela de a determina cât mai mulți tineri să facă un pas în față, de a-i face să conștientizeze că și ei au ceva de spus, că acțiunile lor contează și mai ales, că implicarea lor face diferența. Buget necesar- 4.000 RON ”Sunt licean, dezbat pentru a mă înțelege!”, înscris de Liceul Teoretic ”Ion Codru Drăgușanu” Victoria. Scopul proiectului este de a susține realizarea la nivel liceal a unui club de dezbatere și oratorie, unde elevii să obțină competențe de analiză și argumentare. Buget necesar- 2.000 RON Proiectul care a reușit să adune cele mai multe fonduri până acum, 17.879,5 lei, este ”Tinerii Mileniului III”, urmat de ”Ghiozdănelul Călător” cu 15.497,5 de lei și de Asociația Club Sportiv Oltul Făgăraș cu 7.482 de lei. Pe parcursul Bikeathon 2018 s-a derulat o campanie de fundraising pentru proiectele înscrise, iar cei mai harnici fundraiseri au fost premiați! Astfel, cel mai bun Fundraiser Junior, cu vârsta până în 12 ani a fost desemnat Motoc Ștefan Cristian, cu suma de 5.000 de lei. El a câștigat o bicicletă Pegas pentru copii și o excursie alături de familie la Legoland Germania, pe care a hotărât să le doneze! La categoria adulți, Fundraiserul întregii campanii Bikeathon este Ana Borca, cu suma mobilizată de 11.770 de lei care a câștigat o bicicletă oferită de Pegas! Pentru prima data la Bikeathon au pedalat și utilizatori de scaune rulante, ceea ce reprezintă o premieră anul acesta, o nouă ocazie de a demonstra abilitățile persoanelor cu dizabilități și, totodată, un prilej de celebrare a mobilității, a performanței și a fair-play-ului, în toate formele lor. Anul acesta, 6 persoane în scaune rulante sau handbike au pedalat 4 kilometri pe traseul cursei populare. Fundația Motivation România consideră practicarea sportului ca fiind o parte importantă a procesului de recuperare activă pentru viață independentă și, totodată, o modalitate eficientă de incluziune a persoanelor cu dizabilități. Companii, ONG-uri, persoane fizice, tineri si mai puțini tineri, și-au unit forțele, au propus proiecte pentru comunitate și au pedalat pentru a obține fondurile necesare implementării acestora. ”Bikeathon” este un eveniment unde comunitatea interacţionează şi se implică să strângă fonduri pentru proiectele pe care le consideră relevante. Prima ediție ”Bikeathon” s-a petrecut în 2014 și a crescut exponențial de la an la an, obținând până acum următoarele rezultate: 52 de proiecte finanțate, 1.416 donatori, 175.000 lei- suma mobilizată, 1.783 de bicicliști, 323 de voluntari, 15.591 de kimlometri pedalați. Cel mai tânăr concurent Bikeathon a avut 3 ani, iar cel mai vârstnic 72 de ani, astfel încât vârsta nu reprezintă un obstacol în regulamentul de înscriere al competiției. Fundația Comunitară Țara Făgărașului este o organizație nonguvernamentală, apolitică și nonprofit, care identifică, promovează și finanțează inițiative și proiecte ale comunității făgărășene, contribuind astfel la dezvoltarea locală. Fondurile sunt colectate, administrate și distribuite transparent prin intermediul burselor sau a granturilor. În același timp, FCTF pune la dispoziția companiilor care doresc să se implice în comunitate, servicii de consultanță pentru identificarea domeniilor pe care acestea le pot susține și a mecanismelor prin care pot contribui la dezvoltarea comunității. De la înființarea FCTF, în iunie 2013 și până acum, au fost oferiți 874.643 de lei, prin finanțări nerambursabile, pentru 324 de proiecte și 185 de burse. Fundația Comunitară Țara Făgărașului face parte din programul național de “Fundații Comunitare”, inițiat de Asociația pentru Relații Comunitare, cu sprijinul financiar al Charles Stewart Mott Foundation și Romanian-American Foundation. Bikeathon 2018 se desfășoară în parteneriat cu Primăria Municipiului Făgăraș, Muzeul Țării Făgărașului Valeriu Literat, Clubul Sportiv Țara Făgărașului și Fundația Motivation România. Sursa: Freerider
  13. Drag One (2018)

    Bicicleta este unul dintre cele mai pure mijloace de transport, un mecanism simplu și ingenios care amplifică puterea picioarelor și permite deplasarea cu viteze mult mai mari decât mersul pe jos cu un efort similar. Însă bicicleta e și ea un mecanism uneori foarte complex… Cea mai simplă variantă a sa este însă bicicleta de velodrom, cunoscută în ultimii ani și sub numele de Fixie… Numele vine de la sistemul simplu de propulsie: angrenajul este legat direct de roata spate prin lanț, fără niciun mecanism între ele: pedalele se rotesc mereu împreună cu roata! Iar pedalatul este și el într-o formă pură: nu te poți opri niciodată, nu poți lua o pauză lăsând bicicleta să curgă liber! Ești parte din mecanism 100% iar bicicleta e una cu tine, face doar ceea ce faci și tu cu ea! Am primit la test o astfel de bicicletă, un fixie de velodrom, dar cu accent urban: Drag One! În ultimii ani folosirea bicicletelor de velodrom în oraș a devenit o practică la modă, așa că mulți producători fac biciclete care sunt în primul rând destinate amatorilor. Asta înseamnă pe de o parte că nu se pune accentul pe componente de performanță ci pe o echipare robustă și mai ales estetică, dar pe partea opusă a balanței este prețul care e mult sub cel al unei biciclete speciale de pistă! Și da, nu e niciun motiv pentru care nu poți merge să încerci senzația velodromului cu o astfel de bicicletă: în afară de greutatea mai mare, e practic tot ce ai nevoie! Drag One atrage toate privirile! Aspectul clasic este o necesitate la tipul acesta de biciclete: cadrul din aluminiu are țevi rotunde pentru un aspect clasic și o geometrie desprinsă parcă din cursele anilor 70, ghidonul este cât se poate de autentic și cool. Culoarea gri cu grafică portocalie e agresivă și atractivă în același timp și se regăsește pe toate elementele, în timp ce pe seat-tube avem un motiv race cu pătrățele. Pe scurt fixie cu cadru din aluminiu butuc flip-flop preț de achiziție: 1.839 lei aspect deosebit pentru ture serioase în oraș și distracție pe velodrom Echiparea Primul semn că bicicleta nu e pentru oricine e… lipsa totală a frânelor. Folosirea unei biciclete fără frâne pe drumurile publice e interzisă, dar bicicliștii nu sunt mereu niște adaptați social, cu atât mai mult cei iubitori de fixie. De aceea mulți se bazează doar pe skidding, un procedeu de oprire a bicicletelor fixie prin blocarea pedalierului. Skidding-ul însă nu e chiar așa ușor cum pare, cel puțin mie mi se pare destul de greu și încă nu reușesc să îl stăpânesc la viteze prea mari. Oricum nu e genul de frână pe care să te bazezi între mașinile din trafic. Din acest motiv cadrul permite montarea de clești de frână standard de cursieră la ambele roți, împreună cu manetele aferente ce pot fi de tipul clasic de cursieră sau niște manete mici tip V-Brake. O mulțime de utilizatori de fixie folosesc o singură frână, de obicei pe față, pentru a nu încărca prea mult bicicleta. Cu o frână pe față și cu un pic de skidding se poate opri relativ în siguranță. Bicicleta noastră a venit însă la test fără nicio frână așa că ne-am descurcat cu ea așa. Roțile sunt cu jante aero, specificațiile fiind doar că sunt duble și spițate manual. Aspectul este exact cum trebuie, clasic, cu butuci argintii cu flanșe mari. Trebuie specificat că butucul spate e de tip flip-flop, ceea ce înseamnă că roata se poate monta și invers, având în partea opusă pinionului fix un pinion cu mecanism cu clicheți care permite ”coasting”-ul, adică mersul fără a pedala. În schimb în modul acesta bicicleta nu mai are nicio posibilitate de frânare, fiind absolut necesară montarea măcar a unei frâne. Din această cauză nu am testat funcționarea în acest mod. Anvelopele Schwalbe Delta Cruiser 700x28c sunt de calitate foarte bună și extrem de rezistente, dar părerea mea e că pe spate e nevoie de o anvelopă mai puțin aderentă pentru a facilita oprirea prin skidding. Transmisia este evident fixă, cu o foaie de 48 de dinți și cu un pinion de 14 dinți și oferă fix raportul ideal pentru a te deplasa cât de cât sportiv pe plat. Evident, nu e o bicicletă de cățărări așa că dacă orașul are multe dealuri efortul devine mult mai mare. Pe partea opusă, cu mecanism cu clicheți, avem un pinion de 15, ceva mai puțin rapid dar nu e o mare diferență. Șaua e comodă, ghidolina la fel, fiind ambele asortate estetic cu bicicleta. Pe angrenajul cu aspect clasic sunt montate pedale specifice retro, cu ratrape, pentru senzații complete. Eu personal am folosit ratrapele fără curelușe, încă mi se pare greu să bag picioarele în ele chiar și așa – pedalele se rotesc non-stop la bicicleta asta. Pe traseu Poziția pe Drag One este una extrem de sportivă, nefiind pentru oricine. Șaua e foarte sus iar ghidonul e foarte jos, rezultând o poziție extrem de aerodinamică și eficientă dar care poate deveni incomodă pentru unele persoane. Bicicleta este vioaie, deși are în jur de 10.8 kg în mărimea L testată de noi. Accelerează rapid iar roțile își păstrează ușor viteza, din inerție. Din păcate lipsa frânei nu mi-a permis să fac concurs cu ea prin trafic (cum mi-aș fi dorit) dar e cu siguranță capabilă de niște ”reckless pedaling”. Concluzie Un fixie nu e pentru oricine, asta e clar. Cred că un ciclist își dă singur seama când vine momentul să se dea cu o astfel de bicicletă, e nevoie de multă experiență în spate. Senzația însă e deosebită! Pe de altă parte, cu o frână (sau două) montate și cu butucul întors, One devine o bicicletă retro de oraș pentru oricine. Va arăta minunat sprijinită lângă terasa din Centrul Vechi al Bucureștiului, Sibiului, Brașovului sau în orice alt oraș, acolo unde se adună lumea mondenă. Va fi extrem de fotogenică la semafor (când trece pe roșu 🙂 ). Va atrage cu siguranță toate privirile! Toate astea vin la un preț foarte bun, de doar 1839 lei, impresionant pentru calitatea execuției și a pieselor. Cu siguranță e o ofertă de luat în seamă pentru oricine dorește o bicicletă sportivă și arătoasă de oraș, cu specificația că va trebui să aloce niște buget pentru frâne. Sursa: Freerider
  14. Peste o mie de persoane, între care concurenţi, susţinători ai acestora, spectatori şi voluntari au fost prezenţi, în perioada 9-10 iunie, la cel mai mare eveniment sportiv din Munții Măcinului – “Macin Mountain Fun – Greci, 2018”. De la organizator: Asociaţia Bike Works anunţă că la evenimentul “Măcin Mountain Fun – Greci, 2018“, ajuns la cea de-a patra ediție sub forma multisport, respectiv ciclism MTB şi cross montan, au participat, în perioada 9-10 iunie, în apropierea localității Greci, din județul Tulcea, peste o mie de persoane, între care concurenţi, susţinători ai acestora, spectatori şi voluntari. Conform programului, pe 9 iunie, s-a luat startul în tradiţionalul concurs de ciclism montan “Măcin XC” (ediţia a şasea) şi apoi la cel de cross montan „Măcin Cross” (ediţia a patra). De menţionat este că în premieră naţională pentru un concurs de MTB a avut loc şi o competiţie de e-bike. Măcin Cross, destinat pasionaţilor de alergare montană, a fost tot pe 9 iunie, iar concursul pentru copii “Junior Hercinic MTB” a avut loc pe 10 iunie, fiind organizat de partenerii din Asociaţia Beetle Bike. La finalul evenimentului câştigatorii, mici sau mari, au mers acasă cu numeroase premii, iar cei mai norocoşi dintre concurenţi au câştigat diverese produse la tombolă oferite de sponsori. Măcin Mountain Fun nu a fost însă strict un eveniment sportiv, pentru că toţi cei care au dorit să petreacă un weekend în natură, departe de rutina zilnică, au putut campa în zona de start-finish, unde, în noaptea de sâmbătă spre duminică, a fost o adevărată petrecere câmpenească, incluzând un concert folk susținut de formația ”Omul din Sarmisegetuza”, un foc de tabără, s-a dansat, iar gurmanzii s-au putut delecta cu diversele mâncăruri pregătite de agenții economici din zonă. “Au fost foarte mulţi participanţi, concurenţi sau susţinători, la această ediţie a evenimentului <<Măcin Mountain Fun – Greci, 2018>> lucru care ne bucură, în timp ce feedback-ul general ne dă încredere. Nu pot decât să le mulţumesc tuturor celor care şi-au adus aportul pentru buna organizare, incluzând voluntari, parteneri, sponsori şi autorităţi, fără de care acest eveniment nu ar fi putut avea loc. Ne revedem, anul viitor, la următoarea ediţie!”, spune Erika Neagu, manager de proiect MMF – Greci, 2018. Asociaţia Bike Works anunţă totodată participanţii la concurs că rezultatele obţinute, pe categorii, pot fi consultate pe site-ul cronometraj.ro. Evenimentul “Măcin Mountain Fun – Greci, 2018” a fost organizat de Asociaţia Bike Works, Primăria Greci, Asociaţia Mecanturist şi Asociaţia Beetle Bike, în parteneriat cu Parcul Naţional Munţii Măcinului, UVSAR, Top Media, Cronometraj.ro, THT studios, Trupa Inclusiv şi Casa de Cultură “Grigore Kiazim” Măcin”. Sponsori ai evenimentului au fost: Winmarkt, Vinuri de Macin, Daily Open House, New Edge, Apan, Ursus Cooler, Isostar, Auchan, Dr. Oetker Vitalis, Sprint Sports, Ron, Angelo, Elite Gym, Yves Rocher, Terra Hercinica, Idefix SRL, Auto-Moto-Velo Greci, La Caru cu Bere, Belor, Grande Dolceria, Lolliboni Candy Shop, Hygienium, Romnav Brăila şi revista Explore. Parteneri media au fost: Freerider.ro, Cilism.ro şi Rulotism în România. Sursa: Freerider
  15. Bicicleta trimaran RedShark vine din Spania și e cât se poate de reală, proiectată să ofere cicliștilor un antrenament natural la pedale, dar și libertatea de a explora locuri noi pe apă. [embedded content] RedShark este practic un trimaran (ambarcațiune cu trei chile) dezvoltată pentru ciclismul acvatic. Ideea este de a putea ajunge în zone noi și frumoase, fie pentru o escapadă departe de civilizație (în modul bikepacking), fie pentru antrenament neîntrerupt. RedShark este un produs al designer-ului spaniol experimentat în domeniul auto/moto Josep Rubau, care locuiește în apropierea mării ce i-a corupt imaginația. Dezvoltarea RedShark a durat mult și va fi interesant de urmărit succesul pe piață. Momentan se pare că sunt oferite trei modele, care au mici variații în structură și componente pentru a se adapta diverselor tipuri de utilizatori. Modelul Sport este cel mai rapid și e proiectat pentru atleți cu intenții serioase. RedShark Sport este proiectat pentru antrenament eficient și primește ghidon de contratimp alături de un număr mare de componente de carbon și de pedalele clipless. Modelul Adventure este destinat bikepacking-ului, sau mai exact boatpacking-ului. Scopul său e explorare lacurilor, râurilor și a mărilor calme, are un ghidon bullhorn și mai multe genți pentru transportul bagajelor pentru ture de mai multe zile în zone de coastă sălbatice. RedShark Fun nu este încă disponibil dar se pare că va fi cel mai ieftin model. Este proiectat pentru folosire recreațională, nu neapărat pentru cicliști, fiind modelul cu cel mai ieftin cadru, bazat mai puțin pe fibre de carbon. Echiparea e mai simplă, ghidonul e drept și oferă o poziție de pedalat mai ridicată. Cadrul principal și cele două aripi ce conectează flotoarele sunt fabricate din fibră de carbon în zonele structurale ale RedShark-ului. Bicicleta e 100% produsă în Europa, cu materiale de la mai mulți furnizori. Flotoarele sunt fabricate dintr-un plastic ABS mai rezistent ce poate să facă față la frecările cu solul în regim zilnic. Fiind inspirat clar de biciclete, RedShark împrumută de la acestea multe componente. Modelul Adventure folosește pedale mari tip platformă și un angrenaj specific pentru e-bike pentru a acționa diferențialul din zona monoblocului. Modelul Sport are pedale de șosea pentru a mări eficiența, dar totuși ideea de a face manevre pe ponton în pantofii de șosea e cam înfricoșătoare. Modelul Adventure împrumută mult de la conceptul de bikepacking, pe RedShark fiind montate mai multe genți în care încape bagajul de camping lejer. În afară de genți și un suport de bidon în spatele angrenajului, RedShark include un compartiment etanș ascuns în interiorul flotorului principal, în spate, pentru a păstra obiecte sensibile ca telefonul mobil departe de apă. Propulsia este asigurată de o elice situată imediat sub chilă, acționată direct de la pedale. Nu este clar care e raportul de transmisie deoarece acesta este neajustabil. Viteza pe apă deci nu e foarte clară, fiind interesant cum se va comporta pe apă staționară față de apă curgătoare. Direcția este asigurată de o pereche de cârme situate sub flotorul principal, acționate de la ghidon. Pentru transport, flotoarele laterale se pliază iar RedShark se poate transporta pe un portbagaj clasic platformă de biciclete pe cârlig sau pe tavan. Niște rotițe mici facilitează transportul RedShark prin tragere, cu o mobilitate identică cu cea a unui geamantan plin. [embedded content] Prețul anunțat nu e așa mare cât s-ar putea crede. Versiunea de top cu maximum de piese din carbon va costa înspre 10.000 Euro, dar modelul mai ieftin Fun va costa în jur de 4000 euro, fiind mai accesibil publicului larg. Prețurile nu au fost încă definitivate. Modelele nu sunt încă disponibile. RedShark a fost prezentat publicului la Sea Otter Europe în Girona și e deja în producție, dar data de la care e disponibil va fi anunțată mai târziu în această vară, probabil cel mai târziu la Eurobike. E clar că mulți ne-am dori așa ceva! Mai multe informații sunt disponibile pe pagina producătorului. Informații și imagini de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  16. Soluție anti-pană de la Muc-Off: No Puncture Hassle

    Muc-Off a anunțat lansarea unei soluții anti-pană, botezată No Puncture Hassle și din principalele carcteristici aflăm câteva lucruri interesante: este capabilă să astupe și găuri mai mari, cu ajutorul unui sistem de recunoaște cu ultraviolete poți vedea unde se află gaura din anvelopă sau din cameră și etanșează perfect chiar și anvelopele poroase. Să le luăm pe rând: moleculele din soluție sunt responsabile pentru a astupa fără nicio problemă tăieturi sau găuri de până la 6mm, ceea ce este de apreciat. Mai mult decât atât, cu o lampă cu ultraviolete care poate fi livrată în pachet, poți verifica oricând anvelopa, iar asta înseamnă că poți descoperi găuri mici despre care altfel nu aveai cum să știi. Și tot la fel de important este faptul că poate rămâne în anvelopă 6 luni fără să-și schimbe structura, fiind eficient pe toată această perioadă. No Hassle Puncture ete biodegradabil, nu este coroziv și poate fi spălat cu apă caldă pentru înlăturare. Soluția va fi eficiență de la -20 până la +50 de grade. No Hassle Puncture a fost dezvoltat timp de 3 ani împreună cu echipe de downhill și de șosea, cele pro, desigur. Astfel, testele s-au realizat în condiții extrem de dificile, iar produsul a fost îmbunătățit constant. Poate fi livrat în recipient de 140ml, sticlă de 1L sau bidon de 5L. Recipientele mici pot fi oricând reumplute, iar capul se potrivește perfect pe valva presta. Prețurile recomandate de producător: 140ml – 11.49 euro 1L – 34.99 euro 5L – 134.99 euro Importator Muc Off în România: Sprint Sports Sursa: Freerider
  17. Asociația Adevărații Veloprieteni a instalat pe pista de biciclete de pe Calea Victoriei din București, un sistem de monitorizare a traficului velo. Sistemul se numește MetroCount și poate masura viteza bicicletei, numărul de bicicliști care folosesc pista, sensul de deplasare și distanța dintre roțile bicicletei. Sistemul este solid și rezistă inclusiv la greutatea mașinilor dacă se întâmplă să treacă peste. foto @AdevaratiiVeloprieteniRomania“Astăzi (8 iunie) am reușit să montăm un sistem MetroCount pe Calea Victoriei. Un dispozitiv ce numără bicicliștii ce trec pe pista din zonă. Dispozitivul este non-invaziv și nu afectează în nici un fel calea de rulare. Astfel vom afla cu exactitate câți bicicliști tranzitează zona respectivă. Mulțumim MetroCount pentru device, @frenchbakeryvictoriei134 pentru găzduire și Pegas pentru dispozitivul de securizare”. foto @AdevaratiiVeloprieteniRomaniaSistemul este util pentru că astfel se va afla numărul real de bicicliști (nu estimat) care folosesc pista de biciclete. Informațiile vor fi utile în viitor pentru susținerea dezvoltării infrasctructurii velo din București. Sursa: Freerider
  18. Îmi veţi ierta întârzierea cu care scriu aceste rânduri, dar pur şi simplu, fiind vorba despre Road Grand Tour, am fost … pe drum! Logistica din spatele ultimelor săptămâni de curse a fost destul de complicată, presupunând deplasări în arealul Bucureşti – Chişinău – Zalău – Târgu Mureş – Oradea, practic, o întoarcere în capitală de la Zalău, pentru a pleca după trei zile către Bihor, prin Târgu Mureş, ca loc intermediar de odihnă. Şi mie îmi este greu să îmi înţeleg şi să explic fascinaţia mea pentru Road Grand Tour, aşa că mă limitez să bifez etapă după etapă, oriunde ar fi programată şi indiferent ce specific ar avea. Să luăm de exemplu Turul Bihorului: aici trebuie spus că am avut ocazia să văd în sfărşit pe viu cum arăta zona de start de la proba de contratimp şi să văd câţiva rutieri profesionişti la lucru pe traseu, atmosfera e clar una foarte interesantă dar îmi este în continuare limpede că m-aş fi plictisit şi frustrat repede ca jurnalist, exact aşa cum era şi la cursele de motociclism. Asta pentru că mi-am dorit mereu să merg „flat out” şi poate că o milă Divină a făcut ca pur şi simplu lucrurile să nu se lege pe două roţi cu motor, deşi sunt absolut hotărât ca deceniul cinci al vieţii mele să însemne întoarcerea mea în motorsport, dacă oi mai apuca vremea aia. Foto: Radu Cristi, Road Grand TourRevenind la Oradea, traseul rezervat amatorilor nu anunţa mare lucru: 45 de kilometri într-o direcţie, apoi revenirea în oraş, pe aceeaşi 45 de kilometri. Deci, asemănător cu ceea ce corpul meu ştie să facă din antrenamentele de pe lângă Bucureşti. Puţine viraje, niscaiva rampe mai răsărite de urcat… Totuşi, cursa asta a avut ceva care o va face să rămână printre amintirile mele favorite din ciclism şi care mă face să mă gândesc la cât este de complicat acest sport. Imaginea care îmi vine în cap este cea a unei carlingi care abundă în ceasuri şi butoane şi tu, ca pilot trebuie să „cârmeşti” ţinând cont de tot ce e în jurul tău. Iar genul ăsta de experienţă şi de intuiţie se construieşte în ani şi ani de zile, iar în fiecare din acel an, un profesionist aleargă, din ce am citit, între 80 – 100 de zile de cursă! Regulile parcă există şi nu există în acelaşi timp şi din câte am înţeles, un rutier îşi va dezvolta un arsenal de răspunsuri şi de strategii, plus deprinderile de a scoate la momentul potrivit asul din mânecă, dar asta nu se învaţă din cărţi ci din zeci de mii de kilometri pedalaţi. Aşa că în momentul în care m-am trezit pe ultimii kilometri, primul din pluton, fără a-mi propune asta, doream doar să răspund unui atac şi să mă asigur că sunt suficient de în faţă pe măsură ce reveneam spre finiş, l-am văzut pe Valentin Vasiloiu, „elevul” lui Alex Ciocan, cel care va reprezenta România în mondialul de juniori, dacă bine am înţeles, care mi-a spus „Hai Marc!”. Deja plutonul era în spate. Nu acesta fusese planul meu: planul meu fusese să stau cu plutonul până pe ultimele viraje, unde să profit de trecutul meu motociclistic şi să mă plasez cât mai bine pentru a câştiga J sprintul final. Şi să stau suficient de în faţă mereu pentru a mă „urca” în orice trenuleţ de evadare s-ar crea. Iar treaba asta este foarte păcătoasă. Trebuie să cunoşti rideri, să ştii de ce sunt capabili, să decizi dacă are sau nu are rost să pleci după ei. De exemplu, acum ceva vreme, Marin Marian şi încă cineva, dacă bine reţin, cred că din Constanţa Cycling Team s-au luat după Andrei Nechita la Cursa Dunării Călăreşene şi pe lângă faptul că au scăpat de o căzătură în grup, s-au clasat şi primii la general. Profesorul Alex Ciocan si elevul Valentin Vasiloiu: nu vom afla niciodata cine ar fi depasit pe cine, pentru ca au venit mana in mana!La atacuri, aveam cam două variante: sau plecam primul după atacator, consumând energie preţioasă sau îi lăsam pe alţii să răspundă, dar practic aici era ca la un pariu, pentru că pariam pe faptul că o să-i prindă pe cei din faţă. Plus că imediat cum începi să o laşi puţin mai moale, tot grupul sau plutonul vine peste tine şi te poţi trezi într-o zonă din care nu mai ai ce mare lucru să faci, decât asumându-ţi riscuri, aşa cum am păţit în prima parte a cursei, la Zalău. Soţia mea Roxana, graţie probabil numărului impresionant de etape de ciclism urmărite la Eurosport se pricepe la acest gen de lucruri mult mai bine decât mine şi mi-a atras clar atenţia după cursă, că, atâta vreme cât Andrei Nechita nu se agita, ce sens avea să fug după toţi evadaţii. Uşor de zis, greu de făcut în focul cursei, mai ales pentru mine care nu recunosc oamenii pe stradă câteodată, darămite în pluton. Bine protejati de motociclisti.Revenind la faza anterioară, auzindu-mă invitat nominal, am apăsat pedala, cu misiunea sfântă de a ţine roata lui Valentin, chestie care a mers o vreme. Cumva, de la ducere ţineam minte că trebuie să vină o zonă cu destul sensuri giratorii, pe care să o zbughesc, dar în realitate, acestea erau mult mai depărtate decât reţineam. În momentul acela chiar consideram că am o şansă, dar traseul „arunca” în mine cu linii drepte din centura Oradeei. Culmea, plutonul nu se mai vedea, dar după ce am încercat să duc trena, aşa de colegialitate, am scăpat până la urmă roata lui Valentin. Ei bine, aici am primit a doua şansă şi anume roata lui Radu Sarca de la C.S. Vointa Cluj, un junior care fusese in evadare toată cursa cu Alex Ciocan care participa „for fun” după cum vom vedea mai încolo şi care sincer nu ştiu de unde a apărut. M-am adăpostit după roata lui, destul de jenat de ceea ce fac, dar realitatea de care tot încearcă să convingă soţia şi familia e că am depăşit, poate chiar dublat vârsta junioratului. Partea amuzantă era că la Road Grand Tour Seciu, exact pe Radu îl dusesem în primul tur, pe zona de plat, aşa că sau şi-a intrat el în formă sau mi-am ieşit eu pentru că am avut chiar şi un dialog: „CENZURAT CENZURAT du şi tu trenă!” „CENZURAT CENZURAT fac tot ce pot!” Şi dus a fost şi Radu până la urmă, lăsându-mă pradă unui contratimp solitar, scrutând orizontul după câte un sens giratoriu. Plutonul se vedea în spate şi m-am simţit ca un peşte mic în calea balenei. Degeaba mi-am spus eu după cursă că trebuia să trag mai tare, bla-bla, nu cred că aş fi putut adăuga mai mult de 2-3 watti efortului de atunci. Părerea mea de diletant este că îţi trebuie experienţă să poţi gestiona astfel de situaţii, la fel ca şi pentru calibrarea finişurilor la sprint, iar ca amator, am avut, câte zile de cursă anul acesta? Le pot număra pe degete… Dar cumva, deşi în mintea mea urma să fiu depăşit şi călcat în picioare de pluton ca de o ceată de tigri, cumva, plutonul tot stătea în cumpănă. Parcă timpul se oprise. Iar din acel pluton, am văzut un om, cu casca-i strălucind în lumina soarelui ca un vârf de lance, apropiindu-se. Acel om era Andrei Nechita. A trecut pe lângă mine, la distanţă, ca o rachetă fără putinţă de a mă apropia. Timpul era în continuare oprit şi o mare parte din mintea mea îşi dorea să vină odată primul grup, să mă înghită şi să ajung la finiş pedalând uşurel. O altă parte din mintea mea încerca să domine cealaltă parte şi ţinea turometrul în limitator aproape, exact ca atunci când am concurat pe motocicleta pe circuitul de la Serres şi în treapta şase, la 180 km/h – eram pe un KTM 690 Supermoto R, dacă mai trăgeai un milimetru de gaz, nu se mai întâmpla absolut nimic. Pe acest fond am fost ajuns de Roland Schmidt – câştigătorul cursei amatorilor şi de Lars Pria de la Steaua şi am constatat că, cumva, încă mai puteam sta, pentru nişte zeci de metri în roata lor. Ne apropiam de finiş. Apoi a venit „ super-locomotiva” Iorgos, apoi Ana Maria Estera (remarcabil că a stat cu plutonul la peste 40 km/h!) care mi-a zis şi ea „Hai Marc”, apoi potopul plutonului. Cred că am pedalat mai mult de formă, din inerţie, către poarta de finiş, reuşind chiar să mai depăşesc discret vreo doi rideri şi reuşind, culmea, să prind ultimul loc pe podiumul categoriei de vârstă #casănuplecacasăofticat. De mentionat neapărat mai multe lucruri: – efortul organizatorilor Turului Bihorului, care ne-au asigurat condiţii similare profesioniştilor: trafic complet închis, maşini şi motociclete de asistenţă, chiar fac o diferenţă pentru felul în care te simţi şi în care pedalezi. Nu e puţin lucru! – angajamentul Road Grand Tour de a premia cu bani amatorii. Trebuie doar să câştigi cursă aici,pentru a fi plătit cu aproape 100 de euro pe oră, ceea ce e un tarif de director de corporaţie deja! – Gestul lui Alex Ciocan, care probabil nu s-a putut „abţine” să nu se dea, a ajuns la un sprint „didactic” cu Valentin Vasiloiu, dar apoi s-a retras discret dintre premianţi. – Următoarea etapă Road Grand Tour – Bikes N’ Roses la Târgu Mureş, un criterium pe un circuit rapid cu câteva viraje intersante, o urcare pe care se poate ataca și asfalt de calitate, pe 24 iunie. Sursa: Freerider
  19. Coborâre șaua Strunga, Bucegi

    De la Vertical Riding Romania avem un nou clip, de data asta din Bucegi. Coborâre din șaua Strunga spre Simon, Bran. Ca să ajungi aici, cel mai ușor este să urci dinspre cabana Padina. Dacă sus te prinde seara, poți înopta la refugiu. Este fix în șa. [embedded content] (foto: Vertical Riding Romania) Sursa: Freerider
  20. Sistemul de transmisie electronic Di2 de la Shimano împlinește aproape 10 ani de când a fost lansat pe piață, în 2009, în versiunea Dura-Ace, după care în 2011 a urmat și versiunea mai accesibilă Ultegra testată pe scurt și de noi. Nu este deci în niciun caz o noutate pe piață, majoritatea iubitorilor de ciclism fiind deja familiarizați cu existența acestuia, dar foarte puțini reușind cu adevărat să ajungă să testeze unul pentru a putea să își dea seama singuri de avantajele acestuia. Toți acești ani nu au trecut însă degeaba peste Di2. Nu numai că a apărut un sistem inovator pentru MTB, momentan singurul pe piață, dar o parte din inovațiile acestuia care s-au bucurat de un real succes au fost implementate și grupurilor de șosea. De asemenea, apariția pe scară largă a computerelor de bicicletă smart și a telefoanelor cu conectivitate au adus la rândul lor îmbunătățiri funcționale care fac ca azi Di2 să fie un sistem cu mult mai capabil decât era acum aproape 10 ani, la lansare. Am primit la test ultima versiune a grupului de componente Shimano Ultegra R8050 Di2, alături de care a venit și modului Wireless care aduce multe facilități în plus întregului sistem. Într-o serie de articole dorim să vă împărtășim ceea ce am descoperit și noi că înseamnă azi Di2 Road și să vă convingem că, deși achiziția acestor componente este destul de costisitoare, merită investiția. Într-o primă fază, Di2 a însemnat un concept foarte simplu: cablurile mecanice trase de manete ce acționau schimbătoarele au fost înlocuite cu motorașe puternice și precise pas cu pas comandate prin cabluri electrice de la butoanele aflate pe manete. Adio cabluri blocate sau întinse, adio schimbări imprecise, totul se desfășoară absolut impecabil, iar schimbătorul față are singur grijă să nu frece lanțul de el! Acest lucru a rămas valabil și neschimbat până azi! Manetele sunt centrul sistemului și au păstrat de-a lungul anilor aceleași două padele de schimbare a vitezelor, aflate în spatele manetei de frână. Acționarea acestora necesită un minim de efort iar un click suficient de ferm indică faptul că s-a preluat comanda. Forma padelelor este bine gândită și sunt ușor de găsit inclusiv cu mănuși destul de groase. Odată urcat pe bicicletă, este doar o chestiune de minute până la acomodarea totală cu sistemul. Manetele au o formă nouă, mai ergonomică, fiind subțiri și extraordinar de comode, cel puțin în varianta mecanică testată de noi (există și varianta hidraulică pentru frâne pe disc). Dacă la manetele mecanice, în funcție de performanța acestora, la o apăsare se puteau schimba mai multe pinioane, la Di2 acest lucru este configurabil total! Putem alege să schimbăm un singur pinion sau să ținem padela apăsată și să se schimbe mai multe pinioane. Putem alege noi numărul acestora sau să alegem să nu existe o limită, să schimbe până la capăt! Este de precizat că sistemul este blocat, astfel că nu se poate folosi foaia mică cu cele mai mici 2 pinioane, pentru protecția transmisiei! Noutatea principală este însă introducerea a două noi butoane amplasate în zona superioară a manetei, unde se ajunge foarte ușor cu degetul mare din orice poziție, câte un buton pe fiecare manetă. Aceste butoane au apărut ceva mai repede pe manetele Dura-Ace iar acum le regăsim și pe cele Ultegra. Partea fascinantă a lucrurilor însă de-abia începe… Avem practic 6 butoane, câte 3 pe fiecare manetă. În afară de acestea, se pot instala încă două butoane suplimentare, denumite ”sprinter switch”, care se pot pune sub ghidolină, în orice poziție consideră utilizatorul că ar fi necesare: în drop-uri pentru cei ce fac multe sprinturi sau în zona superioară pentru cei ce fac multe cățărări și țin mâinile des sus pe ghidon. Asta aduce numărul de butoane la 8! Practic la Ultegra R8050, fiecare dintre butoane e configurabil! Asta înseamnă că nu suntem blocați în modul de funcționare clasic, putem să facem sistemul să funcționeze după cum dorim! Putem inversa padelele de urcare/coborâre, putem muta foile în dreapta și pinioanele în stânga, putem folosi padelele de jos pentru pinioane și cele de sus pentru foi… imaginația e limita, iar butoanele suplimentare măresc gama de posibilități enorm! Lucrurile sunt însă chiar mai complexe! Noul Di2 nu comandă doar schimbătoarele, ci poate transmite comenzi și prin protocoalele ANT+ sau BTLE! Astfel, putem aloca unui buton un canal radio pe care să-l folosim pentru a controla un dispozitiv extern, cum ar fi ciclocomputerul. Putem acum să schimbăm paginile sau să dăm comenzi computerului folosind butoanele nefolosite de pe manete! Mai mult, fiecare canal (respectiv buton) transmite trei comenzi diferite pentru apăsare normală, lungă și dublă ceea ce triplează automat numărul de acțiuni ce pot fi configurate! Credeți că lucrurile se termină aici? Nici vorbă! După cum am precizat mai sus, noul Di2 Road preia tehnologii de la cel de MTB, respectiv modurile de funcționare sincronizată și semi-sincronizată! Astfel, sistemul Di2 poate fi programat să schimbe automat 1-2 pinioane la schimbarea foii – modul semi-sincronizat, dar și să schimbe singur foaia astfel că utilizatorul mai folosește doar două butoane pentru a schimba treptele în sus și în jos! Acest ultim mod sincronizat face ca doar două butoane să mai fie folosite pentru schimbarea vitezelor! Astfel, putem de exemplu să configurăm ca vitezele să fie schimbate în jos de la maneta stângă și în sus de la cea dreaptă (sau invers, evident), folosind o padelă sau oricare dintre padele. Iar butoanele suplimentare sunt ideale pentru controlul computerului! Modurile de funcționare sunt complet reglabile de utilizator, adică putem noi să decidem ce și cum se schimbă, pe ce pinioane sau câte. Mai mult, toate se pot configura direct de pe smartphone chiar și la o pauză de cafea la mijlocul traseului! Totul este asistat grafic intuitiv de aplicația ETUBE, care ne oferă inclusiv rapoartele de transmisie pentru fiecare combinație de foaie/pinion și ne sugerează din start cele mai bune alegeri! Nu am terminat! Sistemul Di2 poate funcționa în 3 variante: modul N – Normal și variantele S1 și S2, ultimele fiind configurabile de utilizator, de obicei una fiind semi-sincronizată și una sincronizată, dar nu neapărat! Iar toate aceste 3 moduri pot fi schimbate în timpul pedalatului prin simpla apăsare dublă a butonului de pe Joncțiunea A, poziționată după caz sub pipă sau în locul unui dop de ghidon – la noi este în ultima versiune! Posibilitatea de a comunica prin protocoalele ANT+ și BTLE deschide noi posibilități: Di2 poate fi folosit împreună cu un computer compatibil, cum ar fi modelele Garmin! Noi folosim un Edge 520. După cum precizam mai sus, butoanele de pe manete pot fi folosite pentru controlul funcțiilor computerului fără să mai luăm mâna de pe ghidon, lucru care mărește mult securitatea în mers (eu cel puțin am fost gata să mă accidentez de multe ori în timp ce butonam Garminul). Dar există și o serie de informații ce pot fi afișate pe computer, cum este raportul de transmisie curent (foaia, pinionul) – sub formă text sau sub o formă foarte intuitivă grafică, starea bateriei Di2… Computerul oferă și notificări de la sistemul Di2: ne informează sub formă de alertă dacă bateria e pe cale să se termine, ne informează acustic și vizual în modul sincronizat când urmează să fie schimbată foaia. Un alt avantaj interesant la Di2 este că, deși teoretic nu se dereglează, în cazul în care simțim nevoia de mici reglaje ale schimbătoarelor, acestea pot fi reglate chiar din mers, fie cu ajutorul butoanelor de pe manete, fie cu ajutorul celor de pe computer. Astfel, putem deplasa fin schimbătoarele în ambele direcții pentru reglaje de precizie pentru a compensa o eventuală uzură sau o deformare a urechii schimbătorului. Deoarece sunt subiecte extrem de complexe, am decis să descriem în articole/video separate configurarea sistemului cu aplicația de smartphone ETUBE și funcționarea împreună cu un computer Garmin. COMPONENTELE NON-ELECTRONICE Angrenajul are un aspect deosebit inspirat de modelul de top Dura-Ace, folosește tehnologia Hollowtech cu brațe din aluminiu goale pe interior iar noi am montat varianta semi-compactă 52/36 care considerăm că e cea mai potivită pentru cicliștii medii ce doresc să meargă atât pe plat cât și la munte. Greutatea de doar 690 g în versiunea testată de noi (fără cupele de rulmenți) îl face unul dintre cele mai ușoare angrenaje de aluminiu de pe piață, cu doar câteva zeci de grame mai greu decât modelul de top Dura-Ace. Pinioanele folosite sunt varianta 11-32 și oferă rapoarte suficiente chiar și pe cele mai lungi și dificile urcări. Pinioanele Ultegra oferă o greutate remarcabilă de doar 292 g și reprezintă cel mai bun raport calitate preț, deoarece modelul Dura-Ace, mult mai ușor și cu pinioane din titan în componență, dar cu un preț mult mai prohibitiv pentru amatori. Frânele sunt excelente, de încredere și au un aspect foarte frumos, aerodinamic. Am testat atât frânele 105 cât și cele Dura-Ace și pot spune că Ultegra se așează perfect între ele ca performanță, dar la o diferență destul de mică, deoarece începând cu 105 putem spune că frânele Shimano de șosea sunt gata să facă față oricăror exigențe, diferențele marginale fiind de greutate. În concluzie frânele Ultegra sunt de încredere iar împreună cu manetele grupului și cu un set de cabluri și cămăși de calitate superioară oferă reactivitate și forță pe orice pantă folosind chiar și un singur deget pentru acționare. Saboții originali par însă cam duri și zgomotoși în anumite condiții. Greutatea lor e de 360 g pentru un set, cu doar 36 g mai grele decât modelul de top Dura-Ace. [embedded content] CONCLUZIE Grupul Ultegra Di2 este în mod garantat visul aproape oricărui ciclist, exceptând poate câțiva care sunt foarte obsedați de greutate pentru care probabil Dura-Ace e o alegere mai bună. Funcțional, singurul cuvânt potrivit este ”ireproșabil”. Precizia și rapiditatea schimbărilor de trepte cu sistemul Di2 este pur și simplu de neegalat. Inclusiv în modul sincronizat, schimbarea foii în sus se face aproape imperceptibil, doar la schimbarea în jos existând o mică sincopă la tracțiune de mai puțin de o secundă până când lanțul ajunge în poziția finală. Din punct de vedere ergonomic și funcțional, cu toate posibilitățile de configurare, nu doar că fiecare își va găsi cu siguranță combinația de vis, dar aș putea spune chiar că vor fi foarte puțini care vor folosi întreaga gamă de posibilități de personalizare disponibile. Sfatul nostru final: dacă ești iubitor de ciclism și de tehnologie, poate ar trebui să testezi grupul Ultegra Di2 R8050 numai dacă știi că vei putea să-l și achiziționezi, altfel riști să rămâi cu o depresie profundă sau să spargi pe ascuns pușculița familiei! Asigură-te că fondurile sunt suficiente înainte de a-ți satisface această curiozitate! În cazul în care doriți să vă montați un grup Di2 pe bicicletă sfatul nostru e să consultați un specialist deoarece există multe piese, în foarte multe variante, fiind bine să vă informați corect despre ceea ce aveți nevoie. Idealul și recomandarea noastră este însă dacă vă decideți să cumpărați o cursieră nouă în gama de preț superioară să alegeți de la început echiparea Di2 deoarece este cel mai avantajos mod de a intra în posesia unui grup electronic, gata configurat și cu piesele potrivite montate, diferența de preț față de echipările mecanice fiind mult mai mică la bicicletele noi decât e dacă se achiziționează grupul separat. Preț: între 1200-1400 euro pentru grupul complet, în funcție de variantă Importator în România: RomEuroTrade, piesele fiind disponibile la toți distribuitorii Shimano Sursa: Freerider
  21. Asociația Bike Works îi invită pe toți iubitorii ciclismului și cross-ului montan, precum și pe cei care doresc să petreacă un weekend plin, departe de rutina zilnică, în natură, la cel mai mare eveniment sportiv din Munții Măcinului – “Macin Mountain Fun – Greci, 2018” – unde competiția și distracția sunt garantate. De la organizator: Ajuns la cea de-a patra ediție sub forma multisport, evenimentul “Macin Mountain Fun – Greci, 2018“, va reuni la start, în perioada 9-10 iunie, în apropierea localității Greci, din județul Tulcea, aproximativ 600 de concurenți, între care circa 500 de adulți și 100 de copii care s-au înscris online, în termenul stabilit de organizatori, la una dintre cursele de ciclism de MTB sau de alergare. În cadrul evenimentului, pe 9 iunie, se va lua startul în tradiţionalul concurs de ciclism montan “Măcin XC” (ediţia a şasea) şi apoi la cel de cross montan „Măcin Cross” (ediţia a patra). De menţionat este că în premieră naţională pentru un concurs de MTB a fost inclusă şi categoria e-bike, însă va fi nevoie de minim cinci participanți la această categorie pentru desfăşurarea competiţiei de e-bike. Măcin Cross, care va fi tot pe 9 iunie, este concursul destinat pasionaţilor de alergare montană. Concursul pentru copii Junior Hercinic MTB va fi pe 10 iunie şi va fi organizat de partenerii din Asociaţia Beetle Bike. Înscrierile online pentru a participa la aceste concursuri s-au înschis, dar la fața locului se mai pot înscrie încă 20 de persoane pentru cursele de MTB pentru adulți. La finalul evenimentului câştigatorii, mici sau mari, vor merge acasă cu numeroase premii, iar ceilalţi concurenţi pot câştiga produse la tombolă oferită de sponsori. Măcin Mountain Fun nu este însă strict un eveniment sportiv, astfel încât toți cei care doresc să petreacă un weekend în natură, departe de rutina zilnică, vor avea parte de multe surprize pentru că în noaptea de sâmbătă spre duminică, în zona de campare, va fi o adevărată petrecere câmpenească ce va cuprinde un concert folk susținut de formația ”Omul din Sarmisegetuza”, va fi un foc de tabără, se va dansa, iar gurmanzii se vor putea delecta cu diversele mâncăruri pregătite de agenții economici din zonă. ”An de an acest eveniment a reunit tot mai mulţi participanţi, lucru care ne bucură. Suntem pe ultima sută de metri cu pregătirile şi le garantăm celor care vor veni la concurs că vor avea parte de un weekend deosebit, unde competiţia şi distracţia vor fi la cote înalte. Noi vă aşteptăm pe toţi, ciclişti, alergători şi susţinători, deopotrivă”, spune Erika Neagu, manager proiect Macin Mountain Fun Greci – 2018. Cei interesaţi să participe la eveniment pot găsi toate detaliile necesare pe site-ul Asociaţiei Bike Works la adresa www.bikeworks.ro sau pe pagina de Facebook dedicată evenimentului Măcin Mountain Fun. “Măcin Mountain Fun – Greci, 2018” este organizat de Asociaţia Bike Works, Primăria Greci, Asociaţia Mecanturist şi Asociaţia Beetle Bike, în parteneriat cu Parcul Naţional Munţii Măcinului, UVSAR, Top Media, Cronometraj.ro, THT studios, Trupa Inclusiv şi Casa de Cultură “Grigore Kiazim” Măcin”. Sponsori ai evenimentului sunt: Winmarkt, Vinuri de Macin, Daily Open House, New Edge, Apan, Ursus Cooler, Isostar, Auchan, Dr. Oetker Vitalis, Sprint Sports, Ron, Angelo, Elite Gym, Yves Rocher, Terra Hercinica, Idefix SRL, Auto-Moto-Velo Greci, La Caru cu Bere, Belor, Grande Dolceria, Lolliboni Candy Shop, Hygienium. Parteneri media sunt: Freerider.ro, Cilism.ro şi Rulotism în România. Sursa: Freerider
  22. Vedem din ce în ce mai des conceptul de „hike-a-bike” prezent și pe la noi. Nu e acelasi lucru cu “push-bike” și nici nu se adresează aceluiași tip de bicicletă. Dacă push bike facem cu toții pe la munte din cand în cand de-a lungul unui traseu de cross country obișnuit, hike-a-bike se face la altitudini mai mari și pe teren mult mai stâncos și dificil. Practic hike-a-bike faci cu o bicicletă minim de All mountain, eventual Trail sau Enduro, pe care o urci în vârf de munte de unde îți dai apoi drumul la vale pe trasee relativ extreme. Însă căratul bicicletei în spate este dificil. Să spunem că trecem peste greutatea bicicletei pe care o ai acum extra pe umeri, întrucât problematic este că nu ai mâinile libere pentru a te sprijini de teren, pentru a urca pe stânci sau scări, pentru a te ține de cabluri și lanțuri. Din fericire există PeakRider, un sistem pe cât de simplu pe atât de deștept, cu care poți transporta bicicleta în spate, având în același timp ambele mâini libere. PeakRider constă într-o tijă telescopică ce se introduce în rucsac. În partea de sus aceasta iese fie prin fermoarul rucsacului, pe care nu-l închizi complet, fie instalezi tija în compartimentul separat, special pentru recipientul de apă, ieșind prin deschizătura furtunului de apă. Tija este telescopică pentru a se lungi din rucsac atât cât ai nevoie. A doua parte componentă a sistemului este un „buzunar” care se prinde temporar pe cadrul bicicletei, în locul unde bicicleta stă în echilibru. În kit există inclusiv un autocolant care se lipește de cadru pentru a marca permanent punctul de echilibru. În acest buzunar intră vârful tijei telescopice care iese din rucsac. Bicicleta se agață astfel de rucsac, extrem de simplu și eficient. Acum, toată greutatea stă pe umerii tăi, prin bretelele rucsacului. Când esti pe bicicleta, tija intră complet inapoi în rucsac, iar buzunarul se detașează ușor de bicicleta și se bagă în rucsac. Specificațiile tijei PeakRider sunt: greutate 190 grame; lungime maximă 700 mm, minimă 415 mm; lățime bază 200 mm. Prețul anunțat este de 79 euro, livrare gratuită. Livrarea este programată pentru iunie 2018. Sursa: Freerider
  23. E clar de la prima privire aruncată asupra noilor produse de la marca Gemini că este vorba de un debut pe piață interesant. Deși Gemini e marcă nouă, este produsul fraților Baides care nu sunt noi pe piață, ei proiectând și producând și alte produse pentru bicicletă în trecut. Jose folosește expertiza sa în carbon pentru producția bicicletelor UNNO iar Roland a renunțat la funcția din cadrul mărcii Cero pentru a deveni inginer șef la UNNO. Dacă e să aruncăm o privire la bicicletele inovatoare de la UNNO, aceste sisteme sofisticate de ghidoane cu pipă integrată nu ar trebui să ne surprindă. Primul din colecție este Pollux pe care Gemini îl anunța ca primul ghidon cu pipă integrată pentru DH. Toate componentele Gemini sunt proiectate pentru competiție, așa că au încercat să scape de fiecare gram asigurând în același timp o conexiune rigidă și rezistentă între ghidon și furcă. Fiecare ghidon e produs la Barcelona din fibră de carbon Mitsubishi MR70 cu mulaje interioare specifice pentru fiecare dimensiune. Frații Baides au multă experiență în materialele compozite, acesta fiind motivul pentru care au decis să înceapă producția chiar la ei acasă, pentru a asigura o calitate de top și un impact minim asupra mediului. Evident ghidonul nu suportă niciun reglaj. Proiectat în jurul geometriei de DH cu cea mai joasă poziție posibilă, ghidonul e poziționat să funcționeze cel mai bine cu unghiuri ale furcii între 62-64 de grade, are un rise de 20 mm, upsweep de 5 grade și backsweep de 7 grade. Vor fi disponibile modele cu pipă de 20, 30, 40 și 50 mm și cu lățimea unică de 810 mm. Cu o greutate de doar 255 g, ghidonul va avea un preț de 630$, precomenzile fiind deschise cu livrare la finalul lunii iunie. Pentru cei ce nu practică DH, Gemini au o opțiune interesantă: modelul Kastor este proiectat pentru biciclete de enduro și trail și are doar 235 g. Deoarece nu mai există limitarea impusă de interfața între pipă și ghidon, sunt disponibile lungimi ale pipei începând cu 10 mm până la 50 mm din 10 în 10. Ca Polux, Kastor nu este reglabil și vine cu un rise fix de 20 mm și cu unghiuri de 5 respectiv 7 grade, lățimea fiind de 810 mm. Pentru iubitorii de XC există modelul Propus, cu același nivel de integrare dar cu o greutate de doar 149-159 g în funcție de dimensiuni. Vor fi disponibile pipe de 50-80 mm, lățimea va fi de 740 m, rise-ul 0, drop-ul de -12 mm și unghiurile de 5/7 grade. Toate modelele vor fi disponibile la finalul lunii iunie la un preț de 537.19 Euro bucata. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  24. Rodnei pe bicicletă

    Nu sunt multe informații din care să rezulte că există poteci bune de bicicletă în Rodnei. Și totusi se poate. E suficient să știi cât de frumos este, iar potecile turistice devin bune și pentru bicicletă. [embedded content] Sursa: Freerider
  25. Test – cască Abus Moventor

    Dacă nu ai citit încă testul nostru pentru casca Abus MonTrailer, reluăm aici partea de introducere a mărcii Abus, pentru a avea o idee privind istoricul brandului. Nou intrat pe piața căștilor de ciclism, nu doar în România ci în chiar lume, este Abus. Îi cunoaștem pe nemții de la Abus pentru lacătele și antifurturile lor de nivel extrem de ridicat. Practic când spui Abus spui siguranță, la fel ca atunci când spui Xerox pentru copiator sau Adidas pentru pantofi sport. Fondată în 1924, compania s-a remarcat de-a lungul timpului pentru încuietorile ce oferă o foarte mare siguranță, chiar și când ne referim la produse de buget. Așadar, potrivit tradiției și al renumelui foarte bun pe care compania îl are, ar trebui ca orice produs fabricat de ei să fie de calitate, chiar și doar pentru a nu știrbi din renumele firmei. În cazul produsului testat în acastă recenzie, renumele bun al firmei l-am regasit și în calitatea căștii. Este valabil și pentru casca Abus Moventor destinată disciplinei mtb cross country. După înfățișare, casca oferă protecție “normală”, neavând zone supradimensionate (la ceafă sau tâmple) pentru extra protecție. Însă pentru destinația sa, nici nu este nevoie de asa ceva. La redacție am primit o mostră, așadar un produs aflat într-o formă foarte apropiată de cea finală. Din câte am observat, diferența principală între mostră și varianta finală constă în cataramele curelușelor. La produsul final acestea sunt mai ergonomice și mai ușor de reglat în timp ce la mostră, catramele sunt clasice. Abus Moventor am testat-o intens la mai multe concursuri, dar și la simple plimbări pe bicicletă. Ce observi imediat este confortul oferit de ventilație. Ai 20 de fante de aerisire din care 8 frontale, pentru intrare și 12 pentru evacuarea aerului cald. La interior, fantele sunt unite între ele prin canale adanci care canalizaeză aerul pentru a-ți răci eficient capul. Eu am simțit efectul. Am simțit însă lipsa plasei anti-insecte, pe care o găsești în general în dreptul fantelor frontale. După cum spune și numele, plasa împiedică accesul insectelor la interior. Se intamplă rar, e drept, să intre ceva, dar la mine s-a întâmplat. Din fericire am avut de-a face doar cu muște. Confortul vine și de la potrivirea pe cap. Sistemul de prindere este clasic, învârți de rotița de la ceafă, iar casca se strânge pe cap. Însă totul funcționează bine pentru că nu am simțit niciun punct de presiune care să devină din ce în ce mai evident pe măsură ce trece vremea în timpul unui concurs spre exemplu, unde totul trebuie să fie perfect. Ce mi-ar fi plăcut însă, ar fi fost ca strângerea să se facă mai mult, să se mai rotească încă puțin butonul, să stea casca mai fix. Deși mărimea este potrivită circumferinței capului meu, casca este puțin largă atunci când este strânsă la maxim. Partea bună este că după ce pui ochelarii, totul stă fix. Mai poți ajusta treaba asta și dacă decizi să mai adaugi la interior puțin burete suplimentar. Tot de confort ține și sistemul de reglare a înălțimii hamului de la ceafă. Poți alege trei poziții, pentru ca hamul să se fixeze mai sus, mai jos sau la mijloc. Este util pentru că se adaptează formei capului tău, dar si preferințelor. Acest „ham” este și compatibil cu codițele de păr. Dacă porți părul lung, poți scoate coada prin acea deschizătură specială, în așa fel încât confortul să rămână optim. Nu în ultimul rând, de confort ține și greutatea căștii. Mostra Moventor am cântărit-o la 307 grame, mărimea M. Este una din cele mai mici greutăți cântărite la căștile avute la test. În timpul concursurilor, mai precis la maratonul mtb pe etape din Croația, împreună cu colegul de echipă am testat cu schimbul casca. O zi el, o zi eu. Pot spune că a fost diferit. Dacă la nivel de confort totul era ok, aerisire și potrivire pe cap, partenerului meu i se scurgea ocazional transpirația de pe frunte întrând în ochi. Mie însă nu mi s-a întâmplat, sau dacă s-a întâmplat a fost prea puțină pentru a o simți. Din punct de vedere al protecției la impact, în plus față de construcția clasică In-Mold cu EPS (polistiren expandat) pe care o are orice cască, la Abus Moventor există o ranforsare suplimentară integrată la interiorul polistirelului. I se spune ActiCage, aceasta având rolul optimizării stabilității pe cap. Pentru Abus Moventor concluzia este una foarte bună, casca devenind între timp cea pe care o folosesc în mod curent și la concursuri și la plimbări. În ciuda neajunsurilor menționate mai sus consider că avantajele pe care le oferă depasesc dezavantajele. În plus, arată și foarte bine! Construcție – InMold Material interior – EPS (Expanded Poly Styrene / polistiren expandat) Aramatură ActiCage plasată la interiorul EPS-ului, pentru stabilitate suplimentară Aerisire – 20 fante ventilație Reglaj diametru fixare Reglaj înălțime fixare ham Cozoroc pentru umbra Greutate – 307 g (marime M) Preț anunțat – 449 Lei Importator – HBZ Romania Sursa: Freerider
×