Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'freerider'.

  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Despre motociclete / pareri si impresii
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Bursa de Motociclete, Scutere, ATV, Echipamente si Accesorii
    • Anunturi cu motociclete, echipamente, piese si accesorii
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii

Categorii

  • Noutăți & Îmbunătățiri

Bloguri

Niciun rezultat de afișat.

Niciun rezultat de afișat.

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Marker Groups

  • Members
  • Biker Friendly

Categorii

  • Motociclete
  • Biciclete

Categories

  • Trasee Motocicleta

Categorii

  • Permis A / A1 / A2

3.003 rezultate găsite

  1. Măcin Mountain Fun tehnic

    Măcin Mountain Fun este un concurs de mtb ce are loc în fiecare an în munţii Măcin. În ciuda faptului că nu sunt prea înalţi, doar 467 m altitudinea maximă pe varful Ţuţuianu, munţii Măcin sunt excelenţi pentru mtb, având şi porţiuni foarte tehnice aşa cum vedem şi din clipul de mai jos. Felicitări Cătălin Maxim pentru podium! Sursa: Freerider
  2. Cu o istorie bogată în off-road, GT au fost primii care au creat un gravel bike real din carbon acum 5 ani. GT se întoarce acum pe piață cu un Grade nou, mai confortabil, cu cadru din aluminiu sau carbon. La prima vedere bicicleta pare identică cu vechiul model, dar e doar o iluzie. Noul Grade are o cu totul altă abordare a formei Triple Triangle specifică GT pentru a îmbunătăți confortul, un nou flip chip în furcă permite creșterea controlului când bicicleta e încărcată, există acum mai multe puncte de prindere pentru bagaje și multe altele… GT Grade oferă ceva destul de rar în ziua de azi. Oferă performanță pentru un anume tip de utilizare, fără să încerce să ofere de toate pentru toți. În timp ce gravel bike-urile în general încearcă să ofere flexibilitate universală de pe șosea până la touring off-road și sunt compatibile cu roți de la 700×28 mm până la 650×2.1, Grade rămâne la ideea de gravel bike rapid cu roți 700c. Noul model crește spațiul pentru anvelope, dar cei de la GT au decis să se concentreze serios pe ideea de adventure racing, așa că geometria și echipările rămân în stil șosea. Ca o bicicletă gravel modernă, Grade face legătura între bicicletele de șosea de anduranță/grand fondo și explorări de poteci off-road, fără a încerca însă să devină MTB. Cel mai mare impact al noului model pentru ciclist e confortul crescut. Noua bicicletă folosește în continuare tehnologia ”Dual Fiber Dynamics”, seatstay-urile fiind produse dintr-un miez plin, lung de fibre de sticlă low-modulus, învelite cu fibră de carbon pentru rigiditate suplimentară. În timp ce carbonul e mai rigid, fibrele mai flexibile fac seatstay-urile foarte aplatizate să permită spatelui bicicletei să absoarbă vibrațiile. Stay-urile sunt acum mai lungi și trec peste seattube. Chiar dacă designul clasic GT Triple Triangle s-a păstrat, seatstay-urile trec acum pe lângă seattube fără să îl atingă. Acest lucru face ca stay-urile din fibre low-modulus să fie mai lungi și mai eficiente, transmițând vibrațiile și forțele de la roata spate direct în triunghiul față, fără a afecta tija de șa. Cu acest nou aranjament, seattube-ul poate să flexeze chiar mai mult jos în zona monoblocului unde a primit o zonă aplatizată mai puternic decât la modelul anterior. Chiar dacă seatstay-urile sunt atât de moi că se pot strânge cu mâna, cea mai mare parte din amortizare se datorează aplatizării seattube-ului în zona inferioară. GT spune că spatele bicicletei poate suporta o greutate a ciclistului chiar mai mare decât cea de 130 kg dată de caracterul de cursieră. Chiar și modelul din aluminiu a devenit mai confortabil prin același procedeu. Alungirea stay-urilor pe lângă seattube fără să îl atingă aduce un plus de confort și la modelul din aluminiu. Noul Grade este acum mai gata de ture de aventură ca niciodată. Un nou flip chip în furcă a fost dezvoltat pentru a putea să fie oferit un trail al furcii mai mic. Acesta poate să scadă trail-ul când bicicleta e încărcată cu bagaje pentru a o face mai manevrabilă. Este de folos și dacă se montează anvelope mai mari. Sistemul cu flip chip adaugă doar 30 g la greutatea furcii, trail-ul acesteia putând fi reglat la 67 mm sau 40 mm în aproximativ 10 minute, timp ce include și reglarea frânei față. GT au mai folosit această idee la începutul anilor 90 pe modelele lor de MTB cu trail ajustabil. Toți iubitorii de gravel își doresc spațiu pentru anvelope mai mari, iar GT oferă acest lucru fără să renunțe la caracterul de cursieră de anduranță. Oficial dimensiunea maximă este de 700×42 mm iar bicicleta tinde să fie mai potrivită pentru roți 700c, neexistând variante de echipare cu 650b. Dar cum unii preferă să monteze roți mai mici, bicicleta le acceptă până la dimensiunea de 650×47 mm. GT e conservator în ceea ce privește spațiul pentru anvelope, așa că în realitate au lăsat spațiu pentru modele cu câțiva mm mai mari. Nu este însă un gravel bike ce să funcționeze cu anvelope de MTB. Noul Grade e disponibil în 5 mărimi între XS și XL, cu salturi ale stack-ului și reach-ului între mărimi mai liniare ca înainte. Geometria rămâne în mare neschimbată, de tipul șosea de anduranță/gravel race, ca la modelul anterior Grade, dar acum are un stack-ul un pic mai mic și reach-ul un pic mai mare, caracteristici căutate de cei ce iubesc gravel-ul în viteză. Geometria modelelor din carbon și aluminiu este identică, în afară de chainstay-urile ceva mai lungi necesare constructiv la varianta din aluminiu: 430 față de 445 mm. Noul Grade păstrează punctele de prindere de la modelul original, oferind chiar mai multe. Se pot atașa multe pe furcă, în interiorul triunghiului principal, sub downtube precum și pe toptube. Modelul din aluminiu are chiar mai multe puncte, existând posibilitatea de a monta chiar și 8 bidoane! Există prinderi pentru aripi complete datorită unei punți între seatstay-uri ce se poate deomnta și de asemenea există prinderi de portbagaj pe interiorul furcii. GT echipează toate versiunile cu ghidon flared la 16 grade, același model ca înainte, însă atunci era îndoit la 14 grade. Echiparea completă a bicicletelor nu a fost anunțată, însă atât cadrul din carbon cât și cel din aluminiu au rutare internă pentru tija dropper de 27.2 mm. Pe lângă rutarea mai mult externă pentru cabluri se adaugă rutare internă pentru Di2 și posibilitatea de a monta bateria fie în tija de șa simplă, fie în monobloc dacă se folosește o tijă dropper. Bicicleta are prinderi de etrier flat mount, dar discurile minime sunt de 160 mm. Așa că se folosesc prinderile standard flat mount de 140 mm pentru discuri de 160 mm, iar pentru trecerea la discuri de 180 mm se rotesc adaptoarele dacă e nevoie. Pentru modificarea flip-chip-ului furcii se scot doar distanțierele de la prinderea flat mount de pe aceasta. GT a anunțat o greutate de 980 g pentru cadrul din carbon în mărimea L. Nu s-au anunțat multe despre greutatea totală, dar este aproximativ identică cu cea a modelului anterior, fiind adăugat un polus de confort. GT preferă să rămână la standardele din industrie, așa că bicicleta primește monobloc PF30 la cea din carbon și filetat la cea din aluminiu, gât conic și tijă de 27. 2 mm. Noul Grade vine în 5 variante de echipare ce acoperă o gamă largă de prețuri. Toate bicicletele vin cu anvelope tubeless ready WTB de 37 mm, cu banda tubeless montată pe roți și gata să primească valvele incluse. Transmisiile sunt 2x dar e de așteptat o echipare 1x GRX anul următor, imediat ce componentele devin disponibile. Modelul de top Grade Carbon Pro echipat cu Ultegra Di2 are un preț de 3800 Euro. Următorul model e Grade Carbon Expert care are același cadru dar un preț de doar 2400 Euro, cu 105 mecanic. Oricum în aceiași echipare bicicleta e mai ieftină cu 100$ decât modelul 2014! Grade Carbon Elite este cea mai ieftină variantă cu cadru din carbon la 2000 Euro, echipată cu Tiagra 2×10, dar nu are furca cu flip chip ci una standard, în poziția cu cel mai scurt trail. Modelul Grade Expert din aluminiu are prețul de 1400 Euro și e echipat cu transmisie 105 2x și furca dreaptă din carbon. Grade Elite e cel mai ieftin model, cu un cadru din aluminiu, furca din carbon, transmisie Claris 2×8 cu frâne pe disc mecanice, la prețul de 900 Euro. Va fi disponibil și cadrul din carbon separat, în pachet cu furca cu flip chip, însă nu a fost anunțat prețul. Noul GT Grade va fi disponibil foarte curând, fiind deja în drum spre distribuitori unde va ajunge în mijlocul lunii iunie. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  3. Dacă cineva credea că un 29 are capacități bune de trecere, slovacii de la TrueBike și modelele lor cu roți de 36 îi va face să reconsidere acest lucru. Cu un nou cadru din aluminiu, roți din carbon și o furcă de DH adaptată, noul prototip TrueBike devine mai performant decât modelele actuale cu cadru din oțel pe care aceștia deja le comercializează. Cea mai clară diferență față de modelele actuale cu roți de 36 este adăugarea furcii cu suspensie ce înlocuiește modelul din oțel folosit până acum. Bineînțeles că nu există furci cu suspensie pentru roți de 36, așa că TrueBike au modificat o furcă MRP Groove inversată de DH. Pentru a o adapta, aceștia au apropiat cele două coroane cu care furca e prinsă de cadru și au limitat intern cursa de 200 mm la 100 mm, ideal pentru trail. Și pentru că bicicleta nu va fi folosită la DH, au fost eliminate și protecțiile pentru brațele inferioare, ceea ce lasă să se vadă complet funcționarea furcii inversate. Nu sunt ușor de ignorat nici noile roți din carbon de 36 fabricate de Alchemist pentru TrueBike și pe care sunt montate anvelope Vee de 2.25. Roțile au același design ranforsat la fiecare niplu care se regăsește și pe roțile standard Alchemist. Greutatea rotațională e evident o mare preocupare la 36-er, așa că jantele din carbon salvează mult față de modelul din aluminiu cu pereți dublii Nimbus Stealth 2 folosit până acum și care cântărește 1173 g bucata. Dacă furca nu e tocmai un model nou, de fapt nu mai e nici măcar în catalogul curent MRP, bicicleta prototip primește un cadru din aluminiu nou nouț, fabricat manual în Slovacia. TrueBike obișnuiește să fabrice fiecare cadru 36-er din oțel la comandă, folosind inclusiv geometrie personalizată. Dar acest cadru nou din aluminiu va fi produs în loturi mici în câteva mărimi standard, pentru cicliști mai înalți de 165 cm. În acest moment TrueBike produce mai multe modele de biciclete single speed, un lucru potrivit cu comportamentul general al bicicletei. Noua bicicletă din aluminiu va folosi un design cu chainstay-uri înălțate ce vor fi compatibile atât cu single speed cât și cu transmisie cu viteze, ba chiar și cu transmisie pe curea. Gates produce deja curele destul de mari pentru aplicații cum ar fi bicicletele tandem, așa că s-ar putea găsi o variantă ce să funcționeze și aici. Dropout-urile culisante modulare fac tensionarea lanțului posibilă, iar în varianta cu viteze permit ajustarea ușoară a lungimii chainstay-urilor, deși probabil acest lucru nu are un efect prea mare. Modularitatea permite însă adaptarea la mai multe tipuri de ax, bicicleta necesitând totuși măcar un ax Boost dacă nu chiar Super Boost. Rutarea cablurilor e externă pentru simplitate și mai există spațiu disponibil în jurul anvelopelor Tubeless Readu Vee de 2.25, existând și alte câteva opțiuni de anvelope. Unul din marile obstacole pentru proiectarea unei biciclete rigide cu roți de 36 a fost montarea ghidonului suficient de jos pentru a oferi control și manevrabilitate adecvate. Folosirea unei furci de DH double-crown a oferit însă chiar o soluție. TrueBike a creat un ghidon din două bucăți, de tip moto, ce se prinde pe furcă cu două pipe speciale și care oferă mai multă libertate de reglaj, chiar și cu cursa de 100 mm a roții față. Întrebările ce urmează logic sunt care e greutatea, prețul și dacă o astfel de bicicletă e disponibilă. Modelul din aluminiu cu furcă telescopică e încă în faza de dezvoltare, așa că nu există încă o dată de lansare anunțată. TrueBike spun că după ce au construit 36-ere de ani de zile, sunt capabili să treacă de la prototip la producție în câteva luni. Așa că cei interesați ar putea să facă deja o precomandă. Durata necesară livrării unui model TrueBike e în mod normal de 4-8 săptămâni. Cât despre greutate, noua bicicletă ar trebui să aibă sub 16 kg, ceea ce o face cu mai mult de 3 kg mai ușoară decât modelele rigide 36er din oțel. Nici prețul nu e stabilit, dar TrueBike se așteaptă la un preț sub 5000 Euro în echipare completă cu furca telescopică, roți din carbon și transmisie Shimano XT. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  4. Nicolai Argon CX Pinion necesită întreținere minimă

    Nicolai e o companie îndrăgostită de cutia de viteze Pinion, așa că au implementat-o și pe platforma Argon CX. Pentru asta au înlocuit lanțul cu o curea Gates Carbon Drive pentru a obține o bicicletă cu adevărat cu întreținere minimă. Ei spun că bicicleta e capabilă de ture lungi și de poteci fără dificultăți tehnice, dar la fel de bine este potrivită pentru navetă sau pentru cei ce vor o bicicletă pentru orice sezon, cu întreținere minimă. Nicolai sunt mai cunoscuți pentru oferta lor de MTB și Fatbike, dar au o preferință clară pentru cutia Pinion, datorită funcționării acesteia fără întreținere. Au decis astfel să o monteze pe bicicleta lor existentă Argon CX, pentru a obține cea mai tare bicicletă de oraș cu ghidon dropbar. Bicicleta poate fi configurată la alegere cu cutia Pinion de 12 sau de 18 viteze. Ambele vin standard cu transmisie pe curea Gates Carbon Drive în locul lanțului, pentru o transmisie practic fără întreținere. Schimbarea vitezelor se face practic de la o manetă tip gripshift de pe ghidon. Cablurile sunt rutate extern pentru a fi ușor de schimbat dacă e nevoie. Cadrul din aluminiu are headtube conic și prindere în față pentru dinam și lumină. Cadrul are niște detalii interesante de desing, cum ar fi bucățile mari numite HWT. Nicolai spune că HWT vine de la Hollow Weld Technology, astfel componentele mari și voluminoase cum ar fi prinderea chainstay-urilor și a seatstay-urilor de cadru sau unele bucăți ale monoblocului sunt de obicei foarte grele. Din acest motiv acestea sunt fabricate din două părți, este eliminat materialul în plus din interior și apoi sunt sudate una de alta. Rezultatul sunt componentele goale la interior. Procesul e foarte dificil și durează mult, ceea ce înseamnă evident costuri mari. Dar rezultatul justifică efortul: componentele sunt extrem de ușoare, rigide și durabile. Dropout-urile spate au un design unic numit RADO, sau Rear Aligning DropOut. Acest sistem culisant permite tensionarea precisă a curelei. Bicicleta pare a fi compatibilă doar cu roți 700c deși probabil cadrul permite și roți cu anvelope 650b de dimensiuni decente. Sunt disponibile 5 mărimi de cadru, împreună cu o opțiune de cadru personalizat ”Trailormade”. De asemenea sunt disponibile culori personalizate. Nicolai Argon CX Pinion e fabricată în Germania și are o garanție de 5 ani. Cadrul ce include cutia Pinion și sistemul Gates e disponibil la prețul de 3.349 Euro în timp ce bicicletele complete încep de la 5499 Euro. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  5. Piatra Singuratică din munţii Hăşmaş, pe bicicletă

    Traseul începe din oraşul minier Bălan urmând poteca turistică marcată cu bandă albastră. Odată ce ai părăsit drumul forestier traseul se transformă într-o potecă foarte abruptă şi plină de rădăcini. Se merge aşa preţ de aproximativ 2,5 km după care se intră pe traseu triunghi roşu care te duce într-un luminiş. De aici nu mai este mult până la cabană şi formaţiunea Piatra Singuratică. Dacă vremea este bună poţi încerca să continui urcarea pe marcaj bandă roşie până pe vârful Hăşmasul Mare. Nu e mult, iar urcarea merită. Echipa România pe Bicicletă a fost pe acest traseu şi ne arată cum este şi pe bicicletă. [embedded content] Sursa: Freerider
  6. Pe 8 iunie 2019 în fața Cetății Făgăraș s-a desfășurat cea de-a șasea ediție a concursului caritabil de ciclism ”Bikeathon Țara Făgărașului”. 994 de bicicliști au pedalat pentru cele 14 proiecte înscrise pe platforma de strângere de fonduri implementată de Fundaţia Comunitară Ţara Făgăraşului, adunând astfel fondurile necesare pentru ca aceste proiecte să poată să prindă viață. Suma mobilizată până acum este de 198.771, 27 lei, obținută din sponsorizări și donații. Anul acesta, până în momentul de față, 559 de susținători au ales să contribuie financiar la Bikeathon. De la organizator: Bikeathon Țara Făgărașului a luat naştere din dorinţa de a susţine într-un mod activ ideile, cauzele şi proiectele din comunitatea locală. Donații pentru cele 14 cauze înscrise anul acesta se mai pot face până pe 30 iunie 2019 aici. Cei 994 de bicicliști au pedalat la una din cele 8 curse pregătite de organizatori și derulate pe parcursul întregii zile. Au participat persone din diferite zone ale țării: Alba Iulia, Avrig, Baia Mare, Bistrita, Brasov, Breaza, Bucuresti, Campulung, Cluj Napoca, Codlea, Deva, Feldioara, Galati, Ghoergheni, Ghimbav, Harman, Hoghiz, Ilfov, Moeciu, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Pitesti, Ramnicu Sarat, Ramnicu Valcea, Sacele, Sebes, Sanpetru, Sfantu Gheorghe, Sibiu, Sighisoara, Slatina, Turda, Zalau, Zarnesti precum și români și prieteni de-ai lor din USA, Germania, Franta. La cursa de 71 de kilometri au participat 29 bicicliști, 97 de bicicliști au pedalat la cursa de 40 de kilometri și 140 de bicicliști la cea de 22 de kilometri. Cursa populară de 10 kilometri a adunat la start 404 participanți, iar la cursele pregătite pentru cei mici au pedalat 301 de copii. Clasamentul și câștigătorii îi regăsiți aici. Fundația Comunitară Țara Făgărașului în parteneriat cu Fundația Motivation România a pregătit pentru al doilea an consecutiv o cursă de 4 km pentru persoane în scaune rulante și hand-bike la care au participat 23 de persoane. Fundația Motivation România consideră practicarea sportului ca fiind o parte importantă a procesului de recuperare activă pentru viață independentă și, totodată, o modalitate eficientă de incluziune a persoanelor cu dizabilități. Și anul acesta Bikeathon a depășit granițele țării! Prietenii noștri care au pedalat în Ingolstadt, Germania, pentru a doua oară la Bikeathon, au reușit să strângă 440 de euro pentru proiectul ”Tabăra din satul meu”. Pe parcursul Bikeathon 2019 s-a derulat o campanie de strângere de fonduri pentru proiectele înscrise, iar cei mai harnici fundraiseri au fost premiați. Astfel, cel mai bun Fundraiser Junior, cu vârsta până în 12 ani a fost desemnat Benjamin Scholl, cu suma de 1513 lei pentru proiectul “Supraviețuire împreună!” El a câștigat o bicicletă Pegas pentru copii. La categoria adulți, Fundraiserul întregii campanii Bikeathon este Claudiu Buitan, cu suma mobilizată de 4745 lei pentru proiectul “Sunt copil și eu! Vreau la mare…”, care a câștigat o bicicletă oferită tot de Pegas! Însoțiți de soare, zâmbete și voie bună, ne-am bucurat de prezența Excelenței sale Ambasadorul SUA în România, Hans Klemm care a avut amabilitatea de a da startul cursei de 4 km pentru utilizatorii de scaune rulante și hand-bike precum și cursei populare de 10 km. Pentru prima oară la Bikeathon, au participat trei membri Invictus România. Mulțumim făgărășenilor pentru încredere și pentru sprijinul acordat, pentru că au fost gazde bune celor peste 400 de oaspeți pe care evenimentul i-a adus în oraș și-i rugăm să se alăture Bikeathon Țara Făgărașului și în viitor. Fundația Comunitară Țara Făgărașului este o organizație nonguvernamentală, apolitică și nonprofit, care identifică, promovează și finanțează inițiative și proiecte ale comunității făgărășene, contribuind astfel la dezvoltarea locală. Fondurile sunt colectate, administrate și distribuite transparent prin intermediul burselor sau a granturilor. În același timp, FCTF pune la dispoziția companiilor care doresc să se implice în comunitate, servicii de consultanță pentru identificarea domeniilor pe care acestea le pot susține și a mecanismelor prin care pot contribui la dezvoltarea comunității. De la înființarea FCTF, în iunie 2013 și până acum, au fost oferiți1.255.751 de lei, prin finanțări nerambursabile, pentru 388 de proiecte și 237 de burse. Fundația Comunitară Țara Făgărașului face parte din programul național de “Fundații Comunitare”, inițiat de Asociația pentru Relații Comunitare, cu sprijinul financiar al Charles Stewart Mott Foundation și Romanian-American Foundation. Bikeathon 2019 s-a desfășurat în parteneriat cu Primăria Municipiului Făgăraș, Muzeul Țării Făgărașului Valeriu Literat, Fundația Motivation România și Next Film Festival. Sursa: Freerider
  7. „Pedală în Bănie“, un succes și la a doua ediție

    Marii câștigători ai celei de-a doua ediții a concursului de mountain biking (MTB) „Pedală în Bănie“, desfășurat sâmbătă, 8 iunie, în Craiova și în pădurile din vecinătate, sunt Bogdan Ghiță, care s-a impus la Cursa Maraton (46 km) – general, cu un timp de 2:30:38.257, și Antonio Vieru, primul clasat la Cursa Race (24 km) – general, cu 1:05:32.400. De la organizator: La Cursa Maraton – general, pe podium au mai urcat Mihai Patriche (2:30:45.888) și Laurențiu Brașoveanu (2:31:54.442), în timp ce la Cusa Race – general pe locurile II și III s-au situat Vlad Nițoiu (1:05:34.539) și Ionel Costinel Navligu (1:12:41.717) foto Gabi Rădoi„Doresc să le adresez sincere felicitări câștigătorilor de la această ediție, dar și tuturor celor care s-au înscris în concurs și au reușit să ducă la bun sfârșit cursa. Sperăm că, pentru toți, a fost o experiență frumoasă și îi invităm să o repetăm anul viitor, cu noi provocări pe cele două trasee, pentru că ne dorim ca «Pedală în Bănie» să devină o tradiție, dar să fie și acel concurs de MTB care se reinventează în permanență. Le mulțumim celor care ni s-au alăturat ca parteneri în organizarea acestei ediții, le mulțumim sponsorilor care au făcut posibilă desfășurarea evenimentului și tuturor celor care au contribuit la mediatizarea concursului. Am lucrat ca o echipă și am reușit, împreună, să marcăm o reușită importantă, să promovăm o zonă cu totul deosebită a Olteniei și un sport spectaculos de frumos.“ Răzvan Catană, președintele Asociației Sportive „Ride Racing Team Ciclism“ Craiova Cea de-a doua ediție a competiției „Pedală în Bănie“ a grupat la start aproximativ 300 de cicliști, din Oltenia și din alte regiuni ale țării. Pe categorii de vârstă, câștigătorii sunt: CURSA MARATON Feminin open Viki Sander 3:12:29.487 Mădălina Tănasie 3:44:44.875 Andreea Mutilă 3:56:28.318 Masculin 18 – 29 de ani Mihai Patriche 2:30:45.888 Ștefan Mîntuleasa 2:32:47.551 Vlad Brașoveanu 2:43:19.386 Masculin 30 – 39 de ani Bogdan Ghiță 2:30:38.257 Ionel Cristian Cârstea 2:49:47.938 George Bălașa 2:51:40.295 Masculin 40 de ani și peste Laurentiu Brașoveanu 2:31:54.442 Victor Cătălin Verigeanu 2:38:34.832 Ionel Eusebio Bonteanu 2:42:09.168 CURSA RACE Feminin 18 – 29 de ani Alexandra Mocanu 1:48:09.608 Alexandra Gabriela Trașcă 2:04:17.697 Mariana Manea 2:07:02.154 Feminin 30 – 39 de ani Daniela Govoreanu 1:43:10.759 Sînziana Ciuculete 2:03:47.164 Daniela Ghiță 2:05:28.422 Feminin 40 – 49 de ani Greta Pleșanu 1:48:39.688 Nicoleta Smărăndescu 1:50:10.125 Liana Angela Nițu 1:50:44.278 Masculin 14 – 17 ani Vlad Nițoiu 1:05:34.539 Cristian Afrem 1:23:59.017 Gabriel Popescu 1:24:30.634 Masculin 18 – 29 de ani Daniel Balaure 1:13:07.694 Marius Alexandru Ceaușu 1:14:16.896 Dorin Chiser 1:15:08.347 Masculin 30 – 39 de ani Sebastian Duță 1:16:39.376 Florin Radu 1:25:04.124 Dumitru Popescu 1:26:26.360 Masculin 40 – 49 de ani Antonio Vieru 1:05:32.400 Ovidiu Daniel Paulescu 1:14:11.173 Călin Popeci 1:23:39.562 Masculin 50 de ani și peste Ionel Costinel Navligu 1:12:41.717 Marian Balaure 1:20:02.583 Dragomir Mihai 2:05:54.667 Concursul de MTB „Pedală în Bănie“, deschis cicliștilor profesioniști și amatori deopotrivă, este organizat de Asociația Sportivă „Ride Racing Team Ciclism“, în parteneriat cu Primăria Municipiului Craiova, Asociația Clubul Sportiv „Dau Pedală“ și JCI Craiova. Desfășurarea ediției din acest an a fost susținută de sponsorii: RideShop.ro, Sprint Sports, Decathlon, CEZ Vânzare, Merida Bikes, Restaurant Hanul Doctorului, Taifi Consulting, Top Gel, Terra Bisco cu 4×4 Biscuiți de Teren, MSI Premium Cars, Ursus Breweries, B-life Botanicals, 3D Ideal Art, Catwalk Salon, Rodali Cargo, Farmaplant, ATM Truck Service, Inspire Cinema, Electroputere Parc Craiova și Faurecia. Sursa: Freerider
  8. Peste 1000 de femei au pedalat duminică, 9 iunie 2019, la cea de-a 10-a ediție SkirtBike. De 10 ani în București, evenimentul promovează un stil de viață sănătos și prietenos cu mediul, celebrează bucuria și libertatea de a pedala, încurajând femeile să meargă pe bicicletă. Totodată, SkirtBike atrage atenția asupra faptului că biciclistele sunt parte din traficul bucureștean și este nevoie de atenție și responsabilizare atât din partea șoferilor cât și din partea autorităților. De-a lungul celor 10 ani, comunitatea biciclistelor a încurajat peste 25000 de femei să pedaleze la evenimentele SkirtBike din toată țara. “Este prima dată când particip la acest eveniment. De ceva timp încoace mi-am luat o bicicletă și am renunțat la mașină și prin participarea la acest eveniment vreau să susțin cât mai mult mersul cu bicicleta în oraș. Se poate, e ușor, e sănătos, și da, e sexy și cool. I will prove it!”, a scris pe pagina de instagram bloggerița Laura Mușuroaea “De zece ani educăm publicul din România, schimbăm percepția despre mersul pe bicicletă, redescoperim puterea comunității, dăm încredere și curaj femeilor care pedalează. Acum zece ani, să pedalezi în fustă pe bicicletă era un act excentric, o ciudățenie în trafic taxată cu remarci stupide. Am evoluat, suntem multe, însă mersul cu bicicleta în București este în continuare un act de curaj datorită traficului aglomerat și a lipsei infrastructurii cicliste. Autorități, dacă vreți mai multe femei frumoase pe bicicletă, faceți piste dedicate, sigure! ”, spune Oana Deliu, una din inițiatoarele proiectului Skirtbike. Cea mai elegantă și așteptată paradă pe două roți a anului, a pornit la ora 17.00 pe traseul: Parcul Lumea Copiilor – Bvd. Tineretului – Bvd. Dimitrie Cantemir – Bvd. Unirii – Piaţa Alba Iulia – Bvd. Burebista – Calea Dudeşti – Bvd. Octavian Goga – Splaiul Unirii – Şos. Mihai Bravu – Calea Văcăreşti – Bvd. Tineretului – Parcul Lumea Copiilor. Biciclistele elegate, cu tocuri, cu coșuri pline de flori, îmbrăcate în roz, conform temei evenimentului, au pedalat cu bucurie în aplauzele trecătorilor și șoferilor – “C’est beau la vie en rose, la vie à velo! Felicitari biciclistelor, orasul are nevoie de culoare, curaj si miscare!” La finalul paradei, organizatorii au împărțit cadouri biciclistelor, oferite de sponsorii evenimentului. Premiul cel mare, o bicicletă Pegas, a fost câștigat de Teodora, o participantă care chiar nu avea o bicicletă proprie, venind la eveniment pe o bicicletă închiriată, spre bucuria organizatorilor și a celor prezenți, că Bucureștiul va avea de azi o nouă participantă în trafic. Despre SkirtBike SkirtBike este cea mai mare comunitate a biciclistelor, o manifestare cultural-fashionistă, prin care reprezentantele sexului frumos aderă la o cauză urbană și își dau frâu liber imaginației cromatice și bunuIui gust vestimentar. Evenimentul promovează atât emanciparea femeilor, activând astfel Drepturile Femeilor într-o societate contemporană modernă, cât și un mijloc alternativ de transport, dictând un trend de viață sănătos și prietenos cu mediul. Prin însăși scopul său, SkirtBike face parte din mișcarea ciclistă internațională, contribuind la efortul de a schimba percepția omului modern asupra vieții în urbe și a oferi un model sustenabil de transport, ușor de replicat și în alte orașe. În 2019, evenimentul are loc în 19 orașe: Alba Iulia, Arad, Bacau, Baia Mare, Botosani, Brașov, București, Craiova, Constanța, Deva, Drobeta Turnu Severin, Galați, Hunedoara, Iași, Miercurea-Ciuc, Oradea, Sighetul Marmatiei, Suceava, Târgu Mureș. Parteneri: Primaria Sector 4 Sponsori: Biciclete Pegas, Nestlé Fitness, CCC Shoes & Bags România, Aqua Carpatica, MiniPrix, Parteneri media: Radio TANĂNANA, Revista Tango, FreeRider.ro, Hai cu Bicla, Active News, Revista Atelierul, Bucharest Style Sursa: Freerider
  9. Ca sponsor principal în Turul Franței, Continental se va folosi de eveniment pentru a lansa prima lor gamă de anvelope fabricate din cauciuc de păpădie. Continental au încercat să mărească caracterul ecologist al companiei în ultimii ani, iar aceste noi anvelope Urban Taraxagum sunt un exemplu de alternativă la cauciucul obișnuit, mult mai puțin dăunătoare pentru mediu. Toamna trecută producătorul german de anvelope Continental a deschis laboratorul Taraxagum Lab Anklam pentru a dezvolta cauciucul mult mai ecologic produs din păpădie. Procesul folosește o specie rusească de păpădie ce poate fi crescută în apropierea fabricii și nu e nevoie să fie recoltată în pădurea tropicală, cum e nevoie la cauciucul natural convențional. Pe lângă că se evită afectarea unor zone naturale sensibile, noul cauciuc din păpădie reduce emisiile CO2 necesare producției datorită scurtării mult a transportului, rezultatul fiind că un producător european de anvelope cum e Continental nu va trebui să se bazeze pe cauciuc de import. Vredestein au prezentat o tehnologie asemănătoare la Eurobike acum doi ani, dar încă nu au lansat oficial nimic în producție. La Turul Franței Continental va preciza că nu este vorba de un cauciuc de competiție ci e vorba de modelul Urban Taraxagum pentru oraș, șase echipe concurând în tur pe anvelope Continental tradiționale. Noile anvelope însă sunt proiectate să fie modele performante 700c și vor fi disponibile din vara aceasta în cantități limitate, într-o versiune ușoară de 35 mm cu protecție Vectran Breaker integrată, ca anvelope rapide polivalente. Acest material nu este însă proiectată să rămână la nivelul de biciclete urbane. Continental spun că Taraxagum Lab lucrează să reproiecteze materialul lor de top Black Chilli cu o bază din păpădie. Continental produce la acest moment singurele anvelope fabricate manual în Germania de pe piață, dar cu păpădiile crescute în nordul Germaniei în Anklam și anvelopele produse în fabrica din Korbach, aceste noi modele Urban Taraxagums ar putea fi cele mai germane anvelope existente vreodată. [embedded content] Nikolai Setzer, membru al Consiliului de Administrație Continental, spune despre proiectul cauciucului din păpădie Taraxagum că ”e o alternativă importantă și complementară la cauciucul natural convențional produs din hevea brasiliensis ce ne va permite să ne ridicăm la nivelul cererii globale într-un mod prietenos cu mediul”. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  10. Danny MacAskill Welcome to the Family

    La doar câteva săptămâni după ce a scos clipul Danny Daycare (cu 4 milioane de vizualizări!), Danny MacAskill vine cu un nou proiect. Recent intrat în familia adidas Outdoor, clipul scoate în evidență originea urbană a lui Danny și talentul sau la trial și enduro. [embedded content] Galerie foto: © adidas Outdoor – Dave Mackison Sursa: Freerider
  11. Radu Păltineanu vă invită la Summer Bike Camp în Livigno

    Radu Păltineanu, celebrul cicloturist român care ne-a ținut cu sufletul la gură cu traversarea sa a Americilor care s-a transformat într-o lungă și incitantă explorare a unor civilizații și lumi deosebite, vă invită cu el la o tabără de MTB în Alpi! Este vorba de Summer Bike Camp în Livigno, unde veți avea parte de tot confortul necesar și de ture în care veți putea explora zona senzațională împreună cu Radu și, evident, să vă împărtășească din aventurile și experiența sa din ultimii ani. Iată ce spun organizatorii: Summer Bike Camp este un nou concept la care vă invităm să participați alături de noi în această vară! Ne bucurăm foarte tare să il avem alături pe unul dintre cei mai experimentați cicliști români, Radu Păltineanu! Radu Păltineanu Ciclotrotter, alpinist, speaker și blogger, Radu este mai presus de toate un pasionat al aventurii și călătoriei. Acesta are în palmares o mulțime de aventuri pe două roți de invidiat. Una dintre cele mai mari realizări ale lui a fost în 2015 când Radu și-a propus să fie primul român care traversează cele două Americi pe bicicletă, din Alaska până în sudul Argentinei. Pe scurt, asta a însemnat 3 ani, 2 luni și 18 zile, peste 34.000 km de pedalat prin cele 24 de țări și teritorii continentale ale Americilor, din extrema nordică a Alaskăi, până în sudul Argentinei, în Ushuaia. În această vară, Radu Păltineanu va însoți primul grup de cicliști în cadrul Summer Bike Camp. Tarif: 600 euro/pers Tariful include: cazare 7 nopți la hotel Alpen Village 3* în cameră dublă bike pass 6 zile mic dejun buffet foarte variat + pachețel pentru prânz + cină foarte bogată (aperitive tip bufet + felul 1 de mancare: paste la alegere + felul 2 de mâncare: fripturi, pește etc. + desert) (apa este inclusă) ghidaj pe traseele propuse acces la spa-ul hotelului serviciu de laundry pentru îmbrăcămintea sportivă Tariful nu include: transport bike shuttle (vezi tarifele in cadrul programului pe zile) băuturi alcoolice și non-alcoolice în cadrul meselor (este inclusă doar apa) Livigno – zonă de biking Livigno, considerată una dintre capitalele lumii pentru ciclism montan, oferă trasee, structuri și servicii potrivite oricărui tip de motociclist. BikePass vă permite să utilizați toate teleschiurile din stațiune pentru transportul MTB, apoi alegeți din cele 13 trasee a zonei Mottolino Fun pentru coborâre și free-ride. Ele prezintă 3 nivele diferite de dificultate pentru începători, intermediari și avansați. Există, de asemenea, 25 km de trasee noi în parcul Carosello 3000, potrivit pentru orice ciclist. În total, Livigno se mândrește cu peste 3200 km de trasee mapate folosind un sistem GPS pentru Bike Tours & Track. Parcul de biciclete Mottolino Livigno înseamnă adrenalină pură! Traseele Downhill & Freeride oferă experiențe extraordinare la altitudinea de 2400m, coborâri uriașe, banked corners, drops and table-top jumps, wall rides și multe altele! Carosello 3000 oferă peste 50 km de trasee pentru MTB. De la trasee noi până la trasee unice, care strabat zone frumoase de munte, atât pentru bicicliștii experți cât și pentru bicicliștii începători și pentru familii. Toți vor putea găsi un traseu adaptat așteptărilor lor. Muntele Carosello 3000 găzduiește, de asemenea, turul Tutti Frutti Epic MTB, un traseu care poate fi acoperit într-o zi și include un traseu nou deschis împreună cu unele dintre traseele istorice ale orașului Livigno. Hotel Alpen Village 3* Amplasare: Construit în stil tirolez, Alpen Village 3* este un bike hotel foarte cochet situat la altitudinea de 1900 m, lângă o pădure veche de un secol și oferă o priveliște panoramica spre Livigno si crestele muntilor inconjuratori. Este un loc ideal pentru cei care doresc să ia o pauză în mijlocul naturii și să se lase răsfățati de confortul pe care hotelul îl oferă. Camere: Hotelul dispune de 171 camere elegante și confortabile, sunt utilate cu mobilier din lemn și oferă o atmosferă relaxantă. Camerele au o suprafață între 16 – 22 mp2, baie cu cadă sau duș, TV, Wi-fi, uscător de păr, unele camere au balcon. Camerele pot fi duble, triple, cvadruple sau single. Masă: Hotelul se poate lăuda cu o bucatarie extraordinară! Restaurantul hotelului servește cele mai bune și delicioase specialități locale, se pune preț pe autenticitate si tradiție culinară, astfel aproape toate produsele alimentare folosite sunt făcute în casă. Meniul oferă o gamă largă de specialități italiene, precum și mâncăruri tipice din Valtellina și Livigno. În cadrul pachetului propus se oferă un mic dejun bufet foarte variat și o cină foarte bogată (bar de tip bufet cu aperitive și salate + felul 1 de mancare: paste la alegere + felul 2 de mâncare: fripturi, pește etc. + desert) (apa este inclusă). De asemenea, oferta include și un pachețel pentru masa de prânz. Facilități: Complexul Alpen Village 3* este format dintr-o clădire centrală (recepția, bar, restaurant elegant) și din 7 rezidențe interconectate prin coridoare și scări, unde se găsesc camerele. În incinta lobby-ului și în camerele hotelului clienții se pot bucura de Wi-fi gratuit. Hotelul dispune de un centru wellness cu o piscină indoor, jacuzzi indoor și outdoor, saună în aer liber și baie de aburi aromate. O ofertă vastă de tratamente de înfrumusețare și masaj (contra cost, pe baza de programare) completează cu succes conceptul de SPA. Celor cărora nu le ajunge mișcarea pe bicicletă din timpul zilei, o sală de fitness dotată cu aparate Technogym le stă la dispozitie. Zona de relaxare de lângă piscină, unde se pot savura freshuri sau ceaiuri delicioase, este locul în care te vei putea bucura pe deplin de momentele de respiro! Fiind un bike hotel, acesta dispune de o cameră pentru depozitarea bicicletelor, serviciu de laundry pentru îmbrăcămintea sportivă, zonă pentru spălat biciletele, și de asemenea, pune la dipoziția turiștilor hărți și materiale informative cu traseele din zonă. Hotelul are chiar și un centru de închiriere de biciclete Scott (biciclete cursiere, mountain bike-uri, biciclete electrice, city bike-uri) Trasee: ● Ture pe cont propriu folosind BikePass-ul pe traseele de la Carosello 3000 și Mottolino ● Tururi cicloturistice (cross country) ghidate: trasee propuse Ziua 0: Sosire la Livigno cu mașina proprie sau transfer de la aeroportul din Bergamo (pe cont propriu). Shot de bun venit la hotelul Alpen Village. Ziua 1: Descoperă Livigno. Întâlnire cu ghidul, Breakfast & Briefing (9 am). Prezentare Livigno + Tur de 18 km cu bicicletele pe valea Livigno (280 m urcare, 280 m coborâre). Ziua 2: Valea Federia (30 km, 2-3h cu 1750 m urcare și 1880 m coborâre). Urcare din Livigno cu liftul Carosello 3000. Ziua 3: Valea Minor – Bernina – Poschiavo (40 km, 5-6 h cu 750 m urcare și 1600 m coborâre), 1 Bike Shuttle (~110 euro/8 persoane) spre Poschiavo; Locuri de interes pe traseu: Val Minor, Ospizio Bernina, ghețarul Palu, grădina ghețarul, etc. Ziua 4: Pasul Stelvio – Livigno (45 km, 6-7 h cu 950 m urcare și 1500 m coborâre), 1 Bike Shuttle (~170 euro/8 persoane) spre Pasul Stelvio (1h și 20 min); Locuri de interes pe traseu: Refugiul Garibaldi, pasul Umbrail, Bochetta di Forcola, lacul Cancano, lacul Livigno. Ziua 5: Livigno – Saint Moritz (Elveția) (48 km, cu 1120 m urcare și 1220 m coborâre), 1 Bike Shuttle dinspre Saint Moritz spre Livigno (~120 euro/8 persoane); Ziua 6: Buffalora – Val del Gallo – Livigno (37 km, cu 900 m urcare și 1330 m coborâre), 1 Bike Shuttle spre Buffalora (~110 euro/8 persoane); Locuri de interes: Parcul Național Stelvio, pasul Gallo, pasul Trela. Ziua 7: Plecare cu mașina proprie sau transfer spre aeroportul din Bergamo (sau alte aeroporturi din zonă), după caz. Zilnic se vor propune diferite programe de entertainment (ex. degustare de vinuri și brânzeturi, seară de povești cu Radu Păltineanu, ieșire la un pub/bar local, etc.). Acestea se vor comunica la fața locului. Participarea este opțională iar confirmarea se va face la fața locului. Organizarea activităților opționale necesită un număr minim de participanți. Mai multe informații găsiți pe pagina evenimentului. Sursa: Freerider
  12. Continental, unul dintre cei mai apreciați producători de anvelope de bicicletă din lume, nu avea în ofertă produse dedicate pentru noile biciclete gravel, existând doar o gamă completă de anvelope de ciclocros. Acest lucru se schimbă însă cu introducerea modelelor Terra în versiune Trail și Speed. Construite pentru confort, pentru aventură pe orice teren sau doar pentru drumul până acasă, noile anvelope promit o polivalență absolută. Cu un profil format din multe crampoane hexagonale alungite, ambele modele au fost proiectate să fie rapide, aderente și confortabile. Modelul Terra Trail are crampoanele ceva mai mari și mai înalte, mai ales pe lateral. Acesta va fi disponibil în mărimile 40x700c și 40x650b pentru a se adresa unei game largi de biciclete și preferințe. Modelul Terra Speed are crampoane mai mici și este mai rapid. Este disponibil tot în ambele diametre 700c și 650b, dar cu o lățime de 40 și 35 mm. Ambele anvelope sunt tubeless ready și folosesc structura internă Protection ce oferă un compromis excelent între greutate și rezistență. Sunt, de asemenea, fabricate manual în Germania, ca restul modelelor de top ale producătorului. Nu cunoaștem încă prețurile și greutățile. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Sursa: Freerider
  13. Garmin Edge 530/830 (2019)

    După o lungă perioadă de la apariția computerului de ciclism cu touchscreen Edge 820 și chiar mai lungă de la cea a popularului model cu butoane Edge 520 – care a primit recent doar o versiune puțin îmbunătățită Edge 520 Plus – iată că Garmin a decis că e momentul să scoată pe piață două noi modele care să le înlocuiască și care să se integreze perfect în seria x30 începută cu Edge 1030 acum aproape 2 ani și cu Edge 130 acum un an. Astfel, au fost lansate pe piață noile Edge 530 și 830 care cu bunăvoința Trisport, importator autorizat Garmin, au ajuns extrem de repede și pe masa Freerider.ro pentru a le testa și a vă împărtăși vouă părerea. Spre deosebire de alte modele anterioare, Garmin au decis ca Edge 530 și 830 să fie două computere în proporție de 99% identice ca funcționalitate, diferența dintre ele fiind în principal faptul că modelul 530 se comandă de la butoane iar 830 beneficiază de un touchscreen, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Am decis să prezentăm ambele modele deodată deoarece practic ar trebui să publicăm același test de 2 ori cu mici modificări. Dar din acest motiv începem cu prezentare diferențelor dintre ele, apoi urmând să vă arătăm caracteristicile și funcțiile comune, text care va fi destul de stufos pentru că sunt dispozitive extrem de complexe. Dar ca să știți repede care e cel potrivit pentru voi, am făcut un mic video în care încercăm să vă ajutăm să alegeți modelul și în care vă explicăm exact diferențele dintre ele. [embedded content] Diferențele dintre Edge 830 și Edge 530 Interfața este diferența principală dintre cele două computere. Edge 530 folosește o interfață bazată pe meniuri controlate din butoane. Cu 2 excepții toate funcțiile sunt prezente. Singurul dezavantaj e că trebuie apăsate 2-3 butoane pentru a ajunge la ele. Sunt folosite 7 butoane, totul fiind aproape identic cu vechiul 520. Avem pentru navigarea prin meniuni butoanele speciale up/down, ok/back, apoi mai avem cele 3 butoane care se regăsesc și la 830: un buton pentru on/off iar în partea inferioară butoanele fizice Lap și Start/Stop. Noutatea față de 520 este că acum butonul ok poate fi apăsat lung pentru accesarea unor funcții suplimentare, lucru ce face posibilă mișcare hărții, ceea ce era imposibil la 520 – revenim imediat asupra subiectului. Practic totul e organizat sub forma meniului principal (accesibil cu tasta down), meniul de comenzi rapide Status (accesibil cu tasta up) și meniul de selectare a profilului de activitate (accesibil cu tasta ok). Edge 830 folosește interfața bazată pe touchscreen. Pe ecranul principal avem 6 meniuri accesibile rapid. Este vorba de cel de alegere a profilului de activitate, situat în centrul ecranului, meniul principal accesibil din stânga jos și meniul status de comenzi rapide accesibil prin tragere în jos, similar cu cel de pe smartphone-uri. În plus, mai avem acces rapid la meniurile Training, Navigation și ConnectIQ. Acestea se regăseau la 530 în meniul principal, deci pentru a le accesa era nevoie de 2-3 click-uri față de o singură atingere de ecran la 830. În meniul principal de la 830 acestea au fost eliminate. Navigația cu ajutorul hărții este puțin diferită la cele două modele, dar ambele au implementată navigarea turn-by-turn și au inclusă baza de date cu străzi și numere. Edge 830 funcționează complet intuitiv datorită touchscreen-ului. Putem face zoom in/out și putem mișca harta foarte ușor cu degetul. Pentru navigare, avem posibilitatea de a scrie efectiv adresa în forma țară/oraș/stradă/număr sau putem alege dintr-o bază de date serioasă de POI-uri ce cuprinde tot ce e nevoie – cazări, restaurante, baruri, obiective turistice, etc… și care pot fi găsite după nume sau în funcție de locația unde ne aflăm. Practic totul merge ca la un GPS auto normal, doar că în plus știe să ne ruteze și pe rețeaua de poteci și piste de biciclete. Edge 530 a primit pentru prima dată funcții serioase de navigație, însă acest lucru se face un pic mai complicat. Harta poate fi mișcată cu ajutorul tastelor up/down și a tastei ok cu o interfață similară cu cea de pe ceasurile Fenix 5x și 5 Plus. În primul rând acum putem face zoom imediat prin apăsarea lungă a butonului ok și folsirea tastelor up/down. La 520 era necesară intrarea în meniuri pentru asta. Acum putem însă și mișca harta. Pentru asta, intrăm în meniu din modul hartă și avem prima opțiune, cea de navigare. Practic e vorba de două apăsări rapide pe butonul ok. După asta, în dreptul butonului ok apar pe ecran trei puncte ce semnifică funcția actuală a butoanelor up/down. Primul este pentru zoom in/out, al doilea pentru up/down și al treilea pentru left/right, iar comutarea intre ele se face prin apăsarea scurtă a butonului ok. Cu puțin exercițiu se poate naviga foarte repede pe hartă, dar nu e la fel de intuitiv ca la 830. Nu putem însă să alegem ca destinație o adresă, pentru că interfața de scris cu butoane de pe 530 e foarte greoaie și ne-ar lua foarte mult timp să scriem practic numele unei străzi, a unui oraș și a unei țări, așa că putem naviga doar către un punct ales de pe hartă sau către un punct salvat în baza de date a Edge-ului. De asemenea, nu avem baza de date cu POI-uri deoarece tot așa, ar fi aproape imposibil să căutăm prin ea ceva. Odată însă ales punctul de destinație, navigația este identică cu cea de pe 830. Concluzia despre alegerea între cele două modele ar fi că e până la urmă o opțiune personală. Din constatările noastre, butoanele sunt mai potrivite pentru MTB și chiar și pentru șosea dacă se merge sportiv, deoarece odată creată obișnuința, ele se găsesc ușor din mers și putem da diverse comenzi intuitiv, din reflex, în timp ce la touchscreen, atunci când bicicleta se mișcă, mai ales la MTB, e destul de greu să nimerim, mai ales cu mănuși, fix opțiunea dorită și se întâmplă des să ”dăm pe lângă” și să intrăm în meniuri nedorite. Pe de altă parte folosirea touchscreen-ului e clar mai rapidă și mai comodă. Depinde cât butonează fiecare computerul în mers… Și mai e partea de navigație. Dacă turele tale implică să cauți foarte des adrese și POI-uri, 830 e necesar. Dacă de obicei urmărești ture încărcate anterior, 530 e suficient. Și nu în ultimul rând e diferența de preț de aproape 100 de euro între ele… În continuare vom prezenta pentru simplificare modelul Edge 830, precizând unde e cazul existența unor diferențe la 530!!! Pentru cine preferă, am făcut și o prezentare video a modelelor noi: [embedded content] Caracteristicile fizice Ambele computere au fix aceleași dimensiuni, de 50x82x20 mm, fiind mai mari considerabil față de vechile 520/820 dar destul de mici în comparație cu 1030. Diferă între ele doar greutatea, de 79.1/75.8 g, 530 fiind mai greu cu 3.3 g probabil datorită celor 4 butoane în plus. Dimensiunile mi se par potrivite și suficiente, mărirea lor fiind binevenită. Pentru cine vrea un ecran foarte mare există opțiunea 1030, cu un preț corespunzător. Ambele au un ecran de 2.6 inch cu o rezoluție de 246×332 pixeli, color. După părerea mea, ecranul este punctul forte dintotdeauna la dispozitivele Garmin, mult peste majoritatea modelelor concurente, iar de data asta nu face excepție. Claritatea și contrastul sunt exemplare iar vizibilitatea pe lumină puternică e fantastică, practic pe soare puternic ele se văd mai bine, spre deosebire de ecranele de telefon care au probleme în aceste condiții. De asemenea ecranul se vede perfect din orice unghi. Mereu am considerat că ecranul contribuie cu o mare parte mare din prețul destul de premium al acestor computere. Ambele computere beneficiază acum de senzor de lumină iar intensitatea ecranului se poate regla automat (se poate dezactiva pentru economie de baterie, la intensitate 0 se vede oricum perfect). Un lucru interesant e că informațiile de la senzorul de lumină pot fi folosite și pentru a controla luminile față și spate ale bicicletei, în cazul în care se instalează unele din seria Garmin Varia! Doar pentru 830, trebuie să remarcăm progresul imens al interacțiunii cu touchscreen-ul față de 820 care nu era pe placul tuturor. Comenzile sunt preluate acum imediat, indiferent de condițiile meteo și de mănușile de pe mână. Nu e nevoie de mănuși speciale. Probabil un rol important îl are și partea de procesor, mult mai rapidă, deoarece mie la 820 mi s-a părut de multe ori că ecranul reacționează, dar computerul întârzie să preia comanda. Nu mai e cazul. 830 zboară prin meniuri. Nu se mai poate însă regla senzitivitatea ca la 820, dar nu mi s-a părut necesar. Puterea de procesare a fost mult mărită. Acest lucru se simte mai ales când folosim navigația. La 820/520 Plus calcularea și recalcularea unei rute dura foarte mult, uneori de ordinul minutelor! La noile modele 2-3 secunde sunt suficiente pentru orice calcul, senzația e oarecum șocantă. În plus, la 530 meniurile funcționează impecabil, fără latența de pe 520. De fapt, 520/820 au avut procesoare bune după părerea mea la lansare, însă între timp ele au primit o mulțime de funcții noi prin update de soft și au ajuns să fie încărcate ducând procesorul la limită, probabil tot de aceea și autonomia lor a scăzut constant. Din acest motiv probabil Garmin a decis mărirea considerabilă a puterii de procesare iar acest lucru se simte din plin! Bateriile au fost de asemenea îmbunătățite. Autonomia medie anunțată este de 20 de ore, însă din propriile constatări bateria ține mult mai mult decât la modelele anterioare. Practic la o tură unde înainte terminam cu 40-50% baterie, cu modelele noi am ajuns la final cu 85-88%!!! Asta în condițiile în care înainte țineam ecranul cu luminozitatea 0 iar aici l-am folosit doar pe modul automat! Sincer vorbind, dacă înainte autonomia reală cu toate funcțiile pornite era de vreo 7-8 ore, avem motive să credem că noile modele pot atinge 15 ore în aceleași condiții fără probleme, iar dacă sunt tăiate din funcții și nu se folosește navigația se pot depăși lejer cele 20 de ore. Încăracarea se face tot pe microUSB însă acesta a fost mutat între butoanele de jos, unde poate fi accesat ușor din mers și conectat la o baterie externă simplă. Edge funcționează și în timp ce e încărcat. De asemenea, pe sistemul de prindere noile Edge au primit contactele necesare pentru a folosi bateria suplimentară originală Garmin ce se montează sub suport și care era înainte destinată doar modelului 1030. Alte diferențe la nivel fizic includ un suport outfront inclus ce e compatibil cu bateria suplimentară și, doar pentru pachetul bundle cu sezori, sunt incluși noii senzori de puls, viteză și cadență ce funcționează atât pe ANT+ cât și pe BTLE. În plus, noul senzor de viteză se pare că are o memorie internă ce păstrează distanța parcursă chiar și dacă computerul Edge e deconectat, așa că dacă am uitat computerul acasă sau s-a terminat bateria rămânem cu distanța parcursă memorată. Salut păstrarea micii bucle din șnur elastic de care eu sunt nedespărțit. Mulți au pierdut computerele de pe suport, iar această mică buclă evită acest lucru simplu și eficient. Senzorii interni și externi incluși Noile Edge au implementate două circuite separate de orientare după sateliți, ca înainte, diferența fiind că acum pe lângă sistemul american GPS și cel rusesc GLONASS avem posibilitatea de a folosi și sistemul european GALILEO, însă puteam folosi doar două dintre ele în următoarele combinații: GPS simplu pentru economisirea bateriei, GPS+GLONASS sau GPS+GALILEO. Am testat ambele variante duble și am constatat că GALILEO momentan dă o eroare constantă de poziționare, cel puțin în România, așa că recomandăm momentan opțiunea GLONASS. În plus, dacă în casă am semnal cu GPS+GLONASS, dacă comut pe GALILEO pierd semnalul imediat. GALILEO însă nu e complet funcțional, fiind de așteptat ca acest să depășească precizia celui GLONASS cât de curând. Senzorii interni de temperatură, umiditate și altitudine sunt folosiți acum într-un nou mod. Pentru prima dată, algoritmii ce calculează efortul depus și timpul necesar pentru recovery iau în considerare temperatura și altitudinea de unde s-a efectuat antrenamentul! Cu siguranță același efort la 25 de grade la nivelul mării nu e același lucru dacă e depus la 5 grade la 2500 m! În plus, mai suntem informați de nivelul de aclimatizare cu altitudinea și temperatura, dar încă nu putem spune exact cum funcționează, am primit doar niște informări de aclimatizare într-o zi foarte călduroasă. Trebuie să ajungem în munții înalți să vedem exact! Ca până acum, Edge vin cu tot pachetul de senzori interni incluși, cum ar fi cel de temperatură, umiditate, busola electronică și senzorul de altitudine barometric. Trebuie să remarc funcționarea mult îmbunătățită a acestuia din urmă. Eu merg mereu cu informații pe ecran despre Grade (panta instantanee) și Total Ascent iar la vechile Edge am constatat câteva lucruri deranjante. Total Ascent nu se incrementa dacă pe traseu aveam un mic dâmb de 1-200 m lungime de trecut, trebuia să treacă aproximativ 30 de secunde de urcare să înceapă să se incrementeze. Acum funcționează mult mai precis și se adaugă mereu 2-3 m, cât e nevoie. Dar marea problemă înainte era la indicatorul Grade care pe unele urcări, mai ales pe cele prin pădure, se reseta inopinat la 0 și rămânea așa multă vreme, deși Total Ascent se incrementa corect. Acest neajuns a dispărut, Grade e afișat corect, cu un mic delay de maxim 1-2 secunde față de teren, necesar pentru a filtra erorile. Totuși am avut probleme cu măsurarea altitudinii la o tură pe furtună și ploaie torențială, când efectiv erorile au fost inacceptabile. În cazul acesta, tot ce trebuie e ca după salvarea turei pe Connect și pe Strava să alegem opțiunea de corectare a altitudinii. Nu se va întâmpla des pentru că până la urmă nu iese aproape nimeni pe ploaie puternică de plăcere. Conectivitatea și funcțiile asociate cu aceasta Noile Edge au conectivitate foarte bună, ce includ standardele ANT+, BTLE – acum și cu senzorii nu doar cu telefonul și WiFi, acestea fiind asociate cu multe funcții noi și vechi foarte interesante pe care o să încerc să le prezint în acest paragraf. Conectarea prin cablu se face prin mufa de încărcare microUSB, care e capabilă și de transfer de date. Pentru conectarea prin USB la calculator/laptop se poate folosi orice cablu capabil de transfer de date, unul fiind inclus în pachet. Conectarea la laptop se face doar prin cablu! Edge nu se pot conecta la un calculator prin WiFi sau BTLE, doar prin cablu! Calculatorul detectează Edge-ul ca un disc și avem acces direct la structura internă de fișiere, lucru util pentru diverse operații avansate pe care nu vi le recomand fără să știți exact ce faceți. E vorba de instalări de hărți de la alți producători, ștergerea diverselor fișiere salvate, însă puteți defecta grav computerul dacă nu știți exact ce faceți. Accesarea Edge-ului de pe PC se recomandă să se facă cu ajutorul aplicației Garmin Express. Conectarea la PC nu e neapărat necesară, dar cu Express se pot face update-uri la hărți mari și se pot configura diverși parametrii ai aplicațiilor ConnectIQ instalate (mai multe despre asta mai încolo). În momentul conectării prin Garmin Express, Edge-ul e sincronizat automat cu serverele Garmin, inclusiv încărcare/descărcare de ture, segmente, etc… și descărcarea update-urilor de soft necesare. Conectarea prin WiFi are rolul de a sincroniza rapid Edge-ul cu serverele Garmin fără ca utilizatorul să mai fie nevoit să facă nimic. Pe Edge se salvează datele rețelelor WiFi dorite (acasă, la muncă, la hotel, în mașină). Apoi, odată intrat în raza de acțiune a rețelei, Edge automat încarcă turele și importă actualizările necesare ale datelor personale, segmentelor și cele de soft fără ca utilizatorul să fie nevoit să facă ceva. Conexiunea WiFi e oarecum închisă pentru utilizator, adică nu avem controlul asupra datelor ce se transferă. Conectarea prin ANT+ este o caracteristică specifică a dispozitivelor Garmin de multă vreme, acesta fiind un protocol simplu și eficient de comunicare între computere și alte dispozitive: senzori, accesorii, trainere, etc… Avantajul conexiunii ANT+ față de cea BTLE (folosită de alți producători) este că nu e o conexiune prin împerechere între două elemente ci una de tip broadcast. Asta înseamnă că dacă prin BTLE un senzor poate comunica datele unui singur computer, un senzor ANT+ transmite datele iar acestea pot fi preluate de oricâte computere care îl ascultă. Edge 530/830 se conectează prin ANT+ cu orice alt dispozitiv compatibil: senzori (de viteză, cadență, puls, putere), lumini smart, transmisii electronice de bicicletă, afișaje suplimentare, trainere smart, camere video, telecomenzi etc… Noutatea la 530/830 este posibilitatea de a realiza aceste conexiuni și prin BTLE Conectarea prin BTLE (Bluetooth) a existat și înainte la computerele Garmin, însă putea fi folosită doar pentru împerecherea cu un telefon smart. Noile modele urmează trend-ul și au primit conectivitate BTLE și cu senzorii compatibili. La noile Edge, BTLE permite o mulțime de funcții utile pe care le vom prezenta în continuare. Conectarea la sezori se face acum deci și prin BTLE, mai mult, senzorii de viteză, cadență și puls incluși împreună cu modelele în pachet Bundle sunt compatibili și ei atât ANT+ cât și BTLE. Până acum senzorii Garmin erau compatibili doar ANT+, așa că asta e o mare deschidere. Practic acum Edge poate citi cea mai mare parte a senzorilor de pe piață și invers, noii senzori pot fi citiți de majoritatea dispozitivelor de pe piață. Mai ales e important că noii senzori pot fi citiți acum cu orice telefon smart, deoarece modelele de telefon cu ANT+ erau foarte puține. Putem deci comunica bidirecțional și chiar trimite sau primi comenzi de la toate dispozitivele enumerate deja la conexiunea ANT+. Conectarea la smartphone a existat și înainte, însă la noile modele aduce funcții noi și interesante. Împerecherea Edge cu telefoanele cu Android și Apple se face doar prin intermediul aplicației Garmin Connect! Nu încercați să le împerecheați direct din meniul telefonului că nu va funcționa. Aveți deci nevoie înainte de orice să instalați această aplicație gratuită. Odată făcut acest lucru, aplicația va deveni pentru voi ”centrul universului Garmin” unde veți regăsi toate datele dorite și de unde puteți face o mulțime de configurări, cu condiția să acordați aplicației toate permisiunile pe care le cere – inclusiv să facă apeluri și să trimită mesaje! Totuși, dispozitivele Garmin se configurează în mare parte din meniul propriu, lucru care are avantaje și dezavantaje, alte modele de pe piață fiind configurabile aproape exclusiv din aplicația de pe telefon sau PC. Prin conexiunea cu Garmin Connect, computerul Edge se sincronizează mereu cu serverele Garmin, accesează datele de care are nevoie și vă dă acces la multe funcții utile. Edge funcționează perfect însă și neconectat, însă fără funcțiile care depind de acest lucru. Altfel, aplicația Garmin Connect necesită zeci de pagini de descriere separată și nu putem să facem acest lucru aici. Dar să vedem la ce funcții ne dă acces: notificările smart sunt cea mai simplă funcție dar și una extrem de utilă. Astfel, pe ecranul computerului putem primi notificări rapide despre cine ne sună la telefon (inclusiv numele dacă s-a permis accesul la contactele telefonului), lucru extrem de util când avem telefonul în buzunar. Știm astfel dacă e nevoie să ne oprim să răspundem sau nu. Dacă nu, putem respinge apelul direct de pe computer, mai mult chiar, putem să trimitem înapoi un mic SMS predefinit de genul ”I will call you later”, ”I am out riding” sau ”I will be home soon”. Putem de asemenea citi mesajele SMS și alte notificări din mers. Putem alege aplicațiile de la care vrem să primim notificări, în funcție de cât de mult vrem sau e nevoie să fim deranjați în tură. live tracking-ul e o funcție utilă și poate să ne scoată din necaz. Activând-o, un mesaj cu un link va fi transmis unor persoane alese, care pot să vă vadă în timp real pe hartă în tură. Beneficiile sistemului sunt evidente. apel de urgență e o altă funcție ce ar putea să vă scoată din necaz. Când Edge detectează o situație ce ar putea fi un accident (frânare bruscă, răsturnare), acesta trimite un mesaj de informare ce include coordonatele geografice către până la 3 numere de telefon predefinite. De la detectarea situației, aveți 30 de secunde să dezactivați mesajul dacă alarma este falsă. Și după alarmare există posibilitatea de a trimite un mesaj că alarma nu a fost reală. Dar dacă e cazul, această funcție ar putea să vă salveze. find my Edge este o funcție nouă care îți arată ultimul punct de unde computerul a transmis date de localizare, în cazul în care l-ai pierdut de exemplu de pe ghidon pe o coborâre. Astfel, cu condiția că nu era închis când a dispărut, îl vei regăsi ușor. alarma antifurt e o altă funcție nouă care aduce un mic plus de siguranță dacă lăsați bicicleta undeva nesupravegheată, cât beți o cafea la o terasă de exemplu. Dacă alarma e activată, când bicicleta e mișcată se declanșează o avertizarea sonoră atât pe computer cât și pe telefon. Avertizarea poate fi oprită doar cu un cod PIN. group tracking este o funcție ce permite vizualizarea pe hartă și trimiterea de mesaje între membrii unui grup care au toți computere Garmin compatibile cu această funcție. De multă vreme ne-am propus să o testăm dar încă nu am făcut-o, urmează. Se poate observa multitudinea de funcții ce pot fi accesate dacă conexiunea între Edge și telefon e activă. Noi vă recomandăm să o păstrați așa, dacă nu aveți motive serioase să nu faceți asta. Profilele de activitate Computerele Garmin, inclusiv noile Edge, funcționează pe baza unor profile de activitate complet personalizabile. Este vorba de câteva moduri de funcționare a computerului pe care le puteți modifica astfel încât să se muleze perfect pe tipul de ture de bicicletă pe care le faceți. În mod normal, Edge vine cu profilele Mountain, Road și Indoor, plus încă câteva gen Commute, Cyclocros, Gravel, etc… ce pot fi adăugate la configurarea inițială. Totul e gândit pentru a da drumul computerului și a ieși la tură, însă e păcat să nu vă personalizați aceste profile după nevoile fiecăruia. Orice profil permite schimbarea denumirii, culorii, pot fi șterse profilele existente și pot fi create unele noi, de la zero sau prin dublarea unuia existent, ultima versiune fiind ideală dacă vrem doar o mică modificare. Ca să exemplific, vă zic cum le am eu făcute. Eu mi-am făcut două profile de șosea, ROAD FLAT și ROAD MTN, diferența fiind că la cel de munte am pe ecranul principal informații despre pantă și diferența de nivel totală urcată, câmpuri care la FLAT sunt înlocuite de cadență și puls. De asemenea FLAT nu mai are activă pagina de profil de altitudine. Mai am și un profil de MTB, care nu are câmpurile de putere și Di2 ce le folosesc la șosea. În final, e bine să păstrați profilul INDOOR pentru antrenamentele de iarnă pe trainer sau la sală la cycling. Dar să vedem detaliat cum puteți modifica un astfel de profil, în afară de nume și de culoare. Evident, numele e ceva mai dificil de scris la 530 decât la 830. Câmpurile de date Putem configura foarte multe ecrane cu date pentru fiecare profil, însă e bine să le păstrăm la minimul necesar deoarece nu o să avem oricum timp în tură să ne uităm la toate. Să vedem care sunt acestea și cum se pot personaliza. câmpul de date normal este cel mai folosit și este cel care ne prezintă valorile parametrilor ce ne interesează, în formă numerică sau grafică. Edge 530/830 permit afișarea de până la 10 câmpuri separate de date pe un ecran, dacă numărul acestora este mai mic existând și câmpuri de date mai mari ca dimensiune. Metricile afișate se pot schimba ușor iar câmpurile se pot inversa între ele foarte simplu, mai ales la 830. Numărul de metrici dintre care se poate alege e impresionant și o să vi le enumerăm doar, așa cum sunt ele aranjate în computer: Popular: aici regăsiți rapid cele mai folosite metrici, toate sunt prezente și în categoriile următoare Speed: speed, avg speed, lap speed, last lap speed, max speed Distance: distance, lap distance, last lap distance, distance ahead, odometer Timer: timer, elapsed time, lap time, avg lap time, last lap time, time ahead Elevation: elevation, grade, total ascent, total descent, VAM, 30sVAM, Avg VAM, Lap VAM, Ascent Remaining, Asc to next course point Navigation: distance to dest, time to dest, ETA at dest, dest location, distance to next, time to next, ETA at next, next point location, ascent remaining, ascent to next course pt, course pt distance, heading MTB Performance (acestea sunt metrici noi introduse pe 530/830 specifice pentru MTB): grit (reprezintă dificultatea traseului), lap grit, 60s grit, flow (reprezintă cursivitatea de abordare a traseului), lap flow, 60s flow Graphical (prezintă informațiile grafic, e nevoie de 2 câmpuri de date minim): speed, speed bars, speed graph, elevation graph, cadence, cadence bars, cadence graph, HR, HR bars, HR graph, power, power bars, power graph Other: laps, battery level, calories, GPS accuracy, GPS signal strength, time of day, performance condition, sunrise, sunset, temperature Cadence: cadence, avg cadence, lap cadence Heart rate: heart rate, avg heart rate, lap heart rate, last lap heart rate, %max heart rate, avg %max heart rate, lap %max heart rate, %heart rate reserve, avg %hrr, lap %hrr, heart rate zone, time in HR zone 1/2/3/4/5, hr zone graph, aerobic training effect, anaerobic training effect, EPOC, respiration rate Power: power, avg power, 3s power, 10s power, 30s power, lap power, last lap power, max power, max lap power, kilojoules, watts/kg, avg watts/kg, 3s watts/kg, 10s watts/kg, 30s watts/kg, lap watts/kg, power zone, time in power zone 1/2/3/4/5/6/7/8/9, pedal smoothness, torque effectivness, balance, avg balance, 3s balance, 10s balance, 30s balance, lap balance, intensity factor, TSS, normalized power, lap NP, last lap NP, %FTP Cycling dynamics: time standing, lap time standing, time seated, lap time seated, platform center offset, avg PCO, lap PCO, right power phase, avg right power phase, lap right power phase, right peak power phase, avg r peak power phase, lap r peak power phase, left power phase, avg left power phase, lap left power phase, left peak power phase, avg l peak power phase, lap l peak power phase Gears: gears, front gear, rear gear, gear battery, gear ratio, gear combo, di2 battery level, di2 shift mode Lights: battery status, beam angle status, light mode, lights connected Workouts: distance to go, time to go, reps to go, calories to go, heart rate to go, workout steps, workout comparison Indoor trainer: target power, target resistance eBike: assist mode, shifting advice, eBike battery, travel range ConnectIQ – aici puteți instala o grămadă de alte metrici și forme grafice de prezentare ale acestora din Garmin Store. Este vorba de cele din categoria Data Fields. Unele ocupă doar un mic câmp de date, altele sunt ecrane întregi, un fel de Edge Face, de multe ori cu funcții suplimentare interesante! Posibilitățile aici sunt infinite! Lap summary ne arată informații despre ture (laps) plus încă 1-4 câmpuri de date la alegere. Este util doar dacă facem antrenamente în ture pe circuit (de exemplu pe velodrom), caz în care poate e o idee bună crearea unui profil dedicat. Map este câmpul cu harta, folosit la orientare. Acesta poate fi configurat să fie afișat permanent sau doar când se navighează. Poate să fie afișat peste hartă și un mic profil de altitudine. De asemenea, pe hartă putem afișa până la 2 câmpuri de date simple – eu prefer speed și distance. Vom reveni la partea de navigare să vedem cum interacționăm cu harta. Elevation este câmpul ce ne arată profilul de altitudine. Acesta poate conține și el până la 2 câmpuri de date, eu prefer grade și total ascent. Tot de aici se activează funcția ClimbPro ce desparte orice traseu încărcat în cățărări și ne prezintă automat pe traseu informații în timp real despre lungimea și diferența de nivel rămase, panta medie, totul și sub formă grafică și cu culori pentru diverse pante. Funcția ClimbPro va primi o prezentare separată. GroupTrackList este un ecran ce se activează când folosim această funcție, aici putem vedea ceilalți colegi de tură și putem interacționa cu aceștia Segment este o pagină specială ce ne ajută când alergăm pe un segment Strava sau Connect. Putem selecta dacă vrem ca aceasta să intre pe ecran când ne apropiem de un segment. Putem de asemenea configura două câmpuri de date pe această pagină. Cycling dynamics este o pagină grafică ce ne oferă informații despre dinamica pedalatului, dar necesită un senzor de putere dual Garmin Vector. Compass este o pagină cu busola și care poate și ea să conțină două câmpuri de date. E utilă de exemplu la concursurile sau activitățile de orientare. Virtual partner e o pagină ce ne dă informații în timp real dacă alergăm cu un partener virtual pe un traseu. Asta se întâmplă de fiecare dată când mergem pe un track, pentru că vom concura cu timpul celui ce a făcut track-ul. Dacă e o tură mai veche de-a noastră, concurăm cu timpul propriu. În pagină vedem cu ce distanță și timp suntem în față sau în spate, în fiecare moment. Workout este pagina ce ne ghidează prin intervalele unui antrenament, fie unul ce provine din calendar de la un program complex de antrenament, fie unul creat de noi eBike și STEPS Metrics sunt două ecrane ce ne afișează informații despre sistemele de asistare când acestea sunt disponibile, inclusiv până la 4 metrici la alegere. Alți parametri Default ride type permite alegerea tipului de ciclism pentru profilul respectiv, tip ce se va regăsi apoi și pe internet la salvarea turei pe Connect și pe alte aplicații conectate cum e Strava. Putem alege între Road, Commuting, Mountain, Gravel, Cyclocross, Indoor, eBike, eMountain Segments permite activarea sau dezactivarea segmentelor Strava, nu mereu dorim să se pornească funcția specifică de câte ori ajungem pe un segment Alerts ne permite să activăm diverse alerte ce să apară dacă e nevoie în timpul turei: workout target alerts – on/off time alert – alertă după o perioadă de timp distance alert – alertă după o distanță anume calorie alert – alertă când se atinge un număr de calorii arse heart rate alert – alertă pentru ieșirea dintr-un interval ales de HR (se pot alege doar zonele 1-5) cadence alert – alertă la ieșirea dintr-un interval de cadență, se pot alege valori din 10 în 10 între 40-140 power alert – alertă pentru ieșirea dintr-un interval ales de power (se pot alege doar zonele 1-9 turn around alert – on/off, alertă dacă am părăsit traseul și e nevoie să ne întoarcem eat alert – alertă că trebuie să mâncăm, noutate la 530/830, se poate seta la o anumită distanță, un anumit timp sau în modul smart drink alert – alertă că trebuie să bem, la fel cu eat alert Auto features ne permite să activăm câteva funcții automate auto lap – permite declanșarea funcției lap în mod automat. Acest lucru se poate face la o anumită distanță, la un anumit timp sau când se revine la aceiași poziție GPS. Când se intră într-o nouă tură se afișează un ecran cu 3 câmpuri de date configurabile auto pause – computerul poate să intre automat în modul pauză. Poate face acest lucru atunci când ne oprim sau atunci când viteza scade sub o anumită valoare pe care o putem noi alege. În general am constatat că la MTB e bine să fie dezactivată funcția deoarece apar probleme în zonele de push bike. La șosea poate sta activată. auto scroll – permite ca ecranele configurate să ruleze permanent într-un slideshow pe ecran. Se poate alege o viteză mică sau mare pentru asta. Timer start mode permite alegerea modului în care se pornește înregistrarea turei. Se poate alege să se facă doar manual, automat când se trece de o anumită viteză sau tot manual, dar cu o avertizare pe ecran, putând fi aleasă o viteză la care avertizarea să apară. Nutrition/hydration permite configurarea mărimii bidonului, pentru funcția drink alert și activarea înregistrării datelor despre asta Navigation permite configurarea sistemului de navigatie harta poate fi configurată să fie prezentată cu nordul în sus, cu direcția de deplasare în sus sau în modul 3D, zoom-ul poate fi automat sau doar manual, textul de ghidaj poate fi afișat permanent, doar când se navighează sau niciodată, se poate alege schema de culori a hărții (zi/noapte) sau se poate pune în modul automat, se poate alege o hartă din cele din memorie rutarea poate fi configurată să se facă special pentru un anumit tip de bicicletă – putem alege road cycling, mixed surface cycling, gravel cycling, mountan biking, automobile driving, motorcycle driving, pedestrian, straight line, iar rutele alese vor fi cele potrivite pentru modul selectat, cu condiția ca harta să conțină informațiile necesare. Popularity routing face să fie alese traseele cele mai folosite de cicliștii din zonă. Traseul poate fi ales astfel încât să aibă lungimea minimă, durata minimă sau diferența de nivel minimă. Traseul poate fi forțat să urmărească drumuri sau nu. Se poate alege dacă se dorește să se evite următoarele situații: major highways, toll roads, unpaved roads, ferries, narrow trails. Recalcularea traseului dacă e nevoie se poate face automat, doar cu aprobare sau se poate dezactiva total. navigation prompts ne permite să alegem dacă atunci când ni se indică un viraj, acest lucru să se facă doar în mod text sau să fie afișată și o hartă ce prezintă virajul în mod grafic sharp bend warnings e o funcție interesantă ce ne avertizează sonor și vizual dacă pe drumul pe care mergem urmează o curbă strânsă. E o funcție destul de deșteaptă, deoarece pe serpentine nu ne dă fiecare curbă, doar dacă înainte de ea este o linie dreaptă cât de cât lungă. GPS Mode ne permite alegerea modului de funcționare a receptorului GPS: GPS folosește doar sateliții americani și e perfect pentru economia de baterie GPS+GLONASS folosește și sistemul rusesc și are o precizie mai bună și o localizare mai rapidă, dar consumul de baterie e ceva mai mare GPS+GALILEO folosește noul sistem european, acesta însă nu e complet operațional și cel puțin la momentul redactării articolului nu are o precizie la fel de bună ca sistemul GLONASS, dar odată complet funcțional se așteaptă ca precizia acestuia să fie superioară off – se folosește pentru profilele de ciclism indoor, pentru trainer sau cycling la sală, pentru economie considerabilă de energie atunci când nu e nevoie de date de localizare. Toate aceste lucruri se pot configura pentru fiecare profil de activitate în parte! Posibilitatea de personalizare este extrem de complexă! Funcții de navigație Atât Edge 830 cât și 530 sunt computere cu funcții complexe de navigație, cu un mic plus pentru 830, după cum am prezentat mai sus, deoarece acesta știe să navigheze și la o adresă sau un POI. Navigația se face turn-by-turn, după străzi sau poteci de bicicletă, în funcție de cum a fost configurată la profilul curent de activitate, a se vedea mai sus. Există multe posibilități de a alege un traseu pe aceste computere, le vom aborda pe rând. Browse Map este modul care permite alegerea unui punct anume pe hartă. Odată ales punctul, Edge ne oferă într-un meniu câteva destinații posibile din jurul acestuia, la care noi ne putem referi. Putem și salva un punct pentru a-l găsi apoi mai ușor, lucru util la Edge 530 care nu știe navigație după adrese. Courses permite navigarea după un anumit traseu. Aici avem mai multe posibilități de a alege: saved courses reprezintă traseele pe care le avem salvate. Traseele le putem crea în Garmin Connect fie după un traseu al nostru, fie să le edităm pe hartă. Putem găsi și trasee făcute de alții, dacă sunt publice. Din Connect, selectăm Send to device și vor fi trimise pe Edge la prima sincronizare. Tot din acest meniu putem creea un nou traseu, după una din turele ce le avem salvate în memorie. Un mic meniu suplimentar ne permite să filtrăm lista cu trasee în funcție de aplicația de unde provin (Connect, Strava, TrailForks, să le ordonăm alfabetic, după lungime, după dată sau după cât de aproape sunt de locația curentă. Putem să căutăm în lista de trasee, să activăm/dezactivăm ghidarea sau avertismentul de părăsire a traseului. course creator ne permite să creem pe loc un traseu ce va trece prin mai multe puncte, pe care le putem selecta noi. Putem alege locația curentă, un punct de pe hartă, o adresă din baza de date sau din căutările anterioare, un POI sau chiar un set de coordonate. Putem alege mai multe puncte prin care să trecem. Putem selecta modul de alegere a rutei, adică dacă să fie folosite rutele populare, ce fel de traseu să fie ales (road cycling, MTB, car, etc…), dacă să se caute lungime, timp sau diferență de nivel minime, dacă să fie doar pe drumuri publice și ce fel de tipuri de drumuri să fie evitate round trip creator e o funcție foarte utilă de la Garmin ce generează 3 trasee în circuit, cu startul din punctul ales de noi (locația curentă sau altul), cu o lungime aproximativă pe care o alegem și, opțional, într-o anumită direcție. Funcția e genială dacă vrem să dăm o tură undeva unde n-am mai fost niciodată și nu avem informații. Eu am testat funcția în zonele pe unde mă dau și alegerile sunt extrem de pertinente, deoarece iau în calcul traseele cele mai des folosite de cicliști. Alegerea direcției ne permite de exemplu să obținem trasee pe un munte care e într-o anumită direcție de unde ne aflăm. Vă recomand să o încercați cu încredere! MTB Trail Navigation găsește trasee de MTB cu ajutorul aplicației Trailforks, o bază de date ce conține o mulțime de poteci de MTB. Nu am apucat încă să testăm această funcție, o vom testa cu siguranță când se mai opresc ploile și vom face un articol separat. Ce am văzut pe pagina Trailforks e că există ceva trasee și în România. E nevoie de un cont Trailforks pentru ca această funcție să fie activă. Search ne permite să căutăm adrese sau POI-uri și este o funcție specifică pentru 830. Putem căuta orașe, adrese, intersecții, coordonate sau POI-uri clasificate în categoriile Shopping, Food and drink, Fuel Services (aici intră și magazine alimentare 🙂 ), Lodging, Entertainment, Recreation, Attractions, Transportation, Auto Services, Community, Hospitals, Others. Fiecare mai are o grămadă de subcategorii pe care nu le mai enumerăm aici, ideea e că găsești rapid ce ai nevoie. Saved locations conține locuri salvate anterior, ce le putem regăsi rapid. Preinstalate vin doar trei sedii Garmin din Europa, SUA și Taiwan. Se poate observa deci că nu ducem lipsă de nimic în ceea ce privește funcțiile de navigație, în special 830 fiind capabil să ne ducă oriunde imediat ce i-o cerem. 530 face același lucru, doar că alegerea destinației e ceva mai anevoioasă. Funcții de antrenament – Training Computerele Edge 530/830 sunt dedicate sportivilor, așa că sunt pline de funcții de antrenament pentru toate necesitățile. Există și computere Garmin Edge, cum e gama Explore, cărora le lipsesc o mare parte din aceste funcții, dar 530/830 le au pe toate implementate. Training plan permite selectarea unui antrenament dintr-un plan de antrenament stabilit anterior și încărcat pe dispozitiv. Planuri de antrenament se pot configura pe pagina Garmin Connect, de unde pot fi trimise pe Edge, acesta la rândul său ghidându-ne prin fiecare antrenament în parte, indiferent că e vorba de intervale de putere, puls, viteză, cadență sau alte tipuri. Din câte știu, se pot importa și antrenamentele din Training Peaks, dar nu am încercat acest lucru. Eu folosesc planul de antrenament din aplicația XERT care folosește o aplicație separată Connect IQ, voi reveni la aceasta. Workouts permite efectuarea unui antrenament complex cu intervale. Aceste intervale complexe pot fi foarte ușor editate în Connect, însă ceva mai anevoios se pot edita și direct pe Edge. Putem alege intervale de timp, distanță, calorii, putere, puls, acestea pot avea durată fixă sau până la apăsarea butonului lap, se pot organiza în mici grupuri ce pot fi repetate de mai multe ori, apoi se poate introduce o pauză și un alt grup de intervale. Complexitatea posibilă e aproape infinită. Strava Live Segments e o funcție ce necesită abonament Strava Summit cu plată și care permite concurarea pe segmente de Strava având mereu informații în timp real despre timpul necesar pentru a atinge un anumit scop. Putem alege noi din mers dacă vrem să batem KOM-ul sau timpul nostru cel mai bun. Dacă nu alegem nimic, Edge va alege el cel mai potrivit scop, acesta putând fi KOM-ul, PB-ul, timpul următorului prieten (ne arată și numele lui) sau timpul nostru de la ultima încercare. Odată ce Edge consideră că ne-am depărtat prea mult de un obiectiv, îl alege automat pe următorul. Totul e afișat foarte intuitiv pe ecran. Funcția se declanșează automat cu 2-300 m înainte de un segment, având posibilitatea de a o opri dacă dorim acest lucru. În meniu regăsim o listă cu segmentele noastre preferate, marcate cu stea în pagina Strava. Putem la fiecare să vedem o mică hartă, un profil și un mic clasament cu KOM-ul, timpul nostru și următorul timp de bătut. De asemenea, putem dezactiva un segment manual dacă dorim. Indoor trainer ne permte să împerechem Edge cu un trainer smart, pe care acesta îl poate controla! Putem astfel să facem antrenamentele complexe la interior sau chiar să simulăm un traseu din cele salvate, fără a mai avea nevoie de un calculator, doar cu trainerul și computerul Edge. Intervals ne permite să edităm și să efectuăm un antrenament simplu cu intervale. Funcția e mai simplă ca cea de workouts, putem alege un număr de intervale cu pauze și de câte ori acestea să se repete. Avantajul e că se poate configura foarte rapid. E o funcție veche păstrată pentru nostalgici. Set a target ne permite să fixăm o țintă de distanță, distanță și viteză sau distanță și timp, urmând ca Edge să ne informeze când am atins ținta și dacă suntem în urmă sau în fața scopului propus. E tot o funcție veche, înlocuită azi de intervalele complexe, dar care a fost păstrată pentru nostalgici. Race an activity e tot o funcție veche, dar foarte utilă, ce ne permite să concurăm cu timpul nostru pe un traseu parcurs anterior. Putem alege unul fie din lista de trasee salvate, fie din turele salvate în history. Edge ne va ține la curent mereu dacă suntem în față sau în spate, având chiar și un ecran special pentru asta. Și pe partea de antrenament se poate observa că e greu să ne imaginăm ceva ce Edge 530/830 nu știe să facă. Asta îl face practic un instrument util chiar și celor mai tari sportivi. Trebuie remarcat că prezența unui powermetru pe bicicletă e foarte utilă la acest capitol, iar unul dual permite obținerea a mult mai multe informații despre dinamica pedalatului. Statisticile personale de antrenament Edge 530/830 nu e doar un instrument de ghidaj la antrenament ci și unul de analiză complexă a acestuia. Împreună cu serverele Garmin, sunt calculați o mulțime de parametrii. Mai mult, aceștia se sincronizează mereu prin intermediul funcției Physio TrueUp cu alte dispozitive Garmin ce le avem, cum ar fi ceasul de alergare, astfel încât toate activitățile noastre sunt luate în calcul, nu doar cele făcute cu Edge. Training status este un instrument foarte util în analiza modului în care ne antrenăm. Acesta ne prezintă în primul rând Training Load (încărcarea antrenamentului) pe ultimele 7 zile și ne spune dacă cantitatea de antrenament e potrivită, prea mică sau prea mare. Analiza este însă mai complexă, astfel încât putem afla dacă condiția noastră fizică scade, se menține, crește sau avem un vârf. Primim informații și despre cantitatea de antrenament, dacă crește, scade sau se menține. Avem informații precise despre VO2 Max și Încărcare cu grafic pe ultimele 7 zile, nivelul de antrenament anaerobic, aerobic intens și aerobic relaxat dar și informații despre aclimatizarea cu căldura Recovery ne indică timpul de pauză potrivit după fiecare activitate. Valoarea ia în considerare toate activitățile, și cele de alergare sau înot de exemplu. Mie mi se pare cât se poate de pertinent. Timpul pentru 2 ore de tras tare poate fi și de 2 zile în timp ce pentu 2 ore de rulaj îți dă 4-5 ore de revenire. Stress Score e o funcție de măsurare a stresului fizic (nu psihic) și necesită centura de puls. Se măsoară la solicitare. Dacă aveți un ceas Garmin cu senzor de puls, este măsurat constant de acesta. Văd că valoarea nu se actualizează prin Physio TrueUp. Pare un instrument intersant doar pentru cei ce nu au și un ceas. Performance notifications permite ca Edge să ne dea direct pe ecran notificări despre nivelul de performanță, în timpul și la finalul turei. Astfel, după câteva minute aflăm dacă stăm mai bine sau mai prost ca în ultima tură iar la final aflăm dacă valoarea VO2Max a crescut, precum și ce efect anaerobic/aerobic a avut antrenamentul dat. Personal records stochează câteva recorduri personale simple: cea mai lungă tură, cel mai bun timp pe 40 km, cea mai mare altitudine urcată într-o tură și cea mai mare valoare a puterii pe 20 minute. Training zones ne dă acces să vedem și să configurăm cele 5 zone de puls și cele 7 zone de putere. Tot aici putem introduce manual valorile pentru FTP, HR maxim și Lactate Threshold, dar putem alege și calculul automat al acestora. Datele de aici sunt foarte utile când e vorba de antrenamentele cu intervale, deci e recomandat să fie cât mai corecte. Dacă avem informații precise despre zonele noastre de puls și de putere în urma unor analize medicale complexe, le putem edita așa cum dorim. Power curve ne arată pentru prima oară pe un Edge curba de putere, un instrument foarte important pentru cicliștii serioși ce ne informează despre puterea maximă ce o putem susține timp de 1, 2, 5, 10, 20, 30 de secunde, 1, 2, 5, 10, 20, 30 de minute și 1 sau 2 ore. Teoretic menținând puterea respectivă putem să ne asigurăm că dăm tot ce putem pe intervalul respectiv de timp, mergând constant. E un lucru folosit extrem de des de sportivii de performanță. Curba o putem vedea și grafic, pe un interval de 1 an, 3 luni sau o lună. User profile ne permite să alegem sexul, anul nașterii, înălțimea și greutatea. Trebuie precizat că greutatea se sincronizează automat cu Connect, astfel că dacă avem un cântar smart cum e cel Garmin ce introduce automat greutatea în Connect sau dacă o schimbăm noi manual pe pagina de internet, o vom regăsi și aici schimbată după prima sincronizare. Alte funcții și opțiuni History prezintă istoria turelor și numărul total de km efectuați la fiecare profil de activitate. Datorită noii funcții de sincronizare între dispozitivele Garmin Physio TrueUp, putem vedea în meniuri separate doar turele de bicicletă făcute cu Edge-ul – Rides sau toate activitățile, inclusiv cele de alergare, înot sau alte sporturi, făcute cu alt dispozitiv cum ar fi un ceas Forerunner sau Fenix. Pentru fiecare activitate putem vedea: summary – un sumar al datelor principale map – harta traseului urmat elevation – profilul de altitudine al traseului laps – durata fiecărei ture training effect – eficiența aerobică și anaerobică a antrenamentului time in zone – timpul petrecut în fiecare zonă de puls și de putere (dacă există un powermetru instalat) Safety & tracking include niște funcții utile în special pentru securitatea proprie, care pot fi considerate deranjante de unii utilizatori dar eu personal le consider foarte bune. incident detection trimite un mesaj automat către maxim 3 numere de telefon alese ca emergency contacts. Alegerea numerelor se face în aplicația Garmin Connect și se sugerează să se facă la inițializarea computerului. În cazul în care Edge sesizează o frânare bruscă sau o răsturnare, trimite un mesaj text cu o informare de posibil incident către numerele alese, împreună cu coordonatele. Avertizarea poate fi oprită în 30 de secunde, atât de pe computer cât și de pe telefon. Contactele se regăsesc și în meniul Emergency contacts dar se pot schimba doar de pe telefon. get assistance face cam același lucru dar la cerere, de exemplu dacă ni se face rău sau avem o problemă ce nu implică un accident. group track permite ca mai mulți utilizatori de computere Garmin compatibile să se vadă unii pe alții pe hartă și să comunice prin mesaje rapide. Deși mi-am propus de multă vreme să testez această funcție, recunosc că nu am reușit, dar pare într-adevăr una utilă. bike alarm este o alarmă utilă când lăsăm bicicleta singură pentru câteva zeci de secunde. O activăm rapid iar în cazul în care bicicleta e mișcată, alarma se declanșează sonor atât pe computer cât și ca notificare pe telefon. Pentru a o opri sau dezactiva e nevoie de un cod PIN ce se introduce la activarea funcției, de obicei la inițializarea computerului. Battery save mode este un mod de funcționare ce permite prelungirea cu mult a duratei de viață a bateriei. Printre altele, ecranul este oprit și pornește la o simplă atingere de buton sau de ecran (în cazul 830). Extended display mode e o funcție ce permite computerului Edge să funcționeze ca display pentru datele de pe un ceas compatibil, cum e seria Fenix 5. Astfel, înregistrarea turei are loc pe ceas iar pe ecranul Edge-ului sunt afișate fix aceleași câmpuri de date cu cele ale ceasului, plus două câmpuri suplimentare: Multisport Time și Lap Time. Funcția este concepută pentru sporturi cu mai multe discipline, cum e triatlonul, unde ceasul e folosit în modul multisport pentru a înregistra toată competiția iar la partea de bicicletă acesta nu mai trebuie dat jos de pe mână. Schimbarea paginilor de date de pe ceas le schimbă și pe cele de pe Edge iar o mare parte din funcțiile Edge rămân disponibile. Aplicațiile Connect IQ În continuare ceea ce face ca dispozitivele Garmin să fie mult în fața concurenței este posibilitatea de a adăuga funcționalități noi cu ajutorul aplicațiilor Connect IQ. Acestea se încarcă de pe pagina specială tip Market și sunt de multe feluri, de la aplicații complete de antrenament și orientare, sporturi noi sau ecrane grafice interesante până la metrici noi, pratic posibilitățile sunt nelimitate. Majoritatea aplicațiilor sunt gratuite, dar unele necesită plată pentru activare sau chiar un abonament. Edge 530/830 vine cu câteva preîncărcate: Strava Routes, Best Bike Split și Trailforks, dar nu este obiectul acestei prezentări să analizăm aceste aplicații deoarece fiecare e foarte complexă în parte. Eu folosesc mult aplicația de antrenament pe bază de putere XERT, care funcționează cu abonament lunar sau anual. Există mai multe tipuri de aplicații Connect IQ, în funcție de complexitate: câmpuri de date sunt exact ceea ce par, adică câmpuri de date numerice sau grafice care se pot configura să fie afișate în locul celor standard. Există câmpuri simple care se pot afișa în locul celor numerice, chiar și cu 10 active odată, dar și câmpuri care necesită mai mult spațiu pe ecran. Unele câmpuri folosesc tot ecranul. Trebuie studiată documentația fiecăruia pentru a vedea cum se folosesc. widgets sunt niște mini-aplicații suplimentare ce pot să fie accesate și în timpul funcționării înregistrării standard și chiar și a altor aplicații. Acestea se accesează din meniul Status (săgeată în sus pe 530 sau tras în jos pe 830). Computerul vine cu widget-uri pentru meteo și segmente Strava instalate dar pot fi adăugate și altele aplicațiile sunt cele mai complexe și le regăsim în meniul IQ de pe ecranul principal. Acestea practic preiau cu totul funcționalitatea computerului, peste modul său de funcționare din fabricație. După cum spuneam mai sus, eu folosesc aplicația XERT Player pentru antrenamente ghidate pe bază de putere, cu abonament lunar. Există o mulțime de alte aplicații, majoritatea gratuite, ce pot fi utile. Concluzie Aș putea să scriu mult mai multe despre fiecare funcționalitate a computerelor Edge, acestea sunt dispozitive făcute pentru ca fiecare ciclist să regăsească în ele ce are nevoie. Noile 530/830 aduc multe îmbunătățiri, amintite la începutul articolului, dintre care le mai remarc o dată pe cele mai importante: putere de calcul mărită, baterie cu autonomie mult mai bună și ecran mai performant și mai mare. Totuși s-ar putea să nu fie potrivite pentru oricine, deoarece cu siguranță sunt și cicliști ce își doresc ceva mai simplu, înregistrarea datelor principale și afișarea câtorva valori, pentru aceștia există Edge 130. Iar pentru cei ce vor un ecran mare, la nivel de smartphone, există în gamă modelul Edge 1030. Concluzia e că odată cu adăugarea modelelor 530 și 830, gama Edge x30 de la Garmin e completă și oferă tot ce se poate în acest domeniu pentru o gamă largă de pretenții și de bugete. Primite la test de la Trisport, importator autorizat Garmin, disponibile la toți distribuitorii autorizați Garmin. Preț: Edge 530 – 1449/1779/1949 lei, Edge 830 – 1949/2299/2399 lei prețul este pentru computerul simplu/pachet MTB/pachet Performance pachetul MTB conține husă, telecomandă și suport special MTB pachetul Performance conține senzorii de puls, viteză și cadență Sursa: Freerider
  14. Misiune pentru tată şi fiu!

    Atunci când cel mic spune “încă o dată”, ştii că ai făcut ceva bine! Farther and son goals on Vital MTB Sursa: Freerider
  15. Îmi amintesc cu drag de Ciocanul anilor 2000, când pe acolo exista cel mult o potecă, pe care ne dădeam cu biciclete cu furci fixe și roți de 26, fără cască, fără protecții – dar cu mănuși, cu nicio linie coerentă însă cu același spirit ca în 2019: distracție pe niște șerpuieli nu foarte dificile, ideale pentru cei care vor să se dea cu puțin stres și multă voie bună. Dacă ideea a rămas aceeași, în ultimii aproape 20 de ani lucrurile au luat amploare aici la Câmpulung Muscel, iar importanța Ciocanului pentru sudul țării a devenit incontestabilă: este accesibil pentru rideri de orice nivel, este aproape de București, iar ca să ajungi în vârf, sincer, nu trebui să-ți distrugi musculatura. Mihai Anițan n-a avut de furcă cu Ciocanu, adjudecându-și prima treaptă a podiumului.Toate aceste lucruri au evoluat prin ambiția nestrămutată a lui Geo Simion, omul din spatele acestor trasee, 4 la număr pe moment. Geo și-a dat permanent strădania ca aici lucrurile să evolueze, nu puțini fiind cei care se întreabă ce l-a mânat pentru o perioadă atât de lungă de timp să poată duce lucrurile de fiecare dată la bun sfârșit. Cel mai probabil, Ciocanu a devenit pentru el un soi de proiect de suflet și fără probabil să realizeze foarte mult, a adus mai aproape de câmpia țării o mică rețea de trasee ce poate fi accesată rapid și unde poți învăța destule. Desigur, nu pot să spun că traseele de aici sunt tehnice, iar dacă vrei un progres adevărat este necesar să variezi, însă ce este cel mai important: Ciocanu reprezintă o etapă importantă din parcursul oricărui mountain biker care dorește să evolueze. Geo Simion implicat desigur și în organizare, omul din spatele acestor trasee.Zis și făcut, după toți acești 20 de ani de evoluție Ciocanu a ajuns în sfârșit să găzduiască un concurs de enduro, după cum spuneam, unul nu foarte tehnic însă unul care te solicită zdravăn. Căci aici nu este vorba doar de coborâri, ci va trebui să pui fibrele mușchilor în acțiune pe majoritatea specialelor. În acest sens, speciala 1 și 4 au avut suficiente porțiuni de pedalat încât să ofere, din punctul meu de vedere, șanse egale celor care au participat. Așadar, nu era suficient să te dai bine la vale, dacă nu puteai să dai câteva sprinturi susținute, iar astfel lucrurile au fost destul de echilibrate. Iar astfel nici n-ar trebui să ne mire că Tudor Oprea, prezent și el la competiție, a reușit un excelent loc 3 în clasamentul general (și locul 1 la categorie), reușind să scoată pe prima specială unul dintre cei mai buni timpi, iar pe următoarele 3 speciale, mai puțin de 4 minute pentru fiecare în parte. Mihai Anițan a fost însă marele câștigător, reușind să se impună atât la general cât și la categoria 19-29. La mai puțin de 2 secunde în urma lui a venit Remus Bonta, urmat la 15 secunde de către Sebastian Râpea. Fetele sunt de asemenea de lăudat, în special Roxana Moise, care a reușit primul loc la general, fiind urmată de Julia Simion – rezidentă pe Ciocanu, și de Denisa Anghelina. Roxana Moise, cea mai rapidă fată a zilei…… și Julia Simion, a doua cea mai rapidă fată a zilei. Girl power! 🙂Cât despre copii… uh, copiii. S-au descurcat excelent, traversând cele 4 speciale cu o viteză și un stil greu de descris în doar câteva fraze. Certitudinea este că viitorul sună bine și deja cred că ne îndreptăm către epoca în care n-ar trebui să ne mai mire dacă îi vom vedea pe conaționalii noștri participând și câștigând competiții din afara țării. Trend-ul este unul ascendent și sănătos și am toată încrederea (puteți s-o aveți și voi), că în sfârșit lucrurile se îndreaptă spre bine. Paul Someșan, Matei Moisil și Cristian Bodea au ocupat locurile pe podium, exact în această ordine, Paul fiind cel mai rapid dintre ei cu un timp de 18 minute și 34 secunde (timp general), unul cu care putea fi foarte competitiv chiar și la categoria Big Boys. Copiii au fost greu de prins în poze, viteza lor, aproape incredibilă.Andrei Diaconu, juniorul de la FreeRider, foarte rapid și el însă cu multe greșeli/accidentări pe traseu.Vremea în schimb nu a fost cea mai prietenoasă, dar nu în ziua competiției, ci în zilele premergătoare acesteia. Multe ploi și furtuni au făcut ca traseul să fie alunecos, cu noroi zdravăn pe anumite porțiuni (în deosebit pe speciala 4), și cu zone instabile pe anumite viraje. De altfel, aceste condiții au dat naștere unor accidentări spectaculoase, de la ample mișcări de plonjat peste ghidon până la contactul dur cu copaci mai subțiri – care au cedat în fața greutății și a vitezei celor care i-au lovit. Toate aceste lucruri însă fac parte din joc și cum n-am învățat încă să controlăm vremea, va trebui să ne obișnuim cu ideea că MTB-ul nu se practică doar pe teren uscat, mai ales că pe plaiurile locale primele (multe) luni ale anului sunt destul de ploioase. De jos în sus: greu de escaladat pe prima specială. Diferențe de nivel consistente când o iei la pas, amestecate cu mult noroi și frunze umede.Galeria din viraje.Copii asistând neputincioși la o accidentare ușoară.Capu la cutie!O zonă foarte rapidă cu slalom printre copaci.Startul juniorilor.Așteptăm fotografiile de la acest om. O să fie bune, promit. Mult mai bune ca ale mele.Vale cât curpinde.Pe margini mai sunt zone pe care te poți cățăra, așa, de distracție.Merge chiar și mai sus. Depinde ce urmărești: să ajungi cât mai repede sau să te distrezi.Noroi decent pe anumite porțiuni. Noroi bun. Noroi tolerat.Petre pleacă în speciala 4.Știu cum e băieți…Moment de respiro pentru Julia. A participat în competiție cu un full, cu roți de 26.Nu toate secțiunile au avut flow. Câte-un viraj d-ăsta brusc îți tăia uneori cheful de viață.Probabil singura pliabilă de pe Ciocanu.Zonă de pedalat zdravăn. Cei care dau sprinturi sunt avantajați și câștigă mult pe asemenea porțiuni.Minirampe pe care le dai dacă vrei să pierzi timp. Sau să te distrezi, pur și simplu.Și unele mai mari, pe care te dai pentru poze.Pădure cât cuprinde la Ciocanu. Atenție la copaci!Treapta-rădăcină-în-viraj. Dacă vrei să treci rapid de această zonă e nevoie de ceva skill.David Miu perfect asortat cu mediul înconjurător. 🙂Și dovada vie că încă se mai pote cu roată de 26.Revenind la noroaie…… pe alocuri pateul era chiar consistent. Mai că-ți vine să-i tragi un cuțit pe pâine.Solul se erodează, dar cel puțin crează câteva zone spectaculoase.O altă zonă de pedalat.Începe coborârea finală de pe PS4.Și odată cu ea, ultima zonă care a produs cele mai spectaculoase accidentări.This guy… Robert s-a dat spectaculos. Nu știu câți dintre voi l-ați observat, dar dacă l-am menționat aici, înseamnă că mi-a plăcut mult ce-am văzut.“Ăsta e copacul meeeeeu!”Chiar asta a spus cu secunde bune înainte. Asta s-a și întâmplat.Alex Delcea, omul cu care eu mă duelez, a făcut o cursă bună. Și nu s-a văzut rău deloc din exterior.Printre ultimele viraje, pe care s-ar fi putut face lejer un concurs de poziții care mai de care mai atractive.Gata man, s-a terminat!Mircea Ignat sumarizează binișor la final de cursă ce s-a întâmplat aici. OK!Felicitări celor implicați în organizare, Bike Attach Reșița, Vertical Riding Romania și nu în ultimul rând, lui Geo Simion, omul fără de care aceste trasee n-ar fi existat, implicit nici acest concurs care să pună Câmpulungul pe harta națională a competițiilor de gravity. Dragoș Mitroi editor-in-chief FreeRider.ro Bughea de Jos, Câmpulung Muscel Sursa: Freerider
  16. După aproape 7 ani de când folosesc suspenzia Fallout pe modelul lor de DH Pulse, Nukeproof au rupt tradiția cu o nouă platformă ce poate fi reglată de utilizator, folosită pe noul model Dissent. Nukeproof au prezentat detalii despre noul Dissent în ultimele luni iar Sam Hill a câștigat cursa Crankworx Garbanzo DH pe un prototip, plus au mai existat niște imagini cu Adam Brayton de la Hope Factory Racing Team folosind noul model. Suspensia Dissent a fost concepută inițial de Nukeproof pentru a testa mai multe curbe de suspensie pe același model. După aceea, ei au mutat teoria în practică, iar noul Dissent permite utilizatorilor să modifice pivotul în 4 poziții diferite. Dissent este răspunsul Nukeproof la traseele din Cupa Mondială de DH în 2019. Modelul cu roți de 27.5 are o cursă de 200 mm la ambele roți în timp ce versiunea cu roți de 29 are u cursă de 190 mm în spate dar tot de 200 mm în față. Cadrul din aluminiu 6061 hidroformat al modelului Dissent e cu 400 g mai ușor decât cel de pe modelul precedent Pulse, cu o greutate acum de 3.95 kg. Chiar dacă la o primă privire cadrul nu pare mult diferit de Pulse, există modificări importante a platformei suspensiei. În primul rând, bascula e acum poziționată în afara seat tube-ului în loc să fie în interior ca înainte. Acest lucru a permis Nukeproof să mai scadă din greutate și în același timp să mărească rigiditatea cadrului. În al doilea rând suspensia folosește acum un braț care împinge în loc să tragă. Acest lucru reduce încărcarea și stress-ul pe cadru și reduce la rândul său din greutate. Cel mai interesant lucru la noul Nukeproof Dissent este însă mai puțin evident. Nukeproof spune că flip-chip-ul de pe pivotul principal e proiectat să funcționeze în 4 poziții. Schimbarea poziției acestuia modifică progresivitatea suspensiei fără să schimbe simultan și geometria și cursa. Se va modifica doar sag-ul cu 1%, așa că nici suspensia nu va trebui întărită sau slăbită cu excepția cazului în care e reglată la capătul scalei. Nu e un lucru rar ca atleții din Cupa Mondială să dorească diferite caracteristici ale suspensiei, în funcție de stilul propriu și de pedale, dacă sunt flat sau nu. Cu noua platformă a suspensiei, cicliștii pot modifica progresia acesteia doar prin slăbirea prinderii pivotului principal și schimbarea poziției flip-chip-ului. Poziția 1 – progresie 17% – este reglarea cea mai asemănătoare cu vechiul model Pulse, dar cu un suport mai bun la mijlocul cursei. Începe mai puțin progresiv, oferă suport la mijloc și apoi crește la capăt. Aceasta e poziția preferată de Sam Hill, folosită de acesta și la cursa Garbanzo DH Crankworx în 2018. Poziția 2 – progresie 21% – este cea considerată de Nukeproof ca fiind potrivită pentru cei mai mulți utilizatori și este și cea în care vine reglată bicicleta din fabrică Poziția 3 – progresie 26% – este poziția preferată de Adam Brayton, care a obținut deja câteva medalii anul acesta. Dacă este suficient de progresivă pentru el, e bună și pentru restul utilizatorilor. Poziția 4 – progresie 30% – este cea mai progresivă poziție, cu cea mai bună sensibilitate la obstacole mici, are cel mai puțin suport la mijlocul cursei dar se întărește cel mai mult la capătul acesteia. Este reglajul ideal în parcurile cu multe sărituri mari și cu obstacole dese. Nukeproof crede că o platformă cu acțiune redusă de suport la pedalat dar cu suport bun la mijlocul cursei e combinația perfectă. Poziția 1 este cea mai adaptată la pedalat și are cel mai bun suport la mijlocul cursei, deci e de preferat când e nevoie de eficiență la deal. Poziția 4 pe de altă parte are cel mai puțin suport la mijlocul cursei. Nukeproof believe that low anti-squat but good mid stroke support is a winning combo. Position 1 has the lowest anti-squat, but it also has the most mid-stroke support. Therefore, it should still pedal efficiently. Position 4 on the other hand has the highest anti-squat but also has the least mid-stroke support. Suspensia Dissent oferă de asemenea un pic de amortizare la frânări puternice pentru a menține poziția utilizatorului, dar oferă de asemenea și suficientă presiune la contactul anvelopelor cu solul pentru a garanta o tracțiune excelentă chiar și la cele mai puternice frânări. Flip-chip-ul de la axul spate permite un reglaj de 5 mm pentru a schimba comportamentul la roțile de 27.5 cu chainstay de 435, 440 și 445 mm sau la cele de 29 cu chainstay de 445, 450 și 455 mm. Modelul de 27.5 va fi disponibil în mărimile S, M, L și XL iar cel de 29 în mărimile M, L și XL, cu reach între 425 și 485 mm. Nukeproof Dissent va fi disponibil în două scheme de culori: negru cu galben și gri ciment cu gri închis. Vor fi disponibile multe versiuni de echipare completă sau cadrul simplu, acesta din urmă având un preț anunțat de 2450$, începând cu noiembrie 2019. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  17. 4 prieteni, 4 biciclete, 9 zile, 225 km în British Columbia

    “Eram în a 4a zi. Ajusesem într-o imensă vale alpină, presărată cu pârâuri şi mlaştini, care sigur era plină de ţânţari şi zone unde în traversare, urma să ne udăm la picioare. Margus era primul, deschizând drumul printre pârâuri şi tufişuri. Speram ca după ce terminam traversarea asta să găsim o creastă care să ne ajute să trecem spre vârful urămtorului munte. De acolo ar fi trebuit să continuăm în coborâre spre lacul Taseko. Am urcat având deasupra capului nişte nori care nu anunţau nimic bun. Furtuna era aproape şi lovea deja cu vânt şi ploaie în munţii din apropiere. Era doar un avertisment pentru ce urma să ne aştepte. Moralul era însă bun pentru că seara pe care urmă să o petrecem marca jumătatea aventurii. Am ajuns în varf, iar în momentul în care ploaia a început, am revenit şi noi cu picioarele pe pământ. Creasta pe care o căutam nu exista. Urcasem pe muntele greşit.” [embedded content] Sursa: Freerider
  18. Producătorul italian Olympia a lansat ceea ce ei numesc cea mai ușoară și versatilă cursieră pe disc ce au făcut-o vreodată. Noua Leader poate fi considerată ușoară în lumea modelelor aero și polivalente cu frâne pe disc, îmbinând forme simple aerodinamice ale tuburilor cu straturi de carbon ușoare ce promit confort. După ce au decis să adauge la colecția de cursiere premium un model polivalent, Olympia a combinat câteva forme radicale aerodinamice de la modelul Boost Disc cu tehnologiile folosite la modelul lor de top 799, dar care nu a primit frâne pe disc. Rezultatul este noul model Leader a cărui cadru în mărimea M (54.5 cm) are o greutate declarată de doar 859 g! Noile tuburi cu profil mare folosite la Leader sunt construite dintr-un amestec atent proiectat de fibre de carbon high (T1000), mid (T800) și low (M40J) modulus pentru a echilibra rigiditatea și eficiența la pedalare cu absorbția vibrațiilor și confortul. Olympia spune de asemenea că s-a folosit tehnologia cu matrițe interne duble rigide EPS și latex gonflabil ce produce suprafețe interne fine, rezultatul fiind o greutate mai mică și performanțe mai consistente. Chiar dacă are frâne pe disc, Olympia vede Leader ca o cursieră de competiție, spațiul pentru anvelope fiind limitat la 28 mm. Pnetru cei ce doresc spațiu mai mare există modelul Hardy. Cadrul are un headset conic complet din carbon, ax thru de 12 mm la ambele roți și prinderi de etrier flat mount. Cablurile sunt rutate complet intern, cele ale schimbătoarelor mecanice intrând printr-un singur port în zona superioară a downtube-ului, iar cablurile electronice și conductele hidraulice intră prin pipă direct în headtube. Noul model polivalent adaugă două mărimi față de modelul Boot Disc și oferă 6 dimensiuni, cu toptube-ul între 52.5 și 58.3 cm, pentru a se potrivi cu mai mulți cicliști. Geometria păstrează unghiurile verticale de cursieră, respectiv 74 de grade la seattube și 72.5 grade pentru furcă, dar rake-ul furcii Leader e ceva mai mic, de 42 mm, iar distanța dintre roți a fost puțin mărită pentru a crește stabilitatea și a elimina instabilitatea în virajele luate cu viteză. Noul model Leader este așteptat pe piață foarte curând, cu echipări Shimano Di2 și mecanice dar și cu SRAM eTap. Modelele de 54.5 cm ar putea fi disponibile din iulie în timp ce restul dimensiunilor doar în septembrie, deoarece se mai ajustează matrițele. Prețurile pentru bicicletele complete încep de la 3500 Euro pentru versiunea cu Ultegra mecanic, 4615 Euro pentru Ultegra Di2, 5410 Euro pentru Dura-Ace mecanic, 4475 Euro pentru Force eTap AXS 2x și 7085 Euro pentru Red eTap AXS 2×12. Toate modelele au roți Miche ce pot fi înlocuite cu modele de top din carbon pentru un preț suplimentar de 1550 Euro. Cadrul e disponibil în trei combinații de culori: negru/argintiu, negru/roși și negru/albastru. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului. Informații de pe bikerumor.com Sursa: Freerider
  19. Yak Attack este cel mai „înalt” maraton mtb pe etape din lume! În 2019 concurenţii vor traversa un pas care se află la 5.416 m altitudine! Ediţia de anul acesta are loc între 9 şi 20 noiembrie şi are în total 280 km cu 9.000 m urcare. Per ansamblu concursul durează 8 zile din care una de pauză. Imaginaţi-vă că etapa a 4a are doar 16 km! Dar este o zi care va avea finişul la nu mai puţin de 4.450 m altitudine! Mai mult, a doua zi urmează etapa în care se va traversa pasul Thorong La, la 5.416 m altitudine. Taxa de participare este de 2.495 USD. Nici nu pare mult la ce aventură vei avea în Nepal şi mai ales dacă ţii cont că în taxa asta ai incluse 10 nopţi de cazare la hotel şi pensiuni, transfer cu autocarul de la Kathmandu la Besi Sahar, toate mesele, transferul bagajelor între etape şi multe altele. [embedded content] Sursa: Freerider
  20. Ziua Mondială a Bicicletei este sărbătorită începând din 2018, în fiecare an pe 3 iunie. De ziua ei Asociația GO4FUN învaţă copiii să pedaleze la o nouă PARADĂ A MICILOR BICICLIȘTI. Participarea este gratuită. Voluntarii se pot inscrie aici. Pentru copii înscrierile se fac aici. De la organizator: Parada Micilor Biciclisti sarbatoreste în acest an sub motto-ul Pedalează și Reciclează – It’s all about ReCycling ziua mondiala a bicicletei (3 iunie) si ziua mondiala a mediului (5 iunie) învațându-i pe cei mai simpatici și mai activi dintre bicicliști totul despre mersul pe două roți în siguranță și despre cât este de important să reciclezi pentru a proteja natura! Parada Micilor Bicicliști are ca scop promovarea mersului pe bicicletă, în siguranță, în rândul copiilor, de la cea mai fragedă vârstă și își propune să-i învețe pe cei mai tineri bicicliști regulile care trebuie respectate în timpul deplasării pe doua roți, atât individual, cât și în pluton, familiarizându-i cu plimbările cu bicicleta în grup. Evenimentul este dedicat tuturor copiilor care iubesc bicicleta și senzația de libertate pe care aceasta o oferă. Scopul principal este acela de a-i învăța pe cei mici și mai mari principiile de bază pentru a deveni viitori bicicliști urbani responsabili, într-un mediu sigur – ferit de orice trafic rutier, un mediu relaxat și plin de veselie. Cu sprijinul partenerilor și al voluntarilor din comunitatea bucureșteană de bicicliști, copiii participanți vor învăța care sunt regulile de siguranță pe care trebuie să le respecte în timpul deplasării pe două roți, cum să manevreze bicicleta printre obstacole și mai ales, cum să pedaleze în grup. Fiecare etapă parcursă va fi bifată în Brevetul Micului Biciclist, pe care fiecare participant îl va avea în kit-ul de înscriere, alături de alte cadouri speciale pentru ei. Parada Micilor Bicicliști este o invitație la un stil de viață sănătos, prin sport și protejarea mediului înconjurător Preț de 7 ore (între orele 7:00 și 14:00) traficul rutier va fi oprit pe Bulevardul Unirii, între Piața Constituției și Piața Unirii, reducând astfel emisiile de carbon. ZONELE de activități vor fi amplasate pe cele două sensuri ale Bulevardului Unirii și vor cuprinde: Probe de abilități adaptate fiecărei categorii de vârstă: deplasarea printre jaloane din materiale reciclabile, respectarea indicatoarelor de circulație, jocuri pe bicicleta, etc Plimbări în pluton cu respectarea regulilor de deplasare în grup ale bicicliștilor Zona de relaxare creativa si în siguranță, cu însușirea prin joc a regulilor de circulație specifice bicicliștilor Vânătoare de comori pe Bdul Unirii în echipe formate din copii și adulți sau din tineri peste 14 ani. Vă invităm să fiți alături de noi în acestă aventură pe două roți împreună cu cei 2000 de copii și adulți înscriși deja pentru acest eveniment. Sursa: Freerider
  21. Clubul Sportiv LYKAIOS anunţă LYKAIOS MTB – Vâlcea 2019

    LYKAIOS MTB este un concurs de ciclism, alergare montană şi orientare sportivă care va avea loc sâmbătă 15 iunie la Costeşti, Vâlcea. Taxa de participare este de 30 lei din care 25 lei este taxa efectivă, iar 5 lei este taxa pentru accesul în Parcul Naţional Buila – Vânturariţa. De la organizator: Lzkaion MTB este eveniment ce se adresează tuturor iubitorilor sportului și mișcării în natură, este un eveniment sportiv care își propune să vă ofere o experiență de neuitat în care dumneavostră să vă puneți în valoare calitățile sportive, iar comuna Costesti să-și etaleze obiectivele turistice. Parcul National Buila-Vanturarita este o zonă care impresionează prin frumusețea locurilor și traseele spectaculoase foarte potrivite pentru practicarea ciclismului montan si sporturilor in natura. Organizatorul concursului, este Asociatia de Tineret Club Sportiv de Tineret LYKAIOS. Parteneri principali: – Primaria Costesti, Administratia Parcului National Buila-Vanturarita, Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Valcea, Clubul Ecosort, Clubul Buila Vanturarita, Salvamont Valcea. Sportul a fost şi va ramâne cel mai accesibil instrument prin care oamenii sunt aduşi împreună, se conectează şi interacţionează uşor, natural. Indiferent de forma de organizare, evenimentele sportive reuşesc să stimuleze spiritul oamenilor, să amplifice pasiunea şi entuziasmul lor, să descopere şi să dezvolte abilităţi, să crească gradul de socializare, să stârnească emoţii şi să creeze amintiri memorabile, demne de a fi împărtăşite cu familia, prietenii sau colegii. Conceptul de Sportainment – combinaţia celor două cuvinte din limba engleză sport şi entertainment – oferă unei persoane mai mult decât sport. El introduce o nouă viziune, aceea în care are loc fuziunea cu distracţia, într-o formulă şi un cadru atractive, care au dat naştere la comunităţi întregi de sportivi amatori. Sportainmentul este reţeta de lifestyle care îi atrage astăzi pe oamenii din întreaga lume şi care pune masele în mişcare. Sursa: Freerider
  22. Greenfield Duo Challenge este un concurs de alergare şi bicicletă off-road ce va avea loc pe 30 iunie în zona cartierului rezidenţial Greenfield din Bucureşti, pădurea Băneasa, Grădina Zoologică. Startul cursei se află în incinta Academiei de Poliţie Bucureşti. Taxa de participare este de 100 lei individual sau ştafetă 80 lei / persoană. Individual şi ştafetă: 140 lei. Traseul de alergare are lungimea de 8,6 km, iar cel de bicicletă 19,8 km. Suprafaţa de concurs este „off-road uşor” pentru alergare şi potecă pentru bicicletă mtb. De la organizator: Greenfield Duo Challenge se doreste a fi o competitie care sa promoveze sportul facut de placere, pentru sanatate, asa cum ne aducem aminte ca existau concursuri la inceputul erei mtb-ului si duatloanelor. Vrem sa avem la start concurenti bine pregatiti, cei mai buni din tara si din lume la probele lor :), insa ne dorim sa-i vedem luand startul cu zambetul pe buze si terminand la fel. Nu ne dorim vanatori de premii ci oameni care sa promoveze mai departe un stil de viata. Traseul este unul usor, atat la alergare cat si la bicicleta. Padurea Baneasa este binecunoscuta tuturor, majoritatea dintre noi antrenandu-ne pe acolo sau participand la competitiile existente din zona. Se vor parcurge aproximativ 8km in alergare pe aleiile padurii (traseu off-road usor) dupa care se vor schimba adidasii cu pantofii de ciclism. Daca faci parte dintr-o stafeta, vei preda cipul de concurs colegului tau de echipa si ori te vei retrage la umbra in asteptarea lui, ori vei continua proba si la individual. Ruta de bicicleta insumeaza aproximativ 20km, cea mai mare parte fiind formata dintr-un single trail. Se pot atinge viteze mari pentru un cocncurs de mtb (traseu off-road usor) asa ca va recomandam sa abordati micile viraje cu atentie. Inscrierea se poate face la Individual, la Stafeta sau la amandoua. Va dorim mult succes si va asteptam in numar cat mai mare. Sursa: Freerider
  23. Cel care rupe poteca, în linişte!

    Filmul mut a apărut prin 1891 şi era mut pentru că cineaştii nu puteau încă sincroniza imaginea cu sunetul. Azi situaţia este alta, iar când te dai tare cu bicicleta, parcă şi auzi coloana sonoră cum te urmăreşte… “Cel care rupe poteca în linişte” este un “silent shredder” de la Yeti Cycles. [embedded content] Sursa: Freerider
  24. Experienţa Mitas 4 Islands 2019

    Aprilie, început de sezon. Abia ne descreţim frunţile, abia ne dezmorţim oasele după iarna lungă, grea şi cu foarte multă zăpadă la munte. Sau? Sau eşti demult intrat în priză, cu antrenamentul la zi şi cu condiţia fizică poate chiar în vârf de formă! Nu de alta, dar în aprilie este Mitas 4 Islands, maratonul mtb pe etape din Croaţia care ar trebui să devină o tradiţie printre noi. De ce? Pentru că este altceva, cu totul altceva nu doar faţă de ce găseşti în România ci în toată lumea. Şi nu sunt cuvinte mari. Mitas 4 Islands este un concurs în echipe de 2 cilclişti, cu 4+1 etape care are loc la mare, pe patru insule diferite din Croaţia, de aici şi numele. Are loc la mare însă nu pe plajă ci pe munţii de pe insulele croate. Şi chiar dacă altitudinea maximă la care ajungi cu bicicleta în oricare din cele patru etape nu depăşeşte 450 m, gândeşte-te totuşi că startul îl ai în fiecare dimineaţă la zero metri altitudine, la mare. Ediţia 2019 a fost deosebită pentru ca Mitas 4 Islands a venit cu o noutate. Cunoscut printre fani drept maratonul cu 4 etape, anul acesta organizatorii au introdus şi un prolog. Scurt ce-i drept, dar s-a mai adăugat o zi. Prologul stabileşte ordinea startului pentru etapa întâi de-a doua zi. Şi în 2019 am participat împreună cu colegul meu Eduard Oprea, în cadrul echipei Freerider Supersonic (sperăm că sesizaţi ironia). La mine pregătirea pentru Mitas 4 Islands 2019 a început din toamna lui 2018, cu un program zilnic bine organizat care a inclus alergare, bazin şi rulou în casă pe bicicletă. Totul s-a desfăşurat la un nivel moderat pentru că ăsta este nivelul. Niciodată nu am exagerat cu performanţa ci m-am menţinut la un nivel potrivit care să-mi facă plăcere. Consider că pentru un simplu amator pasionat, orice exagerare se poate transforma în chin sau chiar cosmar. Am văzut prea mulţi prieteni care pur şi simplu s-au „ars” dorind mai multă performanţă fără ca şi organismul să facă faţă. Din cauza asta mulţi s-au şi lăsat de sport. Toate bune şi frumoase în săptămâna dinaintea concrsului. Bicicleta era cu revizia făcută, antrenamentul era la zi. Ghinionul a facut însă ca gripa de primăvară să vină fix în săptămâna concursului. Asa că în Croaţia, din 5 zile, trei au fost cu febră şi o stare generală groaznică. Practic tot antrenamentul s-a dus pe apa sâmbetei. Dar, eram acolo aşa că măcar bere puteam bea la finalul fiecărei etape. Drumul spre Croaţia din România l-am făcut cu maşina. Durează în jur de 16 ore dacă pleci din Bucureşti, iar dacă sunt doi şoferi poţi conduce continuu. O poţi lua prin Serbia – mai scurt, dar mai prost sau prin Ungaria – mai lung, dar mai bun. De data asta am ales Ungaria. Noi am plecat seara din România, iar dimineaţa, cu o zi înainte de start, eram pe insula Baška în faţa hotelului. Am programat în aşa fel încât imediat ce ajungem să ne putem caza, să dormim câteva ore dupa care să intrăm în atmosfera de concurs, cu o bere pe plajă. La Mitas 4 Islands poţi participa în trei feluri. Poti alege fie să plăteşti doar taxa de participare, iar transferurile între etape, cazarea şi masa ţi le organizezi singur, fie alegi pachetul „Hotel” cu care organizatorii îţi asigură tot, inclusiv 6 nopţi de cazare, transferuri şi mese, fie alegi pachetul „Vapor” cu care eşti cazat pe un vaporaş şi transferat de pe-o insulă pe alta într-un stil mult mai „romantic”. Concurenţii care urmau să fie cazaţi pe vaporEdiţia din 2019 a fost şi prima în care am concurat ca un adevărat „profesionist”. Nu am mai avut în spate rucsăcelul cu cei 2 litri de apă ci am cărat pe bicicletă un singur bidon, ca profesioniştii. Eram sceptic că voi rezista, fiind obişnuit să pot bea câte-o gură oricând vreau. Acum, doar cu un bidon, trebuia să fac economie. Din fericire însă cele două puncte de alimentare de pe traseu erau tot timpul bine poziţionate încât reuşeam să realimentez cu apă înainte să se termine apa din bidon. A doua “dilemă” a fost cum să transport sculele dacă nu mai am rucsacul. Ştiind că traseul la Mitas 4 Islands este foarte accidentat nu voiam să aleg varianta gentuţei de şa care s-ar fi sfâşiat în primii zeci de kilometri. Singura opţiune pe care am considerat-o viabila a fost varianta cu bidonul de scule, care s-a dovedit de altfel o alegere foarte fericită. Am scris pe larg despre bidon aici. Fiind la prima ediţie care a inclus şi prolog nu ştiam la ce să ne aşteptăm. Însă uitându-ne la cifrele traseului, mai precis doar 13 km cu 300 m diferenţă de nivel, nu am luat situaţia prea în serios. Practic „cât de greu putea fi”, ne spuneam. Startul a fost foarte impresionant, fiecare echipă pelcând de pe podium aidoma curselor de cotratimp de nivel UCI. Ne-am simţit foarte „profi” când erau numărate secundele dinaintea startului nostru. Ei bine prologul a fost foarte greu, iar concursul ne-a dat o palmă peste ceafă încă din prima zi. Am făcut multe greşeli, forţate şi neforţate, din care cel puţin am învăţat pentru viitor. În primul rând nu am previzualizat traseul. Dacă am fi făcut-o am fi evitat greşeala neforţată. În al 2lea rând am plecat fără să facem o încălzire serioasă. Iar cum etapa cerea explozie de energie imediat dupa start, adică nu ca la un maraton când ai timp să te încălzeşti pe zeci de kilometri, „ne-a căzut pianul” la nici 1 km după start. Greşeala neforţată a ţinut de traseu. Startul era marcat cu steaguri direct pe plajă şi evident că am luat-o pe unde era semnalizat. Însă pe acolo plaja era formată din pietriş în care te scufundai cu tot cu bicicletă. Efectiv nu mai puteai pedala. Am avut un mare şoc pentru că a trebuit să încep cu push şi nu-mi mai puteam recăpăta suflul. Pe scurt a fost groaznic, iar ziua pe care o consideram să fie „lejeră” s-a dovedit a fi un mic coşmar. Dar doar mic, pentru că cel mare a fost în timpul etapei 2. Ziua s-a încheiat repede aşa că ne-am putut replia şi regândi strategia pentru următoarele zile, la o bere pe faleza deja binecunoscută a insulei Baška. Mitas 4 Islands are o organizare şi logistică foarte complexă. Întrucât etapele au loc fiecare pe altă insulă, este nevoie ca tot „race village-ul” să fie mutat dintr-un loc în altul aproape în fiecare zi. La fiecare participare la acest concurs m-am mirat cât de multe poţi face dimineaţa înainte de start. În zilele când se schimba şi hotelul, trezirea de dimineaţa este la ora 6, asta pentru că trebuie timp să-ţi faci bagajul, dar şi să mănânci. La ora 7:30 deja trebuie să fii în autocar, iar la 8:10 pe feribot. Abia la ora 11 este startul, dar imaginează-ţi deja câte ai făcut până la ora asta. Din fericire pentru etapa întâi nu e cazul de transfer, aşa că totul rămâne pe loc la hotelul de pe insula 1. Etapa întâi mi-a placut întodeauna. Se pleacă direct din faţa hotelului, deci confort total. După care ai câţiva kilometri buni de asfalt pe care ai timp să te încălzeşti corect. Apoi începe poteca care mi-a plăcut de fiecare dată. Poteca ce zigzaghează cu viraje în ac de păr până sus pe „suprafaţa Lunii”. Aşa îi spune la zona asta pentru că este un platou vast cu zero vegetaţie şi doar un drum care şerpuieşte printre stânci, bolovani şi ziduri de piatră. Am uitat să vă spun că laitmotivul maratonului Mitas 4 Islands este piatra. Şi stânca şi bolovanii. În viaţa voastra nu aţi văzut atâta stâncărie şi bolovăniş. Clar la concursul ăsta nu au ce căuta decât bicicletele full suspension. De preferat cu suspensii mai mari de 100 mm. Specificul ăsta îi dă un caracter extrem de tehnic întregului concurs, pentru că toate etapele sunt aşa, pline de poteci lungi pline la rândul lor de piatră şi stâncă. Pe de altă parte treaba asta vine cu un avantaj important şi anume lipsa noroiului. Etapa întâi este destul de lungă, 72 km cu 1.750 m diferenţă de nivel, deci practic un concurs întreg în sine. Imaginează-ţi că mai ai încă 3 consecutive aproape la fel, în următoarele 3 zile. Categoric pregătirea psihica trebuie să fie bună. Starea fizică şi antrenamentul e nevoie să fie cât mai sus însă dacă nu stai bine şi cu nervii nu cred că vei rezista. În aprilie temperatura din Croaţia, în special din zona asta cu insule, nu e prea mare. Te-ai aştepta ca lângă marea Adriatică să fie vară tot timpul, mai ales că sunt palmieri peste tot. Dar nu-i aşa, ploaia este chiar des prezentă. La etapa întâi am avut 11-15 grade în aer şi dacă startul l-am luat pe uscat, pe la jumătatea cursei a început sa ne ude. Partea mai proastă este că totul începe să alunece groaznic. Cum este piatră mai peste tot, îţi dai seama ce se întâmplă. Noroi ca pe la noi, lipicios adică, este puţin însă se depune suficient cât să-ţi facă viaţa un calvar. Am povestit pe larg cum a fost pentru noi în etapa întâi aici. Etapa a doua a fost mai scurtă şi mai puţin înaltă, cu 65 km şi 1.120 m urcare. Însă la mine deja se instalase febra, iar condiţiile meteo urmau să fie şi mai rele. Nu ştiu de ce însă până acum la fiecare ediţie la care am participat, a plouat mult şi tare în cadrul etapei 2. Ne-a făcut ciuciulete, până în cele mai secrete locuri, iar etapa 2 a avut chiar şi noroi lipicios. Ştiam oarecum la ce să ne aşteptăm şi în felul ăsta am rezistat pe bicicletă mai mult decât alţii, dar până la urmă am cedat şi noi, iar ploaia nu mai contenea. Norocul a făcut ca doar cu puţin înaintea primului punct de alimentare să dau peste un furtun cu jet puternic de apă. Tot grupul în care eram s-a oprit acolo şi am început cu toţii să ne spălăm precipitaţi noroiul din transmisie. Alţii se opriseră mai devreme la un fel de izvor. Având roţile şi transmisiile blocate nu aveau altă alternativă decât să împingă. După spălarea cu presiune am oprit şi la punctul de alimentrare unde am îmbibat în ulei toată transmisia. Situaţia părea să se îmbunătăţească, pentru bicicletă cel puţin, însă starea mea generală se deteriora pe kilometru ce trecea. Mă simţeam rău şi epuizat. Febră, frisoane, muci curgând în valuri, noroi şi ploaie peste tot. Colegul de echipă mergea încet în faţă, iar eu încercam să mă ţin după el. Pe la 80% din cursă eu eram deja 95% gata cu resursele. Nu ştiu când şi cum am ajuns la finiş, dar am mai avut totuşi puterea să scot aparatul foto şi să filmez cum treceam linia de sosire. Până la urmă finişul a fost frumos, pe plajă. Ţineam minte de anul trecut că după ce am terminat etapa 2 şi atunci tot pe ploaie şi frig, ne-a luat o hipotermie soră cu moartea aşteptându-ne rândul la spălătoria bicicletelor. De data asta am fost precauţi, iar în bagajul de mână care ne aştepta la finiş, aveam haine de schimb. Tot de anul trecut ştiam cum am distrus efectiv, camera de hotel când am intrat înfriguraţi, cu noroi din cap până în picioare şi cu mintea înceţoşată, îmbrăcaţi direct în duş sub apa fierbinte. Anul acesta a fost mai bine se pare, pentru că am reuşit să facem duşul corect dezechipaţi. Iar camera de hotel nu am lăsat-o ca după razboi de traşee. Pe de altă parte, chiar şi aşa „distruşi” am reuşit cu ultimele forţe să facem „recuperare” corectă seara, la o bere în barul hotelului. Povestea etapei a 2a o poţi citi aici. Începând cu a 4a zi de concurs şi a 3a etapă, am început şi eu să mă simt mai bine parcă. Adică răceala sau gripa ce-o fi fost, la cât efort am depus în zilele anterioare se pare că pur şi simplu am expulzat-o! Chinul nu s-a terminat, dar parcă se învârteau mai bine pedalele. Mai mult, ştiam că am trecut de jumătea concursului, aşa că de aici nu avea cum să fie decât din ce în ce mai uşor. Etapa a 3a este numită de organizatori „regina”, pentru că este cea mai frumoasă şi mai grea. La 73 km cu 1.650 m urcare, pare să fie apelativul corect. Adevărul este însă că această etapă are şi cele mai frumoase peisaje. Unde mai întâlneşti momente ca astea, când după colţ, după virajul de pe potecă, să vezi în vale marea. Sunt momente care efectiv te fac să zâmbeşti în ciuda chinului, chiar şi când eşti ud sau plin de noroi. Dacă eu începusem să mă descurc mai bine din păcate bicicleta mergea din ce în ce mai rău. Nu mai ştiu în care zi am luat o groapă foarte urât, după care furca a început să facă figuri. Nu mai avea compresie, iar la fiecare decomprimare pocnea de ziceai că acum se rupe. După etapă am fost la punctul de service, dar băieţii au spus că din păcate nu mă pot ajuta cu reparaţie. Restul etapelor a trebuit să merg „pe avarii”. Coborârile, care îmi plac atât de mult, a trebuit să le fac foarte încet şi cu grijă. Însă nici în ziua asta vremea nu ne-a lăsat să respirăm. A fost frig, undeva într-una din cele mai înalte zone fiind în aer doar 3 grade! Dar per ansamblu tot frumos a fost. Startul l-am avut iar de pe feribot, chestie unică în lume. Şi chiar şi pe feribot a fost o mică aventură, în timpul transferului de la hotel la start. Cu marea învolburată, valurile aproape că ajungeau până la ferestrele de sus. Iar vaporul, oricât de mare era, se zbuciuma de nu-ţi venea să crezi. Din cauza asta mulţi au făcut coadă la toaletă. Echipa Freerider Supersonic s-a rezumat însă la nişte cola şi espresso de la bar, moţăind pe canapelele şi povestind cu riderii. Transferurile cu feribotul au farmecul lor pentru că în timpii morţi de aici, chiar şi de aproape două ore, intri în vorbă cu o mulţime de oameni şi afli tot felul de poveşti despre viaţă. Spre exemplu de data asta am întâlnit-o pe Lorenza Menapace, ciclistă elite din Italia a cărei viaţă se învârte în jurul sportului, dar care, de la o vârstă tânără, a fost diagnosticată cu cancer. Sportul a ajutat-o însă să trecă peste toate greutăţile şi chiar să învingă boala. Am fost foarte impresionat şi mişcat de povestea ei, iar aici am publicat un interviu cu Lorenza, care ar trebui să inspire pe oricare dintre noi. Când avem impresia că este greu, că viaţa este nedreaptă, să mai citim odată povestea ei ca să înţelegem care sunt adevăratele provocări ale vieţii. A doua de la stanga la dreapta – Lorenza MenapaceÎntreaga etapă am fost năpăstuiţi încă o dată, cu vreme rea, burniţă, ceaţă, vânt şi frig. Ne-au îngheţat extremităţile, însa parcă eram mai bine echipaţi ca anul trecut. Răceala care părea că a trecut, a revenit. Locaţia finişului o cunoaşteam, dar nu a fost nici pe departe la fel de frumos ca anul trecut când am avut soare. Acum la finiş, era vânt şi înorat. Aşa că imediat ce am ajuns, am spălat biciletele, am înfulecat două guri de ceva şi am fugit la autocar, să ajungem cât mai repede la hotel şi la duşul fierbinte. Din participările din anii trecuţi ştiam că la hoteul ăsta este şi saună. Ne-ar fi prins bine aşa ceva, dar n-a fost să fie. Aventura etapei 3 o poţi citi mai pe larg aici. Şi iată că a venit ultima zi de concurs. De nencrezut aproape. Nici că va fi vreme bună nu ne venea să credem. În fiecare zi frecam telefonul cu toate site-urile meteo, doar-doar găseam unul care să nu anunţe ploaie. Ideea e că în zona asta cu insule prognoza chiar că este probabilă. Se schimbă de la oră la oră. Chiar nu aveam habar pe ce fel de vreme urma să luăm startul a doua zi. Totuşi studiind atât de intens vremea în fiecare zi am observat un şablon şi am dedus, cât de cât, că în ultima zi va fi soare, sau cel puţin nu va ploua. Supriză sau nu, chiar aşa a fost, vreme excelentă. Şi nu-mi dau seama cum, dar aşa cum etapa a 2a a fost întotdeauna cu ploaie, etapa a 4a a fost întodeauna pe soare. A fost excelentă ziua 4. Mult mai scurtă, cu doar 40 km şi 900 m urcare, etapa a fost un succes pentru mine personal. Mă simţeam deja bine cu răceala, iar cu psihicul stăteam bine. Deh, ultima zi, vreme bună, traseu scurt. Startul s-a dat târziu, la 11, iar relaxarea a fost totală pentru că hotelul la care dormisem fusese pe aceeaşi insulă. Aşa că la start am mers direct pe biciclete, fără autocar sau feribot. Ajunşi în portul turistic al insulei Losinj, de unde urma să avem startul, destul de devreme am avut timp şi de espresso şi de relaxat şi de taclale cu celelalte echipe româneşti şi străine cu care intrasem în vorbă în ultimele zile. Etapa s-a desfăşurat vijelios, ca deobicei. Nici aici nu au lipsit potecile înguste şi stâncoase. Dar de data asta erau şi mărginite de mari ziduri din piatră. La un moment dat drumul era atât de îngust încât abia încăpea ghidonul. Tot în etapa asta am observat şi cât de muncite au fost anvelopele care acum, pe final de concurs, erau rupte şi sfâşiate de la piatra ascuţită din fiecare zi. Amândoi am ajuns aproape de finiş cu multe rezerve aşa că pe ultimii kilometri am reuşit să sprintăm destul de tare şi să mai recuperăm câteva locuri. Însă habar nu aveam dacă cei depăşiţi erau la categoria noastră de vârstă. Nu conta, pentru că era pur şi simplu frumos. Despre cum a fost pentru noi în ultima zi de concurs poţi citi aici mai multe. Concursul s-a încheiat după cinci zile de aventuri cu un loc 34 la general din 47 finisheri, la categoria Master. E drept că ne-am palsat în a doua jumătate a clasamentului, dar nu pentru toată lumea ţelul suprem este podiumul, sau Top 10 sau 5. Pentru noi şi majoritatea simplilor amatori pasionaţi, scopul acestor concrusuri este despre a-ţi trăi viaţa aşa cum îţi place, despre noi prietenii, vizita locuri şi câştiga experienţă. După finişul etapei 4 concurenţii s-au întors la hotel unde seara a avut loc şi petrecerea finală. Toată lumea era fericită că a terminat cu bine, desigur cei care au terminat pentru că au existat şi abandonuri. După încă o noapte petrecută la hotel şi inclusă în pachetul „hotel”, a doua zi am fost trensferaţi pe prima insulă unde am avut prologul şi etapa întâi şi unde ne astepta maşina şi bicicletele transferate cu o zi înainte de organizator. Participarea la Mitas 4 Islands poate însemna o investiţie mare pentru majoritatea dintre noi. Însă ţine cont de faptul că nu e vorba de un singur concurs ci de 5 într-unul. Sunt nişte bani pe care îi dai la început de sezon când poate nici nu eşti în formă fizică bună. Pe de altă parte acest concurs poate fi cel mai bun motiv să ai o iarnă activă şi foarte bine organizată cu antrenamente. Eu aşa am făcut, iar acum, în iunie când scriu acest material, mă simt excelent fizic. Participarea la Mitas 4 Islands ar putea fi visul oricărui pasionat de mtb pentru că în aceste 6 zile cât eşti în Croaţia, te afli practic în paradisul mtb-iştilor. Plăteşti nişte bani, iar la schimb organizatorii îţi oferă absolut toate facilităţile prin care tu să te simţi perfect. Tot ce faci în cele 5 zile de concurs se poate rezuma la: trezit, mâncat, concurat, îngrijit bicicleta, mâncat iar, bere, somn. Pentru ca a 2a zi să o iei de la capăt, de încă 4 ori. Ce poate fi mai frumos pentru un pasionat de concursuri şi mtb? Cheltuielile pentru Mitas 4 Islands acoperă 3 aspecte: drumul dus-întors până în Croaţia, taxa de participare şi cazarea. Dacă le luăm pe bucăţi vei observa că investiţia nu este totuşi atât de mare. În plus, pentru banii plătiţi vei primi foarte mult, mult mai mult decât la un concurs din România. Pentru noi cheltuielile au fost următorele: Transport (2 persoane) – 1.400 lei dus-întors. Dacă sunt 4 oameni în maşina ieşi şi mai bine; Taxa participare – 350 euro / persoană / 5 etape (valoarea cea mai mică). Asta înseamnă 330 lei / concurs. Destul de mult, dar condiţiile sunt mult superioare evenimentelor din România, iar experianţa deosebită merită; Cazare hotel – 399 euro / persoană / 6 nopţi. Asta înseamnă 315 lei / zi în care ai incluse cazarea, transferul cu autocarul şi feribotul spre start plus retur la masină în ultima zi, transferul bicicletei şi al bagajelor, toate mesele cu mâncare la discreţie. Mai mult, 315 lei, adica 66 euro, este mai puţin decât plăteşti în Austria, spre exemplu la o pensiune modestă, în full season, fie vara, fie iarna. Total – aproape de 900 euro pentru 6 zile de paradis pe mtb! Mitas 4 Islands este un concurs special la care ar trebui să participi cel puţin o dată în viaţă. Este atât de diferit încât întreg eveninemtul este o adevarată experienţă din care înveţi o grămadă despre tine, despre bicicletă şi despre fenomenul mtb. Pentru ediţia 2020 înscrierile au început deja, iar taxa de participare este cea minimă până pe 30 septembrie. Sunt însă doar 100 locuri disponibile la nivelul ăsta de taxă. Aşa că nu rata ocazia să începi sezonul următor în forţă! Consideră Mitas 4 Islands cel mai bun motiv să rămâi în formă fizică excelentă întreaga iarnă! Sursa: Freerider
  25. DT Swiss F 535 One 160 (2019)

    O furcă DT Swiss cu o cursă de 160mm? Ce se întâmplă aici? Elvețienii doresc să destrame supremația americană constituită de frăția Fox-Rock Shox? Desigur că orice încercare ar fi de prisos vorbind aici de experiența fiecăruia pe domeniul său, căci atunci când spui DT Swiss spui în general roți și furci, toate scumpe. Iar ieftină nu este nici această furcă, dar uită-te un pic cum arată apoi decide pe care dintre cele din segmentul de 160mm ai cheltui banii, în condițiile în care cam toate costă la fel. Nu sunt prea convins că omenirea aștepta o furcă cu un aspect de avion F35 Lightning, însă asta primesc din partea elevețienilor în acest moment: singura furca cu un design extrem de curat, linii drepte care aproape că pun în umbră forma cilindrică a brațelor superioare și inferioare, diverse portițe de acces către valva cartușului de aer sau către compresie, portițe care arată precum capacele de rezervor ale avioanelor, alături de o construcție robustă susținută și de câteva detalii inteligente, precum cheița de strângere a axului despre care voi povesti imediat. De la distanță poate că nu pare mare lucru, dar…… de abia de aici începi să-i vezi formele cu adevărat.Care devin mai radicale pe măsură ce urci.Urmărește podul și brațele de prindere de jos.Cheița minune.Acum că am lămurit treaba cu aspectul și am înțeles că nu prea există competitor direct în acest concurs de frumusețe, o să trec la detalii. F535 One este o furcă ce poate fi accesată doar cu o cheiță Torx, dată fiind carapacea care acoperă mai toate reglajele. Este un Torx T10, unul pe care s-ar putea să nu-l regăsești în trusă, însă dacă vei citi manualul sau chiar acest articol, vei afla în mod surprinzător că există deja unul atașat furcii, pe care-l poți folosi în voie. Inițial, levierul cheiței de prindere seamănă cu un oricare altul de la DT Swiss, însă pe aceasta, dacă-l tragi către exterior, vei constatat cu stupoare că are și un Torx atașat. L-au ascuns bine, dar nu ca să nu-l vezi, ci ca să nu-l pierzi pe traseu. Acesta este bine fixat și poate fi folosit atât pentru prinderea roții, cât și pentru desfacerea celor două capace superioare montate pe brațele furcii, unul care-ți oferă acces la reglajul presiunii din furcă (în speță, valva), altul care-ți facilitează instalarea sistemului de compresie (dar între noi fie vorba, tot nu înțeleg de ce ai nevoie de Lokc-out pe o furcă de enduro). Surpriza vine în momentul ulterior setării presiunii. Păi bine-bine, am setat presiunea, dar furca revine prea repede. Rebound-ul unde naiba este? Este, dar se poate accesa la fel de inteligent. Nu căuta vreo rotiță că o vei face în zadar, apelează la același Torx pentru a-l înfige sub brațul drept al furcii (cel cu compresia), numără câte poziții are, apoi setează-l acolo unde consideri că este potrivit. Varianta primită de noi avea instalată un mic levier pe brațul drept, prin care poți alege care circuitul este deschis, închis pe jumătate sau complet, un levier realizat dintr-un material de calitate, care este acționat un pic mai greu dar care oferă un feedback metalic absolut incredibil. De fapt, mi-a plăcut atât de mult, încât m-aș fi jucat toată ziua cu el. Maneta de Lock și șurubul de compresie.Înăuntru se află valva de aer.Pod drept, ca niciun altul. Prindere facilă a conductei.Prinderile axului de față sunt extrem de solide.După extragerea cheiței. O poți purta și-n buzunar dacă ți-e frică s-o pierzi, dar nu e cazul.În interior, această furcă nu este foarte simplă, însă pe scurt și pe înțelesul tuturor, fără a intra prea mult în detalii inutile, aceasta folosește cartușul de aer, susținut de un arc (COILPAIR). Pe prima parte a cursei (30% aproximativ), arcul este cel care se comprimă, oferind astfel senzitivitate mare susținută desigur de culisarea foarte fină a brațelor. Asta înseamnă că denivelările mici sunt absorbite cu succes. Odată ce cursa micului arc ajunge către final, restul de compresie este preluată de cartușul de aer, oferind astfel suport mai bun pe secțiunea din mijloc. De aici în colo, funcționează ca orice altă furcă cu cartuș de aer. Volumul din interior poate fi ajustat ca la orice furcă cu ajutorul spacer-elor din plastic. Pe maneta de compresie, vei observa un șurub de culoare albastră – eloxat. Acolo mai ai alte 10 poziții pentru setarea compresiei low-speed pentru un și mai bun răspuns în teren accidentat (pentru detalii, vezi acest articol legat de reglajele furcii de bicicletă). Furca primită la test putea să găzduiască atât o roată 27plus cât și o roată de 29 de inch. Dacă vrei să treci la un disc de 200 sau 203mm, atunci vei avea nevoie de un adaptor specific frânelor tale. Brațele superioare au un diametru de 35mm, pentru un plus de încredere și funcționalitate, steerer-ul este construit din aluminiu, iar brațele inferioare din magneziu. Furca cântărește 2.06 kg, cu gâtul tăiat și cu floarea introdusă în steerer. Demontând cheița, apare un torx de 10. Faimosul torx de 10 de care ai atâta nevoie.Totul ascuns: capac chiar și pentru ax.Reglajul rebound-ului. Tot cu cheiță.Capac personalizat, direct în cutie.Confortul oferit este într-adevăr unul mare, mai ales pe prima parte a cursei, o chestiune care se poate resimți direct comparând-o cu concurenții principali. Pe măsură ce starea traseului se deterioreză, furca prestează în continuare bine sau foarte bine, după caz, însă trebuie să iei în considerare că satisfacție deplină vine doar odată cu reglajele făcute corespunzător. Iar faptul că acestea nu sunt foarte la îndemână, dată fiind utilizarea obligatorie a acelui torx de 10, poate deveni uneori ușor frustrant. Altfel, este o furcă cât se poate de comodă care țintește clar către segmentul amatorilor, celor care îndrăgesc turele montane dificile, mai degrabă decât către segmentul celor pasionați de competiții. În orice caz, pe traseul de la Ciocanu furca ne-a adus jos cu mâinile odihnite, iar asta este tot ceea ce conetază. Că nu a funcționat pe toată cursa disponibilă, asta s-a întâmplat datorită faptului că traseele n-au fost atât de dificile încât s-o lucreze la maxim sau s-o ducă în zona unui bottom-out. Instalată tot pe o bicicletă negru mat, cu roți de 27.5 inch, furca aceasta a completat cu succes imaginea bicicletei stealth, acea bicicletă neagră pe care o vezi cu colțul ochiului trecând razant pe lângă tine prin pădure, întrebându-te oare ce sau cine a fost. Plus: finisaje de excepție, forme de avion, greutate bună, oferă mult confort, funcționalitate inteligentă Minus: Torxul de 10 este indispensabil, nu este neapărat o furcă pentru competiții, preț Greutate: 2.069 grame Preț recomandat de raft: 1.149 euro Importator: Ideal Bike Parts Sursa: Freerider
×