Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'outdoor'.

  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Despre motociclete / pareri si impresii
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Bursa de Motociclete, Scutere, ATV, Echipamente si Accesorii
    • Anunturi cu motociclete, echipamente, piese si accesorii
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii

Categorii

  • Noutăți & Îmbunătățiri

Bloguri

Niciun rezultat de afișat.

Niciun rezultat de afișat.

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Marker Groups

  • Members
  • Biker Friendly

11 rezultate găsite

  1. With the Lucas Oil 2015 Outdoor season heading into its final races, Ryan Dungey holds a narrow lead over Ken Roczen and Justin Barcia. But when rain hits Washougal and the track turns to mud, will that be the opening the chasers need to unseat him at the last moment? All the training, sacrifices, and Sursa - Zona Enduro
  2. Cum faci focul în condiții meteo nefavorabile

    Ştiinţa focului, presupune cunoaşterea a diverse metode de aprindere a lui, în orice condiţii. Mediul în care rătăceşti nu este întotdeauna liniştit, uscat şi propice aprinderii unui foc. Dacă a ploat recent şi pământul este îmbibat cu apă sau a nins şi este acoperit cu un strat de zăpadă este destul de greu să încropeşti un foc. Tehnica de astăzi presupune construirea unui pat din crengi la distanţă de sol, astfel încât să îţi uşureze treaba. De ce anume ai nevoie? În primul rând caută 4 beţe care să fie bifurcate în capăt. Două scurte, de aproximativ 50-60 cm lungime, și două mai lungi de 1-1,20 m. Cele lungi de preferabil ar fi să aibă încă o bifurcaţie la nivelul celor două beţe mai scurte. Dacă nu găseşti nu pierde vremea, le vei lega. Mai ai nevoie de 4 beţe egale de aprox. 60-70 cm, 1 băţ de 80-90 cm care să fie ceva mai grosuţ şi de preferabil verde, 10-12 bucăti de lemn mai gros cu o lungime de 70-80 cm (în general trebuie să fie cu 10 cm mai lungi decât cele 4 beţe de 60-70 cm). Cum procedez? Înfige în pământ beţele cu bifurcaţie, astfel încât acestea să fie pereche pe diagonală şi să formeze un pătrat cu latura de 60 de cm. Fixează în bifurcaţii celelalte 4 beţe de lungime egală. Dacă se întâmplă ca beţele mari să nu aibă bifurcaţii la nivelul celorlalte două mai mici, le poţi fixa cu sfoară. Întăreşte şi celelalte capete tot cu sfoara, astfel încât suportul să fie mai rezistent. Pune cele 10-12 lemne mai groase de-a lungul scheletului ca nişte traverse. Adaugă un strat de crengi verzi cu frunze peste ele, iar la sfârşit pune un strat gros de pământ de câţiva centimetri. Acum poţi aprinde focul pe el. Băţul de 80-90 de cm poate fi trecut prin bifurcaţia de la capătul beţelor de susţinere mai lungi şi îl poţi folosi pentru aţi pune vasul cu hrană la încălzit sau pentru aţi prepara carnea pe frigăruie. De reţinut: Durata de timp în care poţi construi o asemenea vatră, ţine de cât de repede găseşti materiale de calitate. Când spun “calitate” mă refer la rezistenţă. Există şansa ca neavând beţe de susţinere suficient de puternice sau suficient de fixate, întreg ansamblul să se prabuşească. În mod normal durează 30-40 min să construieşti un asemenea suport. Sursa: Freerider
  3. România la extreme

    România este extraordinar de frumoasă! În puţine locuri din lume poţi găsi o aşa diversitate peisagistică pe un spaţiu atât de mic. Ştiu, sună a clişeu, dar ce rost are să foloseşti cuvinte sau fraze întortocheate pentru a exprima simplitatea frumuseţii ţării noastre? Presară peste această frumuseţe cetăţi medievale, vestigii antice, minuni ale naturii unice pe pământ, tradiţiile din cătunele uitate de lume. Astfel vei avea în faţa ta un loc în care îţi va fi destul de greu să-ţi alegi ce sa vizitezi mai întâi, totul datorită multitudinii de opţiuni. Din această cauză, ineditul este obişnuinţă la români. Şi dacă ai impresia, că oriunde te-ai duce tu nu va fi decât un alt loc frumos, dar fără o prea mare semnificaţie, noi îţi propunem astăzi, ca destinaţii de călătorie, extremele României. 1.Cel mai înalt vârf de munte din România este Vf. Moldoveanu cu înălţime de 2544 de metri. Aflat în munţii Făgăraşului, accesul către traseul cel mai scurt spre vârf se face dinspre localitatea Sâmbăta de Jos. Dacă eşti capabil de efort fizic susţinut şi dispus să campezi o noapte în creastă, poţi face vârful într-un week-end. 2.Lacul de acumulare Gura Apei de pe Râul Mare, din inima munților Retezat, este cel mai înalt baraj din țara noastră, cu 1 metru mai înalt decât cel de la Vidraru. De asemenea, este cel mai mare baraj de anrocamente (aglomerare de materiale – piatră, beton) din Europa. Dimensiunile lui sunt impresionante: 168 m înălţime, 225 milioane de metri cubi de apă în lacul de acumulare, dimensiunile întregului baraj întrec de trei ori pe cele ale piramidei lui Keops. 3.Cel mai mare lac artificial din România este Lacul Izvorul Muntelui cu o suprafaţă de 33 de km pătraţi şi o lungime de 40 de km. Lacul este unul de acumulare şi îl poţi vedea vizitând barajul Bicaz. Are rost să îţi mai spun de Cheile Bicazului şi despre frumuseţea lor? 4.Cea mai lungă peşteră din România este Peştera Vântului din judeţul Bihor. Galeriile sale acoperă o lungime de peste 47 de km. Este deschisă turiştilor, iar aceştia pot vizita peştera pe o lungime de aproximativ 700 de metri. 5.Cel mai adânc lac glaciar din România este lacul Zănoaga din munţii Retezat. Adâncimea maximă a acestuia este de 29 de metri. E greu de descris Retezatul. Cel mai bine este să te duci acolo, lacul Zănoaga fiind doar unul dintre sutele de motive. 6.Singurul lac de origine vulcanică din România, lacul Sf Ana, îl poţi vizita într-un week-end luând direcţia Băile Tuşnad, judeţul Harghita. Masivul Ciomatu este cel care îl găzduieşte şi dacă nu eşti uşor de impresionat, atunci viziteză şi Tinovul Mohoş care se află lângă lac. Suntem siguri că o să-ţi placă. 7.Cel mai înalt oraş din România este… Predeal, aflat la aproximativ 1100 metri altitudine. 8.Cea mai Nordică localitate din România este Darabani. Dacă faptul că vei fi în cel mai Nordic punct al României nu te mulţumeşte îndeajuns pentru o vizită, poate Prutul, Cimitirul Vesel, Rădăuţi, Chilia lui Daniil Sihastru şi mănăstirile din Bucovina îţi vor spun ceva. 9.Cea mai Sudică localitate din România este Zimnicea din judeţul Teleorman. Port la Dunăre , Zimnicea intră şi în cercul restâns al celor mai vechi localităţi din ţara noastră, denumirea ei actuală derivând din denumirea sa dacică, Zimnidava. 10.Sulina este atât cea mai Estică localitate de la noi din ţară, cât şi cea care se află la cea mai joasă altitudine, aproximativ 4 metri deasupra nivelului mării. Dunăre, Deltă? Nu sună convingător? Atunci poate faptul că Sulina nu este legată de restul ţării prin drumuri şi nu poţi ajunge acolo decât cu barca, sună mai aventuros. Sau poate reuşim să te convingem prin faptul că în Sulina se află singurul cimitir maritim din Europa şi că este posibil ca localitatea să aibă peste 2500 de ani vechime. 11.Localitatea aflată în cel mai Vestic punct din România este Beba Veche din judeţul Timiş. 12.Munţii Măcin sunt cei mai vechi munţi de la noi din ţară, formându-se acum 400 de milioane de ani! Situaţi în Dobrogea, probabil nu multă lume s-a gândit să-i viziteze, având în vedere că cel mai înalt vârf este Vf Țuțuiatu de doar 467 de metri. Prin comparaţie, Măţău, cel mai înalt deal de la noi din ţară, are aproape dublu ca înălţime. Şi, totuşi, Mţii Măcin au o biodiversitate unică în Europa. Datorită terenului jos din împrejurimi, creasta lor se remarcă şi se aseamănă foarte bine cu o creastă adevărată de munte. De asemenea există şi un Sfinx al Măcinilor, important obiectiv turistic. Sunt multe de văzut pentru un week-end cu cortul sau o tură de MTB, iar Mţii Măcin sunt o destinaţie mai mult decât potrivită. 13.Lacul Ursu din Sovata este cel mai mare lac heliotermic din lume, unic în Europa. Un lac heliotermic este un lac ce are o peliculă de apă dulce la suprafaţă, iar apa de adâncime este sărată. Fenomenul Heliotermic permite înmagazinarea căldurii emanată de soare, astfel încât temperatura apei din lac poate atinge şi 70 de grade C, aşa cum s-a înregistrat în anul 1898. Zona în care este situat lacul este una fantastică şi nu cred că mai are rost să-ţi vorbim despre efectele benefice ale lacului asupra sănătăţii tale. 14.O să îţi pară incredibil, dar la doar 49 km de Târgu Mureş, în localitatea Câmpu Cetăţii, poţi trăi precum nomazii mongoli, într-una din iurtele tradiţionale, decorate cu mobilier adus special din Mongolia. Este vorba despre primul camping de acest gen din România, dar şi cel mai mare din Europa. Aşa că dacă vrei să te simţi şi să dormi ca un mongol, nu ezita să faci o vizită campingului! O noapte în iurtele mongolilor costă 120 lei, cu micul dejun inclus. Cortul dispune de trei paturi de o singură persoană şi o plită tradiţională pe care se poate pregăti mâncarea. Aceasta este România la extreme! Atinge toate locurile prezentate mai sus şi vei putea afirma că ai făcut ţara noastră de la un cap la altul. Drum bun! Sursa: Freerider
  4. Semnificaţiile marcajelor turistice

    În funcţie de particularităţile terenului pe care te afli la munte, vei gasi marcajele de mai sus pe : copaci, pietre, stâlpi ce îţi indică direcţia traseului sau plăcuţe metalice. Semnificaţia acestora este una simplă, logică şi foarte folositoare dacă vreodată drumul tău, se va intersecta cu vreun traseu montan. Semnificaţie din punct de vedere al formei: Dunga- marchează traseul principal, de regula sunt trasee de creastă. Cruce-marchează un traseu ce face legatura cu alt traseu. Punct cu cercuri duble- traseu ce merge în cerc şi care te va scoate înapoi în punctul de unde ai plecat. Triunghi sau punct într-un cerc alb- traseu secundar. Culorile marchează importanţa lor şi fiecare dintre forme poate avea orice culoare. De asemenea pentru aţi face o idee cum sunt calculaţi timpii de parcurgere a traseelor, care uneori sunt afişati pe stâlpii de marcaj, iată ce trebuie să ştii: Teren plat sau coborâri uşoare este calculat la 4km/h. Urcare pe traseu amenajat este calculat la 350m diferenţă de nivel/h. Urcare pe traseu neamenajat este calculat la 250m diferenţă de nivel/h. Coborâre pe traseu amenajat este calculat la 450m diferenţă de nivel/h. Coborâre pe traseu neamenajat este calculat la 400m diferenţă de nivel/h. Gradul de dificultate al traseelor este calculat în felul urmator: Grad mic de dificultate-durata traseului de la 3 la 6 ore, diferenţă de nivel de la 300 la 700 m, efort fizic moderat, nu necesita pregătire fizică specială. Grad mediu de dificultate-durata traseului 4-8 ore, diferenţă de nivel de la 500 la 1000 m, efort fizic susţinut pe anumite porţiuni, necesită condiţie fizică bună. Grad mare de dificultate– durata traseului 5-9 ore, diferenţă de nivel de la 800 la 1500 m, efort fizic continuu, necesită pregătire specială şi condiţie fizică foarte bună. Având aceste cunoştinţe şi noţiuni poţi aborda şi calcula mai bine traseele tale pe munte, astfel încât, să reduci riscurile la minim. Drum bun! Sursa: Freerider
  5. Cum traversezi un curs de apă?

    Deplasarea în mediul natural implică o bună cunoaşterea a metodelor de depăşire a diverselor obstacole. Cursurile de apă sunt des întâlnite la munte şi, de multe ori, te pot întoarce din drum sau forţa să mergi de-a lungul său pentru a găsi un vad bun de traversare. Acesta nu ar fi un lucru rău. Mai degrabă pierzi timp, decât să îţi rişti viaţa inutil. Însă, pentru a detecta care sunt locurile de traversare accesibile ţie, trebuie să cunoşti câte ceva despre comportamentul apelor repezi şi metodele de indentificare a acestor puncte de traversare. Orice încercare de traversare a unui râu sau a unei zone mlăştinoase trebuie începută precaut, de aceea ţine cont de următoarele generalităţi: –stabileşte modul de traversare şi mijloacele ce pot fi folosite în acest scop – foloseşte-ţi capacitatea de a improviza, dacă nu dispui de mijloacele necesare traversării – fii preventiv. Cel care merge primul în traversarea unui râu trebuie să fie legat cu o funie. Ajuns pe malul celălalt va lega funia de copac pentru a fi folosită şi de ceilalţi membri ai grupului. –traversarea mlaştinilor sau a terenurilor mlăştinoase se face călcând pe rădăcini sau smocuri de iarbă –pe timp de iarnă, orice tip de traversare este mult mai periculoasă. Evită să faci acest lucru când este viscol, vânt rece sau ai vizibilitate redusă. Studierea unui curs de apă Un ochi format sau o observare mai detaliată, îţi poate spune multe despre apa ce urmează a fi traversată. Cursul principal al unui curent este evidenţiat prin forma literei „V” a unei ape line. Orice piatră sau obstacol aflat în apă va lărgi “V”-ul în aval. Dacă valurile par a sta pe loc la suprafaţa apei, acestea indică un bolovan aflat pe fund, ce deviază apa către sus. Situat mai aproape de suprafaţă, acelaşi obstacol va creea vârtejuri în aval, dând impresia că pe aceea porţiune, apa se întorce împotriva cursului principal. Atenţie! Dacă poziţia acestui bolovan coincide cu o suprafaţă abruptă de pe fundul apei, se creează un vârtej puternic foarte periculos. Cursul superior al unui râu este îngust, dar malurile sale sunt abrupte şi stâncoase. De regulă însă, poţi găsi un punct de traversare accesibil. Acolo unde apa este puţin adâncă poţi încerca traversarea ei, dar foloseşte întotdeauna un băţ cu care să verifici fundul apei de bolovani sau de gropi ascunse. Încercarea de traversare a unui râu la vărsare fără ambarcaţiune este complet nerecomandată. Mergi în amonte pentru a găsi un loc mai bun. Traversarea propriu-zisă Spuneam mai sus de folosirea unui băţ pentru a trece un râu. Pe lângă faptul că este un mijloc de detectare a pericolelor simplu şi foarte la îndemână, acesta îţi oferă şi un echilibru mai bun. Traversează apa cu faţa către curent pentru o stabilitate mai mare. Ridică-ţi pantalonii pentru o mai mică expunere a suprafaţei de contact. Nu scoate bocancii, pentru că aceştia te protejează şi îţi oferă o aderenţă mai bună. Dacă rucsacul tău e prevăzut cu brâu de prindere în jurul taliei, desfă-l. Poţi scăpa de el mai uşor dacă ai să cazi în apă. Însă nu-i da drumul de tot. Ţine-l cu o mână. De regula, va pluti şi te poţi ajuta de el pentru a te ridica. Traversarea în grup Traversarea în grup se face unul în spatele celuilalt, cu faţa la current, şi mişcându-vă în lateral. Ţine-te de talia celui din faţa ta. În această formaţie nu trebuie sa opui mare rezistenţă cursului de apă, care, în acest fel, nu e blocat şi, implicit, nu îşi măreşte forţa. Un alt mod în care poţi traversa în grup, este acela al folosirii unei prăjini, de care se vor ţine toţi membrii grupului, cu ambele mâini de-a lungul ei. Doar prima persoana va merge cu faţa la curent. Ceilalţi vor merge cu faţa la mal pentru păstrarea echilibrului. Sperând că vei găsi aceste sfaturi folositoare, nu ne rămâne decât să îţi urăm să rămâi uscat şi dornic de aventură. Sursa: Freerider
  6. Citybreak: Vulcanii Noroioşi, Buzău

    Am hotărât, după o lungă perioadă de timp, să revedem vulcanii României. Să comparăm şi să vedem dacă, în principiu, s-a schimbat ceva. Tot auzim de pe la televizor de minunăţiile care ne aşteaptă acolo, minunăţii ale naturii, bineînţeles, însă noi am fost mai mult interesaţi de minunăţiile cu privire la schimbările organizatorice. Dacă există un ghid sau, cel puţin, dacă e cineva care să-ţi explice, dacă drumul e bun şi dacă există vreo tendinţă de întreţinere a acestor comori. Răspuns unanim NU. Drumul e prost, indicatoarele din Buzău până la vulcani aproape inexistente, ghidul e un fel de tăietor de bilete la intrare (bilet pentru care nu primeşti niciun bon fiscal), şi care te avertizează doar să nu bagi mâna în nămol că nu face bine. Probabil e prea plictisit de atâţia copii care s-au mânjit pe la ochi şi, după care, s-au plâns că-i ustură. Cât despre organizare, e de genul ’în incintă calci pe unde vrei’. Dacă ai chef să-ţi pui amprenta piciorului pe vreun con vulcanic, pe care mama natură s-a chinuit să-l facă într-o perioadă lungă de timp, poţi să o faci fără grijă. Nimic îngrădit, nu tu plăcuţe cu detalii, ce mai, la fel ca înainte, doar că acum, prin intermediul reclamelor despre turism, împingem lumea de la spate să se ducă să-i vadă. Un început de articol promiţător, nu?! Mai ales că ne propusesem să te convingem să vizitezi locul, nu să nu mai calci în viaţa ta pe acolo. Am hotărât să-ţi spunem dinainte ce e mai rău, ca după, să nu ne tragi de urechi. Cu toate acestea, rezervaţia Vulcanilor Noroioşi, situata in Buzău, este una dintre cele mai bizare şi frumoase zone de la noi din ţara. Majoritatea turiştilor, care se întorc de acolo, işi povestesc experienţa, ca şi cum ar fi fost pe luna. Şi pe bună dreptate. Dacă în ’60 NASA şi Neil Armstrong ar fi ştiut de existenţa acestui loc, n-ar mai fi cheltuit atâţia bani să improvizeze un studio selenar ca să simuleze o aselenizare, ci ar fi venit direct la Berca, Buzău. Glumim bineînţeles, dar asta nu înseamnă că glumim şi când facem comparaţia între suprafaţa lunii şi vulcanii noroioşi. Trăieşti un SF în toată regula, peisajul fiind atât de puternic, încât ai putea începe să simulezi lipsa de gravitaţie cu mişcările tale. Zona vulcanilor din Berca este împărţită în două mari porţiuni: Pâclele Mici, este zona cea mai vizitată a Vulcanilor Noroioşi, oarecum amenajată. Aceasta îţi oferă posibilitatea să-ţi parchezi maşina aproape, să achiziţionezi suveniruri făcute din noroiul vulcanilor şi să mai afli câte ceva despre formarea lor întrebând tăietorul de bilete. Pâclele Mari, sunt ceva mai departe de cele mici (aprox 1 km). Pentru ele, însa nu există niciun însemn special. Undeva la aprox 700 de metri de drumul principal, doar o casă, gen hambar, şi o parcare privată anunţă existenţa lor. Aceşti 700 de metri sunt într-o uşoară urcare, probabil de aceea nu multă lume se încumetă să vină aici. Dar la capătul drumului ai parte de un spectacol mult mai impresionant decât cel oferit de Pâclele Mici. Conurile vulcanice sunt mai mari, noroiul este aruncat şi la peste un metru înălţime, oferindu-ţi o recompensă binemeritată ca urmare a efortului depus. Mirosul de sulf şi gaz metan este destul de pregnant, aşa că este recomandat să nu fumaţi sau să aprindeţi flacără în această zonă. Împreună, cele două arii vulcanice, formează o destinaţie turistică inedită, o perlă noroioasă a României ce poate fi valorificată la mai mult decât este acum. Mă întreb, dacă nu cumva faptul că avem o diversitate peisagistică aşa mare, nu ne poate impune ca destinaţie turistică importantă pe harta Europei. Poate din cauză că avem atât de multe bogăţii, turiştii străini nu ne pot indentifica cu un anumit lucru, cum e Elveţia indentificată cu Alpii, Germania cu pădurile, Finlanda cu lacurile ş.a. Însă până să demonstrăm acest lucru, ar trebui să scoatem din calcul întâi posibilitatea ca aceştia să nu vină din cauză că nu le oferim condiţii. Mai poţi vizita în zonă: Focul viu de la Lopătari, Tabăra de sculptură de la Măgura, Barajul Siriu, Cascada Casoca, Trovanţii. Fapte: Cel mai mare vulcan noroios din lume a erupt în 2005 în Indonezia omorând 14 persoane. Cantitatea zilnică de noroi eliminată ar umple 50 de bazine olimpice de înot. Gazul metan este cel care împinge apa la suprafaţă iar în contact cu argila formează cantităţile de noroi eliminate. Acestea vin de la 3000 m adâncime. În Europa, vulcanii noroioşi pot fi găsiţi doar în Italia, SE Ucrainei şi România. Termenul de Vulcan vine de la zeul roman Vulcan, care era zeul focului şi al fierului. O caracteristică, aproape unică a vulcanilor noroioşi din România, este aceea că noroiul eliminat este rece. Mare parte din vulcanii noroioşi de pe Terra nu reprezintă un pericol pentru oameni. Sursa: Freerider
  7. Cum descoperi ce plante sunt otrăvitoare?

    Mâncatul frunzelor, fructelor, florilor, tulpinilor sau rădăcinilor de plante necunoscute, nu ţine doar de situaţiile de supravieţuire. De multe ori ne-am aflat în situaţia în care un fruct mai arătos să ne facă cu ochiul, dintr-un desiş al pădurii, provocându-ne parcă, să întindem mâna după el. Ce facem în această situaţie? Soluţia cea mai simplă ar fi, ca la cel mai mic semn de îndoială, cu privire la comestibilitatea plantei, să renunţăm. Însă, dacă nu putem rezista sau ne aflăm în situaţia în care trebuie neapărat sa găsim o sursă de hrană, iată ce ar trebui să faci. Indentifică Asigură-te că planta nu este murdară sau mâncată de viermi. Plantele fără larve sau melci îţi arată că e bătrână sau fără valoare nutritivă. Unele plante la bătrâneţe îşi schimbă compoziţia chimică şi devin toxice. Miroase Zdrobeşte o mică parte din plantă. Dacă are miros de piersici amare sau migdale, nu mânca. Verifică pe propria piele Pielea de la subraţ sau între subsuoară şi cot este foarte sensibilă. Picură puţin din sucul plantei pe piele sau freacă pielea cu ea. Dacă apar neplăceri, mâncărimi sau umflături, renunţă. Testul buzelor, limbii şi al gurii Dacă nu există iritaţii pe piele, continuă gradat astfel,  Aşează o mică bucată pe buze  Aşează o mică bucată în colţul gurii  Aşează o mică bucată pe vârful limbii  Aşează o mică bucată sub limbă  Mestecă un mic fragment Păstrează un interval de 5 secunde între aceste acţiuni. Dacă în vreunul din aceste cazuri simţi neplăceri, dureri în gât, iritaţii, senzaţii de arsură sau înţepături, renunţă. Înghiţirea Mănâncă o mică parte şi aşteaptă 5 ore fără să mănânci sau să bei altceva. Dacă nu ai senzaţii de greaţă, vomă, dureri de stomac sau orice fel de durere, atunci poţi trece planta în meniul tău. Sursa: Freerider
  8. 10 sfaturi folositoare pentru a evita atacurile urşilor

    Întâlnirile dintre oameni şi animalele sălbatice, în speţă urşi, sunt întotdeauna subiect de discuţie. Atât timp cât invadăm constant teritoriul acestor frumoase, dar periculoase animale, riscăm să ne trezim în situaţii nu tocmai plăcute. Lipsa locurilor special amenajate pentru urşi, lipsa depozitării corecte a resturilor menajere, înmulţirea necontrolată şi construcţia de aşezări omeneşti în locurile prin care aceştia umblă, perpetuează şi înmulţesc contactele nedorite dintre noi şi animale şi schimbă comportamentul acestora din urmă. Ştim cu toţii din media cam cât de frecvente sunt întâlnirile cu urşii şi cam ce consecinţe pot avea. Şi asta e doar o mică parte, majoritatea din cei care au trecut printr-o astfel de situaţie nu sunt mediatizaţi pentru că pur şi simplu întâlnirea nu s-a soldat cu vreo victimă. O parte din ei pentru că au avut noroc, iar o parte pentru că au ştiut ce să facă într-o asemenea situaţie. Imprevizibilitatea şi viteza de reacţie a urşilor ne împiedică să vă dăm soluţia exactă unei astfel de întâlniri, însă ce putem face este să vă dăm câteva ponturi despre ce ar trebui să ai la tine şi cum ar trebui să reacţionezi. Iată aici 10 sfaturi utile pe care ţi le propunem: 1. Nu pleca la drum singur, asigură-te că mergi cu cel puţin încă două persoane. Discuţiile dintre voi şi zgomotul pe care îl faceţi, cu siguranţă este auzit de animale şi ele vă vor evita. Cântaţi sau vorbiţi cu voce tare. Pe lânga creşterea moralului, cântecele transmit mesajul că sunteţi acolo. Mai există varianta să purtaţi agăţat de rucsac un aşa-zis BellBear, care sună de fiecare dată când te mişti. 2. Dacă observi prezenţa unui urs la mare depărtare, e bine să ai nişte petarde sau să faci zgomot prin lovirea cănilor sau a vaselor de metal pe care le ai la tine. Nu miza că e destulă distanţă între voi şi urs, dacă a simţit mirosul de mâncare se va ţine după voi până când campaţi. 3. În pădure, acolo unde câmpul vizual este mai redus, în special din cauza copacilor, s-ar putea să te trezeşti cu ursul faţă în faţă. Nu te panica. Dacă fugi te vei transforma în victimă cu siguranţă şi este garantat că nu poţi să fugi mai repede decât el. Poartă de gât un fluier, este foarte sensibil la zgomot. Fluieră cât poţi de tare şi adoptă o poziţie ameninţătoare, fluturând mâinile şi privindu-l în ochi. De cele mai multe ori fug, dar, înainte de toate astea, ai grijă că el are pe unde scăpa. Dacă este încolţit, va adopta poziţia de apărare şi nu e spre binele tău. 4. Dacă în situaţia de mai sus, nu ai fluier, fă zgomot cu ce poţi, ţipă, bate din palme. Retrage-te încet, cu ochii la el. Dă drumul rucsacului dacă totuşi vine spre tine, aruncă-l în opusul direcţiei pe care tu o vei lua pentru că cel mai probabil este interesat de mâncare, nu de tine. 5. Împachetează-ţi cât mai bine mâncarea în rucsac astfel încât să nu miroasă prea tare. Nu mânca în locurile împădurite şi care ştii că sunt frecventate de urşi, s-ar putea să ai musafiri nepoftiţi la masă. 6. Ceaţa şi ploaia cresc riscul unei astfel de intâlniri. Animalele se simt în siguranţă la adăpostul unor astfel de manifestari meteo şi ies în căutarea hranei. 7. Ursoaica cu pui este un real pericol; dacă aţi fost atenţionaţi de existenţa ei în traseul vostru, urmaţi sfatul şi evitaţi traseul. Este valabil şi în cazul urşilor turbaţi. 8. Fuga nu este o soluţie, cu toate că pare greu de crezut şi de făcut, înfruntarea s-ar putea să fie singura ta scăpare în anumite situaţii. Aminteşte-ţi doar de acel filmuleţ haios de pe Youtube când o pisică aleargă un urs. 9.Când campezi nu ţine mâncarea în cort. Agaţ-o într-un copac la 50-100 de m de locul unde ţi-ai instalat cortul. 10. Un spray cu piper este o soluţie bună. Dacă nu ai, achiziţionează unul. Au mirosul dezvoltat pentru că au un nas sensibil, foloseşte asta în avantajul tău. Îţi dorim să nu fie nevoie să aplici vreunul dintre sfaturile de mai sus. Nu uita, pădurile şi munţii sunt casa animalelor sălbatice, tu eşti intrusul. Nu tolerăm nicio formă de agresiune gratuită faţă de animalele sălbatice, dimpotrivă, învăţând să ne comportăm în asemenea situaţii, învăţăm să le întelegem mai bine. Sursa: Freerider
  9. Deplasarea în natură, pe timp de noapte

    Noaptea schimbă radical condiţiile deplasării, chiar dacă eşti un bun cunoscător al aceluiaşi traseu pe timp de zi. Lipsa văzului, în principal, creşte riscul accidentelor şi pierderii direcţiei de mers. Mulţi turişti care se aventurează nepregătiţi într-un astfel de mediu, sfârşesc prin a chema salvamontul sau echipele de intervenţie pentru a fi aduşi înapoi în civilizaţie. Pentru astfel de cazuri, ca şi pentru altele, există reguli de conduită şi metode ce te ajută să menţii riscul unei astfel de deplasări, într-o marjă acceptabilă. Citind acest scurt pasaj introductiv, este posibil să te fi întrebat, de ce s-ar aventura oamenii în plimbări pe timp de noapte, mai ales în pădure sau pe suprafeţe abrupte. Şi o să începem prin a-ţi enumera posibilele scenarii plauzibile. Ele, din punctul nostru de vedere, se împart în două categorii, cauzale şi deliberate. Cauzale Primul scenariu este acela în care, pur şi simplu, te pierzi. Cel mai indicat, în acest caz, ar fi să te opreşti la lăsarea întunericului şi să îţi continui drumul în zori. Un alt motiv, pentru care ajungi să mergi noaptea, este planificarea greşită a duratei traseului, iar lăsarea întunericului te prinde în locuri inaccesibile campatului. Accidentarea unui tovarăş de drum poate fi, de asemenea, un alt scenariu în care poţi fi obligat să mergi noaptea. Deliberate De regulă, ascensiunea vârfurilor de munte, de mare altitudine, se începe când încă întunericul este stăpân. Motivul poate fi acela al confortabilităţii, traseul nefiind aglomerat, sau faptul că cei care aleg asta nu vor să prindă razele soarelui, ce poate duce la topirea zăpezii. Sau, în final, pentru că traseul este foarte lung şi trebuie să-şi calculeze şi întoarcerea până la lăsarea serii. Nu este cazul nostru şi nu vom discuta despre asta astăzi. Campatul te pune în situaţia căutării lemnelor de foc sau a altor genuri de deplasări în jurul taberei. Căutătorii de adrenalină nu au nevoie de niciun motiv decât acela al unui plus de aventură, pe care numai întunericul ţi-l poate da. Cunoaşterea întunericului şi a condiţiilor impuse de acesta Pe timp de noapte niciodată nu este întuneric complet, iar imaginea exterioară nu este pierdută total, chiar şi pentru ochiul nostru. În crepuscul, deplasarea este cea mai periculoasă, pentru că vederea nu mai poate focaliza atât de bine din cauza schimbării luminozităţii. Acesta este momentul în care trebuie să iei o pauză până când soarele apune de tot. În tot acest timp, ochii tăi vor trece pe vederea de noapte, obişnuindu-se uşor, uşor cu lipsa luminii. În general este nevoie de 30 de minute pentru adaptarea vederii. Făcând o paranteză, această pauză este valabilă şi şoferilor.Odată obişnuit cu întunericul, vei distinge mult mai bine detaliile. După dobândirea vederii nocturne, principalul tău obiectiv este acela de a o menţine, aşa că la lumină puternică, acoperă mereu un ochi ca să nu pierzi acomodarea. Pentru consultarea hărţii foloseşte lumină de culoare roşie. Încearcă pe cât posibil să mergi în teren deschis. Când te uiţi spre anumite obiecte uită-te spre una din laturile lor, nu direct spre ele; le vei distinge mai bine. Acest fenomen este posibil datorită faptului că marginile obiectului se află într-o lumină slabă, formând un contrast puternic cu partea lor centrală mult mai întunecată. Foloseşte-ţi celelalte simţuri. Auzul îţi poate indica dacă eşti prin preajma vreunui râu, mirosul îţi poate spune mai multe despre vegetaţie sau te ajută să îţi identifici partenerii. Calcă precaut, evitând lăsarea greutăţii totale pe un picior, până nu eşti sigur de teren şi coboară pantele în pas târşit. În încheiere, aminteşte-ţi că, dacă nu eşti sigur pe tine şi de ceea ce faci, e întotdeauna loc de campat în natură. Aprinde un foc şi pregăteşte-ţi deciziile de a doua zi. Noaptea e un sfetnic bun. Menţine-ţi moralul ridicat, căci după orice noapte vine întotdeauna o zi. Sursa: Freerider
  10. Metode de prezicere a vremii în outdoor

    Într-o lume în care tehnologia a invadat toate aspectele vieţii şi în care gadgeturile copiilor l-ar face pe James Bond să pară că sofisticata lui aparatură e luată dintr-un anticariat, este destul de greu să impui cuiva metodele tradiţionale, ca fiind metode de bază în a se descurca într-o paletă largă de situaţii. Adaptarea traiului la o asemenea lume tehnologizată, a se citi virtuală, este o necesitate. Trebuie să ţinem pasul cu toate noile apariţii ca nu cumva să fim lăsaţi în afara vieţii sociale. Totuşi, dependenţa de surse rapide de informaţii, ca şi dependenţa de creier artificial, creează o anumită inadaptare la mediul natural. Adică, prin traducere, simţurile noastre amorţesc, iar neutilizate, în viitor vor dispărea. Luăm un mic exemplu al unui accesoriu banal din viaţa noastră, ceasul de mână. De la un instrument de măsurare a timpului, ceasul a evoluat într-un instrument esenţial pentru un pasionat de outdoor. Astăzi, el poate fi pe rând cronometru, busolă, GPS, altimetru, termometru, barometru, iar prin măsurarea presiunii atmosferice, acesta poate să-ţi ofere o prognoză a vremii destul de exactă pe următoarele câteva ore. În astfel de condiţii, e greu să nu îţi doreşti un asemenea accesoriu folositor pentru viitoarele tale ture montane sau chiar expediţii. Nici nu îţi recomandăm, dacă ai ocazia, să nu îţi cumperi unul. Dar să nu uităm că ceasul are destule neajunsuri, cum ar fi faptul că poţi rămâne fără baterie, îl poţi pierde sau chiar sparge în vreun colţ de stâncă, şi atunci se pune întrebarea: de unde îţi iei tu toate informaţiile pe care ţi le oferea ceasul tău? În dorinţa de a te ajuta sau a-ţi reaminti lucrurile de bază care formează esenţa supravieţuirii noastre, Escapemag îţi împărtăşeşte astăzi câteva metode tradiţionale de prognozare a vremii. De ce trebuie să cunoşti vremea? Pentru că a şti ce urmează să se întâmple, din punct de vedere meteorologic, duce la luarea celor mai bune decizii cu privire la continuarea traseului sau punerea la adăpost. Nerespectarea sau necunoaşterea acestui aspect poate periclita atât calitatea excursiei tale, cât şi siguranţa ta sau a prietenilor tăi. Metode şi indicii de prognoză a vremii 1.Vieţuitoarele Este binecunoscut faptul că animalele simt schimbările ce au loc în presiunea atmosferică, astfel încât: Intensificarea neobişnuită a activităţii rozătoarelor în cursul zilei prevesteşte vreme rea. Daca ţânţarii si muştele înţeapă insistent, fără să se ferească, iar animalele dau semne de nervozitate, se apropie furtuna. Rândunelele, atunci când zboară la înălţimi mari în căutarea insectelor, reprezintă semn de vreme bună. Când zboară jos este semn că se apropie vremea rea. Iepurii şi veveriţele adună mai multă mâncare decât de obicei, atunci când se apropie vremea rea. Semn de vreme bună este şi atunci când furnicile pleacă din muşuroi la treabă, muştele zboară în roiuri mici care se învârtesc , ţânţarii zboară în roiuri compacte, şopârlele ies să se încălzească. Atunci când albinele se refugiază sau rămân ziua în stup, este semn de vreme rea. De asemenea, vacile se strâng unele lângă altele, peştii sar peste suprafaţa apei, broaştele ies la mal si orăcăie puternic. 2. Fumul Dacă fumul focului se ridică drept, vremea este şi va rămâne stabilă. Dacă începe să se răsucescă şi să facă rotocoale sau e forţat în jos, după ce s-a ridicat liniştit până la o anumită înălţime, este semn de furtună sau ploaie. 3. Vremea în oase Dacă cineva suferă de reumatism, sciatică sau are bătături, dacă în trecut a avut membre luxate, fracturate sau intervenţii chirurgicale, poate prezice vremea rea sau umedă prin disconfortul pe care îl simte în zonele afectate. De asemenea, persoanele cu părul ondulat pot să observe că părul lor devine mai greu de întreţinut din cauza zbârlirii acestuia. 4. Semne pe cer Culoarea gri a cerului de dimineaţă îţi arată că vremea va fi uscată. Cerul gri-cenuşiu şi încărcat seara este semn că ploaia stă să înceapă. Soare roşu sau cer de culoare roşie, seara, înseamnă că de-a lungul zilei s-a păstrat puţină umiditate şi există puţine şanse să plouă. În schimb, soarele roşu, dimineaţa, este semn de furtună. Pâcla ce se ridică din văi dimineaţa este indicator de vreme bună. Dacă nu se ridică până în prânz, va rămâne aşa, iar mai târziu va ploua. Cerul senin din timpul nopţii indică stabilitate atmosferică şi deci, vreme bună. La sfârşitul verii, acesta va indica frig pe timpul nopţii. Prin lipsa norilor, dispare izolaţia de la nivelul pământului care ar fi putut impiedica pierderea de căldură. În acest caz, evită punerea cortului în văi. Dacă o noapte cu cer senin este urmată de câteva nopţi în care de-abia se văd stelele, este semn că urmează o schimbare de vreme. Un cerc colorat, larg în jurul soarelui sau al lunii, indică faptul că umiditatea se evaporă şi ziua sau noaptea vor fi bune. Un cerc strâns, dimpotrivă, indică ploaie. Curcubeul târziu după-amiază este semn de vreme bună. 5. Sunetele şi mirosul Apropiere ploii face ca sunetele să fie purtate pe distanţe mai mari decât în mod obişnuit, vaporii de apă amplificând viteza. Vei simţi mirosul de vegetaţie ca fiind mai pregnant, puternic, pentru că aceasta se deschide să primească stropii de ploaie. Precum vezi, semnele ce îţi indică schimbarea de vreme sunt multe. Ele poate nu îţi oferă acurateţea pe care ţi-o oferă instrumentele tale, dar sunt informaţii dobândite cu ajutorul simţurilor, cu care ai fost înzestrat de natură. Simţuri, ce s-au dezvoltat de-a lungul a milioane de ani şi care au avut un aport imens la supravieţuirea speciei noastre. Aşadar, cumpără un gadget multifuncţional, foloseşte-l, dar nu uita că ai în tine capacitatea de a înlocui orice tehnologie, iar ea este alcătuită din INSTINCT şi INTELIGENŢĂ. Sursa: Freerider
  11. Orientarea pe timp de noapte

    La cererea voastră inaugurăm o nouă rubrică pe FreeRider.ro, cu articole utile pentru outdoor, fie că vine vorba de sfaturi sau tutuoriale. Rubrica este susțină de Marian Achim, pasionat de bicicletă și de asemenea de tot ceea ce ține de outdoor. Bineînțeles, Marian este angajat în industrie, așadar are multe de împărțit cu voi. Lectură plăcută! Nu cred că există om pe această lume care sa nu fi ridicat capul, măcar o dată, să privească stelele într-o noapte cu cer senin şi care, cel puţin pentru moment, să nu fi rămas fascinat de ele. Nu cred că există om care să nu fi făcut mental legături între stele, pentru a descoperi constelaţiile după care se ghidau strămoşii noştri acum mii de ani. Harta stelelor reprezintă cel mai vechi instrument de orientare cunoscut de noi. Cunoaşterea constelaţiilor şi a locului lor pe cer a dus la cunoaşterea punctelor cardinale şi a direcţiei de deplasare. Neavând decât aceste informaţii la îndemână, omul şi, în special, navigatorii, au pornit în expediţii temerare şi au făcut descoperiri ce au marcat pentru totdeauna istoria omenirii. Astăzi, stele îşi păstrează în continuare aceeaşi poziţie pe cer, fiind acolo, gata să ajute orice persoană rătăcită sau rămasă fără instrumentele de indicare a direcţiei de deplasare. Despre stele şi poziţia lor pe cer Stelele păstrează aceeaşi distanţă şi poziţie unele faţă de altele şi trec peste aceleaşi locuri de pe Pământ noapte de noapte. Acestea apar la orizont, cu 4 minute mai devreme, pe fiecare seară; adică îşi schimbă poziţia cu 1 grad în sensul invers acelor de ceasornic, în emisfera Nordică, şi cu 1 grad în sensul acelor de ceasornic, în emisfera Sudică. Studiul cerului nopţii a început încă din antichitate, iar miile de ani de observaţie au dus la denumirea constelaţiilor după nume de animale sau creaturi mitologice. Principalele constelaţii din emisfera Nordică vizibile cu ochiul liber, pe toată durata nopţii, se rotesc în jurul unei singure stele care aparent nu se mişcă: Steaua Polară. Aceste constelaţii sunt: Carul Mare, Orion şi Casiopeea. Oricare dintre cele trei, în funcţie de poziţia ta în emisfera Nordică (mai aproape sau mai departe de ecuator) îţi poate indica exact unde se află Steaua Polară, putând astfel să deduci punctul cardinal N. În nopţile senine, când Calea Lactee este vizibilă – aceea bandă lăptoasă formată din sute de milioane de stele – vă puteţi uita de-a lungul ei pentru a putea descoperi aceste constelaţii. Carul Mare Poate cea mai cunoscută şi mai uşor de reperat constelaţie, Carul Mare se învârte în jurul Stelei Polare. Cele două stele ce formează partea din spate a Carului Mare poartă denumirile de Dubhe (a) şi Merak (b), unde Dubhe este steaua alpha a constelaţiei. Uitându-te în linie dreaptă, de-a lungul celor două stele, pe direcţia lui Dubhe, la o distanţă egală cu de 5 ori mai mare faţă de distanţa dintre cele două stele, vei observa Steaua Polară. De asemenea , dacă ştii şi poziţia Carului Mic ultima stea din vârful oiştei acestuia, este Steaua Polară. Casiopeea La fel ca şi Carul Mare, Casiopeea se roteşte în jurul Stelei Polare, iar forma sa este cea a literei W şi este poziţionată în partea opusă acestuia, astfel încât Steaua Polară vine undeva în zona de mijloc dintre cele două constelaţii. De la steaua de mijloc a acesteia, mergând în linie dreaptă spre stânga, poţi indentifica Steaua Polară. Orion Ce trebuie reţinut la această constelaţie este că răsare deasupra Ecuatorului şi, astfel, poate fi observată din ambele emisfere. Este uşor de recunoscut după cele trei stele strălucitoare ce îi formează centura. Orion poate fi găsită de-a lungul Căii Lactee şi este situată ceva mai departe de Steaua Polară, în comparaţie cu celelalte două constelaţii. Te poţi folosi de localizarea ei pentru a descoperi poziţia Carului Mare sau a Casiopeei. Celelalte stele Există o metodă foarte simplă pentru detectarea direcţiei de deplasare folosindu-te de orice stea de pe cer, exceptând Steaua Polară. Nu ai nevoie decât de două beţe drepte, de mărimi diferite, pe care să le înfigi în pământ. Ia o poziţie ca şi cum ai ochi o stea prin capetele lor. Vei observa ca steaua ochită pare să se deplaseze şi, în funcţie de direcţia de deplasare, poţi afla punctele cardinale astfel: -steaua pare că se duce spre dreapta – eşti orientat spre Sud -steaua pare că se duce spre stânga – eşti orientat spre Nord -steaua pare că se duce în sus – eşti orientat spre Est -steaua pare că se duce în jos – eşti orientat spre Vest Punctele cardinale indicate de direcţia lor de deplasare sunt aproximative, dar le vei găsi utile. Pentru emisfera Sudică calculul este invers. Sursa: Freerider
×