Mergi la conţinut

Caută în comunitate

Se afișează rezultate pentru cuvintele cheie 'turul frantei'.

  • Caută După Etichete

    Scrie cuvinte cheie separate de virgulă.
  • Caută După Autor

Tip Conținut


Forumuri

  • Motociclism în România
    • Pasionati si pasionate
    • Experiente, Calatorii si Poze
    • Evenimente si Motorsport
    • Stiri si articole
    • Crema motociclismului
    • Echipamentul motociclistului
    • Dealeri, Servicii si Oportunitati
    • Comunitati Moto Regionale
    • Clubul Motoveteranilor
    • Intreaba aici, orice!
    • Despre motociclete / pareri si impresii
    • ATV-ul meu
    • Scuterul meu
    • Discutii generale
    • Accidente si Furturi
  • Alte pasiuni
    • Pasiunea pentru ciclism
    • Mașinile - frumoase sau puternice sau amandoua
  • Bursa de Motociclete, Scutere, ATV, Echipamente si Accesorii
    • Anunturi cu motociclete, echipamente, piese si accesorii
  • Clubul Motoveteranilor's Discutii
  • Adventure Club - Big bikes's Discutii

Categorii

  • Noutăți & Îmbunătățiri

Bloguri

Niciun rezultat de afișat.

Niciun rezultat de afișat.

Calendare

  • Evenimente Motociclism
  • Evenimente Ciclism
  • Zile de nastere
  • Clubul Motoveteranilor's Evenimente

Categorii

  • Cataloage de Echipamente, piese si accesorii
  • Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile
  • Reviste de profil
  • Manuale de Service si Intretinere
  • Clubul Motoveteranilor's Fişiere

Marker Groups

  • Members
  • Biker Friendly

10 rezultate găsite

  1. Extaz și agonie la altitudine mică în Marea Buclă

    Primul final în veritabilă cățărare din Le Tour 2014 s-a consumat ieri, la Planche des Belles Filles, o urcare aflată la doar 1.035 de metri altitudine. Dar ziua nu a fost deloc ușoară, celelalte 6 dificultăți de traseu fiind scena unei adevărate epopei care, mai presus de toate, a văzut abandonul lui Alberto Contador și un triumf de mare angajament al lui Vincenzo Nibali. Ziua a fost deschisă de o evadare, compusă din Thomas Voeckler (Europcar), Christophe Riblon (AG2R La Mondiale), Lieuwe Westra (Astana), Amaël Moinard (BMC), Markel Irizar (Trek Factory Racing), Arnaud Gerard (Bretagne), Giovanni Visconti (Movistar), Peter Sagan (Cannondale), Joaquím Rodríguez (Katusha) și Jan Barta (NetApp-Endura). „Purito” Rodriguez ia prima cățărare a zilei și catalanul pare consecvent planului său de a îmbrăca tricoul alb cu buline roșii. Avansul evadării crește între timp, iar din pluton pornesc Michal Kwiatkowski și Tony Martin (Omega Pharma-Quick Step), într-o acțiune ce s-ar putea dovedi importantă în economia cursei. Pe a doua urcare a zilei, Petit Balon, Westra mărește ritmul și îi cam scutură pe colegii lui de evadare, dar cu toții revin până la finalul urcării, cu același Rodriguez trecând primul peste vârf. Acțiunea lui Westra a avut totuși rolul de a crește avansul față de pluton, care a trecut acum de 4 minute, chiar dacă nu a fost de-ajuns ca să-i oprească pe Martin, Kwiatkowski și alți doi rutieri care mai erau cu ei. Aceștia fac joncțiunea cu evadații și grupul de frunte nou format este unul cel puțin pestriț, cu 3 purtători de tricouri distinctive în componență (Sagan, Kwiatkowski și Martin) și câțiva candidați oricând capabili de victorie. Cu 95 de kilometri rămași din cursă, lucrurile iau o turnură proastă pentru Alberto Contador (Tinkoff-Saxo) care cade destul de brutal, lovindu-se serios la genunchiul drept, dar reușește să continue cursa. Ibericul nu pare a se simți deloc bine și pierde vreo 3:30 față de pluton unde se află Vincenzo Nibali (Astana), chiar dacă ritmul în care merge acest grup este unul domol, pentru a permite revenirea celui accidentat. Totuși, „oferta specială” nu ține prea mult, căci Kwiatkowski amenință serios poziția lui Nibali, așa că Astana nu-și poate permite prea multă generozitate și începe să ruleze astfel încât mai taie din avansul fugarilor. Col du Platzerwasel se dovedește prea mult pentru Sagan care este lăsat în urmă, în timp ce Rodriguez o câștigă, trecându-și în cont a 2-a cățărare a zilei și apropiindu-se de tricoul propus ca obiectiv. Contador se zbate și ecartul său față de grupul lui Nibali ajunge la circa 4 minute, Astana cotinuând cu ritmul care nu poate fi socotit ca ofensiv față de iberic, dar nici permisiv. Totuși, incertitudinea este suprimată pe coborârea cețoasă de pe Platzerwasel, când camera surprinde cum Mick Rogers îl bate pe umăr pe „El Pistolero”, care pe urmă se oprește, dă din cap a neputință și se îndreaptă demn spre mașina tehnică. Fără lacrimi, fără tam-tam, într-o tăcerea abisală și în cel mai simplu mod cu putință, Turul Franței 2014 rămâne fără cel care era favoritul #2 acum nici două săptămâni. Cursa continuă și avansul evadării crește din nou, chiar dacă Westra și Barta au fost prinși de pluton, cu circa 60 de kilometri până la final grupul lui Kwiatkowski având undeva la 4:30. Acest timp este suficient să îl plaseze pe polonez pe prima treaptă a ierarhiei generale, iar Astana pare că nu se grăbește. Cele patru cățărări până la final par a fi un prilej bun de a recupera timp, dar la cum se desfășoară acest Tur al Franței, totul este posibil. De ani buni nu a mai avut loc o asemenea succesiune de evenimente nefericite, dar în același timp vitale pentru rezultatul final al cursei. Niciunul din cei care au terminat precedenta ediție a Marii Bucle pe primele 5 locuri nu se mai află astăzi în cărțile victoriei. Nairo Quintana și Roman Kreuziger nu au luat startul deloc, Froome și Contador au abandonat, iar Rodriguez e prea departe de vârful clasamentului. Articolul complet poate fi citit pe Velo Cafe Sursa: Freerider
  2. E rândul lui Andre Greipel

    Într-o notă oarecum ironică, rutierii germani domină până acum acest Tur al Franței care comemorează începutul Primului Război Mondial. Dacă armata Kaiser-ului declanșa atacuri devastatoare acum 100 de ani pe aceste câmpuri, tot oamenii Germaniei sunt cei care au ținut, cu mici excepții, capul de afiș până acum. Nimeni nu i-a putut sta în cale lui Marcel Kittel (Giant-Shimano) în zilele precedente, dar ieri parcursul problematic l-a împiedicat să se poată lupta la sprint, așa că Andre Greipel (Lotto-Belisol) s-a văzut pus în fața unei victorii facile. Din nou, vremea a jucat un rol esențial în economia cursei. Chiar dacă un grup de evadare compus din Jerome Pineau (IAM Cycling), Tom Leezer (Belkin), Luis Mate Mardones (Cofidis) și Arnaud Gerard (Bretagne-Seche) a fost lăsat să plece, plutonul nu a avut parte de o zi liniștită. Vântul puternic, care și-a schimbat direcția de mai multe ori, bătând adesea din lateral, dar și din față, combinat cu șoselele ude au fost adevărate capcane pentru sportivi. Ultimul evadat a fost prins cu 12 kilometri înainte de final, în acest punct Omega Pharma ținând frăiele grupului de frunte. Motivul părea clar, însă echipa belgiană a jucat la două capete: Michal Kwiatkowski a lansat un atac pe ultimele parte a cursei, dar sprinterul Mark Renshaw era și el pe poziții. Polonezul a fost prins și nici Renshaw nu a dus-o mai bine, dar pe de altă parte nici nu erau prea multe de făcut în fața unui Greipel foarte inteligent și la fel de puternic. Campionul Germaniei s-a ferit de toate obstacolele de pe traseu și și-a calculat precis sosirea, mai ales că rivalul său principal, Kittel, lipsea din peisaj. Astfel, Greipel a câștigat fără probleme prima sa etapă din Turul Franței 2014, în timp ce Vincenzo Nibali are în continuare tricoul galben pe care pare că nu-l va ceda prea ușor. Articolul complet poate fi citit pe Velo Cafe Sursa: Freerider
  3. Considerată de mulți ca importantă, etapa a 5-a a Turului Franței a confirmat multe pronosticuri. Cel mai important dintre acestea a fost zguduiala serioasă pe care a primit-o clasamentul general, însă acest lucru a fost umbrit de prestația formidabilă a lui Vincenzo Nibali și a echipei sale Astana. Dar în cele 3 ore și aproape jumătate de cursă a fost loc și de abandonuri de marcă, căzături cât cuprinde, dar și de o victorie de etapă pe care Lars Boom (Belkin) nu o va uita prea curând. Ziua se anunța încă de dimineață mai crâncenă decât se prevăzuse, o ploaie deasă și continuă căzând asupra întregului parcurs, motiv pentru care organizatorii au renunțat la două sectoare de pavate, Mons-en-Pevele și Orchies-Beuvry-la-Forêt, considerate și cele mai dificile. Condițiile foarte grele duceau cu gândul la o etapă de non-combat inițial, dar viteza medie a primei ore de cursă, de 49 km/h, a infirmat această opțiune repede. Se formase chiar și o evadare, alcătuită din Lieuwe Westra (Astana), Tony Martin (Omega Pharma-QuickStep), Tony Gallopin (Lotto-Belisol), Marcus Burghardt (BMC), Rein Taaramae (Cofidis), Simon Clarke, Matt Hayman (Orica-GreenEdge), Janier Acevedo (Garmin-Sharp), Samuel Dumoulin (Ag2r-La Mondiale). Partea cu adevărat dramatică a fost că nici nu era nevoie de pavate pentru ca pericolul unor căzături să își facă apariția. Încă din primii kilometri au loc trânte serioase ale sportivilor, care însă nu au pregătit pe nimeni pentru ce avea să urmeze. Chris Froome (Sky), deja „avariat” după căzătura din etapa a 4-a, cade pe la începutul etapei și mai repetă acest lucru încă o dată cu 69 de kilometri rămași din totalul de 155. Doar că de această dată se ridică neconvins, ezitant, de pe jos, mâna abia și-o poate mișca și se uită lung la bicicletă. O atinge și o lasă la loc, ezită, se gândește la ceva, lasă totul baltă după care se îndreaptă spre mașina tehnică, ușa din spate trântită după el anunțând sec abandonul său. Turul Franței 2014 a rămas fără campionul en-titre. În evadare, viața nu e mai ușoară, Martin și Acevedo căzând, dar numai primul reușind să găsească forța de a reveni în grup. Ploaia continuă, la fel fac și căzăturile, cu oameni importanți implicați, precum Alejandro Valverde (Movistar), Sylvain Chavanel (IAM Cycling) și Fabian Cancellara (Trek Factory Racing). La puțin timp după incidentul lui Froome, cursa este la fel de haotică, dar Contador și Nibali se mențin în primul grup, în ciuda unei alte căzături, cu Van Gardener și Valvedere două grupuri mai în spate pe urmele lor. Evadarea continuă și cu 55 de kilometri înainte de sosire are 1:41, chiar dacă Taaramae rămâne în urmă. Pe al doilea sector de pavate, Contador rămâne în urma lui Nibali care se menține în primul grup, cu alți 27 de rutieri, printre care și Cancellara. Grupul tricoului galben ia avans văzând cu ochii, ajungând ca până la următoarea secțiune de pavate să aibă circa 45 de secunde în fața ibericului și plutonului său. Continuarea poate fi citită pe Velo Cafe Sursa: Freerider
  4. Încă una pentru Kittel

    Marea Buclă a revenit ieri pe pământ francez, odată cu etapa a 4-a, parcursul fiind un calm înaintea furtunii pe pavate de azi. Fără prea mari emoții, Marcel Kittel (Giant-Shimano) își mai adaugă o victorie în palmares în urma unui sprint foarte atent sincronizat și executat cu multă măiestrie. Din start au evadat Thomas Voeckler (Europcar) și Luis Mate (Cofidis), dar un eveniment mai important a fost căzătura care s-a lăsat cu răni vizibile pentru Chris Froome (Sky). Se pare că lucrurile nu sunt grave pentru britanic, însă asta vom vedea cel mai bine zilele următoare. Parcursul zilei, ușor deluros, căruia i s-a adăugat vântul, a favorizat pe la jumătatea cursei, când urma sprintul intermediar, o ruptură în pluton, însă la scurt timp după aceea, grupul principal s-a întregit la loc. În tot acest timp, avansul fugarilor a scăzut, însă odată oprită fuga plutonului, a început să crească la loc. Voeckler a rămas de unul singur cu 55 de kilometri rămași până la sosire după ce o pană l-a scos din joc pe Mate, iar el însuși a fost prins când mai erau 17 kilometri până la Lille. În ultimii 5 kilometri, Omega Pharma-Quick Step trece în față și impune un ritm susținut. Giant-Shimano are ceva de obiectat însă și preia fruntea plutonului, dar în ultimul kilometru se declanșează nebunia. Katusha îl lansează pe Alexander Kristoff, Marcel Kittel îi suflă în ceafă, iar Peter Sagan e la datorie. Numai că acest Tur al Franței are un singur rege în materie de sosiri la sprint și acesta este neamțul Kittel, care câștigă, din nou, într-o manieră splendidă. Articolul complet poate fi citit pe Velo Cafe Sursa: Freerider
  5. Dominația lui Marcel Kittel continuă în Turul Franței

    Ultima zi din Anglia a Marii Bucle nu a adus nicio surpriză în ceea ce privește desfășurarea ori câștigătorul, căci Marcel Kittel (Giant-Shimano) a făcut victoria la sprint, parcă mai mult ca niciodată, să pară ceva foarte simplu. Germanul s-a impus în fața lui Peter Sagan (Cannondale) și a lui Mark Renshaw (Omega Pharma-QuickStep), pe când Vincenzo Nibali (Astana) se menține la conducerea clasamentului general. Cei 155 de kilometri ai etapei de ieri dintre Cambridge și Londra au fost plați ca în palmă, fără nicio cățărare repertoriată, așa că Jean-Marie Bideau (Bretagne-Séché Environement) și Jan Barta (NetApp-Endura) au primit undă verde de la pluton să anime puțin etapa. Cu 43 de kilometri înainte de final a fost puțină agitație cu ocazia sprintului intermediar, valoros prin prisma punctelor din clasamentul tricoului verde, dar de-abia când au mai rămas 25 de kilometri echipele sprinterilor au preluat inițiativa. Jan Barta pornește într-o acțiune solitară, dar reușește doar să amâne inevitabilul și când mai erau 6 kilometri este prins și depășit de pluton. Lecția ultimelor sute de metri este știută pe de rost de băieții în negru și alb, așa că Kittel ajunge în condiții optime în postura de a declanșa sprintul, lucru pe care îl face cu o forță ieșită din comun și câștigă fără drept de apel. Articolul complet poate fi citit pe Velo Cafe Sursa: Freerider
  6. Văzând primele imagini cu peisajul prin care rulează plutonul, cu greu am zice că ar putea fi vorba despre Turul Franței, însă cadrul oferit de Yorkshire a dat un plus de farmec Marii Bucle. Zeci de mii de fani ieșiți pe marginea drumului și aura unui tărâm asemenea Camelot-ului au fost totuși reperele primei etape din Le Tour 2014, care nu a mai debutat cu un contratimp, ci cu o etapă în linie care i-a favorizat pe oamenii de plat. Drept urmare, scena era pregătită pentru o victorie la sprint, ceea ce nu am putea spune despre a doua zi de cursă. Prima etapă se desfășoară fără mari evenimente pe parcurs, derularea acțiunii indicând un final la sprint. Ultimii kilometri par calmi și ocazional se văd figurile campionului Germaniei Andre Greipel (Lotto-Belisol) sau al lui Peter Sagan (Cannondale) în fruntea plutonului. Formația belgiană pare hotărâtă să nu piardă controlul cursei, dar nu trebuie să neglijăm ambițiile lui Mark Cavendish (Omega Pharma-Quick Step) și nici ale formației Cannondale. Între timp, și alte formații, precum Katusha , Movistar, Astana sau Garmin-Sharp, cu oamenii lor de general, vin în față, probabil din motive de siguranță, căci drumul spre final e presărat cu obstacole și, dintr-o neatenție, se poate pierde candidatura la victoria finală. Pe măsură ce se apropie finalul, oamenii de „general” se dau la o parte căci se pregătește iureșul sprinterilor și Omega Pharma trece la conducere cu vreo 4 kilometri înainte de finish. Sutele de metri sunt înghițiți hulpav de oamenii în negru care mai mult ca sigur că au depășit limita de viteză din Leeds, cu cei 65 km/h cu care rulează. Când mai rămân doi kilometri, domnia oamenilor lui Cavendish e absolută, dar Cofidis zboară pe partea stângă a drumului. Efemer însă căci ultima pantă e o veritabilă rampă de lansare pentru Fabian Cancellara (Trek Factory Racing). În spatele său Giant-Shimano gonește și îl prinde, iar o căzătură îl scoate din joc pe Cavendish care se lovește de Simon Gerrans (Orica-Green Edge). Între timp, Marcel Kittel (Giant-Shimano) apare de nicăieri și câștigă lejer în fața lui Peter Sagan. Articolul complet legat de prima etapă poate fi citit pe Velo Cafe Etapa secundă putea fi considerată o veritabilă curse de o zi în sine, cu cele 9 cățărări, e drept, doar una singură de categorie secundă, restul de a 3-a și a 4-a, iar molcomele dealuri din Yorkshire au jucat perfect rolul de teren propice atacurilor. Un grup de frunte compus din Matthew Busche (Trek Factory Racing), Blel Kadri (AG2R La Mondiale), Perrig Quemeneur (Team Europcar), David De La Cruz Melgarejo (Team NetApp-Endura), Armindo Fonseca (Bretagne-Séché), Cyril Lemoine (Cofidis) și Bart de Clerq (Lotto Belisol) a animat prima parte a cursei. Pe cea mai dificilă cățărare a zilei, Holme Moss, doar Kadri mai rămăsese în față și reușește să o și câștige chiar dacă Thomas Voeckler (Europcar) pornise pe urmele sale cu intenții serioase. Ritmul se întețește simțitor și doar vreo 30 de oameni mai compuneau grupul de față cu tot atâția kilometri rămași până la finish. Pierre Roland (Europcar) și Jean-Christophe Peraud (AG2R La Mondiale) încearcă ceva, cu 26 de kilometri rămași până la final, dar 16 kilometri mai târziu acțiunea este anihilată de grupul de frunte condus de Sky, Cannondale și BMC. Lucrurile se calmează până în ultimii 5 kilometri, când mai urmează o serie de atacuri, date de oameni unul și unul: Chris Froome (Sky), Alberto Contador (Tinkoff-Saxo), Tejay Van Gardener (BMC), Peter Sagan (Cannondale) și Jakob Fuglsang (Astana). „Rechinul” Nibali, aflat mereu în cărți, avea să aibe ultimul cuvânt însă, cu un atac lansat cu 2 kilometri înainte de sosirea în Sheffield. Mutarea îi lasă fără replică pe adversarii care au ezitat să-l urmărească. La capătul unui iureș nebunesc, Vincenzo Nibali (Astana) a învins, a luat tricoul galben și a încheiat seceta de 5 ani pentru italieni în ceea ce privește acest tricou. Articolul complet legat de etapa secundă poate fi citit pe Velo Cafe Sursa: Freerider
  7. Până acum, a fost un sezon pe muchie de cuțit în ciclismul profesionist. Cursele clasice de primăvară au fost câștigate fiecare de către un rutier diferit, Nairo Quintana a condus ofensiva numelor noi și totodată tinere din pluton în Turul Italiei și iată-ne ajunși în prag de Tur al Franței. Mașinăria neagră numită Sky pare că scârțâie pe la câteva încheieturi, Alberto Contador e însetat de revanșă, dar după colț așteaptă atâția alții să-ți revendice partea lor de glorie. Cap de afiș, duelul Froome-Contador Fără îndoială, lupta cea mare se va da între Chris Froome (Sky) și Alberto Contador (Tinkoff-Saxo), după cum am văzut și în Criterium du Dauphine. Doar că nu ar fi foarte înțelept să ne așteptăm la același recital din partea britanicului ca în 2013 din câteva motive. În anul cu pricina, subțirelul rutier născut în Kenya a ras tot înaintea Marii Bucle, câștigând fiecare cursă la care a participat. Fără excepție. În anul de grație 2014, lucrurile nu stau deloc la fel, ci chiar dimpotrivă, ultima etapă din Dauphine când a clacat complet în fața lui Contador ar trebui să ne dea de gândit, cu toate că și căzăturile suferite de britanic se poate să fi jucat un rol decisiv. De cealaltă parte, „El Pistolero” Contador nu s-a clasat mai jos de locul secund în nicio cursă pe etape la care a participat în acest an. Probabil lunile de antrenament de la Lugano, unde s-a mutat din toamna trecută, au dat roade, însă ibericul nu bravează. „Unicul obiectiv al meu este victoria, dar a-l bate pe Chris Froome e o misiune grea. Tot ce pot spune este că sper să fiu mai bun ca anul trecut ca să am o șansă mai bună la victorie”, declară spaniolul într-un interviu pentru cotidianul AS, chiar dacă se pare că balanța se înclină în favoarea sa în ceea ce privește etapele montane. O apreciere interesantă aparține tot ibericului, care vede ca decisivă penultima etapă a cursei, cea de contratimp. Acest lucru se poate pune și pe seama superiorității lui Froome în cadrul acestui exercițiu, căci el câștigat duelul cu spaniolul în ultimele 5 etape de contratimp în care cei doi s-au confruntat. Cele mai dureroase înfrângeri au avut loc în ediția din 2013 a Criterium du Dauphine, când Froome a câștigat 2:45 față de rivalul latin, de-a lungul a 32.5 kilometri, și în etapa a 11-a din Turul Franței 2013, când i-a luat 2:03 pe cei 33 de kilometri. Totuși, pentru Contador există un licăr de speranță pentru că ultima oară, în iunie 2014, tot la Criterium du Dauphine, el a pierdut doar 8 secunde față de Froome de-a lungul celor 10,4 kilometri. Iar dacă punem la socoteală absența contratimpului pe echipe, putem spune că un avantaj clar al celor de la Sky a fost anulat. Startul din Marea Britanie va fi un adevărat test de agilitate, căci drumurile din Yorkshire sunt înguste, dar primul mare obstacol pentru cei doi rutieri de Mari Tururi vine în etapa a 5-a, care conține 9 sectoare de pavate similare cu cele din clasicele de primăvară. Rămâne de văzut dacă fizicul lor fragil va face față cu succes pe cataroaiele de pe vremea lui Napoleon, însă și aici Contador are un avantaj în faptul că a mai trecut printr-o experiență similară în 2010, chiar dacă etapa din Turul de atunci a inclus mai puține porțiuni de pavate. Atât Contador, cât și Froome au echipe puternice în spate, primul bazându-se în special pe Rafal Majka, Michael Rogers, Nicholas Roche și Jesus Hernandez, pe când cel de-al doilea îi va avea ca „hatmani” pe Richie Porte și Mikel Nieve. Decizia de a-l lăsa acasă pe Bradley Wiggins s-ar putea dovedi neinspirată, căci în ciuda tensiunilor dintre el și Froome, un om cu experiența sa poate fi mană cerească în unele situații. Outsiderii cu valențe de campioni Dacă e să o spunem drept, așa am zis și înainte de Criterium du Dauphine, că Froome și Contador sunt favoriții, dar Andrew Talansky (Garmin-Sharp) a intrat în ecuație pe nepusă masă și le-a stricat ziua celor doi. Americanul de 25 de ani mai are un avantaj în faptul că presiunea de pe umerii săi este neglijabilă și că Garmin-Sharp trece printr-un proces de construcție a echipei în jurul unui nucleu tânăr, dar tocmai această libertate s-ar putea să-l stimuleze pe rutierul de peste Ocean. Continuarea articolului poate fi citită pe Velo Cafe Sursa: Freerider
  8. Traseul Turului Franței 2014 promite multă dramă

    Doar câteva zile ne mai despart de Marea Buclă din acest an, competiție ajunsă la ediția cu numărul 101. Și pentru că și de acestă dată sunt atât de multe de spus despre cele 3 săptămâni de foc, luăm lucrurile pe rând și vorbim astăzi despre traseul Turului care va debuta sâmbătă, 5 iulie, căci de această dată parcursul promite râuri de sudoare și volume întregi de drame. Startul britanic Turul Franței a mai plecat din Marea Britanie, în 2007 atunci când startul s-a dat din Londra, însă în 2014 regiunea Yorkshire a câștigat găzduirea primelor 3 etape. Într-un mod total atipic, regalul de ciclism nu va mai fi deschis de un prolog constând într-un contratimp individual sau pe echipe, ci Turul va începe direct cu o etapă de fond, de 190 de kilometri, între Leeds și Harrogate, care include 3 cățărări și multe drumuri înguste. Profilul etapei secunde seamănă cu pieptene și nu pentru că englezii de pe acolo ar avea vreo apetență pentru modă, ci pentru că pe traseu se află nu mai puțin de 9 cățărări, dintre care una de categorie secundă, ceea ce înseamnă că lupta pentru tricoul galben s-ar putea să fie deja în toi la ora la care începem să urmărim transmisiunea de duminică. Dacă mai punem la socoteală că în ultimii 33 de kilometri sunt înghesuite patru cățărări, iar drumeagurile comunale de pe acolo sunt cam zgârcite în lățime și sinuoase, șansele pentru locurile fruntașe din Tur se pun la bătaie încă din etapa secundă. Ceva mai în ton cu tranchilitatea englezească va fi etapa a 3-a, când plutonul se va deplasa între Cambridge și Londra, într-o afacere rezervată doar sprinterilor, dat fiind că nu există nicio cățărare repertoriată. Etapa de pavate „Nu vrem să avem zile plictisitoare în Tur. Nu vrem ca Turul să fie previzibil”, a declarat directorul Marii Bucle, Christian Prudhomme, când a anunțat că etapa a 5-a va fi una care va traversa parțial pavatele din Paris-Roubaix (link). Rutierii vor porni de la Ypres pentru a ajunge 155,5 kilometri și 9 sectoare de pavate mai târziu la Porte du Hainaut, traseul trecând prin Wevelgem și Roubaix, dar dintre renumitele sectoare cu piatră cubică napoleoniană, doar Mons en Pevele figurează. Însă organizatorii nu le-au aruncat în fața sportivilor acest traseu atipic pentru un Mare Tur doar de florile mărului. Continuarea articolului poate fi citită pe Velo Cafe Sursa: Freerider
  9. Bicicletele Turului Franței: de la pinion fix la carbon

    Răsfoind paginile Internetului, am dat peste o colecție cel puțin interesantă care prezintă bicicletele participanților din Turul Franței de-a lungul celor 100 de ediții. În colecția de poze se pot regăsi biciclete ale simplilor participanți, dar și ale câștigătorilor. Pe deasupra, pentru cei pasionați de tehnologie, se poate observa evoluția modelelor de competiție, dar și diferitele componente pe care le-au avut de-a lungul timpului. Pentru că pozele vorbesc de la sine, te las să savurezi articolul de pe velosvintage, care s-a oprit cu înșiruirea modelelor la finalul epocii cursierelor de aluminiu, adică prin 2001, pe undeva. În completarea acestuia, poți arunca un ochi și pe acest material, care îl sintetizează pe primul, dar aduce în plus și prezentarea unor modele de carbon. Sursa: Freerider
  10. Încă suntem în etapele de început ale Turului și acest lucru înseamnă că rolul principal îl dețin sprinterii, care caută cât mai multe victorii în aceste zile eminamente plate. Finișul de astăzi din Montpellier a fost martorul a ceea ce a fost, probabil, cea mai pasionantă sosire de până acum din această ediție, care i-a avut ca protagoniști pe toți sprinterii redutabili ai plutonului. Din lupta acestor nume grele a ieșit învingător, nu tocmai conform așteptărilor, Andre Greipel (Lotto-Belisol). O zi mai leneșă astăzi, etapa a 5-a s-a dovedit a fi atipică prin lipsa unei evadări consistente de-a lungul ei. Doar Luis Maté (Cofidis) s-a perindat o perioadă prin fața plutonului, dar acesta, condus autoritar de Orica-GreenEdge, îi taie elanul și îl readuce în grup cu 132 de kilometri rămași până la final. Nilte vânt lateral îi amenința pe rutieri, dar respectiva porțiune i s-a dovedit dificilă doar lui Mark Cavendish (OmegaPharma-QuickStep) care întră în coliziune cu asfaltul, dar revine în pluton cu 30 de kilometri rămași până la sosire. Totuși, echipele rutierilor de clasament general suflă și în iaurt și se bat cu cele ale sprinterilor până în ultimii kilometri ai cursei pentru control. Astana suferă două pierderi importante chiar și în aceste condiții, Frederik Kesiakoff abandonând încă de la început, iar Janez Brajkovic se alege și el cu o căzătură foarte serioasă care va avea, cel mai probabil, urmări în zilele care vin. Intrați în ultimul kilometru, rutierii nu pot face nimic în fața trenei susținute duse de Lotto-Belisol. În spatele lui Greipel stau comozi Cavendish, Peter Sagan (Cannondale Pro Cycling) și Marcel Kittel (Argos-Shimano) și campionul Germaniei pare o pradă ușoară. Dar, din nou, aparențele înșală căci Greg Henderson, ultimul om al lui Greipel, se dă la o parte exact când au stabilit și masivul sprinter înaintează parcă împins de la spate. Sagan, aflat exact în roata lui, pur și simplu nu găsește forța necesară să-l întreacă, pe când Cavendish și Kittel își complică singuri existența ocolindu-l mai întâi pe Henderson și abia apoi încercând să-l prindă pe Greipel. Din fericire pentru el și nefericire pentru adversarii săi, rutierul lui Lotto a procedat cum scrie la carte și și-a asigurat una din cele mai frumoase victorii ale carierei, în compania unor adversari de primă mână. Un alt câștigător al zilei este Daryl Impey (Orica-GreenEdge) care a preluat tricoul galben de la Simon Gerrans, coechipierul său, datorită unei clasări mai bune în acest final de etapă. Sursa: Freerider
×