Mergi la conţinut
green.kecske

Final De Dakar. Opinii

Recommended Posts

Dakar 2015 s-a terminat. Marc Coma, Rafal Sonik, Nasser Al-Attiyah și Ayrat Mardeev sunt câștigătorii ce au sărbătorit pe podiumul din Buenos Aires. Fiecare categorie a avut surprizele sale: piloți neașteptați s-au afirmat ori nume mari nu au ajuns la final. După ceremoniile de pe podium câștigătorii dar și eroii frumoși ai Dakar-ului au fost rugați să își împărtășească impresiile despre acest rally raid.

 

post-41220-0-29061100-1422123861_thumb.j

 

Marc Coma - (5 victorii, ultimele 2 consecutive) – de la anul va trece la categoria auto.

 

"Sunt fericit și mândru de performanță. A fost un Dakar solicitant. În ziua a doua am avut o problemă care ne-a coborât mult în clasament. Din acea zi a trebuit să schimbăm strategia pentru întregul raliu. Ne-am pus speranțele în etapa de maraton și am avut de câștigat. Joan Barreda și Paulo Goncalves deveniseră dificili. Nivelul la care rulau era unul foarte ridicat lucru care dă mai multă valoare victoriei mele. Lumea a spus că dacă nu mai este Cyril Despres la categorie eu nu voi avea probleme în a mă impune… cei 2 au demonstrat că nu este așa. Ei pot câștiga Dakar-ul în viitor."

 

Rafal Sonik - (prima victorie din 6 participări)

 

"Am așteptat 7 ani pentru ca acest moment să vină și am crezut cu tărie că victoria va veni. Dedic această reușită tuturor celor care visează la Dakar dar nu pot participa. Împart această victorie cu toată echipa mea care nu au încetat să viseze la Dakar. Merită această victorie pe deplin."

 

Nasser Al-Attiyah - (2 victorii din 11 participări, incluzând și Dakar-ul african)

 

"Sunt încântat să câștig acest Dakar. Îmi amintesc că în 2011 ceremonia de final a fost tot aici în Baradero. E deosebit că am dominat încă de la început. Trebuie să mulțumesc multor oameni Am venit bine pregătit pentru acest Dakar și fiecare și-a făcut bine treaba în fiecare zi. Este fantastic! "

 

Ayrat Mardeev - (prima victorie, un loc secund în 2012)

 

"Sunt fericit și dedic această victorie la toată echipa Kamaz, o echipă foarte bine pregătită tehnic și foarte motivată.  De asemeni dedic victoria tatălui meu care nu mai este printre noi să se bucure."

 

Laia Sanz - (5 participări, locul 9, cea mai bună poziție a unei pilotese la clasa moto)

 

"Sunt încântată că am mers atât de bine. Acest raliu a fost unul dur și am suferit până în ultimul moment. a spus Laia Sanz la finalul ultimei zile  având chipul plin de noroi. Raidul a fost lung și am trecut prin multe: caniculă, frig, lucruri ce țin de noroc sau destin, dar în final  a meritat. Acum e timpul să ma relaxez și nu vreau să văd vreo motocicletă timp de o lună."

 

Tom Coronel

 

"Este uimitor câți fani au venit aici. Făcând recurs la excluderea din teste nu mi s-a permis să urc pe podium ceea ce este ciudat ținând cont că mi s-a permis să concurez în acest raliu. Regulile sunt reguli, vom vedea."

 

Jurgen Van den Goorbergh - Jurgen a luat startul în cel de-al șaptelea Dakar, fiind pe cont propriu neavând nici un fel de asistență. Atașat de motocicleta sa a avut o cutie cu scule cu care a trebuit să se descurce în cele 13 etape. Rezultatul este unul fantastic, locul 30 la general și locul secund la clasa riderilor independenți (coffin riders în engleză)

 

"Am reușit!! Categoric acesta este cel mai dificil lucru pe care l-am făcut vreodată. Imediat după final am început să să fac toate cele necesare pentru a transporta motocicleta, sculele și să fac curățenie. Sună atât de hectic dar acum sunt singur și trebuie să fac toate cele necesare pentru transport. Ultima specială a  fost o prostie generală. A fost plin de noroi, un experiment ridicol de stupid.  Acum sunt obosit, am fost foarte încărcat, am dormit puțin nopțile dar per ansamblu mă simt mândru .. al treilea la maraton, al doilea la clasa Malle Moto …  a declarat fostul rider de Motogp cândva pilot la echipe precum MZ Team Biland, Kanemoto sau Proton KR."

 

Emanuel Gyenes - Românul este la a doua victorie la clasă în Dakar dupa ce s-a mai impus și la ediția din 2011. Clasa Maraton este cea mai dură din raliu pentru ca de-a lungul celor două săptămâni de cursa nu este permis să se schimbe o serie de componente, printre acestea aflandu-se și motorul.

 

Gyenes era lider al clasei Maraton de la revenirea raliului în Argentina, după incursiunea în Bolivia și Chile, iar timpul obținut în ultima etapă i-a confirmat a această poziție. 

 

 

"Prima etapă a fost cea mai ușoară, era una foarte rapidă, în care puteai să ții gazul în plin mai tot timpul. A fost exact traseul din ultima zi, parcurs în sens invers, doar că în ultima zi a fost foarte greu din cauza vremii (a plouat torențial și s-a scurtat speciala, ). Dar,  fiind prima specială, mi-am zis să merg cu rezerve, să mă vad ajuns la capăt. Cand nu eram la altitudini mari, motocicleta mea putea ajunge la o vitezaă maximă de 162-163 de kilometri pe oră, dar eu am mers cam cu 135, să o menajez, să mă acomodez puțin. Sunderland, care a câștigat etapa, a mers mult timp în „full gas”. Îl ajuta și modelul nou de KTM 450 Rally, care e mult mai rapid decât motocicleta mea.

 

A doua zi erau multe serpentine, am zis să trag tare. După primii 100 de kilometri am simțit că merg bine, depășeam piloți. La kilometrul 100 m-am oprit, că am simțit că nu mai am frână spate. Când m-am uitat jos, am văzut că iese ulei. M-am oprit, au început să treacă quadurile, unul s-a oprit să mă ajute, dar nu știam ce sa fac. Pierdusem mult ulei, m-am uitat la fereastra de vizitare și nu  se mai vedea ulei deloc. Am curățat locul cu benzină și am pus power tape, că eram sus în munți, am zis să cobor undeva unde găsesc oameni. Am mers cam cu 70, am coborât, a venit o linie dreaptă și acolo i-am dat 120-130 și a început să iasă iar ulei. Am văzut niște oameni, m-am dus la ei, am încercat să le explic, ei nu prea înțelegeau. Îmi trebuia un bușon, de fapt. Am văzut peste drum trei Honde. Am fugit, i-am dat jos bușonul de ulei la una dintre motociclete, Proprietarul nu prea voia să mi-l dea, deși i-am oferit bani. Oricum, nu se potrivea, avea filetul mai mic. Între timp mi-a adus cineva ulei, nici nu știu ce fel de ulei era. Am improvizat un dop cu Poxipol, dar a mai trebuit să stau 15 minute să se întărească.

 

Quadurile au fost o mare problemă. Mulți motocicliști s-au plâns de ele. Din cauza asta sunt și foarte multe accidente. Ridică atât de mult praf, încât nu poți nici să te apropii, cu atât  mai puțin să depășești. Cum te-ai apropiat puțin de el, nu mai vezi nimic în față. După ce am pierdut uleiul, am remediat problema, și 400 de kilometri am mers numai după quaduri. Eram mult mai rapid decât ei, dar nu puteam să-i depășesc. Nici ei nu te vad în spate să se dea la o parte, tot din cauza prafului.

 

Apoi, în Salar de Uyuni au fost probleme mari. Mie îmi mergea motorul, dar începuse să-mi pâlpâie becul de ulei. Am oprit undeva unde trăseseră și un polonez și Cabrera, pe Kawasaki. M-am oprit să mă uit dacă am ulei, apoi n-a mai vrut să pornească motorul. Era acolo și un elicopter și niște oameni de la echipa medicală. I-am rugat să mă tragă, au zis că n-au voie.

 

Am mai tot încercat și în cele din urmă a pornit. Al polonezului n-a mai pornit, a și abandonat după aceea. Cabrera a venit disperat la mine: «Ce-ai făcut de a pornit?». «Nimic, i-am dat la buton.» După 20 de kilometri, două motociclete, exact același model cu al meu, oprite și nu mai porneau. După ce am ieșit din specială, am oprit să alimentez, iar nu mai pornea. După ce am lăsat butonul, el continua să  învârtă. N-a pornit, m-a tras cineva și am reușit să plec. În seara aceea, în parcul de service, Romeo (Duicu, n.r.) și Liviu (Butuza, n.r.) au avut aceeași surpriză – motorul dădea singur la demaror. I-am schimbat tot cablajul și a fost OK.

 

A fost groaznic cu sarea. După ce am ieșit din Salar, vedeam oameni abandonând – Villadoms, apoi două Honde, apoi încă două Honde. Toți erau cu carena dată jos, nu erau după căzături, toți umblau la electrică. Se corodau contactele și radiatorul se acoperea cu un strat gros de sare și nu se mai răcea motorul. Când au trecut mașinile, cu o zi în urmă, era praf, dar când am trecut noi a plouat și era strat de apă pe jos.

 

Problema mea e că nu trag de motor cât poate, la maxim. Ceilalți trag tare, cât se poate. Și nu doar primii. Și Paolo Ceci, care a terminat pe 14, dă în motor cât poate. Și trebuie să reziste. Eu întotdeauna merg la maxim și 10 la sută închid gazul, ca să fiu sigur că ajung până la finiș. Dacă îi dau la maxim, pot să ajung în top 15 fără probleme. Dar mă tot gândesc ca trebuie sa țină motorul. Când mergi câte 30 de kilometri fără să închizi gazul, la maxim, așa milă ți se face de motorul ăla… te tot uiți în jos, să vezi, curge ceva, nu curge… îi dai înainte.

Cu navigația n-am avut nicio problemă. O singură dată am cautat puțin un waypoint. Roadbook-ul a fost foarte bine facut, doar în penultima zi erau niște șanțuri mari și periculoase care nu apăreau pe roadbook.

 

În penultima zi am intrat în grădina cuiva. Am vrut să-l depășesc pe Cabrera, era o curbă la dreapta și n-am văzut-o, apoi un șanț. N-am mai pus frînă, ca să sar șanțul, l-am sărit, apoi am dat într-un gard, am trecut peste el cu roata din față și cea din spate a culcat gardul și a rămas pe el. Am pornit motorul, am dat înainte, și gardul s-a ridicat la loc. Rămăsesem blocat. Am găsit o poartă mică, dar așa agitat eram că în loc să mă opresc s-o deschid am intrat blană în ea cu motocicleta. Era să rup aripa și carena. Am mișcat poarta, dar nu s-a deschis. Am tras motocicleta înapoi, am deschis poarta și am plecat.

 

Cauciucurile Goldentyre au ținut foarte bine, mai ales cel pe față, care s-a dovedit mai bun decât Michelin. Motorul a ținut și el, dar cele noi, pe injecție, sunt extraordinare. Toți cei care au concurat cu noul model sunt mulțumiți. Motorul pe injecție se adaptează mult mai bine la schimbările de altitudine."

 

Clasament final - moto

 

1. Marc Coma (KTM) 46h:03m:49s
2. Paulo Gonçalves (Honda) +16:53
3. Toby Price (KTM) +23:14
4. Pablo Quintanilla (KTM) +38:38
5. Stefan Svitko (KTM) +44:17
6. Rubén Faria (KTM) +1:57:50
7. David Casteu (KTM) +2:00:14
8. Ivan Jakes (KTM) +2;18:18
9. Laia Sanz (Honda) +2:24:21
10. Olivier Pain (Yamaha) +3:09:09
11. Hans Vogels (KTM) +3:31:50
12. Helder Rodrigues (Honda) +4:00:15
13. Xavier de Soultrait (Yamaha) +4:20:18
14. Paolo Ceci (KTM) +4:58:14
15. Frans Verhoeven (Yamaha) +5:13:40

 

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare


  • Recent activi   0 membri

    Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează pagina.

×