articole Pregătim o nouă aventură. Plecăm în America de Sud – Transportul

[pemotoare.ro 26]

Zece zile până la plecare. Motocicleta mea stă înghesuită într-un container pe vasul Valparaiso Expres. În acest moment e undeva între Lima și Pisco, pe coasta de Vest a Americii de Sud. Ar trebui să ajungă în portul Valparaiso pe 20 decembrie. Urmează apoi procedurile vamale și pe 29 dimineața, ar trebui să urc în șa. 

Dar s-o luăm cu începutul. Acum un an căutam o nouă destinație. Să nu fie Europa, dar parcă nici în Mongolia n-aș pleca anul ăsta. Africa? E cam greu, nu mă simt pregătit. E complicat cu situația politică, nu prea știi pe unde să te duci. Ar fi Africa de Sud – Kenya. Complicat. Hai mai bine în America. Da, America de Sud sună foarte bine. Ce bine că mă uit la Narcos. Mai prind o boabă de spaniolă. “Soy el fuego que arde tu piel…”

Dar dă-te jos din norul de visare și-apucă-te de treabă. Că nu-i așa de simplu. Fă rost de bani, fă rost de timp, fă rost de transport pentru motocicletă.

Așa am făcut, dar în ordine inversă. Am început cu transportul. Din ce-am citit, ar fi mai bine să trimiți motocicleta cu avionul. Vaporul poate întârzia, mai sunt niște taxe portuare, cu avionul e mai bine. Dau un telefon. Primesc cotația: 2.500 de euro, dus. La-ntoarcere te descurci. Nu e bine.

Am aflat apoi de niște polonezi – advfactory – care organizează un transport în America de Sud, la un preț convenabil: 1.600 de euro, dus-intors, din Polonia. Deci vreo 2.000 cu totul. Mai este avionul, vreo 1.200 de euro. Sper s-ajungă. Hai la produs.

Așadar, într-o zi de duminică, înainte de salonul de la Milano, lăsam motocicleta la un depozit din București pentru a fi transportată către Varșovia. Trebuia să aibă o lățime maximă de 100 cm, cu tot cu cutii. Dacă lăsam cutiile originale ar fi avut. Dar le-am schimbat cu unele de aluminiu și m-am văzut nevoit să le dau jos și să le las lângă motocicletă. Sper să-mi ajungă toate, pentru că acolo se aflăt echipamentul meu moto, hainele, chiar și casca.

Motocicleta mea se leagănă pe mare, pe vasul Valparaiso Express –  un mamut de 123.587 de tone (fotografiat mai sus de Frank Behrends), lung de 333 de metri și lat de 50, sub pavilion german, plecat din portul Hamburg. Ajunge la destinație pe 20 decembrie, iar pe 29 dimineața trebuie s-o iau. Dacă n-o iau atunci, nu e bine, pentru că vine week-end-ul și vine Anul Nou și trebuie să aștept tocmai până pe 2 decembrie. Ori eu de anul nou vreau să fiu la Antofagasta, nu la Valparaiso. Deși nu sună rău nici Valparaiso, dacă stau bine și mă gândesc. Dar pe 29 dimineața trebuie să fiu în port, la Valparaiso. Am adresa.

Valparaiso. Via Chile Travel

Pentru asta, trebuie să mă trezesc pe 27 decembrie la o oră inumană, înaintea cocoșilor. La 07.30 am avion către Roma, unde voi petrece o zi – o escală de vreo 14 ore. Suficient cât să mănânc prosciutto, o pizza și o friptură și să-mi mișc picioarele. Pentru că apoi voi călători toată noaptea până la Santiago de Chile. Iar de acolo mai am o oră și jumătate cu trenul până la Valparaiso.

Dar acolo va fi bine: ocean, 20 de grade afară, cer senin și 8.000 de km în fața ochilor.

Logo-ul calatoriei. Creat de Bogdan Dănăilescu

Sursa