Dakar 2018: Etapa a noua, anulată. Retrospectiva cursei cu patru etape înainte de final.

[Motobikes]

Organizatorii Raliului Dakar au decis aseară să anuleze etapa de astăzi, Tupiza-Salta, cea prin care se făcea trecerea raliului pe pământ argentinian. Motivul? Vremea nefavorabilă. Cu ploile intense din ultimele zile, mai multe rute amenințau să devină impracticabile și siguranța întregului convoi era pusă în pericol.

Antoine Meo, chiar și de pe șase la general, este unul dintre favoriții la victorie.

Astfel, majoritatea alaiului reprezentat de concurenți, echipe, organizatori și jurnaliști s-au mutat încă de aseară în Salta, orașul argentinian de unde se va porni mâine dimineață în a zecea etapă, Salta-Belen, cu o lungime totală de 424 km și o probă specială de 373 km.

Ultimele etape disputate în Bolivia i-au solicitat intens pe concurenți, căci s-a alergat la altitudini între 3.200 și 4.500 de metri, cu multe zone rapide, dar și cu secțiuni tehnice complexe, pline de acele tufișuri de „camel grass” foarte înșelătoare.

Situația la general în categoria moto este extrem de strânsă, căci primii șase piloți sunt despărțiți de mai puțin de 10 minute, iar ecartul dintre primii doi clasați, Adrien Van Beveren și Kevin Benavides, este de doar 22 de secunde.

Adrien Van Beveren are un loc șase și un loc patru la activ în Dakar. Urmează victorie sau doar podium?

Argentinianul Kevin Benavides începe aceste ultime patru etape ale raliului cu o șansă cât se poate de reală la victorie, pentru că este chiar din Salta și urmează să pornească la atac în niște zone foarte familiare, unde se antrenează frecvent. În plus, Benavides nu a avut probleme serioase până acum, nu s-a accidentat și nu a forțat prea mult, menajându-și bine motocicleta. Deși este foarte tânăr pentru rally-raid (a împlinit 29 de ani acum șase zile, în plin raliu), riderul din Salta e foarte calculat și nu forțează cu orice preț pentru victorii de specială. Stilul său este la polul opus față de al coechipierului său, Joan Barreda, care și-a făcut un obicei din a-și spulbera concurența pe câteva etape la fiecare ediție a raliului, doar pentru a-și arunca speranțele la gunoi ulterior, fie din cauza avariilor la motocicletă sau a penalizărilor zdravene.

Toby Price sperie o turmă de lame pe traseu. Australianul pare că s-a abținut să forțeze până acum.

Barreda a confirmat din nou că nu și-a schimbat stilul. Alaltăieri, în etapa a șaptea, avea un avantaj de 5 minute față de Van Beveren și de 10 minute față de restul lumii, dar continua să forțeze. În ultima treime a specialei a ieșit de pe traseu și a căzut cu motocicleta peste el, lovindu-se grav la genunchi. Spre norocul lui, n-a fost atât de grav încât să nu poată continua și a câștigat până la urmă etapa, dar ieri a pierdut 12 minute față de lider și accidentarea amenință să-l coste, din nou, victoria în Dakar. Spaniolul este, de departe, riderul cu cele mai multe victorii de etapă dintre cei care nu au câștigat niciodată raliul, câștigând nu mai puțin de 21 de etape în carieră.

Figura resemnării. Xavier de Soultrait se accidentează serios și abandonează.

Adrien Van Beveren merită și el laude din plin. Francezul, un specialist al curselor pe nisip, este de trei ori câștigător al Enduropale du Touquet (dintre care o dată la două săptămâni după revenirea din primul său Dakar). „Le Petit Prince du Sable” (Micul Prinț al Nisipului), cum îi spun conaționalii săi, este abia la a treia participare în Dakar, dar are deja un loc 6 și un loc 4 la activ. Și el a dovedit la această ediție că este un foarte bun strateg. Nu s-a grăbit prea tare, nu a vrut să câștige speciale una după alta, dar a reușit să se mențină în top cu un minimum de efort și de riscuri. Francezul ar fi unul dintre cei mai tineri câștigători ai raliului, la doar 27 de ani (împliniți cu două zile înainte de startul de anul acesta).

Doi rideri care au arătat și ei o strategie impecabilă au fost colegii de cameră Antoine Meo și Toby Price. Aceștia dorm în același motorhome la această ediție a raliului și se înțeleg foarte bine, se pare. Când Meo câștiga prima specială din Bolivia, îi lansa glume lui Price, cu care s-a luptat pentru victorie până spre final. „Am văzut că plouă și e urât, cu bălți multe, și am zis să trag, că «Regele Nisipului» din Australia n-are cum să mă prindă.”, declara Meo râzând, arătând către Price, care stătea lângă el. Apoi, după etapa de ieri, Meo, tot foarte relaxat și bine dispus, spunea: „Eram cot la cot cu Ricky (Brabec n.r.), dar spre final ploua tare și era mult noroi. Mi-am zis că un puști din California n-are cum să mă bată pe noroi.” Price și Meo sunt pe locurile patru, respectiv șase, dar au șanse reale să câștige, căci în ultimele etape câștigă ușor timp față de lideri.

Laia Sanz – un fenomen al naturii. Și un zâmbet surprinzător de feminin și de delicat, pentru o persoană dură ca diamantul.

Matthias Walkner este și el un foarte bun strateg, dar nu a strălucit niciodată prin viteza pură. Într-un interviu de acum câțiva ani chiar se declara uimit de viteza lui Toby Price și de stilul relaxat al australianului. Dar, prin consecvență și strategie, Walkner este al treilea la general, la doar șase minute și jumătate de lider. Dacă bătălia se va de la final pe viteză pură între Walkner, pe de o parte, și un rider precum Price, Meo, Barreda sau Van Beveren pe cealaltă, austriacul nu are multe șanse la victorie, atâta timp cât adversarul nu greșește. Dar la Dakar e foarte ușor să greșești.

Cel mai bine clasat debutant în acest moment este fostul motocrosist Jonathan Barragan, care rulează pentru Gas Gas Motorsport, în poziția a 13-a, la o oră și jumătate de lider. Laia Sanz, care termina speciala-mamut de ieri cu al nouălea timp, este pe 14 la general. Uluitoarea spanioloaică continuă să impresioneze atât prin viteză pură, cât și prin tehnică și consecvență. De rezistența fizică ce să mai spunem? Doamnelor și domnișoarelor motocicliste, când vreun mascul feroce se mai dă cocoș într-o discuție la bar, insinuând că el este alfa și omega motociclismului și voi, doar niște biete femele care nu știu ce fac, băgați repede o căutare pe Youtube cu Laia Sanz. Să-l liniștiți un pic.

Mani prin „Iarba Cămilelor” © RallyZone – Edoardo Bauer

Mani Gyenes continuă să suporte eroic răceala care îl deranjează de patru etape încoace și a avansat până pe locul 27 la general. Nu e rezultatul pe care și l-ar fi dorit sătmăreanul nostru, care are un loc 14 la activ, dar în condițiile dificile de până acum, cu surprinzător de puține abandonuri la vârf, se putea și mai rău. Chiar și așa, Mani este în fața unui multiplu campion mondial de enduro, precum Ivan Cervantes. Doar 21 de minute îl despart pe Mani de ocupantul locului 25.

Că tot a venit vorba de abandonuri, încă un nume răsunător care a părăsit ieri competiția este Xavier de Soultrait. Francezul s-a accidentat foarte tare la cot și la genunchi și este nevoit să abandoneze.

Categoria #OriginalByMotul (fosta Malle Moto) este condusă de legendarul Olivier Pain (locul 36 la general), urmat de carismaticul britanic Lyndon Poskitt (41 la general). De altfel, puteți urmări în fiecare zi pe YouTube și pe Facebook evoluția lui Lyndon, care are o echipă media după el și difuzează în fiecare zi un rezumat de 10 minute al etapei anterioare.

Sursa