Interviu: Gabriel Comănescu, despre starea speedway-ului românesc.

[Motobikes]

Am avut ocazia de curând să povestim cu un tânăr sportiv brăilean, cu un palmares impresionant într-una dintre cele mai spectaculoase ramuri ale motorsportului pe două roți, speedway. Gabriel Comănescu s-a dedicat trup și suflet acestui sport dificil și periculos, în care rideri fără teamă strunesc motociclete alimentate cu metanol, fără frâne, în derapaj. Prietenul Alex Popescu a urmărit în direct o cursă de speedway de la finalul sezonului trecut, dacă vreți să vedeți o descriere foarte vie a fenomenului.

Gabriel este un tip foarte tânăr, evident foarte curajos, dar cât se poate de cerebral, care vede foarte limpede neajunsurile din sportul românesc, dar care are și idei și posibile soluții pentru ieșirea din criză a ramurii căreia i s-a dedicat. Iată interviul nostru:

1. Cum ai ajuns sa practici speedway?

Încă din copilărie am avut o pasiune pentru sporturile cu motor și nu numai, tot ce ține de consum de adrenalină mă atrage la maxim. Această pasiune am început să o dezvolt încă de la vârsta fragedă de opt ani, când părinții mi-au cumpărat primul motor de cros, așa am început primii pași pe motor, însă asta nu a fost de ajuns. Îmi doream mult mai mult, iar singura alternativă existentă la momentul respectiv la noi în oraș a fost speedway-ul sau dirt track-ul, astfel fiind spus acesta a fost marele pas făcut în sportul cu motor.

2. Ce te-a făcut să urmărești performanța în sportul ăsta?

În viață mi-am stabilit un motto: “Impulsionează-te mereu și mereu. Nu ceda niciun pas până când nu auzi fluierul final.” În principiu, cu cât ești mai îndârjit, cu atât îți dorești mai mult. Am învățat că ceva constructiv iese din multă muncă și sudoare, practic am decis că atâta timp cât mă implic în orice fel de sport, să fac acest lucru cât se poate de bine, nu mi-am dorit să fac doar sport în sine, am vrut să fac performanță cu adevărat și am știut de la început că aceasta implică multe sacrificii și multe greutăți pe drumul către rezultate.

3. Ce-ți place cel mai mult la cursele de speedway?

Farmecul curselor de speedway este datorat în primul rând suporterilor, tu, ca sportiv când îți auzi numele din tribună simți o plăcere distinctă, ce nu poate fi descrisă și resimțită în viața de zi cu zi, iar în al doilea rând aș putea descrie cursele de speedway ca fiind “a devil race”, un amalgam total de adrenalină și testosteron consumat. Fiind un pilot tânăr și cu un curaj ieșit din comun, tot timpul m-au atras genul acesta de curse, unde totul se derulează într-un mod rapid, brutal, fără frâne, dar cuvântul final: MINUNAT.

4. Care sunt cele mai importante realizări pentru tine în sportul acesta?

Pot spune că am un palmares bun, dar nu extraordinar, tot timpul este loc de mai bine. Mă pot lăuda cu o serie de titluri de campion național, mai exact patru titluri consecutive în campionatul internațional și, totodată, campion internațional la campionatul OPEN U21. Pe vremea când eram junior am bifat locul trei, respectiv medalia de bronz la Cupa României, la vârsta de 18 ani.

5. Unde vrei să ajungi în continuare? Care este țelul tău pentru sezonul 2019 și care este scopul pe termen lung?

 Doresc ceea ce și-ar dori orice sportiv de performanță, să ajung cât mai departe. Doresc să am sprijin în ceea ce fac de la persoanele dragi, pasionați și iubitori ai sportului cu motor. Țelul meu în 2019 este să bifez titlul de campion național la seniori, să mă calific la campionatul european și, dacă se poate, să merg cât mai departe posibil pe linia performanței  și, nu în ultimul rând, să am cât mai multe curse internaționale unde să pot promova imaginea mea de sportiv, dar și a echipei care este alături și a sponsorilor ce mă susțin. Dacă totul ar depinde de mine aș vrea să fiu de neînvins, dar în acest sport contează foarte mult  motorul pe care îl ai și antrenamentele necesare unui sportiv.

6. Cât de mult antrenament implică ce faci tu? Cât de mare este sacrificial financiar?

Realitatea e cruntă! În acest sport trebuie să ai cel puțin două antrenamente pe săptămână, pentru a avea continuitate și pentru a te adapta cât mai mult cu motorul, în așa fel încât să devii una cu motocicleta. Fără antrenamente nu o să simți niciodată vibrația motorului, îl poți compara cu o persoană pe care nu ai cunoscut-o niciodată. La noi, în România este destul de greu și vă spun cât se poate de sincer, din cauza lipsei de material și combustibil cred că în anul 2018 am avut adunat 14 antrenamente tot anul, pot spune că a fost un caz mai fericit față de alți ani, în care mi-a fost mult mai greu. Sportivii care sunt de talia mea și aleargă în campionatul altei țări au cel puțin patru curse pe lună și cel puțin cinci antrenamente în decursul unei luni. Vreau mai mult, de aceea mă zbat să cresc nivelul acestui sport în țara noastră.

7. Care crezi că este starea speedway-ului ca sport în România? Ce s-ar putea face ca să fie mai vizibil, mai susținut?

Sincer să fiu, la momentul actual speedway-ul nu este un sport așa mediatizat și  promovat la adevărata sa valoare în România, dar  vizavi de toate aceste aspecte, la o etapă națională tot avem un public de 3.000-4.000 de persoane, însă se poate și mai bine, pentru că este un sport foarte palpitant, tot timpul apărând lucruri neprevăzute și accidente ce atrag publicul foarte mult.

Din punctul meu de vedere, ca să facem acest sport mai vizibil avem nevoie de o promovare bună, de organizarea unor conferințe unde să atragem sponsori și oameni pasionați și să ne prezentăm segmentul nostru cât putem noi mai bine. Anul acesta eu mă voi implica cât se poate de mult pentru a pune în valoare cât mai bine imaginea dirt track-ului prin intermediul tuturor locurile de publicitate din incinta stadionului. Pe lângă această posibilitate, aș  dori să prezint această ramură de sport și să atrag mai mulți copii în sportul cu motor, prin prezentări în școlile generale și  locurile special amenajate pentru public din orașul Brăila. Sper ca mass-media să susțină și să promoveze acest sport de câte ori au ocazia așa cum se întâmplă și în celelalte țări.

Sursa