Mergi la conţinut
Autentifica-te  
pemotoare.ro

articole Semne rele – GoPamir #2

Recommended Posts

Aud de acasă că se-ntâmplă ceva cu planeta Mercur. Mercur Retrograd, sau ceva asemănător. Că intră în Capricorn (zodia mea) și că stă acolo unde face totul vraiște. Nu pot spune prea multe despre legătura dintre poziția planetelor și destinele umane, sunt un profan, dar dacă e să fie adevărat, atunci știu cui i se datorează belele de azi. Practic, nu prea mi-a ieșit nimic. Hai să le luăm pe rând. 

Mă trezesc pe la 09.00. Nu-s leneș, sunt încă pe ora României. Mă dau cu greu jos din pat, iau rapid micul dejun și mă apuc de bagaj. Azi e ziua plecării. Am în plan vreo 300 de km, până în inima Kyrgyzstanului. Mercur mă lasă să mănânc în voie, dar imediat după aceea se dezlănțuie. 

BMW_bannere_012019.gif

Mă duc la motocicletă să-i montez parbrizul și oglinzile. Lipsește un șurub de la parbriz. Fir-ar să fie. Până la urmă îl descopăr prins de parbriz și nu unde și-ar fi avut locul. Hai că e bine. Dau să montez oglinzile. Totul ok, dar când să le strâng, ia cheie de unde nu-i. Mă uit sub șaua Hondei și… nimic. Sunt nevoit să împrumut o cheie de la alt motociclist. 

Cutiile motocicletei au încărcare laterală. Nu știu de ce s-a inventat genul ăsta de cutie – e cea mai proastă idee din lumea motociclismului. Nu încape nimic, iar dacă înghesui câteva lucruri pe verticală, o să-ți cadă pe jos de îndată ce deschizi cutia. Eu m-am crezut mai deștept și am prins cu duct-tape în partea de sus a cutiei din stânga, pe interior, pompa, trusa medicală și o anvelopă de rezervă. În felul ăsta mai aveam loc pentru dronă, baterii, laptop. În camera de hotel a mers totul perfect, dar după ce am montat cutia pe motocicletă, am văzut cum se prăbușesc. Ok, o să încerc alt aranjament data viitoare. Apropo, duct-tape mai prost decât cel de 25 de lei din supermarketurile noastre n-am mai văzut. E unul bun în Germania, dintr-un fel de pânză, dacă ajungeți pe acolo luați-mi și mie. 

Trebuie să public un articol. Sunt aici de două zile și n-am scris nimic. Textul e gata, trebuie doar să selectez fotografiile din aparat și să dau publish. Bag cardul și… hop, numai arw-uri. Arw-ul e raw-ul de la Sony. Eu, nefiind fotograf în adevăratul sens al cuvântului, ci doar un om care face poze, nu lucrez cu arw. Nu editez nimic. Le pun așa cum ies. Nu pentru că aș face parte dintr-o mișcare a puriștilor, ci pentru că nu știu. Dar plănuiesc să învăț. În fine, până una-alta, n-am cu ce să deschid fotografiile. Caut un program sony, il downloadez, îl instalez, îl deschid și.. nu funcționează. Cei câțiva prieteni care m-ar putea ajuta nu s-au trezit încă, sau au alte treburi. Găsesc ceva online, dar iese la rezoluție mică. De aceea n-am nicio fotografie din Bishkek în articolul anterior. 

Cu chiu, cu vai, plec. Deja mi-e foame de la cât timp am pierdut, dar vreau doar un iaurt și niște biscuiți. Mă opresc la supermarket. Dacă tot m-am oprit, hai să schimb și niște bani. E coadă. Dar, stai, unde-i al doilea portofel (am două, cu banii distribuiți diferit, în caz că…). Știu foarte bine că l-am pus, dar nu mai țin minte exact unde. Ar trebui să fie printre haine. Scot geanta cu haine din cutia laterală și mă apuc să scormonesc în ea. Nu găsesc nimic. Exasperat, mă trag pe marginea trotuarului și mă apuc să scot tricourile, pantalonii și ce mai am pe-acolo. O cucoană se oprește și mă întreabă ceva. Nu inteleg ce zice. Insistă, iar când ridic capul văd că-n stânga și-n dreapta sunt niște vânzători ambulanți cu lucruri așezate pe jos, la marginea trotuarului. “Nu, cucoană, nu sunt de vânzare.”

Găsesc până la urmă portofelul, dar nu mai vreau să stau la coadă. Găsesc un schimb valutar unde primesc somi la un curs cam dezavantajos, dar cheie de 14 tot nu găsesc. Cât de greu poate fi să găsești o cheie? O las naibii de cheie și de tot, că-i târziu și plec din oraș. Stau de prea mult timp pe loc, în costum moto, la 38 de grade. 

Pornesc la drum fără să vreau să mă opresc până la destinație. Dar socoteala nu ține, pentru că-n fața mea am un nor negru. Trage pe dreapta, scoate costumul de ploaie (care evident e la fundul roll-bagului), trage-l pe tine. Costum de ploaie dintr-o bucată, căci de la Siberia încoace nu mă mai bazez pe mebranele gore-tex și alte tex, care-s bune doar pentru o oră-două și asta dacă nu-i dă foarte tare (cu excepția celor laminate, aici e altă discuție). De la atâta entuziasm, trag de el și rup husa. În fine, da-o nabii. Nu-mi mai pun mănușile, cât de frig poate fi. După 20 de minute, îmi tremură mâinile. Trag iar pe dreapta, iar scormonit în roll-bag, iar la fundul sacului. Sunt 10 grade afară și-i dă, cu vânt și cu ploaie. Și știți cât e de greu să-ți bagi mâinile deja unde în mănuși. 

Gata, acum n-are ce să mă oprească. O să pun cricul jos abia pe malul lacului Song Kul. Fac dreapta după indicator, și întru pe un drum neasfaltat. Afară plouă și se face întuneric. Nu-i nimic, ajung. Din fericire, nu-s tăntălău până la capăt și-mi dau seama că n-am alimentat de la plecarea din Bishkek. Stai puțin, că nu-s pe Valea Oltului. Deschid o aplicație – iOverlander – foarte utilă, recomandată de site-ul Mad or Nomad, scris de un fost jurnalist MCN (bine-documentat și frumos scris, apropo) și văd că prima benzinărie e… departe. Așadar riscam să mă trezesc în mijlocul pustietății, în ploaie, fără carburant. Cu toată rezerva mea de doi litri. Apropo, azi am avut un consum de 4,3 litri pentru 100 km și încă nu mi se aprinsese becul de rezervă la 320 de km. 

Schimbare de planuri, hai la Naryn și mergem mâine pe malul lacului. Pierd ceva timp, dar nu vreau să risc, mai ales că ploaia asta nu mă ajută prea mult. Naryn este un oraș urât, aflat în munții din inima Kyrgyzstanului și destul de aproape de China, folosit ca bază pentru explorarea zonelor din apropiere. Găsesc un hotel care-arată foarte bine, spre surprinderea mea, și tot spre suprinderea mea nu mai pățesc nimic până la ora redactării acestui articol.

Hai, mâine va fi mai bine. 

P.S. N-au fost chiar toate rele pe ziua de azi. Am lăsat în urmă Bishkekul și am intrat în munți. Am avut în fața ochilor niște priveliști deosebite. N-am fotografiat pentru că eram în întârziere și ploua. Dar mă ocup mâine.

DSC03290-copy-1-1620x1080.jpgLacul Orto Tokoy

Proiect susținut de Honda România și Motul România.

Sursa

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

Autentifica-te  

  • Recent activi   0 membri

    Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează pagina.

×