Mergi la conţinut
Autentifica-te  
motoroute.ro

calatorii [Jurnal de călătorie] Un român la raliul Budapesta-Bamako 2020 pe un KTM 1290 SAS

Recommended Posts

Înainte să vă prezint povestea lui Vladimir,unul dintre participantii români de la Budapesta-Bamako 2020, câteva detalii pentru cei ce nu au auzit până acum despre acest raliu sau The Great African Run, cum mai este numit. Această cursa caritabilă, a luat naștere în 2005, ca o alternativă mai ieftină și mai puțin strictă, a celebrului raliu Dakar. Regulile de participare sunt mai lejere, în principiu cam orice vehicul putând participa. De asemenea există mai multe categorii în funcție de ambițiile, skillurile și competivitatea fiecărui participant, însă rolul principal este de a oferi participanților posibilitatea de a descoperi Africa așa cum este ea. Traseul raliului este de obicei prin Ungaria, Austria sau Slovenia, Italia, Franța, Spania, Maroc, Sahara de Vest,Mauritania,Senegal și Mali. De asemenea raliul are si un aspect caritabil, evenimentul strânge bani și ajutoare pentru comunitățile locale și organizațiile caritabile din Mali.

1. Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă?
Sunt un motociclist ușor atipic, în sensul în care consider că am schimbat puțin ordinea firească a lucrurilor. Adică m-am apucat de școala moto în toamna lui 2014, la vârstă de 32 de ani. Probabil m-am apucat așa târziu pentru că până atunci m-am luat cu alte treburi (să mă însor, să fac 2 copii, să mai și muncesc, etc..) Am picat examenul de 2 ori (traseu ambele) și astfel de abia in 2015 am putut să încalec legal prima mea motocicletă – o Yamaha MT07.

2. Ideea de a participa la Raliul Budapesta-Bamako cum ți-a venit ? Cât timp a durat de când ți-ai propus să participi și până când ai început pregătirile ?
Ideea de a participa moto a survenit în prima zi a aceluiași raliu, ediția 2018. În 2018 am participat la același raliu cu un Oltcit Club TRS, alături de un bun prieten. Pe scurt, am mers cu Oltcitul tot traseul raliului 2018, de la Budapesta la Banjul în Gambia. Acum, 2020, am trișat puțin, în sensul în care am trimis motorul până în Malaga cu un curier, iar eu am ajuns via avion și astfel din Malaga am început efectiv raliul. Ideea în sine, inițială, de a participa la B2B Rally a apărut la sugestia bunului meu prieten cu care am participat în 2018. Pregătirile efective pentru ediția 2020 la care am participat moto au început in toamna lui 2019.

2018 cu Oltcitul
2018 cu Oltcitul
2020 Malaga
2020 Malaga

3. Cum te-ai pregătit pentru această aventură? Mă referer atât la pregătirile legate de motocicletă cât și de birocrație, echipa….ați fost mai mulți români (am văzut că la repatriere erau mai multe motociclete de RO în container, dar nu mi-e clar dacă va știați de la început sau…) ?
Organizatorii B2B sunt profesioniști. Ai un portal pe care de altfel te și înscrii, îți urci documente, ții evidența plăților, etc. Adică vorbim de o unealtă super ușor de folosit care efectiv îți spune ce ai de făcut, când ai de făcut, ce și când ai de plată și de ce anume, etc. În baza documentelor urcate în această platforma, tot organizatorii se ocupă de toate vizele, inclusv de un buget de “protocol” pe care efectiv îl simți. Polițiști amabili, vameși la fel, etc.
Motocicleta a fost pregătită sumar, în baza diverselor opinii și sfaturi primite de la prietenii din Vstromania și din asociația Suflet cu 2 roți. Tot în baza sfaturilor lor m-am și înzestrat cu alte echipamente specifice (cort, saltea, sac de dormit, etc..). Apoi organizatorice –
Plan de achizitiii, comenzi plasate, liste, checklisturi, liste iar, etc.. Ca și pregătire efectivă moto… genți textil laterale plus topcase textil, cauciucuri oarecum mai de offroad, protecții leviere ghidon, etc.. nimic ieșit din comun. În ediția din 2018 am fost 3 români. Eu și colegul meu Olcitist alături de un rătăcit ce călătorea cu diverse echipe. Anul acesta, probabil în urmă mediatizării acestui eveniment inclusiv de către drumul oltcitului, cred că au fost peste 75 de cetățeni români. Eu am fost în sine o echipa (eu cu mine și motorul), însă am mers alături de 3 prieteni ce au format o echipa distinctă, călătorind cu o Toyota LandCruiser de prin 2001. Ne vedeam seara la destinații, cu foarte puține excepții am călătorit separat. De regulă, am mers singur. În ultimele zile am socializat cu alți motocicliști și astfel s-a pus la cale repatrierea la comun.c76eeccd-a1fa-4b17-892f-215aa2d63783.jpg

4. Am văzut că există mai multe categorii la acest raliu. Tu la care dintre ele te-ai înscris și care a fost mind-setul inițial ? Mă refer l-ai privit ca pe o aventură, ca pe o cursa, ca pe o vacanță sau puțin din fiecare?
Deși am un motor competent în offroad, asta nu înseamnă că și eu însumi sunt competent. Așadar am ales varianta de raliu touring, adică asfalt cât de des și de mult. Însă Africa are asfalt până la un anumit punct. Apoi vorbim de rocky dirt roads, nisip, deșert, șanțuri, diguri, râuri, savană, etc.. Au fost însă câteva grupe de băieți,inclusiv români, care chiar știau să meargă pe motor și la care mă uităm cu mare drag și admirație. Mindset-ul inițial a fost… hai odată 🙂. Mai degrabă ca o aventură combinată cu episoade de vacanță. Cursa doar din prisma dorinței de a finaliza traseul nu din punct de vedere al clasamentului. Iar vacanța intervenea de câte ori găseam o cazare mai de soi.. care să aibă piscină, view către ocean, mâncarea bună, etc..

5. Motocicleta cu care ai fost este un KTM 1290SAS. De ce ai ales această motocicletă ? (bănuiesc că trecutul te leagă puternic de V-Stromania). Ai avut ceva probleme cu ea pe parcurs , probleme cu benzină….electrice…(am văzut că ai avut o problema cu roată față)
A două motocicletă ce am avut-o a fost un Vstrom de 650cc. Am luat-o pentru că nu îmi venea să cred cât de prost merge yamaha mt07 pe drum de țară și, știm cu toți că orice drum frumos se termină cu 6-10 km de drum de țară până la cazare/cabană etc.. Însă Vstrom-ul n-a dainut decât vreo 12.000 km și sub un an în posesie, pentru că nu ne-am înțeles prea bine. A făcut în schimb un lucru minunat: am cunoscut prin intermediul acestui fier un grup de oameni extraordinari, cu care am legat prietenii solide indiferent de ce motoare calarim azi. Oamenii aceștia fiind grupați sub numele de Vstromania. Când am cumpărat KTM-ul în 2019 cu mai puțin de un an înainte să plec, eram convins că nu voi duce această minune tehnologică în Africa ci că, mai degrabă voi cumpără o Yamaha monocilindru xt660z sau ceva similar ce urmă apoi să fie vândută fie la destinație fie la întoarcerea în țară. Însă până la urmă am zis că dacă tot se numește Super Adventure S, hai măcar să-i arăt puțină aventură. Motorul a funcționat excelent în pofida prafului, nisipului și căldurii. Nu trebuie ignorată benzina. Eu nu înțeleg cum a putut să funcționeze cu mizeria aceea de benzină. Nici nu mirosea a benzină ci a gaz din copilărie când se mai importa la grădiniță câte un păduche. Roata față a fost strâmbată și crăpată în urmă unei erori de pilotaj. Avea presiune 0,8 bari pe un drum de praf fin cu bolovani ascuțiți. Fiind 41-43 de grade afară iar eu deja având 40 temperatura proprie (bolnav fiind), în ultima zi de raliu am făcut schimb cu un tânăr offroader ce călătorea într-o dubă, în ideea să meargă el 30 min cu moto timp in care mă odinesc eu și îmi trag sufletul la răcoare la el in mășină. După câțiva km l-am găsit cu roată zob. Sfatul de a căra după mine o camera de roată s-a dovedit util… În ziua îmbarcării pe container, pe drum spre port, într-un trafic absolut infernal, neștiind drumul am fost nevoit să ma țin după colegii din toyota preț de 10-12 km. Afară cald 40+, ktm-ul cald, eu cald.. ceva de vis. Spre final a început apă să urce.. așadar l-am oprit și am mers cu el de ghidon până când am ieșit din haosul acela. Alte probleme nu au fost.

Bamako 2020
Bamako 2020
Bamako 2020
Bamako 2020
Bamako 2020
Bamako 2020
Bamako 2020
Bamako 2020

6. Deși raliul se cheamă Budapesta-Bamako, aventură propriu-zisă pe două roți ai început-o la Malaga, până acolo transportând motocicletă în dubă. Cum au fost primii kilometri după ce ai trecut în Africa? Mai fusesei aici, ce așteptări aveai la început ?
Când pleci din Spania către Africa ajungi de regulă tot în Spania 🙂) Acum măcar știam, însă în 2018 când am trecut pe ruta Almeira – Nador, nu aveam habar că acest Nador este enclavă spaniolă și că .. este la fel că în Spania (curat, frumos, etc..) Chiar și după aceste mici capete de pod spaniole, Marocul este o țară ce se modernizează rapid. Au super asfalt, benzinării moderne, autostrăzi, net, etc.

Tangier Med
Tangier Med

7. În Africa care a fost traseul ? Care a fost zona cea mai dificilă de traversat? Unde ți-a plăcut mai mult și unde nu?
Tangier Med Maroc, drumuri de munte prin Altas, Ourzazate, Marakesh, apoi Sahara – drum drept pe lângă ocean, urmată de Mauritania, Senegal, Guineea și în final Sierra Leone – Freetown. Cea mai dificilă zonă a fost o fâșie de 6 km între Sahara de West și Mauritania – zona ce se numește No Man’s Land. O zonă fără lege, fără drum, plină de tâlhari, epave de mășini, cadavre de animale, etc.. Nu știi încotro să o iei, este un mare open space plin de lespezi de piatră, nisip, epave, etc.. Acolo mi-am propus și am reușit la limită, să nu cad. Această trecere m-a stresat tot drumul până acolo (știam ce ma așteaptă de la expertienta 2018) însă tot stresul a fost fundamentat. Odată intrat în Mauritania nu e neaaparat ceva liniștitor. O țară musulmană cu niște oameni ce nu-și prea doresc vizitatori. Nu găseai Essance ci doar Gazoil, nu funcționa nici un card, etc.. În cele 2 nopți petrecute în Mauritania am fost păziți cu armata. Hotelul avea gard de 6m și sârmă ghimpată.. ceva drăguț. Următorul sector de drum nasol a fost în Guineea unde din pricina unor revolte s-a schimbat traseul destul de amplu, pe o rută îngrozitoare. Sute de km de drum plini de sleauri, pietre ascuțite, nisip gen lut semiuscat, super cald. Pe acest traseu am fost din nou, seara, păziți de armata. Organizatorul a afirmat că a fost cea mai dificilă și enervantă secvență de drum de când organizează acest raliu. Însă acest drum ne-a dus prin comunități cu adevărat autentice. Mi s-a întâmplat de cel puțîn 5 ori să fiu oprit de armata că să-și facă poze cu mine pentru că eram primul alb pe care îl vedeau în viață lor în carne și oase. Cel mai mult mi-a plăcut în Senegal. Aș putea trăi în această țară. După toată tristețea și tensiunea din Mauritania, brusc ajungi într-o lume veselă, colorată, toată lumea râde. Iar berea La Gazelle din Senegal este senzațională (in Mauritania nu se găsește alcool nici măcar la chinezii din capitală ce fac contrabandă cu orice:))

8. Au fost momente când te-ai simțit în pericol ?
Mauritania este o țară care uneori creează contextul să ți se facă frică. Acolo eșți cu adevărat pe cont propriu în multe situații. Capitală este super aglomerată, haos, demență. Camioanele te scot din șosea, totul alunecă, nisp peste tot, etc.. În 2018 un camion a scos din șosea o mașină participantă la raliu, accident ce s-a dovedit mortal pentru unul din ocupanți. Deci da, în Mauritania, în unele zone chiar mi-a fost teamă. Un exemplu ce pare hilar acum – într-o piață/stradă/intersecție hyper aglomerată, proaspăt plecați de la hotelul buncăr, colegii mei din toyota s-au gândit să se apuce să dea pixuri și bomboane oamenilor. Eram blocați în trafic. Am început să claxonez și să ma întorc la ei să stea cuminți pentru că efectiv am simțit cum sute de oameni se vor năpusti în jurul nostru că să apuce ceva. Ne-am împins ușor ușor și am scăpat de momentul tensionat, provocat de colegi. În rest oamenii sunt primitori, curioși, și dornici să-ti ia ceva. Un pix, o gumă, o bomboană, măcar o poză cu tine. Petit cadeaux este o expresie des întâlnită, emisă atât de militari, polițiști, jandarmi, copii, etc.

9. Interacțiunea cu oamenii pe parcurs cum a fost? Îți aduci aminte de vreo întâmplare hazlie fie cu localnici, fie cu alți participanți ?
Am interacționat cât de mult am putut. Așa cum am zis mai sus, oamenii sunt un mix de curioși/primitori și dornici să te ardă dacă este vorba să-ți presteze vreun serviciu (făcut rost de benzină, cazare, trecut răul cu vreo bărcuța, etc..) Adică totul trebuie negociat la sânge. Totul este mai scump pentru că ești alb. Inclusiv șpaga trebuie negociată în forță. De exemplu, dacă te tăvălești un pic poți coborî de la 60 euro de om la 20 pt grupul de 15 ce se strânsese pt că cel de la rând nu a vrut să dea 60 de bucată. Inclusiv doctorul m-a ușurat de 450 euro pt consultație și tratament 2 ședințe. Însă dincolo de acest aspect așteptat de altfel, oamenii și interacțiunea cu ei constituie un motiv în sine să te sui pe motor. Au fost multiple întâmplări amuzante.. Îmi e greu să numesc una anume. Nu era zi fără ca cineva să nu facă vreo tâmpenie, fie eu fie vreun interlocutor.8421b7e0-05df-43cb-9e10-214dd6cd9346.jpg

10. La nivel fizic cât de obositoare a fost această experiență ? Tu ai avut si niste probleme de sanatate, ceea ce a făcut
lucrurile să fie și mai grele…

Clar am subestimat oboseală. Nu am dormit niciodată la cort până la acest raliu. Și da, acum înțeleg de ce nu am dormit. Nu mă odihneam, dormeam puțin și prost, etc. Atunci când găseam cazare cât de cât, stăteam până târziu cu diverse nații și diverși oameni până spre dimineață de vorba. Așadar, acum uitându-mă în urmă, chiar am făcut un managment prost al somnului. Povestea cu răceală care n-a fost răceală, a fost și ea declanșată de mine. Beam foarte multă apă dintr-un camelback. Cam 2l la 2-3 ore. Suzeta stătea pe umăr și se murdărea de tot praful, glodul, jegul drumului iar eu beam liniștit apă prin acea suzeta. Astfel am făcut o infecție în gât destul de nasoală. Și firește că după 2 zile de antibiotic am și pierdut folia și, când ziceam că îmi revin, clonele au contratacat și boala a revenit în forță, cu febra 41 uneori și senzația generală de a-ți căuta un loc însorit, loc cu verdeață unde să mă îngrop liniștit. Revenind la întrebare, cred că o minimă atenție la odihnă rezolva problema și clar se poate parcurge raliul fără o acumulare fantastică de oboseală.

11. Ai ajuns la final pe mai mult de două roți, într-o dubă tractata, în care se află motocicleta. Ce senzații ai avut la final? A fost un
sentiment de ușurare sau de regret că s-a terminat ?

Roată distrusă s-a întâmplat în ultima zi de raliu. Coroborat cu starea mea de sănătate clar a fost o ușurare simplul fapt că am zăcut în duba tractată. Senzația generală a fost mai degrabă de regret că am ajuns însă clar și o satisfacție că am ajuns și de data asta la final.IMG_5868.jpg?resize=900%2C675

12. Cam cât a costat toată distracția ? (Taxa de participare, cazare,repatriere motocicletă…)
Taxa de participare, asigurări, taxe centralizate pt vize – în jur de 2500 euro. În rest bezină, cazări, mâncare, băutură, atenții.. Repatrierea a costat și ea în plus câteva sute bune de euro.

13. Dacă cineva ar vrea să participe la ediția următoare, ce sfaturi i-ai da? Dacă tu ai participa din nou, ai face ceva diferit ?
Primul sfat ar fi să se ducă. Însă probabil va trebui să aștepte ediția 2024 pentru că 2022 e deja fully booked. Al doilea sfat – bagaj cât mai mic și cât mai ușor. Deși am împachetat light, tot am cărat prea mult după mine. Chiar dacă eram cu amicii din toyota, m-am încăpățânat să-mi car singur bagajele, cortul, etc tot timpul. În Maroc în munți este frig, uneori zăpadă, iar apoi 40 de grade. Așadar, dată viitoare clar mi-aș lua și o formă de echipament mai ventilat, mai adaptat climatului atât de călduros. Revenind asupra bagajului..am avut la mine o bucată de săpun de casă, clasic. Cu un astfel de accesoriu nu îți trebuie mai mult de 2 tricouri la tine. Eu am avut mult prea multe 😋, însă tot am spălat de mâna cât n-am spălat în restul vieții.

14. Fiind un site care promovează turismul moto în România, trebuie să te întreb, la noi în țară unde îți place să te plimbi cu motocicleta. Ai vreun drum, traseu, zonă preferată ?
Lepșa e primul răspuns ce-mi vine în minte. Mai sunt apoi câteva sectoare superbe spre Baia Mare. Însă sunt convins că le voi descoperi pe toate mulțumită acestei pandemii. Să ne cunoaștem țară 🙂)

15. După așa un început de an în forță pe două roți, ce ți-ai mai propus pentru restul sezonului ?
Cum am prins prima fereastră deschisă în perioada asta a Covid-ului, am dat o fugă în Grecia, pe la Makaza. Între timp s-a închis și Makaza.. Planul era să ajung la Sankt Petersburg în acest sezon însă mă tem că nici măcar până la Cernăuți nu voi ajunge date fiind restricțiile de circulație. Așadar mă voi învârți prin România, pe drumuri din ce în ce mai puțin circulate, mai către drum de țară, off light, etc..86480847_517174582535244_582416621248498

Continue Reading

Articol preluat de pe motoroute.ro

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

Autentifica-te  

  • Recent activi   0 membri

    Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează pagina.

×