Motobikes Posted March 22, 2021 Share Posted March 22, 2021 Dezbaterea „Trebuia să-mi dea prioritate!” versus „Trebuia să fii mai atent!” nu se oprește niciodată. Să o clarificăm puțin. Ca să ajungem la miezul problemei, trebuie să ne fie cât mai clar care este prioritatea noastră principală atunci când ne dăm cu motocicleta pe „ștrase”. Să mergem tare? Să ajungem repede la destinație? Să facem furori în rândul privitorilor (sau privitoarelor)? Să ne simțim zmei? Să avem dreptatea și prioritatea de partea noastră? Sau să ajungem întregi la destinație, de fiecare dată? De unde privesc eu problema, cel mai important e să nu pățească nimeni nimic (nici motociclistul, nici vreun alt participant la trafic). Pentru că, atunci când chiar pățești ceva, eventual ceva mai grav, îți dai seama cu adevărat cât de rău poate fi. Și nu doar pentru tine, cel pățit, ci pentru multă lume din jurul tău – familie, părinți, soț/soție, copii. Toată lumea suferă pentru tine, toți își schimbă complet prioritățile în viață în momentul în care tu zaci, grav rănit, pe un pat de spital. Nu mai spun de eventualitatea decesului, caz în care mai multe vieți sunt distruse iremediabil pe termen lung de un gen de suferință pe care nimeni n-ar trebui să-l experimenteze vreodată. Desigur, nu toată lumea înțelege acest raționament, mai ales riderii care caută senzații tari sau care vor să dovedească ceva eliberând caii-putere fără discernământ (și, de multe ori, fără experiență sau pregătire) pe stradă. A nu se crede că îi judec. Cu toții am avut momentele noastre de entuziasm tineresc, mulți dintre noi am căutat admirația publicului (feminin, mai ales) când am forjat utilajul pe vreun bulevard și pildele străvechi spun că prima piatră ar trebui aruncată de cel fără de păcat. Scopul meu nu e să arunc vreo piatră metaforică în cei care caută necazul în zona roșie a turometrului vreunei sportive japoneze și, eventual, îl găsesc atunci când taximetristul/autobuzul/Loganul iese de pe străduța fără prioritate. „Shit happens” spune o zicală americană și sunt conștient că necazul poate să ne lovească pe oricare dintre noi, în orice moment. Când se întâmplă astfel de tragedii, mai ales atunci când urmările sunt grave, sentimentele de indignare, furie și neputință (de înțeles, de altfel) îi fac pe mulți confrați motocicliști să agite proverbialul pumn în aer, vituperând împotriva șoferilor care „nu ne văd” din incompetență în ale șoferiei sau, mai rău, din nepăsare pură. Înțeleg indignarea, serios. Orice șofer ar trebui să înțeleagă potențialul pericol pe care îl implică manevrarea unui obiect metalic de 4-5 metri și peste o tonă printre pietoni, bicicliști, motocicliști etc. Și să aibă maximă grijă cu respectivul obiect, indiferent cine spune legea că are prioritate. Pe de altă parte, atenția asta e determinată și de motivație. Șoferul aflat în mașina plină cu airbag-uri și sisteme de siguranță, conducând la viteze de oraș, se simte destul de în siguranță și presupune automat că, dacă ar fi să se întâmple o nefăcută, partea cea mai nasoală va fi că se îndoaie tabla mașinii și că va avea bătaie de cap ulterior să o repare. Mulți șoferi nu se gândesc că, pornind pe „Cedează” de pe o străduță lăturalnică fără să se fi asigurat temeinic, ar putea omorî pe cineva. Este acesta un fapt tragic, care ar trebui schimbat, dacă s-ar putea? Fără îndoială. Stă însă oare în puterea noastră să-l schimbăm în viitorul apropiat? Deloc. Pentru că există milioane de șoferi, pentru că până și șoferii buni și atenți se întâmplă să greșească și pentru că, ne place sau nu s-o recunoaștem, nu suntem suficient de mulți sau de importanți la scara societății cât să provocăm schimbări majore în cultura rutieră a țării de la un an la altul. Așadar, ce putem face? Suntem oare condamnați să fim decimați de șoferi neatenți la nesfârșit? Într-un fel, da, pentru că accidentele nu se vor reduce niciodată la zero sau la cifre neglijabile, atâta timp cât comunitatea moto este din ce în ce mai numeroasă. E o problemă de statistică. Dar fiecare dintre noi în parte poate să facă ceva ca să reducă la maximum riscul personal. Și aici nu mă refer la educarea șoferilor neatenți, fie prin marșuri moto, fie prin admonestări și oglinzi rupte în trafic. Acestea din urmă nu servesc decât la descărcarea emoțiilor puternice ale motociclistului care tocmai a scăpat ca prin urechile acului. Mă refer la acceptarea ideii că principala prioritate este să ajungem întregi acasă și condusul motocicletei prin trafic ca atare. Șoferi neatenți, nepăsători sau pur și simplu proști vor exista mereu. E ceva ce nu putem schimba. Dar putem schimba modul nostru de a merge pe motocicletă: atenție maximă și viteză redusă lângă orice intersecție, păstrarea unei marje de siguranță cât mai mari în orice situație și chiar un fel de „paranoia” când vine vorba de situații potențial periculoase în trafic. Pentru că nu putem influența decât lucrurile care stau în puterea noastră și mereu va fi un șofer gata-gata să ne taie calea într-un fel sau altul. Dar dacă ne lăsăm luați de valul adrenalinei și mergem mereu ca și cum mașinile ar fi făcute din spumă de ciocolată și asfaltul din burete, e o problemă de timp până ce șoferul „ăla” ne va ieși în cale. Și apoi, privind tavanul de spital, cu familia îngrijorată și îndurerată în jurul nostru, vom spumega cu dinții strânși: „Dar aveam prioritate! De ce nu mi-a dat prioritate?!” – cumva o întrebare retorică, la fel ca „De ce bate vântul?”, „De ce pică felia de unt cu partea unsă în jos?” și „De ce băieții buni n-are noroc?” Nici nu contează de ce. Contează că tu mănânci mâncarea nesărată de spital și ai în față luni bune de chin pentru recuperare, o situație pe care poate ai fi putut-o evita dacă nu te așteptai să-ți dea nimeni prioritate. Morala poveștii sau „TL;DR”: condu cu atenție, departe de limitele tale sau ale motocicletei, lasă adrenalina sau figurile pentru circuit și presupune mereu că se va întâmpla cel mai rău lucru cu putință, ca să fii pregătit pentru atunci când se întâmplă. Ca să nu depinzi de priceperea, atenția sau bunăvoința unor șoferi pe care nu-i cunoști și în care nu ar trebui să ai încredere. Ride safe! Sursa Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.
Note: Your post will require moderator approval before it will be visible.