Șase lucruri pe care trebuie să le știi despre lichidul de răcire din motorul tău

[Motobikes]

În zilele noastre, mai toți avem motociclete cu motoare răcite cu lichid. Motoarele răcite cu aer sunt din ce în ce mai rare, nu în ultimul rând din cauză că e mai greu să le faci atât de puțin poluante pe cât cer noile norme Euro 5. Dar care-i treaba cu sistemul de răcire și cum trebuie să avem grijă de el și, implicit, de motorul motocicletei noastre?

Majoritatea motoarelor moderne sunt „răcite cu apă”. De fapt, expresia corectă este „răcite cu lichid”, pentru că rareori se folosește doar apă în sistemul de răcire al unui motor. De obicei, în acest sistem de răcire se află o soluție, adică un amestec de apă cu alte substanțe, care să îmbunătățească proprietățile apei pentru gama largă de temperaturi la care trebuie să funcționeze un motor de-a lungul anului.

De ce e nevoie de răcirea cu lichid?

Un motor cu ardere internă produce căldură prin funcționare – de la arderea amestecului combustibil în camera de ardere și de la frecările pieselor aflate în mișcare. Căldura în exces trebuie evacuată cumva, altfel piesele se supraîncălzesc și se deteriorează iremediabil. Inițial, motoarele nu erau foarte puternice raportat la cilindreea lor și răcirea cu aerul din mediul ambiant era suficientă, mai ales atunci când vehiculul era în mișcare. Ulterior, motoarele au început să devină din ce în ce mai performante și răcirea forțată cu lichid a început să câștige teren.

Aceasta adaugă un nivel de complexitate motorului, dar asigură o răcire mai eficientă, mai ales local și asigură performanțe mai bune la aceeași cilindree a propulsorului. La motorul răcit cu lichid, toleranțele sunt mai mici, pentru că piesele nu se dilată/contractă atât de mult, deci se poate ajunge la presiuni mai mari în cilindri și, implicit, la puteri mai mari.

De ce nu folosim apă chioară?

Teoretic, am putea să folosim apă distilată. Apa are proprietăți excelente de evacuare a căldurii, dar ar trebui să conțină cât mai puține minerale, care tind să se depună pe canalele sistemului de răcire, deteriorându-l. Dar apa „chioară” are niște dezavantaje clare. În primul rând, este lichidă doar pe o plajă de temperatură de 100⁰C. Mai mult de atât, sub 0⁰C îngheață și își mărește volumul, ceea ce e o mare problemă într-un spațiu închis (apar fisuri în blocul motor). Peste 100⁰C, fierbe și apar bule de vapori în sistemul de răcire, ducând la scăderea semnificativă a capacității sistemului de a absorbi căldura produsă de motor. De aceea au apărut aditivii (precum etilen glicol și propilen glicol) care transformă apa în „antigel”.

Apa simplă nici nu lubrifiază foarte bine pompa de apă și tinde să corodeze anumite părți ale sistemului de răcire. Chiar și așa, în unele situații încă se folosește apă – de exemplu la motocicletele de competiție pe circuit, unde o scurgere de antigel în urma unei căzături ar face pista alunecoasă și, implicit, periculoasă.

Ce proprietăți are un „antigel” sau un lichid de răcire?

În primul rând, îngheață la temperaturi mult mai joase decât 0⁰C. Spre exemplu, lichidele de răcire Motul (Motocool Expert și Motocool Factory Line) au punctul de îngheț la -37⁰C, respectiv -35⁰C, datorită aditivilor folosiți. În felul acesta, chiar dacă lași motocicleta afară (sau într-un loc nu foarte bine izolat termic) pe timp de iarnă, lichidul de răcire nu va îngheța în sistem, cauzând fisuri în canalele acestuia și, implicit, în chiulasă sau în blocul motor. De asemenea, punctul lor de fierbere este mai ridicat decât 100⁰C, ajungând la 136⁰C într-un circuit de răcire presurizat la 1,5 bari. Trebuie spus aici și că sistemele de răcire moderne sunt sub presiune, ceea ce face lichidul să fiarbă mai greu.

Anumiți aditivi din antigel au și rolul de a împiedica coroziune și alți aditivi sunt acolo pentru a lubrifia piesele în mișcare din pompa de apă, astfel încât aceasta să aibă o viață cât mai lungă.

De ce trebuie schimbat periodic lichidul de răcire?

În mod normal, compușii care asigură eficiența lichidului de răcire (precum etilen glicol și propilen glicol) își păstrează proprietățile foarte mult timp. Aditivii anti-coroziune, însă, se deteriorează în timp, de aceea lichidul de răcire trebuie schimbat periodic, dar nu foarte frecvent. Pentru un regim de utilizare normal, lichidul de răcire ar trebui schimbat o dată la fiecare doi ani. Dacă trece mult timp fără ca lichidul să fie schimbat, începe să apară coroziunea în sistemul de răcire, ceea ce duce și la contaminarea lichidului de răcire în sine și la scăderea eficienței acestuia.

Eu ce lichid de răcire să pun?

Pentru un regim de utilizare normal, pe stradă (și chiar mai intens), Motocool Expert este excelent. Nu are nitriți sau fosfați, își păstrează proprietățile foarte mult timp și protejează foarte bine sistemul de răcire împotriva coroziunii.

Pentru utilizarea mai intensă sau în competiții, există Motocool Factory Line, cu aditivi organici, fără nitriți, fosfați, borați sau silicați.

Motocicleta mea se încinge destul de tare și destul de des. Pot face ceva în legătură cu asta?

Motoarele unor motociclete emană foarte multă căldură chiar și când totul este în ordine din punct de vedere tehnic. Cine a străbătut traficul aglomerat la ora de vârf cu o Yamaha R1 2009-2014 (sau cam cu orice sportivă puternică modernă) sau cu un KTM 1190 Adventure (și lista ar putea continua) știe cât de tare te încingi atunci când motocicleta îți transmite un flux de aer dinspre motorul care a trecut de 110⁰C. Pentru astfel de situații există Mocool, un aditiv concentrat (care se diluează cu apă) care îmbunătățește transferul termic și asigură o temperatură cu până la 15⁰C mai scăzută a motorului.

Dacă vrei să vezi ce produse Motul se potrivesc motocicletei tale, folosește cu încredere motorul de căutare al partenerilor noștri.

Sursa