Povestea unui record aparte: Andy Carlile și ale sale 7 minute și 10 secunde pe Nürburgring

[Motobikes]

Nürburgring: un nume care impune respect.

Prea rapid și pentru Internet. Imaginile cu Andy sunt greu de găsit. Omul nu are Facebook, nu are Instagram. Nu pune statusuri motivaționale. Nu face selfiuri cu el la intrarea pe circuit. Nu vei vedea hashtaguri cu #fast #record #betterme. Un expert în fizionomii ar spune că are lobul frontal foarte dezvoltat. Iar lobul frontal este responsabil cu procesarea de muuuuultă informație. 

Poate că unii dintre cei care citesc aceste rânduri s-au dat pe Nürburgring, pe două sau pe patru roti, poate că alții visează să o facă măcar o data.După cum promiteam cu ocazia articolului despre MV Agusta Brutale 1000 Nürburgring Edition, revenim cu o poveste despre omul care este Zeul Absolut al acestui circuit atunci când vine vorba despre motociclete: Andy “Andypath” Carlile. Chiar dacă nimeni nu i-a oferit vreo diplomă în acest sens.

sursa foto – petrolicious.com

Mai întâi, câteva date despre circuitul pe care oricine are acces, câtă vreme are permis auto/moto valabil. Prima cursă care s-a alergat aici, în jurul orașului Nürburg, din vestul Germaniei, a fost chiar una de motociclete. S-a întâmplat pe 18 iunie 1927, circuitul de 28.2 kilometri – Gesamtstrecke, în traducere, pista completă, constând din Nordschleife – Bucla de Nord, 22.8 kilometri și Sudschleife – Bucla de Sud, alți 7.7 kilometri.Încă de la lansare, circuitul și-a construit o reputație foarte dură. După cursa inaugurală, un jurnalist a concluzionat sec: pista arată ca și cum cineva ar fi dat drumul unui uriaș beat să își croiască drum prin pădure. Iar porecla sub care mai e cunoscut, Iadul Verde, i-a fost pusă de către Sir Jackie Stewart.

După cum spunea Toto Wolf, da, exact acel Toto Wolf care este directorul Mercedes-AMG Petronas F1 Team, poți aborda cu pedala la podea un vârf de rampă, pentru ca apoi să te trezești în față cu autocar plin de turiști! Și da, dacă nu îndrăznești să intri pe circuit ca pilot – un accident auto aici poate costa în jur de 5.000 de euro, excluzând pagubele aduse propriei mașini – poți să o faci ca pasager într-un Ring Taxi, un BMW M5 xDrive, de exemplu. Cu mențiunea că nici chiar Ring Taxi nu este fără greșeală, existând secvențe video în care acesta ajunge fără drept de apel direct în parapet. Iar metrul de barieră metalică de pe marginea  Nordschleife costă în jur de 1.000 de euro!

Să intre în scenă Andy Carlile. El este acum un englez trecut binișor de 40 de ani, care are la activ mii de ture de circuit. Din 2007, Andy trăiește la propriu pe Nürburgring, variantă care este cam singura la îndemâna atunci când ai un astfel de obiectiv. Chiar dacă la început, pilotul a făcut paturi și a schimbat cauciucuri și nici măcar nu și-a propus să atingă o astfel de performanță. Pe atunci, avea 33 de ani… Șansa i-a surâs când i s-a oferit ocazia să-i ajute pe cei de la revista britanică Performance Bikes cu testarea pe circuit a motocicletelor, într-un final, el ajungând chiar să îl înlocuiască pe regretatul Brendan Keirle, supranumit The Baron. “Natura mea competitivă și chiar ultra-analitică m-a făcut să mă gândes că aș putea fi cel mai rapid aici”, spunea Andy într-unul din puținele sale interviuri, acum mulți ani.

“Arma crimei” este o Yamaha YZF-R1, model 2007, cumpărată pentru 4.000 de lire sterline. Reformulăm: cumpărată lovită și apoi reparată. Toate eforturile au mers către șasiu, confort și reducerea greutății. Punctul de start a fost instalarea unui amortizor Nitron, pentru a se constata că furca era prea moale. Așa că Nitron a modificat și supapele și arcurile furcii. Șaua a fost înălțată, semi-ghidoane alungite, modificându-se și scărițele. Astfel motocicleta a devenit mai comodă și mai ușor de controlat în timpul lungilor sesiuni pe circuit. Apoi, la fel ca și pe MV Agusta Brutale 1000 Nürburgring Edition, au fost montate roti din carbon BST, ceea ce a transformat-o pe YZF-R1 atât de mult, încât, au trebuit regândite rapoartele de transmisie, setările suspensiei, din nou, și chiar abordarea circuitului. Andy putea accelera mult mai rapid la ieșirile din viraje și a fost nevoie să se slăbească literalmente frânele, din cauza greutății scăzute a noilor roti, încălțate acum cu cauciucuri de la Dunlop, care au rămas însă road legal.

Andy se declara mulțumit că nu s-a mers prea departe cu ușurarea motocicletei, pentru ca aceasta să nu cedeze. Dar, s-a lăsat angrenat, așa după cum recunoaște, într-un proces obsesiv. Exemplu: trei ore petrecute pentru a se ușura unul din brațele farului cu 14 grame. Alte 12 grame înlăturate prin răzuirea cablului de ambreiaj. Luate separat, toate aceste operațiuni par fără sens, dar atunci când s-a făcut socoteala finală, Yamaha era cu 11 kilograme mai ușoară! Iar asta nu poate face decât o diferență semnificativă în ce privește comportamentul motocicletei.

Iar apoi, este circuitul. Dacă ajungi să închei patru ture, spunea Andy, ajungi să înțelegi și adevărata natură a provocării. Faptul că începuse să fie și instructor auto pe Nürburgring, l-a făcut pe englez să înțeleagă dinamica traficului și reacțiile șoferilor. Dar, el a mers și pe jos, cam 20 de tururi cu totul, a parcurs circuitul pe bicicletă, s-a așezat chiar și pe palme și pe genunchi pentru a examina la propriu, fiecare detaliu. “Dacă ai înțeles cât de dificil este Nürburgring, fă-ți o favoare și învață cele câteva viraje lente”, spune Andy și înțelegem că e cazul să îl ascultăm.

Dar, pentru cei care vor cifre mai exacte, câteva zeci de tururi, în decursul unei săptămâni, ar trebui să facă o diferență. Iar apoi, pentru a fi “eficient”, ai nevoie să treacă un an de zile, tot cu astfel de săptămâni. Ar trebui să știi și când să începi, dar și când să te oprești, marjele de eroare scăzând pe măsură ce scad și timpii pe circuit. Iar motorul de îmbunătățire ar fi în opinia lui Andy, nu atât progresul tehnicii și strategia pilotului ci mai degrabă gumele slick și competiția roată la roată, dar din păcate să-i vedem aici pe piloții din Isle of Man TT rămâne un scenariu de domeniul fantasticului.

De ce? Încă un deces al unui motociclist pe Nürburgring și FIA ar închide circuitul, se speculează pe forumurile de profil. Mulți sunt cei care intră cu motorul pe circuit sau aiurea pe stradă și cred că skill-uri precum are Andy țin doar de mărimea sacului testicular, ignorând complet filosofia pașilor de bebeluș. Da, e limpede că atunci când bagi cheia în contact, pe post de breloc trebuie să ai și două bile de oțel, a spus-o chiar Toto Wolf, care a scăpat ca prin urechile acului în 2009, dintr-un accident, încercând să stabilească recordul la categoria GT. Așa că izbânzi precum cea a lui Andy rămân suspendate undeva la marginea neverosimilului.

Și totuși… ce s-a întâmplat din 2007 și până în prezent cu Andy Carlile? Păi, prin luna august a acestui nou an pandemic, englezul a reușit tot cu o Yamaha YZF-R1, supranumită “R1 number 2” și încorporând componente din cea pilotată inițial, ceea ce tinde să fie considerată cea mai rapidă tură dată pe ploaie cu motorul pe Nürburgring. Vă lăsăm să o urmăriți, cu îndemnul, nu încercați așa ceva acasă!

Sursa