Honda depune patentul pentru un design radical de superbike!

[Motobikes]

Honda a depus de curând la Oficiul Japonez pentru Patente mai multe schițe asupra cărora merită să aruncăm o privire.

Nu ne vom grăbi să spunem că Honda reinventează superbike-ul. Aceste idei au mai apărut pe ici pe colo în istoria recentă a motociclismului, fie în cadrul unor motociclete exotice, cum ar fi Britten V1000, fie s-au regăsit chiar în modele de serie. Dar, dacă acest design, cu toate detaliile sale, ajunge în producția de serie, cu siguranță, impactul său va fi interesant.

Știm că Suzuki GSX-R750 a imprimat în 1985 o direcție urmată ulterior de către toate superbike-urile japoneze, propulsor cu patru cilindri în line și cadru tip grindă. Sau că în urmă cu trei decenii,  Honda CBR900RR Fireblade punea lacăt pe clasa 750 cmc, întrucât combina puterea motocicletelor de 1.000 cmc cu agilitatea celor din urmă.

În acest caz, motorul apare ca o unitate complet stresată, dispărând orice conexiune între lagărul de direcție și punctul de pivotare al basculei. Ideea nu este total neobișnuită, fiind parțial pusă în practică pe Ducati Panigale V4 sau Aprilia RS 660 sau chiar pe CBR 929RR în 2000.

Totuși, în acest patent Honda apare o secțiune tip monococă despre care producătorul japonez spune că este obținută dintr-un material turnat, prinsă cu șuruburi de carcasa motorului, și care integrează lagărul furcii. Aici se găsește și airbox-ul, rămânând suficient spațiu și pentru electronică și pentru baterie, pentru a se păstra și centralizarea maselor.

În partea posterioară a motocicletei, există două secțiuni din aliaj prinse pe transmisie care susțin pivotul basculei monobraț și fixarea superioară a amortizorului. Notate cu 17 în schițe, saua și rezervorul fac corp comun, fiind combinate într-o singură structură din carbon, autoportantă. Astfel, dispare aproape cu totul “caroseria”, șaua fiind integrată în ceea ce este o altă structură monococă, de această dată turnată dintr-un material compozit. Ca și elemente de carenaj se păstrează doar „nasul” motocicletei, panelurile laterale și un capac inferior care permite scoaterea cricului lateral, într-o manieră care ne aduce aminte de Honda NR 750.

Conform schițelor, propulsorul rămâne un convențional patru în line DOHC, nivelul de detaliu al acestora fiind însă surprinzător: turometru cu o zonă roșie care începe la 14.000 rpm, la fel ca și pentru Fireblade, oglinzi, suport pentru număr și un convertor catalitic, ceea ce ne poate face să credem că nu este doar vorba de vreun brainstorming printre inginerii Honda și că vom vedea acestea idei cum prind contur într-o motocicletă de serie. Deja nu putem să nu ne întrebăm: cât va cântări?

Sursa