Cursele de motocros: caruselul nemilos al eroilor moderni!

[Motobikes]

Este greu de făcut o comparație între disciplinele motociclismului.

Ca privitor pasionat, fie că e vorba de curse de viteză sau de enduro, creșterea frecvenței cardiace e garantată. Te vei pierde în spectacol și îți vei imagina poate, cum ar fi să fii tu cel aflat la ghidon! Întrebarea care se pune: ai rezista acolo?

De aceea, corect este să încercăm o comparație luând ca reper cât de accesibile sunt aceste curse pentru a putea fi trăie pe viu de către public. Cu siguranță, cursele de motocros ies în față, atât prin durată cât și prin opțiunile pe care le oferă cu larghețe  atunci când vine vorba despre… amplasarea unei pături și a unei umbrele pentru soare.

Deși poate părea greu de crezut, această spectaculoasă imagine luată din dronă înfățișează TCS Racing Park, aflat la o rāsucire de gaz lângă București. foto – TCS Racing Park

Să spunem că Zâna cea Bună ți-a făcut cadou un bilet de avion până în Insula Man, pentru a vedea pe viu ce înseamnă Tourist Trophy. Ei bine, deși acompaniamentul sonor va fi unul de excepție, funcție de unde ai ales să te poziționezi, nu vei apuca să vezi prea multe… Zeii vitezei vor trece – cum altfel decât– ca o rachetă pe lângă tine. Lucrurile se vor desfășura atât de rapid, încât, vei putea consemna direct în capitolul amintiri, ceea ce, totuși, se desfășoară deocamdată în prezent!

Cu totul altfel stă situația la un circuit de motocros, acolo unde circuitele au între 1.5 și 5 kilometri lungime. Și este suficient pentru ca motocrosul să fie considerat cea mai solicitantă din punct de vedere fizic disciplină a motociclismului. Trambuline de toate felurile, urcări, coborâri, viraje încâlcite și o suprafață ce poate varia între pământ de consistența asfaltului și noroiul cel mai alunecos. Trecând desigur, prin nisip!

Start pe circuitul de la Zărnești. Partea faină este că printre concurenți mă aflam și eu și acum observ că nu arătam deloc rău. Eram în primii zece rideri.

Chiar și dacă sunt construite la câmpie, așa cum este TCS Racing Park, tot vei vedea o sumedenie de viraje, din orice punct al circuitului. Pentru circuitul de la Zărnești, cel mai vechi din România și considerat templul motocrosului românesc, e suficient să urci nițel pe dealul care îl găzduiește parțial,  și vei fi răsplătit cu o spectaculoasă vedere panoramică!

Am amintiri de neuitat de la aceste circuite.

Ce tensiune era în paddock, înaintea etapei de Campionat European desfășurată la TCS Racing Park! Sau ce căzătură a încasat Julian Răduță, acum mulți, mulți ani, rămânând inconștient pe circuit, până la venirea echipei medicale. Nu pot să uit teroarea mamei sale, care s-a teleportat efectiv dintre spectatori, pentru a fi lângă el! Din fericire a fost vorba doar despre o sperietură de zile mari, sportivul scăpând absolut teafăr și nevătămat. Chiar putem spune că s-a trezit precum Făt Frumos, spre ușurarea generală.

Grila de start la o cursă pe circuitul de la Gorgota Ciolpani, undeva prin 2013. Acum acest circuit a evoluat în TCS Racing Park.

Momentul startului, pe care am ținut morțiș să îl experimentez personal, ca pilot, e greu de descris în cuvinte. Vuietul a 40 de motoare de competiție, turate blană, căderea grilei! Apoi săriturile unor Adrian Răduță, Mihai Stoichescu sau George Căbăl nu sunt cu nimic mai prejos decât cele ale riderilor din campionatul mondial!

Cât despre campionatul mondial, mi-am construit singur prilejul de a ajunge ca și jurnalist moto la Marele Premiu al Bulgariei. Se întâmpla prin 2010, iar destinația mea era Sevlievo, circuit despre care bulgarii nu făcuseră economie la capitolul mândrie. The best motocross track in the world! Punct! Cel puțin așa spuneau cel plancartele puse mai peste tot de organizatori!

Iată ce notițe luam pe atunci:

Hole-shot la MX2, olandezul Jeffrey Herlings, la doar 15 ani! Este foarte interesant ce vedem dacă alegem să dăm un zoom pe prima urcare: ceea ce părea o rampă, este de fapt un perete aproape vertical! Acesta ascunde și o săritură triplă, ce îi scoate pe piloți imediat în fața unui viraj pe taluz, la 180 de grade. Mulți sunt cei care sar complet tripla, frânează la limită în următoarea fracțiune de secundă după aterizare. Apoi iau taluzul full gas și se avântă planând pe un step down, de parcă ar fi skiori extremi  aruncându-se de pe stânci într-un powder protectiv.

Ok, Marcule, calmează-te puțin și hai să explicăm niște chestii…

Mai întâi, ce este cu aceste MX2, MX1?

Păi, Federația Internațională de Motociclism a împărțit motoarele care aleargă în Campionatul Mondial de Motocros în trei mari clase: MX1, devenit MXGP după 2014. Aceasta reunește motocicletele de 250 cmc în doi timpi cu cele de 450 cmc, în patru timpi. Clasa MX2 este rezervată motoarelor de 125 cmc în doi timpi și celor de 250 cmc în patru timpi. Limita de vârstă este de 23 de ani. Clasa Women MX nu mai are nevoie de explicații.

Cât durează o cursă de motocros?

Nu prea mult, ba chiar este împărțită în două manșe, pentru a da timp riderilor să își mai recapete puterile. În Campionatul Mondial de Motocros sau MXGP, o manșă durează 30 de minute plus două tururi, dar în întrecerile destinate amatorilor, organizatorii sunt mai blânzi și le scurtează manșele la 20 de minute. Dacă e să îmi aduc aminte cum se simt aceste momente în timp subiectiv, o manșă se scurgea cât ai fi luat un lift de la parter la etajul zece. Atenție, cu o femeie frumoasă sau cu un bărbat frumos, asta pentru cititoarele  noastre.

Duble, triple, step down, ce sunt astea?

Ne referim la săritori, sau la trambuline. Desigur, acestea pot să fie de cele mai multe forme și dimensiuni, dar e clar că să construiesc după niște reguli scrise și nescrise. Știai că omul care a desenat circuitul de motocros de la TCS Racing Park este neo-zeelandezul Greg Atkins, designer din MXGP? Și că Adrian Răduță, multiplul nostru campion național și est-european la motocros, este cel care la noi în țară a călcat pe urmele sale, devenind un maestru în mânuirea utilajelor tip Bobcat?

După puteri. Obstacolele din imagine pot fi abordate ca o simplă, o dublă sau o triplă. foto – Vital MX

Putem compara – la modul foarte simplist – o săritoare cu un val. Așadar nu e greu de înțeles de ce nu e ușor deloc să sari două valuri succesive dintr-o singură mișcare, iar când un sportiv se încumetă la o triplă, chiar și în MXGP, ridică spectatorii în picioare! Aici trebuie să aducem în discuție și săriturile tip table top  despre care legenda spune că au apărut din cauza riderilor care au pus mâna pe lopată și au umplut înfricoșătorul spațiu care se cască între cele două creste ale unei duble. Cert este că un table top le va plăcea începătorilor, întrucât permite învățarea în siguranță a tehnicilor de sărit.

Dar, dacă unui table top îi mai adăugam la o scurtă distanța un val, atunci tot ansamblul poate deveni o triplă, pentru cei care vor și au nervii tari să intre cu gazul în plin pe table top! În fine, trebuie să rezolvăm misterul și în cazul step down-ului, care, în linii mari este o săritură a cărei aterizare se află mai jos decât rampa de lansare. Ea poate fi comparată cu trambulinele de pe care sar schiorii. Desigur, după cum putem vedea în acest video, ține doar de imaginația designerilor de circuite pentru a le oferi motocrosiștilor cele mai complicate probleme de rezolvat.

Cum a apărut sportul?

Ei bine, se pare că britanicilor trebuie să le fim recunoscători pentru motocros. Undeva, pe la începutul secolului trecut, supușii Coroanei au început să se alerge – contracronometru – pe dealuri și pe câmpii. Evident se foloseau motociclete de serie, trebuind să treacă decenii până când să apără motoarele de cros. Cert este că aceste probe contracronometru  erau destul de greu de gestionat în epocă, așa că organizatorii au decis că e mai simplu de văzut cine ajunge primul la linia de sosire, în urmă unui start în masă. Astfel au apărut așa numitele ”hare scrambles”, primul eveniment de acest tip care a fost și documentat oficial având loc în 1924, în Camberley, Surrey, desigur, tot în Marea Britanie.

Disciplina a crescut sistematic în Europa, ajungând și peste Ocean, la sfârșitul anilor `60, grație lui Edison Dye, un distribuitor Husqvarna, care a dorit să promoveze această marcă în Statele Unite ale Americii. Atenție, brandul, dar și motoarele de cros erau necunoscute acolo, iar Dye a adus câțiva piloți europeni, care i-au provocat pe riderii specializați în întreceri pe circuitele de flat-track. Ce a urmat a fost pură isterie, în sens bun desigur. Astăzi, piloții de motocros  de peste Ocean, se bucură de statutul jucătorilor de fotbal din Europa și trebuie spus că americanii au compensat pentru timpul pierdut inventând supercross-ul, curse pe circuite indoor, mai scurte, dar chiar și mai intense!

Ce s-a mai întâmplat cu Jeffrey Herlings?

Olandezul și-a câștigat porecla de „The Bullet”. Din 2010, de la prima sa cursă în mondialul de motocros, Herlings a câștigat de trei ori clasa MX2, în 2012, 2013 și 2016. Trecut la clasa MXGP, Jeffrey Herlings devine în 2018 campion mondial, acumulând cu peste 150 de puncte mai mult decât Tony Cairoli, o legendă a motocrosului, cu nouă titluri mondiale la activ!

Jeffrey Herlings – cu plăcuța roșie rezervată campionului mondial en titre  – într-o sesiune de zbor la joasă înălțime alături de coechipierul său, Tom Vialle, campion mondial MX2 în 2020.

Problema este că atunci când viteza este amețitoare, la fel pot fi și căzăturile. Chiar Herlings glumește pe această temă, spunând că este făcut parcă din turtă dulce. Nu însă și din punct de vedere al caracterului și al rezistenței psihice. Deși în 2019 și 2020, olandezul s-a confruntat cu accidentări care i-au amenințat cariera, el a regăsit resursele pentru a reveni în 2021, câștigând al doilea titlu mondial MXGP!

Chiar dacă asta a însemnat să alerge și chiar să câștige o manșă cu un omoplat fracturat, după cum poți vedea în acest video:

Și asta în condițiie în care nici măcar nu a căzut! Pur și simplu, un alt rider a calculat greșit o săritură și a aterizat pe umărul stâng al olandezului!  Jeffrey Herlings a găsit însă cumva puterea de a rămâne pe motocicletă. Iar a rămâne pe motocicletă înseamnă pentru olandez a fi cel mai rapid, în ciuda suferinței. Deși puțini se mai așteptau să revină la următoarea cursă, Herlings a făcut-o, câștigând suficiente puncte pentru a lua titlul de campion.

Și, pentru că eroilor le este dat să suferă, The Bullet se gândește deja la sezonul 2023. Este nevoit să o facă. O accidentare la un antrenament, suferită în luna februarie a acestui an, l-a forțat să ia o pauză de la competiții în acest an. Olandezul nu se pripește și își dorește să revină în cea mai bună formă pe circuite. Timp încă mai are, pentru că toate acestea i s-au întâmplat până la 27 de ani.

Iată așadar un ultim motiv pentru a participa ca rider, ca spectator, la o cursă de motocros! Niciodată nu poți să știi la nașterea cărei stele ai asistat!

Acest articol a fost realizat cu sprijinul prietenilor noștri de la Motul. Producătorul francez de lubrifianți susține motocrosul, la toate nivelurile. De la cursele interne până în MXGP, acolo unde echipa Honda Racing Corporation este #PoweredByMotul. Sezonul acesta este unul excelent pentru echipă, întrucât slovenul Tim Gajser este lider în clasamentul general provizoriu, cu o Honda 450 CRF450R, iar Motul este partener tehnic prin tradiție pentru Honda. Acesta ar putea fi al treilea titlu MXGP pentru sportivul sloven, după cele din 2019 și 2020!

Honda și Motul, o asociere la cel mai înalt nivel! Iată echipa de profesioniști din spatele succesului lui Tim Gajser!

foto: Motul, arhiva personala, Ray Archer, motocrossactionmag

Sursa