Mergi la conţinut
Autentifica-te  
Oaspete

Motocicleta unei veri

Recommended Posts

Oaspete

Motocicleta unei veri

Micuta, zvelta si fâsneata, mereu parca foarte grabita, ai impresia ca te priveste cu repros când o lasi prea mult timp în garaj.

Prima întalnire s-a petrecut într-o seara, la începutul unei veri...

Priveam strada, un fel de banda rulanta neagra pe care alunecau perechi de lumini. Dintre ele una s-a desprins, alergând spre mine. Când s-a oprit, am fost cam dezamagita. Mi se parea prea mica, prea era toata neagra, nu avea nimic impresionant. M-am urcat în sa si, parca citindu-mi gândurile, s-a hotarât sa-mi arate ce stie sa faca. Demarajul mi-a dat senzatia desprinderii capului de trup. Mai târziu am constatat ca aceasta motocicleta îti dadea senzatia vitezei chiar daca acul vitezometrului indica o cifra rezonabila.

Ne-am îndreptat spre Herastrau, locul întâlnirilor de fiecare seara a motociclistilor. Am avut, bineînteles, parte de comentariile de rigoare la aparitia "în grup" a unei noi motociclete. Argumentele erau pro si contra. Ascultam pe jumatate conversatia tehnica. Nu ma prea interesa, începusem sa-mi formez deja o parere. În aglomeratia circulatiei din Bucuresti, îi apreciasem manevrabilitatea si stabilitatea. Priveam celelalte motociclete, majoritatea mai mari, mai puternice, îmbracate în culori vii - Honda, Kawasaki, Yamaha, Suzuki, cam toata gama de motoare japoneze de la 750 cmc în sus parca se uitau cu aroganta la sora lor mai mica. În clipa aceea, poate, a început, asa ca o revolta fata de o nedreptate, povestea de dragoste dintre mine si o micuta motocicleta Yamaha. Iar dragostea mea a primit raspuns, fiecare clipa petrecuta împreuna devenind o amintire de neuitat.

Chiar în acea noapte – "prima noapte", a început bucuria calatoriei. Din Herastrau am plecat la Ighiu, un sat pitoresc situat pe lânga Alba Iulia. Atunci, pe Dealul Negru, pe serpentinele de pe Valea Oltului am cunoscut pentru prima data senzatia deplinei libertati, a eliberarii, de fapt. Când ai totala încredere în motocicleta si, mai ales în pilot, goana pe "doua cescute de cafea" îti poate oferi bucurii de nedescris. Oriunde si oricând voi prefera motocicleta, ea însemnând pentru mine mult mai mult decât un simplu mijloc de transport, dar la munte mai ales, consider ca este pur si simplu un sacrilegiu sa te duci cu masina. Ar fi ca si când ai sta în fotoliu si ai privi niste peisaje la televizor. În zborul motocicletei, aerul tare si curat, parfumul pur al brazilor ai senzatia ca îti patrund trupul. Muntii, cu creste înzapezite, cu toata varietatea de forme si culori, cu splendoarea si maretia lor, se contopesc parca cu tine. Îti tii iubitul în brate, fiindca asa vrea si motocicleta, si te întrebi daca îti îi daruiesti sau îti daruieste el tie aceasta desavârsire a sentimentelor.

Pe Valea Oltului, în locurile unde soseaua trece chiar pe deasupra lacului de acumulare, aveam senzatia desprinderii de pamânt si a zborului peste ape. Nimic nu parea imposibil pentru micuta noastra Yamaha. Motocicleta "de oras" facea fata cu stralucit succes drumurilor montane. Si avea sa ne ofere si alte surprize placute.

Daca am fi cunoscut drumul pâna la lacul Iezer, nu ne-am fi încumetat sa ajungem acolo cu XJ-ul. Un drum forestier acoperit cu prundis, urcând câteodata în pante de 50° si curbe strânse, într-un peisaj de vis, cu padure si stânca într-o parte si un râu vijelios în celalalta parte. Ma întreb acum daca o motocicleta "enduro" ar fi facut acel drum fara sa stea pe gânduri. Yamaha noastra, însa, era acolo, iar noi vroiam sa ajungem sus, la lac, asa ca ne-a dus, fara sa se bâlbâie, fara sa protesteze. Dupa un foc de tabara si un berbec la protap, din senin a început ploaia. Castile si costumele impermeabile ne permiteau sa ignoram revarsarea cerului, dar era clar ca pietrisul ud va crea probleme cauciucurilor "de asfalt" ale motocicletei. N-am cazut. A coborât elegant, gasind singura, parca, pista cea mai buna.

Aceasta "iesire" a reprezentat un fel de testare a calitatilor motorului, un fel de prezentare reciproca între motocicleta si pilotul ei. Întelegerea era desavârsita.

Asa ca a urmat un lung sir de "scurte" plimbari pe mereu frumoasa Vale a Prahovei. Bucurestiul era "prea mic" pentru Yamaha. Când ieseam de la servici, dupa hartuiala si nervii unei zile de munca, XJ-ul ma astepta si ma ducea în alt timp, în alta lume. Dispareau grijile, necazurile, iar problemele se rezolvau parca de la sine. Ne plimbam la Baneasa sau la Snagov, dar cel mai adesea ajungeam la Sinaia. Într-un week-end, amintindu-ne de ispravile motocicletei la lacul Iezer, ne-am gândit ca n-ar fi o problema un drum la Babele. Si a fost din nou cer si munte si vis.

Un adevarat zbor spre înaltimi a fost însa drumul pe Transfagarasan. Salbaticia aspra a crestelor de granit, feeria de cristal a lacului Bâlea, concentrarea pâna la sublim a splendorii perceputa în timp ce, pe viraje, atingi cu genunchiul pamântul, ca un fel de trezire la realitate. Sus de tot, în vârful muntelui, mângâind norii cu mâna, ce fel de vraja îi face pe oameni sa fie mai buni ?

Într-una din serile bucurestene, dupa o discutie apriga în care fiecare cauta sa convinga ca motorul lui este "cel mai tare", s-a hotarât o plecare "in corpore" la mare. Remarca: "Pe drum drept stie sa mearga oricine. Sa va vad la munte pe viraje..." a trecut neobservata. Am privit din nou spre motociclete si mi s-a parut ca Yamaha noastra zâmbeste, asa ca i-am zâmbit si eu. Stiam noi ce stiam... Aroganta suratelor mai mari primise deja câteva lovituri în Bucuresti, pe virajele de la Academia Militara si Ambasada Chineza, locuri unde Yamaha se pierdea undeva în fata, în timp ce ele, cele mari-puternice-si-frumoase, cu foarte mare prudenta "pipaiau" traseul...

Si am plecat la mare. Demaraje în tromba, scrâsnet de cauciucuri... Yamaha a pornit mai putin spectaculos, dar cu acel zvâcnet, deja cunoscut noua, de mustang salbatic care simte în nari chemarea departarilor. Si-a ocupat cu modestie locul la sfârsitul plutonului, dar a urmat o serie de curbe si atunci n-a mai avut rabdare. A fost un fulger negru. Celelalte motociclete stateau parca pe loc. Când ne-am întors, pe autostrada, deci pe linie dreapta, Yamaha s-a suparat din nou, de data aceasta o superba Honda Bol d’Or de 900 cmc.

Cu aceasta ocazie m-am convins ca performantele unui motor se datoreaza numai partial calitatilor sale tehnice, pilotul având, de fapt, ultimul cuvânt. "Pentru un Stradivarius este nevoie de un Paganini."

Fisa tehnica YAMAHA XJ 550

Motor cu 4 cilindri în linie, în 4 timpi, 2 axe cu came în chiulasa. Racire cu aer si radiator de ulei. Alezaj 57 mm, cursa 51,8 mm. Cilindreea totala 529 cmc. Alimentare prin 4 carburatoare Mikuni Æ 28 mm. Puterea 50 CP la 9.000 rpm, cu un cuplu maxim de 4,3 kg la 7.500 rpm. Greutatea proprie 204 kg. Viteza maxima 180 km/h.

post-1-1094902221_thumb.jpg

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Imi place cum ai vorbit despre motorul tau, se vede ca esti un 'calaret' adica biker adevarat si cred ca acesta vara o sa ocupe totdeauna un loc deosebit,aparte, in inima ta! :beer:

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

cbrxx ...poate sunt eu deplasat dar cred ca este vorba de o tipa aici ...este o tipa care isi asteapta tipul , care vine si o ia in sa ( vede cum vine motorul spre ea) si pleca in excursie toti 3 ...ea il tin ein brate si are incredere in pilot

nu spun ca nu o mai conduce si ea ......

nu conteaza ...textul e bine bine scris ...si frumos

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri
cbrxx ...poate sunt eu deplasat dar cred ca este vorba de o tipa aici ...este o tipa care isi asteapta tipul , care vine si o ia in sa ( vede cum vine motorul spre ea) si pleca in excursie toti 3 ...ea il tin ein brate si are incredere in pilot

nu spun ca nu o mai conduce si ea ......

nu conteaza ...textul e bine bine scris ...si frumos

<{POST_SNAPBACK}>

Poate sunt eu deplasat,dar eu vorbeam despre moto,fiindca pe un site moto,majoritatea ne exprimam parerea mai degraba despre motorete,sau gresesc?Indiferent,mi-a placut povestea!

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

ceea ce spuneam era ca vorbeste o tipa ceea ce o face o calareata ....indiferent ...era un fel de gluma ......tot repsectul pentru cel care ascris textul .....uneori imi pare rau ca nu sunt eu capabil sa scriu asa ceva

noroc

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri
..... dar cred ca este vorba de o tipa aici ...este o tipa care isi asteapta tipul ,

Nu numai ca este o domnisoara dar are si un nume: Manuela Bulat! :)

Frumos! Bravo! :beer:

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare

Autentifica-te  

  • Recent activi   0 membri

    Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează pagina.

×