Mergi la conţinut
NDR

PARIS DAKAR

Recommended Posts

Dupa cum stiti la 1 Ianuarie s-a dat startul din Barcelona la cel mai dur rally in care Romania e prezenta prin Romeo Dunca si Vulliet Francois.

Va prezint mai jos un interviu luat de Cotidianul lui Romeo.

Romeo Dunca: „Dakar-ul ar trebui interzis“

Daniel Spătaru

Domnule Dunca, mergeţi prin deşert de aproape două săptămîni. Nu vă este teamă de nisipuri mişcătoare?

În prima etapă mi-a fost greu, fiindcă rulam pentru prima oară pe o astfel de suprafaţă. Pe măsură ce am avansat în concurs m-am deprins cu tehnicile de mers. Oricum, este foarte dificil. Sîntem într-un stres continuu, cauzat şi de efortul inuman la care sîntem supuşi, de a alerga zilnic sute de kilometri. Duritatea Raliului se reflectă şi în bilanţul negru din dreptul motociliştilor: 136 de abandonuri, dintre care doi morţi şi 40 de accidentaţi care au necesitat spitalizarea. Din nefericire, printre cei care au părăsit competiţia se află şi cei doi prieteni ai mei, Etienne şi Francois Vouillet, care acum se află internaţi într-un spital din Franţa. Eu am rămas în traseu, iar acum mă pregătesc să mă urc în avion, urmînd să mergem din Mauritania în Mali, de la Kiffa la Bamako, pentru etapa de mîine (n.r. astăzi). Încerc să profit de ziua asta şi să mă odihnesc mai mult, pentru că azi-noapte am ajuns la ora 12.30 în tabără.

„Azi poate mă bărbieresc“

Cum e viaţa în bivuac?

Nici nu este nevoie să încerci să te adaptezi. Ajungi acolo frînt de oboseală, mănînci ceva care oricum nu-ţi prieşte şi te trînteşti să dormi, istovit şi nespălat. Astăzi o să încerc şi eu să mă bărbieresc. Efortul fizic şi psihic este inuman, aşa că nu mai ai chef de nimic atunci cînd ajungi la sosire. Cînd aţi aflat de moartea lui Fabrizio Meoni?

Eu am luat startul cu o oră în urma lui, iar prin locul în care a avut accidentul am trecut după o oră şi jumătate. Am văzut motocicleta, care era aproape distrusă, iar cînd am văzut locul în care căzuse mi-am dat seama că urmările au fost foarte grave. Accidentele piloţilor foarte buni sînt mai mereu cu urmări tragice, pentru că viteza cu care merg ei este foarte mare.

„Maşina de asistenţă a fost distrusă“

Aţi fost pînă acum pe punctul de a abandona?

Da, am crezut că va trebui să ne întoarcem atunci cînd ne-a fost distrusă maşina de asistenţă. Într-una dintre etape ea a avut de parcurs o porţiune de 300 km pe traseul piloţilor. Mergea cu 100 km/oră, dar a fost depăşită de un camion de concurs, care rula cu 150 km/oră. Acesta a agăţat-o cu oblonul şi, practic, a ras-o toată. Pînă la urmă am reuşit s-o facem, dar arată ca după război. Am legat-o cu curele, am însăilat-o. În plus, din cauza unui scurtcircuit a rămas două zile în deşert. Au fost momente cînd, rămas fără suportul tehnic, mă gîndeam că nu voi mai putea continua.

„Am vomat pe traseu“

Aveţi o părere diferită vizavi de Raliul Dakar?

Categoric, da! Părerea mea e că este un business din care cîştigă organizatorii, iar pierzători sînt cei care concurează. Sportivii pierd bani, sănătate şi, uneori, viaţa. Cred că n-ar trebui să existe astfel de curse în care condiţiile de stres şi oboseală sînt atît de mari, iar sportivii sînt împinşi de la spate să alerge. A fost o etapă în care am trecut linia de sosire la 25 de ore după ce am luat startul. Au fost 660 de kilometri numai de probe speciale. Am şi vomat pe traseu. Concursul este foarte dur. Nu mi-am putut închipui că poate fi atît de greu. Pe toţi ne afectează foarte mult din punct de vedere psihic. Am vorbit cu mai mulţi piloţi, iar ei sînt la fel de nemulţumiţi. Majoritatea vin aici pentru premiile în bani, dar nu merită efortul. Eu nu voi mai veni a doua oară la Raliul Dakar. În plus, România este o ţară foarte frumoasă, mai ales în comparaţie cu ce-am văzut în ultimele săptămîni. La noi soarele răsare aşa frumos… Aici, răsăritul are loc mereu în spatele unei pîcle de ceaţă şi nisip. Îmi doresc să termin cursa şi să mă întorc acasă. După experienţa asta am învăţat să apreciez mai mult oamenii şi lucrurile care-mi sînt aproape.

post-42-1105625099_thumb.jpg

post-42-1105625117_thumb.jpg

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Ma bucur nespus ca cineva trateaza acest subiest!Nu stiu de ce despre aceasta MARE incercare a lui ROMEO DUNCA nu s-a vorbit mai nimic ?????este mare realizare a sportului romanesc sa participi la un astfel de competitie si sa mai si ajungi la finalul ei!!!!Dar se pare ca motociclismul la noi........!!!daca isi mai cumpara MUTU nu stiu ce pereche de chiloti sa fi vazut ce mai vuia presa si tv-ul,ca de parca asta ar avea 10 perechi de coaie!!Oricum am fost si suntem alaturi de tine Romeo!Sa te intorci sanatos si sa fi mandru ca ai aratat tot ce-ai putut!(indiferent pe ce loc s-a clasat...este ROMANUL nostru!)si mai putini ca el!TOATA SIMPATIA!!! :beer::beer:

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Romanii se intorc acasa cu capul sus !

Marian Burlacul de la PRO SPORT scrie :

Şefu’, eşti cel mai tare!

Debutant absolut în Raliul Dakar, românul Romeo Dunca a reuşit să ducă, ieri, la bun sfîrşit infernala cursă. După 87 de ore de deşert, el a anunţat că nu va mai participa niciodată la aşa ceva. Epopeea românului Romeo Dunca printre dunele înşelătoare ale deşertului s-a încheiat ieri, o dată cu ultima etapă a raliului Dakar. El este aşteptat acum ca un adevărat erou în Timişoara. Cînd s-a înscris la raliul Dakar, cea mai infernală cursă-raid din lume, Romeo Dunca a stîrnit zîmbete îngăduitoare. “Nu rezistă mai mult de două-trei etape”, au decretat scepticii. Timişoreanul şi-a văzut mai departe de visele sale, a înfruntat pericolele şi a terminat en-fanfare o cursă pe care o va povesti nepoţilor. Acum, el este aşteptat acasă, la Timişoara. Angajaţii săi, de la firma “Dunca Expediţii SA”, vor să-i facă o primire pe cinste. “Şeful nostru este cel mai tare”, spun ei. Şi comunitatea motocicliştilor din oraş a pregătit ceva special. Din cîte se aude, Dunca va face turul municipiului bănăţean cu o escortă teribilă, de cîteva zeci de motociclete.

Cursa e pusă la zid!

Pentru toţi participanţii la ediţia cu numărul 27 a raliului Dakar sosirea în capitala Senegalului, produsă ieri, a venit ca o descătuşare. Marcaţi de sfîrşitul tragic al motocicliştilor Jose Manuel Perez şi Fabrizio Meoni, cîţiva dintre ei au anunţat că este pentru ultima oară cînd iau parte la o asemenea nebunie. Cîştigătorul la moto, Cyril Despres (KTM), a spus că a continuat numai pentru că a făcut un legămînt cu Meoni că una dintre motocicletele albastre va urca pe prima treaptă. “Ceea ce s-a întîmplat la această ediţie m-a făcut să decid să renunţ. Un astfel de raliu-raid este prea mult pentru mine”. Clasat pe locul 17 la general în 2004 şi pe 18 înaintea ultimei etape de anul acesta, francezul Laurent Charbonnel a fost unul dintre cei mai valoroşi amatori înscrişi în cursă. Mult mai experimentat decît românul Romeo Dunca, aflat şi el printre cei dispuşi să nu mai participe, el a fost la fel de tranşant: “Trebuie să ştii cînd să te opreşti, iar eu simt că a venit timpul. A fost foarte dur. Am căzut în Maroc şi am suferit o întindere a aductorilor. Cum n-aveam prea mare nevoie de ei, am continuat, însă am rulat cu jumătate din puterile mele”.

Se cere interzicerea

Veştile nu tocmai bune au ajuns şi în Franţa, astfel încît unii politicieni s-au grăbit să ia atitudine. Deputatul Jean-Marc Roubaud (UMP) i-a trimis o scrisoare premierului Jean-Pierre Raffarin în care cere interzicerea raliului-raid Dakar. “Nu putem face în Franţa eforturi fără precedent pentru a lupta împotriva violenţei rutiere şi, în acelaşi timp, să mediatizăm astfel de evenimente desfăşurate în ţările în curs de dezvoltare”, a scris politicianul. Organizatorii cursei au reacţionat imediat. “Nu se pot asimila problemele grave de circulaţie existente în Africa, precum şi în Europa, cu securitatea derulării unei competiţii sportive. Sînt două probleme complet diferite”, s-a spus într-un comunicat de presă. Aceştia au amintit măsurile luate: controale radar şi limitarea vitezei camioanelor (150 km/h), precum şi restricţiile de viteză impuse în localităţi (50 km/h), atenţionarea localnicilor asupra pericolelor la care se expun. S-a amintit că nerespectarea vitezei în oraşe a dus la penalizarea orară a lui Despres.

Dunca a terminat pe 79

Romeo Dunca (foto) a reuşit performanţa de a încheia cu bine toate cele 16 etape ale raliului Dakar, ultima rundă, de numai 31 km, fiind o plimbare pe plaja din Dakar. Timişoreanul a încheiat etapa cu al 72-lea timp, 25:99, păstrîndu-şi poziţia 79 în clasamentul general. În total, Dunca a rulat mai bine de 87 de ore prin deşerturile Africii, în cea mai grea competiţie de acest gen din lume.

Comentariu

Pariorii

Există oameni prinşi într-un pariu perpetuu cu ei înşişi. Se tem că ar putea fi ironizaţi de propriile limite, şi de aceea se încăpăţînează să le subjuge. Un raliu Barcelona - Dakar poate fi un asemenea prilej de preţuire intimă. Această încercare disperată de autoevaluare a fost abordată anul acesta şi de un compatriot, timişoreanul Romeo Dunca, intrat pe neaşteptate în istorie. Dunca este un om chivernisit, patron de firmă, cap de familie, tată, cetăţean onorabil. Din cînd în cînd evadează dintre dosare, de lîngă computer şi de lîngă cei dragi şi se aruncă în şaua motocicletei ca să escaladeze munţii pe două roţi. Ceea ce părea un hobby extravagant s-a transformat însă într-o nouă meserie. Meseria riscului. Pentru a şi-o exercita, iată-l ajuns în Sahara, pustiul infernal, unde, sînt convins, cohorte de draci urcă adesea din străfundurile Iadului pentru instrucţie la cataramă. Traversarea deşertului cocîrjat pe ghidonul unui bolid mîrîind îmbufnat seamănă a o leapşă cu Doamna scheletică ce roteşte o coasă deasupra glugii sale tenebroase. Cîteodată mai nimereşte o beregată a vreunuia din plutonul care o hăituieşte printre dune. Atunci ceilalţi, supravieţuitorii oţeliţi şi dîrji, cotizanţi de zeci de mii de dolari ca să păcălească moartea, fără să-i oblige nimeni, descalecă din spinarea maşinilor şi plîng ca nişte copii. Îşi jelesc şi prietenul, dar şi soarta, căci lîngă catafalcul celui căzut se simt cu toţii nişte înfrînţi. Romeo Dunca s-a înfăşurat în harta României, scoţînd-o o clipă din calicie şi şmecherie, unde se simte atît de bine, pentru a o înălţa în ochii lumii.

Îi mulţumim.

post-42-1105972116_thumb.jpg

post-42-1105972136_thumb.jpg

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Alte interviuri luate la intoarcere :

La limita existentei, în pustiul african

„Acum stiu mai multe despre aceasta competitie, dar nu o sa-mi foloseasca. Pentru ca eu nu mai merg niciodata la Paris – Dakar”, a declarat, Romeo Dunca.

Singurul român din istoria raliului Dakar, a povestit, la sediul firmei sale, ce a trait în cele doua saptamâni petrecute în Africa.

„Am avut foarte mult noroc. Nu m-am lovit niciodata serios, desi am cazut de câteva ori. La un moment dat, dupa ce am cazut ce 5-6 ori în foarte scurt timp am aruncat casca, nervos si m-am întrebat de ce am dat atâtia bani pentru a ajunge sa ma chinui în desert. Trei sferturi din energie mi-am folosit-o pentru a-mi ridica motocicleta”, sustine Dunca.

Asteptat la aeroport de familie si prieteni, timisoreanul a afirmat ca adevaratul câstig al acestei curse, cea mai grea din cursele de motociclism, este ca a realizat ce are acasa si ca nu va mai pleca niciodata într-o asemenea aventura.

„Am dormit o noapte în desert, la câteva grade sub zero, cu motocicleta pornita si teava de esapament bagata în jacheta, sa ma încalzesc.

Pentru mine a fost de nedescris. Sa mergi mii de kilometri si sa nu stii unde ajungi, e cumplit. Am avut un psihic foarte bun. Au fost momente în care m-am luptat cu mine însumi sa nu renunt. Esti împins la limita existentei umane”, a mai spus Dunca. Pe tot parcursul întâlnirii cu ziaristii, Dunca a fost înconjurat de cei trei copii ai sai, care l-au asteptat cu sufletul la gura.

Comparatia cu Everestul

Dunca este fericit ca a reusit sa termine cursa, cu toate ca o considera, acum, la final, inumana. Nu mai putin de 20% dintre competitori au abandonat dupa ce si-au rupt diferite oase iar trei motociclisti si-au pierdut viata.

„Egoismul fiecaruia a facut sa fie atâtea victime. Organizatorii au creat conditiile ca fiecare sa dea tot ce poate. Platesti foarte mult sa mergi si sa ai sanse sa mori. Fiecare lupta sa ajunga la final. Pareis Dakar e ca Everestul pentru alpinisti”, sustine Dunca.

Aventura l-a costat pe timisorean 50 de mii de euro. 40 de mii au fost alocate initial, pentru motocicleta, taxe de participare si alte cheltuieli, dar pe parcurs au fost schimbate piese de alte zece mii de euro. Asta în vreme ce premiul cel mare al competitiei este de 35 de mii de euro.

„Am urcat în clasament etapa de etapa. Am urcat chiar 60 de locuri într-o zi. Prietenii faceau glume pe seama mea: daca mai dureaza doua luni competitia, ajung pe primul loc”.

Extrem de obosit dupa escapada africana, Dunca sustine ca nu s-ar mai încumeta sa o ia de la capat. Ce îsi doreste acum? Sa se odihneasca si sa îsi conduca afacerea cu mai multa responsabilitate.

„Pentru ca ceea ce fac oamenii mei echivaleaza cu ce am facut eu în Africa. Ei conduc câte zece mii de kilometri pe luna, prin Europa, în conditii de stres similare”.

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Gazeta Sportului a vazut doar asta :

La descinderea triumfătoare pe pămînt strămoşesc, pilotul Romeo Dunca a fost întîmpinat de angajaţii de la firma de transporturi a tatălui său, afacerist clasat în Top 300. Muncitorii s-au adunat să-l vadă pe conaşul venit de la raliu aşa cum pe vremuri ţăranii se strîngeau pe uliţe cînd trecea fiul boierului cu automobilul....

post-42-1106209573_thumb.jpg

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Cel mai amplu articol a fost scris de Evenimentul Zilei :

"Nu mai calc in viata mea pe-acolo!"

Desi a trait episoade de cosmar, Romeo a ramas calare pe situatie

Stefan Both

Miercuri, 19 Ianuarie 2005

Romeo Dunca, primul roman participant la raliul Paris-Dakar, s-a intors in papuci

Romeo Dunca, primul roman care a participat la faimoasa competitie Paris-Dakar, a sosit ieri la Timisoara. Motociclistul banatean in virsta de 35 de ani a coborit din avion fara nici un fel de bagaj. Expeditia vietii sale s-a dovedit a fi, pina la urma, un cosmar, in ciuda faptului ca a reusit sa treaca linia de sosire, clasindu-se pe locul 79 din 240 de participanti inscrisi in concurs. Intimpinat de sotia sa, Daniela, si de cei trei copii, Romeo a revenit acasa doar cu hainele de pe el: “Mi-au ramas camasa, pantalonii si papucii. Bagajele au fost furate de hoti!”. In doua saptamini, el a strabatut 9.000 de kilometri, traversind tari ca Maroc, Mali, Mauritania si Senegal.

Dunca nu mai vrea sa auda in viata lui de aventura numita Paris-Dakar: “Modul meu de gindire nu se potriveste cu cel al campionilor. Nu voi mai participa vreodata la aceasta competitie! Ma bucur foarte mult ca am ajuns teafar acasa si ca mi-am revazut familia”. Milionar in dolari, Romeo a ajuns la concluzia ca banii pe care i-a cheltuit pentru intrecere, aproximativ 50.000 de euro, puteau fi folositi in alte scopuri. “In Mauritania n-am vazut soarele timp de sase zile. Totul a fost invaluit intr-o ceata permanenta, solul era cenusiu si negru, cu piatra si nisip. A fost de-a dreptul sinistru”, povesteste, aproape socat, timisoreanul.

De-a lungul cursei, Dunca si-a montat pe casca o camera de luat vederi, pentru a realiza un reportaj: “Vreau sa arat viata rudimentara a oamenilor din acele locuri. Este incredibil cum traiesc locuitorii din Africa. Stau cite sapte-opt persoane in niste bordeie de patru metri patrati. Isi fac nevoile in fata usii. Nu exista nimic verde. Nu vezi decit pietre si cite o camila care te priveste de parca ar vrea sa te intrebe: “Ce-i cu tine, nebunule, pe aici?”. Dupa ce am vazut acele locuri, mi-am dat seama ca Romania e Raiul pe pamint!”.

“Din motocicleta a ramas doar ghidonul”

Cel mai dificil segment al competitiei a fost etapa a saptea. Dunca a denumit-o “cursa de exterminare”, fiindca in acea zona s-au produs cele mai multe abandonuri: “La punctul de alimentare se aducea benzina cu elicopterul. In acea etapa am ajuns la sosire dupa 11 ore, pe locul 60. Atunci m-a batut gindul sa renunt. Coechipierul meu, Francois Vuillet, si-a rupt omoplatul dupa ce motocicleta a cazut peste el. Am cazut si eu de citeva ori, fara sa patesc ceva. Am avut noroc si datorita constitutiei mele mai robuste. Paris-Dakar este pentru motociclisti ceea ce reprezinta Everestul pentru alpinisti. Am incheiat cursa doar pentru ca sint foarte incapatinat”.

Pentru a se inscrie in concurs, Dunca a scos din buzunar 8.000 de euro. Dupa ce a trecut linia de sosire, el a fost intimpinat de consulul Romaniei in Senegal. “Din motocicleta n-au ramas decit ghidonul si butonul de contact. In rest, am schimbat totul: motorul, carena, lantul... Singurul prilej de bucurie a fost atunci cind domnul consul mi-a pregatit o receptie. Am mincat si eu, in sfirsit, un gratar si niste muraturi”, a incheiat Dunca.

Sub semnul doliului

Editia din acest an a raliului Paris-Dakar a fost cea mai singeroasa de la cea din 1986, in timpul careia au decedat sase persoane, printre care si Thierry Sabine, unul dintre creatorii cursei. Bilantul raliului recent incheiat a fost de cinci morti: doi concurenti si trei spectatori.

• 10 ianuarie - Motociclistul amator spaniol Jose Manuel Perez a decedat intr-un spital din Alicante, din cauza unor leziuni grave in zona abdominala, ca urmare a unui accident produs pe 6 ianuarie, in timpul etapei a 7-a a cursei, desfasurata in Mauritania.

• 11 ianuarie - Motociclistul italian Fabrizio Meoni, dublu cistigator al raliului Paris-Dakar (2001 si 2002), a murit din cauza unui stop cardiac suferit in etapa a 11-a, care s-a desfasurat in Mauritania, intre Atar si Kiffa. Medicii au incercat timp de 45 de minute sa-l resusciteze pe Meoni, dar eforturile lor n-au dat nici un rezultat.

• 12 ianuarie - Doi spectatori belgieni au decedat dupa un accident produs de un camion la Mboro. Alte sapte persoane, dintre care sase de nationalitate belgiana, au fost ranite.

• 13 ianuarie - O fetita in virsta de 5 ani, originara din Senegal, si-a pierdut viata dupa ce a fost lovita cu doua zile inainte de un camion de asistenta tehnica. Autovehiculul parasise traseul raliului pentru a asigura asistenta a doua masini care iesisera din cursa. (L.G.)

Hotii, mai periculosi ca desertul

Romeo, accidentele sint la ordinea zilei in desert?

Cind cazi pe dune de nisip nu este atit de periculos ca in zonele cu piatra. Dar va dati seama ce inseamna sa scoti motocicleta din nisip, la 40 de grade Celsius, mai ales cind esti obosit si speriat. Dupa ce am facut asta de vreo sase ori, m-am intrebat: de ce am dat atitia bani, ca sa ma chinui in halul ala?

Cum au fost noptile intre etape?

Noaptea nu poti sa te odihnesti deloc. Toata lumea repara motoare. Era o galagie infernala. Apucam sa dorm doar trei ore. N-am fost in viata mea asa de obosit. M-am odihnit la Dakar, unde am inchiriat o camera la hotel, cu 200 de euro.

N-ati scapat de hoti...

Ne-a mers rau din start. Mecanicul nostru a ramas fara acte. Ne-a ajutat consulul roman de la Barcelona, care a completat, in pijamale, un pasaport diplomatic si ne-a oferit posibilitatea de a participa la concurs. Am avut noroc la granitele cu Mali, Mauritania si cu Senegal. Vama era intr-o masina, iar vamesii stateau doar pina la sase seara. In lipsa lor, mi-am continuat cursa. Daca as fi dat peste ei, m-ar fi intors din drum, fiindca nu aveam viza de trecere. In Senegal, am ramas fara telefoane si fara pantofi. In Dakar, daca esti pe strada, vin oamenii la tine ca lipitorile. Cersesc si te fura fara sa-ti dai seama. Una dintre etape a fost chiar anulata, organizatorii temindu-se de posibilitatea unui jaf.

De ce ai vrut neaparat sa participi la aceasta cursa?

A fost o provocare. La final, mi-am dat seama cit de mic si de vulnerabil este omul. Nu reprezinta prea mult pe pamint. Pentru mine, aceasta cursa a fost un vis care s-a realizat.

post-42-1106209862_thumb.jpg

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Articolul din Libertatea :

S-a incalzit la teava de esapament !

Am acumulat multa experienta in aceasta competitie, dar nu o sa-mi foloseasca. Pentru ca eu nu mai merg niciodata la Raliul Dakar" a declarat, ieri, Romeo Dunca, imediat dupa ce a aterizat pe Aeroportul din Timisoara. Singurul roman din istoria Raliului Dakar a povestit ce a trait in cele doua saptamani petrecute in Africa. "Am avut noroc. Nu m-am lovit niciodata serios, desi am cazut de cateva ori. La un moment dat, dupa ce am cazut de 5-6 ori in foarte scurt timp, am aruncat casca, nervos si m-am intrebat de ce am dat atatia bani pentru a ajunge sa ma chinuiesc in desert", sustine Dunca. Omul de afaceri a continuat relatarea: "Am dormit o noapte in desert, la cateva grade sub zero, cu motocicleta pornita si teava de esapament bagata in jacheta, sa ma incalzesc. Pentru mine a fost de nedescris. Sa mergi mii de kilometri si sa nu stii unde ajungi, e cumplit. Au fost momente in care m-am luptat cu mine insumi sa nu renunt. Esti efectiv impins la limita existentei umane", a mai spus Dunca. Aventura l-a costat 50.000 de euro. Asta in vreme ce premiul cel mare al competitiei e de 35.000 de euro. "Am urcat in clasament etapa de etapa. Am urcat chiar 60 de locuri intr-o zi. Prietenii faceau glume: daca mai dura doua luni competitia, ajungeam pe primul loc". Extrem de obosit dupa escapada africana, Dunca sustine ca nu s-ar mai incumeta sa o ia de la capat. Ce isi doreste acum? Sa se odihneasca si sa isi conduca afacerea.

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Domnilor,

nu stiu daca isi mai aduce aminte cineva, dar au mai fost romani la Paris- Dakar, dar cu un tot-teren. Stiu asta pentru ca am fost si eu oarecum implicat, nu povestesc din auzite.

...era pe vremea lui Ceausescu, dar niste oameni deosebiti, care au avut ghinionul sa traiasca in acea epoca pt ca altfel ar fi fost la fel de cunoscuti ca marii piloti si mecanici straini....oricum pe scurt este legat de ARO si culmea, ca si acum cu Dunca, au fost implicati si francezii...

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Ducati, de prezenta auto la Dakar am stiut si eu. Atat ca Romeo si Francois au fost primii pe 2 roti si pe speze proprii. Nu le-a luat nimeni meritele celor de la Aro. Ei tin insa de alte forumuri :) Respectele noastre le au oricum. Sincer nu m-ar deranja deloc un topic documentatal participarii lor la Dakar, nici moderatorii nu cred ca s-ar supara, daca pasionatii ARO nu au un forum al lor :)

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Continui topicul asta, lasat sa lancezeasca din 2005. Pe 6 ianuarie incepe cea mai importanta competitie a sezonului, rally-raidul Lisabona-Dakar 2007. Avem 2 participanti romani, Mani Gyenes(Mol Dakar Team) si Marcel Butuza(Pulse Compet). A alaturi de ei, in echipa Pulse Compet participa si francezul timisorean Francois Vulliet, cat si sibianul austriac Martin Freinademetz, organizatorul Red Bull Romaniacs.

Detalii aici:

Lista participantilor: http://www.dakar.com/2007/DAK/presentation...8-engages.html# Urmariti numerele 51, 72, 73, 74, 78, 79

Trei frati planuiesc sa termine umar la umar: http://www.kmotors.ro/articole/muschetarii-prin-desert.html si http://www.dakar.com/2007/DAK/LIVE/us/-106...portraits.html#

istoricul participarilor romanesti la Dakar: http://www.kmotors.ro/forum/viewtopic.php?t=96

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Te felicit pentru aducerea in actualitate a acestiu topic si urez celor 2 participanti care ne reprezinta un parcurs fara incidente si o clasare cat mai buna la sfarsitul raliului!

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

5 ianuarie..

startul ..

dura competitie. asa cum acum 2 ani am incercat si eu un topic despre dakar, imi pastrez parerea ca este o competitie foarte dura unde te duci pentru mandria de a termina, de a termina cat mai bine si nu cred ca cei care termina se mai gandesc la bani. ca vin si banii, e adevarat .

sa vina sanataosi si bucurosi acasa .

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Si eu am convingerea ca acolo in desert prea putin mai conteaza tara si marca , uneori nici echipa nu e cea mai importanta. Francezii de la Pulse Compet au facut stagiu de pregatire comun cu Mani Gyenes de la Mol Dakar Team de exemplu. Tin minte, deasemenea, ca in 2006 Zsolt Szilveszter a pierdut timp ajutand un concurent accidentat, sau ca unii din concurentii aflati in frunte au stat 20-30 de minute langa Fabrizio Meoni cand s-a accidentat mortal. Sa nu vorbim de tristetea care domnea in tabara la fiecare accidentare mortala (Meoni, Caldecott...)

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Primul mort in desert

In ciuda masurilor de securitate, inca din etapa a patra s-a consemnat o victima, motociclistul sud-african Elmer Symons.

Primele cimpuri de dune li s-au infatisat ieri concurentilor la Dakar, intre Er Rachidia si Ouarzazate, insa lungimea etapei, 679 km (425 cronometrati), nu a fost decit inceputul calvarului, astazi fiind programata cea mai lunga etapa, pe 775 km. De asemenea, de miine vor incepe si probele istovitoare.

Evolutii modeste pentru romani

Emanuel Gyenes si Marcel Butuza s-au comportat bine pina acum, ei neresimtind faptul ca, imediat ce au coborit de pe vaporul ce i-a adus de la Malaga, s-au urcat in sa pentru parcursul Nador - Er Rachidia (et. a III-a). In etapa a patra, ieri, romanii au avut evolutii destul de modeste pe nisip, Emanuel Gyenes fiind cel mai rapid, insa el a sosit abia pe locul 87, la 12 locuri de Butuza, dar la doua ore si 42 de minute in spatele cistigatorului, spaniolul Marc Coma. La general, unde conduce tot ibericul, motociclistul din Satu Mare a coborit pe locul 68, aflindu-se la aproape patru ore de primul loc.

Piloti cu cheie franceza

Aseara, cu 78 km inainte de sosirea la Ouarzazate, pe proba de legatura, pentru concurentii de la categoria moto a fost amenajata o zona de service. Decizia a fost luata pentru ca se intimpla des ca motocicletele sa fie mult prea avariate, dupa proba, pentru a mai putea ajunge in tabara, insa in aceasta zona doar pilotii pot interveni asupra motocicletei, mecanicilor nefiindu-le permis accesul.

Atacul lui Schlesser

La sectiunea auto, dupa ce primele trei etape au fost cistigate de Volkswagen, ziua de ieri i-a fost rezervata lui Jean Louis Schlesser, patronul Schlesser Ford Raid, care l-a devansat cu aproape opt minute pe Carlos Sainz. Ordinea sosirii la Ouarzazate nu a bulversat insa ierarhia generala, podiumul fiind ocupat in continuare de tridentul VW compus din Sainz, De Villiers si Sousa. De remarcat rigurozitatea organizatorilor in ce priveste limitarile de viteza, fiecare masina fiind monitorizata prin GPS, dar si prin radarele politiei locale. Vitezomanii de pe masinile de asistenta se pot trezi chiar cu sechestrarea masinilor.

Cel mai controversat rally-raid al lumii a facut ieri prima victima, motociclistul sud-african Elmer Symons (29 ani), debutant la Dakar, gasindu-si sfirsitul la 142 km dupa startul in proba speciala. Organizatorii au anuntat ca elicopterul de interventie a sosit la opt minute de la primirea apelului, dar medicii nu au facut decit sa constate decesul lui Symons. Dupa trei etape, acesta se afla pe locul 18 in clasamentul general.

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!

Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.

Autentificare


  • Recent activi   0 membri

    Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează pagina.

×