vladisto

articole
Tehnica Germana Uitata - Linkuri

127 postări în acest topic

LOLOLOLOL, ceva asemanator am vazut in Turcia, am zis ca "e" OZN. A 2 zi am aflat ca fusesera lansate de la un resort din apropiere si erau niste baloane cu heliu luminoase.

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri
LOLOLOLOL, ceva asemanator am vazut in Turcia, am zis ca "e" OZN. A 2 zi am aflat ca fusesera lansate de la un resort din apropiere si erau niste baloane cu heliu luminoase.

:blink: oh come ooooon , not again... baloane...

:wacko:

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Eram la plaja si se intunecase.

In aer vad ceva cu luminitze si zbura.

Lumea se uita la acelasi obiect.

Se ridica in unghi si liminitele flicareau.

Am ramas cu gura cascata.

Era, dupa aprecierea mea cam 40cm in diametru si avea leduri galbene, rosi si albastre.

Ma-m tot uitat in jur si a durat ceva timp sa-l gasesc pe individul cu telecomanda in mana.

Frumoasa jucarie.

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

In primul rand, nu zice nimeni ca luminitele alea sunt de origine extraterestra.

In al doilea rand, baloanele, lanternele si alte glume, cad din start, pentru ca, daca la Sibiu sa zicem ca reuseau sa se adune 11 insi cu lanternele atintite spre cer (conform AndreiRN), la Snagov nu cred ca stateau cateva zeci de oameni sa faca glume proaste.

In al treilea rand, aparitia acestor luminite a coincis cu agitatia dintre Rusia si Georgia, daca nu ma insel (stiu ca n-are nicio legatura, dar zic si eu).

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri
1. 11 insi cu lanternele atintite spre cer (conform AndreiRN),

2. aparitia acestor luminite a coincis cu agitatia dintre Rusia si Georgia, daca nu ma insel (stiu ca n-are nicio legatura, dar zic si eu).

1. Am zis eu ceva de lanterne? Puternice trebuiau sa fie.

2. Sa nu mai discuti cu nimeni. Subiect inchis.

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri
1. Am zis eu ceva de lanterne? Puternice trebuiau sa fie.

2. Sa nu mai discuti cu nimeni. Subiect inchis.

2. Nu eu mi-am dat cu parerea pe tema asta, ci cei aflati la fata locului, la Snagov... Mie chiar mi s-a parut o prostie. :D

Traiesti cu frica-n san sau esti de la SECU?

Pe vladisto cum il privesti, ca pe un nazist? :D

eu am dat intamplator peste acest topic...l-am citit( :huh: ),am chemat sotia sa citeasca si ea(e profesoara de istorie...)...si a ramas masca...sa mirat cum de asemenea oameni,cu convingeri naziste umbla liberi printre noi...sincer,frate ...esti greu de urmarit..sari de la un subiect la altul,intri in amanunte care nu intereseaza pe nimeni...ai si tu dreptate in felul tau,dar....eu am avut coleg la scoala militara care dupa un an a trebuit sa plece ptr ca nu...vorbeste bine romaneste...tu,cu convingerile tale,cred ca te impuscau aia.. :P daca tot esti nazist convins,cum de nu faci parte dintr-o formatie(sau adunatura..)de neonazisti,rasi in cap,cu zvastica pe umar?in germania-i gasesti pe toate drumurile..ai fi un guru al lor cu convingerile tale..am avut ocazia sa-i cunosc pe viu,si nu sant prea dusi la biserica... :huh:de ce nu pomenesti nimic despre atrocitatile facute de armata germana?vezi doar partea plina a paharului?(chiar sant curios sa aud parerea ta despre asta...).un sfat din partea sotiei-cauta sa te informezi din mai multe surse in ce-a ce priveste al 2-lea razboi mondial,si unul din partea mea...reciteste(cred ca ai citit-o.. ;) )seria de povestiri a lui sven hassel...nu stiu cat la suta e fictiune sau adevar,dar iti poti face o imagine in ce-a ce priveste armata germana in al 2-lea razboi... :beer:

"asemenea oameni,cu convingeri naziste umbla liberi printre noi"

"cu convingerile tale,cred ca te impuscau aia.. :P daca tot esti nazist convins"

...Vad ca ti-au luat-o altii inainte, AndreiRN.

Eu n-am stat sa citesc tot Topicul cap-coada, dar acum inteleg cu cine stau de vorba pe aici.

Daca ati ajuns sa spuneti ca Vladisto este nazist, inteleg de ce eu n-am voie sa-mi dau cu parerea pe marginea unor luminite de pe cer.

Cel mai bine este sa nu avem pareri.

Cum ai spus si tu: Subiect inchis!

1. =)) =)) =)) alea Italiene sunt mai usoare si cand sunt aruncate de la etaj zboala mai mult

2. Offff, eu macar m-am cam oprit de citit carti Stiintifico Fantastice odata cu terminarea adolescentei dar macar mi-am continuat pasinea cu jucari reale palpabile care zboara in afara Pamantului asta dragutz.

Ca de povesti ....... Sovietici au reusit sa solidifice oxigenul de pe tot globul si nemti sa faca transfer de cap si sa asambleze branhii de rechin la oameni. =)) =))

Ce a postat Vladisto e propaganda neo-nazista pt tineri fara educatie si directi in viata care cred cam tot ce citesc pe net.

1. =)) =)) =)) =))

2. =)) =)) =)) =))

Stai ca te-am gasit si pe tine...

"Ce a postat Vladisto e propaganda neo-nazista..."

Ba mie germanii de azi imi plac, iar cu cei din 1939-1945 nu impartasesc ura impotriva evreilor si tiganilor, insa ii admir in ce priveste tehnica de lupta si forta vie. Oricum, vad ca ai simtul umorului! Bravo! :D

Daca am fi avut mai multi bani, as fi infiat un copil dupa ce l-as fi avut pe al doilea! Vreau deci sa mai facem si al doilea copil, eu si sotia, ceea ce ne taie insa din elan fiind criza financiara! :mellow:

"Ba mie germanii de azi imi plac, iar cu cei din 1939-1945 nu impartasesc ura impotriva evreilor si tiganilor, insa ii admir in ce priveste tehnica de lupta si forta vie."

Deci, despre ce vorbiom aici? Omul nu impartaseste ura impotriva evreilor si tiganilor. El vorbeste aici despre tehnologia germana, pe care o apreciaza.

Normal ca ochiul de vultur al celor de la SECU vad in el un nazist convins (nu mai conteaza ca este om la casa lui cu copil mic).

Normal ca si luminitele descrise de mine si faptul ca am amintit in ce perioada au fost vazute, trebuie sa insemne ceva rau in mintea celor de la SECU.

Succes la vanatoarea de vrajitoare, domnilor!

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Poate era o "jucarie" de-asta : http://www.gizmag.com/aesir-unmanned-aerial-vehicle/12813/

CU LUMINITE :laugh:

Vizionati atent :rolleyes:

E ceva legat de "Coanda" :rolleyes:

Sau Repulsine... sau ... sau .... sau...

:biggrin:

http://linux-host.org/energy/russianshaub.htm

post-24028-1253479643972_thumb.jpg

post-24028-12534802266403_thumb.jpg

cristianrusu apreciază

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Ai dreptate! Cine vrea amanunte sau cine are si posibilitati materiale si interes in a produce asa ceva, sa ma contacteze: 0730.490.165 sau 0770.979.487 sau 031.422.32.54 sau 021.684.76.91! Diplomat engineer Vladimir Stoica.

Iata si un om care intelege ceea ce am scris! E bine ca mai exista si persoane fara idei preconcepute, care citesc numai printre randuri si nu continutul lor! Astept si un telefon de la tine, ca vad ca si tu esti pasionat de repulsine, cum erau Repulsin A si Repulsin B, construite de Viktor Schauberger, care foloseau efectul de implozie descoperit de Schauberger, prin folosirea unei turbine verticale centrale in clopotul zburator, care avea un design special al palelor, cu 120 pale asezate la 3 grade intre ele, ce genera vacuumul la partea inferioara si efectul de suctiune a aerului de deasupra clopotului si deplasare de-a lungul peretilor exteriori ai acestuia, apoi o parte il aspira pe partea opusa a turbinei si pe peretii interiori ai clopotului, creand un vortex sau curent spiralat de aer trimis pe directia de inaintare si separand curentul de aer de presiune joasa de cel de presiune inalta, usurand ascensiunea navei, care se afla astfel intr-o bula de aer de presiune joasa, nava fiind si impinsa de aerul de inalta presiune de sub ea, ajungand ca VRIL 1 de 11,5 m diametru si cu un pilot la bord, la 15.000-20.000 rpm sa atinga 4.000 mile/ora sau 5,26 Mach (adica 5,26 ori viteza sunetului), limitele vitezei la acest model fiind intre 2.900 km/h si 12.000 km/h, fara a produce bang sonic, deasemenea acest fenomen racind palele turbinei la - 4 C, adica temperatura apei intr-un lac inghetat, ducand la o putere de 9 ori mai mare decat cea obtinuta printr-un turboreactor, unde palele turbinei se si incing (in camera de ardere sunt 2.100 C, iar la diuza de ejectare amestecul cherosen-aer se raceste doar la 1.000 C), la Repulsin B puterea ascensionala fiind de 10.000 CP, propulsandu-l cu o viteza ascensionala de 300 km/h, adica in 3 min a ajuns la 15.000 m, deasemenea esti pasionat de aerodine lenticulare (care foloseau propulsie clasica cu turboreactor si efectul Coanda, de curgere laminara a unui fluid pe langa un perete solid, presiunea radiala a aerului necesara pentru ridicarea unui kg fiind de 1,4 kgf/cmp, conform efectului Coanda, VRIL-7 sau V7 (a nu se confunda cu rachetele de distanta mare=intercontinentale V1 si V2, care strabateau 260 km, cu care s-a bombardat Londra) a fost construit de dr. Heinrich Richard Miethe sau Walther Miethe (la aceste RFZ sau Rundflugzeug: Avion Rotund (Rund=Rotund sau Circular, Flugzeug=Avion) au mai colaborat fizicianul austriac Viktor Schauberger (30.06.1885, Holzschlag- 25.09.1958, Linz) (efectul de implozie, plus efectul Coriolis), care a inventat primele discuri cu levitatie electromagnetica combinata cu levitatie electrostatica datorita ionizarii suprafetei jumatatii superioare a discului zburator, suctiune cu turbina si creare de vacuum, deci impingere exploziva a aerodinei lenticulare (Implosion Effect), sens trigonometric al vortexului produs, spre exemplu, de scurgerea apei dintr-un recipient, printr-un orificiu aflat la fundul recipientului, in emisfera boreala, respectiv sens orar al vortexului, in emisfera australa (Coriolis Effect) si curgere laminara a aerului pe suprafata lenticulara (Coanda Effect), Wernher von Braun (care s-a inspirat de la inginerul rachetist roman de etnie svaba Hermann Julius Oberth (care la randul lui s-a inspirat de la sibianul Conrad Hass, parintele rachetelor cu mai multe trepte), cand a inventat racheta balistica intercontinentala germana, purtatoare de focos nuclear, fiind si seful proiectului NASA de a trimite primul american pe Luna cu racheta in trepte, tot el a descoperit pentru ghidarea rachetei balistice intercontinentale giroscopul (cate un giroscop pentru fiecare din cele trei axe ale spatiului), care a folosit momentul campului magnetic pentru ghidarea clopotului zburator, prin intermediul unui dispozitiv bazat pe giroscop, capitanul de marina Hans Kohler (care s-a inspirat de la sarbul de etnie romana Nicolae Tesla cand a inventat convertorul de energie libera), inginerul aeronaval roman cu mama frantuzoaica (fiica unui medic francez) Henri Marie Coanda (cel care a descoperit efectul Coanda, produs la curgerea aerului in imediata vecinatate a aripii unei aeronave, cat si aerodina lenticulara sau farfuria zburatoare, in stransa legatura cu efectul care ii poarta numele, care datorita formei disipa undele radio ale radarului si este invizibila radar, inventand deasemenea si o torpila in 1960 care atinge 160 km/h fara a face valuri si fara a fi detectata radar, cat si o aeronava formata dintr-un fuzelaj sau nacela cu doi ocupanti si un cazan de aburi, sub care se afla patru tevi sub forma de arc de cerc sau sfert de colac, la capetele carora se afla patru discuri sau calote sferice, aeronava neavand nici o piesa in miscare, deci fiind foarte fiabila, folosind combustibil propan pentru a produce aburul sub presiune necesar propulsiei, deci emisiile in atmosfera nefiind poluante, aburul insemnand vapori de apa, aparatul atingand 800 km/h, decoland si aterizand vertical pe orice suprafata, inlocuind automobilul cu succes, fiind si ieftin de confectionat, inlaturand problema ambuteiajelor din trafic, putand folosi pentru producerea aburului si combustibil nuclear, la un motor nuclear cu reactor cu fisiune atomica si combustibil minereu radioactiv (uraniu si plutoniu), ca la submarinele nucleare, unde aburul sub presiune insa pune in functiune un dinam, care produce curentul electric necesar motorului electric, care invarte elicea propulsoare, dar acest motor atomic fiind folosit pentru mult mai multi ocupanti, adica pentru transport in comun), fizician dr. Winfried Otto Schumann, care a studiat rezonanta undelor electromagnetice, Rudolph Schriever (a construit BMW Flugelrad II, cu un jet engine BW003 care, cu un jet pipe sau deflector sau Strahlrohr, propulsa un disc rotor multilame (aripa rotativa) a aerodinei lenticulare) , general major dr. Walter Robert Dornberger (6 September 1895 - 27 June 1980), Axter, (general major dr. Walter Robert Dornberger, Axter, Wernher von Braun si alti 500 oameni de stiinta nazisti de la Peenemunde au fost cooptati de americani dupa razboi in operatiunea Paperclip (Paperclip = Agrafa), iar Josef Andreas Epp si Klaus Habermohl au fost cooptati de rusi pentru stiinta aerodinelor lenticulare sau farfuriilor zburatoare intraatmosferice), Klaus Habermohl, Josef Andreas Epp (Coanda a creat in 1940 la Paris farfuria zburatoare Coanda 9 cu 12 ramjet-uri JUMO 004, iar Epp a realizat Omega Diskus, cu 8 turboagregate sau turboreactoare sau ramjet engine-uri sau turbojet-uri sau pulsejet-uri sau athodyd-uri sau jet-propulsion engine-uri sau atherodyde-uri sau flying drainpipe-uri sau turbine cu amestec jet de aer - gaz aprins BMW 003, sau Argus, de 3 m diametru, de 80 CP fiecare, decoland la 220 rpm, cat si un rotor principal cu rol de ghidare, de 22 m diametru, de-a lungul axei verticale a discului zburator, cu doua lame solidare de-a lungul diametrului discului zburator, lame avand la capete cate un ramjet orizontal sau pabst ramjet (German WWII 1945 V4 Pabst Ramjet), cockpitul circular avand 4 metri diametru), Luigi Romersa, expertul in arme al liderului italian Benito Mussolini, inginerul roman Radu Manicatide si fizicianul italian Giuseppe Belluzzo), Vril 7 fiind un fel de elicopter supersonic sub forma de disc, conceput de dr. Heinrich Richard Miethe, avand in compunere 12 turboagregate (turboreactoare) BMW 028, la 14 februarie 1944 decoland vertical de la Peenemunde, ajungand la 24.200 m, la 2.200 km/h in zbor orizontal, combinand propulsia clasica cu reactie si cu jeturi propulsoare ajustabile inserate in suprafata aparatului clopot zburator de 42 m diametru si 32 m inaltime, cu efectul de implozie si ionizarea aerului cu un tun de electroni, cum este si cel de la tubul catodic al unui televizor, dar fascicolul de electroni putand fi curbat prin intermediul unui magnet permanent), la sfarsitul lui 1942 aparand si modelele de clopot zburator RFZ 6 sau Haunebu II, de 32 m diametru si 11 m inaltime, prinzand peste 6.000 km/h paralel cu solul si aproape de sol, avand o raza operationala de 55 h (ore), decolau vertical si puteau zbura orizontal, vertical si manevrau in unghiuri drepte, si mai ales esti pasionat de giroscoape electrogravitationale (Flugkreisel: Zbor centrifugal sau Giroscop zburator: Flug=Zbor, Kreisel=Giroscop)! Se mai numeau si Reichsflugscheiben: Disc Zburator Imperial sau Regal (Reich=Imperiu sau Regat, Flug=Zbor, Scheibe=Disc), sau Kugelwaffen: Sfera Inarmata (Kugel=Sfera sau Ghiulea, Waffen=Inarma), sau Kugelblitz: Fulger Globular, dupa fenomenul natural cu acelasi nume (Kugel= Sfera sau Ghiulea, Blitz=Fulger sau Traznet), sau Feuerball: Minge de Foc sau Bila Luminoasa (Feuer=Foc sau Lumina, Ball=Minge sau Bila), sau Disk=Discus=Disc. BMW Flugelrad II sau V-2 (Aripa rotativa: Flugel=Aripa sau Aripa Brat, Rad=Disc sau Rotor sau Roata) este un astfel de model de centrifuga cu propulsie cu reactie, avand o “teava stralucitoare” (Jet Pipe sau Strahlrohr: Strahl=Teava, Rohr=Stralucitor), adica un motor cu reactie BMW 003, care pune in miscare un disc rotor cu lame, integral construit de BMW (Bayerische Motoren Werke=Uzina Bavareza de Motoare), firma care in primul razboi mondial a construit avioane de vanatoare cu elice. Henri Marie Coanda, a carui mama a fost frantuzoaica, a fost obligat in 1940 de nazisti sa construiasca un disc zburator, numit de el aerodina lenticulara, cu cea mai performanta forma aerodinamica, care utiliza 12 turboreactoare JUMO 004 pentru a propulsa uriasa aeronava (Haunebu III avea 71 m diametru si prindea 40.000 km/h in atmosfera, dar a atins chiar 65.000 km/h, mai mult nepermitand marimea globului terestru, iar daca se opreste pe fundul oceanului, spre exemplu la baza din Triunghiul Bermudelor (alta baza fiind in subteranul Insulelor Canare), campul magnetic al aparatului se poate mari astfel incat apa indepartata formeaza un dom subacvatic; nava este echipata cu propulsie anti-gravitationala; prin discurile asezate contra se formeaza un efect continuu dinamic in interiorul navei; prin acest efect nava realizeaza in jurul ei un camp 0 in timp ce ea este absorbita in permanenta de acest camp 0; in functie de directionarea acestui camp, el absoarbe nava; prin aceasta propulsie apar miscari bruste (multiplu de 22,5, pana la 135 grade), vizibile din exteriorul navei si nepercepute in interiorul navei, unde nu actioneaza nici o forta centrifuga asupra pilotului, deoarece nava poseda un camp propriu de gravitatie; apoi in cele din urma nava Haunebu IV avea 120 m diametru si capacitate cosmica 100 procente). Cu ajutorul energiei monocordului, adica a teoriei vibratiei a lui Winfried Otto Schumann si Viktor Schauberger, adica principiul seriei sunetelor superioare=monocordul, care se leaga de teoria imploziei, enuntata tot de cei doi oameni de stiinta si al tehnicii bazate pe implozie in loc de explozie sau ardere, adica valorificarea potentialului lumilor interne in lumea externa, adica teoria secreta a Pitagoreilor, in a carei posesie se aflase si Johannes Kepler, se ajunge in domeniul antimateriei si cu asta la eliminarea gravitatiei. In 1922 s-a construit primul aparat de zbor (masina de zbor in lumi paralele), numit Thule; era un disc de 8 m peste care se afla altul, paralel, de 6 m diametru, iar dedesubt altul de 7 m; toate trei erau perforate in centru de o gaura de 1,80 m, in care era montat agregatul propulsiei inalt de 2,40 m; jos corpul median se termina cu un varf in forma de bila de la care pornea o pendula pana la subsol, pentru stabilizare; in stare activa discurile superioare si inferioare se roteau in directii opuse pentru a forma intai un camp de rotatie electromagnetic; mecanismul VRIL se mai numea si Schumann SM-Levitator, si continea o sfera cu pereti dubli cu mercur cu pilitura de fier, mercurul avand o permeabilitate marita la undele electromagneto-gravitationale, la interior cu rol de filtru de vibratii, si de creare a vibratiilor, iar la exterior cu rol de blindaj de vibratii, si de rezervor de oscilatii, sfera in care era un generator cu rol principal cat si ocazional, de forma unui cilindru vertical cu conuri la capete, capatul de sus fiind acoperit de trunchiul de con cu vacuum, cat si un clopot vibrant ca o para inversata, acoperit de o manta cilindrica, aflat coaxial cu generatorul si deasupra lui, intre el si generator fiind un trunchi de con cu vacuum, deasemenea coaxial vertical, semisfera clopotului vibrant fiind deasupra trunchiului de con, la capatul de sus al acestuia fiind polul YX, respectiv la cel de jos, polul XY unde iau nastere dupa spirala Fibonacci a tonurilor monocordului vibratiile inalte, de frecventa mare, corespunzatoare particulelor cu masa mica, subcuantice, care dupa ce nava leviteaza electromagnetic, face transformarea de faza sau sublimarea in materie subcuantica (asa cum gheata se transforma in vapori de apa sub actiunea undelor sau radiatiilor infrarosii), la nivelul careia viteza maxima este de 1.000 de ori mai mare decat a luminii si nava dispare brusc in supracosmosul Y; totul este vibratie in Univers, iar fiecarei unde ii corespunde un corpuscul: cu cat frecventa undei este mai mare, cu atat corpusculul corespunzator are masa mai mica; vibreaza deci atomii pe frecvente joase, apoi electronii pe frecvente mai inalte, apoi particulele subcuantice pe cele mai inalte frecvente; condensatorul electrolitic al radioului stabileste lungimea de unda si astfel emitatorul; transformarea unei frecvente in alta cauzeaza schimbarea; in cosmos exista retele si campuri de vibratii ale acestei si ale celeilalte lumi; daca producerea unei anumite vibratii are succes, atunci intervine magnetismul, legea afinitatii sau rezonantei; pe treapta cea mai superioara se ajunge la o transformare totala: transmutarea; aparatele VRIL se ridica in aer, parasind influenta imediata a Pamantului; apoi apare transmutarea; avionul rotund VRIL nu mai apartine acestei lumi; dispare pentru ochiul care priveste din exterior si devine nava spatiala intercosmica; nu mai are nici o legatura cu sfera Pamantului si parcurge distantele enorme rapid, transmutandu-se la destinatie in starea initiala; sfera cu clopotul vibrant este inchisa intr-o cusca cilindrica verticala, care de asemenea face parte din doua trunchiuri de con puse cap la cap pe diametrul mare, in care se afla cele doua corpuri rotative circulare ca niste lamele radiale formand o aripa rotativa, puse in miscare de electromagneti asezati radial la extremitati, legate prin fire electrice la alimentatoare de putere si traductoare de curent aflate radial spre centru; nava spatiala interstelara VRIL 8 Odin era un crucisator cosmic usor; diametrul 45 m, inaltime 15 m, incaperi pentru piloti si pasageri sus pe doua nivele; propulsia: mecanism Y-7/0, diametrul orizontal 38 m cu Schumann SM-Levitator blindat E-24 V si clopot vibrant Y, inaltime modificabila 140 cm, latime 30x70-90x30 cm; directionare: impulser al campului magnetic 4a sau reglaj prin impuls magnetic; viteza: in atmosfera Pamantului 8.000 km/h, in afara atmosferei 300.000 km/s (viteza luminii); in zbor cosmic antigravitational 900.000 km/s (viteza lumina tripla), deci efect de lumina triplu in zborul prin canalul dimensiunii cosmice; aria de actiune: pur teoretic e infinita, practic limita planuita era de 68 ani-lumina=640 bilioane km=64x10 la a 13-a km; SN-E-IV, adica Sediul de dezvoltare IV al Soarelui Negru (sau SS, Schwarze Sonne, adica planeta Nibiru, de marimea lui Jupiter, fata de care face o rotatie la 24.000 ani sistemul solar, acum incepand sa ne apropiem de ea, crescand radiatiile inalte care implica evolutia spirituala), ale carui scopuri erau independenta Germaniei fata de petrolul din afara, a realizat din mecanismele VRIL existente si din convertorul de energie libera Tachyonen al capitanului de marina Hans Kohler, mecanismul Thule, numit mai tarziu Thule-Tachyonator; in august 1939 a pornit primul avion rotund RFZ 5; era ca un titirez zburator, inarmat mediu, numit Haunebu I; avea un echipaj de 8 oameni, diametrul de 25 m si viteza de 4.800 km/h, apoi 17.000 km/h in atmosfera; era dotat cu doua TRE (tunuri cu raze de energie si calibrul de 6 cm) pe turnuri rotitoare si patru MK 106 fiind apt pentru cosmos 60 %; Haunebu II s-a realizat la sfarsitul lui 1942; diametrul era intre 26 si 32 m, inaltimea intre 9 si 11 m, echipajul era intre 9 si 20 persoane, avionul rotund fiind propulsat de un Thule-Tachyonator si atingea 6.000 km/h in atmosfera; era apt pentru cosmos si avea 55 ore autonomie de zbor. Deasemenea inginerul aerospatial italian Renato Vesco a proiectat un disc zburator cu ramjet sau turbojet, care folosea o turbina care tragea aerul din fata aeronavei printr-o teava interioara in camera de ardere, unde se amesteca cu combustibilul aprins (propan sau kerosen) injectat si il expulza la presiune mare prin teava interioara in spatele aeronavei, dupa care s-au inspirat rusii prin 1989, cand au proiectat aeronava semicilindrica EKIP. Ramjetul sau turbojetul este “a cylindrical jet propulsion engine consisting of air intake and combustion chambers into which burning fuel is injected, forcing hot air out of the rear of the engine at high pressures to provide forward thrust”. Ultimile variante germane foloseau motorul electromagnetogravitational format din tahionator convertorul sau convertorul de energie libera al capitanului de marina Hans Kohler, care produce curent electric prin folosirea unor bobine asezate in hexagon in trei circuite paralele, din care unul de joasa si altul de inalta tensiune, care il genereaza din campul electromagnetic inconjurator sau energia libera, prezenta peste tot in Univers, idee preluata de la inginerul electrotehnist sarb de origine romana Nicolae Tesla, al carui tata era teslar (dulgher). Un alt model de tahionator convertor sau convertor de energie libera este cel care are in compunere un magnet sub forma de potcoava (cei mai buni magneţi bruţi sunt produşi din Neodim-Fier-Bor, deci din cel mai puternic material pentru magneţi care există la ora actuală în lume; elementul chimic Neodim este numit si Neodymium, are simbolul Nd, numarul atomic 60 si este un metal rar din categoria lanthanide), avand cele doua brate ca poli sud si curbura dintre ele ca pol nord, la bratul stang conductorul spiralat pe post de solenoid, se termina sus, la baza magnetului permanent cu forma de potcoava cu bratele in jos, cu un capat in care iese energie electrica, deci are semn pozitiv, iar la bratul drept al magnetului permanent care inlocuieste miezul de fier al unei bobine clasice, celalalt solenoid se termina la baza magnetului permanent, cu un capat in care intra energie electrica, deci are semn negativ, cele doua solenoide fiind legate in serie cu trei generatoare (baterii), rezultand autogenerarea de energie electrica si amplificarea ei, datorata campului magnetic (vom vedea în cele de mai jos că regula mainii drepte are trei situaţii cand este folosită în campul magnetic; dacă de un arc electric care este format între doi electrozi de carbune, vom apropia un magnet permanet în forma de potcoavă, arcul electric va fi deviat lateral (lungimea arcului lui va creşte şi se va răci) spre direcţia sagetii si în cele din urmă va fi stins; asta înseamnă ca sarcinile electrice (negative sau pozitive) care se mişcă printr-un cîmp magnetic sunt supuse acţiunii unei forţe; devierea particulelor electrice se poate afla cu regula mainii drepte la care se folosesc policele, arătătorul şi mijlociul; aceasta poate fi formulată astfel: dacă se ţine degetul mare al mâinii drepte în sensul de deplasare al sarcinilor electrice, iar arătătorul este plasat în sensul liniilor de cîmp magnetic, atunci degetul mijlociu este cel care arata direcţia în care sunt deviate sarcinile electrice pozitive, la 90 de grade faţă de sensul inducţiei;

cele negative vor fi deviate în sens opus, la 180 de grade; amintim aici că sensul real al curentului electric, deci şi al sarcinilor negative este de la minus spre plus; liniile de forţă ale câmpului magnetic ies din polul nord şi intră în polul sud; acesta este şi sensul inducţiei; un alt doilea mod de aplicare al regulei mainii drepte este la aflarea sensului liniilor de forţă al cîmpului magnetic care se formează împrejurul unui conductor parcurs de un curent I; dacă prindem în mâna dreaptă un conductor parcurs de curentul I în sensul degetului mare (policelui), atunci cele patru degete arată direcţia liniilor de câmp magnetic;

si în sfârşit al treilea mod de aplicare a regulii mainii drepte este aflarea sensului excitaţiei magnetice: dacă degetele mâinii drepte sunt aşezate pe bobina si indică sensul de parcurgere al curentului atunci degetul mare al mâinii drepte indică sensul excitaţiei; această excitaţie magnetică este direct proporţională cu numărul de spire al bobinei şi cu intensitatea curentului electric I care străbate aceste spire; numarul de spire al unei bobine inmultit cu numarul amperilor care le strabate (curentul I) se numeste solenatie; excitaţia magnetică este invers proporţională cu lungimea bobinei). Deasemenea campul electromagnetic opus celui terestru se obtinea prin crearea unui camp electrostatic si separarea sarcinilor electrice (pozitive, respectiv negative) prin intermediul unui generator de banda Van de Graaff (cele trei semisfere simetric radial dispuse sub clopotul zburator la nava Haunebu III, fiind de fapt partea vazuta a celor trei sfere ale celor trei generatoare Van de Graaff), cuplat la un Tahionator Konverter sau Magnetstromapparat= Aparat de curent magnetic cu baterii gravitice sau convertizor de energie libera al capitanului de marina Hans Kohler sau Kohler Konverter=Convertizor Kohler (la un generator Van de Graaff clasic sarcinile pozitive se aduna pe suprafata sferei mari si cele negative pe suprafata sferei mici), la randul sau cuplat apoi la asa-numitul dinam de vortex Marconi, adica distribuirea acestor sarcini electrice pe doua discuri concentrice de aluminiu (acestea avand rol si de condensator plan paralel, intre ele fiind aer ca dielectric, acest ansamblu acumuland energie electrica, de aceea exista tripozii de aterizare sau rampele trapezoidale metalice, care nu permit descarcarea placilor circulare paralele in contact cu pamantul) ce se rotesc in sens contrar unul fata de celelalt, cel superior acumuland sarcini pozitive, iar cel inferior acumuland sarcini negative si avand diamteru mai mic decat discul (mai exact coroana de disc) superior, creand vortexul electromagnetic sau campul electromagnetic de rotatie care genereaza levitatia, ambele discuri aflandu-se intr-o incinta vidata, fiind puse in miscare de un motor electric linear, dinam care mai era format si dintr-un recipient sferic urias cu peretii dubli plini cu mercur (se pare ca se transporta in faza solida sub forma de bare, adica racit printr-o instalatie cu azot lichid (ingrăşămintele cu nitraţi sunt luate de ape şi reprezintă o sursă majoră de poluare; compuşii care conţin grupa ciano (-CN) formează săruri extrem de otrăvitoare, care sunt letale multor animale, incluzând toate mamiferele), amoniac lichid sau NH3 (o concentraţie de amoniac de 0,5% în aerul inspirat produce în timp de 30-60 de minute moartea), sau freon (compus organic care face parte din CFC sau clorofluorocarbon, cu subclasa HCFC sau hidroclorofluorocarbon, cel mai raspandit fiind diclorodifluorometanul, sau R-12, sau Freon-12, sau CFC-12, sau CCl2F2), freonul fiind in general nereactiv, avand toxicitate redusa, punct de fierbere redus, de -29,8 C, fiind din aceeasi familie cu cloroalcanii, acestia fiind folositi ca stingator de incendiu pe aeronave, insa cloroalcanii si bromoalcanii din familia freonului subtiaza stratul de ozon, datorita reactiei de sciziune fotoindusa, cand se separa atomul de clor din CFC, respectiv atomul de brom din CFC, caci atomul de clor si mai ales cel de brom, catalizeaza conversia ozonului din atmosfera superioara in oxigen, dar ozonul absoarbe mai bine decat oxigenul radiatiile ultraviolete de energie inalta care ating suprafata pamantului, acestea putand produce cancer de piele celor care au pielea expusa soarelui), mercurul avand o buna permeabilitate pentru campul unificat electromagnetic-gravitational, sfera aflata in mijlocul celor doua discuri rotative, habitaclul presurizat al pilotilor fiind construit in aceasta sfera dublata de o cusca Faraday sferica din metal, cu gauri mici corespunzatoare unei frecvente mari a campului electromagnetic necesar levitatiei, pentru a proteja echipajul prin ecranarea acestui camp, echipaj ce trebuie sa poarte si combinezoane antistatice, datorita campului electrostatic produs de generatorul de banda Van de Graaff, prin separarea si incarcarea cu sarcini electrice opuse a celor doua discuri ce se rotesc in sensuri diferite, creand sub farfuria zburatoare un vortex electromagnetic opus campului electromagnetic terestru, anuland gravitatia si generand levitatie electromagnetica, levitatia electromagnetica fiind observata de fizicianul austriac Viktor Schauberger la gargarite (carapacele cheratinoase de deasupra aripioarelor membranoase se incarca pozitiv, iar abdomenul cu perisori se incarca negativ, producand un camp electromagnetic opus celui terestru, anuland gravitatia si generand levitatie electromagnetica), cat si distribuirea sarcinilor pozitive pe suprafata superioara si a celor negative pe cea inferioara a farfuriei, ducand astfel si la ionizarea aerului (in atmosfera terestra), aceasta insemnand ca se poate numi si motor ionic, si crearea plasmei care usureaza enorm frecarea cu atmosfera, ajungandu-se la 8 Mach cu un motor clasic cu turboreactor, chiar la 40.000 km/h in atmosfera terestra, in cazul navei discoidale de tip giroscop electrogravitational Haunebu III, ce foloseste deasemenea giroscopul pentru ghidare, echilibrare si manevrare, schimbarea de directie facandu-se la multiplu de 22,5 grade (spre exemplu la 45, 90, 135 grade), prin comanda de impuls magnetic, iar in Cosmos propulsia cu repulsie electromagnetica la acelasi tip de vehicul spatio-temporal ducand la viteza nelimitata, permitand deplasarea si in timp! Clopotul zburator cosmic Haunebu IV a avut diametrul de 120 m, ultima data fiind vazut in Japonia, prin 1945, unde ajunsese cu o parte din oamenii de stiinta germani, creand apoi un canal dimensional independent de viteza luminii si ajungand la 68 ani-lumina in Constelatia Taurus sau Pleiade, steaua Aldebaran, cu cele doua planete locuite Sumer si An, formand Imperiul Sumeran, de unde a venit rasa alba ariana in perioada Mesopotamiei antice sau Sumerului: 2800-2600 i.e.n. (vezi epopeea lui Ghilgames). Datorita campului electromagnetic puternic ce inconjoara nava se creeaza un microunivers independent de universul inconjurator, fiind posibila deplasarea fara oprelisti in spatiu, dar si in timp. Se pare ca ar fi fost baze subterane de farfurii zburatoare in Germania, la Peenemunde, in Mecklenburg-Pomerania Inferioara, la Freiburg, la Augsburg, la Ludwigsdorf, Silezia, in Prusia Orientala, dar si la granita poloneza, in muntii Sudeti, in Austria, la Viena si in lacul Mondsee, cat si la Praga (unde se aflau generatoarele electrice pentru incarcarea placilor discoidale rotitoare (la VRIL 1 erau actionate prin electromagneti dipusi radial deasupra si dedesubtul celor doua discuri paralele rotitoare si la marginile lor), ale dinamului de vortex Marconi, avand rol si de condensator cu placi plan-paralele, fiind necesara inmagazinarea unei tensiuni inalte, acest dinam de vortex electromagnetic compunea propulsia discului zburator aflat la suprafata, incarcarea facandu-se cu sarcini electrice opuse, o coroana sau set de coroane discoidale avand sarcina pozitiva, iar alta coroana de dedesubt avand sarcina negativa, coroanele discoidale respective rotindu-se in sens opus unul fata de celalalt, producand astfel vortexul electromagnetic opus campului magnetic terestru, generand astfel levitatia, in mijlocul lor aflandu-se sfera cu pereti dubli plini cu mercur, in care se afla habitaclul presurizat, la nava spatio-temporala Haunebu IV de 120 m diametru, montandu-se la baza farfuriei zburatoare bobina Marco Rodin, care este un solenoid toroidal (ca un colac) umplut cu mercur si pilitura de fier (sau minereu de fier obtinut prin procedeul concasat uscat, adica granule de Fe), adica umplut cu lichid feromagnetic sau ferofluid (un ferofluid este un lichid care conţine foarte mărunte elemente feromagnetice; de regulă este vorba de fragmente de magnetită cu dimensiuni de circa zece nanometri (0,00001 mm); astfel, lichidul reacţionează foarte puternic la câmpuri electromagnetice şi denotă un compotament straniu într-un câmp magnetic; minusculele fragmente de magnetită sunt în lichid în suspensie, ceea ce conferă lichidului o anumită asemănare cu uleiul de motor; din momentul în care apropiem de jos un magnet de ferofluid, se formează vârfuri/ace, care sunt orientate după liniile câmpului magnetic; cu cât câmpul magnetic este mai puternic, cu atât mai dese şi mai ascuţite sunt formaţiunile care se formează), care se roteste fara frecare, cu 60000 rotatii pe minut, sub influenta campului magnetic, crescand masa si energia, generand un vortex electromagnetic de intrare, ca o palnie, deasupra colacului bobinei si alt vortex de iesire, ca o palnie rasturnata, sub bobina toroidala, care cauzeaza levitatia, adica generand un subspatiu imprejurul navei, inchizand nava intr-un hiperspatiu, unde nu exista timp si spatiu, pe care il strapunge cand se ajunge la o valoare critica a produsului masa-energie, deci dintr-o gaura de vierme creste un fals vacuum care cuprinde nava si care la un moment dat se rupe creand un alt mic univers, deci nava deplasandu-se instantaneu in timp si spatiu, neinfluentata de cele patru campuri de forte din universul nostru), si sunt si acum baze subterane active in America Latina, in Brazilia, in Rusia, pe fundul lacului Vostok, in nordul Antarcticii (Polul Sud), pe fata nevazuta a Lunii si pe Marte, inca din 1945, deasemenea ar fi cateva exemplare avariate in Zona 51, desertul Mojave, langa lacul sarat Groom Lake, unde fizicianul Robert Lazar a cercetat sustentatia discurilor zburatoare datorata incarcarii cu ioni pozitivi a suprafetei jumatatii superioare a navei, respectiv incarcarii cu electroni a unui punct de sub nava prin intermediul a trei baterii de condensatori cu placi multiple plan-paralele, asezati radial la jumatatea inferioara a navei, desert care se intinde in sudul statului Nevada, sud-estul statului California, nord-vestul statului Arizona si sud-vestul statului Utah, SUA (in Desertul Mojave se află cel mai coborat punct din Emisfera Vestică, Death Valley, cu o adancime de 82 m), unde se presupune că se testează de mulţi ani un avion de recunoaştere hipersonic (Mach 6-8) greu detectabil numit Aurora cu motoare scramjet şi rază de acţiune intercontinentală (urmaşul proiectelor NASP/Copper Canyon, având numele de cod Senior Citizen). Mercurul lichid sau tungstenul era folosit si la raza pacii sau raza mortii sau raza cu energie negativa sau arma cu teleforta a lui Tesla, care accelera particule nondispersive de ciorchini de atomi de mercur (sau tungsten) prin repulsie electrostatica la tensiune inalta (milioane de volti) printr-un tub vidat al carui capat se termina cu o perdea de jet de gaz, concentrandu-i intr-o raza, prin atmosfera terestra, penetrand astfel blindaj de 10,16 cm.

O alta metoda de producere a campului electromagnetic opus celui terestru in afara de cea a dinamului de vortex Marconi, este prin folosirea unui solenoid toroidal, adica a unei bobine ca un colac, dispuse tot concentric si in plan orizontal, in locul discurilor rotitoare incarcate electrostatic, sau a unei bobine Tesla asezata vertical pe axa de simetrie a farfuriei zburatoare, inconjurata fiind de o alta bobina superconductiva care incercuieste habitaclul cilindric al clopotului zburator, la Haunebu II, rezultand un camp electric de frecventa inalta si un camp electromagnetic de putere, sensul campului electromagnetic generat fiind de la varful jumatatii superioare a discului zburator spre baza jumatatii inferioare a discului zburator, adica opus celui terestru, iar influenta lui fiind de jur-imprejurul farfuriei, pe o raza de 246,59 m, existand o sfera cu mercur lichid, aflata la baza navei, sub habitaclu, strabatuta de axul central cilindric vertical al clopotului zburator, ax ce antreneaza ferofluidul in sens trigonometric, rezultand un camp magnetic dependent de viscozitatea de rotatie a lichidului, datorat rotatiei libere a particulelor acestuia, deasemenea mai exista cei trei condensatori sferici (sau camere de ionizare sferice: Kugelionisationskammer, adica Kugel= Sfera sau Ghiulea, Ionisation=Ionizare, Kammer=Camera) asezati simetric radial sub nivelul sferei cu mercur si dejur-imprejurul ei, condensatori care acumuleaza electricitate statica, formati fiecare din cate doua sfere concentrice, suprafata celei interioare, de raza mai mica, incarcandu-se cu ioni pozitivi, iar suprafata interioara a celei cu raza mai mare, incarcandu-se cu electroni, la fel intamplandu-se si cu cilindrii dubli care pleaca din sfere, suprafata cilindrului interior, de raza mai mica, incarcandu-se cu ioni pozitivi, iar suprafata interioara a celui cu raza mai mare, incarcandu-se cu electroni, in cele din urma mai sunt patru solenoizi toroidali, trei pe post de bobina-transformator superconductiva, corespunzator cate unui condensator sferic, fiind sub ferestrele circulare ale habitaclului cilindric, in dreptul ecuatorului condensatorilor sferici fiind o platforma cu rol de generator electrostatic, si inca un solenoid toroidal pe post de bobina de putere, fiind primarul transformatorului facand parte din bobina Tesla (secundarul fiind solenoidul cilindric vertical), bobina Tesla pozitionata vertical de-a lungul axei de simetrie verticale a clopotului zburator, solenoid toroidal aflat deasupra primelor trei bobine toroidale, ionizand aerul din jurul navei, sensul liniilor de camp magnetic fiind circular in jos imprejurul navei, capatul superior al bobinei-transformator fiind incarcat pozitiv, iar cel inferior fiind incarcat negativ, deasemenea sensul liniilor de camp magnetic fiind circular in sus de-a lungul axei de rotatie a navei, deci creand un camp electromagnetic de rotatie opus celui terestru (energia VRIL), anuland gravitatia si efectul armelor conventionale, care au nevoie de frictiune pentru a penetra tinta, dar ale caror proiectile sunt deviate de puternicul camp electromagnetic, in afara de rolul de scut energetic campul electromagnetic fiind capabil de camuflare radar si vizuala, prin devierea undelor radar, respectiv luminoase, acestea tot unde electromagnetice fiind. Acest dispozitiv de obtinere a campului magnetic prin intermediul dinamului de vortex al inginerului si fizicianului italian Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna - d. 20 iulie 1937 la Roma), adica sfera cu mercur aflata sub habitaclu, in care se produceau descarcari electrice in vapori de mercur, acesta avand un foarte bun coeficient de permeabilitate electromagnetogravitational, si in care se roteau in sens trigonometric doua coroane de disc asezate vertical si concentric, dupa tehnica fizicianului austriac Viktor Schauberger (1885-1958), care a inventat o aeronava, care "utilise a tornado light vortex wich produce magnetic effects causing levitation" = “utiliza un vartej-tornada de lumina, care producea efecte magnetice, cauzand levitatie”, plus discurile paralele rotitoare in sens invers unul fata de celalalt, incarcate electrostatic cu sarcini electrice opuse, de la generatorul de banda al fizicianului american Robert Jemison Van de Graaff, sau bobinei Tesla (solenoid toroidal) si/sau a altor bobine, s-a numit levitator Schumann (existand si varianta blindata), iar dispozitivul de obtinere a curentului electric din energia libera electromagnetica inconjuratoare VRIL, prin intermediul legarii in hexagon a sase bobine, in trei circuite legate in paralel, fiecare avand cate doua bobine legate in serie, dintre care un circuit de joasa si altul de inalta tensiune, s-a numit tahionator Thule sau tahionator-convertorul capitanului german de marina Hans Kohler (sau Coler), sau tahionator convertizor, inspirat din convertizorul de energie libera al lui Nicolae Teslea (sau Nikola Tesla), ambele dispozitive fiind folosite la nava-mama cilindrica cosmica Andromeda de 139 m lungime, in care intrau un clopot zburator Haunebu II, doua VRIL 1 si doua VRIL 2. La VRIL 8 Odin s-au folosit trei condensatori sferici dispusi radial la 120 grade intre ei, sub Clopotul Zburator (Glockenfliegen: Glocken=clopot, Fliegen=zburator), un magnet cilindric coaxial cu axa de simetrie a sectiunii verticale, dispus pe toata lungimea ei, in care e dispus habitaclul, alt cilindru rotitor de ferita dispus peste jumatatea inferioara a celui de magnet, dupa care sunt dipusi radial condensatorii sferici, adica aflat intre ei si axul vertical de simetrie, deasupra carora este o coroana circulara sau de disc (inel) din aliaj de bariu, strontiu si titan, peste care se afla trei colaci sau coroane de disc cu functie de fus (rotitori), din care primul de sus de diametru mai mic, si dedesubtul celor trei discuri inca un cilindru cu raza mare si inaltime mica, acoperind jumatatea superioara a celor trei condensatori sferici radiali, totul actionand pe principiului unui dinam, pentru nava cosmica electrogravitationala, care functioneaza astfel continuu, folosind energia libera VRIL, adica campul universal electromagnetic. La alte modele mai vechi (Thule 2), pentru anularea in centrul farfuriei zburatoare a gravitatiei si a fortelor de accelerare si decelerare brusca, ori a virarilor bruste in unghiuri ascutite, datorate ghidarii prin impuls magnetic si a folosirii principiului giroscopului, s-au construit si clopote zburatoare care aveau in compunerea fustei segmente de coroana circulara care se ridicau la orizontala, din pozitia oblica initiala, din momentul inceperii rotatiei in jurul axului central vertical. Turcii au venit cu explicatia Cetin BAL Effect (efectului Cetin BAL), prin care se ridica un ansamblu format dintr-un disc de aluminiu si un electromagnet aflat vertical deasupra. Fizicianul ruso-germano-estonian specializat in electricitate si magnetism, Heinrich Friedrich Emil Lenz (12.02.1804-10.02.1865) a descoperit regula mainii stangi sau regula lui Lenz, legea fortei electromagnetice sau legea lui Lenz in electrodinamica, in 1833, si deasemenea pentru prima data, levitatia unui colac format din 22 spire de cupru, deasupra unei placi de aluminiu de 0,5 inch (12,7 mm), alimentata la o tensiune de 120 V si o frecventa de 60 Hz, bobina supraincalzindu-se in cateva secunde (Lenz-Levitation sau levitatia lui Lenz a experimentat-o si americanul Boyd Bushman, care a lucrat la crearea rachetelor Stinger). In legatura cu efectul Cetinbal se studiaza de catre turci daca lumina ultravioleta de mare putere (cum sunt razele cosmice ultraviolete dure penetrante, cu lungimea de unda intre 220 si 340 nm, limita de la care mor microorganismele, UV-C, UV-B si UV-A fiind intre 200 si 400 nm, UV fiind intre 100 si 400 nm, Vacuum-UV fiind intre 100 si 200 nm, UV-C fiind intre 200 si 280 nm, UV-B fiind intre 280 si 315 nm si UV-A fiind intre 315 si 400 nm, UV-spectrotherm lamp fiind la 254 nm), poate inlocui placa de aluminiu prin ionizarea campului conductiv al bobinei. Germanii au construit si un automobil VW Beetle=“gargarita”, cu levitatie generata de campuri electromagnetice si campuri electrostatice care ionizau aerul, in loc de pneuri, folosind un electromagnet semitoroidal (sub forma de jumatate de colac) de care este legat in serie un oscilator, electromagnet la ale carui capete este legat in serie cate un alimentator de inalta tensiune si cate un emitator de ioni negativi, la stanga, respectiv de ioni pozitivi, la dreapta, deci o levitatie pe coloana de ioni, in loc de clasica roata, deasemenea un model de hovercraft-platforma, pe levitatie electromagnetica, pe care se sta in picioare, avand doua perechi de curele de fixare pentru incaltaminte, care in loc de roti foloseste patru discuri orizontale din fier, continand bobine-colac, la mijlocul carora se emite o raza LASER, produsa de un tub LASER cu amestec gazos heliu-neon, infasurat de o lampa-blit spiralata, care creeaza un con de aer ionizat cu diametrul mare la sol, ansamblul avand in compunere si acumulatori (am atasat poze explicative). Deasemenea profesorul englez John Roy Robert Searl, nascut la 2 mai 1932, in Wantage, Anglia, care a afirmat “Nimic nu este imposibil, cu exceptia cand acceptiunea mintii tale face in asa fel”, a descoperit Searl Effect, respectiv Searl Effect Generator=Generator cu Efect Searl, un Free Energy Generator=Generator de Energie Libera, aplicat la un IGV (Inverse Gravity Vehicle=Vehicul cu Gravitatie Inversa) de forma discoidala, generator care produce levitatia IGV-ului, acesta putand ajunge la Luna intr-o ora, deci atingand 390000 km/h, de 13,8 ori mai mult decat racheta Apollo care a ajuns pe Luna in 1969, acesteia trebuindu-i 7,85 km/s, aceasta fiind prima viteza cosmica, necesara desprinderii de atractia Pamantului, adica 28260 km/h, IGV-ul nepoluand, deoarece se bazeaza pe inductie electromagnetica (primele link-uri de mai jos), prototipul de 21 metri diametru si cateva tone costand 32.000 dolari, dar produsul de serie doar 1.000 dolari pentru 2-5 ocupanti, generator construit din 3 inele mari concentrice, fiecare compus din 4 straturi inelare concentrice din materiale diferite, straturi atasate unele de altele, inelele fiind fixate de o baza, in jurul fiecarui inel si liber sa se roteasca imprejurul lui, se afla role asezate vertical, role formate din cate 8 inele mici suprapuse si atasate unele de altele, in mijlocul inelelor fiind montati magneti pemanenti (neomidium), fiecare compus din 4 straturi inelare concentrice din materiale diferite (se pare ca al doilea strat, mai gros, din plastic alb, iar ultimul, mai subtire, din cupru, straturi atasate unele de altele), 12 role dupa primul inel mare, 22 dupa al doilea si 32 dupa al treilea, imprejurul ultimului cerc de role se afla 32 bobine in forma literei U asezata pe orizontala, bobine conectate in asa fel incat intrefierul sa fie format din cate o rola, bobine alimentate cu curent alternativ sau cu curent continuu, viteza cea mai mare avand-o cele 32 role care se rotesc in sens orar, viteza cercurilor de role scazand progresiv catre centru, rolele accelerand pana la un punct cand unitatea decoleaza vertical brusc, apoi in link-ul imediat urmator, fizicianul bulgar Vladimir Terziski explica functionarea farfuriile zburatoare pe baza Coanda Effect=Coanda Efect. Viktor Schauberger si dr. Winfried Otto Schumann au realizat la sfarsitul lui 1934 o Farfurie Zburatoare sau Fliegende Untertasse (Fliegende=Zbor, Untertasse= Farfurie) numit RFZ 2, avand 5 m diametru, care folosea un propulsor VRIL, numit si SSM-L sau Schumann SM-Levitator, care genera un camp electromagnetic ce reusea sa deplaseze foarte usor discul, prezentand si o culoare diferita de cate ori i se schimba viteza.

P.S.

Fotografia reprezinta un clopot zburator (pana la aerodina lenticulara a lui Henri Coanda mai e mult), dar care aplica doar efectul Coanda si nu si efectul de implozie al lui Schauberger, ca la replusin, iar schema un repulsin (se indica prin sageti sensul curentului de aer necesar pentru a genera suctiunea, prin crearea vacuumului la partea inferioara). Am mai adaugat planul lui VRIL 7, prezentand un desen tehnic cu o sectiune transversala si alta cu o vedere de sus, planul lui VRIL 1, un giroscop electrogravitational, cu o sectiune transversala verticala, detaliind dispunerea radiala a electromagnetilor pentru rotirea discurilor paralele incarcate electrostatic, planul lui Haunebu I, cu platforma rotitoare, cat si Haunebu II si III, cu cei trei condensatori sferici radiali, planul discului electromagnetic THULE 7, folosind levitatorul blindat Schumann, montajul electrotehnic al lui Hans Kohler (sau Coler) pentru conversia energiei libere geomagnetice in energie electrica, schema de functionare a repulsinei lui Schauberger, prin intermediul unui clopot si al unei turbine care genereaza vacuumul si suctiunea, precum si alte fotografii si scheme explicative.

GIROSCÓP, giroscoape, s.n. 1. Aparat care, antrenat de o mișcare de rotație în jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa încât să nu modifice direcția axei sale de rotație. 2. Dispozitiv care asigură stabilitatea și orientarea în spațiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

Sursa: DEX '98 | Trimisă de gall, 15 Jun 2002 | Greșeală de tipar

giroscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. giroscoápe

Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

GIROSC//ÓP ~oápe n. Disc rotitor greu, care poate lua orice orientare în spațiu, fiind susținut de câteva cadre cardanice succesive, folosit la avioane și la submarine pentru indicarea direcției de deplasare. /<fr. gyroscope

Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

GIROSCÓP s.n. Aparat constituit dintr-o roată care se poate mișca rapid în jurul axei sale, astfel încât planul ei de rotație rămâne fix în spațiu. [Pl. -scoape. / < fr. gyroscope, cf. gr. gyros – cerc, skopein – a privi].

Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 2 Apr 2005 | Greșeală de tipar

GIROSCÓP s. n. dispozitiv dintr-un disc care se rotește în jurul axei sale, menținându-și planul de rotație, pentru orientarea în spațiu a avioanelor, a submarinelor etc. (< fr. gyroscope)

Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar

ram•jet (rmjt)

n.

A jet engine that propels aircraft by igniting fuel mixed with air taken and compressed by the engine in a fashion that produces greater exhaust than intake velocity.

The American Heritage® Dictionary of the English Language, Fourth Edition copyright ©2000 by Houghton Mifflin Company. Updated in 2009. Published by Houghton Mifflin Company. All rights reserved.

--------------------------------------------------------------------------------

ramjet, ramjet engine [ˈræmˌdʒɛt]

n

(Engineering / Aeronautics)

a. a type of jet engine in which fuel is burned in a duct using air compressed by the forward speed of the aircraft

b. an aircraft powered by such an engine Also called athodyd

Collins English Dictionary – Complete and Unabridged 6th Edition 2003. © William Collins Sons & Co. Ltd 1979, 1986 © HarperCollins Publishers 1991, 1994, 1998, 2000, 2003

--------------------------------------------------------------------------------

ramjet (rmjt)

A cylindrical jet propulsion engine consisting of air intake and combustion chambers into which burning fuel is injected, forcing hot air out of the rear of the engine at high pressures to provide forward thrust. See Note at turbojet.

The American Heritage® Science Dictionary Copyright © 2005 by Houghton Mifflin Company. Published by Houghton Mifflin Company. All rights reserved.

THE NAZI UFO MYTHOS

Mistakes & Fantasies

Ufologists - especially, I suspect, those who want to believe that the Nazis flew high-performance UFOs - can take life dreadfully seriously. Unfortunately, this failing extends to not being able to spot a genuine mistake, or recognise a fantasy or a fiction that was never intended to be anything but that. Two classic blunders involved taking Lusar far too seriously, and undermining the credibility of otherwise serious and respectable books.

German Jet Genesis

The first is in a Jane's publication - a publisher with a fine reputation of dealing with all kinds of arms and armaments. However, in German Jet Genesis by David Masters, published in 1982, the author not only reprints Lusar's claims re flying performance, but also what appear to be pre-Harbinson details from 'Brisant'. Particularly absurd are the three apparently freehand drawings, depicting a 'Miethe flying disc', a 'Schriever flying disc' and a 'Schriever and Habermohl flying disc. Masters sets out some of the traditional array of excuses for the absence of evidence, saying

"Information on this aspect of German jet aircraft development is very sketchy. the project was always highly secret, and documents that may have existed were probably either destroyed, lost or taken by the Russians when the war ended. A last possibility is that the Allies discovered Schriever's work and considered it too important to reveal", [74]

but in reality I'd guess this was one of the publisher's most embarrassing moments.

Robert Jungk

Jungk's 1956 book Brighter than a Thousand Suns was first published in English in 1958. An impressive history of the development of the atomic bomb, it contains (at page 87 in my 1965 Pelican edition) a curious footnote, which has been used to add credibility to the 'Saucer Builder' legends. Referring to a sentence in the text where Jungk says "The indifference of Hitler and those about him to research in natural science amounted to positive hostility", the footnote says

"The only exception to the lack of interest shown by authority was constituted by the Air Ministry. The Air Force research workers were in a peculiar position. They produced interesting new types of aircraft such as the Delta (triangular) and 'flying discs'. The first of these 'flying saucers', as they were later called - circular in shape, with a diameter of some 45 yards - were built by the specialists Schriever, Habermohl and Miethe. They were first airborne on 14 February 1945 over Prague and reached in three minutes a height of nearly eight miles. they had a flying speed of 1250 mph which was doubled in subsequent tests. It is believed that after the war Habermohl fell into the hands of the Russians. Miethe developed at a later date similar 'flying saucers' at A V Roe and Company for the United States." [75]

It is clear that this footnote derives from Lusar, and should therefore not be taken as true. I note that the original book was written in 1956 and I wonder whether, in fact, the footnote was added by someone other than Jungk at the translation stage in 1957 or 1958. It would be interesting to know whether the original ,Heller als tausend Sonnen (Alfred Scherz Verlag 1956) had this footnote, too. Either way, Jungk - of whose book the Spectator said

"He tells the story brilliantly; no intelligent man or woman can afford to miss it . . Should be compulsory reading for every budding scientist in every sixth form and every university in the world" may be forgiven this lapse, which should not be exploited in order to provide support for the nonsense that Lusar concocted.

The Miethe Legend

In 'Projekt UFO', Harbinson asserts that, of the 'rocket scientists' involved in flying disc development

"at the close of the war, Walter Miethe went to the US with Wernher von Braun, Dornberger, and hundreds of other members of the Peenemunde rocket programme . . . Miethe, though initially working under Wernher von Braun for the United States' first rocket centre in the White Sands Prov-ing Ground, New Mexico, joined the A.V. Roe (AVRO-Canada) aircraft company in Malton, Ontario, re-portedly to continue work on disc-shaped aircraft, or flying saucers just as Habermohl was thought to be doing with the Russians." [76]

These assertions, presumably based on Lusar's, seem to have led to the development of an impressive, but entirely false, history for the elusive Miethe, covering many years. I think we can now dispose of them. . . .

Tim Matthews, in his book UFO Revelation, refers to the

"three years of painstaking research by UK astronomy, aviation and photographic specialist Bill Rose, which included on-site research in Germany, Canada and the USA . . he was able to discover that Dr Walter Miethe who all sources agree was involved with Schriever, Klaus Habermohl and Guiseppe Belluzzo (an Italian engineer) had been the director of the saucer programme at two facilities located outside Prague. In May 1945, after testing of the prototype had taken place, both Miethe and Schriever were able to flee in the direction of allied forces.

Rose learned not only that test-flights had taken place but that there was film footage of them . . Rose was shown some stills taken from the original 16mm film and, given his expert photo-technical background, concluded, after careful consideration, that this was probably real and historical footage . .

We know a little more about Dr Miethe. One of the important pieces of information came in the form of a rare group photograph showing various young German scientists in 1933. The photograph shows Wernher von Braun and Walter Miethe (or Richard Miethe - different sources mention different first names). It would seem that these two knew each other well” [77]

Rose and Matthews claimed that Miethe worked with von Braun in 1933, and that the photo provided by the person who responded to an advert Rose had placed showed them together with other rocket scientists in that year. Fortunately, this is a well-researched and well-recorded period of history, and it should be no more difficult to find records of Miethe than it is that of von Braun. Indeed, von Braun was born in 1912 and if Miethe was 40 in 1952, they should have been absolute contemporaries. The Rocket and the Reich by Michael J Neufeld [78] covers this period, and von Braun's activities, in detail, as well as detailing rocket and 'secret weapon' development right through to the end of the war. Yet it makes no mention at all of Miethe (Walter or Richard), Habermohl, Schreiver, or Belluzzo, Klein or Klaas. Nor, for that matter, does Philip Henshall in Vengeance - Hitler's Nuclear Weapon Fact or Fiction [79], which covers a similar range in rather less detail. You might think that these people never existed or that, if they did, they played no part in the development of any German flying disc.

SInce his book was published I've spoken to Tim Matthews about this matter, and corresponded with Bill Rose. I don't think either would disagree if I were to say to that it seems that, while Rose is not in a position to disclose details of the elderly West German from whom it appears that both the photos and the surrounding information derived, those photos did not depict a craft in flight or, indeed, fully constructed. In view of the 1952 'France-Soir' interview, the 1957 intelligence report, and the complete absence of anyone called Miethe in the mainstream history of rocketry, I think we can safely set any contrary evidence aside. In view of the considerable influence 'UFO Revelation' and its effective and communicative author have had, particularly in the USA, I hope that the full story behind Rose's source(s) will be made public. In the meantime, if what was published wasn't exactly a mistake, it may be fair to say that somebody got hold of the wrong end of the stick, but I'm not sure who was holding the stick at the time.

Balls

I strongly suspect that a supposed AP release of December 1944 about the Germans having "a secret weapon in keeping with the Christmas season" which "resembles the glass balls which adorn Christmas trees", "are coloured silver and are apparently transparent", and "have been seen hanging in the air over German territory, sometimes singly, sometimes in clusters", was actually a light-hearted bit of fun designed for Christmas. The phenomenon described certainly doesn't bear any resemblance at all to the 'foo fighter' reports.

This item was apparently only published - in similar but not identical versions - in the South Wales Argus for 13 December 1944 and the New York Herald Tribune for 2 January 1945. Any competent historian will be aware that in wartime, censorship ensures that the existence of mysterious, enemy secret weapons is not announced by AP, and published openly by the newspapers of combatant nations. Mainstream history has taken no notice of these reports, and in the absence of any evidence to the contrary I suggest they were no more than slight, seasonal jokes, published by just two newspapers out of the thousands that, if the information really derived from a serious AP report, would have taken it up.

Richard Miethe

________________________________________

In the issue of September 6, 1952 the Italian weekly "Tempo" published the first of a four-part article devoted to the German secret weapons of World War II and signed by the Italian journalist Luigi Romersa (who already wrote an article in 1947 about an alleged atomic test ran by Germany on the Baltic coast).

An additional article from a given Jacques Alain was published as an introduction. Actually it was nearly the same article published the earlier June by the French daily "France Soir" about the claims of Richard Miethe on his fantastic V-7.

Such a "new" article was originally published in the French magazine "La Marche du Monde", together with one picture of the alleged Miethe disc.

More or less the same article was then reprinted on the French weekly "C'est la Vie" of August 7, 1952, where a second picture was presented.

It is very likely this is the ultimate source of "Tempo" magazine set of three pictures which was introduced as the visual proof of the German saucers flight-tested over the Baltic sea on Aprill 17, 1944.

Besides the original low printing quality, the pictures look quite blurred and no detail is clearly visible. There is a strong feeling these pictures could be post-1947 "flying saucer" photographs used as purported proofs of a possible journalist scoop.

Several book and article illustrators tried to portrait the craft claimed by the "inventors" or witnesses of Nazi flying saucers just following the descriptions provided by them. Results were often quite exotic and far from the original words, likely to try to make even more visually-appealing the story about a fantastic Nazi super-weapon.

Possible model for the claimed 42-meter large "flying saucer"

developed by Miethe

Draft drawings of the alleged Miethe disc have been often presented as "technical documents" sustaining the reality of the "German saucers". Actually they were just artist renderings of the claims reported by newspapers.

Aviation expert Hans Justus Meier says the descriptions reported by the press in the early '50s are generaly pure nonsense from an aerodynamic and technical point of view. In fact it would have been a self-destructive craft due to the claimed placement of its jet engines. More, its weights appear completely unbalanced.

VIDEO

________________________________________

Hitler's Space Plane Project

German Saucers

An interesting section from

'Introduction to Secret German Flying Discs of World War Two'

published by the German Research Project:

This V-7 project was headed by Dr. Heinrich Richard Miethe, known in the literature simply as "Dr. Richard Miethe". He was assisted by the Italian scientist, Dr. Giuseppe Bellonzo, a specialist in jet engines and metallurgy. Dr. Miethe produced many different saucer-like designs during the early 1940's with many different power plants. Some seemed to combine characteristics of saucers and flying wings.

But more exotic designs existed. One was based on a completely new type of jet fuel invented for the V-7 by an Austrian physicist, Dr. Karl Nowak, German Patent #905-847, March 16, 1943. Another design involved mounting an A-4 (V-2) engine underneath the V-7 giving it an estimated top speed of 4,000 km.per hour.

The most interesting engine design, however, may have involved burning nothing but "air" itself. There is a rumor that the Germans tested a reciprocating engine, (like an automobile engine), which used atmospheric oxygen to oxidize atmospheric nitrogen. This was said to have involved very high voltage sparks to produce temperatures near 50,000 degrees within the combustion chamber. A similar event occurs with lightning. Lightning simply burns the air surrounding it leaving a vacuum which collapses suddenly upon itself producing the sound we call thunder. This engine was to do the same but, in addition to this, was to inject super-cold liquid helium directly into the combustion chamber. Helium is an inert gas. It does not burn. For years claims by the Germans that the V-7 was powered by helium were cited as evidence that the whole concept was a hoax. Now, after learning of the work of Dr. Nowak, we know that this very cold liquid could have been injected into this combustion chamber for purposes of cooling that combustion chamber and also to causing a tremendous expansion as it was heated thus aiding in production of motive force of the engine itself.

Photographed in Arizona 1947

see Avro Omega/Spade disc project led by Dr. Richard Miethe

"...One person who made claims regarding the development of ‘flying saucers’ in Nazi Germany is former Luftwaffe Flight Captain and aircraft designer Rudolph Schriever. He claimed in 1950 that he and a small team had worked at facilities near Prague developing a saucer-type vehicle.

This story first appeared in ‘Der Spiegel’ magazine on 30th March 1950 in an article entitled ‘Untertassen-Flieger Kombination’ which stated "� Rudolph Schriever, who says engineers throughout the world experimented in the early 1940s with flying saucers, is willing to build one for the United States in six to nine months. The 40-year-old Prague University graduate said he made blueprints for such a machine, which he calls a flying top, before Germany’s collapse and that the blueprints were stolen from his laboratory. He says the machine would be capable of 2,600mph with a radius of 4,000 miles, Schriever is a US Army driver at Bremerhaven." (3)

His claims are backed up by a 1975 Luftfahrt International Report that noted that after Shriever’s death in the late 1950s, papers found amongst his belongings revealed incomplete notes for a large flying saucer, a series of sketches of the machine and several newspaper clippings of himself and his alleged flying saucer. Up to his death, Schriever had repeatedly claimed that the UFO sightings since the end of the war were proof that his original ideas had been taken further with successful results.

Researcher Bill Rose was able to discover that Schriever was involved with other scientists Klaus Habermohl and Giuseppe Belluzzo (an Italian engineer) as well as one Dr. Walter Miethe. Rose’s research established that Miethe had been the Director of the saucer programme at two facilities located outside Prague. We know little more about Miethe’s activities at this time him but it does seem that he knew Wernher von Braun (of whom much more later) as there is a photograph of them together in 1933.

We certainly do know that one scientist, Viktor Schauberger, was involved in the production of flying disks, and that he flew one in 1945 near Prague, just as Schriever had claimed. His experimental prototypes were based on levitation. Born in 1885, Schauberger considered the natural world his greatest teacher although many in the world considered Schauberger to be somewhat deranged. In forests, alongside rivers, he studied what he considered life-enhancing energy, water and air vortices.

He argued that "Prevailing technology uses the wrong forms of motion. It is based on entropy – on motions which nature uses to break down and scatter materials. However, nature uses a different type of motion for creating order and new growth. The prevailing explosion-based technology – fuel burning and atom splitting – fills the world with expanding, heat-generating centrifugal motion." Schauberger believed that energy production could instead use inward-moving cold-generating centripetal motion, the same as nature employs to build and enliven substances. Even hydroelectric power plants, Schauberger said, use a destructive motion – they pressure water and chop it through turbines. The result is ‘dead water’. He built suction turbines that he considered enlivened and invigorated, resulting in clean, life-giving water downstream.

Schauberger also produced electrical power from a unique suction turbine using implosion principles and was later pressured into developing a propulsion system using the same principles applied to air.

His work came to Hitler’s attention and his son (left) recounts the meeting between his father and Hitler: "In June of 1934 my father was invited by the Reich’s Chancellor Adolph Hitler to discuss his work. Hitler wanted to know about his discoveries and talk about the various possibilities and what his great plan was. And he said ‘yes, I’m looking for a new technology that must once again harmonise with the natural order of things and that is my real programme.’

"Shortly before the meeting, Hitler as Reich Chancellor gave the two deputies his orders. The two had come to discuss Herman Goering’s plan. And he said ‘Viktor Schauberger, you will speak with the two Reich’s deputies and tomorrow or by the latest the day after tomorrow a second meeting will take place. And he said to the two deputies ‘I find the plan fascinating. Yes, we Germans will bring about a whole new science.’" (4)

Hitler wanted Schauberger to supervise the building of a new flying craft that could levitate without burning any fuel. This idea for this new craft was based upon a discovery made by Schauberger a few years before of how to develop a low-pressure zone at the atomic level. The scientist claimed to have achieved this in a laboratory setting when his prototype whirled air or water ‘radically and axially’ at a falling temperature. Schauberger named this resulting force as ‘diamagnetic levitation power’ and noted that nature already used this direct or ‘reactionary’ suction force in weather generation, solar fusion stability etc.

Schauberger was given a team of scientists to help him with his work, and he insisted that these be treated as free men rather than prisoners of the Nazis. During their work, however, their research headquarters was bombed and they were all transferred to Leonstein. There they perfected the ‘flying disc’ powered by Schauberger’s turbine which rotated air into a twisting type of oscillation resulting in the build-up of immense power causing levitation. Schauberger’s prototype was then developed into a vehicle known as the Belluzzo-Schriever-Miethe Diskus, a machine built up to 22ft in diameter. These craft travelled at over 2000 km/hr and were planned to go over 4,000 km/hr. By 1945 they could reach 1300 mph and gain an altitude of 40,000 feet in less than three minutes. The craft was also noted to glow blue-green as it rose and left a silvery glow.

The Munich publication, ‘Da Neue Zeitalter’ wrote in 1956 "Viktor Schauberger was the inventor and discoverer of the new motive power, implosion, which, with the use of only air and water, generated light, heat and motion."

The publication reported that the first unmanned flying disc, what to an observer would have appeared to be Nazi UFOs, was tested in 1945 near Prague, that it could hover motionless in the air and could fly as fast backwards as forwards. It was also reported to have a diameter of 50 meters.

Other evidence in support of this event had appeared earlier in an interview given on 18th November 1954 to the Zurich-based ‘Tages Anzeiger’. One George Klein stated that he had witnessed Nazi UFOs flying saucer test on 14th February 1945 and that the craft had reached a height of 30,000 foot in three minutes and could travel at hundreds of miles an hour.

In this interview, Klein gave further information regarding developments behind the disks, claiming that some of the work had taken place at Peenemunde, where the V-2 rocket was being developed and where Wernher von Braun was director. Klein also stated that the stability of the craft had been achieved by using a gyroscope; the same method used by the Von Braun-Dornberger team. The research then moved to the Mittlewerke underground facilities near Nordhausen in the Harz Mountains.

The ‘Bible’ of the story of the development of the Atomic bomb, ‘Brighter than a Thousand Suns’, also confirms these events: "The first of these flying saucers, as they were later called – circular in shape, with a diameter of some 45 yards – were built by the specialists Schriever, Habermohl and Miethe. They were first airborne on February 14th 1945, over Prague and reached in three minutes a height of nearly eight miles. They had a speed of 1250mph which was doubled in subsequent tests." (5)

That these events occurred is also supported by former CIA agent Virgil Armstrong who commented "We know that in the early parts of the war there were certain factions of the Allied forces that did not believe he had a secret weapon and it wasn’t until the Americans made much emphasis of this that they began to look at it seriously and indeed did discover that Hitler not only had a secret weapon, he had what we would call today a UFO or spacecraft....

The complete article resides at http://www.violations.org.uk/book4/secrets/nazi_ufo.htm

Walter Dornberger

From Wikipedia, the free encyclopedia

Jump to: navigation, search

Walter Dornberger

Dornberger (on the left, with hat) together with von Braun, after their surrender to Allies in Austria, May 1945

Personal information

NationalityGermany

Birth date6 September 1895

Date of death27 June 1980

Work

Institution membershipsPeenemünde Army Research Center

Significant projectsV-2 rocket

Major-General Dr Walter Robert Dornberger (6 September 1895 - 27 June 1980) was a German Army artillery officer whose career spanned World Wars I and II. He was a leader of Germany's V-2 rocket program and other projects at the Peenemünde Army Research Center.

Dornberger was born in Gießen and enlisted in 1914.[1] In October 1918, as an artillery lieutenant Dornberger was captured by US Marines and spent two years in a French prisoner-of-war camp (mostly in solitary confinement because of repeated escape attempts).[1] In the late 1920s, Dornberger completed an engineering course with distinction at the Berlin Technical Institute,[2] and in the Spring of 1930,[3] Dornberger graduated after five years with an MS degree in mechanical engineering from the Technische Hochschule of the University of Berlin.[1][4] In 1935 Dornberger received an honorary doctorate, which Col Karl Emil Becker arranged as Dean of the new Faculty of Military Technology at the Technical University of Berlin.[5]

Contents

[hide]

•1 Rocket Development

•2 Post World War II

•3 See also

•4 References

[edit] Rocket Development

In April 1930,[6] Dornberger was appointed to the Ballistics Council of the German Army (Reichswehr) Weapons Department as Assistant Examiner to secretly develop[4] a military liquid-fuel[7] rocket suitable for mass-production that would surpass the range of artillery.[8][9] In the Spring of 1932, Dornberger, his commander (Captain Ritter von Horstig), and Col Karl Emil Becker visited the Verein für Raumschiffahrt (VfR)'s leased Raketenflugplatz (English: "Rocket Flight Field") and subsequently issued a contract for a demonstration launch.[4][5] On 21 December 1932, Captain Dornberger watched a rocket motor explode at Kummersdorf while Wernher von Braun tried to light it with a flaming gasoline can at the end of a four meter long pole.[3][4][5]

In 1933, Waffenamt Prüfwesen (Wa Prüf, English: "Weapons Proof") 1/1, under the Heereswaffenamt (Army Weapons Department), commenced work under the direction of Colonel/Dr. Ing. h. c. Dornberger. Dornberger also took over his last military command on 1 October 1934 -- a powder-rocket training battery at Königsbrück.[3] In May 1937, General von Brauchitsch, commander in chief of the Reichswehr, transferred Dornberger and his ninety-man organization from Kummersdorf to Peenemünde.[10] In September 1942, Dornberger was given two posts: coordinating the V-1 flying bomb and V-2 rocket development programmes and directing active operations.[9] The first successful test launch of a V-2 was the third test launch on 3 October 1942. In the early morning of 7 July 1943, Dr Ernst Steinhoff flew[11] von Braun and Major-General Dornberger in his Heinkel He-111 to Hitler's Führerhauptquartier "Wolfsschanze" headquarters and the next day Hitler viewed the film of the successful V-2 test launch (narrated by von Braun) and the scale models of the Watten "bunker" and launching-troop vehicles:[12]

“This third day of October, 1942, is the first of a new era in transportation, that of space travel... - speech at Peenemünde, Walter Dornberger 3 October 1944[3]

In January 1944, Dornberger was named Senior Artillery Commander 191 and was headquartered at Maisons-Lafitte near Saint Germain, and in December 1944, Dornberger was given complete authority for anti-aircraft rocket development (Flak E Flugabwehrkanonenentwicklung).[13] On 12 January 1945 on Dornberger's proposal, Albert Speer replaced the Long-Range Weapons Commission with "Working Staff Dornberger".[14] In February 1945, Dornberger and staff relocated his headquarters from Schwedt-an-der-Oder to Bad Sachsa, then on 6 April 1945, from Bad Sachsa to Haus Ingeborg in Oberjoch near Hindelang in the Allgäu mountains of Bavaria.[15][16] Before going to the Alps, General Dornberger had hidden his own papers near Bad Sachsa,[1] which were recovered by the 332nd Engineer Regiment.

At an internment camp after the war known as "CSDIC Camp 11" the British bugged Dornberger, who in conversation with Generalmajor Bassenge (GOC Air Defences, Tunis & Biserta) said that he and Wernher von Braun had realised in late 1944 that things were going wrong and consequently was in touch with the General Electric Corporation through the German Embassy in Portugal, with a view to coming to some arrangement.[17][18]

On 2 May 1945, Dornberger, von Braun, and five other men departed from Haus Ingeborg and travelled through Adolf Hitler Pass and towards the little Austrian village of Schattwald. They met American soldiers who convoyed the group to the Tyrolean town of Reutte[19] for the night.[20] Other sources place them being arrested by Patton's Third Army on May 3, 1945 near Prague, Czechoslovakia.

[edit] Post World War II

In mid-August 1945, after taking part in Operation Backfire, Dornberger was escorted from Cuxhaven to London for interrogation by the British War Crimes Investigation Unit in connection with the use of slave labor in the production of V-2 rockets; he was subsequently transferred and detained for two years at Bridgend in South Wales.[21]

Along with other Nazi rocket scientists, Dornberger was released and brought to the United States under the auspices of Operation Paperclip, and worked for the United States Air Force for three years developing guided missiles. From 1950 to 1965 he worked for the Bell Aircraft Corporation, and was a key consultant for the X-20 Dyna-Soar project. Dornberger also developed Bell's Rascal, a nuclear air-to-surface guided missile used by the Strategic Air Command.[22] Following retirement, Dornberger returned to Germany, where he died in 1980 in Baden-Württemberg.

“I have had to apologize only to two men in my whole life. The first was Field Marshal von Brauchitsch. I did not listen to him when he told me again and again how important your research was. The second man is yourself. I never believed that your work would be successful. - Apology to Major-General Dornberger - Adolf Hitler, 8 July 1944”

[edit] See also

Wikimedia Commons has media related to: Walter Dornberger

•Arthur Rudolph

•German inventors and discoverers

[edit] References

1.^ a b c d McGovern, J (1964). Crossbow and Overcast. New York: W. Morrow. pp. 18.

2.^ Middlebrook, Martin (1982). The Peenemünde Raid: The Night of 17-18 August 1943. New York: Bobs-Merrill. pp. 19.

3.^ a b c d Dornberger, Walter (1952 -- US translation V-2 Viking Press:New York, 1954) (in German). V2--Der Schuss ins Weltall. Esslingan: Bechtle Verlag. pp. 17,20,26,36. NOTE: Dornberger's detailed account of the V2 project was one of the first to be published by a major participant.

4.^ a b c d Ordway, Frederick I, III; Sharpe, Mitchell R. The Rocket Team. Apogee Books Space Series 36. pp. 21,26,27,40.

5.^ a b c Neufeld, Michael J (1995). The Rocket and the Reich: Peenemünde and the Coming of the Ballistic Missile Era. New York: The Free Press. pp. 19,33,55.

6.^ Heashall (1985). Hitler’s Rocket Sites. St Martin's Press. pp. 12.

7.^ Warsitz, Lutz: THE FIRST JET PILOT - The Story of German Test Pilot Erich Warsitz (p. 23), Pen and Sword Books Ltd., England, 2009

8.^ Klee, Ernst; Merk, Otto (1963, English translation 1965). The Birth of the Missile:The Secrets of Peenemünde. Hamburg: Gerhard Stalling Verlag. pp. 117.

9.^ a b Collier, Basil (1976) [1964]. The Battle of the V-Weapons, 1944-1945. Yorkshire: The Emfield Press. pp. 24. ISBN 0 7057 0070 4.

10.^ Braun, Wernher von; Ordway III, Frederick I (1985). Space Travel: A History. Harper & Row. pp. 45.

11.^ Neufeld. 191

12.^ Garliński, Józef (1978). Hitler's Last Weapons: The Underground War against the V1 and V2. New York: Times Books. pp. 73,74.

13.^ Ordway & Sharpe. 61,214

14.^ Dornberger. 260

15.^ Ordway & Sharpe. 301

16.^ Dornberger. 266, 271

17.^ C.S.D.I.C Report Entitled G.R.G.G. 341 dated 7 August 1945 (summary of Dornberger's revelations)

18.^ [1]

19.^ Klee & Merk. 110

20.^ Huzel, Dieter K (1960). Peenemünde to Canaveral. Prentice Hall. pp. 187.

21.^ Ordway & Sharpe. p. 343

22.^ Time Magazine, Monday, Nov. 25, 1957

•PRO file WO.208/4178 Re Lisbon talks[2]

•C.S.D.I.C Camp 11 website [3]

Wikiquote has a collection of quotations related to: Walter Dornberger

Retrieved from "http://en.wikipedia.org/wiki/Walter_Dornberger"

Categories: German generals | German military personnel of World War I | German military personnel of World War II | Nazis | German aerospace engineers | German physicists | American physicists | Rocket scientists | NASA personnel | Space advocacy | Hessian immigrants to the United States | American scientists of German descent | People from Gießen | People from the Grand Duchy of Hesse | People from Huntsville, Alabama | 1895 births | 1980 deaths

Walter Dornberger

________________________________________

9/6/1895 - 6/27/1980

The German military was searching for a weapon which would not violate the Versailles Treaty of World War I, and at the same time defend Germany. Artillery captain Walter Dornberger was assigned to investigate the feasibility of using rockets. Dornberger went to see the VfR and, being impressed with their enthusiasm, gave them $400 to build a rocket. Wernher von Braun worked through the spring and summer of 1932, only to have the rocket fail when tested in front of the military. However, Dornberger was impressed with von Braun and hired him to lead the military's rocket artillery unit. By 1934 von Braun and Dornberger had a team of 80 engineers building rockets in Kummersdorf, about 60 miles south of Berlin.

Walter Dornberger

Walter Dornberger was the engineer who directed construction of the German V-2 rocket during World War II.

Walter Dornberger Biography

Walter Dornberger was born in Giessen, Germany on 6th September, 1895. He joined the German Army in 1914 and during the First World War was captured by the French Army and was held as a prisoner-of-war until 1919.

A4 V2 Rocket Operations and Deployment

General Walter Dornberger had been working toward the mass production of A4 rockets, finally securing production authority for Peenemünde.

Operation Backfire

Walter Dornberger probably knew more about the V2 systems than anyone else, but the British didn't want his technical knowledge, they wanted to hang him. It was not until 1947 that Dornberger was released from the British.

V-2 Missile

The precursor of modern ballistic missiles was the German V-2, a single-stage, fin-stabilized missile propelled by liquid oxygen and ethyl alcohol to a maximum range of about 200 miles.

Missile Systems

Any of a variety of weapons systems that deliver explosive warheads to their targets by means of rocket propulsion.

Rocket and Space Travel Innovation

Rocket innovations and flying saucer patents.

©Mary Bellis

by Rob Arndt

Probably the most misunderstood and problematic of all terrestrial-based disc technology lies at the heart of the German disc programs that started with the birth of the NSDAP (Nazi Party) in 1920- a full 13 years before Adolf Hitler came to power as the leader of the Third Reich.

To fully comprehend the depth of these programs requires the knowledge that above all else the NSDAP was founded from the onset by the occult Thule (1917) and Vril (1919) Gesellschafts (Societies), and other occult groups like the DHvSS (Men of the Black Sun) that stretched back to the turn of the 20th century with the old German Order (a.k.a. Order of Teutons).

As such the very first disc project in Germany built in 1922 was not even an aircraft but an inter-dimensional flight machine in disc form- the JFM built by Thule-Vril.

When Adolf Hitler (a Thule member along with Goering, Himmler, and various other top Nazi officials) became chancellor in Germany in 1933 the 11 year occult metaphysical science of Thule-Vril became strengthened by official state backing for the continued disc development programs starting with an RFZ (RundFlugZeug), or "Round Aircraft" series of discs that utilized levitators developed by W.O. Schumann of the Technical University of Munich who worked on the JFM.

1934 saw the first RFZ discs built which led in five short years to two vast programs of highly advanced disc aircraft overseen by Himmler’s SS- specifically, the SS technical branch Unit E-IV (Entwicklungsstelle 4) which was created to explore various alternative energies. This unit was tasked with developing both the Haunebu and Vril disc designs that utilized the world’s first electro-magnetic-gravitic drive systems: the Vril and Thule Triebwerks. These drives relied on Hans Coler’s free energy Konverter coupled to a Van De Graaf band generator and Marconi vortex dynamo (a huge spherical tank of mercury) to create powerful rotating electromagnetic fields that affected gravity.

Many have often inquired why then when war started in 1939 did Germany not use these advanced and unique machines in air combat? The simple truth lies in the fact that these machines, despite their superior overall performance to conventional piston-engined aircraft and early jets, could not be realistically adapted to any useful military role other than the most basic transport and recon work. The strong EM engines were difficult to control and could not hope to imitate the flight characteristics of high performance fighters like the Me BF 109 or Fw 190. There was very little room for either offensive or defensive armament in these designs except for a few experimental light MG and MK cannons that proved impractical in flight and a rather large experimental Donar (Thunder) Kraftstrahlkanone (Strong Jet Cannon). These guns tended to destabilize the disc badly and were eventually removed. The disc bodies themselves were not capable of carrying any ordnance at all internally or externally (no bombs, unguided rockets, or missiles) and could only make turns of 22.5, 45, and 90 degrees.

Nevertheless, the SS pursued an aggressive policy of theft, forced cooperation, and strong internal development of these types of machines due to the increasing Allied bombing offensive that made conventional aircraft take-offs and landings highly dangerous. VTOL was seen as the logical solution to this problem. If the SS could develop a production machine that in the future could be armed (with cannon, missiles, or even an electrostatic weapon) then Germany might be able to turn the air war.

To shorten the time of finding VTOL solutions, the SS robbed both Germany’s patent office and every patent office in occupied Europe. Those with aeronautical skill enough to contribute to the SS effort were either arrested or coerced into participating in the programs- among them Viktor Schauberger of Austria and Henri Coanda of Rumania. The SS also used its large slave labor force to assist in construction of large underground facilities for these discs and often for production of components to these machines.

Although the SS requested additional slave laborers from Armaments Minister Albert Speer, Speer himself was not told what war projects the laborers would be used for; indeed, Speer was deliberately kept out of the entire SS disc development programs for security reasons and the fact that the SS was a state-within-a-state with its own production facilities, war material, scientists and technicians, slave workforce, and the knowledge of secret Third Reich military bases outside Germany where these discs were both tested and stored.

Among those held, Viktor Schauberger became the leader of most interest due to his highly unconventional use of liquid vortex technology which was perfected while he was in custody at Mauthausen. Originally designed for an odd bio-submarine, the strange Repulsin discoid motors were to be adapted to aircraft. Heinkel was the first to receive the results of these early discoid tests but refused to act on it. A year after the Repulsin Model A motor was being studied one of Heinkel’s own engineers named Rudolf Schriever proposed his own "Flugkreisel" (Flying Gyro) that utilized conventional jet engines instead of the Repulsin discoid motor. His design was taken from him and handed over to a team of scientists for further study and the construction of a large flying prototype. The team consisted of Dr. Richard Miethe, Klaus Habermohl, and an Italian- Dr. Guiseppe Belluzzo, who had come up with his own design for a jet powered round flying bomb- the Turboproietti.

Meanwhile, BMW started work on a design very similar to Schriever’s Flugkreisel but utilizing the company’s own BMW 003 jet engines. These machines, called ‘Flugelrads" (Winged Wheels) were not really true disc aircraft but jet autogyros that used a standard BMW 003 with a Strahlrohr (Jet pipe) deflector to power a multi-blade disc rotor. These craft were built on a much smaller scale than Schriever’s Flugkreisel so work proceeded from 1941-45 with construction of prototypes beginning in 1943. Instability, however, was never really solved in the earlier designs. One disc, however, a BMW Fluglerad II V-2 possibly achieved flight in April 1945.

Schriever’s own disc began to take shape in 1943 as well and flew under jet power provided by three attached special kerosene-burning jet engines driving the disc rotor as well as two kerosene jets on the body for forward thrust and horizontal stability.

Flight characteristics were good but then the SS decided to abruptly drop Schriever’s jet-fan design in favor of Miethe’s version that eliminated the large disc rotor blades driven by jet engines for Schauberger’s liquid vortex engine, but on a larger scale. With Schauberger released back to Austria in 1944 by the SS, the Miethe disc took to the air that same year over the Baltic.

At the same time a private venture with official backing from Air Ministry General Udet was taking shape in Leipzig. Arthur Sack who caught the attention of Udet way back in 1939 with his A.S.1 circular wing flying aero model was given permission and some funding to build a manned large-scale version of his model. Sack took up the challenge and built 4 more models of increasing size. When the A.S.5 demonstrated that the basic concept was sound construction began on the manned version in early 1944- the A.S.6. Within a month the strange largely wooden aircraft utilizing salvaged parts from a ME BF 108 was taxiing and making attempts to fly. But this project was doomed from the start with an underpowered engine and plagued by structural problems which meant the aircraft could hop- but never fly.

Due to round-the-clock bombing the SS was forced to try even more drastic measures, launching unmanned interceptor discs from the Schwarzwald. These discs were known as the "Feuerball" weapon, sometimes erroneously referred to as the mystery "V-7" weapon (of which there never was an official designation). The WNF Feuerball relied on a rocket motor for launch, a plume sensor for aerial detection, and an electrostatic filed weapon invented at Messerschmitt’s Oberammergau facility. Production of these craft was initially performed by WNF. Because the discs burned chemicals around its ring to create the electrostatic field necessary to disable Allied bomber engines and radar the object was soon nicknamed the "Foo Fighter" by the Allies who sighted this fiery halo weapon approaching them by day or night. FOO was a take on the French word Feu (Fire) and from the Smokey Stover comic of a bumbling fireman that actually started fires!

Naturally, WNF observed the burning effect too and soon nicknamed their weapon the WNF Feuerball (Fireball). The Feuerballs plagued the 415th NFS from November 1944 to April 1945. By that time production had been shifted to the Zeppelin Werk that nicknamed the larger improved weapon as "Kugelblitz" (Ball Lightning). The Allies seemed confused by these weapons which ranged in size from small to large and attacked in singles or multiples. The Germans further confused the Allies by launching "Seifenblasen" along with the Feuerballs. Seifenblasen (Soap Bubbles) were large weather balloons trailing metal strips that confused Allied radar. Their large round shape reflecting in daylight gave them the appearance of a shining globe similar to the Feuerball. The Germans further complicated the identification of the "Foo Fighters" with a range of smaller purely spherical aerial probes that were used as psychological weapons. These "KugelWaffen" (Ball weapons) played aerial games with the Allied bomber gunners that would have in time distracted them from the real threat of larger approaching Kugelblitz discs.

But by the spring of 1945 the war was lost regardless and most of the remaining disc programs were halted. Henri Coanda had been arrested in Paris in 1940 and forced to work on a disc under SS supervision. His design for a lenticular disc that benefited from his own "Coanda effect" was a masterpiece of jet disc design. But because it required 12 JUMO 004 jets to power the huge machine the project never got past the wind tunnel testing phase. Likewise, Andreas Epps independent Omega Diskus which utilized two Pabst ramjets and 8 Argus lift fans was also confined to 1/10th scale model testing.

Dr. Alexander Lippisch had also studied disc aerodynes back in 1941 but was too involved in the ME-163 Komet and DM-1 delta glider programs to produce anything more than brief design concepts based on the Gottingen K 1253 disc wing profile. The Horten brothers, experts with flying wings, also studied circular wing designs but did not actually work on any in Nazi Germany. They did so for the US Govt. postwar in late 1945-46 producing what is now believed to be the craft that crashed at Roswell in 1947- a spy craft parabolic lifting body carried by a large meteorological balloon.

In the face of imminent defeat BMW destroyed all their Flugelrads. Schriever’s Flugkreisel was also destroyed. Miethe’s disc may have been captured as Miethe went to Canada postwar to work on AVRO’s designs.

Habermohl was captured by the Russians while Dr. Belluzzo returned to Italy. Schauberger’s Repulsins were also captured by the Allies while most of the SS scientific branch records still intact were captured by the British who postwar attempted to create a working design through AVRO Canada with eventual US assistance.

One very little known Peenemunde disc project under Heinrich Fleissner was the last disc to take off from Berlin in late April 1945 on an official mission. But details of the "Dusenscheibe" (Devils Disc) remain clouded in mystery.

Meanwhile, the Feuerball attacks that stopped in April 1945 in Germany resumed in August 1945 in Japan- an obvious technology transfer from Germany to Japan via U-Boat. The Japanese, however, lacked all the documentation for this weapon and only launched a few. It is said that the Japanese were frightened by this "demonic thing" and destroyed the remaining Feuerballs by dynamiting them in a pit. Photographic evidence also seems to identify "Kugelwaffen" sent to Japan as well as several are seen trailing Sally bombers, probably for flight testing.

But the Third Reich story ends as strangely as it had begun. What about the mysterious Thule-Vril discs which were actually built in small numbers? By 1945 there were quite a few Haunebu II and Vril 7 discs flying. Vril had even tested the Vril 8 Odin and possibly the even more streamlined Vril-9 Abjager. These craft were not destroyed but evacuated from March 1945 to an area safe from Allied bombing or capture.

In the year preceding the start of WW2 Germany sent an expedition to Antarctica to scout out a location for a military base there. The Germans found such a location in the former Queen Maud Land which Germany renamed Neu Schwabenland. There, in secret during 1942-43, a base was built in the Muhlig-Hoffman mountains. Base 211 (or Station 211). The base was supplied with slave laborers shipped by sea and U-boats to construct an elaborate cave complex deep within the mountains- an impregnable fortress. Hot internal springs were found there, iron ore deposits, vegetation and access was achieved primarily through an underwater trench that ran through the area.

During the war, especially the latter part, German U-boats made frequent trips to the South Atlantic, South America, and Antarctica. Germany also set up floating meteorological buoys in Antarctic waters and weather stations on islands located between Antarctica and the tip of South America. The SS RuSHA, (Rasse und SeidlungsHauptAmt- Race and Settlement Bureau) began in 1942 to take women of Aryan decent (Volksdeutsch) from the Ukraine solely for the purpose of transporting them to Base 211. Ten thousand women between the ages of 17-24, blonde and well proportioned, were recruited for the project along with 2,500 Waffen SS soldiers serving in Russia. The goal of this massive undertaking was to create a colony at Base 211 suitable for habitation and continued development of the Thule-Vril technology. It is believed that both the Thule and Vril Gesellschafts evacuated that technology to Base 211 at the close of the war under SS General Kammler, who was in charge of Germany’s most secret weapons programs. Two U-boats that surrendered after the war in Argentina are also believed to have carried cargo and high-ranking SS to Base 211. Both boats were empty upon surrender with the crews refusing to disclose their cargos and destinations.

It became apparent in 1946 that 54 U-boats and over 6,000 technicians and scientists were ‘"missing" from Germany- especially from the SS Technical Branch. There were also 40, 000 slave laborers and between 142,000-250,000 German citizens unaccounted for. Despite simply writing these off as probable losses and deaths of the war, Washington suspected that a large number of these missing actually escaped to South America and Base 211 (if such a base existed). The US then went on a hunt using the "war criminal" propaganda to cover up the search for technology akin to a South American version of "Operation Paperclip".

The United States was so concerned about the secret base that in 1947 with the first Antarctic summer "Operation Highjump" was launched with a full military task force headed by Admiral Byrd. The task forth was to head straight for Neu Schwabenland and recon the area for a base. If one was found 4,700 armed troops would have been sent to capture it or destroy it. The task force performed the aerial recon, trailing magnetometers to detect any magnetic anomalies under the ice� but several of Byrd’s planes were lost. The aircraft had run into enemy opposition. "Operation Highjump" ended in failure as Byrd headed back after several weeks, far short of the 8 months that was intended. In his unofficial comments to the South American press Byrd stated that he was attacked by "enemy aircraft" that "could fly from pole to pole at incredible speed". Subsequently, the modern UFO phenomenon sprang up in 1947 and concentrated disc development programs were initiated in the ‘50s that have continued on to present-day "black project" aircraft operated by the CIA, NSA, and NRO.

So the story of the Third Reich disc programs does not end with the collapse of the Third Reich itself. It continues unresolved�

George Adamski in 1952, Cedric Allingham in 1954, Howard Menger in 1956 , au avut intalniri de gradul IV cu ocupanti ai farfuriilor zburatoare vorbitori de limba germana, blonzi, cu pielea alba, ochi albastri si inalti, Norbert Jurgen Ratthofer a scris cartea "Zeit-maschinen" ("Masinile temporale"), despre farfuriile zburatoare germane, Frank Edwars, Giorgio Dibitonto si Vladimir Terziski au scris deasemenea despre RFZ-uri.

Dieter Ruggeberg a spus "Numai un ocultist poate recunoaste un ocultist!" Societati oculte sunt Thule-Gesellshaft si Vril-Gesellshaft (Gesellshaft =Societate), care au produs farfuriile zburatoare germane Thule si apoi Vril, societati la care aderase si liderul german de etnie austriaca Adolf Hitler. Amiralul american de marina Richard R. E. Byrd in 1947, conducand un portavion si un crucisator cu 4.700 infanteristi marini, a pornit o campanie care trebuia sa dureze 8 luni, asa-numita "Operatiune Saritura Inalta" ("Operation Highjump"), in care trebuia eliminata baza subterana de farfurii zburatoare germane din "Neu-Berlin", fondata la 7 martie 1938 de capitanul Ritscher, atunci (in 1947) cu 250.000 oameni, acum cu 2 milioane, din "Neu-Schwabenland", avand 600.000 kmp, in nord-estul Antarcticii, la Polul Sud, dar nu a durat decat 8 saptamani, inregistrand pierderi de forta vie si tehnica de lupta si retragandu-se.

Tastati http://www.youtube.com la fiecare din adresele:

/watch?v=XMWD6lKxz64

/watch?v=G4oO_B6dOrc

/watch?v=BFmMCBIzBHQ

/watch?v=HygI1XoR00c

/watch?v=PBNJ-oj0684

/watch?v=zc6aCrAzV7U

/watch?v=HyW1mN63Fc8

/watch?v=faAoAGc-Ueo

/watch?v=lj4qnCSquLI

/watch?v=pPmS9EMvJoc

/watch?v=tsERYHg-HTA

/watch?v=-h7CsTZP_Wc

/watch?v=E-XYONhjUrY

/watch?v=DfogBXhAU5A

/watch?v=V4ZLfh_MWoA

/watch?v=SsUrLPcGK7I

/watch?v=gtFHXpztYis

/watch?v=oiJoicE1DiA

/watch?v=nznj1tkDoZs

/watch?v=wyrwKHjE6xo

/watch?v=kBu3gzJVYPw

/watch?v=jx2jgM0MFPA

/watch?v=EA8DoTOa0gs

/watch?v=W9P8Yg5VBqg

/watch?v=OPVQ0u8fwaI

/watch?v=yLzbbdrp1ZY

/watch?v=TcGPpGpppFQ

/watch?v=j3p05DzpD80

/watch?v=8FHeTiNQTAM

/watch?v=r_xa-uCUGNg

/watch?v=07j-mMqdJ30

/watch?v=eFzOsCTtquQ

/watch?v=YhZA-fpkSto

/watch?v=r894k2-2rOU

/watch?v=ftCH1u_CPDM&NR=1

/watch?v=T2o2Wg_uI6A&NR=1

/watch?v=byuyX6VDSkk

/watch?v=FCelaN6QyFk

/watch?v=hBRuzul1oZg

/watch?v=VfbRGZlj6eg

Daca nu merge vre-un link, stergeti ce se afla in parantezele urmatoare: (...feature=related) sau intre parantezele: (&feature=related).

Despre un incident UFO recent: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=iDJpvzoh1Iw

Despre generatorul Kelvin al lui Viktor von Schauberger: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=sX-HbFt456U

Despre Repulsin, disc zburator magnetohidrodinamic pneumatic presurizat, avand motor cu implozie: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=EPeqHo5_Gs4

/watch?v=9qGPoDoL2D0

/watch?v=p_9oZq_pmok

/watch?v=vlOcZQSgccI

/watch?v=OPVQ0u8fwaI

/watch?v=yLzbbdrp1ZY

/watch?v=TcGPpGpppFQ

/watch?v=j3p05DzpD80

/watch?v=8FHeTiNQTAM

/watch?v=r_xa-uCUGNg

/watch?v=07j-mMqdJ30

Convertizorul de energie libera al capitanului de marina german Hans Kohler, inspirat dupa inginerul electrotehnist roman Nicolae Teslea: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=qII_gsz-7ec

Cel mai tare desenator in nisip (sau cafea macinata) pe sticla (sa ne mai deconectam si minunam de insusirile spiritului uman): http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=6gjUtebpGuM

Testatika, convertizorul de energie libera al lui Nicolae Teslea: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=1tcuELiT2yY

/watch?v=X716LyxEf2I

/watch?v=cSbAYZyqDiE

/watch?v=oyzFk3KV3rw

/watch?v=E_fdyA24BdU

Termodepolimerizare: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=CWf9nYbm3ac

Levitatie magnetica prin contrarotirea unor cilindrii de cupru la viteze mari: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=glCNP6qH_Dc

Generator de energie libera prin inlocuirea bobinei alternatorului automobilului pe post de rotor cu un magnet pe post de rotor: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=P5I2JCwlFDY

Antigravitatie prin puls de camp electromagntic generat de curent continuu: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=tj0hL3pirDI

Levitatie electrogravitationala: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=KLXkwxhScj8

/watch?v=ulP1UB5PIN0

Propulsie giroscopica: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=7Lka6d6DDBs

/watch?v=8yKoI_nKAO0

/watch?v=AWdlPMQlig4

/watch?v=9Eiz6ownsR0

Adolf Hitler si Eva Braun ar fi scapat in Argentina, dublurile lor ar fi murit in buncar: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=juK8x1e9Y6E

Solutia iesirii din impasul economic, expansiunea in sistemul solar: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=IaJgB3iF3oo

Cazuri UFO in Australia: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=ZADkKBqYwjw

/watch?v=MXDSWvZqY5s

Dovezi paleoastronautice: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=D9cFX7umWwM

Nave civile si militare bazate pe tehnologia germana din primul razboi mondial (zeppelinul): http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=i8SteqDLD-Q

/watch?v=isJRgEu7DQo

Ekranoplan rusesc: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=bbecl88NsEQ

Despre miscarea raeliana: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=8_FmRZEYa1Q

/watch?v=6WwHnxmNfa4

Nave discoidale bazate pe tehnologia germana din al doilea razboi mondial (repulsina, aerodina lenticulara, giroscopul electrogravitational):

"Unidentified" no longer!

Aerospace technology has come a lot farther than you are aware.

PATENT PROVEN - NO THEORIES

In the UFO How-To series you will learn:

1) How to identify the UFO that you have seen or witnessed;

2) How to build the UFO that you have seen or witnessed;

3) How you can advance the whole of society into the future;

4) How to revitalize the global economy;

5) How you can make a fortune on the New Space Race;

6) How you can make the world a better place.

How-To save the economy!

How-To save the planet!

How-To build a UFO!

*** *** *** *** *** ***

F R E E B I E S

How UFO Propulsion Works - How UFOs Work Interviews Amazing Invention!

The Secret Of Electrogravitics

(6MB) (12 MB) (4 MB) (14 MB) (28MB) (894K)

Method and Apparatus for Generating a Secondary Gravitational Force Field

Henry W. Wallace's US Patent No: 3,626,605

Method and Apparatus for Generating a Dynamic Force Field

Henry W. Wallace's US Patent No: 3,626,606

Electrokinetic Apparatus

T. Townsend Brown's US Patent No: 3,187,206

To download any of the above freebies about "Unidentified" Flying Object technology, just click on any of the above icons!

NOW ON FACEBOOK and ITUNES!

Electronic copies of the books will be available on the iBookstore shortly!

The solution to the global economic and environmental problems are here.

Read the Prospectus "Exotic Propulsion Systems and the Global Economy."

THE TRUST

NEWS

(Click the below links to see the books by getting to the listed webpages.)

THE BOOKS:

THE_BASICS OF UFOs

100 YEARS OF UFO PATENTS

ELECTROGRAVITICS

PLASMA PROPULSION

MAGNETOHYDRODYNAMICS

FUSION/ANTIMATTER

INERTIAL PROPULSION

ESOTERIC POWER SYSTEMS

PERMANENT MAGNET POWER SYSTEMS

HYDROGEN POWER SYSTEMS

EM UFO SYSTEMS

NAV-COM SYSTEMS (NEW!)

OTHER MERCHANDISE (Shirts, mugs, bags, pictures... and much other cool swag.)

FREE STUFF

FUNNY

MAIL LIST/FREEBIES

FREE_VIDEO

Q & A

THE COMPLETE PROPOSAL

RESULTS

BLOG

OTHER_BOOKS

REVIEWS

FEEDBACK

CONTACT

GUESTBOOK

MEDIA_RELATIONS

PRESS_RELEASE

LINKS

THE TRUST

NEWS

THE BOOKS:

THE_BASICS OF UFOs

100 YEARS OF UFO PATENTS

ELECTROGRAVITICS

PLASMA PROPULSION

MAGNETOHYDRODYNAMICS

FUSION/ANTIMATTER

INERTIAL PROPULSION

ESOTERIC POWER SYSTEMS

PERMANENT MAGNET POWER SYSTEMS

HYDROGEN POWER SYSTEMS

EM UFO SYSTEMS

NAV-COM SYSTEMS (NEW!)

Can "Unidentified" Flying Objects be man made? Yes, they can be.

There are six main propulsion types of UFO craft:

1) Air powered: Some of the oldest patents are air foil discs and giant blowers.

2) Electrogravitic: Large voltages of electricity pulsed into the proper receiver materials cause movement on a scale previously unimagined.

3) Plasma Propulsion: Think of thrusters that blast off by lightning.

4) Magnetohydrodynamic craft: These are the ‘glowing balls of light’ people see. Ionization of atmospheric gases cause the craft to be enveloped by plasma.

5) Fusion propulsion: A catch all category for fusion, fission, and antimatter drives.

6) Inertial craft: Craft flying by generated internal momentum, gyroscopic activity, centrifugal and/or centripetal force... No propellers, wings, or thrusters.

How did I discover all this evidence?

I found it at the patent office.

117 years of records of such flying craft.

The free E-book below explains in greater detail, and introduces the more important inventors you should know about to understand UFO's and their propulsion systems.

HOW UFOs WORK

THE FREE E-BOOK IS AVAILABLE HERE

This book is a free download that explains how the main types of UFOs operate, in clear, concise, easy to understand language. Man-made UFOs that fly like no other aircraft in the sky are detailed here.

CLICK HERE FOR THE FREE BOOK "HOW UFOs WORK."

I have compiled almost 7000 pages of patented technology that show how to construct these propulsion systems. That's not 7000 pages of required reading; that is 7000 pages of OPTIONS.

THESE ARE THE COMPILATIONS OF THOSE TECHNOLOGIES:

The Basics

This volume is a primer, which introduces the reader to the floor plans of the UFO craft identical to those spotted around the world. This book includes information on:

Plasma Shells - Invisibility to Radar;

Plasma Thrusters - More powerful than chemical rockets;

Electrogravitics - How it works;

Which UFO would be the one to build first based on cost, difficulty, and ease of obtaining materials; and

Questions and Answers with the Author

This book is 75% patent blueprints and 25% explanatory commentary.

Volume #1 "100 Years of UFO Patents" is recommended for the person who wants answers to historical UFO sightings through the present day. This first volume has 100 years of patented history of strange crafts in the sky that can perform aerial acrobatics that airplanes and helicopters of today are incapable of accomplishing.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

Volume #2 "Electrogravitics" is for people who want to know the secrets of antigravity (in reality, electrogravitics), by proven patents and the relation of physicists who are not just theorizing, but who have actually built and explain how the science of these antigravity patents work; and how disc shaped crafts have been built that crackle with electricity, can hover, perform right angle maneuvers at high speeds, and disappear from sight with bursts of speed, flying at thousands of miles per hour.

Don’t confuse “lifter technology” with electrogravitic propulsion. That would be like confusing a hot-air balloon with a surface-to-air missile.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

Volume #3 "Plasma Propulsion" is for the people who’d feel a little more comfortable with science more familiar, similar to rocketry, but immensely more powerful -- the science of plasma thrusters.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

Volume #4 "Magnetohydrodynamics" is the book for people who want to know about the UFOs that have been seen in the sky as a glowing ball of light, yet are invisible to radar -- the science of Magneto-hydro-dynamics provides the answers. MHD also connects the dots on how these type of craft are flying electrical power generators.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

Volume #5 "Fusion and Antimatter Systems" is for the person who wants to see proof of how the use of fission, fusion, cold fusion, and antimatter systems for spaceships are a reality, not just props in science fiction stories.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

Volume #6 "Inertial Propulsion" is for the person who wants proof that flight without propulsive exhaust is not only plausible, but has been accomplished dozens of ways for over one hundred years. Listed are inertial, centrifugal, and other drive systems that convert mechanical motion into power for flight without rockets, wings, or propellers.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

Volume #7 "Esoteric Power Systems" covers energy systems that are unknown to most people. These power systems bring a level of self reliance through stable energy generation that can be used for powering flying craft, cars, or for home power production. From atomic batteries to exhaustless engines to motors that are powered by sound, you will see how they operate here.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

Volume #8 "Permanent Magnet Systems" covers the "forbidden" world of magnetic and self powering energy production systems. The use of permanent magnets in generators can far exceed what the public has been told is possible in power generation. Included in these patents are the plans for a half-dozen generating systems confirmed as self-powered and over-unity, among the several dozens of improvement plans.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

Volume #9 "Hydrogen Power Systems" is uniquely written for the average person who is interested in breaking their reliance on fossil fuels. While these hydrogen technologies can be used for flying craft, this particular volume has as its focus the revealing of public domain technology to be able to convert your standard gasoline consuming automobile to a hydrogen fueled vehicle. No mucking about with fuel cells, these plans are directly for the use of water as fuel, by exploiting the thousand-fold energy increase in the recombining of hydrogen and oxygen into water.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

Volume #10 "EM UFO Systems" is compiled in the first part focused upon electrostatic propulsion systems, and in the second upon electromagnetic propulsion systems.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

Volume #11 "NAV / COM Systems" covers the communication and navigation systems for spacecraft. From the public domain patents on transmissions overcoming plasma in re-entry, to the futuristic tachyon transceiver, these important flight systems are covered here.

This book is 99% patent blueprints and 1% explanatory commentary. Read examples HERE.

But what about the aliens?

Understanding how the devices in the expired and current patents function will prevent you from facing interference, under any guise or format, when you are building your own craft.

THE GOVERNMENT HAS RELEASED THE BLUEPRINTS FOR UFO TECHNOLOGY. HIGH SPEED GLOWING BALLS OF LIGHT, SILVER DISCS, TRIANGLES OR CIGAR SHAPED FLYING CRAFT THAT OUTPERFORM ANY AIRCRAFT IN THE SKY--THOSE PLANS ARE AVAILABLE IN THIS ENCYCLOPEDIC BOOK SERIES. THE FULL PLANS ARE DETAILED HERE, READY TO BE READ BY YOU.

The most commonly asked questions are answered HERE.

The FREE VIDEOS that explains UFO propulsion are HERE:

These exotic propulsion systems are predominantly public domain material; their use can increase commerce and profit margins with minimal investment. The increase of commerce can be used to establish global advancement, in the greater picture of improving the quality of life for all by improving the speed and performance of global industries.

In the past, governments and big-money interests have glossed over alerting the public to this technology because it is much more profitable to encourage dependence on the current system.

But now that the current system is in trouble, with ever more bailouts, skyrocketing fuel costs, and failing revenues, this technology can be integrated into the current system and made much more profitable. Who would fly a regular plane of any type when the UFO craft is much faster, safer, and more atmospherically stable?

The lobbyists of government who work for the corporations that are relying the most on government subsidies and short supply to increase their corporations' bottom lines now can return to the ideology that improvement in performance can lead to greater profits than reliance on the current failing system.

The stock market can return to a state of graduated recurring increases as corporate performance improves by the integration of this superior technology into the market. As market performance increases (shorter trip times encourage more flights; produce and other commodities can be delivered same-day for better quality and less spoilage...), the economies of all participating nations shall thrive.

See the Prospectus "Exotic Propulsion Systems and the Global Economy" here

The Complete Proposal can be read here.

It turns out that there exists a legacy of at least one hundred years of inventors who succeeded in reaching the heavens by means of flying craft that we today call UFO's, and the proof comes from the most reliable source: The Patent Office.

This information has been compiled into the “UFO How-To” series. These encyclopedias contain hard facts and proven inventions. No speculations. No theories about what might work. Just the hard facts, straight from the mouths of the inventors themselves.

An inventor can’t receive a patent on a UFO device that made apparently unbelievable claims unless he or she had:

1) A prototype that worked (United States Code Title 35 Section 114).

2) The prototype did exactly what the patent application claimed.

3) The inventor had to convince the patent examiner that what the inventor claimed his invention was doing was actually what was happening.

Only then, would a patent be granted. Most of these patents have expired, so now their information is available for use and replication by YOU! My original intent was to write a book about UFO technology; but because there was so much information discovered, I had to create an encyclopedia set to comprehensively cover UFO tech instead.

Unfortunately, with over seven million patents in the US patent office alone, most of the information on

“UFO technology” is effectively buried and hidden from the view of the public. It has taken many years of sifting and sorting to remove the “dross” from the mountain of data and compile the answers, that satisfy the questions people have, about UFO's.

The entire set is recommended for engineers, machinists, and the people who want to know the facts about the different kinds of propulsion systems that comprise UFO craft.

Imagine, owning a flying craft that glows like a fireball, is invisible to radar, and can dart across the sky like a shooting star. You can see how these craft, and the technology that cancels gravity and inertia for the pilots, are designed, in this book series! The more you understand just how valuable these books could be to your life, to society, and to the planet, the less you think about delaying this important purchase.

Each one of these encyclopedic volumes is between 500 to 750 pages in length. This totals OVER 4200 pages of UFO propulsion technology available to you, with many pictures and detailed explanations from the inventors themselves on how they built their crafts SUCCESSFULLY. Add the additional 1800 pages of Power Systems, 600 pages of Navigation and Communication systems, and you are looking at over 6500 pages total of hands-on how-to knowledge.

THERE IS NO OTHER BOOK OR SERIES IN EXISTENCE THAT PROVIDES THIS CONCISE INFORMATION ABOUT UFO CRAFT AND PROPULSION TECHNOLOGY.

Many of the patents have gone into the public domain, and some of the newer patents being issued are merely re-hashed versions of the old technology, in an attempt to keep this knowledge out of your hands. This technology belongs to you. You can imagine using this product and enjoying all the benefits it brings. You are mere moments away from making this a reality, your reality. Aerospace is no longer the sole domain of governments, big corporations and billionaires. The economic boon of the New Space Race is open to everyone.

But what about the aliens?

History is full of UFO sightings... See "Historical UFOs and Religion."

"Exotic Propulsion Systems and the Global Economy"

(a.k.a. "What Happens When We Reach Peak Oil?")

The technology contained in this website

and book series can repair the global economy

by opening the next great economic expansion.

The Complete Investment Proposal can be read here.

The UFO How-To Scientific Development Trust

UPDATE

A very generous patron has donated land for the building project. Click this link for more

THE TRUST NOW HAS OFFICIAL GOVERNMENT SUPPORT! IT HAS BEEN APPROVED FOR TAX DEDUCTIBLE STATUS ["501©(3)"] BY THE I.R.S.!

You are now able to make a tax deductible donation to the publicly open project of building a UFO!

Why you should donate:

Contact the author

Help spread the word, please link to this site, and please disseminate the free E-book!

ALL DRAWINGS TAKEN FROM ACTUAL PATENTS.

HIT COUNT AS OF 4/7/2011: 5,258,520 Hits

Iata si o harta cu Romania Mare (1918-1940):

post-4410-12567083700447_thumb.jpg

post-4410-12567083812334_thumb.jpg

post-4410-12581224398198_thumb.jpg

post-4410-12581250915251_thumb.png

post-4410-12581251103556_thumb.png

post-4410-12581253213229_thumb.jpg

post-4410-12581253454495_thumb.png

post-4410-12581253681899_thumb.jpg

post-4410-12581263632405_thumb.gif

post-4410-12581264981756_thumb.png

post-4410-12581265192732_thumb.jpg

post-4410-12581265423225_thumb.jpg

post-4410-12581345701624_thumb.jpg

post-4410-12581345936662_thumb.png

post-4410-12581346665629_thumb.jpg

post-4410-12581346924904_thumb.png

post-4410-12581347194422_thumb.jpg

post-4410-12581347421431_thumb.gif

post-4410-12581347750338_thumb.png

post-4410-12581348175462_thumb.jpg

post-4410-12581348317227_thumb.jpg

post-4410-12581348504528_thumb.jpg

post-4410-12581348664917_thumb.jpg

post-4410-12581348916855_thumb.gif

post-4410-12581349103699_thumb.gif

post-4410-12581349293042_thumb.gif

post-4410-1258135393701_thumb.jpg

post-4410-12581354149114_thumb.jpg

post-4410-12581354393574_thumb.jpg

post-4410-12581354594739_thumb.png

post-4410-12581354860074_thumb.jpg

post-4410-12581355317798_thumb.jpg

post-4410-12581355529309_thumb.jpg

post-4410-12581355887699_thumb.jpg

post-4410-12581356200367_thumb.jpg

post-4410-12581356453677_thumb.png

post-4410-12581356718283_thumb.jpg

post-4410-12581357244451_thumb.jpg

post-4410-12581370216158_thumb.jpg

post-4410-12581370410006_thumb.jpg

post-4410-12581372671825_thumb.jpg

post-4410-12581375153036_thumb.jpg

post-4410-12581375633027_thumb.jpg

post-4410-12581376104481_thumb.jpg

post-4410-12581376367322_thumb.jpg

post-4410-1258144100841_thumb.jpg

post-4410-12581451488081_thumb.jpg

post-4410-12747152193567_thumb.jpg

post-4410-127471523768_thumb.jpg

post-4410-12747152565631_thumb.jpg

post-4410-12747152758689_thumb.jpg

post-4410-12747153146076_thumb.jpg

post-4410-12747153309997_thumb.jpg

post-4410-12747153486649_thumb.jpg

post-4410-12753980485898_thumb.jpg

post-4410-12753981274362_thumb.jpg

post-4410-12753981594946_thumb.gif

post-4410-12753995191044_thumb.gif

post-4410-12753995334305_thumb.gif

post-4410-12753996017571_thumb.jpg

post-4410-12753996119683_thumb.jpg

post-4410-12754007372364_thumb.gif

post-4410-12754007679743_thumb.gif

post-4410-1275400875162_thumb.gif

post-4410-12754014081498_thumb.jpg

post-4410-12754014408751_thumb.gif

post-4410-12754014825107_thumb.gif

post-4410-12754015233476_thumb.jpg

post-4410-12754015873835_thumb.jpg

post-4410-12754016017518_thumb.gif

post-4410-12754016178785_thumb.jpg

post-4410-12754018743462_thumb.gif

post-4410-12754064966787_thumb.jpg

post-4410-12754066061924_thumb.jpg

post-4410-025513900 1280586421_thumb.jpg

post-4410-093422400 1281289238_thumb.jpg

post-4410-072204200 1282306694_thumb.jpg

post-4410-083156900 1282306798_thumb.jpg

post-4410-047197500 1282306814_thumb.jpg

post-4410-082052300 1282306822_thumb.jpg

post-4410-015612600 1282306832_thumb.jpg

post-4410-038156900 1282306843_thumb.jpg

post-4410-084232400 1282306884_thumb.gif

post-4410-010142300 1282306899_thumb.jpg

post-4410-002188000 1282306912_thumb.jpg

post-4410-056481200 1282306929_thumb.jpg

post-4410-093765700 1282306948_thumb.jpg

post-4410-037557100 1282306960_thumb.jpg

post-4410-074040700 1282306977_thumb.jpg

post-4410-029095100 1282306993_thumb.jpg

post-4410-0-70901500-1302735335_thumb.jp

post-4410-0-36877300-1302735345_thumb.jp

post-4410-0-37667600-1302735353_thumb.jp

post-4410-0-48977900-1302735364_thumb.jp

post-4410-0-69101900-1302735393_thumb.jp

post-4410-0-66712100-1302735404_thumb.jp

post-4410-0-17256900-1302735416_thumb.jp

post-4410-0-71819300-1302735711_thumb.jp

post-4410-0-41705100-1302735720_thumb.jp

post-4410-0-22134500-1302735729_thumb.jp

post-4410-0-51962400-1302735786_thumb.jp

post-4410-0-64918500-1302735794_thumb.jp

post-4410-0-89519800-1302735802_thumb.jp

post-4410-0-17230600-1302735813_thumb.jp

post-4410-0-70500500-1302735852_thumb.jp

post-4410-0-16384700-1302735867_thumb.jp

post-4410-0-83902000-1302735874_thumb.jp

post-4410-0-79088300-1302735903_thumb.jp

post-4410-0-66539000-1302735911_thumb.jp

post-4410-0-43525400-1302735920_thumb.jp

post-4410-0-97537600-1302735929_thumb.jp

post-4410-0-69247800-1302735939_thumb.jp

post-4410-0-90855000-1302735946_thumb.jp

Fig1.doc

Fig.2.doc

Fig.3.doc

Fig.4.doc

Fig.5.doc

Fig.6.doc

Fig.7.doc

Fig.8.doc

Fig.9.doc

Fig.10.doc

Fig.11.doc

Fig.12.doc

post-4410-0-76114800-1303721569_thumb.jp

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

:wacko: da-i tare inainte...

sa-mi dai si mie un PM cand iesi cu farfuria shpatiala la plimbare... poate dam o tura pana pe luna ca vreau sa verific daca au ajuns americanii acolo PE BUNE :rolleyes:

la revedere....

:wacko:

Link-uri despre cele discutate (ca sa functioneze trebuie sa apara la toate link-urile adresa http://www.youtube.com), inclusiv despre EKIP un nou tip de avion de transport rusesc gen gargarita, cat si despre levitronul construit de germani la universitatea Johannes Gutenberg prin folosirea unei bobine Helmholz, functionand la 50 Hz, titirezul folosit levitand electromagnetic in aer, timp de 5 ore, dupa o simpla rotire de mana, deasupra discului feromagnetic de diametru si grosime mare (discul fiind un cilindru cu inaltime mai mica decat diametrul), disc asezat orizontal intre cele doua manunchiuri de spire (solenoide) de forma discoidala, pozitionate pe cant, adica de-a lungul inaltimii lor, sau pe suprafata lor laterala):

Tastati http://www.youtube.com la fiecare din adresele:

/watch?v=OgntugJ7ROc

/watch?v=vXz2cliesxA

/watch?v=jngouii5YQs

/watch?v=xk3p1-v0OlQ

/watch?v=MpSelmOYapQ

/watch?v=NrM-l8n5UvY

/watch?v=dIpWZgRDQz4

/watch?v=qPPBkhjp1fY

/watch?v=A_u6-l33EoE

/watch?v=z8qvSNkiB9M

/watch?v=bb3N1epMG7A

/watch?v=6Vnp6oyUHEY

/watch?v=pUUvhuQtba4

/watch?v=3Ohk_p50aFQ

/watch?v=gLHIU9pvV98

/watch?v=WY04_A7xOYo

/watch?v=Ll1VUzMzbao

http://www.abovetopsecret.com/forum/thread482168/pg1&usg=__h18pO-ckSMC1s3Mnkxlsv4Z4HQI=&h=284&w=410&sz=23&hl=ro&start=200&um=1&tbnid=c7v_0zreatTdYM:&tbnh=87&tbnw=125&prev=/images%3Fq%3DVladimir%2BTerziski%26ndsp%3D21%26hl%3Dro%26sa%3DN%26start%3D189%26um%3D1

/watch?v=Cd_lllVq1eE

/watch?v=sABpGFzxebQ

/watch?v=EeX1v6IZC5g&NR=1

/watch?v=mP5JgG1-0jg

/watch?v=4nTewAjhGsY

/watch?v=g-cF_sueqFc

/watch?v=o7NdxnjetSw&NR=1

http://www.lucidcafe.com/library/96jul/teslaautobio.html

/user/DrakeCarter2#p/a/u/0/oF2yGCIX8Z8

/watch?v=rHl4iQBdcrU

/watch?v=rmkCHxKIzYk

/watch?v=EY97Z60GvEY

/watch?v=noKm-3fGcYU

/watch?v=cThIbDONerI

/watch?v=Aa4e-HzygJo

/watch?v=iNs8kmAQ5uk

/watch?v=GNn1rVJeM08

/watch?v=B_v_tEnM6c&NR=1

/watch?v=spWK1qXrtyg

/watch?v=-efKWqlG9CA&NR=1

/watch?v=Y5c_m1hDg-w

/watch?v=dSHD9rJWHiE

/watch?v=nP4zQ4R8vJg

/watch?v=ubka5f1vUC8

/watch?v=BTGxrLqCOCo

/watch?v=ZyDptHiSaWY

/watch?v=cSEtx5C2pkQ

/watch?v=ksSbUmNym5c

/watch?v=IbHLOQcOXXc

/watch?v=1DtyudFd4M8

/watch?v=mWjTO7Yk4Tc

/watch?v=CJdc8nf1E3A

/watch?v=46EIStFjGso

/watch?v=09XNHrGlTB0

/watch?v=qljY-YfFaPc

/watch?v=9-LwWxRhrBQ

/watch?v=BXBmbVJ-Rl0

/watch?v=9SwzCSSYpoY

/watch?v=p5_5fgMmv8U

/watch?v=Y4-zIp5vUf4&NR=1

/watch?v=Y2Z-TbrUrOU

/watch?v=cBhg65n4Bhs

/watch?v=5Fp8tXIeqfo

/watch?v=ylOv5APLYvo

/watch?v=RyX5q4dJ9k&NR=1

/watch?v=5DZgudT7cc&NR=1

/watch?v=j-61FdeOxNg

/watch?v=B-8bVEIVUh8&NR=1&feature=fvwp

/watch?v=6xc2x3om7oU

/watch?v=JopOhh5SuTE

/watch?v=L8zsVe05D0Y

/watch?v=gxh7R7TcPxk

/watch?v=Soct3B3Yna4

/watch?v=HIYJZVwXLi8

/watch?v=xoatqEn0JSg

/watch?v=-IpqII3ccBw

/watch?v=j-hNnm0_Zt4

/watch?v=kSzW10IkLOc

/watch?v=2ur-J0kFico

/watch?v=ySL4roaKwnE

/watch?v=hiMQH50HXe8

/watch?v=Rz1Z_4y4JiA

/watch?v=FCelaN6QyFk

/watch?v=UXkWjyMIF5E

/watch?v=1&feature=fvwp

/watch?v=3PJ7AnDoqEo

/watch?v=RE0wXVlA2rE

/watch?v=Q7FWb-WIV00

/watch?v=mHLXKXxV7YU

/watch?v=0lyJKNPU2wE

/watch?v=qljY-YfFaPc

/watch?v=7w3jPQV71DM

/watch?v=4aB53a-Byso

/watch?v=XdIeFyPy3Ks

/watch?v=EY97Z60GvEY

/watch?v=5I2JCwlFDY&NR=1

/watch?v=jwvqYAIRDsM

/watch?v=dSHD9rJWHiE

/watch?v=2wE&feature=fvw

/watch?v=iZ2-hQNmeeM

/watch?v=HnhUX78_YuU

/watch?v=sABpGFzxebQ

/watch?v=PUJVl4FrRTM

/watch?v=72dH0iwe-hg

/watch?v=1i3dlrrqyfY

/watch?v=coh0iFpIblg

/watch?v=Q4&feature=fvsr

/watch?v=_q6ArqL-EI&NR=1

/watch?v=RKULHKSv_CQ

/watch?v=5zn88_qSz04

/watch?v=viBkPcJTtKA

/watch?v=tiQ16_pB0Cc

/watch?v=NdWQuNtJ8Y&NR=1

/watch?v=If8RG48twQs

/watch?v=zCw0GBMpJyM

/watch?v=ivOiEW_hAXQ

/watch?v=plobeztWLLo

/watch?v=fxUjD4vqsZQ

/watch?v=ZgiGkjQh87g

/watch?v=cgw6JjcGlfA

/watch?v=DDVYPK2Vclg

/watch?v=uygMAI-y0j4

/watch?v=19hT1NfWoyg

/watch?v=7g1pCE-RAec

/watch?v=izGuh6M1RgQ

/watch?v=QnHS0M8QjaM

/watch?v=-9xai73_n8&NR=1

/watch?v=UWR6WE4z20g

/watch?v=P0WF5TX2su4

/watch?v=glndL_dnwx8

/watch?v=E7fO_DhpzTI

http://www.youtube.c...xOU&feature=fvw

/watch?v=xih43EZuXyI

/watch?v=pFMg4i2ez5Y

/watch?v=PP2IHMWwxI&NR=1

/watch?v=7W3wbPrGw8&NR=1

/watch?v=19hT1NfWoyg

http://www.youtube.c...=1&feature=fvwp

/watch?v=9ClP51HFGfo

/watch?v=F2LOLF2gcNs

/watch?v=TUUJnL458Fo

/watch?v=oIMd0dv5p_o

/watch?v=lDd2I8fr06Y

/watch?v=0XPRFfMCWqk

/watch?v=5acZbVK1A6s

http://www.youtube.c...=1&feature=fvwp

http://www.youtube.c...=1&feature=fvwp

/watch?v=9ClP51HFGfo

/watch?v=F2LOLF2gcNs

/watch?v=TUUJnL458Fo

/watch?v=oIMd0dv5p_o

/watch?v=lDd2I8fr06Y

/watch?v=0XPRFfMCWqk

/watch?v=5acZbVK1A6s

/watch?v=Fg0yiwZLlCY

/watch?v=UrJWOCsDWb8

/watch?v=IRDPVlUgg-w

/watch?v=w2LKD277zGk

/watch?v=qDc8pjLmSUk

/watch?v=-6FAGQVclMc&feature=rec-LGOUT-real_rn-3r-6-HM

/watch?v=UsueKi5IgRI

/watch?v=3XaQ0N6w_dI

/watch?v=cXo1BWAoEtg

http://www.youtube.c...UlUy-1gC94&NR=1

watch?v=j5l-9uiCduw

/watch?v=1&feature=fvwp

/watch?v=1&feature=fvwp

http://www.youtube.c...tks&feature=fvw

/watch?v=m8sT0mxp5tE

/watch?v=fTrV-ZxFQ4&NR=1

/watch?v=d3-0E1ZAmQ&NR=1

/watch?v=I7m03EueJs&NR=1

/watch?v=-7jBM7ni4xM

/watch?v=h-B4hHPyalc

/watch?v=ccum0cDMVM&NR=1

/watch?v=_KoR2t-iM9k

/watch?v=QKd1OZ986GM

/watch?v=aGpWRAvBlo8

/watch?v=FDdPO7gnBos

/watch?v=c_AZLdltwMA

/watch?v=GQzCwrrXKsU

/watch?v=xoatqEn0JSg

/watch?v=pEMGeKnp3XY

/watch?v=pSKu2tlgoRY

/watch?v=fjxYlDKSs0k

/watch?v=1wnLM9giLE8

/watch?v=ZH_bpnTcXKs

/watch?v=07Bq9fC14ew

/watch?v=1&feature=fvwp

/watch?v=NHikVbRE8I&NR=1

/watch?v=Uki-07sp2E&NR=1

/watch?v=i2fkU5HAnA&NR=1

/watch?v=biaIOPOuD2Q

Daca nu merge vre-un link, stergeti ce se afla in parantezele urmatoare: (...feature=related) sau intre parantezele: (&feature=related).

ADN-ul uman conţine gene extraterestre (1)

ATENŢIE: Acest articol este un original AIM şi se află sub incidenţa licenţei tip "Creative commons", detaliată la final.

Adresa acestui articol este

Corpul uman are 100.000 de miliarde de celule. � fiecare celulă există un nucleu care conţine genomul uman compus din 46 de cromozomi care deţin informaţiile necesare construirii şi funcţionării corpului uman. Fiecare cromozom este de fapt un lanţ ADN de formă spiralată. Cromozomii sunt compuşi din combinaţii (numite nucleotide) ale celor 4 substanţe "de bază" denumite A, C, G şi T (adenină, citozină, guanină şi timină).

Aceste nucleotide sunt aranjate �grupuri de gene (ale căror semnificaţii au fost descoperite de cercetători) şi care reprezintă 3 % din totalul materialului genetic uman. Restul de 97 % este un mister, pentru că rolul său nu este cunoscut.

Un grup de cercetători care lucrează la Proiectul Genomului Uman afirmă că una din explicaţiile pentru existenţa unei părţi a restului de 97 % din secvenţele ADN-ului uman ar putea fi originea extraterestră.

Această parte care aparent este inutilă a şi fost denumită iniţial "de umplutură". Dar este foarte interesant faptul că această "umplutură" este COMUNĂ tuturor fiinţelor de pe această planetă, de la peşti şi p�#259; la animale şi om.

Dacă ne g�im la corpul uman ca la o carte, atunci toate paginile şi textul cărţii formează genomul uman. ADN-ul din fiecare celulă umană conţine ĂNTREAGA CARTE şi ştie să construiască �reg corpul uman. Cuvintele din această carte sunt de fapt genele.

Cercetările la Proiectul Genomului Uman au �eput cu estimarea că ar fi necesare 100.000 de gene pentru construirea corpului uman. Una dintre marile surpize a fost că omul poate fi construit cu numai 22.000 de gene, mult mai puţin dec�se credea la �eput, şi chiar mai puţin dec�numărul de gene necesare pentru construirea altor fiinţe de pe această planetă (plantele - 40.000 de gene, ceea ce explică de ce plantele sunt adevărate fabrici de substanţe).

Motivul pentru care numărul de gene la om este mai mic dec�la plante este că genele umane sunt capabile să realizeze mai multe acţiuni �acelaşi timp (aici este vorba de producerea proteinelor). Se poate spune că această carte a genomului uman conţine un text mai avansat.

Acum vine partea interesantă: care este sistemul de punctuaţie �această carte care conţine 3 miliarde de litere? Oamenii de ştinţă au descoperit semnificaţiile c�rva expresii, dar nu au reuşit p�#259; acum să explice propoziţii şi nici fraze.

Analogie: să luăm fraza "Care este sistemul de punctuaţie �acestă carte care conţine 3 miliarde de litere?". Cercetătorii au reusit să descopere doar semnificaţia expresiei "sistem de punctuaţie", dar restul cuvintelor din frază răm�fără semnificaţie, ca şi �regul �#355;eles al frazei. Ăsta este stadiul la care s-a ajuns �acest moment cu Proiectul Genomului Uman.

�tre Neanderthal şi omul modern lipseşte o treaptă

Cercetătorii au analizat ADN-ul omului de Neanderthal şi l-au comparat cu cel al omului modern (Cro Magnon), găsind numeroase diferenţe majore. Concluzia este că �mod sigur nu a existat niciun raport sexual �re cele două specii umane. Şi atunci, cum s-a ajuns la omul modern? Unde este legătura lipsă?

Cercetări colaborative inspirate de dr. Michael Salla sugerează că o parte din aceste gene "de balast" sau "inutile" reprezintă material genetic de origine non-terestră, identific� �acestă categorie peste 20 de tipuri de gene. Se crede că aceste gene de origine extraterestră ar putea explica capacităţile extrasenzoriale psihokinetice, fiind asociate cu memoria colectivă genetică ale raselor umane extraterestre străvechi. Mai mult, aceste capacităţi paranormale sunt asociate cu focalizarea �conştiinţa colectiva creatoare a tuturor fiinţelor din univers.

Diferite tipuri de capacităţi paranormale se crede că devin active atunci c� secvenţele corespunzatoare de ADN sunt puse �stare de funcţionare. Spre exemplu, celebrele capacităţi vindecătoare ale triburilor �poiate aborigene au fost puse �legătură evidentă cu �lta spiritualitate a lor, care le permite să acceadă la aceste uimitoare manifestări superioare prin activarea genelor corespunzătoare, proces care este posibil datorită "memoriei" genetice.

De notat că Iisus a recurs de multe ori la acest tip de vindecare spirituală, pun�u-se �rezonanţă conştientă cu energiile divine prin activarea genelor specifice. O concluzie este evidentă: fără aceste gene specifice, nu ar fi existat posibilitatea rezonanţei cu aceste energii �lte. De aceea se spune că omul este făcut "dupa chipul şi asemanarea lui Dumnezeu".

Ştiinţa medicinei oficiale, care este doar prelungirea "de piaţă" a intereselor marilor companii farmaceutice mondiale, a ales să nege existenţa (de altfel dovedită) a acestor manifestări paranormale de vindecare şi a potenţialului uimitor pe care orice fiinţă umană �are şi care face posibile multe minuni.

Planeta Terra este un uriaş experiment genetic?

Există numeroase mărturii veritabile, at�personale, c�şi �egistrări video, ale apariţiei navelor extraterestre pe cerurile planetei noastre. Unul dintre motivele prezenţei extraterestre aici şi acum este că ei se interesează şi studiază rezultatul intervenţiei lor genetice pe această planetă.

Este �ă foarte important să menţionăm că nu toate speciile extraterestre observate de oameni sunt aici cu acest motiv pur ştiinţific. � mod particular, există o specie (denumiţi "micii cenuşii" - cu aspect insectoid) care urmăresc acum un cu totul alt scop.

Cercetări recente din domeniul exo-ştiinţei (ramură a ştiinţei care afirmă originea extraterestră a unei părti din genomul uman) sugerează ca intervenţiile extraterestre nu s-au oprit după constituirea omului modern prin adăugarea de gene extraterestre. Aceste intervenţii recente urmăresc să manipuleze rasa umană terestră prin modificări genetice, prin tehnologie şi prin denaturarea �ăţăturilor spirituale orgiginale.

Zecharia Sitchin afirmă: "faptul că imensa parte a genomului uman se regăseşte �toate formele de viaţă de pe această planetă releva fără tăgadă că există o singură sursă a tuturor acestora". După indelungi analize, echipele Proiectului Genomului Uman au recunoscut că ADN-ul omului conţine 223 de gene care NU AU predecesori corespondenţi �arborele evolutiv genetic de pe această planetă!

Cum a ajuns omul să deţina aceste 223 de gene complet străine? Răspunsul oficial este că acestea au fost inserate relativ recent �genomul uman prin transfer genetic direct. Dar ce �eamnă aceste 223 de gene? Răspunsul �găsim singuri dacă ştim că diferenţa �re cimpanzei şi oameni este de numai 300 de gene!

Continuare �partea a II-a

Adresa acestui articol este

ADN-ul uman conţine gene extraterestre (2)

ATENŢIE: Acest articol este un original AIM şi se află sub incidenţa licenţei tip "Creative commons", detaliată la final.

Adresa acestui articol este

Continuare din prima parte

O analiză a funcţiilor �eplinite de aceste 223 de gene "�plus", realizată de echipa Genomului Uman şi publicată �revista Nature, arată că acestea includ sinteza unor proteine care intervin �fiziologie dar şi unele care sunt determinante �"funcţionarea" psihologică a omului.

Mai mult, aceste gene sunt responsabile de importante enzime neurologice care sunt fabricate numai �porţiunea mitocondrială a ADN-ului, aşa-numita "Evă", pe care umanitatea o moşteneşte numai pe linia jumătăţii feminine, adică prin mamă. Şi asta merge �poi p�#259; la celebra Eva, prima femeie umană.

Această descoperire "�roapa" explicaţia oficială dragă cercetătorilor aserviţi sistemului, conform căreia aceste 223 de gene străine ar fi reuşit să intre �ADN-ul uman printrun atac bacterial sau viral. Aşadar, cele 223 de gene au fost inserate �genomul uman altfel dec��mod natural. Cu alte cuvinte, cineva le-a pus acolo �mod intenţionat.

Aici Zecharia Sitchin aminteşte că vechile texte sumeriene descriu �detaliu toate aceste aspecte legate de modul �care a fost modificat s�ele umanoizilor de pe Păm� pentru a se crea fiinţele umane superioare care suntem noi astăzi.

Zecharia Sitchin afirmă �cărţile sale că cercetări de zeci de ani i-au demonstrat că o anumită specie de extratereştri a realizat manipulări genetice şi tehnologice prin care oamenilor li s-a pus la dispoziţie tot ce era necesar pentru a crea bogate şi impresionante construcţii religioase (cum ar fi piramidele egiptene) �care extratereştrii erau veneraţi ca "zei".

Această corupere a spiritualităţii umane a dus la exacerbarea materialismului �detrimentul dezvoltării divine. Această influenţă este cel mai evident prezentă �Marile Piramide Egiptene, �Temple şi alte constructii religioase cum ar fi catedralele.

Aceste constructii religioase au devenit adevărate centre de propagandă şi export a dogmei şi ritualurilor. De multe ori aceste dogme au fost intenţionat puse �competitie pentru a provoca războaie şi dezbinarea umanităţii.

Dr. Salla afirmă că aceste grupuri extraterestre manipulative au oferit tehnologie avansată unor grupuri restr�e de fiinţe umane terestre ("elite" �octrinate de aceşti "zei") pentru a pune �practică un plan de control şi manipulare �otriva voinţei individuale a tuturor oamenilor.

Aceste tehnologii avansate, de origine non-terestră, sunt � PREZENT folosite pentru a facilita producerea de arme de război destinate a fi folosite �războaie religioase pentru apărarea "sistemelor religioase" (dogme pe care tot ei le-au dezvoltat), sisteme �centrul cărora se află - aţi ghicit - aceiaşi "zei" extratereştri manipulatori maeştri �tactica "dezbină şi cucereşte".

Aceşti pseudo-zei de origine extraterestră au creat pentru umanitate imaginea unor zei falşi care au caracteristicile şi chipul lor, cu scopul de a evita şi am� evoluţia umanităţii terestre prin dezvoltarea unei conştiinţe colective superioare divine bazate pe valori universale.

Scopul creării acestor sisteme religioase dogmatice este de a inocula o ură egotică şi antagonisme forţate care astfel �epărtează valorile păcii, iubirii şi �#355;elepciunii, valori care pot proteja (prin rezonanţă) umanitatea de influenţele dizarmonioase ale acestei specii extraterestre.

Dr. Salla afirmă că există dovezi conform cărora �marea familie a extratereştrilor există grupuri (rase) care au viziuni complet diferite. Dacă unii dintre ei sunt orientaţi exclusiv materialist şi au ca scop folosirea oamenilor �ocmai ca şi vite pe post de cobai pentru experimentele lor genetice ("micii cenusii"), un alt grup este conştient că aceste modificări genetice negative ar putea să distrugă ireversibil genomul uman, motiv pentru care au demarat un proiect prin care influenţează anumite fiinţe umane terestre care sunt receptive cu scopul de a eleva şi inspira potenţialul creativ social al umanităţii.

Acest grup de extratereştri etici se ghidează strict după directivele Comunităţii Galactice care implică evitarea interferenţei cu umanitatea, inclusiv evitarea modificărilor genetice, astfel că modul lor de acţiune benefică este exclusiv spiritual. Un exemplu este celebrul fenomen al cercurilor din lanuri, prin care extratereştrii etici (din sistemul Andromeda) urmăresc să inspire umanitatea prin mesaje grafice superioare.

Dr. Francis Crick, premiat Nobel şi co-fondatorul formei spiralate a moleculei de ADN, afirmă �cartea sa "Viaţa �ăşi: originile şi natura ei" că o civilizaţie avansată a transportat pe Terra seminţele vietii cu o navă spaţială.

Sir Fred Hoyle, autorul volumului "Viaţa din spaţiu", afirmă acelaşi lucru. El spune: "Probabilitatea ca viaţa să se formeze din materia moarta este 1 la un număr urmat de 40.000 de zerouri, ceea ce este suficient pentru a-l �orm�a pe Darwin şi �reaga teorie a evoluţiei. NU a existat nicio "supă primordială", nici pe această planetă şi nici pe alta, şi din moment ce �eputurile vieţii nu au cum să fie ��lătoare, este evident că ea (viaţa) trebuie să fie produsul unei vointe şi inteligenţe determinante" (adică Dumnezeu).

Oameni de stiinţă non-dogmatici au blamat elitele politice pentru ingnorarea evidenţelor originii non-terestre a umanităţii.

Dr. Francis Crick a primit premiul Nobel pentru descoperirea sa �ceea ce priveşte structura ADN-ului. Această descoperire a venit ca urmare a unei cercetări laborioase şi lungi, �care el a avut acces la numeroase informaţii esentiale şi a depus un efort de expert. Dr. Crick a folosit aceleaşi standarde disciplinare riguroase �afirmaţia că viaţa are origini extratertestre.

Dr. Crick afirmă: "Creaturi venite din alt sistem solar au adus seminţele necesare vieţii pe planete fără viaţă şi, datorită intervenţiei lor pline de bunătate, viaţa a �lorit".

Dr. Michael Salla şi alţi cercetători afirmă că universul a luat fiinţă ca expresie a conştiinţei colective, iar aşa-numitele "găuri negre" sunt de fapt puncte de intrare pentru fiinţe şi alte entităţi care s-au unit pentru a produce universul nostru.

Mai departe, Salla indică faptul că aceste fiinţe ţi entităţi şi-au unit eforturile pentru a determina aducerea �existenţă a universului (din starea de non-existenţă), făc� aceasta ca un experiment bazat pe principiul liberului arbitru. Cu alte cuvinte, toate fiinţele şi entităţile care participă la crearea universului o fac fără a fi obligate.

Acestă conştiinţă colectivă cosmică se crede că se manifestă sub forma g�urilor, a sentimentelor şi a senzaţiilor tuturor fiinţelor care compun universul. De aceea, universul se expansionează ca efect al universalizării sş expansiunii conştiinţei.

Toate aceste afirmaţii sunt, surprinzător, �acord cu cele mai recente descoperiri oficiale ale fizicii cuantice referitoare la natura pur spirituală şi ne-materială a universului fizic. � lumina acestor noi �#355;elegeri, experimentele de la Marele Accelerator de Particule de la CERN - Geneva capătă un cu totul alt �#355;eles.

Continuare �partea a III-a

Adresa acestui articol este

ADN-ul uman conţine gene extraterestre (3)

ATENŢIE: Acest articol este un original AIM şi se află sub incidenţa licenţei tip "Creative commons", detaliată la final.

Adresa acestui articol este

Continuare din partea a II-a

Originile cultural-genetice ale umanităţii terestre

"La inceput, Terra a fost colonizată de mai multe rase extraterestre, inclusiv umanoide, insectoide, botanice şi reptiliene" subliniază echipa de cercetători a dr. Salla. Primele continente care au beneficiat de colonii umane avansate au fost Lemuria şi Atlantida (scufundată �urmă cu 23.000 de ani). Multe triburi africane �351;i atribuie originile �Lemuria.

Ănregistrările dr. Salla indică faptul că "fiecare univers este reprezentat ca un organism viu". Conştiinţa colectivă a acestui univers este inspirată de principiile păcii, iubirii şi �#355;elepciunii, asociate cu liberul arbitru. Dar, datorită celeilate polarităţi, anume - frica, pe care fiinţele şi entităţile care au creat acest univers au fost de acord să o experimenteze, "universul a trecut şi prin extreme de tip război, ură şi distrugere".

Studiul critic asupra universului realizat de exo-cercetători necesită o privire holistică, de ansamblu, asociată cu conştiinţa, motiv pentru care a fost marginalizat de ştiinţa "oficială" şi ignorat cu intenţie. De aceea, paradigmele ştiinţifice de la ora actuală ��ie corpul cunoştinţelor umanitatii să aprecieze şi să conştientizeze �reaga complexitate a experientelor umane prin raportarea la contextul �regului univers.

Spiritualitatea este condiţia de bază a existenţei universale, şi trebuie să fie recunoscută ca atare de ştiinţele moderne pentru a putea transforma integral potenţialităţile umane �manifestări plenare, pentru evoluţia deplină a omului.

Origini

Cercetările exo-ştiinţifice demonstrează că oamenii tereştri �351;i au originea �sistemul stelei Lira. Lirienii s-au dezvoltat de-a lungul timpului �mai multe sisteme solare: Sirius, Arcturus, Antares, Pleiade, Cignus Alpha, Alpha Centauri, A şi B Sagittarius, şi Cassiopeia.

Unul dintre primii oameni care au fost contactaţi de extratereştri este Billy Meier; el descrie sistemul Lira ca urmare a contactelor sale avute �re 1975 şi 1986 dispun� totodată de numeroase fotografii OZN care au fost declarate veritabile chiar şi de sceptici.

Datorită numărului mare de dovezi fizice pe care Meier le-a adunat de-a lungul timpului, el beneficiază de o mare credibilitate publică, iar mărturiile sale sugerează că este �radevăr un important "purtător de cuv�" pentru o anumită rasă extraterestră.

Dr. Salla mărturiseşte că "�run interviu din anul 1988, Clifford Stone, sergent �rezervă �armata SUA, confirmă existenţa unei rase de extratereştri care sunt umanoizi şi care se pot integra foarte uşor �societatea umană terestră, ei neput� fi distinşi de restul oamenilor.

Aceleaşi surse indică faptul că "aceste rase sunt descrise ca fiind din sistemele stelare ca Lira, Pleiade, Sirius, Procyon, Tau Ceti, Ummo, Andromeda şi Arcturus, şi au contribuit cu material genetic pentru crearea speciei umane de pe Terra".

Pleiadeenii sunt foarte apropiati oamenilor, ca rasă, fiind adevăraţi veri cosmici şi strămoşi ai unor rase umane păm�ene. Ei sunt descendenţii Lirienilor (care au venit de pe Lira �nava spaţială). Lirienii au trimis la sol echipe formate din cercetători şi ingineri şi specialişti agricoli pentru a explora suprafaţa planetelor care ar avea condiţii propice locuirii, aceste echipe realiz� anumite prospecţiuni, după care s-au �ors pe nava-mamă.

Printre planetele explorate de ei este şi Terra. Fiecare planetă a fost explorată şi colonizată �mod specific, conform cu natura sa unică. Din acest motiv Lirienii sunt interesaţi şi astăzi de lumea noastra (pentru că suntem deci unici), şi o fac de peste 79.000 de ani.

Cercetătorii exo-ştiinţelor afirmă că Lirienii sunt foarte asemănători �multe privinţe cu oamenii de pe Păm�, totuşi ei sunt mult mai evoluaţi emoţional şi spiritual dec�sunt majoritatea oamenilor de pe Terra. Ei �#351;işi au trecut, ca rasă, prin aceleaşi greutăţi pe care le avem şi noi astăzi, şi prin aceleaşi probleme.

Pleiadeenii urmăresc de mult să ne arate modul cum au rezolvat ei situaţii similare din trecutul lor, situatii �care noi ne aflăm acum. Ăn acest fel, noi am putea beneficia de experienţa lor astfel ��să nu facem aceleaşi greşeli. Din păcate, nu sunt suficient de mulţi oameni pe Terra dispuşi să şi asculte astfel de sfaturi.

Pe măsură ce specia umană Liriană s-a fragmentat şi a populat universul, grupuri diferite au călătorit şi s-au stabilit pe multe alte planete �multe sisteme solare, pe măsură ce călătoria �spaţiul cosmic a evoluat. Oamenii au devenit conştienţi de existenţa altor civilizaţii planetare �aceste sisteme stelare. Diferite culturi şi ciilizaţii s-au ��it şi au evoluat. Sistemele de credinţe s-au prăbuşit ori s-au răsp�it. Noi moduri de a privi lumea şi noi tehnologii au luat fiinţă. Umanitatea evolua. A luat fiinţă o intensă şi str�ă comunitate socială �re toate civilizaţiile umane Liriene. Lirienii sunt o rasă foarte pacifică, ��reg.

Lirienii au �ăţat cum să se adapteze la fiecare dintre mediile planetare �care s-au integrat. Ei au �ăţat să traiasca in COMPLETA ARMONIE cu planetele respective. Au dezvoltat comunităţi agriculturale care erau uimitoare. Nu numai că erau eficienţi şi puteau hrăni miliarde de fiinţe umane, dar efectiv �unătăţeau planeta şi creau un mediu şi mai bogat. Toate aspectele vieţii au beneficiat de pe urma deciziei Lirienilor de a fi �comuniune cu planeta pe care locuiau.

Concomitent, timpul de viaţă al Lirienilor pe acele planete unde nu exista deloc poluare şi nici oprimare socială (aşa cum este pe Păm�) era cu mult mai mare.

Aceste comunităţi de extratereştri umani s-au prezentat cercetătorilor exo-ştiinţelor ca av� sisteme economice care "nu erau �serviciul individului", �schimb aveau o etică de tip "toţi �aceeaşi inimă", acţion� toţi �aceeaşi direcţie ca un �reg, asigur�u-se că niciuna din rasele lor nu răm� �urmă prea mult. Cu alte cuvinte, "necesităţile colective sunt mai importante dec�necesităţile individuale".

Ei sunt un adevărat model pentru umanitatea aflată �momentele cruciale din prezent.

Cercetătorii noştri care au ales să colaboreze cu sistemul capitalist al egoismului şi lăcomiei, sistem moştenit de la ceilalţi extratereştri (care ne maipulează), aleg să ignore sau chiar să "�roape" asemenea mărturii ale legăturii genetice umane care ne-ar permite să descoperim o nouă paradigmă, mai spirituală.

Continuare �partea a IV-a

Adresa acestui articol este

ADN-ul uman conţine gene extraterestre (4)

ATENŢIE: Acest articol este un original AIM şi se află sub incidenţa licenţei tip "Creative commons", detaliată la final.

Adresa acestui articol este

Continuare din partea a III-a

Pe de altă parte, �viziunea celorlalţi oameni de ştiinţă, cei care au ales să respingă acest plan manipulativ al dogmei puterii economice, o astfel de trezire la realitate ar permite umanităţii terestre să descopere alternative superioare capitalismului care ar susţine căutările tuturor spre o viaţă mai bună pentru toţi.

Interesant este că marea majoritate a oamenilor de ştiinţă care sunt "sub papucul" sistemului manipulativ nu caută cu adevărat o rezolvare la actualele probleme ale umanităţii, ci caută doar acea rezolvare care să le permită răm�rea �continuare �cadrul acestui sistem manipulativ, cu alte cuvinte prelungirea şi chiar ad�irea acestui sistem coercitiv. Ei sunt programaţi să execute anumite tactici folositoare extratereştrilor care se auto-intitulează "zei".

Revenind, Pleiadeenii sunt foarte asemănători nouă, at��statură, c�şi �ce priveşte musculatura, culoarea părului, dar şi �multe alte privinţe.

Pleiadeenii dispun de o tehnologie ce le permite să călătorească oriunde �univers la viteze MAI MARI ca viteza luminii. [Cercetătorii noştri �fizică cuantică sunt de acord şi aici, ei descoperind anumite particule sub-atomice care se deplasează cu mult peste viteza luminii.]

Pleiadeenii sunt foarte �rijoraţi de modul profund greşit �care ştiinţele moderne sunt folosite actual de către civilizaţia terestră, şi mai ales sunt foarte �rijoraţi că noi ne-am pierdut aproape complet legătura cu centrul nostru spiritual. Pleiadeenii nu folosesc bani, politică şi nici doctrine sau ritualuri religioase (folosite din plin aici dă către elitele manipulatoare terestre ghidate şi �octrinate de către aşa-zişii "zei" extratereştri).

Pleiadeenii, "ca rasa cea mai binevoitoare care a vizitat p�#259; acum Terra, sunt �rijoraţi că noi ne vom distruge planeta şi chiar pe noi �#351;ine", notează dr. Salla.

Toate limbile de pe Păm� sunt derivate din limba pre-sumeriană care "era vorbită �Lira şi �Pleiade". Ei au spus că sunt dispuşi să ne ajute dar nu �sensul de a ne modifica ei �#351;işi evoluţia noastră pentru că ar deveni responsabili pentru acţiunile noastre. Ei spun că fiecare �351;i crează viitorul �ep� din prezent, şi că trebuie să ne corectam noi �#351;ine greşelile din trecut, sau să suferim de pe urma lor.

Lirienii care au adus viaţă pe Păm� au fost inspiraţi de o conştiinţă cosmică spirituală, fundament�u-şi ştiinţele pe dimensiuni umaniste pun� binele colectiv deasupra individului, �contrast cu lăcomia elitelor Păm�ene. Lirienii se referă la conştiinţa colectivă de iubire, pace şi �#355;elepciune care a inspirat manifestarea universului numind-o Fiinţare.

Adorarea Fiinţării este totdeauna solitară şi �linişte. Nu există preoţi şi nici salvatori autorizaţi care să intermedieze relaţia �re o fiinţă umană şi conştiinţa colectivă universală. Lirienii afirmă că fiecare experienţă este personală şi diferită de oricare alta, şi nu trebuie �niciun fel comparată sau judecată. Fiecare fiinţă umană trebuie să caute să devină conştientă de divinitatea care este ea �ăşi, subliniază Lirienii.

"Relaţia spirituală a Lirienilor cu conştiinţa colectivă cosmică se manifestă nu �temple sau construcţii religioase, ci direct �natură, şi mai concret �acţiunile de �rijire a naturii pe care ei le realizează, ca măsură a exerciţiului spiritual. Sfatul lor este - fii o fiinţă umană adevărată, naturală", menţioneaza echipa dr. Salla.

� sistemul Lirian al eticii sociale şi spirituale, adevărata credinţă nu poate fi manifestată �religie (aşa cum ne manipulează - prin folosirea unei dogme represive - extratereştrii malefici av� �plan aservirea umanităţii terestre intereselor lor meschine).

Această etică socială a Lirienilor nu pune deloc accentul pe conceptul de "salvatori" ai umanităţii, concept care este folosit de extratereştrii manipulatori pentru a slăbi simţul natural al responsabilităţii umane terestre, prin inducerea ideii că oamenii să renunţe la responsabilitatea personală şi colectivă aştept� să fie mereu salvaţi sau eliberaţi din lumea opresivă care se construieşte mereu �jurul lor prin intermediul elitelor lacome.

Dr. Salla menţionează: "conform �ăţăturilor Liriene, Fiinţarea - ca expresie a conştiinţei colective universale - este accesibilă doar prin măsura intenţiei, prin calea sinceră a inimii".

O anumită civilizaţie umana poate, spre exemplu, să aleagă conştient o cale de evoluţie bazată pe o calitate a vieţii pentru toată lumea, asociată cu �oire spirituală, sau să urmeze o cale a lăcomiei şi a puterii bazată pe constr�ere (ca cea a elitelor terestre actuale), regresivă, involutivă, şi care �cele din urmă duce �mod sigur la auto-distrugere.

Aici trebuie să amintim că fostul cercetator NASA Richard Hoagland a arătat că există dovezi (precum marea piramida) că pe planeta Marte a existat o civilizaţie care s-a auto-distrus.

Umanitatea terestră are nevoie să integreze spiritualitatea �toate ştiinţele moderne, şi acest lucru poate �epe prin recunoaşterea faptului că o parte din ADN-ul uman terestru este de origine non-terestră. Această recunoaştere deschide larg porţile unei reintegrări �familia universală umană, condiţie de bază pentru o creştere a calităţii vieţii aici, pe Păm�.

14 septembrie 1994, Ruwa, Zimbabwe

"� această seară, la ora 8:30, un grup de copii cu v�ta �re 8-12 ani au mărturisit unui reporter TV că mai mulţi dintre ei au văzut 4 sau 5 OZN-uri. Fiinţe extraterestre cu ochii mari, părul negru şi lung, �răcaţi �costume lucioase negre au comunicat cu copiii spun�u-le că umanitatea acţionează iresponsabil �prezent faţă de planetă, şi că este momentul să restabilim un echilibru �re tehnologie şi spiritualitate".

La aceeaşi emisiune TV la care s-a difuzat ştirea, era prezent şi celebrul profet african Credo Mutwa, celebru pentru profeţiile sale deranjant de exacte. Una dintre aceste predicţii susţinute de el, este ca boala SIDA poate fi vindecată printrun fel de scanare sonoră (audio) care distruge numai virusul.

De asemenea, Credo Mutwa a afirmat că extratereştrii descrişi de copii sunt prezenţi �Africa de cel puţin c�va mii de ani, trăind �armonie cu triburile locale.

Adresa acestui articol este

Tehnologii exotice de energie gratuită (VIDEO)

Adresa acestui articol este

Pe 15 decembrie 2009, in timpul Summit-ului Climatic al Natiunilor Unite, compania irlandeza Steorn a anuntat o demonstratie de sase saptamani cu noile sale dispozitive cu randament supraunitar - tehnologia Orbo. Steorn a sustinut ca aparatul lui produce mai multa energie decat cea consumata, acest lucru permitandu-i sa ruleze la infinit.

Tehnologia Steorn's Orbo este una din multele dispozitive de unitate despre care inventatorii au anuntat ca va revolutiona sectorul energetic, si va atenua schimbarile climatice cauzate de gazele cu efect de sera. In timp ce dispozitivele supraunitare erau respinse de cei sceptici din cauza legilor de conservare a energiei, multi anchetatori cred ca acesta va fi un punct de vedere stiintific si viabil comercial.

Unul dintre anchetatori care sustine fezabilitatea sistemelor supraunitate, este Sterling Allan, fondator al Congresului Noua Energie. El a fost pe 7 ianuarie 2010 in insula Hawaii pentru a prezenta rezultatele cercetarilor sale in "Top 10 Tehnologii Exotice de Energie Libera".

In prezentarea sa, Sterling Allan descrie: "Dincolo de sursele de energie regenerabile conventionale, cum ar fi cea solara, eoliana, geotermala, a mareelor, precum si tehnologiile de energie a valurilor, exista o serie de tehnologii fascinante si promitatoare, care ar putea fi mai fiabile, mai putin costisitoare, si chiar si mai curate."

El continua: "Aceste tehnologii, mai exotice, includ sisteme supraunitare cu unitati electromagnetice dupa principiile lui Nicolae Tesla care "valorifica miscarea energiilor in natura", fuziunea la rece, motoarele cu magneti, puterea apei, plasma, si dipozitivele ce extrag energia din vid, doar pentru a numi cateva. Pentru a face o analogie cu nasterea unui copil, "acest copil este anuntat", gata sa se nasca.

Sterling Allan este fondatorul mai multor organizatii ale caror functii variaza de la dezvoltarea alternativa de energie si de promovare; pentru a defini, preda si cerceta cele mai bune modalitati de a trai ca o societate. Organizatii in care el a fost forta motrica includ: FreeEnergyNews.com, the New Energy Congress, Pure Energy Systems Wiki, Pure Energy Systems News, si PureEnergySystems.com.

El si-a construit o reputatie pozitiva noul domeniu energetic prin mentinerea unui serviciu de stiri si prin extinderea departamentului de solutii ecologice. Allan se va baza pe cercetarile sale extinse si pe cercetarea noilor sisteme energetice pentru a ajunge in Top 10 Tehnologii Exotice de Energie Libera care ar putea fi gata pentru aplicatii comerciale.

Printre tehnologiile exotice avute �vedere pentru Top 10 Sterling Allan include:

Searl Effect Generator (SEG) - este capabil sa produca energie electrica ieftina si in conditii de siguranta, fara combustibil, poluare, frecare sau zgomot. Sunt implicate de asemenea efecte de anti-gravitatie.

Tehnologia Epocii de Aur � SEG generatorul Searl

Steorn Free Energy - companie din Irlanda care a inceput acum sase saptamani o demonstratie publica a unui presupus dispozitiv supraunitar pe 15 Decembrie 1009.

Demonstrand randamentul supraunitar - Steorn Orbo partea 1

Demonstrand randamentul supraunitar - Steorn Orbo partea 2

ERR Fluxgenerator - este un dispozitiv despre care se presupune ca se incarca cu sase kilowati de electricitate din imprejurimi, folosind un aranjament in stare solida intr-un panou realizat din aluminiu si bismut tesute cu bobine.

Generatorul de energie Kapanadze - este un generator de energie de 5 kilowati care poate extrage energia din eter.

Lista lui scurta de tehnologii exotice avuta in vedere pentru Top 10 este disponibila online.

Conferinta de Transformare a Pamantului este a patra dintr-o serie de conferinte organizate de insula Hawaii in 2010 si s-a desfasurat in perioada 7 -10 ianuarie. O linie impresionanta de prezentatori internationali din Italia, Croatia, Austria si SUA, in principal vor acoperi diferite teme de vindecare, noua stiinta, constiinta si contact extraterestru.

Alti vorbitori care prezinta teme din noua stiinta sunt Klaus Dona (Austria) despre Artefacte ce nu-si gasesc locul si Dennis Adams (SUA) despre Stiinta Vindecarii. In plus, Stefano Breccia (Italia), un inginer electrician pensionar si professor universitar va dicuta despre cel mai mare caz de contact uman-extraterestru inregistrat in istorie si despre unele din tehnologiile avansate marturisite in Italia.

Pentru mai multe informatii: Conferinta pentru transformarea Pamantului. Adresa site-ului: http://www.earthtransformation.com

Preluare de la EnergieLibera.NET

Adresa acestui articol este

HERMANN OBERTH

The Father of Space Travel

Hermann Julius Oberth, born June 25, 1894 in the Transylvanian town of Hermannstadt, is, along with the Russian Konstantin Tsiolkovsky and the American Robert Goddard, one of the three founding fathers of rocketry and modern astronautics. Interestingly, although these three pioneers arrived at many of the same conclusions about the possibility of a rocket escaping the earth's gravitational pull, they seem to have done so without any knowledge of each other's work.

Oberth's interest in rocketry was sparked at the age of 11. His mother gave him a copy of Jules Verne's From The Earth To The Moon, a book which he later recalled he read "at least five or six times and, finally, knew by heart." It was a young Oberth, then, that discovered that many of Verne's calculations were not simply fiction, and that the very notion of interplanetary travel was not as fantastic as had been assumed by the scientific community.

By the age of 14 Oberth had already envisioned a "recoil rocket" that could propel itself through space by expelling exhaust gases (from a liquid fuel) from its base. He had no resources with which to test his model, but continued to develop his theories, all the while teaching himself, from various books, the mathematics that he knew he'd need if he was to ever challenge gravity's dominion.

Oberth realized that the higher the ratio between propellant and rocket mass the faster his rocket would be able to travel. Problem: as the rocket expends fuel, its mass (not including fuel) remains the same, in essence becoming heavier and heavier in relation to the engine's ability to provide thrust. Solution: stages. Hermann Oberth reasoned that as one section of the rocket cylinder becomes expended, and therefore also becomes dead weight, why not just get rid of it? This idea is especially important, in light of the fact that in space, velocity is additive. Oberth wrote, "the requirements for stages developed out of these formulas. If there is a small rocket on top of a big one, and if the big one is jettisoned and the small one is ignited, then their speeds are added."

In 1912 Hermann Oberth enrolled in the University of Munich to study medicine. His scholarly pursuits, however, were interrupted by the First World War. In an indirect way, Hermann Oberth's participation in the war, mostly with the medical unit , was, in some ways, fortunate for the future of rocketry. Hermann Oberth stated it best when he wrote that one of the most important things he learned in his years as an enlisted medic, was that he "did not want to be a doctor". When the war was over, Professor Oberth returned to the University of Munich, but this time to study Physics with several of the most notable scientists of the time.

In 1922 Oberth's doctoral thesis on rocketry was rejected. He later described his reaction: "I refrained from writing another one, thinking to myself: Never mind, I will prove that I am able to become a greater scientist than some of you, even without the title of doctor." He continued: "In the United States, I am often addressed as a doctor. I should like to point out, however, that I am not such and shall never think of becoming one." And on education he had this to say: "Our educational system is like an automobile which has strong rear lights, brightly illuminating the past. But looking forward things are barely discernible."

In 1923, the year after the rejection of his dissertation, he published the 92 page Die Rakete zu den Planetenraumen (The Rocket into Planetary Space). This was followed by a longer version (429 pages) in 1929, which was internationally celebrated as a work of tremendous scientific importance. That same year, he lost the sight in his left eye in an experiment while working as a technical advisor to German director Fritz Lang on his film, "Girl in the Moon."

In the thirties Oberth took on a young assistant who would later become one of the leading scientists in rocketry research for the German and then the United States governments; his name was Werhner von Braun. They worked together again during the Second World War, developing the V2 rocket, the "vengeance weapon" for the German Army, and again after the war, in the United States at the U.S. Army's Ballistic Missile Agency in Huntsville, Alabama. However, three years later Professor Oberth retired and returned to Germany.

That Hermann Oberth is one of the three founding fathers of rocketry and modern astronautics is indisputable. That all three have advanced the science of rocketry is also indisputable - Professor Oberth, though, possessed a vision that set him apart, even from these great men. In 1923 he wrote in the final chapter of Die Rakete zu den Planetenraumen (The Rocket into Planetary Space), "The rockets... can be built so powerfully that they could be capable of carrying a man aloft." In 1923, then, he became the first to prove that rockets could put a man into space.

By all accounts Hermann Oberth was a humble man (especially considering his achievements) who had, in his own words, simple goals. He outlined them in the last paragraph of his 1957 book Man into Space: "To make available for life every place where life is possible. To make inhabitable all worlds as yet uninhabitable, and all life purposeful."

Hermann Julius Oberth died in a Nuremberg hospital in West Germany on December 29, 1989 at the age of 95.

UFO - Das Dritte Reich schl� zur�

Ein Film von Norbert J�Ratthofer

Fox Mulder h�e seine wahre Freude daran: Angeblich bauten w�end des zweiten Weltkrieges deutsche Techniker sogenannte Flugscheiben, die mittels einer geheimen Energiequelle namens Vril die Schwerkraft �nden konnten und in den letzten Kriegstagen dann als "Geheimgeschwader" genutzt wurden, um Deutsche zu einem geheimen Nazist�kt in der Antarktis zu evakuieren � dem sogenannten Neuschwabenland. Diese Flugscheiben, die mitunter auch unter der Bezeichnung "Hanebu" auftauchen, sind der Ursprung s�licher UFO-Sichtungen; die Informationen zum Bau dieser Ger� wurde aber entweder seinerzeit teilweise vernichtet oder aber von den Allierten geheimgehalten.

Schwachsinn? Aber hallo! Die Regale diverser Esoteriker, Ufologen und anderer Pseudowissenschaftler sind voll mit B�, Zeitschriften und Dokumentationen �lugscheiben, Vril, Neuschwabenland und Hanebu-Baupl�, die teilweise auch unter dem Stichwort "Geheimwissen" �her ungeheime Quellen wie Amazon oder eBay erstanden werden k�n. UFO � DAS DRITTE REICH SCHL�T ZUR�K? ist eine solche (Amateur-)Doku, die mittels Photographien, Skizzen, Konstruktionsdaten und suggestiver Erz�weise von der Existenz der deutschen Flugscheiben �ugen will.

Schon der Hintergrund des Videos stimmt nachdenklich: Der Film, der "nach einem Manuskript von Norbert J�Ratthofer" von Ratthofer selbst in Zusammenarbeit mit vier anderen Gesellen entstand, wurde 1989 von der Tempelhofgesellschaft Wien herausgegeben � einem faschistisch orientierten Verlag, der seinerzeit schon durch eine Reihe von bedenklichen Publikationen unangenehm auffiel (im Netz wird die Tempelhofgesellschaft als "�ntlichkeitsscheuer Verlag" bezeichnet � diese Wortzusammenstellung mu�man sich mal auf der geistigen Zunge zergehen lassen!). Obwohl der Film keinerlei offenkundige Nazipropaganda betreibt, tauchen doch am Rande einige braungef�te Mitteilungen auf: Da wird zum Beispiel darauf hingewiesen, da�nur Heer, Marine und Luftwaffe der Wehrmacht kapitulierten, das gro�eutsche Reich selbst aber nie; ebenso wird emphatisch unterstrichen, da�die Allierten keinen Kampf allein gegen Hitler, sondern gegen das deutsche Volk f�.

In der Tat scheint die Idee dieser Flugscheiben aus dem rechten Eck zu stammen, das unter dem Deckmantel der Lobpreisung deutscher Ingenieurskunst das Dritte Reich als etwas nicht durch die Bank Verwerfliches darstellen m�e. So gesehen erfreuen die hier verbreiteten Thesen das braune Herz: Das gro�eutsche Reich hat nicht nur nie kapituliert, sondern lebt im Geheimen verborgen auf einem Geheimst�kt in der Antarktis weiter, von wo aus es ganz nach Laune in die Luftr�e s�licher Nationen eindringen kann. Aber freilich entspringt der Schwurbel um die fliegenden Naziuntertassen haupts�lich der makabren Faszination, die das zw��ige Reich mit seiner Mischung aus systematisierter Entmenschlichung einerseits und der (teils ersponnenen, teils wahren) okkulten Legendenforschung so oft aus�ann.

Zu Beschallung durch die Carmina Burana auf Heavy Rotation (in der ersten Filmh�te) und kosmischen Synthfl�en, die einem fr�laus-Schulze-Album entliehen sein k�en (in der zweiten Filmh�te), erl�ert Ratthofer mit sonorer Stimme seine phantastischen Thesen: Erm�cht werden die Flugscheiben durch einen Tachyonenantrieb, der unter dem Schlagwort "Elektrogravitation" das Schwerkraftfeld der Erde in nutzbare Energie umwandeln kann (wie die Flugscheiben dann im All funktionieren, vermag uns die These nicht zu erl�ern). Beinahe r� kreativ wird dazu betont, da�die "Esoteriker des Dritten Reiches" schon fr�ot;erkannten", da�das Explosionsprinzip (wie es zum Beispiel ein normaler Motor verwendet) nicht dem gottgegebenen Sch�ngsprinzip entspricht, welches ja immer aufbauend wirkt, und da�somit stattdessen ein Implosionsansatz verfolgt wurde � die genannten Esoteriker seien also quasi Vorl�er der heutigen Gr�weil sie im Einklang mit der Natur arbeiten.

Unter Aufwendung von verschiedenen obskuren Namen � Erfinder Viktor Schauberger, Kapit�Hans Kohler � wird die Entwicklung des Antriebs sozusagen genau erl�ert, w�end wir angebliche Baupl� und unscharfe Photographien vorgesetzt bekommen, auf denen man "eindeutig" in der Vergr�ung Gesch�me, den Piloten in der Steuerkapsel, Hakenkreuze oder SS-Runen erkennen kann (um die Eindeutigkeit zu unterst� werden rote Kreise um gewisse Stellen im Bild gemalt, auf denen meist eindeutig gar nichts zu erkennen ist). Der Antrieb wird dann mitunter als "Thule-Tachyonator" bezeichnet, teils auch als "Thule-Antrieb" � obwohl ja einschl�ge esoterische Literatur die Energiequelle klar als Vril identifiziert (ein eigentlich fiktiver Stoff, der 1871 in einem Roman von Lord Lytton auftauchte und dank Lyttons okkulter Interessen mancherorts als tats�licher Fund verstanden wird) und "Thule" eigentlich die mythische Insel bezeichnet, von der seinerzeit angeblich das arische Volk abstammte.

Dreierlei Flugscheiben wurden gebaut und eingesetzt: Hanebu-Flugk�r, die etwas kleineren Vril-Flugk�r, und ein gro�s zigarrenf�ges Mutterschiff, das als "Andromeda-Ger�quot; bezeichnet wird. Entsprechende Photos von schwarzen Schatten am Himmel werden von Ratthofer flugs als eindeutige Beweise von Testfl�nd �eins�en identifiziert. Noch sch� als seine Deduktionsmethode hinsichtlich der Photographien und Skizzen ("Wir sehen drei eingezeichnete Gesch�me, k�n also davon ausgehen, da�Gewicht und Umfang der Flugscheiben f� deutschen Techniker keinerlei Probleme darstellten") ist seine Verwendung von Zeitungsberichten: Die angebliche erste UFO-Meldung der Welt aus der New York Times vom 14. Dezember 1944 f�t nat� dicht mit der Fertigstellung der ersten deutschen Flugscheiben zusammen ("es kann schwerlich ein Zufall sein"); willk�e Berichte �ngebliche UFO-Sichtungen rund um die Welt werden meist ohne Angabe auf die Quelle gezeigt und ausgewertet (nat� stets als Beweis von relevanten Aktivit�n), und eine Nachricht der Schmierpostille National Examiner vom Januar 1988, in dem Reagan und Gorbachev gleicherma�n die Gefahr eines Angriffs aus dem All benennen, wird als sicheres Zeichen der �ermacht der Flugscheiben gewertet.

Auch Neuschwabenland wird erl�ert: Da�eine Naziexpedition in die Antarktis 1938 oder '39 stattfand und die Herren dort deutsche Fahnen aufstellten, wundert ja keinen. Aber was ist mit den 100 deutschen U-Booten, die in den entsprechenden Manifesten nicht als "versenkt" gekennzeichnet wurden, sondern mit dem Vermerk "Verbleib ungekl�" versehen wurden? Befindet sich diese Unterseebootflotte eventuell in einem geheimen U-Boot-Bunker in Neuschwabenland? 1947 lie�n die Amerikaner eine "nur oberfl�lich als Forschungsexpedition getarnte" Expedition in die Antarktis folgen, die sie aber nicht einmal einen Monat darauf abbrechen mu�en � wurden die vielleicht von den dort stationierten Nazis (und U-Booten) vertrieben? "Sicherlich eine glaubw�re Erkl�ng als die Idee, da�die Amerikaner von Tausenden von Killerpinguinen in die Flucht geschlagen wurden", witzelt der ansonsten ganz n�ne Ratthofer herum. Entsprechend lie�n die Amerikaner in den F�ern dann auch gleich drei Atombombentests in der entsprechenden Gegend stattfinden, womit der Film uns auch gleich noch das Ozonloch dort erkl�.

Es tauchen noch viele heitere Ideen und haarstr�ende Schlu�olgerungen im Film auf � zum Beispiel ein geheimnisvoll verschwundener Hollywood-Streifen namens EARTH VS. FLYING SAUCER � aber den Vogel schie� der letzte Block ab: Da startete n�ich im Januar 1945 die Hanebu 3 mit deutsch/japanischer Besetzung zum Mars, um von dort m�cherweise Hilfe f� schon fast verlorenen Krieg zu erhalten. Nat� war es eine Selbstmordmission, weil der Thule-Antrieb die Strecke nur einmal zur�en konnte, und somit liegt die Hanebu 3 nun wohl unter meterhohem Marssand vergraben, und wir k�n angesichts der � Leere des roten Planeten ja nur feststellen, da�wir da echtes Gl�tten.

Freilich rechnet auch Ratthofer damit, da�seine Thesen gegebenenfalls wackeln k�en oder angegriffen werden � weshalb er in gewissen Abst�en betont, da�sich, wenn man sich nur einmal die Fakten ansieht, ein ganz klares Bild abzeichnet. Oder da�gegebenenfalls einzelne Punkte nicht stimmen m�, aber das Gesamtbild unumst�ch ist. Wer dabei eifrig mit dem Kopf nickt, legt sich sicherlich hinterher auch noch das 1992 von Ratthofer und der Tempelhofgesellschaft ver�ntlichte Buch DAS VRIL-PROJEKT zu, in dem Ratthofer erkl�, wie die Baupl� f� Flugscheiben durch telepathische �ertragungen von einer Zivilisation vom Aldebaran in die K� einiger SS-Mitglieder gelangten, die dann die sogenannte "Jenseitsflugmaschine" entwarfen.

Die Dokumentation ist nur inoffiziell als DVD erh�ich, aber wer dringend einmal wieder Urlaub von der Wirklichkeit braucht, findet per Google sehr flott den kompletten Film als Stream und findet dort alle weiteren Fragen gekl�. Au�r einer vielleicht: Was zur H� ...?

Eine Rezension von Christian Genzel

(21. April 2009)

Generatorul si motorul SEARL: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=qPPBkhjp1fY

/watch?v=HaeDX7f1FfQ

/watch?v=6Vnp6oyUHEY

/watch?v=pUUvhuQtba4

/watch?v=y0UoEzmDglw

/watch?v=a7urKsRGl1E

/watch?v=7cUyC9zv1_c

/watch?v=vxMHgsmlEfs

/watch?v=A_u6-l33EoE

/watch?v=enSZSIlGjpA

/watch?v=FhxN14mkuRs

/watch?v=gy21vtr80a8

/watch?v=-PPvrrQIvFE

/watch?v=tQqkHA6LWYA

/watch?v=-Sl-Edh77s8

/watch?v=xSzUOAjEZXw

/watch?v=kNYw6Kof_jA

/watch?v=un_9IZV-ruA

/watch?v=GXQkbIEnCZQ

Retroinginerie americana a discurilor zburatoare spatiale: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=-f7LMIfksq0

/watch?v=M8iCvRl7ZsI

/watch?v=bg82hVVYPuI

/watch?v=2EmgoWfmjsI

/watch?v=tOd6fExjuCA

/watch?v=8fii5zIy1vM

/watch?v=EuV_4s5HGYQ

/watch?v=5AqhMgfwyQ8

/watch?v=uM-CGzGPxmg

Termoplan cu forma de farfurie zburatoare (Flying Saucer) construit in 1992: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=szasukfWXTU

Termoplan construit de englezi: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=SRl_XfuaCx8

Avion lenticular american construit la sfarsitul anilor '60: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=kcJv_onXyhQ

Helicopter lenticular rusesc inspirat din Disc Zburator (Flug-Scheibe) Avion-Rotund RFZ (Rund Flug-Zeug) BMW Aripa-Rotativa (Flugel-Rad) I, II si III ale lui Rudolph Schriever, helicoptere lenticulare supersonice: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=8JOEljFDcE0

"High Jump", expeditia militara din 1947 a amiralului Byrd, impotriva submarinelor U2 si clopotelor zburatoare Haunebu II, din baza nazista subternana Neu Schwabenland, din nord-estul Antarcticii: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=97YkOWwUE2Y

/watch?v=Rn0prGhLCR8

/watch?v=LSd0Sm0SA7w

OZN triunghiular in Australia pe Google Earth, 25 ianuarie 2008: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=bB5lJEGTxug

UFO pe Google Earth in Antarctica: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=GizVVqxSxME

Constructii pe Marte: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=W7Bm74FOG3E

Viata pe Marte: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=AYeJJVYCFMc

"Coanda 9", aerodina lenticulara a lui Henri Marie Coanda construita sub nazisti (Paris, 1940): http://www.youtube.com si apoi /watch?v=H6aH2tjXMp4

Deasemenea cateva poze despre Henri Marie Coanda si inventiile sale:

post-4410-12747198850275_thumb.jpg

post-4410-12747198941087_thumb.jpg

post-4410-12747199039922_thumb.jpg

post-4410-1274724562495_thumb.jpg

post-4410-12747246024482_thumb.jpg

post-4410-12747246315869_thumb.jpg

post-4410-12747246668331_thumb.jpg

post-4410-12747247737353_thumb.jpg

post-4410-12747248066688_thumb.jpg

post-4410-1274724960024_thumb.gif

post-4410-12747250137468_thumb.jpg

post-4410-12747250567912_thumb.jpg

post-4410-12767984066914_thumb.jpg

post-4410-12767984124899_thumb.jpg

post-4410-12767984171032_thumb.jpg

post-4410-12767984220805_thumb.jpg

post-4410-12767984267606_thumb.jpg

post-4410-12767984317539_thumb.jpg

post-4410-12767984766501_thumb.png

post-4410-12767984850342_thumb.jpg

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

:jawdrop: ooooooooooooooohhhhh , da' chiar ca m-ai dat gata...

SI CAND sa le vad pe toate alea ?!

ditamai "carnatul de link-uri" youtube...

:help:

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

:jawdrop: ooooooooooooooohhhhh , da' chiar ca m-ai dat gata...

SI CAND sa le vad pe toate alea ?!

ditamai "carnatul de link-uri" youtube...

:help:

Uite o farfurie zburatoare germana contemporana la scara redusa si radiocomandata, "nava cosmica" = Raumschiff (in germana), numita "Levitake I" = Levitator I (in engleza), plus alte detalii despre farfuriile zburatoare din anii '25-'45, construite la Peenemunde, Breslau si Praga: Tastati http://www.youtube.com la fiecare din adresele: /watch?v=erzuikBDt48;

/watch?v=0aYhe6QE1lc;

/watch?v=aeJXMorBDv0;

/watch?v=WBdIbJtNUXA;

/watch?v=pKyNlq_97a0;

/watch?v=8NJzDF7znv4;

/watch?v=UxIyKSfna_s;

/watch?v=b-bd2SxFOZI;

/watch?v=kQVk6JAYkgY;

/watch?v=4hW3Ccc80gU;

/watch?v=B8Wi59oKaJ4;

/watch?v=s10i1MJ9IO0;

/watch?v=aDdOdAtv34Q;

/watch?v=UKZpNBYFajI;

/watch?v=gr753sq6430;

/watch?v=spWK1qXrtyg;

/watch?v=NOsF8oXjRZg;

/watch?v=a_7d_cVJq3M;

/watch?v=3IRagx-zJQo;

/watch?v=hV4Jb3Wna5g;

/watch?v=6feES9AGKsY;

/watch?v=8bhuo2sRmyo;

/watch?v=WnAhXvC2v0Q;

/watch?v=Y5c_m1hDg-w;

/watch?v=jWg42jPU-tg;

/watch?v=b8e6wUfueBo;

/watch?v=rHl4iQBdcrU;

/watch?v=lVBi-1tX_uU;

/watch?v=GD67_6lhsmw;

/watch?v=_Vl8m7zHXrM;

/watch?v=-4VHtzSeD_c;

/watch?v=Q7FWb-WIV00;

/watch?v=sABpGFzxebQ;

/watch?v=QnsgRbCKkN8;

/watch?v=BXBmbVJ-Rl0;

/watch?v=PUJVl4FrRTM;

/watch?v=qljY-YfFaPc;

/watch?v=rFC20gY1_9o;

/watch?v=yJJ1-Rlsm28;

/watch?v=vjgW3UqxsAw;

/watch?v=YhZA-fpkSto; http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://img.youtube.com/vi/byuyX6VDSkk/0.jpg&imgrefurl=http://videos.drole.ch/vril/&usg=___GWOfljYCqptI2O4rahPsR9c8jw=&h=360&w=480&sz=12&hl=ro&start=274&um=1&itbs=1&tbnid=mDrXBdPFAj-fxM:&tbnh=97&tbnw=129&prev=/images%3Fq%3Dpictures%2Bvril%26start%3D273%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN%26ndsp%3D21%26tbs%3Disch:1;

Tastati http://www.youtube.com la fiecare din adresele:

/watch?v=BEiXEHsf4Ms;

/watch?v=34GYRivpGtk;

/watch?v=d6Bhf4kI068;

/watch?v=w-S42Wz2ZQo;

/watch?v=spkSop9-25Q (mai are 8 parti);

/watch?v=cWrg7WFS0Sg(mai are 10 parti). :hi:

Tehnologia a fost aplicata recent si de rusi: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=2wBHMs7Bb0g;

/watch?v=FNgzyylR0lA;

/watch?v=Mvei3BW1K54;

/watch?v=ySL4roaKwnE;

/watch?v=cThIbDONerI;

/watch?v=zhw5Z-Xjybk.

Am facut un mic studiu pe Die Glocke (Clopotul). Sale destul de îndoielnic dacă chiar a existat. Nu ştim de proiectare sau de combustibil Xerum 525 ca nu exista. De asemenea, în cazul în care acesta era la fel de toxic ce au spus a fost că ar fi inutil ca un mijloc de propulsie. De la wikipedia: Aparatul este descris ca fiind metalic, de aproximativ 9 metri lăţime şi 12 - 15 metri înălţime, cu o formă asemănătoare cu un clopot. Acesta conţinea doi cilindri contra-rotativi umpluti cu o substanţă asemănătoare cu Mercur, care strălucea violet atunci când este activată, cunoscut doar ca Xerum 525 a fost speculat pentru a fi mercur rosu. Când e activ, Clopotul ar emite radiaţii puternice, care au dus la moartea a mai multor oameni de ştiinţă şi a plantelor şi diverse subiecte de testare animale. Clopotul a fost considerată atât de importantă pentru că naziştii au ucis 60 oameni de ştiinţă care au lucrat la proiect şi le-a îngropat într-o groapă şi singurul motiv pentru care ştim despre Bell este că generalul SS, care a fost însărcinat cu crime, Jakob Sporrenberg, a fost judecat după război de către o instanţă crime de război polonez pentru uciderea propriului său popor pe ceea ce a devenit ulterior teritoriul polonez.

Am avut un du-te la o modelare în 3D:

Si acum o filmare a Neu-Schwabenland-ului din nord-estul Antarcticii (Polul Sud), unde au o baza subterana Neu-Berlin, care ar numara deja 2 milioane locuitori: munti neacoperiti de zapada si estuare neinghetate! : Tastati http://www.youtube.com la fiecare din adresele:

/watch?v=0x40A0sBL34;

/watch?v=lc7PAm64UMk;

/watch?v=3WNb-rUBlYk.

Inca un articol despre fuga lui Adolf Hitler in Neu-Schwabenland, in locul lui murind sosia Gustav Weber, avand o lucrare dentara identica: Tastati http://www.youtube.com la adresa: /watch?v=YWq2XJCAmNA.

Deasemenea cu ajutorul farfuriilor zburatoare au construit baze si pe Luna, satelitul planetei noastre Terra (Pamant) si pe planeta Marte, aflata pe urmatoarea orbita fata de Soare, dupa Terra, colaborand cu rasa alba (ariana) venita din constelatia Taurus, steaua Aldebaran, cu cele doua planete locuite Sumer si An, formand Imperiul Sumeran, la 68 ani-lumina de noi, extratrerestrii veniti prima oara in vremea Babilonului, mesopotamienilor, asiro-caldeenilor, a Urului Caldeei si a sumerienilor, epopeea lui Ghilgames descriind momentul; deasemenea un ultim link despre Alternativa 3, in care elita Terrei de 10 milioane oameni s-ar refugia pe Marte, Terra urmand a fi supusa cataclismelor naturale datorate efectului de sera, rusii detonand in 1961 la Polul Nord al planetei Marte o racheta termonucleara, aceasta topind calota glaciara si formand atmosfera dupa un an de furtuni intense, la 22 mai 1962 aterizand la o baza construita pe planeta Marte, de data aceasta cu un mediu cu 4 C temperatura, 21 km/h viteza vantului si 707,7 mm Hg presiune atmosferica, atmosfera respirabila: Tastati http://www.youtube.com la fiecare din adresele:

/watch?v=ycPnp1aQ3Ik;

/watch?v=GuogZYJMyIM;

/watch?v=N-9xai73_n8;

/watch?v=rmsVj_kjDcw;

/watch?v=CI6ReliB2eY;

/watch?v=mHLXKXxV7YU;

/watch?v=aROqWGZ3gDg;

/watch?v=m5lnavfxZWo;

/watch?v=W7Bm74FOG3E;

http://www.fast-geheim.de.

Alte linkuri interesante: ttp://www.pro-bike.ro/forums/index.php?showtopic=51124&st=0

Tastati http://www.youtube.com la fiecare din adresele:

/watch?v=qPPBkhjp1fY

/watch?v=4nTewAjhGsY

/watch?v=g-cF_sueqFc

/watch?v=o7NdxnjetSw&NR=1

/watch?v=g6D6mqzLIaM

/watch?v=ZQjw1whnL20

/watch?v=UC5tLeWVZec

/watch?v=UB4GAW6YOZA

/watch?v=P0WF5TX2su4

/watch?v=E7fO_DhpzTI

/watch?v=5B8ifykFgWM

/watch?v=hIiAInbb3QA

/watch?v=oB2kMgC_vyE

/watch?v=iStOmXiSjN0&feature=fvw

/watch?v=qr-IdHU3A5M

Daca nu merge vre-un link, stergeti ce se afla in parantezele urmatoare: (...feature=related) sau intre parantezele: (&feature=related).

Schumann resonances

From Wikipedia, the free encyclopedia

Jump to:navigation, search

The Schumann resonances (SR) are a set of spectrum peaks in the extremely low frequency (ELF) portion of the Earth's electromagnetic field spectrum. Schumann resonances are global electromagnetic resonances, excited by lightning discharges in the cavity formed by the Earth surface and the ionosphere.

Contents [hide]

1 Description

2 History

3 Basic theory

4 Measurements

4.1 Dependence on global lightning activity

4.1.1 Diurnal variations

4.1.1.1 �Chimney� ranking

4.1.1.2 Influence of the day-night asymmetry

4.1.2 The �inverse problem�

4.2 Transient luminous events research

4.2.1 Global temperature

4.2.2 Upper tropospheric water vapor

4.3 Schumann resonances on other planets

5 Speculation about Schumann resonance effects in non-geophysics domains

6 Misinformation

7 See also

8 References

9 External articles and references

[edit] Description

This global electromagnetic resonance phenomenon is named after physicist Winfried Otto Schumann who predicted it mathematically in 1952. Schumann resonances occur because the space between the surface of the Earth and the conductive ionosphere acts as a closed waveguide. The limited dimensions of the Earth cause this waveguide to act as a resonant cavity for electromagnetic waves in the ELF band. The cavity is naturally excited by electric currents in lightning. Schumann resonances are the principal background in the electromagnetic spectrum between 3�69 Hz, and appear as distinct peaks at extremely low frequencies (ELF) around 7.83, 14.3, 20.8, 27.3 and 33.8 Hz.

In the normal mode descriptions of Schumann resonances, the fundamental mode is a standing wave in the Earth-ionosphere cavity with a wavelength equal to the circumference of the Earth. This lowest-frequency (and highest-intensity) mode of the Schumann resonance occurs at a frequency of approximately 7.83 Hz, but this frequency can vary slightly from a variety of factors, such as solar-induced perturbations to the ionosphere, which comprises the upper wall of the closed cavity. The higher resonance modes are spaced at approximately 6.5 Hz intervals, a characteristic attributed to the atmosphere's spherical geometry. The peaks exhibit a spectral width of approximately 20% on account of the damping of the respective modes in the dissipative cavity. The eighth overtone lies at approximately 59.9 Hz.

Observations of Schumann resonances have been used to track global lightning activity. Owing to the connection between lightning activity and the Earth's climate it has been suggested that they may also be used to monitor global temperature variations and variations of water vapor in the upper troposphere. It has been speculated that extraterrestrial lightning (on other planets) may also be detected and studied by means of their Schumann resonance signatures. Schumann resonances have been used to study the lower ionosphere on Earth and it has been suggested as one way to explore the lower ionosphere on celestial bodies. Effects on Schumann resonances have been reported following geomagnetic and ionospheric disturbances. More recently, discrete Schumann resonance excitations have been linked to transient luminous events � sprites, elves, jets, and other upper-atmospheric lightning. A new field of interest using Schumann resonances is related to short-term earthquake prediction.

[edit] History

The first suggestion that an ionosphere existed, capable of trapping electromagnetic waves, was made by Heaviside and Kennelly in 1902.[1][2] It took another twenty years before Edward Appleton and Barnett in 1925,[3] were able to prove experimentally the existence of the ionosphere.

However, even prior to this, the first documented observations of global electromagnetic resonance, was at the Colorado Springs laboratory of Nikola Tesla in 1899. This observation led to certain peculiar conclusions about the electrical properties of the earth, and which made the basis for his scheme for wireless energy transmission.[4] Although some of the most important mathematical tools for dealing with spherical waveguides were developed by Watson in 1918,[5] it was Winfried Otto Schumann who first studied the theoretical aspects of the global resonances of the earth-ionosphere waveguide system, known today as the Schumann resonances. In 1952-1954 Schumann, together with K�, attempted to measure the resonant frequencies[6][7][8][9] . However, it was not until measurements made by Balser and Wagner in 1960-1963[10][11][12][13][14] that adequate analysis techniques were available to extract the resonance information from the background noise. Since then there has been an increasing interest in Schumann resonances in a wide variety of fields.

Tesla researched ways to transmit power and energy wirelessly over long distances (via transverse waves, to a lesser extent, and, more readily, longitudinal waves). He transmitted extremely low frequencies through the ground as well as between the Earth's surface and the Kennelly-Heaviside layer. He received patents on wireless transceivers that developed standing waves by this method. In his experiments, he made mathematical calculations and computations based on his experiments and discovered that the resonant frequency of the Earth was approximately 8 hertz (Hz).[citation needed] In the 1950s, researchers confirmed that the resonant frequency of the Earth's ionospheric cavity was in this range (later named the Schumann resonance).

[edit] Basic theory

Lightning discharges are considered to be the primary natural source of Schumann resonance excitation; lightning channels behave like huge antennas that radiate electromagnetic energy at frequencies below about 100 kHz.[15] These signals are very weak at large distances from the lightning source, but the earth-ionosphere waveguide behaves like a resonator at ELF frequencies and amplifies the spectral signals from lightning at the resonance frequencies.[15]

In an ideal cavity, the resonant frequency of the n-th mode fn is determined by the Earth radius a and the speed of light c.[6]

The real Earth-ionosphere waveguide is not a perfect electromagnetic resonant cavity. Losses due to finite ionosphere electrical conductivity lower the propagation speed of electromagnetic signals in the cavity, resulting in a resonance frequency that is lower than would be expected in an ideal case, and the observed peaks are wide. In addition, there are a number of horizontal asymmetries � day-night difference in the height of the ionosphere, latitudinal changes in the Earth magnetic field, sudden ionospheric disturbances, polar cap absorption, etc. that produce other effects in the Schumann resonance power spectra.

[edit] Measurements

Today Schumann resonances are recorded at many separate research stations around the world. The sensors used to measure Schumann resonances typically consist of two horizontal magnetic induction coils for measuring the north-south and east-west components of the magnetic field, and a vertical electric dipole antenna for measuring the vertical component of the electric field. A typical passband of the instruments is 3�100 Hz. The Schumann resonance electric field amplitude (~300 microvolts per meter) is much smaller than the static fair-weather electric field (~150 V/m) in the atmosphere. Similarly, the amplitude of the Schumann resonance magnetic field (~1 picotesla) is many orders of magnitude smaller than the Earth magnetic field (~30-50 microteslas)[16] . Therefore, special receivers and antennas are needed to detect and record Schumann resonances. The electric component is commonly measured with a ball antenna, suggested by Ogawa et al., in 1966,[17] connected to a high-impedance amplifier. The magnetic induction coils typically consist of tens- to hundreds-of-thousands of turns of wire wound around a core of very high magnetic permeability.

[edit] Dependence on global lightning activity

From the very beginning of Schumann resonance studies, it was known that they could be used to monitor global lightning activity. At any given time there are about 2000 thunderstorms around the globe.[18] Producing ~50 lightning events per second,[19] these thunderstorms create the background Schumann resonance signal.

Determining the spatial lightning distribution from Schumann resonance records is a complex problem: in order to estimate the lightning intensity from Schumann resonance records it is necessary to account for both the distance to lightning sources as well as the wave propagation between the source and the observer. The common approach is to make a preliminary assumption on the spatial lightning distribution, based on the known properties of lightning climatology. An alternative approach is placing the receiver at the North or South Pole, which remain approximately equidistant from the main thunderstorm centers during the day.[20] One method not requiring preliminary assumptions on the lightning distribution[21] is based on the decomposition of the average background Schumann resonance spectra, utilizing ratios between the average electric and magnetic spectra and between their linear combination. This technique assumes the cavity is spherically symmetric and therefore does not include known cavity asymmetries that are believed to affect the resonance and propagation properties of electromagnetic waves in the system.

[edit] Diurnal variations

The best documented and the most debated features of the Schumann resonance phenomenon are the diurnal variations of the background Schumann resonance power spectrum.

A characteristic Schumann resonance diurnal record reflects the properties of both global lightning activity and the state of the earth-ionosphere cavity between the source region and the observer. The vertical electric field is independent of the direction of the source relative to the observer, and is therefore a measure of global lightning. The diurnal behavior of the vertical electric field shows three distinct maxima, associated with the three �hot spots� of planetary lightning activity: 9 UT (Universal Time) peak, linked to the increased thunderstorm activity from south-east Asia; 14 UT peak associated with the peak in African lightning activity; and the 20 UT peak resulting for the increase in lightning activity in South America. The time and amplitude of the peaks vary throughout the year, reflecting the seasonal changes in lightning activity.

[edit] �Chimney� ranking

In general, the African peak is the strongest, reflecting the major contribution of the African �chimney� to the global lightning activity. The ranking of the two other peaks � Asian and American � is the subject of a vigorous dispute among Schumann resonance scientists. Schumann resonance observations made from Europe show a greater contribution from Asia than from South America. This contradicts optical satellite and climatological lightning data that show the South American thunderstorm center stronger than the Asian center.[19], although observations made from North America indicate the dominant contribution comes from South America. The reason for such disparity remains unclear, but may have something to do with the 60hz cycling of electricity used in North America (60hz being a mode of Schumann Resonance). Williams and S�ri[22] suggest that in order to obtain �correct� Asia-America chimney ranking, it is necessary to remove the influence of the day/night variations in the ionospheric conductivity (day-night asymmetry influence) from the Schumann resonance records. On the other hand, such �corrected� records presented in the work by S�ri et al.[23] show that even after the removal of the day-night asymmetry influence from Schumann resonance records, the Asian contribution remains greater than American. Similar results were obtained by Pechony et al.[24] who calculated Schumann resonance fields from satellite lightning data. It was assumed that the distribution of lightning in the satellite maps was a good proxy for Schumann excitations sources, even though satellite observations predominantly measure in-cloud lightning rather than the cloud-to-ground lightning that are the primary exciters of the resonances. Both simulations � those neglecting the day-night asymmetry, and those taking this asymmetry into account, showed same Asia-America chimney ranking. As for today, the reason for the �invert� ranking of Asia and America chimneys in Schumann resonance records remains unclear and the subject requires further, targeted research.

[edit] Influence of the day-night asymmetry

In the early literature the observed diurnal variations of Schumann resonance power were explained by the variations in the source-receiver (lightning-observer) geometry.[10] It was concluded that no particular systematic variations of the ionosphere (which serves as the upper waveguide boundary) are needed to explain these variations.[25] Subsequent theoretical studies supported the early estimations of the small influence of the ionosphere day-night asymmetry (difference between day-side and night-side ionosphere conductivity) on the observed variations in Schumann resonance field intensities.[26]

The interest in the influence of the day-night asymmetry in the ionosphere conductivity on Schumann resonances gained new strength in the 1990s, after publication of a work by Sentman and Fraser.[27] Sentman and Fraser developed a technique to separate the global and the local contributions to the observed field power variations using records obtained simultaneously at two stations that were widely separated in longitude. They interpreted the diurnal variations observed at each station in terms of a combination of a diurnally varying global excitation modulated by the local ionosphere height. Their work, which combined both observations and energy conservation arguments, convinced many scientists of the importance of the ionospheric day-night asymmetry and inspired numerous experimental studies. However, recently it was shown that results obtained by Sentman and Fraser can be approximately simulated with a uniform model (without taking into account ionosphere day-night variation) and therefore cannot be uniquely interpreted solely in terms of ionosphere height variation[28] .

Schumann resonance amplitude records show significant diurnal and seasonal variations which in general coincide in time with the times of the day-night transition (the terminator). This time-matching seems to support the suggestion of a significant influence of the day-night ionosphere asymmetry on Schumann resonance amplitudes. There are records showing almost clock-like accuracy of the diurnal amplitude changes.[23] On the other hand there are numerous days when Schumann Resonance amplitudes do not increase at sunrise or do not decrease at sunset. There are studies showing that the general behavior of Schumann resonance amplitude records can be recreated from diurnal and seasonal thunderstorm migration, without invoking ionospheric variations.[24][26] Two recent independent theoretical studies have shown that the variations in Schumann resonance power related to the day-night transition are much smaller than those associated with the peaks of the global lightning activity, and therefore the global lightning activity plays a more important role in the variation of the Schumann resonance power.[24][29]

It is generally acknowledged that source-observer effects are the dominant source of the observed diurnal variations, but there remains considerable controversy about the degree to which day-night signatures are present in the data. Part of this controversy stems from the fact that the Schumann resonance parameters extractable from observations provide only a limited amount of information about the coupled lightning source-ionospheric system geometry. The problem of inverting observations to simultaneously infer both the lightning source function and ionospheric structure is therefore extremely underdetermined, leading to the possibility of nonunique interpretations.

[edit] The �inverse problem�

One of the interesting problems in Schumann resonances studies is determining the lightning source characteristics (the �inverse problem�). Temporally resolving each individual flash is impossible because the mean rate of excitation by lightning, ~50 lightning events per second globally, mixes up the individual contributions together. However, occasionally there occur extremely large lightning flashes which produce distinctive signatures that stand out from the background signals. Called "Q-bursts", they are produced by intense lightning strikes that transfer large amounts of charge from clouds to the ground, and often carry high peak current.[17] Q-bursts can exceed the amplitude of the background signal level by a factor of 10 or more, and appear with intervals of ~10 s,[21] which allows to consider them as isolated events and determine the source lightning location. The source location is determined with either multi-station or single-station techniques, and requires assuming a model for the earth-ionosphere cavity. The multi-station techniques are more accurate, but require more complicated and expensive facilities.

[edit] Transient luminous events research

It is now believed that many of the Schumann resonances transients (Q bursts) are related to the transient luminous events (TLEs). In 1995 Boccippio et al.[30] showed that sprites, the most common TLE, are produced by positive cloud-to-ground lightning occurring in the stratiform region of a thunderstorm system, and are accompanied by Q-burst in the Schumann resonances band. Recent observations[30][31] reveal that occurrences of sprites and Q bursts are highly correlated and Schumann resonances data can possibly be used to estimate the global occurrence rate of sprites.[32]

[edit] Global temperature

Williams [1992][33] suggested that global temperature may be monitored with the Schumann resonances. The link between Schumann resonance and temperature is lightning flash rate, which increases nonlinearly with temperature.[33] The nonlinearity of the lightning-to-temperature relation provides a natural amplifier of the temperature changes and makes Schumann resonance a sensitive �thermometer�. Moreover, the ice particles that are believed to participate in the electrification processes which result in a lightning discharge[34] have an important role in the radiative feedback effects that influence the atmosphere temperature. Schumann resonances may therefore help us to understand these feedback effects. A strong link between global lightning and global temperature has not been experimentally confirmed as of 2008.

[edit] Upper tropospheric water vapor

Tropospheric water vapor is a key element of the Earth�s climate, which has direct effects as a greenhouse gas, as well as indirect effect through interaction with clouds, aerosols and tropospheric chemistry. Upper tropospheric water vapor (UTWV) has a much greater impact on the greenhouse effect than water vapor in the lower atmosphere,[35] but whether this impact is a positive, or a negative feedback is still uncertain.[36] The main challenge in addressing this question is the difficulty in monitoring UTWV globally over long timescales. Continental deep-convective thunderstorms produce most of the lightning discharges on Earth. In addition, they transport large amount of water vapor into the upper troposphere, dominating the variations of global UTWV. Price [2000][37] suggested that changes in the UTWV can be derived from records of Schumann Resonances.

[edit] Schumann resonances on other planets

The existence of Schumann-like resonances is conditioned primarily by two factors: (1) a closed, planetary-sized spherical cavity, consisting of conducting lower and upper boundaries separated by an insulating medium. For the earth the conducting lower boundary is its surface, and the upper boundary is the ionosphere. Other planets may have similar electrical conductivity geometry, so it is speculated that they should possess similar resonant behavior. (2) source of electrical excitation of electromagnetic waves in the ELF range. Within the Solar System there are five candidates for Schumann resonance detection besides the Earth: Venus, Mars, Jupiter, Saturn and its moon Titan.

Modeling Schumann resonances on the planets and moons of the Solar System is complicated by the lack of knowledge of the waveguide parameters. No in situ capability exists today to validate the results, but in the case of Mars there have been terrestrial observations of radio emission spectra that suggest the presence of Schumann resonances[38] and there is the possibility that future lander missions could carry in situ instrumentation to perform the necessary measurements. Theoretical studies are primarily directed to parameterizing the problem for future planetary explorers.

The strongest evidence for lightning on Venus comes from the impulsive electromagnetic waves detected by Venera 11 and 12 landers. Theoretical calculations of the Schumann resonances at Venus were reported by Nickolaenko and Rabinowicz [1982][39] and Pechony and Price [2004].[40] Both studies yielded very close results, indicating that Schumann resonances should be easily detectable on this planet given a lightning source of excitation and a suitably located sensor.

On Mars detection of lightning activity has been reported by Ruf et al. [2009][38], confirming the possibility of charge separation and lightning strokes in the Martian dust storms considered by Eden and Vonnegut [1973][41] and Renno et al. [2003][42] . Martian global resonances were modeled by Sukhorukov [1991],[43] Pechony and Price [2004][40] and Molina-Cuberos et al. [2006][44] . The results of the three studies are somewhat different, but it seems that at least the first two Schumann resonance modes should be detectable. Evidence of the first three Schumann resonance modes is present in the spectra of radio emission from the lightning detected in Martian dust storms[38].

It was long ago suggested that lightning dischargers may occur on Titan[45] , but recent data from Cassini-Huygens seems to indicate that there is no lightning activity on this largest satellite of Saturn. Due to the recent interest in Titan, associated with the Cassini-Huygens mission, its ionosphere is perhaps the most thoroughly modeled today. Schumann resonances on Titan have received more attention than on other celestial body, in works by Besser et al. [2002][46] , Morente et al. [2003][47] , Molina-Cuberos et al. [2004][48] , Nickolaenko et al. [2003][49] and Pechony and Price [2004][40] . It appears that only the first Schumann resonance mode might be detectable on Titan.

Jupiter is the only planet where lightning activity has been optically detected. Existence of lightning activity on this planet was predicted by Bar-Nun [1975][50] and it is now supported by data from Galileo, Voyagers 1 and 2, Pioneers 10 and 11 and Cassini. Saturn is also expected to have intensive lightning activity, but the three visiting spacecrafts � Pioneer 11 in 1979, Voyager 1 in 1980 and Voyager 2 in 1981, failed to provide any convincing evidence from optical observations. The strong storm monitored on Saturn by the Cassini spacecraft produced no visible lightning flashes, although electromagnetic sensors aboard the spacecraft detected signatures that are characteristic of lightning. Little is known about the electrical parameters of Jupiter and Saturn interior. Even the question of what should serve as the lower waveguide boundary is a non-trivial one in case of the gaseous planets. There seem to be no works dedicated to Schumann resonances on Saturn. To date there has been only one attempt to model Schumann resonances on Jupiter.[51] Here, the electrical conductivity profile within the gaseous atmosphere of Jupiter was calculated using methods similar to those used to model stellar interiors, and it was pointed out that the same methods could be easily extended to the other gas giants Saturn, Uranus and Neptune. Given the intense lightning activity at Jupiter, the Schumann resonances should be easily detectable with a sensor suitably positioned within the planetary-ionospheric cavity.

[edit] Speculation about Schumann resonance effects in non-geophysics domains

Interest in Schumann resonances extends beyond the domain of geophysics where it initially began, to the fields of bioenergetics,[52] acupuncture and [52]. Critics[who?] claim that the studies which support these applications are inconclusive and that further studies are needed.

A small study in Japan found that blood pressure was affected positively by the Schumann resonance, with the effects on human health needing to be investigated further[53]

[edit] Misinformation

Makers of a product called the Power Balance Bracelet, which claims to improve balance and strength, may have claimed that Schumann resonances appear in the human body and that "incorrect" resonance frequencies cause problems with the "energy field" of the body. As Schumann resonances occur in the Earth's magnetic field as a result of lightning strikes this claim is of course false.

[edit] See also

Earth's magnetic field

Plasma (physics)

radiant energy

Telluric current

The Hum

[edit] References

^ O. Heaviside (1902). "Telegraphy, Sect. 1, Theory". Encyc. Brit.10th ed.. . London 9: 213�218.

^ A.E. Kennelly (1902). "On the elevation of the electrically-conducting strata of the earth's atmosphere". Electrical world and engineer 32: 473�473.

^ Appleton, E. V. , M. A. F. Barnett (1925). "On Some Direct Evidence for Downward Atmospheric Reflection of Electric Rays". Proceedings of the Royal Society of London. Series A, Containing Papers of a Mathematical and Physical Character 109(752): 621�641. doi:10.1098/rspa.1925.0149.

^ N. Tesla (1905). "The Transmission of Electrical Energy Without Wires As A Means Of Furthering World Peace". Electrical World and Engineer January 7: 21�24.

^ Watson, G.N. (1918). "The diffraction of electric waves by the Earth". Proc. Roy. Soc. (London) Ser.A 95: 83�99.

^ a b Schumann W. O. (1952). "�er die strahlungslosen Eigenschwingungen einer leitenden Kugel, die von einer Luftschicht und einer Ionosph�nh�mgeben ist". Zeitschrift und Naturfirschung 7a: 149�154.

^ Schumann W. O. (1952). "�er die D�fung der elektromagnetischen Eigenschwingnugen des Systems Erde � Luft � Ionosph�". Zeitschrift und Naturfirschung 7a: 250�252.

^ Schumann W. O. (1952). "�er die Ausbreitung sehr Langer elektriseher Wellen um die Signale des Blitzes". Nuovo Cimento 9: 1116�1138. doi:10.1007/BF02782924.

^ Schumann W. O. and H. K� (1954). "�er die Beobactung von Atmospherics bei geringsten Frequenzen". Naturwiss 41: 183�184. doi:10.1007/BF00638174.

^ a b Balser M. and C. Wagner (1960). "Measurement of the spectrum of radio noise from 50 to 100 c/s". J.Res. NBS 64D: 415�418.

^ Balser M. and C. Wagner (1960). "Observations of earth-ionosphere cavity resonances". Nature 188: 638�641. doi:10.1038/188638a0.

^ Balser M. and C. Wagner (1962). "Diurnal power variations of the earth-ionosphere cavity modes and their relationship to worldwide thunderstorm activity". J.G.R 67: 619�625. doi:10.1029/JZ067i002p00619.

^ Balser M. and C. Wagner (1962). "On frequency variations of the earth-ionosphere cavity modes". J.G.R 67: 4081�4083. doi:10.1029/JZ067i010p04081.

^ Balser M. and C. Wagner (1963). "Effect of a high-altitude nuclear detonation on the earth-ionosphere cavity". J.G.R 68: 4115�4118.

^ a b Volland, H. (1984). Atmospheric Electrodynamics. Springer-Verlag, Berlin.

^ Price, C., O. Pechony, E. Greenberg (2006). "Schumann resonances in lightning research". Journal of Lightning Research 1: 1� 15.

^ a b Ogawa, T., Y. Tanka, T. Miura, and M. Yasuhara (1966). "Observations of natural ELF electromagnetic noises by using the ball antennas". J. Geomagn. Geoelectr 18: 443� 454.

^ Heckman S. J., E. Williams, (1998). "Total global lightning inferred from Schumann resonance measurements". J. G. R. 103(D24): 31775�31779. doi:10.1029/98JD02648.

^ a b Christian H. J., R.J. Blakeslee, D.J. Boccippio, W.L. Boeck, D.E. Buechler, K.T. Driscoll, S.J. Goodman, J.M. Hall, W.J. Koshak, D.M. Mach, M.F. Stewart, (2003). "Global frequency and distribution of lightning as observed from space by the Optical Transient Detector". J. G. R. 108(D1): 4005. doi:10.1029/2002JD002347.

^ Nickolaenko, A.P. (1997). "Modern aspects of Schumann resonance studies". J.a.s.t.p. 59: 806�816.

^ a b Shvets A.V. (2001). "A technique for reconstruction of global lightning distance profile from background Schumann resonance signal". J.a.s.t.p. 63: 1061�1074.

^ Williams E. R., G. S�ri (2004). "Lightning, thermodynamic and hydrological comparison of the two tropical continental chimneys". J.a.s.t.p. 66: 1213�1231.

^ a b S�ri G., M. Neska, E. Williams, J. Szendrői (2007). "Signatures of the non-uniform Earth-ionosphere cavity in high time-resolution Schumann resonance records". Radio Science in print.

^ a b c Pechony, O., C. Price, A.P. Nickolaenko (2007). "Relative importance of the day-night asymmetry in Schumann resonance amplitude records". Radio Science in print.

^ Madden T., W. Thompson (1965). "Low-frequency electromagnetic oscillations of the Earth-ionosphere cavity". Rev. Geophys. 3(2): 211. doi:10.1029/RG003i002p00211.

^ a b Nickolaenko A. P. and M. Hayakawa (2002). Resonances in the Earth-ionosphere cavity. Kluwer Academic Publishers, Dordrecht-Boston-London.

^ Sentman, D.D., B. J. Fraser (1991). "Simultaneous observations of Schumann Resonances in California and Australia - Evidence for intensity modulation by the local height of the D region". Journal of geophysical research 96(9): 15973�15984. doi:10.1029/91JA01085.

^ Pechony, O., C. Price (2006). "Schumann Resonances: interpretation of local diurnal intensity modulations". Radio Sci. 41, 42(2): RS2S05. doi:10.1029/2006RS003455.

^ Yang H., V. P. Pasko (2007). "Three-dimensional finite difference time domain modeling of the diurnal and seasonal variations in Schumann resonance parameters". Radio Science 41: RS2S14. doi:10.1029/2005RS003402.

^ a b Boccippio, D. J., E. R. Williams, S. J. Heckman, W. A. Lyons, I. T. Baker, R. Boldi (1995). "Sprites, ELF transients, and positive ground strokes". Science 269 (5227): 1088�1091. doi:10.1126/science.269.5227.1088. PMID 17755531.

^ Price, C., E. Greenberg, Y. Yair, G. S�ri, J. B�H. Fukunishi, M. Sato, P. Israelevich, M. Moalem, A. Devir, Z. Levin, J.H. Joseph, I. Mayo, B. Ziv, A. Sternlieb (2004). "Ground-based detection of TLE-producing intense lightning during the MEIDEX mission on board the Space Shuttle Columbia". G.R.L. 31.

^ Hu, W., S. A. Cummer, W. A. Lyons, T. E. Nelson (2002). "Lightning charge moment changes for the initiation of sprites". G.R.L. 29(8): 1279. doi:10.1029/2001GL014593.

^ a b Williams, E.R. (1992). "The Schumann resonance: a global tropical thermometer". Science 256 (5060): 1184�1186. doi:10.1126/science.256.5060.1184. PMID 17795213.

^ Williams, E.R. (1989). "The tripole structure of thunderstorms". J. G. R. 94: 13151�13167. doi:10.1029/JD094iD11p13151.

^ Hansen, J., A. Lacis, D. Rind, G. Russel, P. Stone, I. Fung, R. Ruedy, J., Lerner (1984). "Climate sensitivity: Analysis of feedback mechanisms". Climate Processes and Climate Sensitivity, J.,E. Hansen and T. Takahashi, eds.. AGU Geophys. Monograph 29: 130�163.

^ Rind, D. (1998). "Just add water vapor". Science 28: 1152�1153. doi:10.1126/science.281.5380.1152.

^ Price, C. (2000). "Evidence for a link between global lightning activity and upper tropospheric water vapor". Letters to Nature 406: 290�293. doi:10.1038/35018543.

^ a b c Ruf, C., N. O. Renno, J. F. Kok, E. Bandelier, M. J. Sander, S. Gross, L. Skjerve, and B. Cantor (2009). "Emission of Non-thermal Microwave Radiation by a Martian Dust Storm". Geophys. Res. Lett. 36: L13202. doi:10.1029/2009GL038715.

^ Nickolaenko A. P., L. M. Rabinowicz (1982). "On the possibility of existence of global electromagnetic resonances on the planets of Solar system". Space Res. 20: 82�89.

^ a b c Pechony, O., C. Price (2004). "Schumann resonance parameters calculated with a partially uniform knee model on Earth, Venus, Mars, and Titan". Radio Sci. 39(5): RS5007. doi:10.1029/2004RS003056.

^ Eden, H. F. and B. Vonnegut (1973). "Electrical breakdown caused by dust motion in low-pressure atmospheres: consideration for Mars". Science 180 (4089): 962. doi:10.1126/science.180.4089.962. PMID 17735929.

^ Renno N. O., A. Wong, S. K. Atreya, I. de Pater, M. Roos-Serote (2003). "Electrical discharges and broadband radio emission by Martian dust devils and dust storms". G. R. L. 30 (22): 2140. doi:10.1029/2003GL017879.

^ Sukhorukov A. I. (1991). "On the Schumann resonances on Mars". Planet. Space Sci. 39(12): 1673�1676. doi:10.1016/0032-0633(91)90028-9.

^ Molina-Cuberos G. J., J. A. Morente, B. P. Besser, J. Porti, H. Lichtenegger, K. Schwingenschuh, A. Salinas, J. Margineda (2006). "Schumann resonances as a tool to study the lower ionosphere of Mars". Radio Science 41: RS1003. doi:10.1029/2004RS003187.

^ Lammer H., T. Tokano, G. Fischer, W. Stumptner, G. J. Molina-Cuberos, K. Schwingenschuh, H. O. Rucher (2001). "Lightning activity of Titan: can Cassiny/Huygens detect it?". Planet. Space Sci. 49: 561�574. doi:10.1016/S0032-0633(00)00171-9.

^ Besser, B. P., K. Schwingenschuh, I. Jernej, H. U. Eichelberger, H. I. M. Lichtenegger, M. Fulchignoni, G. J. Molina-Cuberos, J. A. Morente, J. A. Porti, A. Salinas (2002). "Schumann resonances as indicators for lighting on Titan". Proceedings of the Second European Workshop on Exo/Astrobiology, Graz, Australia, 16�19 September.

^ Morente J. A., Molina-Cuberos G. J., Porti J. A., K. Schwingenschuh, B. P. Besser (2003). "A study of the propagation of electromagnetic waves in Titan�s atmosphere with the TLM numerical method". Icarus 162: 374�384. doi:10.1016/S0019-1035(03)00025-3.

^ Molina-Cuberos G. J., J. Porti, B. P. Besser, J. A. Morente, J. Margineda, H. I. M. Lichtenegger, A. Salinas, K. Schwingenschuh, H. U. Eichelberger (2004). "Shumann resonances and electromagnetic transparence in the atmosphere of Titan". Advances in Space Research 33: 2309�2313. doi:10.1016/S0273-1177(03)00465-4.

^ Nickolaenko A. P., B. P. Besser, K. Schwingenschuh (2003). "Model computations of Schumann resonance on Titan". Planet. Space Sci. 51(13): 853�862. doi:10.1016/S0032-0633(03)00119-3.

^ Bar-Nun A. (1975). "Thunderstorms on Jupiter". ICARUS 24: 86�94. doi:10.1016/0019-1035(75)90162-1.

^ Sentman D. D. (1990). "Electrical conductivity of Jupiter's Shallow interior and the formation of a resonant planetary-ionosphere cavity". ICARUS 88: 73�86. doi:10.1016/0019-1035(90)90177-B.

^ a b Irina Cosic (2006). "Human Electrophysiological Signal Responses to ELF Schumann Resonance and Artificial Electromagnetic Fields". FME Transactions.. 34 (2): 93�103. http://www.mas.bg.ac...c%2093-103.pdf.

^ http://www.ncbi.nlm....pubmed/16275477

[edit] External articles and references

General references

Articles on the NASA ADS Database: Full list | Full text

Websites

Schumann resonance reference from University of Oulu

Schumann Resonance Measurements as a Sensitive Diagnostic for Global Change (fixed)

Magnetic activity and Schumann resonance

Well illustrated study from the University of Iowa explaining the construction of a ULF receiver for studying Schumann resonances.

Retrieved from "http://en.wikipedia.org/wiki/Schumann_resonances"

Exorcizarea unei fete: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=GnA7icV7pGI

post-4410-12740456287624_thumb.jpg

post-4410-12740456963323_thumb.jpg

post-4410-12740457294657_thumb.jpg

post-4410-12740457553416_thumb.jpg

post-4410-12740458088254_thumb.jpg

post-4410-12740458869856_thumb.jpg

post-4410-12740459239015_thumb.jpg

post-4410-12740459527506_thumb.jpg

post-4410-12740459918385_thumb.jpg

post-4410-12740460392931_thumb.jpg

post-4410-12740463685831_thumb.gif

post-4410-12740464494844_thumb.gif

post-4410-1274046807528_thumb.jpg

post-4410-12740468267342_thumb.jpg

post-4410-1274046836691_thumb.jpg

post-4410-12740468747625_thumb.gif

post-4410-12740468979365_thumb.jpg

post-4410-12740469383196_thumb.jpg

post-4410-12740469668829_thumb.jpg

post-4410-1274046985185_thumb.jpg

post-4410-12740470246249_thumb.jpg

post-4410-1274047076451_thumb.jpg

post-4410-12740475712628_thumb.jpg

post-4410-12740476256973_thumb.jpg

post-4410-12740477164093_thumb.gif

post-4410-12740477383408_thumb.jpg

post-4410-12740477771912_thumb.gif

post-4410-12740478305013_thumb.gif

post-4410-12740478589486_thumb.jpg

post-4410-12740478805185_thumb.jpg

post-4410-12740479024775_thumb.jpg

post-4410-12740479301342_thumb.jpg

post-4410-1274048051011_thumb.png

post-4410-12740481042879_thumb.jpg

post-4410-12740481208328_thumb.jpg

post-4410-12740482300791_thumb.png

post-4410-12740482435733_thumb.jpg

post-4410-12740482777724_thumb.jpg

post-4410-12740483427314_thumb.gif

post-4410-12740483852256_thumb.gif

post-4410-12740484274975_thumb.png

post-4410-1274048489894_thumb.png

post-4410-12740485355077_thumb.jpg

post-4410-12740485597536_thumb.gif

post-4410-12740485915252_thumb.jpg

post-4410-12740486184566_thumb.gif

post-4410-12740486965556_thumb.jpg

post-4410-12740487391784_thumb.png

post-4410-12740489053984_thumb.jpg

post-4410-12740489776011_thumb.jpg

post-4410-12740489964489_thumb.jpg

post-4410-12740490273909_thumb.jpg

post-4410-12740490378374_thumb.jpg

post-4410-12740491169785_thumb.jpg

post-4410-12740491999517_thumb.png

post-4410-12740493303225_thumb.jpg

post-4410-12740493455135_thumb.jpg

post-4410-12740494040747_thumb.jpg

post-4410-12740494423955_thumb.jpg

post-4410-12740494979469_thumb.jpg

post-4410-12740495806289_thumb.gif

post-4410-12740496070685_thumb.png

post-4410-12740497130183_thumb.jpg

post-4410-12740497375739_thumb.jpg

post-4410-12740497582141_thumb.jpg

post-4410-12740497697731_thumb.jpg

post-4410-12740497827643_thumb.gif

post-4410-12740498715121_thumb.jpg

post-4410-12740498919345_thumb.jpg

post-4410-12740499125009_thumb.jpg

post-4410-12740499746279_thumb.gif

post-4410-12740499985966_thumb.jpg

post-4410-12740500229091_thumb.jpg

post-4410-12740501902774_thumb.jpg

post-4410-12740502136333_thumb.jpg

post-4410-12740502371788_thumb.png

post-4410-12740502574346_thumb.jpg

post-4410-12740502923905_thumb.png

post-4410-12740503373641_thumb.jpg

post-4410-12740503597755_thumb.jpg

post-4410-12740503975377_thumb.png

post-4410-12740504242156_thumb.jpg

post-4410-12740504864019_thumb.gif

post-4410-12740505497503_thumb.png

post-4410-12740506214926_thumb.jpg

post-4410-127468489047_thumb.jpg

post-4410-12746849524098_thumb.jpg

post-4410-12746849844331_thumb.jpg

post-4410-12746855053689_thumb.jpg

post-4410-12753970162963_thumb.jpg

post-4410-0-24473700-1304444293_thumb.jp

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Am ramas fara cuvinte. Adica n-am cuvinte. :biggrin:

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Am ramas fara cuvinte. Adica n-am cuvinte. :biggrin:

Corect!

NAZI UFOs TRUTH or MYTH?

The HAUNEBU DISC

The most common craft associated with the Third Reich Discs. The resemblence to

the Adamski Discs is undeniable. To see a movie on Nazi Saucers go here.

Early Development

The SS E-IV (Entwicklungsstelle 4), a development unit of the SS occult �Order of the Black Sun� was tasked with

researching alternative energies to make the Third Reich independent of scarce fuel oil for war production. Their

work included developing alternative energies and fuels. {To see Adamski's saucer photos and films }

This group developed by 1939 a revolutionary electro-magnetic-gravitic engine which improved Hans Coler�s free

energy machine into an energy Konverter coupled to a Van De Graaf band generator and Marconi vortex dynamo

(a spherical tank of mercury) to create powerful rotating electromagnetic fields that affected gravity and reduced

mass. It was designated the Thule Triebwerk (Thrustwork, a.ka. Tachyonator-7 drive) and was to be installed into

a Thule designed disc.

Since 1935 the Thule Gesellschaft (Society) had been scouting for a remote, inconspicuous, underdeveloped

testing ground for such a craft. Thule found a location in Northwest Germany that was known as (or possibly

designated as) Hauneburg. At the establishment of this testing ground and facilities the SS E-IV unit simply

referred to the new Thule disc as a war product- the �H-Gerat� (Hauneburg Device).

For wartime security reasons the name was shortened to Haunebu in

1939 and was briefly designated RFZ-5 along with Vril�s machines once

the Hauneburg site was abandoned in favor of the more suitable Vril

Arado Brandenburg aircraft testing grounds.

The early Haunebu I craft of which two

prototypes were constructed were 25 meters in

diameter, had a crew of eight and could

achieve the incredible initial velocity of 4,800

km/h, but at low altitude. Further enhancement

enabled the machine to reach 17,000 km/h.

Flight endurance was 18 hours. To resist the

incredible temperatures of these velocities a

special armor called Victalen { Frozen Smoke }

was pioneered by SS metallurgists specifically

for both the Haunebu and Vril series of disc

craft. The Haunebu I had a double hull of

Victalen. {Frozen Smoke developed in the 30's}

The Experimental KSK Gun

The early models also attempted to

test out a rather large experimental

gun installation- the twin 60 mm KSK

(KraftStrahlKanone, Strong Ray

Cannon) which operated off the

Triebwerk for power. It has been

suggested that the ray from this

weapon made it a laser, but it was

not. The Germans called it an

"anachronism" gun- not belonging to

that time period or out of place.

When a Vril 7 was downed by the

Russians in 1945 a similar underbelly

mounted KSK gun was destroyed

with debris recovered from the battle

site. Postwar the strange metal balls

and tungsten spirals that made up

the weapon could not be identified.

But recently it has been speculated

that the Triebwerk-connected balls

formed cascade oscillators that were

connected to a long barrel-shrouded

transmission rod wrapped in a

precision tungsten spiral, or coil to

transmit a powerful energy burst

suitable to pierce up to 4 in (100 mm)

of enemy armor. The heavy gun

installation, however, badly

destabilized the disc and in

subsequent Haunebu models lighter

MG and MK cannon were supposedly

installed.

The Series Prototypes

The Haunebu I first flew in 1939 and both prototypes made 52 test

flights. In 1942, the enlarged Haunebu II of 26 meters diameter was

ready for flight testing. This disc had a crew of nine and could also

achieve supersonic flight of 6,000 to 21,000 km/h with a flight endurance

of 55 hours. Both it and the further developed 32 meter diameter

Haunebu II Do-Stra had heat shielding of two hulls of Victalen. The craft

were constructed and tested between 1943-44. The craft made 106 test

flights.

By 1944, the perfected war model, the Haunebu II Do-Stra (Dornier

STRAtospharen Flugzeug/Stratospheric Aircraft) was tested. Two

prototypes were built. These massive machines, several stories tall, were

crewed by 20 men. They were also capable of hypersonic speed beyond

21,000 km/h. The SS had intended to produce the machines with

tenders for both Junkers and Dornier but in late 1944/early 1945 Dornier

was chosen. The close of the war, however, prevented Dornier from

building any production models. Yet larger still was the 71 meter

diameter Haunebu III. A lone prototype was constructed before the close

of the war. It was crewed by 32 and could achieve speeds of 7,000 to

40,000 km/h. It had a triple Victalen hull. It is said to have had a flight

endurance of 7 to 8 weeks. The craft made 19 test flights. This craft was

to be used for evacuation work for Thule and Vril in March 1945.

Further plans for a 120 meter diameter Haunebu IV were in the works but no such craft is known to have been

constructed before the end of the war.

FLUGELRAD SERIES

Possible constructed BMW Flugelrad II V-2 in flight, April 1945

Powered by underbody BMW 003 turbojets

by Rob Arndt

1943

BMW Flugelrad I V-1 was painted matte aluminium and performed its first flying test at the Czech Aerodrome at

Prag-Kbely between August and September. It left the hanger by its own means, the rotor began to spin and the

machine lifted to 1 meter and flew for 300 meters before making a hard landing. During static tests the prototype

was surrounded by concrete blocks to protect the crew in the event of a disc blade breaking. In appearance the

basic Flugelrad lay-out was of a central body housing a pilot covered by a hemispheric dome surrounded by a disc

blade rotor of 6 meters with a lower body housing a BMW 003 jet engine, fuel, a Strahlrohr jet deflector and fixed

landing gear of 4 legs fitted with wheels (with no brakes nor shock absorbers). Flight was achieved by jet exhaust

deflection into the 16 variable-pitch disc blades with hydropneumatic actuators.

1944

Several changes were introduced on the second prototype designated BMW Flugelrad I V-2. The cockpit was

enlarged to carry two crew and serve as support for the addition of an aerodynamic rudder. The fixed landing gear

was replaced with a more practical semi-retractable one. Rotor diameter was enlarged to 8 meters but kept the 16

disc blades. The machine was painted yellow and performed its first flight tests in the autumn of 1944 at the

Neubiberg Aerodrome near BMW's Munich facility. Stability problems continued to plague the machine.

1945

The next prototype, BMW Flugelrad II V-1, kept the same body but discarded the failed rudder, which proved

almost useless. The rotor was enlarged to 12.6 meters. The first flight was at Prag-Kbely in February 1945 with

another jump at low altitude. Three other Flugelrad models were under study in early 1945:

the BMW Flugelrad II V-2 under construction

the BMW Flugelrad II V-3 models

the BMW Flugelrad III design phase

Both the BMW Flugelrads II V-2 and V-3 would have used two BMW 003 engines in the lower body side-by-side,

enlarged cockpits for four crew, and rotor enlargement to 14.4 meters (although the V-2 would have had 24 disc

blades while the V-3 would have had 21). The final BMW Flugelrad III would have been the production aircraft- a

huge stratospheric recon aircraft powered by two BMW 018 engines each with twin Strahlrohrs mounted one above

the other, an upper and lower cockpit arrangement, 6 crew, enlarged 24 meter rotor with 32 disc blades, fully

retractable gear, and room for an array of recon cameras. Nevertheless, all work ceased on the Flugelrads in April

1945. All prototypes and documentation were destroyed in the Russian advance.

RFZ RundFlugZeug Discs

1934 - 1945

rfz series 1 2 3 4 5 6

JFM JenseitsflugMaschine

Other world Flight Machine

1922-1924

(1934)

(1934)

(1934)

(1935)

RFZ 5 was changed to Haunebu I (1939)

"Germany's first disc"

In the summer of 1922 in a small barn outside of Munich the occult Thule and Vril Gesellschafts set about to create an

interdimensional flight machine based upon channeled information received by their two mediums (Maria Orsich and Sigrun)

from Aldeberan in the Taurus Constellation, 68 light years away.

Maria, the Thule medium, had been receiving information from what she believed was Aryan aliens living on Aldeberan

since 1919 but could not translate their language and strange mental images.

Sigrun, the Vril medium was brought in to help translate these communications and images which was in the form of a

strange circular flight machine with an even stranger cylindrical powerplant beyond all conventional science of the time.

Thule and Vril secretly called this craft the Jenseitsflugmaschine, or "Other World Flight Machine". The Gesellschafts then

used their members in the German business community to raise funds for the construction of this machine under the code

letters J-F-M.

By 1922, parts for the machine began arriving independently from various industrial sources paid in full by the Thule and

Vril Gesellschafts.

The machine itself was a disc craft with three inner disc plates inside and a cylindrical power unit running through the center

of all three plates. The central disc plate measured 8 meters in diameter; above it in parallel was a disc plate of 6.5 meters

diameter and below an equally parallel disc of 7 meters diameter. Through the center of all three disc plates ran a 2.4 meter

high cylindrical power unit that fit into a running 1.8 meter hole that culminated at the bottom of the disc body with a conical

point to which was attached an enormous pendulum to stabilize the equipment once the unit was operating.

Once activated, the cylindrical power unit which consisted of an electric starter motor and high power generator started the

upper and lower disc plates spinning in opposite directions to create a rotating electromagnetic field that was increasingly

intensified. The intensity and frequency of the field oscillations increased in theory up to a point where an interdimensional

oscillation occurred, opening a gateway or portal to another world. The occultists called this a "white hole" that theoretically

would connect the JFM to Aldeberan's corresponding frequency oscillations and navigate the machine through to that

world. The sole purpose of this machine was to reach Aldeberan and make contact directly with those that had supplied the

information through channeling.

Two years of research was done with the JFM until 1924 when the machine was hurriedly dismantled and moved to

Augsburg where it eventually was placed in storage at Messerschmitt's facility. With the end of the war, no trace was ever

found of the JFM. Perhaps it was destroyed in an Allied bombing raid or simply taken apart by the Germans themselves out

of fear. No one is certain.

But whether or not the JFM actually worked, one thing is certain: the Thule and Vril Gesellschafts, with the help of W.O.

Schumann of the Technical University of Munich, developed some form of levitator unit from it that would be utilized in

further German disc aircraft with the RFZ (RundFlugZeug) types starting in 1934 and ending with the fantastic Vril and

Haunebu discs of 1939-1945.

Another View on the Matter...

Nazi UFOs

Kevin McClure, Fortean Times, July 2003

original source | fair use notice

Summary: Stories of the scientific advances of the Third Reich have circulated for decades. KEVIN McCLURE explains that

the flying saucer legend ain�t exactly rocket science.

--------------------------------------------------------------------------------

Stories of the scientific advances of the Third Reich have circulated for decades. KEVIN McCLURE explains that the flying

saucer legend ain�t exactly rocket science.

It�s much easier to dismiss an absurd claim that is fresh and new than one which has been around for a while and taken

root. It is, for example, simple enough to assess the credibility of David Icke�s assertion that Dr Josef Mengele � seemingly

after he died � used mind-control to make a young American woman go to Balmoral Castle and officiate at rituals where the

Queen and Queen Mother turned into reptiles and devoured small children; or to judge whether, as �Sir� Laurence Gardner

tells us in an explanation on which his whole �grail bloodline� theory depends, the otherwise unmentioned daughter of

Joseph of Arimathea (in this version, the brother of Jesus Christ) popped over to Wales to marry and settle down with Bran

the Blessed, a mythical god-figure who spent much of his life as a detached head (and who, even if we take the original

myths as a guide, would have been well over 100 years old at the time of the marriage).

Dislodging established and much-repeated nonsense is much more difficult, but that doesn�t mean we shouldn�t try. And in

cases where such nonsense tends to exaggerate or glorify the activities of the Nazis during World War II, I think we should

try particularly hard. In that spirit of endeavour, let�s see what we can do about the very untrue story of Viktor Schauberger

� builder of flying saucers. The detailed and ever-growing fiction of the Nazi UFO mythos tells us that the Nazis were so

technically, creatively and scientifically brilliant that, had the war only lasted a few months longer, they would have won it by

using their amazing flying saucers, which were so very nearly ready for combat when the Allied forces entered

Czechoslovakia and Southern Germany.

There are two hurdles the mythos has always fought to overcome. Firstly, that there is no historical record that the

characters said to have been involved in saucer development � figures like Schriever, Belluzzo, Habermohl, Miethe and

Kleinever � had anything to with the development of �flying discs�. Only Guiseppe Belluzzo has any verifiable scientific

background at all; Schriever was a delivery driver, and it is unclear whether Habermohl and Miethe even so much as

existed as identifiable individuals.

Secondly, there is no historical evidence � physical or photographic � of the supposed flying discs. We are repeatedly told

of craft of immense power, and sometimes immense size, defying all scientific parameters known before or since. Yet not

so much as a bolt or a tachyon drive remains to verify their existence. There are just the oft-reproduced, fuzzy post-war

photos taken by those who wished to convince us of saucer reality, but who usually succeeded only in demonstrating the

unexplored potential of domestic containers and the art of close-up photography.

The mythos argument is that rather than being extraterrestrial in origin, the discs photographed between 1947 and 1955

were actually developed from captured Nazi blueprints, by captured Nazi scientists. Relocated to America, they chose to

have their miracle craft chug unimpressively around the dusty back roads of the USA, sometimes landing, sometimes

crashing, and sometimes � particularly the very small discs � utilising conveniently-placed string to hang from trees,

swinging gently and photogenically in the wind. Not one claim of flying Nazi discs pre-dates 1949 and the increased US

media interest in reports of flying saucers.

Enter Schauberger

Once upon a time, in Austria, there was a forester called Viktor Schauberger (above). He lived from 1885 to 1958, and in

his long life he devised and worked on a variety of inventions. He had a keen and original interest in the motion and motive

potential of water, and the most notable of his achievements were in the design and development of log flotation methods

and flumes in the 1920s. Thereafter, he seems to have tried to develop his ideas towards turbines and cheap natural

power and energy. There is little evidence that any of these later ideas ever reached fruition, and although his son and

grandson have continued with some more theoretical aspects of his work, it seems that no repeatable demonstration of

Schauberger�s supposed flight technology has ever taken place.

For those who want to further the cause of secret Nazi science, or to maintain the flying saucer mystery, or both, Viktor

Schauberger has been a prayer answered. Not because he actually built flying discs for the Nazis, but because some

round, bulbous inventions he probably worked on were photographed and, with a bit of airbrushing to add Luftwaffe

insignia, they looked rather like the round, bulbous inventions that figured in 1950s ufology. That he left no physical or

technical evidence of his supposed disc experiments, was at times somewhat confused about the facts (there is evidence

that he spent some time in a psychiatric hospital), and kept a diary in a shorthand that was difficult even for his family to

comprehend, could only help. He even had a long, impressive beard to suggest that he was a misunderstood genius.

History was ripe for rewriting � and not just the once.

The �Nazi UFO� mythos has itself had three distinct phases of life, with long fallow periods between. The first was in the

early 1950s, when a few individuals, none of them connected with any post-war rocket or aviation programme in Russia,

the USA or anywhere else, claimed to be at least partly responsible for the saucer sightings of the period. Schauberger �

still alive at the time � didn�t get a mention at that stage, and made no claim of his own.

Then, around 1975, Canadian Ernst Zundel, also known as Christof Friedrich and notorious for his pro-active and well-

publicised scepticism about the reality of the Holocaust, published (as Mattern Friedrich) the book UFO � Nazi Secret

Weapon? Amid questions like �Is Hitler Still Alive?� and �Did the Nazis have the Atom Bomb?� he set out a range of wild

speculations about lost Nazi technology and, for the first time to my knowledge, introduced a number of the key elements

concerning Schauberger�s supposed involvement. Zundel writes: �Schauberger did experiments early in 1940-41 in Vienna

and his 10 foot (3m) diameter models were so successful that on the very first tests they took off vertically at such

surprising speeds that one model shot through the 24-foot (7.3m) high hangar ceiling. After this �success�, Schauberger�s

experiments received �Vordringlichkeitsstufe� � high priority � and he was given funds and facilities as well as help. His

aides included Czech engineers who worked at the concentration camp at Mauthausen on some parts of the Schauberger

flying saucers. It is largely through these people that the story leaked out.�

Zundel also provided an account of Schauberger�s later history and death. Although Schauberger actually died at home in

1958, Zundel�s version has it that: �Viktor Schauberger lived for some years in the United States after the war where he

was reported to be working on UFO projects. His articles were greatly discussed and then one day in Chicago he just

vanished. His battered body was found and as to who killed Schauberger or why has never been discovered. One version

has it that gangsters tried to beat his revolution-ising secrets out of him and accidentally killed him.�

Zundel published the first drawings of what he referred to as the �electro-magnetically-powered Flying Hats�.

In the next year, 1976, a biography of sorts appeared (Living Water, Gateway Books, 1997), written by Olof

Alexandersson, a Swedish �electrical engineer and archive conservationist�. While admitting that �the information for the

basis of this book is fragile�, he managed, from unlisted sources, to add substantially to the mythos: �After a while

Schauberger received his call-up. It was now 1943, and even older men were being drafted. He was eventually appointed

the commandant of a parachute company in Italy, but after a short stay, orders came from Himmler that he should present

himself at the SS college at Vienna-Rosenhugel. When he arrived, he was taken to the concentration camp at

Mauthausen, where he was to contact the SS standartenf�Zeireis, who told him he had a personal greeting from

Himmler. �We have considered your scientific research and think there is something in it. You can now either choose to

take charge of a scientific team of technicians and physicists from among the prisoners, to develop machines utilising the

energy you have discovered, or you will be hanged.�

Schauberger understandably chose the first option (insisting that his helpers must no longer be regarded as prisoners)

and so an intensive period of study began. After the SS college, where the research was taking place, was bombed,

Schauberger and his team were transferred to Leonstein, near Linz. The project they initiated there was a �flying saucer�

powered by a �trout turbine�.

The results of the research were surprising: it was both a success and a failure. Schauberger later explained this briefly in

a letter to the West German defence minister Strauss on 28 February 1956: �The first �flying saucer� rose unexpectedly, at

the first attempt, to the ceiling, and then was wrecked.�

Alexandersson offered slightly different pictures of the �flying hats�, probably just removing the Luftwaffe insignia Zundel

had added, and reproduced drawings of other absurd imaginary wartime UFOs copied directly from Zundel.

Since then, architect Callum Coats has published a series of books reflecting a persistent interest in Schauberger�s

theories about water and implosion. In 1996 (Living Energies, Gateway, 2001), he published what appear to be actual

photos of the �flying hats�, as well as reprinting earlier drawings, telling us that: �Despite its compact size, this machine

generated such a powerful levitational force that when it was first switched on (without Viktor Schauberger�s permission

and in his absence!), it sheared the six quarter-inch [6mm] diameter high-tensile steel anchor bolts and shot upwards to

smash against the roof of the hangar.�

Coats also quotes one �A Khammas�, writing in the undated Issue 93 of Implosion magazine: �There are many rumours

about what Schauberger was actually doing during this period, most of which suggest he was in charge of developing

�flying discs� under contract to the army. It later became known that the �flying disc� launched in Prague on the 19 February

1945, which rose to an altitude of 15,000 metres [50,000ft] in three minutes and attained a forward speed of 2,200 kph

[1,370 mph], was a development of the prototype he built at Mauthausen concentration camp. Schauberger wrote, �I only

first heard of this event after the war through one of the technicians who had worked with me�. In a letter to a friend, dated

the 2 August 1956, Schauberger commented, �The machine was supposed to have been destroyed just before the end of

the war on Keitel�s orders.��

The tale is a fantasy taken from Rudolf Lusar�s German Secret Weapons of the Second World War (1957). Perhaps it is

significant that while we are told that Schauberger twice effectively rewrote the book on aviation technology, we are also

told that he was both absent from the demonstrations, and unaware that they had taken place.

The most recent phase of belief in the Nazi UFO mythos began in the last six years. Susan Michaels, in Sightings: UFOs

(Fireside, 1997), reproduces a range of palpable fictions from unreliable sources, and introduces some freshly-minted

nonsense. Possibly becoming confused by inconsistent, fictional accounts of a meeting with Hitler in 1933, she says: �Also

in 1939, German physicist Victor Schauberger developed a design for a flying saucer using energy he claimed could be

harnessed from the tonal vibrations, or �harmonics�, of the cosmos. As far-fetched as this theory seems, Schauberger�s

research attracted the attention of Adolf Hitler, who offered to provide funds to build Schauberger�s own anti-gravity

saucer. But Schauberger, who was a deeply committed pacifist, turned Hitler down.�

The following year, UK aviation writer and photographer Bill Rose wrote an article (�UFO sightings � Why you can blame

Adolf Hitler�) in the popular science magazine Focus (October 1998). After, apparently, four years of research, he

concluded that: �The father of the German disc programme was Rudolph Schriever, a Luftwaffe aeronautical engineer

assigned to Heinkel in 1940... a full-sized piloted version, the V2, first flew in 1943 with Schriever at the controls. Thirty feet

[9m] in diameter, the V2 had a fixed central cabin around which a ring with adjustable vanes rotated to provide thrust in

both the horizontal and vertical planes... Early in 1944, Schriever�s top-secret programme was moved to Czechoslovakia...

Schriever was joined by a number of leading aeronautical engineers... Another addition was the Austrian scientist Viktor

Schauberger, who just before his death in 1958, claimed to have worked on a highly classified US disc programme in

Texas.�

Rose seems to be the first to have suggested that Schauberger actually worked together with the four other �engineers�

who, according to the mythos, built flying saucers, but even Rose�s remarkable �sources� pale in comparison to those

apparently available to Gary Hyland, author of Blue Fires (Headline, 2001), who says of Schauberger: �The first test-flight

of the machine was reportedly amazingly successful (it apparently shot through the roof of the laboratory and had to be

recovered some distance away)... [schauberger] developed his ideas further, to the point where a full-sized, though

unmanned flying disc prototype that used his new engine apparently flew under radio control... At the end of the war, the

American forces got to Leonstein ahead of the Russians and found Schauberger and his team of experts. After letting the

members of his team leave after a thorough interrogation, the Americans held Schauberger in protective custody for six

months; it would seem that they knew exactly what he had been up to and wanted to prevent other nations, as well as

renegade Nazis, from continuing to use his services�.

The Cook Report

Exceeding even the rich imaginations of Michaels, Rose and Hyland is the much-publicised book The Hunt for Zero Point

(Century, 2001) by Nick Cook, a notable freelance aviation journalist who has written for the very respectable Jane�s

Defence Weekly. In the course of an investigation lasting, we are told, some 10 years, he appears to have been

comprehensively misinformed by a whole series of individuals; or perhaps by individuals acting on behalf of a group with a

specific agenda. It seems that for all the informants he gathered along the way, none of them ever warned Cook that

people with an investment in making the Nazi regime (and the SS in particular) look good are quite happy to use deception

to do so.

Without going through Cook�s oddly directionless book in any detail, it�s worth noting that his primary source about

Schauberger was a Polish gentleman named Igor Witkowski. Witkowski, apparently, volunteered to drive Cook around,

showing him sites where Schauberger had worked for the Nazis, constructing and testing �The Bell�, an experimental device

with two cylinders spinning in opposite directions. Cook was told that this glowed blue and destroyed plants, birds, animals,

and sometimes humans. Internet searches for Witkowski bring him up in conjunction with the loopy, �1930s-crashed-saucer-

back-engineered-by-the-SS� end of Polish ufology, and he has self-published six or more separate items with titles like

Hitler�s Supersecret Weapon.

Witkowski told Cook that his extraordinary information came from an unnamable source, which Cook seems to have

accepted without question. It seems that a �Polish government official� phoned Witkowski, inviting him to view documents

and take notes about the development and concealment of extraordinary Nazi technology as given in a record of �the

activities of a special unit of the Soviet secret intelligence service.� Witkowski�s evidence, together with a visit to

Schauberger�s grandson, leads Cook to reproduce the material about imprisonment by the US after the war, and the

apartment being blown up by the Russians, together with various unlikely claims about Schauberger being offered massive

sums of money by (right-wing) Americans in the years before he died. Cook also informs us that Schauberger�s designs

had been stolen by Heinkel in the early part of the war; that he had worked on secret projects for the Nazis from 1941-45,

sometimes using slave labour; that he had created, specifically for the SS, disc-shaped machines with engines so

revolutionary that even Cook, an aviation journalist, fails to explain how they worked.

One of the problems faced by the Nazi ufologists is to explain the complete absence of palpable evidence. Cook chooses

to adopt SS General Hans Kammler for this purpose. Kammler used concentration camp labour to build the Atlantic Wall,

contributed to the construction of the Auschwitz gas chambers, and was in charge of the V2 missile programme, which

again ruthlessly exploited slave labour. He is also, it seems, the person who spirited away all traces of Schauberger�s

astonishing technical achievements, allegedly to his own advantage by way of trade with the approaching Allies. However,

the earliest version I have found of this story dates from 1989, put about by Nevada Aerial Research, who have done much

to publicise the supposed wonders of Nazi technology (and they later came up with the most unpleasant of the tales of

dominant and brutal alien beings living below the US air base at Dulce). I do not believe that their account of Kammler had

any existence prior to 1989, or that it is true.

There is no period of history more thoroughly examined than 1939-1945, and no subject more closely examined than the

Nazis, and more particularly, the SS. Had there been any reality in the claims for the construction and testing (or more) of

high-speed flying disc technology by the Third Reich during that period, then we would have every reason to expect that it

would have been discovered, reported, and analysed by writers and researchers far more competent than those referred

to above. Yet it never has been.

Nonetheless, there is a recurrent and developing counter-cultural argument that insists these extraordinary events actually

took place. It is a theory that has sold millions of books and videos, and it continues to fuel a belief that, given just a few

more months, the true genius of the Nazis, the fanaticism of the SS, and the inspiration of the F�would have won

through, and the Allies � no, not just the Soviet Union, but all the Allies � would have been defeated.

While I�m happy to be challenged by solid evidence, I�ve found no reason to believe that Viktor Schauberger knew anything

of this. I think he died before it was made up. He never built a flying disc, let alone one that flew using some unknown and

unprecedented method of propulsion. He wasn�t sought out by Hitler or the SS, didn�t choose slave workers from

Mauthausen to assist him, and wasn�t held by the Americans after the war because of his technical knowledge and

achievements. If the Russians burned his flat down, I doubt that they even knew whose flat it was. The only truth seems to

be that he visited the USA in the 1950s, leaving behind him components of two experimental water turbines; the objects

that Zundel (who adorned them with Nazi insignia) said flew.

have been told, all too often, not to use the term �Nazi UFOs�, because this is really about secret and suppressed

technology. It just happens that the Germans were clever enough to invent it, and even if Ernst Zundel manufactured or

exaggerated some of the facts, then he only did it for the money.

On �The Zundelsite�, in the �Zundelsite Zgram� for 26 December 1998, the matter is explained in his own words. He says of

his publications and his radio appearances: �I realised I had discovered a potent publicity tool with this topic � which would

get me lots of free time on radio and TV shows, to expose other, more �politically incorrect� topics to vast audiences... I

slipped in lots and lots of �Revisions of History�... I talked about the disinfecting procedures to protect the valuable worker

inmates in the Dora-Mittelwerke rocket underground assembly factories... I mentioned the medical facilities in the camps,

the calorie count of the meals served, etc... The UFO books themselves also had very important politically otherwise

impossible-to-tell messages embedded within them, such as the National-Socialist Party program and Hitler�s analysis of

the Jewish question... All that � and I made a fine bundle of money! The money I made from the UFO books I invested in

publishing the booklets Die Auschwitz-Luge - a translation of The Auschwitz Lie, Dr Austin App�s booklet The Six Million

Swindle and A Straight Look at the Third Reich; and, of course, later, Did Six Million Really Die? by Richard Harwood.�

If Zundel�s own account is to be believed � and I think it probably is � then his fictions about Nazi UFOs have funded the

distribution of Holocaust revisionist material around a substantial part of the world. So, at the end of the day, there�s more

at stake here than just tall tales and technological fantasies; there would appear to be a good ethical argument to stop

repeating such fictions and to put the �Nazi UFO� mythos to rest once and for all.

Eyepod.Org Front Page

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Mai nene........

E chiar NO COMMENT!!!

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Mai nene........

E chiar NO COMMENT!!!

Ce-i just e drept! Corect, iti cade falca! :jawdrop:

In legatura cu Zeitmaschinen (Masina Temporala = Clopotul Zburator german), putem adauga ca Albert Einstein a reluat in Experimentul Philadelphia (care a reusit, in parte, aceasta deoarece personalul aflat la bordul vasului maritim pe care erau montate generatoare electromagnetice puternice a avut o soarta tragica, aparand si disparand in timp si spatiu, astfel proiectul masinii timpului fiind abandonat o perioada de timp, pana cand cunostintele stiintifice si nivelul tehnicii terestre ar fi permis reluarea sa cu sanse de reusita) acest efect al campului electromagnetic asupra gravitatiei si continuumului spatiu-timp, astfel teoria unitara a campurilor de forte (forta electromagnetica, gravitationala, slaba si tare – ultimile doua la nivel atomic, respectiv nuclear), o teorie stiintifica foarte complicata, enuntata in 1926 de Einstein, are fundamentul in asa-numitele ecuatii tensoriale, in fapt un lant de 16 marimi, foarte complexe, din care 10 reprezentau gravitatia, iar celelalte 6 electromagnetismul, de aici rezultand ca un camp pur gravitational ar putea exista si in lipsa unui camp electromagnetic, insa un camp electromagnetic nu ar putea exista fara un camp gravitational insotitor. Pornind de la conceptul enuntat inca din 1916 de Einstein, potrivit caruia materia este un produs al energiei si nu invers, Einstein era convins ca putea demonstra matematic faptul ca gravitatia este legata de alte forme de energie, in special de electromagnetism, astfel, daca dintr-un camp magnetic se poate obtine un camp electric, iar dintr-un camp camp electric unul magnetic si daca gravitatia este legata intr-un mod oarecare de acestea, atunci, in urma interactiunii dintre gravitatie si campul electric sau magnetic, ori amandoua, este posibila obtinerea unui camp gravitational, aceasta presupusa legatura preocupandu-l pe marele savant pana la disparitia sa dintre noi, in 1955, de altfel, in 1953, el facea cunoscut ca ajunsese la rezultate mai mult decat promitatoare in incercarea de a demonstra matematic legatura intre fortele electromagnetice si gravitatie. Este demn de remarcat ca Teoria Unitara a Campurilor a fost unul din principalele instrumente de lucru ale cercetatorilor implicati in studiul invizibilitatii corpurilor, insa Einstein nu a participat niciodata direct la cercetarile si experimentele propriu-zise. In 1912, matematicianul David Hilbert enunta cateva teorii ale unei noi matematici, una dintre acestea a ramas cunoscuta sub numele de “spatiul Hilbert”. Tot in aceeasi perioada, un alt om de stiinta, dr. Levinson, dezvolta anumite ecuatii speciale, cunoscute sub numele de Ecuatiile Temporale Levinson, el publicand, de altfel, trei carti pe aceasta tema. Din nefericire, lucrarile lui Levinson sunt astazi obscure si aproape imposibil de gasit in biblioteci. Toate aceste studii teoretice ale lui Hilbert si Levinson urmau sa serveasca drept fundament pentru realizarea practica a invizibilitatii corpurilor, prin aplicarea acestor principii asupra corpului fizic, cercetari aprofundate debutand inca din 1931, echipa initiala de cercetatori fiind formata din John Hutchinson, decan al Universitatii din Chicago si dr. Emil Kurtenauer, fizician austriac, investigatiile fiind finantate de U. S. Navy. In 1933, la Universitatea Princeton, se puneau bazele Institutului de Studii Avansate, printre ai carui membri fondatori il descoperim si pe celebrul fizician Albert Einstein. Cercetarile asupra invizibilitatii au continuat in anul urmator in cadrul acestui institut, grupului initial alaturandu-i-se dr. John Eric von Neuman, absolvent al Universitatilor din Berlin si Hamburg, un eminent matematician, cu o abilitate neobisnuita de a prelua concepte teoretice abstracte din matematica si de a le gasi aplicatii in situatii fizice (Tastati http://www.youtube.com la fiecare din adresele: /watch?v=RF_CZpmVGzw). Baza cercetarilor ce aveau sa conduca la ceea ce este unanim cunoscut drept Experimentul Philadelphia se gaseste in Teoria Unitara a Campurilor. La sfarsitul anilor ’30 si inceputul anilor ’40, U. S. Navy manifesta un interes deosebit in cercetarea producerii si utilizarii campurilor magnetice de mare intensitate, un exemplu in acest sens fiind si lucrarea doctorului in fizica Francis Bitter, fondatorul Laboratorului de Magnetism al Institutului de Tehnologie Massachussetts (MIT), intitulata “Magnets, The Education of a Physicist”, carte in care este dedicat un capitol intreg istoriei dezvoltarii tehnicilor de demagnetizare a navelor, ca raspuns la minele magnetice inventate de germani inca din 1930. Cercetarile efectuate de Bitter au condus, in cele din urma, la elaborarea unor contramasuri, al caror rol era acela de a face navele invizibile din punct de vedere magnetic. Se pare ca toate acestea s-au constituit in punctul de plecare al unui proiect mult mai complex, al carui scop era obtinerea invizibilitatii totale. In 1936 proiectul a capatat o noua dimensiune prin cooptarea in fruntea oamenilor de stiinta a savantului Nikola Tesla, corect Nicolae Teslea, istroroman (roman de dincolo de Dunare sau Istru, cum se numea Dunarea in antichitate) sau aroman. Electrotehnicianul aroman Nicolae Teslea (cunoscut de americani ca Nikola Tesla) s-a nascut in 1856 in Imperiul Austro-Ungar, cunoscut ca “parinte al radioului”, a fost, de asemenea, clarvazator si a avut anumite abilitati paranormale (ca si romancierul stiintifico-fantastic Jules Verne). Adolescent fiind, Nicolae Teslea a avut viziunea generatorului de curent alternativ, pe care avea sa-l construiasca mai tarziu. Una din teoriile preferate ale lui Teslea era aceea ca ar putea obtine, cu ajutorul campului magnetic al Pamantului, o cantitate imensa de energie electrica (vezi convertizorul tahionic sau convertizorul de energie libera al capitanului de marina Hans Kohler, folosit la clopotele zburatoare germane Thule, Vril si Haunebu, din Al II-lea Razboi Mondial) ce ar putea fi folosita pentru a incerca stabilirea unor contacte radio cu alte civilizatii (cum este radiotelescopul de la Arecibo, Puerto Rico, cu un diametru de 300 m, folosit in SETI, the Search for Extraterrestrial Intelligence = Programul de Cautare a Inteligentei Extraterestre). In 1899 are loc experimentul de la Colorado Springs, in urma caruia savantul aroman Nicolae Teslea era convins ca punctele si liniile pe care le transmisese fusesera detectate si i se raspunsese din spatiu, semnalele captate de dispozitivul sau fiind periodice si sugerand clar ca nu aveau o origine naturala: “Desi n-am izbutit sa le descifrez intelesul, mi-a fost imposibil sa le consider intamplatoare: in spatele acestor semnale se afla un scop, ele sunt rezultatul unei tentative a unor fiinte inteligente, din afara lumii noastre, de a ne vorbi prin radio-semnale. Sunt absolut sigur ca nu sunt produse de vreun obiect terestru.” Despre savant se mai vorbea ca mentinea un contact regulat cu fiinte extraterestre, un prieten al acestuia sustinand ca acestea aveau loc zilnic; s-a mai spus ca el insusi era un extraterestru (ca si despre Jules Verne). Toate aceste speculatii erau alimentate, in afara experimentelor sale, cu adevarat revolutionare, si de faptul ca era singurul om de stiinta ce putea vizualiza in minte un intreg experiment, putea crea echipamentul necesar si il facea sa functioneze din prima incercare. Pentru a se atinge obiectivul propus, acela de a face sa dispara un obiect, grupul oamenilor de stiinta a considerat necesara ruperea buclei temporale a realitatii noastre tridimensionale. Pentru penetrarea legaturilor temporale s-a creat un sistem de generatoare de curent alternativ si continuu, cu ajutorul caruia urma sa se modifice bucla temporala in care se afla un obiect, obtinandu-se astfel disparitia si aparitia acestuia. In 1936 a avut loc primul test in care a fost obtinuta invizibilitatea partiala. Incurajati de succes, grupul condus de Teslea si-a continuat cercetarile, iar in 1940, in docurile marinei din Brooklin a avut loc un alt test. De asta data obiectul-tinta a fost un mic vas auxiliar, pe care fusesera instalate in prealabil bobine Tesla (bobina Tesla sau bobina Teslea, una din inventiile sarbului de nationalitate romana Nicolae Teslea sau Nikola Tesla, cum il numesc americanii) de o constructie aparte si un generator. Experimentul, la care au fost martori ofiteri superiori ai armatei americane, a fost un succes deplin, astfel ca, din acel moment, intreaga activitate a fost pusa sub incidenta secretului militar. Numele de cod: Proiectul Rainbow (Rainbow = Curcubeu). In 1941, Proiectul Rainbow se pregatea pentru un alt test. In acest scop fusese pregatita o alta nava maritima. Pe masura ce data testului se apropia, Tesla de venea din ce in ce mai ingrijorat. De asta data la bordul navei urmau sa se afle si marinari, iar savantul stia ca vor aparea probleme cu asa-numitul “factor uman”. El intelesese ca nava isi avea propria sa bucla temporala, asa cum fiecare marinar isi avea propria sa bucla temporala. Pentru calcularea acestora si pentru aducerea lor la un numitor comun (armonizare), era necesara o vreme indelungata. Pentru ca experimentul sa decurga fara probleme, in calcule trebuiau introduse si datele referitoare la asa-numitul “timp-zero” atat al navei, cat si al echipajului. “Timpul-zero” se afla in afara universului nostru tridimensional. El este considerat a fi superior creatiei, caci “timpul-zero” exista inainte de crearea lumii noastre, asa cum o stim noi. Se poate afirma ca “timpul-zero” este legatura noastra de baza cu universul. Universul nostru se roteste in jurul “timpului-zero” asemenea oricarui alt univers existent. Punctele de “timp-zero” ale altor universuri diferite coincid. In 1920, Tesla a construit un generator de “timp-zero”. Era un dispozitiv ciudat, caci atunci cand era pornit se putea auzi “inchizandu-se” pe “ceva”; iar acel “ceva” parea a fi miscarea de rotatie a Pamantului, care este considerata un “timp-zero” secundar. Este numit “timp-zero secundar” deoarece rotatia Pamantului este legata inertial de miscarea de rotatie a sistemului Solar, aceasta din urma fiind legata inertial de rotatia galaxiei care, la randul ei, este si ea legata inertial de miscarea de rotatie a universului; iar universul intreg se roteste in jurul unui punct temporal zero care este, de altfel, punctul central al lumii noastre tridimensionale. Asadar Tesla stia (poate datorita contactului cu o civilizatie extraterestra sau datorita capacitatilor sale paranormale) ca starile mentala si fizica ale echipajului aveau sa fie serios afectate. Avea nevoie de timp pentru a-si perfectiona echipamentul. Matematician dr. John Eric von Neuman a dezaprobat aceasta intarziere, intre cei doi izbucnind un conflict ce a dus la o ruptura definitiva a relatiilor dintre ei. Cererile savantului nu au fost satisfacute. Era razboi si ultimul lucru pe care autoritatile il puteau oferi era timpul. Resemnat, Tesla si-a continuat activitatea, dar, in secret, a sabotat experimentul din martie 1942. Savantul a fost imediat indepartat din colectivul de cerecetatori, dar alte versiuni susutin ca acesta si-ar fi inaintat demisia. Care a fost adevarata stare de lucruri, poate nu vom sti niciodata, dar cert este ca doar zece luni mai tarziu, Tesla avea sa fie gasit mort in camera sa de hotel din New York. Graba cu care a fost incinerat, chiar a doua zi dupa ce a fost descoperit, a dat nastere la unele zvonuri potrivit carora savantului i s-ar fi inscenat moartea, el parasind, de fapt, Statele Unite cu destinatia Marea Britanie. Speculatiile se bazau pe mai multe evenimente, cel putin ciudate, printre care si acela ca incinerarea sa era in totala contradictie cu credinta sa ortodoxa. Totusi, ceea ce nimeni nu a putut tagadui si nici explica, a fost disparitia fara urme a documentelor aflate in safe-ul sau personal. Cat timp s-a aflat in fruntea “Proiectului Rainbow”, Tesla a folosit ceea ce a fost numit modul de abordare analog. Astfel, echipamentul era lasat in stare de functionare permanenta, modulat cu patru unde deosebit de complexe, iar generatorul de putere, acordat pe o frecventa specifica, actiona asupra unor bobine Tesla de o constructie aparte. Dupa indepartarea lui Tesla, la conducerea proiectului a fost numit dr. Neuman, care a refacut intregul sistem si a solicitat un alt vas pentru desfasurarea unui alt experiment. A fost ales distrugatorul DE-173 Eldridge. Pentru desfaurarea experimentului, Neuman a abordat o alta modalitate. El a instalat in cala vasului doua generatoare de 75 KW fiecare. Turela nr. 2 a fost indepartata in locul ei fiind instalat un electro-generator de 8 megawati (8 MW) actionat de un motor diesel si un oscilator. Sistemul producea un camp electromagnetic rotitor, la o fercventa critica, care interactiona cu vectorul temporal liniar considerat a patra dimensiune. Rezultatul interactiunii modifica bucla temporala a navei, ceea ce conducea la realizarea invizibilitatii. Campul rotativ temporal nu constituia un motiv de ingrijorare in sine. Necazurile incepeau atunci cand se punea problema reglarii necesarului de putere. Nici un corp uman nu mai fusese expus la o putere de emisie de 20 MW de la numai 20 m distanta. Cativa oameni de stiinta stiau ca rezultatele unei asemenea expuneri puteau fi extrem de grave, caci puterea la care putea fi expus un corp uman nu trebuia sa depaseasca 100 mW/cmp, studii ulterioare demonstrand, intr-adevar, ca nivelul maxim de expunere nu putea depasi 100 microW/cmp de piele. La sfarsitul lui 1942, Neuman a ajuns, intocmai ca si Teslea, la concluzia ca experimentul putea fi fatal oamenilor si a prevazut utilizarea unui al treilea generator ca forta de compensare. A avut timpul necesar pentru a-l concepe si construi, dar nu a reusit sa il experimenteze indeajuns pentru a-l sincroniza cu celelalte doua. De altfel, acest sistem nu a functionat niciodata. Unul dintre primele teste efectuate a scapat de sub control, un tehnician al U S Navy fiind grav ranit. Ca urmare, existenta celui de-al treilea generator, destinat sa protejeze marinarii participanti la experiment, s-a consumat numai pe hartie. Neuman nu a fost multumit de fel, dar superiorii sai nu mai aveau de gand sa astepte. La 20 iulie 1943 s-a decis ca totul sa fie pregatit pentru un nou test. Vasul a parasit docul si la ora convenita s-a dat prin radio ordinul de a se porni dispozitivul instalat pe vas. Pret de aproximativ 20 min, atat vasul cat si echipajul au devenit invizibili atat pentru radar, cat si pentru ochii martorilor. Asa cum era de asteptat, membrii echipajului aflat pe vas au acuzat probleme de sanatate: unora li s-a facut rau, altii au acuzat ameteli, alti marinari manifestand dezorientari de natura psihologica. In mod evident, era necesar mai mult timp pentru cercetari, dar termenul limita pentru desfasurarea experimentului principal fusese fixat la 12 august 1943. In acest rastimp, intr-o incercare cvasidisperata de a evita repercursiunile asupra sanatatii celor aflati la bord, Neuman a cautat sa modifice echipamentul, astfel incat sa se obtina numai invizibilitatea radar. Asadar, la 12 august 1943, ora 9 dimineata, in docurile portului Philadelphia avea sa aiba loc cel mai dramatic si cel mai cunoscut experiment din cadrul “Programului Rainbow”. In prima faza, timp de 4-5 min, lucrurile pareau sa decurga normal. Oficialitatile aflate la locurile de observatie puteau distinge clar conturul navei, radarele, in schimb, nemaisemnaland prezenta ei. Deodata, insa, s-a produs o flama de culoare albastra, iar vasul a disparut din fata ochilor tuturor, pentru a reapare patru ore mai tarziu, timp in care a fost vazut la 400 km distanta, la Washington D.C., deci s-a efectuat o teleportare, adica o deplasare instantanee in continuumul spatiu-timp, unii membrii ai echipajului fiind vazuti cum se indreapta spre peretii unui bar din portul Washington D. C., dar raman definitiv acolo, altii mai norocosi materializandu-se in mijlocul barului, trebuind sa aducem vorba aici despre clopotele zburatoare germane Thule, Vril si Haunebu, contemporane cu experimentul, care si ele erau capabile de asa ceva, adica de deplasari instantanee in orice punct al continuumului spatiu-timp, dar in mod sigur pentru echipaj, de asemenea avand montate in clopotul vibrant al fizicianului dr. Winfried Otto Schumann asemenea generatoare electromagnetice si bobine Tesla, iar in ceea ce priveste invizibilitatea radar, merita sa amintim ca bombardierul strategic american B2 fiind copia perfecta a celui german din Al Doilea Razboi Mondial. O parte a structurii distrugatorului DE-173 Eldridge era distrusa, dar lucrul cel mai uluitor era acela ca disparusera fara urma parti ale vasului si echipajului. Corpurile unora dintre ei au fost descoperite facand parte comuna cu peretii metalici ai vasului sau arsi; altii, ceva mai norocosi, se aflau inca in viata, dar au trebuit sa fie spitalizati. Dupa acest experiment, U S Navy se gasea intr-o confuzie totala. Patru zile de sedinta si discutii nu au reusit sa aduca o cat de mica lamurire asupra celor intamplate. S-a decis efectuarea a inca unui test. La sfarsitul lui octombrie 1943, USS Eldridge a fost pregatit pentru alt experiment. De aceasta data, la bordul vasului nu se mai afla nici o fiinta umana. Echipajul, aflat la bordul altor nave, supraveghea echipamentul prin control de la distanta. Experimentul a fost initiat si vasul a devenit invizibil pret de 15-20 min. Dupa incheierea lui, cei ce au urcat la bord au ramas stupefiati: o parte din echipament disparuse! Doua generatoare si un transmitator se volatilizasera. Sala de control era facuta scrum, dar, uluitor, generatorul de “timp-zero” ramasese intact. El a fost demontat si depozitat intr-un loc secret. Datorita rezultatelor considerate nesatisfacatoare, U S Navy a abandonat intregul proiect, iar USS Eldridge a fost vandut, mai tarziu, marinei elene, care avea sa descopere ca din jurnalul de bord al navei lipsea intreaga perioada de dinainte de ianuarie 1944. Asupra cercetarilor in domeniul producerii invizibilitatii radar si vizuale (si nu numai, ci si deplasarii instantanee in continuumul spatiu-timp, dupa cum se poate observa) se va asterne linistea. Acum exista o prioritate care necesita concentrarea tuturor eforturilor umane si a resurselor materiale, astfel ca matematician dr. Neuman si echipa sa au fost transferati la Los Alamos, unde si-au adus aportul la crearea primei bombe atomice, impreuna cu fizician Albert Einstein. Dupa incheierea celei de-a doua conflagratii mondiale, in 1947 noile autoritati de la Washington s-au hotarat sa arunce o noua privire asupra celor petrecute. Proiectul Rainbow a fost redeschis, Neuman si echipa sa instalati acum la Laboratoarele Institutului Brookhaven din New York avand sarcina de a descoperi de ce experimentele anterioare pricinuisera atatea pagube in randul marinarilor. Ei au lucrat 5 ani incercand sa afle de ce fiintele umane aveau de suferit in urma actiunii campurilor electro-magnetice. Asfel au aflat ca toti oamenii se nasc cu ceea ce este numit “cadrul temporal de referinta”. Prezenta noastra aici, ca fiinte fizice si mentale, se datoreaza tocmai acestui cadru temporal, care se gaseste in fondul electromagnetic al planetei noastre si al universului nostru. In timpul experimentelor, tocmai acest “cadru temporal de referinta” fusese

alterat, fapt ce le produsese marinarilor traume inimaginabile. Tehnologia folosita in acest cadru al Proiectului Rainbow crea o asa-numita “realitate alternativa” sau “artificiala”. Aceasta producea atat efectul de invizibilitate, izoland nu numai vasul, ci si fiecare fiinta umana intr-un asa-zis “efect de sticla” (“bottle-effect”), cat si deplasarea acestora dincolo de spatiul si universul nostru, asa cum il cunoastem noi. Proiectul Rainbow s-a vazut confruntat cu rezolvarea acestei probleme, cu transferul acelor oameni in “sticla” si inapoi si, in acelasi timp, conectarea lor la cadrul temporal real. Cu alte cuvinte, atunci cand se aflau in acea realitate alterata, marinarilor trebuiau sa le fie furnizate anumite date ce le-ar fi putut da o “referinta temporala”, un “cadru temporal”. Raspunsul era gasit. Mai ramanea acum problema traducerii lui in practica. Iar pentru aceasta, Neuman decise ca avea nevoie de un computer. Cum si-a dat seama de acest lucru? Nu se stie. Se spune ca in 1947 el ar fi facut parte din echipa de cercetatori ai Incidentului Roswell, ca asistent al dr. Vannevar Bush, consilier al presedintelui Truman, iar in 1949 ar fi avut acces la dezvaluirile pe care primul extraterestru capturat in viata le-ar fi facut autoritatilor americane. Cert este ca intre 1949 si 1951, Neuman a pus bazele teoretice ale computerului, care a devenit operational in 1952. Cu ajutorul acestuia se puteau calcula referintele temporale ale fiecarui individ si, lucrul cel mai important, ele puteau fi reproduse in momentul in care subiectii se aflau in interiorul “sticlei electromagnetice”. In 1953 a avut loc un alt test, cu un alt vas, cu un alt echipaj. Experimentul a fost un succes deplin. Nu s-au mai ivit probleme de genul persoanelor care trec prin zid sau dispar, nu au mai aparut necazuri cu desincronizari la nivel molecular. De aici ideea ca fimele Star Trek, Star Wars si Star Gate SG-1, in care e vorba de teleportare, zbor hiperluminic si contact cu alte civilizatii galactice nu fac decat sa ne obisnuiasca cu evenimente care se intampla deja. Astfel de cercetari au continuat, acestea avand ca rezultat echipamentul precursor al tehnologiilor Stealth de astazi. La sfarsitul anilor ’60, conducerea Proiectului Rainbow a inaintat Congresului Statelor Unite un raport de activitate. E drept ca si pana atunci se scriau rapoarte lunare in care erau mentionate progresele facute. Este destul de plauzibil faptul ca pentru continuarea si aprofundarea cercetarilor era nevoie de o alocare suplimentara de fonduri si atunci trebuia prezentat Congresului un raport atotcuprinzator. Raportul era uluitor, pricinuind congresmanilor frisoane reci. Se sustinea ca ideea de constiinta (creierul uman) poate fi afectata de electromagnetism si ca era posibila crearea de echipamente ce ar putea modifica si conditiona modul de gandire al unei persoane. Acesta a fost momentul care a dat un impuls decisiv aplicarii psihotronicii in domeniul militar si aparitiei “Razboiului psihotronic”. Pe larg scrie General de Brigada dr. Emil Strainu in Razboiul Psihotronic si Campul de lupta mental, Editura Phobos, Bucuresti, 2008. Congresul a spus un NU hotarat! Membrii sai erau ingrijorati de posibilitatea ca toate acestea puteau fi folosite impotriva lor. Astfel ca, in 1969, fondurile necesare proiectului au fost blocate. Dar grupul oamenilor de stiinta de la Brookhaven nu a dezarmat. Mersesera prea departe cu cercetarile, asa ca au contactat conducerea armatei, careia i s-a spus ca descoperisera o metoda prin care un potential inamic putea fi determinat sa se predea, prin simpla apasare a unui buton, fara a trage in singur foc de arma. Sediul cercetarilor a fost mutat acum la Fort Hero, Montauk, Long Island. In pozele de mai jos, la un moment dat va aparea schema unei farfurii zburatoare germane (giroscop electrogravitational, actionat prin impulsul campului magnetic 4a, care foloseste tahionatorul Thule 70 plus levitatorul Schumann blindat obtinut din convertizorul capitanului de marina Hans Kohler sau Coler, inspirat din convertizorul de energie libera al fizicianului Nicolae Teslea sau Nikola Tesla, istroroman sau aroman de cetatenie croata, a carei mama era romanca), care foloseste acceleratoare de particule (spre exemplu protoni in jumatatea superioara a farfuriei zburatoare si electroni in cea inferioara) toroidale concentrice, in loc de generatorul de banda Van de Graaff si dinamul de vortex Marconi, pentru a crea campuri electromagnetice rotative (cel superior in sens trigonometric, iar cel inferior in sens orar) necesare obtinerii levitatiei si teleportarii, la viteze tahionice (mai mari decat viteza luminii) prin transmutatie in materie subcuantica (la nivel subcuantic viteza maxima fiind de o mie de ori mai mare ca a luminii), insa deplasarea navei se face oricum instantaneu pe baza principiului rezonantei al lui Winfried Otto Schumann, folosind clopotul vibrant Y in care se afla monocordul, generatorul electromagnetic de putere si frecventa mare, potentiometrul si bobina Tesla, campuri electromagnetice de rotatie necesare deasemenea si crearii "sticlei electromagnetice" prin care nava devine independenta de fortele universului nostru (gravitationala, electromagnetica, atomica slaba si nucleara tare) de la o anumita intensitate a campului electromagnetogravitational, la viteze tardionice (mai mici decat viteza luminii) nava putand face viraje in unghiuri drepte sau ascutite si accelera sau decelera brusc, fara a fi afectati ocupantii, putand atinge orice valoare a vitezei, deformand continuumul spatiu-timp si putand ajunge astfel instantaneu in orice punct al spatiului. Deasemenea oamenii de stiinta germani din Al Doilea Razboi Mondial au construit pentru navele Haunebu un sistem optic si acustic pentru observarea mediului inconjurator in care un anumit giroscop electrogravitational sau clopot zburator sau masina temporala a ajuns la un moment dat, stiindu-se ca nava are capacitatea de deplasare instantanee in spatiu-timp, observarea facandu-se din "sticla electromagnetica" sau miniuniversul paralel in care se afla nava, inainte de transmutarea ei intr-un anumit loc si timp din univers, dispozitivul optic si acustic numindu-se Gammagishe Auge=Ochiul Magic Gamma sau Psicotron si avand 40 cm diametru, avand in compunere si un binoclu pe care se uita observatorul uman.

Nikola Tesla (Никола Тесла, n. 10 iulie 1856, satul Smiljan, în apropiere de Gospić, Croaţia, pe atunci Graniţa Militară Croată - d. 7 ianuarie 1943, New York) a fost un inventator, fizician, inginer mecanic şi inginer electrician american de origine sârbă. Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă ai sfârşitului de secol 19 şi începutului de secol 20.[judecată de valoare] Invenţiile, precum şi munca teoretică ale lui Tesla au pus bazele cunoştinţelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazate, sistemele de distribuţie a puterii şi motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluţie Industrială.

Una dintre cele mai importante invenţii ale sale este generatorul de curent alternativ, contribuind de asemenea la construirea hidrocentralei de lângă Cascada Niagara.

În Statele Unite ale Americii, faima lui Tesla rivalizează în istorie şi cultură populară cu cea a altui mare inventator Thomas Edison.[necesită citare] După demonstraţia sa de transmisie de semnale fără fir în anul 1893 şi după ce a câştigat în "Războiul Curenţilor", dovedind avantajele transmisiei la distanţă a curentului alternativ, în comparaţie cu curentul continuu, al cărui adept era Edison, el a fost recunoscut ca cel mai mare inginer electrician al Americii. O mare parte din munca sa de început a pus bazele ingineriei electrice moderne, iar descoperirile sale ştiinţifice sunt de o importanţă colosală. Cum niciodată nu s-a priceput la administrarea veniturilor proprii, Tesla a murit sărac şi uitat la vârsta de 86 de ani. În ultimii ani de viaţă, Tesla era privit ca un om de ştiinţă nebun remarcându-se prin declaraţii bizare despre posibile dezvoltări ştiinţifice.[necesită citare]

Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizaţia modernă oriunde este folosită electricitatea.[formulare evazivă] Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism şi inginerie, Tesla este considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, ştiinţa calculatoarelor, fizicii nucleare şi fizicii teoretice. Tesla considera cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către ştiinţă drept cea mai nobilă metodă de îmbunătăţire a condiţiei umane cu ajutorul principiilor ştiinţei şi progresului industrial şi una care să fie compatibilă cu natura. Totuşi, o parte din munca sa a fost ultilizată într-un mod mai puţin ortodox şi într-un mod controversat, pentru a susţine pseudo teorii ştiinţifice, teorii despre OZN-uri şi ocultism-ul New Age.[necesită citare]

Cu numele său a fost botezată unitatea de măsură a inducţiei magnetice din Sistemul Internaţional (1 Tesla = 1T).

Tastati http://www.youtube.com la fiecare din adresele:

/watch?v=zPXLLz-IRAs

/watch?v=spWK1qXrtyg

/watch?v=d3oH92AZTPo

/watch?v=XMWD6lKxz64

/watch?v=qPI5aGCmX7Q

/watch?v=G4oO_B6dOrc

/watch?v=BFmMCBIzBHQ

/watch?v=W9P8Yg5VBqg

/watch?v=OPVQ0u8fwaI

/watch?v=eFzOsCTtquQ

/watch?v=YhZA-fpkSto

/watch?v=r894k2-2rOU

/watch?v=ftCH1u_CPDM&NR=1

/watch?v=T2o2Wg_uI6A&NR=1

/watch?v=byuyX6VDSkk

/watch?v=FCelaN6QyFk

/watch?v=hBRuzul1oZg

/watch?v=VfbRGZlj6eg

Nota in subsolul paginii:

Radiotelescop

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Radiotelescopul Parkes, Alectown, Australia.

Radiotelescopul este un instrument astronomic de măsură prevăzut cu antene speciale, metalice, folosit la recepţionarea şi la studierea undelor radio cuprinse între frecvenţele de la câţiva kHz până la 3 GHz, emise de unele corpuri cereşti.

Cea mai mare antenă parabolică monolitică o deţine radiotelescopul de la Arecibo, Puerto Rico, cu un diametru de 300 m.

Cuprins

[ascunde]

• 1 Istoric

• 2 Date tehnice

• 3 Radiotelescoape mai importante

• 4 Galerie de imagini

• 5 Bibliografie

• 6 Vezi şi

• 7 Legături externe

[modifică] Istoric

Undele radio din univers (mai precis din Calea Laptelui) au fost descoperite în anul 1932 de către fizicianul american Karl Guthe Jansky (1905 - 1950); acest eveniment a determinat dezvoltarea radioastronomiei.

In cinstea lui a fost denumită unitatea de măsură pentru densitatea spectrală a fluxului de radiaţie folosită în radioastronomie ("Unitatea Jansky"):

Deoarece pe atunci această descoperire n-a avut un ecou deosebit în lumea astronomilor, primul radiotelescop a fost construit abia în anul 1937, şi anume de către inginerul american Grote Reber (1911 - 2002) din Wheaton, Illinois. În cinstea lui asteroidul 6886 a fost denumit "Grote".

În 1956 se construieşte în Germania primul radiotelescop mobil (cu un diametru al antenei de 25 m), supranumit �Stockert” (Astropeiler), lângă localitatea Eschweiler din regiunea Eifel (din 1999 obiect de muzeu).

[modifică] Date tehnice

Focarul format într-o antenă parabolică

Cele mai multe radiotelescoape au o antenă din metal parabolică, care joacă rolul unei oglinzi concave, concentrând prin reflexie, într-un focar, undele recepţionate. Azi radiotelescoapele constau din mai multe antene parabolice (engl. array = ordonare, aşezare, serie, câmp, reţea). Antenele dintr-un array sunt cuplate între ele, astfel încât suprafaţa tuturor antenelor sale constituie o suprafaţă totală mare. Avantajul este că pot fi observate concomitent mai multe obiecte (surse) cereşti. Azi astfel de radiotelescoape obţin imagini de o rezoluţie comparabilă cu imaginile telescopului optic.

Există radiotelescope fixe (fixate permanent spre zenit) dar şi mobile, care pot fi rotite, mărind cosiderabil domeniul de recepţie. Calitatea rezultatelor obţinute e influenţată nu numai de diametrul antenei, dar şi de sensibilitatea instrumentelor care detectează impulsurile primite. În timp ce telescoapele mari pot recepţiona unde radio cu lungimile de undă cuprinse între metri şi câţiva centimetri, telescoapele mai mici, ca de exemplu telescopul IRAM din Spania sau KOSMA din Elveţia cu diametrul antenei de 30 m, pot recepţiona unde cu lungimi de ordinul milimetrilor.

Radiotelescoapele sunt utilizate şi la observarea corpurilor cereşti lansate de om, prin recepţionarea datelor emise de sondele spaţiale îndepărtate.

Radioteleskop-Array (Ryle Telescope interferometer, Universitatea Cambridge)

[modifică] Radiotelescoape mai importante

Cel mai mare radiotelescop fix din lume este telescopul rusesc RATAN 600 din Republica Karaciai-Cercheză, iar cel mai mare radiotelescop mobil din lume (proporţiile antenei: 100 x 110 m) este Robert C. Byrd Green Bank Telescope, aparţinând observatorului Green Bank Observatorium din West Virginia, SUA; pe locul doi urmează radiotelescopul de 100 m al institului radioastronomic Max Planck din Bonn, Germania, care este amplasat în apropiere de cartierul Effelsberg al orăşelului Bad Münstereifel din regiunea Eifel, Germania.

Cel mai mare radiotelescop cu lungimi de undă de ordinul milimetrilor este radiotelescopul de 50 m din statul federal mexican Puebla, iar cel mai mare radiotelecop array este Very Large Array din Socorro, New Mexico, SUA, format din 27 de telescoape fiecare cu un diametru de 25 m, amplasate sub forma literei Y.

Un proiect important al radioastronomiei este localizarea hidrogenului în univers ca indicator al existenţei unei galaxii. În emisfera sudică acest proiect este deja încheiat; cele mai multe date au fost găsite cu ajutorul radiotelescopului Parkes din Australia.

[modifică] Galerie de imagini

Very Large Array, New Mexico

Astropeiler de la Bad Münstereifel-Eschweiler Germania

100-m-Radiotelescopul Effelsberg Germania

Sonda spaţială Lunik-3

[modifică] Bibliografie

• Dicţionar enciclopedic român, Editura Politică, Bucureşti, 1966

[modifică] Vezi şi

• Telescop

• Lunetă

• en Istoria interferometriei astronomice;

• en Aperture synthesis;

• en Listă completă de radiotelescoape prezente în Wikipedia;

• en Listă de radiotelescoape (listă alternativă).

[modifică] Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Radiotelescop

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Radiotelescop Effelsberg

• de Das 100-m-Radioteleskop Effelsberg

• en Webseite von RATAN-600

• en Bill Keels Teleskop

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Radiotelescop

Categorii: Radiotelescoape | Instrumente astronomice

Extraterestri ori mutatii genetice? Daca-s mutatii genetice,care este cauza lor? Dar scopul invaziilor?

O fi de bine? O fi de rau? O avalansa de evenimente stranii...copii indigo'...copii de cristal...

Ce se intimpla cu omenirea si la ce trebuie sa ne asteptam?

Mileniul marilor evenimente a inceput!

Extraterestra sau mutanta ?

In ultimii ani, in lumea parapsihologiei s-a facut tot mai auzita teoria potrivit careia, dintre persoanele care populeaza planeta nu ar fi decat pe jumatate oameni, ele reprezentand de fapt fiinte mutante , provenite fie din incrucisarea pamantenilor cu rase extraterestre, fie din mutatii genetice realizate de catre o civilizatie superioara. Finalitatea acestui proces, sustin ufologii ar viza transformarea tuturor oamenilor de pe Terra intr-o rasa hibrida, mostenind calitatile celor doua specii din care provine. Ca aceasta ipoteza NU este deloc exagerata, cum pare la prima vedere, par sa demonstreze anomaliile remarcate la tot mai multe fiinte de pe pamant, care demontsreaza nu numai o cu totul alta alcatuire a corpului fizic (avand organele interne pozitionate altfel decat in mod obisnuit sau mai multe organe decat este fiziologic normal), dar si o alta structura sanguina.

Este si cazul unei fetite din Cluj, careia medicii i-au descoperit o grupa de sange necunoscuta pana in prezent!!! Fata la care ne vom referii in randurile urmatoare a fost botezata, de catre asistenta medicala care a ingrijit-o imediat dupa venirea ei pe lume, Elena. Micuta a fost abandonata inca de la nastere, in urma cu sapte ani intr-o maternitate din Bucuresti. De aici, dupa cinci luni, a fost preluata de o casa de copii, care - in scurt timp - a dat-o spre infiere unei familii din Arad. Parintii adoptivi mai aveau doi copii. Aceasta familie din pacate nu a putut sa o tina prea mult pe Elena. Saracia si apoi dezbinarea familiei respective au facut ca, peste 3 ani de la infiere, fetita sa ajunga din nou la un orfelinat. La varsta de sapte ani si jumatate, micutei i-a suras inca o data sansa unui camin. De aceasta data ea a fost adoptata de o familie instarita, fara copii care a dus fetita, de la institutia sociala din Arad, la Cluj-Napoca, intr-o casa cu toate utilitatile. Acum Elenei ii merge bine, se duce la scoala si are tot ce-i trebuie, mai ales dragostea noilor parinti. Este o fetita frumoasa, blonda cu ochii albastrii - genul arian. Dar ceva iesit din comun a facut-o brusc sa ajunga in centrul atentiei forurilor medicale! O banala viroza respiratorie, survenita in urma cu o luna, adica mai exact in luna august 2002, i-a facut pe parintii Elenei sa o duca de graba la medicul de familie. Deoarece policlinica in care lucreaza acesta nu are conditii pentru analize de laborator, medicul i-a trimis cu fetita la spital, pentru o serie de investigatii medicale. De-abia cu aceasta ocazie, sotii Mirea (asa se numesc parintii adoptivi ai Elenei) au avut revelatia faptului ca, timp de patru ani, vazand ca fetita este perfect sanatoasa, nu le-a trecut prin cap sa-i faca vreodata analize madicale. Cand au oesit rezultatele analizelor de sange, laboratoarelor nu le-a venit sa creada! Fetita prezenta o grupa de sange care NU se incadra in nici una din grupele cunoscute. Medicii s-au mirat si ei si au dispus reluarea analizelor . Fetita a fost din nou chemata la spital , explicandu-li-se parintilor ca la loborator s-a facut o greseala. Dupa repetarea testului de sange, concluzia a fost aceeasi: GRUPA SANGUINA NECUNOSCUTA! Spitalul a trimis esantioanele din sangele Elenei altor laboratoare, specializate in hematologie. Confirmarea a venit si de acolo, stabilindu-se ca fetita are o grupa sanguina atipica, nemaiintalnita pana acum pe pamant. Investigatiile, in acest caz, s-au largit. Surprinzator, dar la maternitatea undea fost fetita lipseau orce date clinice ale copilului - desii se fac analize si masuratori, obligatoriu, orcarui nou -nascut, iar acestea se arhiveaza. La fel de straniu este faptul ca nici la cele duoa orfelinate unde a stat Elena NU sa-u gasit gasit fisiere medicale ale fetitei. Parintii fetei sunt ingrijorati de aceasta situatie inedita . pana acum , in cei patru ani de cand au adoptat-o, Elena NU a reliefat nimic anormal. Cresterea ei s-a produs firesc, natural, fara nici o problema! Abia daca fetita a mers de trei ori la stomatolog pentru extragerea unor dinti care se schimbau. Ea a fost si este un copil plin de viata si sanatos. Mai multi medici le-au spus sotilor Mirea ca ar putea fii vorba de o mutatie genetica, dar nu se pot pronunta decat in urma unor cercetari specializate. "Daca n-au gresit iar analizele, cea ce este 0 % probabil, nu ne mai ramane decat sa credem ca Elena este...extraterestra" - sugereaza multi dintre specialisti.

(Sursa:saman 70)

Alt caz,pe care-l cunoasteti...dar il postez din nou ca sa fie "la dosar" si sa ne facem in final o privire de ansamblu:

Uneori, anumiţi copii se nasc cu talente fascinante şi abilităţi neobişnuite.

"Am aflat povestea unui băiat neobişnuit pe nume Boriska, de la membrii unei expediţii care cerceta o zonă de anomalie din nordul regiunii Volgograd numită Medvedetskaia Griada.

"Îti poţi imagina, seara, în timp ce eram cu toţii în jurul focului de tabără, un băieţel de 7 ani ne-a captat atenţia tuturor. Dorea să ne spună tuturor despre viaţa de pe Marte, despre locuitorii planetei şi zborurile lor spre Terra" spune unul dintre martori. Linişte perfectă. A fost incredibil! Băieţelul cu ochii vii şi mari spunea o poveste despre civilizaţia marţiană, despre oraşele megalitice, despre navele lor şi călătoriile lor spre alte planete, despre minunatul ţinut Lemuria, unde el a aterizat venind de pe Marte.

Vreascurile pocneau, ceaţa nopţii învăluia zona taberei, iar imensul cer întunecat cu miliardele de stele ascundea parcă un fel de mister. Povestea lui a durat o oră şi jumătate. Unul dintre noi a fost suficient de deştept ca să pornescă casetofonul şi să înregistreze întreaga poveste.

Mulţi dintre noi am fost profund uimiţi de două aspecte. În primul rând, băieţelul avea cunoştinţe excepţional de profunde. Intelectul lui era evident foarte departe de acela al unui băieţel obişnuit de 7 ani. Nu orice profesor poate fi capabil să spună întreaga istorie a Lemuriei şi locuitorilor ei cu atâtea detalii. Nu veţi găsi nici-o menţiune despre Lemuria în manualele scolare, iar ştiinţa modernă nu a demonstrat încă existenţa altor civilizaţii.

În al doilea rând, am fost uimiţi de vorbirea acestui băieţel. Cunoştinţele lui, oferite într-o terminologie specifică, detaliile şi informaţiile despre trecutul planetelor Marte şi Pământ au fascinat pe toata lumea.

"De ce a început el conversaţia? Poate pentru că simţea atmosfera taberei, în care erau multe persoane deschise şi învăţate".

"Putea el să inventeze toate astea?"

"Mă îndoiesc" a spus prietenul meu. "Pentru mine era ca şi cum băieţelul îşi amintea detalii din vieţile sale trecute. Este virtual imposibil să inventezi astfel de poveşti".

Azi, după ce m-am întâlnit cu părintii lui Boris şi l-am cunoscut pe baiat, încep să ordonez cu grijă toate informaţiile obţinute în povestea din jurul focului. S-a născut la 11 ianuarie 1996, în oraşul Voljskii, deşi în actle lui scrie că oraşul natal este Jirnovsk, din regiunea Volgograd.

Părinţii lui sunt nişte oameni minunaţi. Nadejda, mama lui Boris, este dermatolog într-o clinică publică. A absolvit Institutul Medical din Volgograd în 1991. Tatăl băiatului este ofiţer ân rezervă. Amândoi ar fi fericiţi dacă cineva ar reusi să le clarifice situaţia băiatului lor. Între timp, ei îl observă şi-l văd crescând.

Nadejda îşi aminteşte: "După ce s-a născut Boris, era capabil să-şi menţina capul la numai 15 zile. Primul lui cuvant - baba - l-a spus când avea 4 luni, iar curând după aceea a început să vorbească. La vârsta de 7 luni a construit prima propoziţie 'Vreau un cui'. A spus asta după ce a văzut un cui într-un perete. Evident, posibilităţile lui intelectuale depăşeau cu mult pe cele fizice."

- Cum se manifestau aceste abilităţi?

- Când Boris avea doar un an, am început să-i dau litere (după sistemul Nikitin) şi, la un an jumate el putea să citească titlurile mari din ziare. Nu i-a luat mult să se obişnuiască cu culorile şi nuanţele lor. A început să picteze la doi ani.

Apoi, la puţin timp după ce împlinise 2 ani, l-am dus la creşă. Educatorii erau uimiţi de talentele lui şi de modul lui neobişnuit de a gândi. Băiatul are o memorie excepţională şi o abilitate incredibilă de a acumula noi informaţii. Totuşi, părinţii lui au observat repede că Boris ştia şi alte lucruri decât cele învăţate de la părinţi.

- Nimeni nu l-a învăţat asta, îşi aminteşte Nadia. Dar uneori, se aşează în postura lotusului [o postură corporală hatha-yoga] şi începe să povestească. Vorbeşte despre Marte, despre sistemele planetare, civilizaţii îndepărtate... nu ne venea să credem urechilor! Cum poate un copil să cunoască toate astea? Universul, poveştile despre alte lumi şi imensitatea cerurilor sunt ca nişte mantre zilnice pentru el, încă de la doi ani.

Atunci Boriska ne-a spus despre viaţa lui de pe Marte, despre faptul că planeta era de fapt locuită, dar - ca rezultat al celei mai puternice şi distructive catastrofe - şi-a pierdut atmosfera iar acum toţi locuitorii de acolo trăiesc în orase subterane. În trecut, el obişnuia să facă zboruri spre Pământ destul de des, în scopuri comerciale şi de cercetare. Se pare că Boriska a pilotat chiar el nava spaţială. Asta se întâmpla în vremea civilizaţiei Lemuriene de pe Pământ. Avea un prieten Lemurian care a fost omorât chiar în faţa ochilor lui...

- Pe Pământ a avut loc o catastrofă majoră. Continentul gigantic s-a scufundat în apele învolburate. Brusc, o imensă stâncă s-a desprins de pe o construcţie şi a căzut pe prietenul meu. Nu l-am putut salva. Destinul nostru este să ne întâlnim în această viaţă, spune Boris.

Băiatul trăieşte întreaga poveste a căderii Lemuriei ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. El deplânge moartea celui mai bun prieten al său simţindu-se vinovat.

Într-o zi, a observat o carte în sacoşa mamei lui care avea titlul "De unde venim?" scrisă de Ernst Muldaşev. Trebuia să-i fi văzut fericirea şi fascinatia pe care a declanşat-o descoperirea cărţii în acest băieţel. S-a uitat pe paginile cărţii ore în şir, privind schiţele despre Lemurieni, fotografiile din Tibet. Apoi a început să vorbescă despre înalta capacitate intelectuală a Lemurienilor.

- Dar Lemuria a încetat să mai existe în urmă cu 800.000 de ani, am răspuns eu. Lemurienii aveau înalţimea de 9 metri! Aşa este? Cum îţi poţi aminti toate astea?

- Îmi amintesc, a răspuns băiatul.

Mai târziu, şi-a reamintit de o altă carte a lui Muldaşev intitulată "În cautarea Oraţului Zeilor". Cartea vorbeşte despre vechile morminte şi piramide. Boriska a afirmat foarte ferm că oamenii vor descoperi învăţături sub una dintre piramide (nu aceea a lui Keops). Nu a fost încă descoperită. "Viaţa se va schimba odată ce Sfinxul va fi deschis," a spus el şi a adăugat că marele Sfinx are un mecanism de deschidere undeva în zona urechii (dar nu-şi aminteşte exact). Băiatul vorbeşte cu pasiune şi entuziasm despre civilaţia Maya. El spune că noi cunoaştem foarte puţine lucruri despre această mare civilizaţie şi despre poporul mayaş.

Mai mult, Boriska crede că acum a venit vremea ca cei "speciali" să se nască pe Pământ. Renaşterea planetei nostre se apropie. Noile învăţături vor fi foarte necesare pentru o nouă mentalitate a pământenilor.

- Dar tu ştii despre aceşti copii înzestraţi şi de ce se petrece asta? Ştii că ei sunt numiţi copiii indigo?

- Ştiu că ei se nasc acum. Totuşi, încă nu am întâlnit pe nici-unul dintre ei în oraşul meu. Poate fi fata asta, Iulia Petrova. Ea e singura care mă crede. Celalţi doar râd de poveştile mele. Ceva se va întâmpla pe Pământ; de aceea aceşti copii sunt importanţi. Ei vor putea să-i ajute pe oameni. Polii magnetici se vor inversa. Prima mare catastrofă se va întâmpla în 2009 şi va afecta un întreg continent. Următoarea va avea loc în 2013; va fi şi mai devastatoare.

- Nu-ţi este teamă că viaţa ta s-ar putea sfârşi în aceste catastrofe?

- Nu. Nu-mi e frică. Deja am trecut printr-o catastrofă pe Marte. Acolo încă mai trăiesc oameni ca noi. Dar după războiul nuclear, totul a fost ars. Unii dintre ei au reuşit să supravieţuiască. Ei au construit adăposturi, nu arme. Acolo a avut loc şi o deplasare a continentelor, deşi continentul nu era aşa mare. Marţienii respiră gaz. Daca ar veni pe planeta noastră, ei ar trebui să stea conectati la tuburi şi să inspire fumuri.

- Tu preferi să inspiri oxigen?

- Odată ce eşti în acest corp, trebuie să respiri oxigen. Totuşi, marţienilor nu le place acest aer, aerul Pământului, pentru că determină îmbătrânirea. Marţienii sunt relativ tineri, au cam 30 - 35 ani. Numărul acestor copii marţieni [care se vor naşte pe Pământ] va creşte în fiecare an.

- Boris, de ce staţiile noastre [ruseşti] spaţiale se defectau înainte de a ajunge pe Marte?

- Marte transmite semnale speciale pentru a le distruge. Aceste staţii conţineau radiaţie periculoasă.

Eram uimit de cunoştinţele lui despre acest fel de radiaţie "Phobos". Este adevărat. În 1988, un locuitor din Voljskii pe nume Iuri Lusnicenko, un om cu puteri extrasenzoriale, a încercat să avertizeze liderii sovietici despre inevitabila distrugere a primelor nave spaţiale sovietice Phobos 1 şi Phobos 2. El a menţionat acest fel de radiaţie care era nefamiliar şi periculos pentru Marte. Evident, nimeni nu l-a crezut.

- Ce ştii tu despre dimensiunile multiple? Ştii că se poate zbura, nu în linie dreaptă, dar făcând manevre prin spaţiul multi-dimensional?

Boriska s-a ridicat imediat în picioare şi a început să vorbească, cu toate detaliile, despre OZN-uri. "Am plecat şi am aterizat apoi pe Pământ apropape instantaneu!" Băiatul ia o cretă şi începe să deseneze un obiect oval pe tablă.

"E compus din 6 straturi", spune el. Stratul exterior - 25 % - e facut din metal dur, al doilea strat de 30 % e făcut din ceva asemănător cu cauciucul, al treilea de 30 % e făcut din metal. Un ultim strat de 4 % e compus dintr-un material special magnetic. "Dacă încărcăm acest strat magnetic cu energie, aceste maşini vor putea zbura oriunde în univers".

- Boriska are o misiune specială de îndeplinit? Este el conştient de această misiune? Am pus aceste întrebări atât părinţilor lui, cât şi băieţelului.

- El spune că poate să ghicească, spune mama lui. Spune că el ştie ceva despre viitorul Pământului. Spune că informaţia va juca un rol primordial în viitor...

- Boris, de unde ştii tu toate astea?

- Pentru că sunt în mine.

- Boris, spune-ne de ce oamenii se îmbolnăvesc?

- Boala apare atunci când oamenii nu pot trăi corect şi fericiţi... Trebuie să-ţi aştepţi jumătatea cosmică. Nimeni nu ar trebui să se amestece în destinele altora. Oamenii nu ar trebui să sufere datorită greşelilor din trecut, ci să ia contact cu ceea ce le este destinat şi să urmarească să atingă aceste înălţimi, să mearga mai departe pentru a-şi îndeplini visurile. (Acestea sunt exact cuvintele lui Boris).

Trebuie să fii mai compasiv şi inimos. În caz că cineva te loveşte, îmbrăţişează-ţi duşmanul, cere-ţi iertare şi îngenunchează în faţa lui. În caz că cineva te urăşte, iubeşte-l cu toată iubirea şi devoţiunea ta şi cere-ţi iertare. Acestea sunt regulile iubirii şi umilintei. Stiţi de ce au murit Lemurienii? Şi eu sunt parţial vinovat pentru asta. Ei nu mai doreau să se dezvolte spiritual. Au părăsit calea pe care trebuiau să meargă, distrugând în acest fel integritatea planetei. Calea magiei nu duce nicăieri. Iubirea este adevărata magie!

- Cum de ştii tu toate astea???

- Pur şi simplu, ştiu... Kailis...

- Ce ai spus?

- Am spus "Salut" în limba planetei mele...

Mama lui Boris, Nadejda Kiprianovici, l-a născut într-o dimineaţă, fără nici o durere. "Totul s-a petrecut atat de repede, nu am simţit nici-o durere. Când mi-au arătat băiatul, el mă privea ca un adult. Ca pediatru, ştiam că bebeluşii nu-şi pot concentra privirea asupra obiectelor. Şi totuşi, micuţul meu mă privea atent, cu ochii lui mari şi căprui. În afară de aceste lucruri, el părea un bebeluş obişnuit, la fel ca ceilalţi copii", a mai spus mama lui.

La întoarcerea de la maternitate, femeia a mai observat însă şi alte lucruri stranii la băieţelul ei. Micuţul Boris rareori plângea şi nu se îmbolnăvea niciodată. Creştea la fel ca ceilalţi copii, dar deja vorbea în fraze la numai 8 luni. Părinţii i-au dăruit un joc mecanic iar el a început să facă diverse figuri geometrice corecte folosind piesele jocului, combinându-le cu precizie. "Aveam sentimentul ciudat că noi suntem pentru el ca niste extratereştri cu care el încerca să stabilească un contact", a spus mama băiatului.

La împlinirea a doi ani, el a început să deseneze, la început - abstract: amestec de albastru şi violet. Când psihologii au examinat desenele, au spus că băiatul probabil că încearcă să deseneze aurele oamenilor, pe care el le vedea. Înainte de a împlini 3 ani, Boris a început să le spună părinţilor lui despre univers.

"Putea să denumească fiecare planetă a sistemului solar, chiar şi sateliţii acestor planete. Se lăuda cu nume şi numere de galaxii. La început mi-a părut înfricoşător acest lucru, credeam că baiatul meu îşi ieşise din minţi, dar atunci am verificat toate aceste nume să văd dacă există cu adevărat. Am luat câteva cărţi de astronomie şi am fost şocată să descopăr că băiatul ştia foarte multe despre această ştiinţă".

Zvonurile despre un băieţel-astronom au făcut înconjurul oraşului depăşind viteza luminii. Băiatul a devenit celebritatea locală: oamenii erau curioşi, cu toţii doreau să afle cum de poate şti toate aceste lucruri. Boriska dorea să le spună oaspeţilor lui despre civilizaţiile extraterestre, despre existenţa rasei umane vechi, oameni care aveau statura de trei metri, despre clima viitorului şi schimbările globale... Cu toţii ascultau ce spunea băieţelul cu mare interes, dar evident, nimeni nu îl credea.

Părinţii au decis să-l boteze pe băiat ca să fie siguri că e pe calea cea bună: deja începuseră să creadă că e ceva în neregulă cu el. Curând după botez, Boriska a început să le spună oamenilor despre păcatele lor. I-a spus unui tânăr de pe stradă să renunţe la droguri; spunea bărbaţilor să nu-şi mai înşele nevestele, etc. Micul profet avertiza oamenii despre inerentele neplăceri şi boli, ceea ce a adus o reputaţie nefavorabilă părinţilor băiatului.

Nadejda a observat mai târziu că micuţul se simţea rău înaintea producerii unor dezastre. "Când s-a scufundat submarinul Kursk, îl durea totul. A suferit şi în timpul crizei de la Beslan, a refuzat să se ducă la scoală în perioada acelui îngrozitor atac", a dezvăluit mama băiatului. Copilul a spus că în timpul crizei ostaticilor de la Beslan simţea că arde din interior, şi ştia că totul va avea un "sfârşit oribil".

Boris este optimist în legătură cu viitorul Rusiei, că "situatia din ţară se va îmbunătăţi gradat". Totuşi, planeta Pământ va avea de trecut prin doi ani foarte periculoşi - 2009 şi 2013 - având de înfruntat "catastrofe legate de apă".

Boriska a atras atenţia cercetătorilor ruşi în vara acestui an (2005). Specialiştii de la Institutul de Magnetism şi Unde radio al Pământului, din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţe, au fotografiat aura băiatului, care este neobişnuit de puternică.

"Spectrograma lui are culoarea portocalie, ceea ce înseamnă că are un puternic intelect", a declarat profesorul Vladislav Lugovenko. "Există o teorie conform căreia creierul uman are două tipuri de memorie: de lucru şi de distanţă. Una dintre cele mai remarcabile posibilităţi ale creierului uman este aceea de a putea să stocheze informaţia despre experienţă, emoţii şi gânduri, atât în interior, cât şi în exterior - la nivelul spaţiului informaţional de stocare al universului [care este ca un depozit universal - nota AIM]. Există câteva fiinţe unice care pot să se conecteze la acest depozit şi să extragă informaţii de acolo. În opinia mea, fiecare om este conectat cu acel spaţiu prin intermediul energiei", a adăugat omul de ştiinţă.

Lugovenko afirmă că poate măsura capacităţile extrasenzoriale umane cu ajutorul unor dispozitive speciale, ceea ce face ca această procedură să fie foarte uşor de realizat. Oamenii de ştiinţă din ziua de azi realizează cercetări extinse în scopul de a descoperi misterul copiilor fenomenali. S-a descoperit astfel că în ultimii 20 de ani s-au nascut astfel de copii pe toate continentele planetei, iar oamenii de ştiinţă i-au numit "copiii indigo".

Copiii indigo'

"Boris este unul dintre ei. Aparent, copiii indigo au misiunea de a schimba planeta. Mulţi dintre ei au spirale ADN modificate, care le dau un sistem imunitar incredibil de puternic, care invinge şi SIDA. Am întâlnit astfel de copii în China, India, Vietnam, etc. Sunt sigur că ei vor schimba viitorul civilizaţiei noastre", a mai spus Lugovenko.

În timp ce agenţiile spaţiale cele mai renumite din lume încearcă să găsească urme de viaţă pe planeta Marte, băietelul de opt ani - Boriska - le spune părinţilor şi prietenilor tot ce ştie despre civilizaţia marţiană. Boriska îşi aminteşte de viata lui precedentă. Specialiştii spun că el ştie informaţii care în mod normal nu are cum să le cunoască. Un jurnalist rus a vorbit recent cu băiatul despre cunoştinţele şi experienţele lui unice.

- Boriska, chiar ai trăit pe Marte?

- Da, am trăit, e adevărat. Îmi amintesc acele vremuri, când aveam 14 sau 15 ani. Marţienii duceau mereu războaie aşa că adesea a trebuit să particip la raiduri aeriene cu un prieten. Puteam să călătorim în spaţiu şi timp cu nave rotunde, dar observam viaţa de pe Pământ în nave triunghiulare. Navele marţiene sunt foarte complicate. Sunt făcute din straturi şi pot călători oriunde în univers.

- Acum există viaţă pe Marte?

- Da, există, dar planeta şi-a pierdut atmosfera cu mulţi ani în urmă ca rezultat al unei catastrofe globale. Dar marţienii încă mai trăiesc acolo, în subteran. Ei respiră bioxid de carbon.

- Cum arată aceşti marţieni?

- Oh, sunt foarte înalţi, mai mult de şapte metri. Au calităţi incredibile.

"Când am arătat băiatul nostru diverşilor oameni de ştiinţă, inclusiv cercetători OZN, astronomi şi istorici, cu toţii au fost de acord că ar fi fost practic imposibil ca băiatul să inventeze toate aceste poveşti", a spus mama lui Boris.

(sursa: http://aim.active.ws)

ATENTIE !

Noile adrese Active Information Media sunt:

roaim.co.nr

roaim.net.tc

active.info.ms

http://www.spiritus.ro/INTERVIU/extraterestra.htm

Intrati si pe http://vladisto.wordpress.com/2010/07/31/nazi-ufos/

post-4410-12764476026853_thumb.jpg

post-4410-1276447625141_thumb.jpg

post-4410-12764476766034_thumb.jpg

post-4410-12764476926936_thumb.gif

post-4410-12764478088212_thumb.gif

post-4410-12764478358123_thumb.png

post-4410-12764478707746_thumb.jpg

post-4410-12764479074386_thumb.jpg

post-4410-1276447919873_thumb.jpg

post-4410-12764479355447_thumb.jpg

post-4410-12764479458313_thumb.jpg

post-4410-12764479583547_thumb.jpg

post-4410-12764479724978_thumb.jpg

post-4410-12764479962828_thumb.jpg

post-4410-12764480080098_thumb.jpg

post-4410-12764480472598_thumb.jpg

post-4410-1276448068356_thumb.gif

post-4410-12764482138503_thumb.png

post-4410-12764482374136_thumb.png

post-4410-12764482701396_thumb.jpg

post-4410-12764482825926_thumb.png

post-4410-12764482961838_thumb.jpg

post-4410-12764483162437_thumb.jpg

post-4410-12764483314443_thumb.jpg

post-4410-12764483942898_thumb.jpg

post-4410-12764484094524_thumb.jpg

post-4410-12764484214923_thumb.jpg

post-4410-12764484340297_thumb.jpg

post-4410-1276448469161_thumb.jpg

post-4410-12764485204025_thumb.jpg

post-4410-12764485492218_thumb.jpg

post-4410-12764485942378_thumb.gif

post-4410-12764486264501_thumb.gif

post-4410-12764486447358_thumb.gif

post-4410-12764487317237_thumb.jpg

post-4410-12764487433186_thumb.jpg

post-4410-12764487595077_thumb.jpg

post-4410-12764487955908_thumb.jpg

post-4410-12764488149006_thumb.gif

post-4410-12764488341469_thumb.jpg

post-4410-1276448859547_thumb.jpg

post-4410-12764488793362_thumb.jpg

post-4410-12764489013694_thumb.png

post-4410-12764489128568_thumb.png

post-4410-12764489797246_thumb.jpg

post-4410-12764489972074_thumb.jpg

post-4410-12764490154565_thumb.jpg

post-4410-12764490364499_thumb.png

post-4410-12764490523514_thumb.jpg

post-4410-12764490710078_thumb.jpg

post-4410-12764490909029_thumb.png

post-4410-12764491507361_thumb.png

post-4410-12764491672543_thumb.jpg

post-4410-12764491806789_thumb.gif

post-4410-12764492027197_thumb.jpg

post-4410-12764492185965_thumb.jpg

post-4410-12764492482823_thumb.jpg

post-4410-12764492759821_thumb.jpg

post-4410-12764493122961_thumb.gif

post-4410-12764493271074_thumb.gif

post-4410-12764493414624_thumb.gif

post-4410-12764493616407_thumb.jpg

post-4410-12764493795206_thumb.gif

post-4410-12764493929813_thumb.png

post-4410-12764494142217_thumb.png

post-4410-1276449433551_thumb.jpg

post-4410-12764495745414_thumb.gif

post-4410-12764496038482_thumb.jpg

post-4410-12764496190794_thumb.png

post-4410-12764496421636_thumb.jpg

post-4410-12764496757769_thumb.jpg

post-4410-12764497024237_thumb.png

post-4410-12764497711416_thumb.jpg

post-4410-12764497854405_thumb.jpg

post-4410-12764498137639_thumb.gif

post-4410-12764498215571_thumb.gif

post-4410-12764498295261_thumb.gif

post-4410-12764498394632_thumb.gif

post-4410-1276450998615_thumb.gif

post-4410-12764510175963_thumb.png

post-4410-12764510340727_thumb.gif

post-4410-12764510488596_thumb.gif

post-4410-1276453915104_thumb.jpg

post-4410-12764539268437_thumb.jpg

post-4410-1276453950332_thumb.jpg

post-4410-12764539598715_thumb.jpg

post-4410-12764539711315_thumb.jpg

post-4410-12764539816618_thumb.jpg

post-4410-12764540314612_thumb.jpg

post-4410-12764540540211_thumb.gif

post-4410-12764540863906_thumb.gif

post-4410-12764541135648_thumb.jpg

post-4410-12764541343903_thumb.gif

post-4410-12764541639767_thumb.gif

post-4410-12764542597527_thumb.jpg

post-4410-12764543064311_thumb.gif

post-4410-1276454321398_thumb.jpg

post-4410-12764543561621_thumb.jpg

post-4410-1276454371017_thumb.jpg

post-4410-12764543890995_thumb.jpg

post-4410-12764544871573_thumb.png

post-4410-12764545115196_thumb.png

post-4410-12764545428377_thumb.png

post-4410-12764545763409_thumb.jpg

post-4410-12764546455952_thumb.jpg

post-4410-12764547123011_thumb.gif

post-4410-12764547630228_thumb.jpg

post-4410-12764548422843_thumb.jpg

post-4410-12764548668133_thumb.png

post-4410-12764549551604_thumb.jpg

post-4410-12764549783388_thumb.jpg

post-4410-12764550328995_thumb.png

post-4410-12764551138658_thumb.png

post-4410-12764551504552_thumb.gif

post-4410-12764552608011_thumb.png

post-4410-12764553538183_thumb.gif

post-4410-12764556787195_thumb.png

post-4410-12764557150096_thumb.png

post-4410-12764557948_thumb.gif

post-4410-12764558288975_thumb.jpg

post-4410-12764558446108_thumb.jpg

post-4410-12764558629749_thumb.jpg

1potansiyel.bmp

post-4410-12764608862833_thumb.gif

post-4410-12764609099657_thumb.jpg

ANaziufotip.bmp

post-4410-12764610140923_thumb.jpg

post-4410-1276461073747_thumb.gif

post-4410-12764612022961_thumb.jpg

post-4410-12764612411631_thumb.jpg

post-4410-12764612649248_thumb.jpg

post-4410-12764613291775_thumb.jpg

post-4410-12764613512984_thumb.jpg

post-4410-12764613648774_thumb.jpg

post-4410-12764614155195_thumb.jpg

post-4410-12764614349782_thumb.jpg

post-4410-12764614979871_thumb.jpg

post-4410-12764616542097_thumb.jpg

post-4410-12764618308153_thumb.gif

post-4410-12764618543376_thumb.gif

post-4410-12764619174158_thumb.gif

post-4410-12764619531742_thumb.gif

post-4410-12764620066741_thumb.jpg

post-4410-12764620766649_thumb.jpg

post-4410-12767747672069_thumb.gif

post-4410-12767747914543_thumb.jpg

post-4410-12767748098239_thumb.jpg

post-4410-12767748230119_thumb.jpg

post-4410-12767759303136_thumb.jpg

post-4410-12767760434982_thumb.jpg

post-4410-12767760623256_thumb.jpg

post-4410-12767761472043_thumb.gif

post-4410-12767761733435_thumb.gif

post-4410-12767762988393_thumb.gif

post-4410-12767763827907_thumb.png

post-4410-081774000 1281289761_thumb.jpg

post-4410-093655600 1281289773_thumb.jpg

post-4410-007099100 1281289786_thumb.jpg

post-4410-091821700 1281290709_thumb.jpg

post-4410-085877600 1281290724_thumb.jpg

post-4410-051267500 1281294823_thumb.gif

post-4410-003974800 1281294847_thumb.jpg

post-4410-007983800 1281294878_thumb.jpg

post-4410-040069000 1281294903_thumb.jpg

post-4410-064110300 1281294924_thumb.jpg

post-4410-092488200 1281294957_thumb.jpg

post-4410-007508500 1281295065_thumb.jpg

post-4410-088408800 1281295083_thumb.jpg

post-4410-024060700 1281295101_thumb.gif

post-4410-073213800 1281295310_thumb.jpg

post-4410-043717700 1281295334_thumb.jpg

post-4410-074319100 1281295364_thumb.jpg

post-4410-008629200 1281295423_thumb.gif

post-4410-073775300 1281295446_thumb.jpg

post-4410-031193700 1281295477_thumb.jpg

post-4410-020100200 1281295495_thumb.jpg

post-4410-080291100 1281295582_thumb.jpg

post-4410-091100100 1281295763_thumb.jpg

post-4410-006958400 1281295805_thumb.gif

post-4410-011599000 1281295837_thumb.jpg

post-4410-039407000 1281295887_thumb.gif

post-4410-022151800 1281295944_thumb.jpg

post-4410-063776300 1281298603_thumb.jpg

post-4410-051195900 1281298635_thumb.jpg

post-4410-085583000 1281298660_thumb.jpg

post-4410-008644700 1281298710_thumb.jpg

post-4410-025295600 1281298727_thumb.jpg

post-4410-016495500 1281298756_thumb.gif

post-4410-085195100 1281298777_thumb.jpg

post-4410-028871700 1281298914_thumb.jpg

post-4410-063169200 1281299078_thumb.jpg

post-4410-045698800 1281299097_thumb.jpg

post-4410-035356000 1281299136_thumb.gif

post-4410-088938400 1281299154_thumb.gif

post-4410-037346700 1281299167_thumb.jpg

post-4410-093208800 1281299196_thumb.gif

post-4410-050646500 1281299219_thumb.gif

post-4410-013766500 1281299358_thumb.gif

post-4410-025195100 1281299389_thumb.gif

post-4410-053195400 1281299409_thumb.gif

post-4410-028662200 1281299429_thumb.gif

post-4410-035915200 1281299459_thumb.jpg

post-4410-033391200 1281299478_thumb.jpg

post-4410-002927200 1281299556_thumb.jpg

post-4410-086679800 1281299667_thumb.gif

post-4410-001817700 1281299689_thumb.jpg

post-4410-061415400 1281299705_thumb.gif

post-4410-059248800 1281299770_thumb.jpg

post-4410-073233600 1281299794_thumb.jpg

post-4410-078530900 1281299814_thumb.jpg

post-4410-044054600 1281300208_thumb.jpg

post-4410-086547300 1281300314_thumb.jpg

post-4410-053981700 1281300337_thumb.jpg

post-4410-025405700 1281302586_thumb.jpg

post-4410-019758300 1281302612_thumb.jpg

post-4410-010421000 1281302640_thumb.jpg

post-4410-080764100 1281302657_thumb.jpg

post-4410-008410200 1281302688_thumb.jpg

post-4410-072200800 1281302722_thumb.jpg

post-4410-024233500 1281302746_thumb.jpg

post-4410-095139000 1281302873_thumb.jpg

post-4410-040478100 1281302958_thumb.jpg

post-4410-077744100 1281303023_thumb.jpg

post-4410-052043600 1281303065_thumb.png

post-4410-057250800 1281303101_thumb.jpg

post-4410-099349500 1281303238_thumb.jpg

post-4410-063920700 1281303391_thumb.jpg

post-4410-049902600 1281303536_thumb.jpg

post-4410-002339300 1281303564_thumb.gif

post-4410-082260500 1281303600_thumb.jpg

post-4410-001377700 1281303625_thumb.gif

post-4410-048428500 1281303651_thumb.jpg

post-4410-041349300 1281303751_thumb.jpg

post-4410-059944300 1281303777_thumb.jpg

post-4410-019924800 1281303806_thumb.jpg

post-4410-061487300 1281303831_thumb.jpg

post-4410-029308500 1281303894_thumb.jpg

post-4410-073529900 1281303961_thumb.jpg

post-4410-036171900 1281304143_thumb.jpg

post-4410-008262900 1281304212_thumb.jpg

post-4410-016243400 1281304234_thumb.jpg

post-4410-087857200 1281304721_thumb.jpg

post-4410-057972800 1281304742_thumb.gif

post-4410-079905600 1281304771_thumb.jpg

post-4410-007177000 1281307105_thumb.jpg

post-4410-056879400 1281307151_thumb.png

post-4410-017327900 1281308042_thumb.gif

post-4410-016736200 1281308117_thumb.jpg

post-4410-028909800 1281308143_thumb.jpg

post-4410-031597100 1281308167_thumb.jpg

post-4410-098824900 1281308188_thumb.jpg

post-4410-071016700 1281308215_thumb.jpg

post-4410-001153300 1281308328_thumb.jpg

post-4410-016903400 1281308365_thumb.jpg

post-4410-044945500 1281308412_thumb.jpg

post-4410-093588200 1281308620_thumb.jpg

post-4410-037549500 1281308764_thumb.jpg

post-4410-015365700 1281308805_thumb.gif

post-4410-073228900 1281642024_thumb.jpg

post-4410-065559700 1281643763_thumb.jpg

post-4410-094901300 1281646217_thumb.gif

post-4410-045759400 1281646240_thumb.gif

post-4410-053490300 1281646262_thumb.gif

post-4410-093273800 1281646292_thumb.jpg

post-4410-001700100 1281965201_thumb.jpg

post-4410-041489300 1281966975_thumb.jpg

post-4410-016291600 1281967432_thumb.jpg

post-4410-024075000 1281967452_thumb.jpg

post-4410-002321700 1281967473_thumb.jpg

post-4410-042755900 1281967507_thumb.jpg

post-4410-028609000 1281967619_thumb.jpg

post-4410-019211600 1281967796_thumb.jpg

post-4410-079609800 1281967854_thumb.jpg

post-4410-051059600 1281967886_thumb.jpg

post-4410-041544900 1281967917_thumb.jpg

post-4410-067325200 1281968232_thumb.jpg

post-4410-067879800 1281968317_thumb.jpg

post-4410-062984400 1281969128_thumb.jpg

post-4410-002198600 1281969208_thumb.jpg

post-4410-015267100 1281969246_thumb.jpg

post-4410-055737400 1281969414_thumb.jpg

post-4410-028929800 1281969452_thumb.jpg

post-4410-017130500 1281969499_thumb.jpg

post-4410-029071500 1281969533_thumb.jpg

post-4410-011389000 1281969592_thumb.jpg

post-4410-026448900 1281969776_thumb.jpg

post-4410-011759600 1281969809_thumb.jpg

post-4410-025132100 1281969835_thumb.jpg

post-4410-070413100 1281969930_thumb.jpg

post-4410-080423300 1281969973_thumb.jpg

post-4410-044021700 1281970124_thumb.jpg

post-4410-088533700 1281970144_thumb.jpg

post-4410-033480300 1281970175_thumb.jpg

post-4410-090300600 1281970200_thumb.jpg

post-4410-005311500 1281970365_thumb.jpg

post-4410-088185800 1281970552_thumb.gif

post-4410-028913400 1281970643_thumb.gif

post-4410-061271000 1281970699_thumb.jpg

post-4410-031409700 1281970739_thumb.jpg

post-4410-062531500 1281970996_thumb.jpg

post-4410-008499300 1281971128_thumb.jpg

post-4410-039846500 1281971150_thumb.jpg

post-4410-021210100 1281971301_thumb.jpg

post-4410-076417400 1281971466_thumb.jpg

post-4410-003221500 1281971500_thumb.jpg

post-4410-057138400 1281971582_thumb.gif

post-4410-026881600 1281971696_thumb.gif

post-4410-017391000 1281971774_thumb.jpg

post-4410-062572200 1281971821_thumb.jpg

post-4410-053184800 1281972044_thumb.jpg

post-4410-072138100 1281972176_thumb.jpg

post-4410-028842100 1281972202_thumb.gif

post-4410-002565500 1281972233_thumb.jpg

post-4410-004584500 1281972255_thumb.gif

post-4410-084675400 1281972548_thumb.gif

post-4410-077139100 1281972573_thumb.jpg

post-4410-001145900 1281972770_thumb.png

post-4410-037076600 1281972969_thumb.gif

post-4410-0-35569000-1293052126_thumb.jp

post-4410-0-06583400-1293052560_thumb.jp

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Deasemenea, urez la randu-mi Echipei pro-bike Craciun 2010 fericit in continuare, cat si An Nou 2011 fericit alaturi de cei dragi membrilor ei! :throb: luni, 28 martie 2011 Primele lupte cu bolşevicii Un lucru cu desăvârşire uitat, România s-a aflat printre primele state care au intrat în luptă deschisă, cu arma în mână, împotriva bolşevismului. Dacă nu chiar primul. S-a recunoscut şi s-a demonstrat prin mii de pagini scrise şi documente care continuă să apară adevărul incontestabil conform căruia comunismul a fost un regim criminal, responsabil de moartea a milioane de oameni, mult mai mulţi decât a reuşit să ucidă nazismul, un regim nu mai puţin odios, dar din fericire care a durat mult mai puţin. Nu mai contenesc laudele către cei ce au contribuit la eliminarea regimului nazist, iar despre eliminarea comunismului se mai amintesc doar contribuţiile occidentalilor care, prin politica lor, au reuşit să facă să se prăbuşească această ideologie criminală şi înrobitoare. Prea puţin s-a spus şi se spune despre contribuţia acestor luptători anonimi, de cele mai multe ori, sau despre lupta unor popoare întregi care au pus stavilă comunismului chiar din momentele facerii sale, fără de care, poate istoria şi implicit harta lumii ar fi arătat altfel. Iar la loc de cinste, printre aceste popoare care au luptat de la început împotriva ciumei roşii, se numără şi poporul român. Poate este chiar primul, alături de ruşii albi, care a luptat cu arma în mână împotriva celor ce încercau să cuprindă tot globul în mrejele ideologiei otrăvite promovate atât de intens de aventurierii istoriei cunoscuţi sub numele de Lenin, Troţki sau Stalin, şi alţii ca ei, mai puţin vizibili, dar nu mai puţin periculoşi pentru întreaga omenire. Poporul român a luptat împotriva comunismului, cunoscut atunci sub numele de bolşevism, încă din primele clipe ale facerii sale, încă din momentul în care niciunul din liderii lumii nu-şi dădea seama cu ce pericol se confrunta omenirea. Fără lupta lor, harta lumii ar fi arătat altfel, iar pentru înfrângerea acestui flagel statele rămase libere ar fi trebuit să depună eforturi mult mai mari, poate peste puterile lor, pentru a readuce suflul libertăţii în regiunile îmbrăţişate de imperialismul rusesc convertit sub masca internaţionalismului comunist, dar tot sub hegemonia nemiloasă a Moscovei. Cum am salvat aliaţii în 1916 România a intrat în războiul mondial la 15 august 1916 nu pentru a cuceri alte teritorii, cum greşit spuneau şi o mai spun inamicii noştri, ci pentru a elibera ţinuturi româneşti, locuite în majoritate absolută de români, aflate sub stăpânire românească timp de secole, dar atunci, prin capriciile istoriei, supuse monarhiei Austro-Ungare, a cărei singur scop declarat era deznaţionalizarea românilor şi maghiarizarea lor, în aşa fel încât provinciile locuite de ei să ajungă preponderent maghiare. De acelaşi tratament avea parte şi Basarabia, de această dată supusă rusificării de către imperiul ţarist de la Petrograd. România avea de ales spre ce parte să se îndrepte, în condiţiile războiului mondial ce devasta lumea de mai bine de doi ani. Promisiunile curgeau de ambele părţi, dar până la urmă, regele Ferdinand îşi calcă peste legăturile sale de neam şi de familie şi decide să fie credincios cerinţelor poporului său, care vedea dintotdeauna participarea la război alături de Franţa, sora sa latină de care o lega atâtea aspiraţii. Pentru această decizie, Ferdinand este supranumit şi Ferdinand cel Loial, deoarece a decis să meargă alături de poporul său pe o cale presărată cu spini, chiar împotriva ţării care i-a dat naştere, împotriva familiei sale şi a neamului care l-a crescut şi format. Un rege reprobat de familia sa, dar idolatrizat de poporul său pe care era chemat să-l conducă. România intră în război pe frontul oriental alături de ruşi, dar fără să ştie că aceştia îi pregăteau de la început pierzarea. S-a spus că momentul nu a fost bine ales, dar tocmai ruşii ne presau mai mult ca oricând. „Acum ori niciodată” ni s-a spus de nenumărate ori, iar România a crezut în promisiunile aliaţilor, mai cu seamă în cele ale ruşilor, care trebuiau să se coordoneze cu noi în efortul militar comun. Tratatul încheiat de România cu puterile aliate prevedeau şi noile graniţe de după victorie, dar nici acestea nu au fost respectate, mai cu seamă în problema Banatului, din care o treime îi va reveni Serbiei la Conferinţa de Pace de la Paris, deşi aceasta nu a stăpânit niciodată acest teritoriu populat majoritar de către români. României i s-a promis că la începerea operaţiunilor sale militare în Transilvania, va beneficia de întreg sprijinul aliaţilor, printr-o ofensivă pe frontul de vest, iar pe frontul de est la nord, în Galiţia, ofensiva lui Brusilov va reîncepe mult mai energic, iar la sud, generalul Sarrail va începe propria ofensivă, pentru a facilita astfel avansul românilor de pe crestele Carpaţilor pe o linie mai scurtă, în centrul Transilvaniei, undeva pe valea Mureşului, astfel ca linia frontului să devină mai dreaptă şi mai uşor de controlat. Până la urmă s-a dovedit că aceste promisiuni nu au fost îndeplinite, ofensiva lui Brusilov stagnând din lipsă de forţe (mai mult, ameninţând prin oprirea ofensivei dreapta avansată a armatei române de nord ce pătrunsese în Transilvania), iar generalul Sarrail, prin rapoartele transmise comandamentelor superioare menţiona că nu are resurse nici măcar pentru defensivă, cu atât mai puţin pentru a lua ofensiva. Am fost minţiţi şi păcăliţi pentru a servi ca şi trupe de sacrificiu. Cu toate acestea, am intrat în război şi am înaintat în Transilvania. Cu această mişcare am salvat nu numai armata generalului Sarrail şi a lui Brusilov, dar inclusiv frontul de la Verdun. Marea victorie franceză de la Verdun i se datorează indirect armatei române, lucru uitat cu desăvârşire astăzi. Mai multe divizii germane au fost retrase de la Verdun pentru a fi concentrate în Transilvania, împotriva românilor, prin aceasta comandamentul german renunţând definitiv la cucerirea Verdunului. Mai mult, trupele bulgare întărite cu cele germane renunţă la atacul împotriva armatei lui Sarrail pentru a fi aruncate împotriva românilor în Cadrilater şi în Dobrogea. O sută de mii de oameni contra a treizeci de mii de apărători, a urmat apoi dezastrul de la Turtucaia şi pierderea Dobrogei, dar armata lui Sarrail a fost salvată. Promisiunile ruşilor conform cărora bulgarii nu vor intra în luptă împotriva noastră, la fel ca şi promisiunile de ajutor ale trupelor ruse în Dobrogea s-au dovedit a fi la fel de micinoase. Tunurile şi armamentul comandat şi plătit cu ani în urmă către Franţa, Statele Unite şi Japonia stătea încă în decembrie 1916 prin gările ruseşti, la Chişinău, Kiev sau Razdelnaia, nu numai din cauza birocraţiei, ci şi din cauza unei rele voinţe a Rusiei faţă de România la cele mai înalte nivele, ulterior dovedindu-se că însuşi ministrul de război rus, Sturmer, era mai mult decât favorabil Germaniei. în majoritatea bătăliilor, inclusiv în Dobrogea sau, mai ales, în bătălia de pe Argeş-Neajlov pentru Bucureşti, ruşii au refuzat să ne acorde cel mai mic sprijin, o întreagă armată stând în aşteptare, cu arma la picior, când noi i-am cerut doar să taie o linie de aprovizionare a inamicului ce trecea la câţiva kilometri de tabăra rusească. La sfârşitul anului, când ne-am retras în Moldova, ruşii spuneau statului major român că aici doreau să ne aducă, ei propunând de la începutul campaniei noastre retragerea în Moldova şi abandonarea întregii Muntenii şi a capitalei, Bucureştiul. Ce fel de aliat era acesta care propunea de la începutul campaniei abandonarea capitalei şi a două treimi din teritoriul naţional? Privind logica imperială rusească, era normal, pentru ei nu era de dorit o armată română victorioasă, care mai târziu ar fi putut ridica pretenţii asupra Basarabiei româneşti, era de preferat o Românie învinsă, scăpată mai apoi de către ruşi, care ar fi putut anexa la încheierea păcii fără probleme încă o bucată zdravănă din teritoriul românesc. Doar la fel procedaseră ruşii şi în 1878, când au anexat din nou sudul Basarbiei tocmai de la aliatul care îl salvase în timpul campaniei împotriva Turciei în 1877-1878. Cu toate lipsurile materiale, mai ales în artilerie, cu toată perfidia şi trădarea rusească recunoscută şi de aliaţii occidentali, românii s-au bătut cu un nemaipomenit eroism. Pe o lungime a frontului de 1300 km (identică cu întreaga lungime a frontului rusesc, iar spre comparaţie, întreg frontul de vest avea doar 800 km), luptând unul contra cinci contra celor mai bune trupe germane şi austro-ungare, la care se adăugau cele bulgare şi turceşti, au produs pierderi mari atacatorilor. De exemplu, pe frontul de la Jiu, unde a căzut la datorie generalul Dragalina, o singură divizie românească a rezistat fără să fie schimbată timp de 80 de zile la trei divizii germane dintre care una (a 11-a bavareză) a fost complet nimicită. Iar exemplele pot continua şi vor continua în anul următor, al marilor victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, dar şi al marilor trădări din partea aliaţilor noştri ruşi, care se vor transforma în cei mai mari duşmani ai noştri. Marile victorii şi marile decepţii din 1917 în urma înfrângerilor datorate contextului militar din 1916 guvernul şi ce a mai rămas din armata română s-a retras în Moldova unde a urmat o perioadă de refacere a capacităţii de luptă. Rolul misiunii franceze conduse de generalul Berthelot a fost preponderent, ofiţerii francezi instruind armata română şi aducând-o la pregătirea necesară ducerii războiului modern, iar delegaţii acesteia reuşind să recupereze o parte din materialul militar destinat armatei române şi pierdut pe întinsul fără de sfârşit al împărăţiei ruseşti. După o muncă tenace, fără oprire, trupele române au putut fi dotate şi pregătite pe măsura celor occidentale. Redau aici o situaţie comparativă ale dotării armatei române în 1916 faţă de 1917, aşa cum apare în cartea generalului C. Găvănescu, apărută în 1918, „Epopeea română. Războiul nostru pentru întregirea neamului”, dotările comparative de materiale ale unui regiment de infanterie la 14 august 1916 şi la 1 iulie 1917. Mitraliere, 6,4,2 sau deloc (1916) faţă de 24 (1917); puşti mitraliere, niciuna faţă de 96; grenade şi grenadieri, aproximativ 24 de soldaţi cu 3-4 tipuri de grenade diferite faţă de toţi soldaţii cu sacul plin de grenade; telefoane, unele regimente deloc, altele câte unul faţă de unul la fiecare companie cu suficientă sârmă; rachete de semnalizare, deloc faţă de arhisuficiente în mai multe culori; căşti, la început deloc, venind mai târziu faţă de toţi soldaţii dotaţi; măşti de gaze, deloc faţă de toţi militarii. Astfel, în vara lui 1917 românii erau pregătiţi de revanşă. Dar evenimentele internaţionale se precipită. în martie 1917 izbucneşte revoluţia în Rusia, care îl alungă pe ţar. Conducătorul ţării devine Kerenski, care continuă războiul. Dar societatea şi armata rusă sunt sătule de război. Idealurile revoluţiei erau generoase, cu promisiuni de libertate şi dreptate, împroprietărirea ţăranilor şi multe altele. Dar pentru rusul de rând, care pentru prima dată în istorie vedea zorii libertăţii şi simţea gustul ei, a fost prea mult dintr-o dată. Fiindcă această bruscă libertate aducea cu ea, mai ales în rândurile armatei, germenii anarhiei. Luptele politice se înteţesc la Petrograd, iar pe fronturi rezultatul este devastator. Soldaţii refuză să mai lupte, să respecte ordinele. Se organizează în fel de comitete revoluţionare, îşi aleg proprii lideri, îşi degradează ofiţerii şi generalii smulgându-le însemnele, batjocorindu-i, insultându-i sau chiar omorându-i. Nimeni nu mai are nicio autoritate asupra acestei armate transformate în bandă. Dar aceste transformări nu se petrec dintr-o dată, ci treptat şi din ce în ce mai rapid. Mai ales acolo unde morbul bolşevismului pătrunsese prin agitatori veniţi de la centru, care asmuţea soldaţii contra ofiţerilor, alungându-i şi înlocuindu-i cu comisari sau reprezentanţi aleşi, de multe ori simpli soldaţi inculţi care habar nu aveau să conducă o unitate. Astfel de soldaţi analfabeţi ajungeau să conducă companii şi regimente, uneori chiar divizii, un plutonier a devenit peste noapte general, şi nimeni nu putea face nimic, nici chiar respectivul, care nu avea nici un fel de autoritate, aşa cum a fost ales, aşa era şi răsturnat din funcţie. Acest proces de disoluţie se va accelera după preluarea puterii la Petrograd de către bolşevicii lui Lenin printr-o lovitură de stat, popularizată mai târziu de propaganda comunistă sub denumirea de Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, după noul calendar 7 noiembrie. Dar până atunci, ruşii aveau de ţinut un front, de la Marea Baltică în Moldova, unde luptau alături de aliaţii români. O vor face, dar pe măsură ce trecea timpul din ce în ce mai greu, soldaţii refuzând din ce în ce mai des să lupte, părăsindu-şi poziţiile tot mai frecvent, şi tot mai multe unităţi intrând în disoluţie. Soldaţii bolşevizaţi făceau în schimb politică, ţinând congrese şi întruniri, căutând să câştige noi şi noi adepţi şi punând la cale răspândirea revoluţiei proletare pe întreg mapamondul. Ca să nu-şi piardă timpul, jefuiau tot ce găseau. Armata română refăcută ardea de dorinţa revanşei, în schimb ruşii făceau politică. în urma ofensivei franco-engleze pe frontul de vest, încep şi ruşii conduşi de Kornilov o ofensivă în sudul Galiţiei care la început merge bine, ajungând la o adâncime de 40 km pe un front de 50-60 km. La începutul verii generalul Alexandru Averescu declanşează ofensiva la Mărăşti, la 11 iulie, obţinând un succes major. Sunt cucerite prin lupte grele dealurile Mărăştilor, Momâia şi alte poziţii şi ofensiva progresează în fiecare zi. Dar ce folos, chiar dacă inamicul se retrage în debandadă, Armata a 2-a română nu putea avansa prea mult deoarece ruşii nu mai vor să înainteze ca să ne protejeze flancurile. Este vorba de Armata a 4-a rusă (stânga) şi Armata a 9-a (dreapta), care spun că au ordin de la revoluţie să nu meargă mai departe. Mai mult, corpul 8 rus şi-a părăsit poziţia ce o ocupa pe Măgura Caşinului fără luptă şi fără să fie atacaţi de inamic. A fost nevoie ca armata română să-şi extindă flancul pentru a reocupa poziţia. Era primul gest de acest fel din multele care vor urma, mai ales în timpul bătăliilor cumplite de apărare de la Mărăşeşti. Totuşi, ofensiva a dezvoltat o adâncime de 20 km pe un front de 40 km, au fost luaţi peste 4000 de prizonieri şi capturate numeroase tunuri, arme, muniţii şi materiale. Succesul ar fi putut fi mai mare dacă ruşii ne-ar fi sprijinit flancurile în înaintarea noastră, am fi putut ajunge mult mai departe, deoarece inamicul fugea în debandadă. Generalul Mackensen, renumitul spărgător de fronturi, nu s-a pierdut cu firea. Concentrase o forţă redutabilă pentru a o arunca împotriva românilor în sudul Moldovei, pentru ca în scurtă vreme să rupă frontul şi să ocupe ce a mai rămas din ţară. Peste două săptămâni la Iaşi, le-a spus colaboratorilor săi înainte de a pleca pe front, de unde urma să conducă operaţiunile militare chiar în prezenţa kaiserului venit special pentru a asista la îngenuncherea definitivă a României. Iar sorţii chiar le erau favorabili. Ofensiva lui Kornilov în sudul Galiţiei îşi dăduse obştescul sfârşit, iar contraatacul inamic a făcut armata rusă în descompunere să dea bir cu fugiţii. Germanii şi austro-ungarii aproape intraseră prin Bucovina şi pe teritoriul rămas în stăpânirea noastră în Moldova, apropiindu-se de Fălticeni. Ce folos mai aveau poziţiile noastre din sud, dacă ruşii cedau pe frontul lor din nord şi lăsau descoperită pe aici calea spre Iaşi? S-a hotărât ca trupele ruse ce mai păstrau disciplina să fie retrase de pe frontul Mărăşeştilor pentru a putea constitui o forţă care ar putea redresa consecinţele ruşinoasei retrageri de la Tarnopol şi din Bucovina, menţinând frontul în nord-vestul nostru. Astfel, sudul Moldovei rămânea doar în grija armatelor române. în aceste condiţii s-au dat cumplitele lupte de la Mărăşeşti şi Oituz, chiar în timpul retragerii ruseşti, iar trupele ruse rămase au fugit de la primele focuri de pe frontul de luptă, lăsând goluri imense în liniile noastre, goluri umplute de unităţi române deplasate în grabă, care după marşuri epuizante ajungeau direct în luptă, pentru a-i scoate pe germani din tranşeele părăsite de ruşi fără nicio rezistenţă. Pe frontul Mărăşeştilor, patru divizii române epuizate au ţinut piept timp de săptămâni atacurilor a mai bine de zece divizii inamice, dintre care opt germane. La Oituz la fel, aceeaşi situaţie. Ruşi părăsindu-şi poziţiile, înlocuiţi în ultima clipă de români, ţinând piept cu un eroism care a uimit întreaga lume atacurilor trupelor inamice mult superioare. Dar la Oituz s-a petrecut şi un fapt mişcător, care prefigura de fapt evenimentele ulterioare. Mici unităţi ruseşti, formate din basarabeni, au rămas pe loc şi au luptat până la ultima suflare alături de fraţii lor români. La fel au făcut-o şi unităţile formate din voluntarii ardeleni şi bucovineni foşti prizonieri luaţi de ruşi din armata austro-ungară în primele faze ale războiului. O înfrăţire prin sânge, jertfă şi luptă, care va netezi calea spre marea unire ce va să vină, peste un an şi câteva luni. Dar până atunci nori negri stăteau în faţa României, şi următoarele lovituri vor veni nu de la duşmani, ci de la cei pe care încă îi consideram aliaţi. Mackensen a fost înfrânt, diviziile sale mândre şi puternice s-au topit în faţa baionetei soldatului ţăran român. Circula o vorbă pe atunci, cum că soldaţii români preferă lupta cu regimentele bavareze, fiindcă „au ambiţ la baionetă”. Valoarea soldatului român s-a dovedit atunci, când armamentul şi dotările erau apropiate, s-a dovedit că putea sta în faţa celor mai buni soldaţi din lume, iar dacă este condus de ofiţeri şi generali capabili, nu este cu nimic mai prejos decât aceştia. Atacat de forţe net superioare, în proporţie de cinci la unu în unele cazuri, trădat ca şi până atunci de aliatul său, românul a învins. Şi a obţinut întreaga recunoaştere a aliaţilor şi admiraţia întregii lumi. Chiar şi astăzi, majoritatea istoricilor militari ai primului război mondial consideră Mărăşeştii ca una din cele mai sângeroase bătălii de pe frontul oriental, iar victoria românească, alături de ofensiva lui Brusilov din 1916, ca cele mai importante victorii aliate de pe acest front. Luptele cu bolşevicii în Moldova (1917 - 1918) în acest timp, Rusia se scufunda în haos. Armata rusă se dezintegra şi nimeni nu mai putea opri procesul. Lenin preluase puterea la Petrograd prin lovitură de stat şi îndemna la nesupunere, marcând începutul celor mai cumplite dezastre sociale în Rusia. Trupele ţariste au fost contaminate de îndemnurile ce îndemnau la nesupunere şi părăsirea frontului. Soldaţii s-au transformat în briganzi care, după ce şi-au maltratat sau chiar ucis ofiţerii, şi-au ales comitete revoluţionare şi au început să jefuiască, să ucidă şi să violeze populaţia civilă. De morbul bolşevismului nu era scutită nici armata rusă aflată pe teritoriul României, circa un milion de soldaţi. Situaţii bizare se petreceau aici, întregi comandamente ruseşti fugind să se pună sub protecţia trupelor române, rămase imune la încercările de contaminare cu virusul bolşevic, în ciuda eforturilor ruşilor. Din imperiu ţarist, Rusia devenise democratică şi apoi bolşevică, dar apucăturile imperiale rămăseseră. Deşi Lenin a propovăduit dreptul popoarelor din cuprinsul imperiului de a-şi decide singure soarta, realitatea era că pregătea şi încerca pe toate căile menţinerea subjugării acestora, prin forţa armelor, dacă nu se puneau sub protecţia revoluţiei bolşevice, care ar urma să cuprindă întreg pământul. Aşa a fost şi în cazul Basarabiei, care îşi urma calea spre o viaţă separată de fostul imperiu, înaintând pe calea unirii cu România. Cu atât mai puţin bolşevicii nu doreau să lase din mână această bogată gubernie anexată la 1812. Ba mai mult, intenţiile lor se îndreptau şi împotriva României, pe care o doreau transformată în republică sovietică. Trupele ruseşti din România se transformaseră în bande indisciplinate, asupra cărora nimeni nu avea nici cea mai mică autoritate, nici măcar generalul Scerbaceev, comandantul rus al frontului. Actele de brigandaj împotriva populaţiei civile deveniseră ceva obişnuit. Rusia începuse tratativele de pace la Brest-Litovsk, iar România rămăsese singură pe întreg frontul oriental. înconjurată de duşmani, trădată de aliat, jefuită de acelaşi aliat, cu interiorul nesigur, situaţia era fără ieşire. O speranţă apăruse odată cu apariţia Ucrainei care se desprinsese din imperiul rus, dar ucrainenii încheiară pace rapid şi acceptară prezenţa germanilor pe propriul teritoriu. Eram aşadar total înconjuraţi. Sub ameninţarea unui nou atac germano-austro-ungar destinat a termina odată pentru totdeauna cu frontul de est şi a-şi concentra forţele în vest, am acceptat armistiţiul pentru a câştiga timp, deşi aliaţii occidentali, chiar şi generalul Berthelot, ar fi preferat ca România să se sacrifice din nou şi să reziste într-un „triunghi al morţii” provocând pierderi şi imobilizând încă o perioadă importante forţe germane. Să ne mai sacrificăm încă o dată pentru Antanta, distrugând câteva divizii şi ţinând ocupate altele, câştigând timp până la sosirea americanilor în număr suficient pe teritoriul francez. Dar dacă asta s-ar fi întâmplat, armata română ar fi fost distrusă, întreaga ţară ocupată şi jefuită, militarii ucişi sau luaţi prizonieri. Atunci cine ar fi dat mâna câteva luni mai târziu cu armata de Dunăre a aceluiaşi general Berthelot silindu-l pe Mackensen să se retragă, cine ar fi ţinut straja pe Nistru împotriva bolşevicilor şi cine ar fi înăbuşit bolşevismul în Ungaria? Bolşevicii ruşi cu cei unguri şi-ar fi unit forţele în 1919, înghiţind Austria, Cehoslovacia, Polonia n-ar fi rezistat presată şi din sud, iar nici Germania, unde revoluţia era pregătită de Karl Liebneck şi Rosa Luxemburg, n-ar fi stat mai bine. Decizia luată, a armistiţiului, a fost cea mai bună, dar nu a rezolvat problema bolşevicilor din ţară şi din Basarabia, unde continuau aceleaşi jafuri şi omoruri, perturbând comunicaţiile spre front şi depozitele şi furniturile militare de pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, încercând să înăbuşe speranţele de libertate ale locuitorilor. La Socola, lângă Iaşi, era cartierul general al trupelor ruse conduse nominal de generalul Scerbaceev. Acesta pierduse controlul asupra majorităţii unităţilor ruseşti, iar la cererea sa de sprijin adresată guvernului român, Brătianu îi răspunde: „Nu pot mobiliza nici un soldat român pentru a vă apăra contra propriilor dvs trupe fără a mă vedea amestecat în luptele din Rusia şi fără a provoca un conflict cu noii conducători”. Dar în scurt timp România va trebui să se amestece, pentru a-şi salva fiinţa de stat. Toată localitatea Socola fusese transformată într-o puternică tabără militară rusească, cu mulţime de arme şi tunuri. Ofiţerii şi comandanţii trăiau cu spaima de a fi linşaţi de soldaţii bolşevizaţi. Pericolul era extrem, din moment ce Socola se afla lângă Iaşi, la câţiva kilometri de reşedinţa regelui şi a guvernului condus de I. C. Brătianu. Iată ce spunea acesta din urmă despre armata rusă bolşevizată, inclusiv despre acţiunile ei din Basarabia: „Armatele ruse au devenit bande fără conducători, otrăvite violent de anarhie, incapabile de a ţine frontul şi incapabile de a organiza demobilizarea pentru retragere, care fără aprovizionare constituie ea însăşi o operă devastatoare”. Pentru a organiza şi iniţia revoluţia bolşevică în România, Lenin a trimis pe S. Rochal, instalat iniţial ca şi comisar al frontului românesc. Rochal avea doar 21 de ani, dar era un agitator bolşevic experimentat. în vara lui 1917 el crease republica Kronstadtului, cetatea insulară din Marea Baltică ce apăra intrarea în estuarul fluviului Neva, deci calea maritimă spre Petrograd, în Kronstadt fiind sediul marinei militare ruseşti. Au fost executaţi ofiţerii, inclusiv amiralul flotei, puterea trecând în mâna marinarilor, care au fraternizat ulterior cu bolşevicii lui Lenin. După ce a trecut războiul civil, în 1921, când marinarii s-au trezit la realitate şi şi-au dat seama că au fost păcăliţi şi că Lenin îşi trădase idealurile promise, s-au revoltat, dar au fost exterminaţi de Armata Roşie. Rochal se afirmase ca lider şi un agitator bolşevic, el chiar sechestrând la un moment dat ambasadorul englez de la Petrograd, cerând în schimbul eliberării lui ca guvernul englez să încheie pace, un act terorist de cea mai joasă speţă. Intervenţia lui Kerenski, care se mai bucura atunci de oarecare autoritate l-a salvat pe ambasador. Numirea lui Rochal în funcţia de comisar al frontului românesc avea scop clar: eliminarea conducerii ruseşti a frontului, respectiv a generalului Scerbaceev şi a ofiţerilor săi, după modelul Kirilenko. Acesta din urmă, fost plutonier devenit generalisim, a eliminat conducerea cartierului general rus de la Moghilev, ucigându-l pe fostul comandant suprem, generalul Duhonin, cu ajutorul marinarilor baltici aduşi de Kirilenko. Dar Rochal avea şi o misiune suplimentară: eliminarea cartierului general românesc, a guvernului, alungarea sau suprimarea regelui şi desăvârşirea transformării României în republică bolşevică. în drumul său Rochal s-a oprit şi două zile la Chişinău, unde a pledat în faţa sovietelor reunite formate din ruşi şi bolşevici, respectiv a adversarilor Sfatului Ţării, ca să procedeze imediat la preluarea puterii în Basarabia, promiţându-le ajutorul trupelor bolşevizate de pe frontul românesc şi sosirea unor marinari de la Petrograd. Rochal, alături de amanta sa Boga, precum şi de comisarii Reissohn (al armatei a 4-a), Rech şi Hermann, îl provoacă la o discuţie pe Scerbaceev la cartierul său general de la Socola, la 21 decembrie 1917. între timp, două brigăzi bolşevice se îndreptau cu trenul de la Odesa spre Iaşi, iar alte grupări bolşevice se îndreaptă spre Socola, spre a face legătura cu bolşevicii de aici. împrejurările sunt neclare, unii zic că Rochal ar fi încercat să-l asasineze pe Scerbaceev şi ar fi intervenit garda ucraineană nebolşevizată, apoi o subunitate românească de vânători, care i-ar fi arestat. Ruşii i-au scos din mâinile românilor folosind un înscris contrafăcut şi i-au executat. Altă versiune spune că ar fi fost arestaţi şi executaţi direct din ordinul lui Scerbaceev. Cert este că Rochal şi ceilalţi au dispărut. în noaptea de 21 spre 22 decembrie se ţine un consiliu de guvern care decide atacarea taberei de la Socola care devenise un focar bolşevic ce ameninţa România cu distrugerea, iar asta înainte ca restul trupelor bolşevice să ajungă acolo. Bolşevicii instalaseră deja tunurile pe dealul Aroneanu ţintind capitala României neocupate, dar românii, prevăzători, aduseseră trupe suplimentare în Iaşi. în zorii zilei de 22 decembrie 1917 soldaţii români atacă tabăra la baionetă. După o luptă scurtă, bolşevicii sunt dezarmaţi, încărcaţi în trenuri şi expediaţi sub pază dincolo de Prut. A fost prima luptă serioasă între români şi ruşii bolşevizaţi, dar nu cea din urmă. Cele două trenuri cu bolşevicii plecaţi de la Odesa pentru a-i întări pe cei de la Socola şi a contribui la bolşevizarea României sosesc în gara Socola. Spre marea lor uimire, sunt întâmpinate de trupe române cu mitralierele şi tunurile îndreptate spre ei. Li se cere capitularea şi aceştia, înspăimântaţi, acceptă. Sunt dezarmaţi şi expediaţi peste Prut, pe urmele celorlalţi. între timp, guvernul şi Statul major al generalului Prezan (foto) luase măsurile de precauţiune şi în restul ţării. în spatele unităţilor ruseşti care se mai aflau pe front au fost poziţionate trupe române. Teritoriul din interior a fost împărţit în opt regiuni cu comandamente militare (Botoşani, Fălticeni, Iaşi, Podul Iloaiei, Roman, Vaslui, Bacău şi Bârlad) în care au fost dispuse şi întărite trupele de jandarmi cu unităţi militare care au început să urmărească şi să vâneze bandele de ruşi ce bântuiau şi jefuiau ţinutul. Cele mai reduse la număr au fost neutralizate cu uşurinţă, de cele mai multe ori pe cale paşnică, ruşii erau dezarmaţi şi expediaţi peste Prut. Se mai ajungea la ciocniri sporadice, când armele intrau în acţiune, dar în majoritatea cazurilor incidentele se rezolvau paşnic. Nu acelaşi lucru se poate spune despre cazurile de dezertare şi părăsire a frontului de către mari unităţi, de ordinul diviziilor sau armatelor. Unde era posibil, erau dezarmate în mod paşnic, apoi îndrumate cu trenul sau pe jos spre Rusia. Ordinele primite de unităţile noastre militare erau clare. Nicio unitate rusă nu putea părăsi frontul pentru a merge în Rusia fără o aprobare scrisă din partea comandantului rus. Unităţile care se deplasau din proprie iniţiativă şi fără un ordin precis urmau să fie dezarmate. Se preciza totodată că nu trebuie bruscate unităţi sau soldaţi ruşi care sunt corecţi şi păstrează o atitudine demnă. Dar „toţi care trăiesc şi se mişcă în această ţară, indiferent de naţionalitate, trebuie să respecte legile noastre şi ordinea publică”. Câtă demnitate şi hotărâre în dispoziţiile generalului Prezan! Dar ignorarea de către noii comandanţi, comisari, ai armatei ruse bolşevizate a acestor dispoziţii va pune armata română şi frontul deţinut de ea într-o situaţie paradoxală, foarte rară, poate unică în analele războaielor: aliatul de bază devenea cel mai periculos inamic pentru statul şi armata română. Fără acţiunea militară hotărâtă decisă de guvernul Brătianu şi pusă în aplicare de armata comandată de generalul Prezan, ţara ar fi intrat într-un colaps politic şi militar cu un unic rezultat, bolşevizarea României. în această situaţie, bolşevicii ar fi ajuns cu uşurinţă în centrul Europei, deoarece nu le-ar fi putut sta nimeni în cale. Dar să vedem faptele. Bătălia pentru Galaţi După eliminarea focarului bolşevic de la Socola şi alungarea trenurilor cu ajutoare de la Odesa, situaţia era departe de a se fi calmat. După îndemnurile lui Lenin, ruşii dezertează în masă, înarmaţi, pentru a se întoarce în ţară. Erau hotărâţi să-şi croiască drum cu armele şi să prade totul în calea lor, ca un nor de lăcuste, şi dacă nu întâlneau rezistenţă, să bolşevizeze totul, după modelul din Rusia. La 12 ianuarie 1918, Pechea, lângă Galaţi, o delegaţie rusească vine la comandamentul diviziei a 4-a pentru a anunţa că începând de mâine, 13 ianuarie, trupele ruse vor părăsi frontul şi vor trece Prutul în Basarabia. Referitor la ordinul generalului Scerbaceev de a rămâne pe poziţii, ruşii răspund că nu-l mai recunosc pe acesta drept comandant şi vor trece. în caz că trupele române vor opune rezistenţă, vor trece totul prin foc şi sabie, vor arde şi distruge totul în calea lor. în zonă, pe front, în sectorul Tecuci – Galaţi, se afla armata a 6-a rusă, cu trei corpuri de armată a câte două divizii fiecare, cu o putere de circa 5-6000 de luptători la fiecare divizie. în spatele lor fusese poziţionată divizia a 4-a română pentru a le supraveghea. După ultimatumul rusesc, divizia a 4-a ia măsurile necesare şi primeşte două batalioane cu mitraliere şi artilerie de la divizia a 13-a vecină ca şi ajutor. Ruşii se liniştesc momentan, dar pe 16 ianuarie divizia 40 rusă porneşte spre Pechea, dar este întoarsă pe front de divizia a 4-a română. La fel se întâmplă şi cu divizia 40 rusă. Dar la stânga dispozitivului se găsea Corpul Siberian, unitate de elită, a cărui divizie a 9-a se bolşevizase complet. Aceasta porneşte spre Galaţi, la fel ca şi divizia a 10-a siberiană, care avea mulţi militari ce forfoteau prin oraş. Pentru a acoperi sectorul de front părăsit de ruşi în faţa germanilor, pentru ca aceştia să nu atace poziţiile rămase goale şi a pătrunde în interior, românii trimit ce trupe puteau, respectiv regimentul 5 infanterie care ocupă liniile a două divizii şi două plutoane din regimentul 21 în locul regimentului 136 rus. Descrierile luptelor pentru Galaţi le citez de pe blogul Din şi despre Galaţi... "Orasul se pregateste de aparare La Galati, situatia era mai mult decat alarmanta. Orasul era amenintat de un intreg corp de armata, din care disparuse disciplina si respectul pentru ordine. Comandorul de marina Rizea Niculescu, comandantul sectorului Galati, primeste ordinul de a bara drumul coloanelor ruse spre est si de a apara orasul. Colonelul Badescu, comandantul Brigazii a 8-a de la Fantanele, are misiunea de a ataca dinspre nord si dinspre vest coloanele ruse, aflate in defileul dintre baltile Malina, Calica si Siret. Din pacate, disproportia fortelor este zdrobitoare, rusii fiind mult mai numerosi si mai bine pregatiti. Era vorba de celebrul Corp 4 siberian, in fata caruia romanii nu aveau nici o sansa. In zilele de 20 si 21 ianuarie, in jurul Galatiului se va da o lupta violenta intre acest Corp 4 siberian si fractiuni ale Diviziei a 4-a romane. Comandorul Rizea imprastie putinele sale forte in jurul Galatiului. Cea mai mare parte a trupelor, doua companii si jumatate, din Regimentul 21, sunt pastrate pe Dealul Tiglina, spre a opri iesirea rusilor din defileul baltilor, Calica si Siret. Pe aici se astepta, de altfel, atacul principal. Aici se afla si doua baterii pe afete fixe, ale marinei, o escadrila de 4 vedete, un torpilor si o salupa. O alta companie a ocupat pozitie langa bateriile marine, cu fata spre oras, spre a preveni un eventual atac al rusilor din Galati (Divizia a 10-a, in spatele pozitiei de la Tiglina). Asadar, Galatiul putea fi atacat si din afara, si din interior. Mici detasamente sunt postate la nord-vest de oras, spre Filesti, si la est, spre Reni, iar in oras a fost oprit un detasament de marina si doua plutoane de infanterie, spre a supraveghea trupele ruse ale Diviziei a 10-a. Galatiul se afla, timp de doua zile, sub bombele rusilor. Rusii incep sa inainteze din doua directii: dinspre nord-vest de Filesti inainteaza Regimentul 34. Dinspre vest, de la Sendreni, inainteaza grosul Diviziei a 9-a. In acelasi timp, puternice patrule rusesti se strecoara pe la sud de Baltita, surprind avanposturile romanesti de pe Tiglina, si captureaza un ofiter si 14 soldati. Comandantul orasului cere ajutoare de la brigada. Tot ce i se poate trimite este o companie de mitraliere si o jumatate de companie infanterie, de 70 de oameni. Cu ei se intareste detasamentul dinspre Filesti si trupa de garda din oras. Aceasta din urma reuseste sa-i impiedice pe rusi sa inarmeze cele 23 de mitraliere din depozitul Diviziei a 10-a din strada Daciana, cu care ei voiau sa atace pe la spate trupele romane de la Tiglina. Detasamentul roman trimis de Brigada a 7-a la Sendreni, pentru a opri inaintarea grupului Diviziei a 9-a rus, e prea slab. Romanii se retrag pe dealurile de la nordul satului, iar rusii isi fac loc si ajung la Movileni, asezandu-si tunurile in baterii indreptate deasupra Galatiului. O delegatie de soldati din Divizia a 9-a, in frunte cu un capitan, se prezinta la Galati si cer sa li se permita trecerea prin oras, pana la ora 3 dupa-amiaza. Daca nu, vor bombarda orasul si vor forta trecerea. Comandantul roman refuza. La ora 3,00 Armata rusa incepe bombardamentul: noua baterii de la Movileni trag asupra Galatiului si asupra pozitiilor armatei romane timp de patru ceasuri. Artileristii rusi trag insa foarte prost si pricinuiesc pagube neinsemnate. Bateriile marinei noastre riposteaza, tragand asupra bateriilor ruse si asupra rezervelor de infanterie. La ora 19,00 bombardamentul se incheie. Orasul, atacat din toate partile In noaptea care a urmat, intre patrulele de infanterie si rusi au fost violente incaierari. Colonelul Badescu a incercat, prin parlamentari, sa-i convinga pe rusi sa depuna armele. Nici un rezultat. A doua zi, rusii reincep bombardarea Galatiului si pregatesc un atac concentrat asupra orasului. La aripa de vest, trupele Diviziei a 9-a ataca cu putere si ocupa stramtoarea dintre Malina si Siret. La centru, trupele rusesti de infanterie si artilerie din Divizia a 10-a, care erau cantonate in cazarmile Tiglinei si la gura Siretului, se concentreaza in spatele detasamentului roman de la Tiglina. Il ataca brusc si prin surprindere si captureaza prima linie: o companie si jumatate, situata pe botul dealului Tiglina, in fata Lacului Calica. Restul trupelor noastre se retrage pe linia a doua, aproape de valea Tiglinei, la 800 m de bateriile marine. Dar informatii foarte rele vin acum si dinspre est. Vasele si pichetele romanesti de pe Prut au fost dezarmate. Detasamentele romane de la Reni si Giurgiulesti, de peste Prut, au fost si ele dezarmate. O baterie grea ruseasca si sase mitraliere au fost asezate pe dealul Giurgiulesti, pe malul Prutului, iar un detasament rus, format din doua companii de mitraliere, un escadron de cavalerie si o baterie de artilerie, a trecut Prutul, inaintand spre Galati. Bateria si-a asezat tunurile langa Lacul Brates. Infanteria rusa desfasurata in linie de lupta inainteaza, precedata de patrule de cavalerie, si patrunde in partea de jos a orasului, unde se intareste cu peste 200 de infanteristi inarmati din Divizia a 10-a. Rand pe rand, ei dezarmeaza posturile noastre de graniceri si militieni. Un vas rus, inarmat cu un tun de 150 mm, venind de la Reni, urca Dunarea si trage asupra docurilor, vaselor marine si bateriilor noastre. In acelasi timp, tunurile de la Giurgiulesti arunca obuze in oras. Atacul roman la baioneta ii ingrozeste pe rusi Situatia trupelor de aparare a Galatiului este mai mult decat dramatica. Ele sunt acum atacate din 4 directii: vest, nord, est si sud. In oras, trupele Diviziei a 10-a ruse se constituie in unitati de lupta, fara a mai putea fi impiedicate de vreo trupa romana. Orice masura pe care o ia armata romana contrasteaza foarte tare cu diferenta numerica intre soldati. In acest moment, armata romana are o tresarire extraordinara de orgoliu. Din detasamentul de la Filesti se iau doua plutoane de infanterie, o sectie de mitraliere, care sosesc in fuga. Infanteristii romani ataca cu o violenta de neimaginat detasamentul rus de la est, il pune pe fuga si-l urmareste pana trece Prutul. Lucrurile iau o intorsatura incredibila si pe dealul Tiglinei. Mana de soldati romani care s-a mentinut pe linia a doua, ajutata de o companie din Regimentul 50, trece la contraatac. Sustinut pe dreapta de Detasamentul Milicescu, sosit de la Filesti (jumatate de companie), iar pe stanga de bateriile marinei si a vedetelor de pe Dunare, romanii reusesc sa-l respinga pe celebrul lor inamic. Dinspre nord, are loc atacul principal, dat de trupele din Brigada a 8-a, sub comanda colonelului Badescu, intre lacurile Malina si Calica, impotriva grosului Diviziei a 9-a ruse. La inceput, romanii inainteaza foarte greu, din cauza unui puternic foc de baraj al artileriei ruse. Dar bateria romana ii sustine. Vedetele marinei reusesc sa treaca peste barajul rus de torpile, fara nici o piedica din partea marinarilor rusi. Ele bombardeaza din flanc pozitiile ruse. Cu toate acestea, situatia era departe de a fi transata in favoarea noastra. Si atunci, armata romana face ceea ce a facut dintotdeauna: atacul la baioneta. In frunte cu comandantii lor, soldatii romani trec la un atac violent la baioneta, recuceresc dealul Tiglina, ii elibereaza pe camarazii lor capturati si-i pun pe fuga pe rusi. Atacati si respinsi dinspre nord si est, rusii intra in debandada si incep sa se ingramadeasca spre sud, inspre Gara Barbosi, si podul de peste Siret. Artileria noastra si trei avioane de bombardament arunca bombe asupra masei de soldati rusi stransi acolo. Furia cu care romanii, semnificativ mai putin numerosi, contraataca, ii ingrozeste pe rusi, care iau o hotarare disperata si senzationala. La ora 11,00 noaptea incep sa treaca podul si linia frontului si se predau germanilor. A fost un deznodamant total neasteptat si absolut unic in istoria celui de-al doilea razboi mondial. O batalie intre doua armate aliate, in fata pozitiilor inamicului si sub privirile acestuia. Capitularea S-au predat germanilor majoritatea regimentelor 33 si 35 de infanterie rusa, in total peste 3.000 de oameni, cu tot materialul si cu un divizion de artilerie. A doua zi dimineata, o delegatie a Diviziei a 9-a siberiene a anuntat capitularea. Restul regimentelor 33 si 35, regimentele 34 si 36 in intregime, Brigada a 9-a de artilerie, siberiana, o baterie a Diviziei a 10-a siberiene si coloana Statului Major al diviziei, impreuna cu tot materialul (60 de tunuri, arme, munitii, tunuri de transee, care erau concentrate dincole de Siret, la Vadeni, gata sa treaca la nemti), au declarat ca se predau romanilor daca li se lasa libera trecere pentru oameni si caii si carutele lor. Dupa ce au fost dezarmati, li s-a dat voie sa plece. A doua zi au fost dezarmate complet si trupele celei de-a doua divizii, a 10-a, a Corpului siberian. Si acestea au fost lasate sa treaca peste Prut, pe sub paza santinelelor romane. Batalia de la Galati - cea mai spectaculoasa. Batalia de la Galati a fost singura din timpul primului razboi mondial, cand s-au folosit trupele terestre, marine si aviatice in acelasi timp. Conform istoricului Constantin Kiritescu, lupta de la Galati a fost una dintre cele mai spectaculoase din luptele desfasurate pe teritoriul Romaniei. In semn de omagiu, autoritatile dintre cele doua razboaiei mondiale, au instalat o placa memoriala de cinstire a gloriei soldatilor care au aparat Galatiul in acele zile. Aceasta se afla pe locul unde astazi se gaseste magazinul Stirex, din Mazepa. In 1945-1946, in incercarea de a sterge rusinea de pe obraz, rusii au dat ordin ca aceasta placa memoriala sa fie demolata, iar in istorie, generatii intregi de galateni habar nu au avut despre acest episod cutremurator din istoria Galatiului si a poporului roman." Luptele cu bolşevicii în alte părţi ale Moldovei în timp ce luptele de la Galaţi erau în plină desfăşurare, în celelalte regiuni în care se afla armata rusă evenimentele se precipitau, având o derulare asemănătoare. Voi menţiona doar câteva dintre ele, cele mai importante. Paşcani. Armata a 4-a rusă părăseşte poziţiile ce le ocupa între munţii Neamţului şi Paşcani. Era vorba de diviziile 26 şi 84 ruseşti, iniţial acceptând să fie dezarmate şi apoi expediate în Rusia. Văzând că erau foarte mulţi în comparaţie cu trupele române ce le supravegheau, au decis să forţeze trecerea prin forţa armelor. Maiorul Botnariu, încercând să parlamenteze cu ei este împuşcat pe la spate. Românii se năpustesc asupra lor, din nou la baionetă, şi îi împrăştie. Se dau în continuare lupte grele între Roman şi Paşcani, dar până la urmă ruşii capitulează şi acceptă dezarmarea. Au fost dezarmate şi expediate spre Rusia regimentele 104, 334 şi 335. Fălticeni. Corpurile 18 şi 40 ruse se îndreaptă spre Fălticeni – Străjeşti pe mai multe coloane, pentru a trece mai departe, refuzând să depună armele. Au fost opriţi de grănicerii noştri la 27 ianuarie. Au dat patru atacuri respinse de ai noştri. A doua zi capitulează şi începe dezarmarea lor. Am pierdut 14 morţi şi 83 de răniţi. Ei au avut peste 100 de morţi şi 500 de răniţi. Mihăileni. Armata a 8-a rusă contra diviziei a 9-a română, divizia care s-a acoperit de glorie la Mărăşeşti, când a ţinut piept inamicului înlocuind trupele ruse ce părăseau tranşeele. Din 18000 de oameni, după lupta de la Mărăşeşti, a rămas cu 4000 de oameni, arzând de dorinţa revanşei. în faţa unui corp de armată rusesc, detaşamentul Arghir Constantinescu. Atacul rusesc eşuează, în primul rând din lipsa disciplinei şi coeziunii caracteristice unităţilor bolşevice, conduse de lideri fără cunoştinţe militare. Contraatacul român la baionetă aduce decizia, ruşii capitulează. Timişeşti. Vânătorii de munte îi potolesc pe bolşevici. la fel se întâmplă la Botoşani, Bacău, Roman. Până la sfârşitul lui ianuarie 1918, întreaga Moldovă este curăţată de bolşevici. Reacţia lui Lenin şi a conducerii bolşevice este dură. încă din 29 decembrie 1917, ministrului român la Petersburg, Constantin Diamandy, i-a fost înmânată o notă de protest prin care acţiunea trupelor române a fost calificată drept criminală şi îndreptată împotriva revoluţiei ruse. Eram ameninţaţi cu cele mai aspre măsuri, şi asta nu era decât prima ameninţare. Vor urma şi altele, ultimatumuri şi măsuri represive, inclusiv confiscarea tezaurului depus în Rusia de către autorităţile române, despre care nici astăzi nu mai ştim nimic. Dar luptele cu bolşevicii vor continua cu furie, acesta fiind doar preludiul. Un nou câmp de luptă pentru trupele române va fi Basarabia, ocupată de trupele ruseşti bolşevizate ce vor încerca să înăbuşe orice încercare de redeşteptare naţională, începută demult, dar devenită pregnantă odată cu izbucnirea revoluţiei ruseşti din martie 1917. în pericol de moarte, basarabenii îşi vor îndrepta privirile spre România, şi din nou baioneta soldatului român va obţine decizia, la fel cum va apăra în viitorul apropiat tot sud-estul Europei de pericolul bolşevic. Publicat de Negrea Cristian la 20:58 6 comentarii Etichete: armata, armata romana, Basarabia, lenin, marasesti, marasti, oituz, prezan, unire, urss, ww1 sâmbătă, 9 aprilie 2011 Noi şi bulgarii Statuia lui Ovidiu din Constanţa, răsturnată de pe soclu de către bulgari în 1916 (sursa: constantablog.net) în istoria noastră lungă şi complicată am avut parte de multe, de lupte cu vecinii, cu imperiile care ne-au călcat sau intenţionat să ne ocupe sau să ne împartă, cu năvălitori, cu tot ce putea încerca un popor statornic. Situaţia noastră s-a complicat enorm şi prin faptul că am rămas o insulă latină într-o mare slavă, lovită dintr-o parte de o forţă fino-ugrică. Şi rezultatele s-au văzut: poporul român latin a fost redus tot mai mult ca şi areal de răspândire, până a ajuns cam la situaţia de astăzi. Nu mai există români în câmpia panonică, deşi ei existau înainte de sosirea ungurilor, erau chiar foarte mulţi. Românii din sudul Dunării au ajuns o minoritate persecutată şi nu se ştie dacă în câteva zeci de ani vor mai exista. La fel şi în Balcani. La est de Nistru, de la o comunitate importantă, care la jumătatea secolului trecut se extindea destul de numeroasă şi dincolo de Bug (vezi studiul lui Anton Golopenţia din 1942, Românii de la est de Bug), astăzi nu mai putem vorbi de români ca şi de o comunitate, poate doar ca şi de elemente uitate în masa de locuitori de acolo. Dar cum şi de ce s-a ajuns la o astfel de situaţie care astăzi ni se pare atât de greu de înţeles şi de crezut? Mai ales de ce? De ce românii au fost practic exterminaţi pe vaste teritorii, şi au ajuns să trăiască majoritari doar în arealul actual? De ce românii protejează minorităţile aflate pe teritoriul lor, în timp ce alţii fac toate eforturile să extermine şi să deznaţionalizeze minorităţile române de pe la ei? Nimeni nu ar putea da un răspuns satisfăcător la aceste întrebări. S-ar putea scrie tomuri întregi, mii de pagini, şi tot nu cred că am găsi răspunsurile. Adevărul este unul singur, toţi vecinii noştri de ieri şi de azi ar fi mult mai bucuroşi dacă noi nu am fi existat. Sau dacă am fi încetat să existăm, la un moment dat în decursul istoriei. Şi pentru asta nu au precupeţit niciun efort, şi nici astăzi situaţia nu este mult diferită. în disperarea noastră de a găsi un singur vecin despre care să putem spune că ne este aliat şi prieten (afară de Marea Neagră), ne-am îndreptat privirile în jur. Iniţial, am sperat că bulgarii ar putea fi aceştia, din moment ce dinspre ruşi şi unguri, mai târziu austro-unguri, nu aveam la ceva bun să ne aşteptăm, după istoria însângerată a relaţiilor noastre. Istoric vorbind, de la bulgari am fi avut cele mai multe motive să ne aşteptăm la o bună relaţie, chiar alianţă. Frăţia româno-bulgară Bulgaria a apărut ca stat pe harta Europei şi în urma jertfei noastre de sânge care ne-a adus independenţa, în războiul de la 1877-1878, la Plevna, Griviţa, Rahova şi Smârdan. Până atunci, toţi patrioţii naţionalişti bulgari asupriţi de imperiul otoman îşi găseau refugiu şi protecţie în România, de unde îşi puteau desfăşura fără intervenţii sau obstrucţionări activitatea lor naţionalistă. După apariţia Bulgariei, la un moment dat, chiar s-a vehiculat intens ideea unirii României şi Bulgariei sub sceptrul regelui Carol I, după detronarea ţarului Alexandru de Battemberg (1879-1886). Chiar Stambolov, dictatorul Bulgariei, i-a oferit regelui Carol I al României coroana Bulgariei. Manifestul adresat românilor la 1885 de către patriotul bulgar Zaharia Stoianov, şeful delegaţiei venite la Bucureşti spre a pregăti uniunea personală a Bulgariei cu România, reliefa sentimentele bulgarilor faţă de România, cel puţin atunci. Un fragment: „Nu există un singur bulgar, mai mult sau mai puţin inteligent şi patriot, care să nu fi călcat pământul liber al României şi să nu se fi folosit de ospitalitatea frăţească a românilor. într-o epocă de jumătate de secol, într-o epocă neagră şi groaznică pentru noi, privirea poporului bulgar a fost pururea aţintită asupra malului stâng al Dunării. Tot ce era onest şi nobil, tot ce avea vreo iniţiativă era cuprins de ideea de a salva patria sa nenorocită, tot ce n-a putut să respire în Bulgaria robită, lucra şi trăia în sfânta Românie. îmi aduc aminte, precum îşi aduc aminte toţi amicii mei, că cuvintele: România, Bucureşti, Ploieşti, Giurgiu, Brăila, Galaţi, şi aşa mai departe, au fost pentru noi cuvinte sfinte şi egale cu cuvinte din Sfânta Scriptură. Când vreunul din patrioţii noştri, prigonit crud de guvernul otoman, scăpa în fine din ghearele străinului neîndurător, el găsea refugiul într-un oraş al României. Da, fraţilor români, pământul vostru a fost pentru noi pământul făgăduit. La începutul renaşterii noastre naţionale, cele dintîi voci care ne treziră din somnul robiei, s-au auzit în România. Ţara voastră a fost pentru noi focarul luminat al libertăţii, speranţa în viaţă nouă, în progres. Deşi vasali puterilor sultanului, românii au îngăduit, ba chiar au patronat organizarea comitetelor revoluţionare, au permis lui Pernovski să pronunţe discursurile sale înfocate, au permis lui Liuben Karavelov tipărirea ziarelor „Svoboda” şi „Nezavisimosti”. Voi aţi permis neastâmpăratului Botev sa ne trimită „Cuvântul refugiatului bulgar” şi apoi să editeze „Znamea”, organe de publicitate care, dacă ar fi apărut acum în Bulgaria, ar fi indignat desigur elementele din care se compune tagma trădătorilor patriei noastre mult încercate. Pământul vostru a hrănit pe apostolii libertăţii bulgare, pe luptătorii uriaşi ai independenţei noastre... Salutare dar pământului sfânt al României, fie binecuvântat! România a fost a doua patrie pentru mii de martiri ai noştri. După eliberarea Bulgariei simpatia poporului român a rămas nemărginită pentru noi. La 1885, când duşmanul năvăli sub zidurile Slivnicei şi Vidinului, când am fost părăsiţi de Europa întreagă, atunci numai în Parlamentul român s-a găsit o inimă plină de compătimire pentru noi; numai în Parlamentul român s-a ridicat o voce pentru cauza dreaptă a poporului bulgarului... Din România ne vin razele binefăcătoare ale libertăţii, razele deşteptării noastre morale... Cu întristare şi amărăciune ne gândim că până acum n-am răsplătit cu nimic poporul român pentru toate acestea. în temelia libertăţii noastre zac osemintele fiilor României , iar noi nici două cuvinte de mulţumire n-am pronunţat până acum...” Impresionantă această dovadă de prietenie, nu-i aşa? La acel moment părea că noi şi bulgarii vom fi ca fraţii, chiar se punea problema unirii sub aceeaşi domnie, a regelui Carol I al României, ba chiar marele Mihai Eminescu pusese un pariu pe această temă, după un document recent descoperit. Atunci, de unde atâta ură a bulgarilor împotriva noastră, doar după câţiva ani? De unde şi de ce? Au fost două lucruri care i-au transformat pe bulgari din cei mai mari prieteni ai noştri în unii dintre cei mai îndârjiţi duşmani. Dar să vedem contextul în care s-a petrecut această transformare. După războiul ruso-româno-turc din 1877-1878, în urmă căruia Bulgaria a apărut pe hartă, pacea de la San Stefano (3 martie 1878) le dădea bulgarilor un teritoriu imens, cu ieşire la patru mări, respectiv Marea Neagră, Marea Egee, Marea Adriatică şi Marea Marmara. Dar pacea de la Berlin (1878) le reducea acest teritoriu, lăsând sudul în mâna Turciei, pentru a potoli Rusia, care dorea pentru acest nou vasal al său, respectiv Bulgaria, un teritoriu cât mai vast, pentru a-i fi mai uşor să ajungă la Istanbul, cheia Mării Negre şi ieşirea spre Mediterana, conform planului imperial schiţat încă de Petru cel Mare. Cum era şi firesc, Rusia vedea în acest război şi această pace doar o simplă etapă spre întinderea posesiunilor ei cât mai mult spre Istambul, în aşa fel încât Marea Neagră să devină o mare rusească. Stăpânind cheia Mării Negre, strâmtorile, acest lucru ar fi devenit un fapt împlinit. De aceea, timp de mai bine de două sute de ani, Rusia a dus nenumărate războaie împotriva Imperiului Otoman, omul bolnav al Europei, cum îi spuneau diplomaţii secolului XIX, pentru moştenirea acestui imperiu. Când Rusia, respectiv Imperiul Ţarist, a ajuns prea departe, au intervenit inclusiv militar puterile occidentale, marile imperii coloniale, care îşi vedeau ameninţate posesiunile de ambiţiile nemăsurate ale ţarilor. Imperiul Britanic se temea de extinderea ruşilor în Asia Centrală, de unde ar fi putut ajunge să ameninţe perla coroanei, India. De aici a izbucnit războiul Crimeei (1853-1856), unde Franţa şi Anglia au luptat alături de turci împotriva ruşilor, pentru a le stăvili avântul expansionist. Aici a avut loc legendarul atac al cavaleriei uşoare, despre care am vorbit într-un articol anterior. în urma înfrângerii Rusiei, diplomaţii occidentali au decis crearea unui bloc solid care să poată sta în calea ambiţiilor expansioniste ale Rusiei către Balcani şi Istanbul. Cea mai bună soluţie găsită este crearea unui bloc românesc solid, mai ales că românii nu erau slavi şi s-ar fi împotrivit tendinţelor expansioniste ale Rusiei care ar fi încercat să facă legătura cu slavii sudici, respectiv sârbii şi bulgarii. în acest context ar trebui privită unirea de la 1859, doar la trei ani după încheierea războiului Crimeei. Mai ales că după acest război, Moldovei i se înapoiază sudul Basarabiei, aproximativ actualul Bugeac, parte din Basarabia răpită la 1812. La 1878, războiul ruso-româno-turc aduce independenţa României şi apariţia pe harta lumii a Bulgariei, mai întâi imensă, conform tratatului de la San Stefano, apoi redusă aproximativ în limitele ei etnice, conform Congresului de la Berlin. Era oarecum normal, patru milioane de bulgari stăpânind un teritoriu de opt milioane de locuitori, doar ungurii mai aveau astfel de pretenţii. Referitor la noi, ruşii ne iau sudul Basarabiei şi „ne dau în schimb” Dobrogea, teritoriu pe care ei nu l-au stăpânit niciodată, deci nu prea aveau cum să-l dea. Dobrogea, majoritar populată de români, a fost stăpânită de turci până atunci, iar înainte de aceştia a fost în cuprinsul Ţării Româneşti a lui Mircea cel Bătrân, iar înainte de el, în voivodatul românului Dobrotici, de unde îi vine şi denumirea. Dobrotici, aliatul lui Mircea cel Bătrân, murind fără urmaşi, şi-a lăsat voivodatul acestuia. De la prieteni la duşmani O poezie intitulată „Cântec de ură”, scrisă de Ivan Arnandofv, poetul curţii din Sofia, membru al comisiei de educaţie bulgară, a devenit un fel de Marseilleză a soldatului bulgar şi sună cam aşa: „Soarele a răsărit la orizont, vopsit în sângele duşmanilor. Ce aştepţi, tinere bulgar? Ridică-ţi mâinile sus şi lasă să ţi le binecuvânteze razele-i însângerate. Iar după aceea, vâră-le în măruntaiele unei femei tinere, ca să faci geloasă purpura regală a lui Apollo. Ca tămâia aburilor, pe care-i trimite aurora regelui cerurilor, fă să urce boarea sângelui, cea plăcută zeilor! înainte, tinere bulgar, mereu înainte! Covorul pe care-l formează trupurile de catifea ale femeilor şi copiilor e mai moale ca iarba lui april. Gustă mai întâi roua, umple sufletul tău de farmecul fructului delicios al tinereţii lor şi apoi, când vei fi beat de voluptate şi de eroism, arunci cojile netrebnice şi treci peste ele ca pe un covor regal. Potcoavele calului tău să se înfigă în sânul frumoaselor femei, pentru ca laptele ce dă viaţă duşmanilor noştri să sece. Ce aştepţi, tinere bulgar? înainte, mereu înainte! Copil al uraganului, fă ca tatăl tău, pretutindeni pe unde treci. Să nu rămână piatră pe piatră, nici un prunc să nu se alinte la sânul mamei sale, nici un bătrân să nu se sprijine pe umărul nepotului său. Aruncă ţestele lor la câinii flămânzi acre se ling pe bot sălbatic, în noapte, adulmecând apropierea sa şi sufletele lor în Tartar, acolo unde genunea se pregăteşte să înghită orice suflet nevrednic să ridice ochii spre lumina Soarelui bulgăresc. Şi înainte de a se ivi ziua lui Dumnezeu, să nu rămână pe ruinele pe care le vei fi semănat decât schelete şi spectre şi să nu se urce la cer decât mireasma trupurilor arse, cea plăcută zeilor Olimpului bulgar. înainte, mereu înainte!” etc. Interesantă profesiune de credinţă, tipică unui popor asiatic, uralo-altaic, pentru care bruma de civilizaţie europeană pare că nu era decât o crustă subţire, gata să se spargă la orice pornire războinică. Revenind, două mari probleme au transformat prietenia şi iubirea bulgarilor faţă de noi în cea mai aprigă ură, pe lângă caracterul poporului ca şi neam uralo-altaic, cu influenţe slave, care s-a văzut deodată, de la popor supus turcilor la un mic imperiu, iar apoi redus la limita lor etnică. Prima a fost chestiunea macedoneană. Populaţia aromână din Pind era numeroasă, dar prea risipită şi prea departe de graniţele ţării pentru a putea fi subiectul unei acţiuni de încorporare a ei în graniţele statului român. De aceea toate acţiunile statului român au fost de păstrare a caracterului ei etnic, dar şi acestea foarte timide. Dar în contextul luptei popoarelor balcanice pentru moştenirea putredului Imperiu Otoman, populaţia aromână a devenit victimă, prinsă între acţiunile de grecizare şi cele de bulgarizare. Iar acestea se manifestau cu violenţă, cu flinta, cu cuţitul şi toporul. Aromânii erau prinşi între bandele de antarţi greci şi cele de comitagii bulgari. Nu cred că s-ar putea scrie vreodată o istorie completă a suferinţelor aromânilor în acea perioadă, precum şi a celor rămaşi chiar şi astăzi pradă acţiunilor de eradicare a neamului lor, de ştergere cu desăvârşire a oricăror urme ale apartenenţei lor la neamul aromân, ramură a românilor. La fel s-a întâmplat şi se întâmplă cu toţi românii rămaşi înafara graniţelor statului român, fie că vorbim de cei aflaţi astăzi în componenţa Ucrainei, Serbiei, Bulgariei, Ungariei, pretutindeni unde mai există români în imensa mare slavă sau fino-ugrică. Bulgarii au procedat cu metodă în stârpirea populaţiei aromâne pretutindeni unde a găsit-o, folosind violenţa extremă, inclusiv asasinatele în masă. Nu a fost îndeajuns, a ucis şi înafara teritoriului său, şi nu s-a sfiit să o facă chiar pe teritoriul României, ţara căreia îi datora atât de mult. în luna iunie a anului 1900 profesorul Mihăileanu, unul dintre conducătorii mişcării naţionale aromâneşti este asasinat pe străzile Bucureştilor de către un comitagiu bulgar trimis de Sofia cu această misiune specială. Căpetenia comitagiilor, Sarafov, pusese la cale acest asasinat şi multe altele, tocmai de la Bucureşti. Opinia publică românească se revoltă şi un conflict militar este evitat cu multă greutate. Autorii morali ai crimei au fost daţi în judecată de nevoie de către bulgari, dar au fost achitaţi de justiţia bulgărească şi duşi în triumf de populaţia Sofiei. O tot mai mare aversiune contra României câştiga teren. A doua a fost problema Dobrogei. La Congresul de la Berlin, Rusia oferise României Dobrogea ca o compensaţie pentru răpirea din nou a celor trei judeţe din sudul Basarabiei. Teritoriul oferit de ruşi cuprindea şi cea mai mare parte a Cadrilaterului, că doar nu dădeau de la ei, ci din teritoriul aflat atunci în stăpânirea Imperiului Otoman. în urma refuzului nostru de a accepta cedarea sudului Basarabiei, Rusia răzbunătoare propusese congresului o frontieră sudică ce trecea imediat pe la sud de linia ferată Cernavodă – Constanţa. Intervenţia Franţei a făcut ca frontiera să fie stabilită ca o linie trasă între un punct la răsărit de Silistra şi Mangalia inclusiv. Urmau o serie de stipulaţiuni care trebuiau aplicate de o comisie mixtă, care s-a tergiversat până pe la 1880, când a fost trasată net defavorabil pentru România, în urma reavoinţei delegaţilor ruşi. România a declarat că nu acceptă această frontieră şi şi-a rezervat dreptul să ceară aplicarea strictă a Tratatului de la Berlin, deoarece nu se respectase voinţa congresului, lăsând în mâinile bulgarilor Silistra cu forturile ei, cheia apărării întregii regiuni, ca şi o permanentă ameninţare împotriva Dobrogei. Mai mult, linia nu era dreaptă, ci făcea două intrânduri dintre care unul se apropia până la 35 km de linia ferată strategică Cernavodă - Constanţa. între timp ostilitatea Rusiei faţă de România creştea din ce în ce mai mult, ruşii văzând în ocuparea din nou a sudului Basarabiei doar o etapă în planul lor expansionist. Revenirea Dobrogei la România era necesară, altfel marile puteri nu ar fi acceptat rezoluţiile congresului, din moment ce nu doreau o legătură directă între ruşi şi „frăţiorii” lor bulgari. Ori, Rusia tocmai asta urmărea, trecerea Dobrogei la bulgari pentru a-şi asigura accesul direct spre Constantinopol, cheia Mării Negre şi poarta spre Mediterana. Mai mult, creşterea cât mai mare a Bulgariei în dauna tuturor, prin acest aliat fidel şi devotat urmând să controleze întreaga regiune. Iar bulgarii au prins ideea din zbor, devenind roşi de ambiţii imperiale nemăsurate şi nejustificate. Numai ca şi un exemplu, proiectul de tratat mult mai ofensiv între Rusia şi Bulgaria din 1909, menit să-l înlocuiască pe cel din 1902, cuprinde şi următoarele: „în cazul unei reuşite fericite a unui război împotriva Austro-Ungariei şi României... Rusia se angajează să facă tot posibilul pentru mărirea teritoriului bulgar cu localităţile cu populaţie bulgară, situate între Marea Neagră şi malul drept al Dunării.” O formă oarecum neutrală care ascunde anexarea Dobrogei la Bulgaria. România şi războaiele balcanice în vara lui 1912, profitând de situaţia dificilă în care se găsea Turcia şi îndemnate de ruşi, Bulgaria, Serbia, Muntenegru şi Grecia se aliară şi declarară război Turciei pentru posesiunile europene ale acesteia, la 18 octombrie 1912 (stil nou, respectiv 5 octombrie stil vechi). Turcii se arătară mai prejos de cea mai pesimistă aşteptare, în câteva săptămâni toată Tracia, Macedonia şi Serbia veche erau în mâna aliaţilor, turcii apărând doar bariera de la Ceatalgea, din faţa Constantinopolelui, şi trei cetăţi, Adrianopol, Scutari şi Ianina. Puterile europene, speriate de posibilitatea extinderii conflictului balcanic într-unul european (cum de altfel s-a întâmplat doi ani mai târziu), forţară încheierea unui armistiţiu la 3 decembrie, tratativele urmând să aibă loc la Londra. Trageri de timp, negocieri sterile, apoi o lovitură de stat a junilor turci aduce la putere pe Mahmud Şevket, iar luptele reîncep, terminându-se cu căderea celor trei cetăţi turceşti. De la declararea războiului, România îi asigurase pe bulgari de deplina sa neutralitate, invocând principiul echilibrului balcanic. Nu avea împotrivă lupta pentru îmbunătăţirea situaţiei creştinilor din Imperiul Otoman, dar era pentru menţinerea integrităţii Turciei. Guvernul român adăugase însă: „Dacă totuşi, schimbări teritoriale se vor produce în Balcani, România va avea şi ea să-şi spună cuvântul său”. La Londra, când era clar că schimbări profunde se vor produce în Balacani, România a cerut o compensaţie teritorială la frontiera disputată a Dobrogei. România a cerut jumătatea nordică a Cadrilaterului, până la linia Rusciuc – Silistra – Şumla – Varna, deci o fâşie de teritoriu la sud de frontiera dobrogeană, până la limita Turtucaia – Balcic, teritoriu locuit predominant de turci, apoi de găgăuzi, bulgarii fiind în minoritate. Era nevoie de această compensaţie, în ideea că Bulgaria se mărise considerabil şi devenise extrem de agresivă faţă de vecinii ei, o atitudine imperialistă susţinută din umbră de către Rusia. Iar această linie este o necesitate strategică, din punct de vedere militar. Linia care o face spre sud-est asigură protecţia capitalei noastre la un atac dinspre sud. Bucureştiul este la o distanţă mică faţă de Dunăre, orice forţare a fluviului de către o armată ameninţând direct capitala. Dar existenţa liniei de frontieră spre sud-est asigură protecţia capitalei, prin faptul că o armată ce ar încerca să treacă fluviul va putea fi atacată din flanc de pe această linie, sau i-ar fi tăiate liniile de comunicaţii. Exact aşa s-a întâmplat în 1916, când armata germano-bulgaro-turcă a lui Mackensen nu a putut merge direct spre Bucureşti, în ciuda superiorităţii lor, ci pentru a nu fi atacaţi din flanc, mai întâi au trebuit să respingă trupele noastre până în Dobrogea, abia apoi să treacă Dunărea spre Bucureşti. La pretenţiile României, Bulgaria cere protecţia Rusiei, iar aceasta merge atât de departe încât la 30 ianuarie ne trimite o notă în care ameninţă cu războiul. încurajaţi de ruşi, bulgarii refuză orice tratative. Atât Rusia, cât şi Austro-Ungaria erau direct interesate în Balcani şi făceau manevrele şi presiunile de rigoare. Tergiversările tipic balcanice în semnarea păcii îi exasperară pe englezi până într-atât încât la 15 mai 1913, Sir Edward Grey, ministrul de externe britanic, a trimis o notă presei şi delagaţiilor: „Sir Edward Grey a înştiinţat pe delegaţii balcanici că acei care doresc să semneze preliminariile păcii trebuie să o facă fără întârziere. Cei care nu sunt dispuşi să semneze, vor face mai bine să părăsească Londra, deoarece e inutil pentru ei să rămână aici şi să continue o discuţie al cărei unic rezultat e o amânare fără de sfârşit.” Două zile mai târziu, delegaţii semnară pacea prin care Turcia ceda toate provinciile sale europene. Dar cearta dintre aliaţi pentru împărţirea prăzii se mută în Balcani şi în capitalele statelor interesate, Rusia făcând eforturi pentru a împiedica izbucnirea unui război între aliaţii de ieri, iar Conferinţa ambasadorilor de la Petersburg luă asupra ei sarcina de a aplana conflictul bulgaro-român pe chestiunea graniţei dobrogene. Al doilea război balcanic şi intervenţia României Megalomania şi agresivitatea Bulgariei se accentuară, pretenţiile sale asupra teritoriilor smulse Turciei întrecând orice aşteptări. Simpatia Rusiei se mută asupra Serbiei, în timp ce Austro-Ungaria susţinea Bulgaria, în dorinţa ei de a slăbi Serbia şi eventualele ei pretenţii asupra teritoriilor locuite de sârbi din cuprinsul monarhiei dualiste. Războiul între foştii aliaţi devenise inevitabil, iar acum sârbii şi grecii fac propuneri de alianţă României, deşi iniţial toţi o doreau în afara disputelor. Cancelariile europene se îndreptau tot mai mult asupra României, devenită factor de echilibru, mai mult, ea devenise arbitrul în Balcani. Deşi ţarul Nicolae al Rusiei ameninţase direct pe cei ce ar porni războiul între fraţi, la 16/29 iunie 1913, la ordinul direct al ţarului Ferdinand al Bulgariei, bulgarii dezlănţuiră un atac devastator asupra sârbilor pe întregul front. Cu toate că exista o alianţă secretă între România şi Puterile Centrale, între care şi Austro-Ungaria, încă din 1883, interesele României şi opinia publică îi cereau să meargă împotriva bulgarilor susţinuţi deschis de Austro-Ungaria. La 20 iunie/3 iulie 1913 primul ministru Titu Maiorescu supunea regelui Carol I decretul de mobilizare al armatei române. Intenţia comandamentului român era să ocupe Cadrilaterul cu o armată secundară şi în acelaşi timp forţa principală să treacă Dunărea şi să înainteze rapid către Sofia spre a dicta încetarea războiului şi încheierea păcii. Regele Carol trecea pentru a doua oară Dunărea în fruntea armatei române. Prima dată pentru a aduce independenţa României şi să ajute la crearea statului bulgar. A doua oară, 36 de ani mai târziu, pentru a da o lecţie vecinului ingrat şi agresiv şi pentru a aduce linişte Balcanilor. Corpul V de armată, sub comanda generalului Culcer, cu o divizie de rezervă, ocupă Cadrilaterul până la linia Turtucaia – Balcic. în acelaşi timp masa principală trecuse Dunărea între Bechet şi Turnu Măgurele. Corpul I armată şi divizia 1 cavalerie au trecut pe vase pe la Bechet, îndreptându-se spre Rahova, iar divizia 1 cavalerie sub comanda generalului Bogdan apucă oblic spre sud-vest, spre nodul de comunicaţii Ferdinandovo, tăind retragerea din faţa sârbilor a armatei bulgare comandate de generalul Kutincev. O brigadă bulgară trecuse deja de Ferdinandovo şi se îndrepta spre Sofia prin pasul Ginci, când ariergarda intră în contact cu divizia de cavalerie a generalului Bogdan (10 iulie). Acesta manevră foarte bine, încât bulgarii, deşi superiori, crezură că au în faţă trupe mult mai numeroase. Prin telegrama expediată de generalul Sirakov şi interceptată de români, acesta spunea că are în faţă avangarda unui corp de armată cu şapte baterii de artilerie. Bulgarii se demoralizară şi întreaga brigadă a fost luată prizonieră de divizia lui Bogdan. Armata lui Kutincev se descompuse, dezertorii şi prizonierii fiind dezarmaţi şi lăsaţi să se întoarcă la casele lor. Sub protecţia acestei flancgarde, corpurile II, III şi IV, cu o divizie independentă de cavalerie şi câteva divizii de rezervă trecură Dunărea pe la Corabia. Podul pregătit dinainte, construit din portiere de câte cinci pontoane metalice cuplate, a fost lansat în şapte ore, succes remarcabil pentru pontonierii români. Ajunse pe teritoriul bulgar, trupele noastre înaintară cu viteză în câteva zile fiind în Balcani. Corpul I era la Orhania, ocupând trecătoarea Arab-Konak, poarta Sofiei. Din înălţimea pasului, soldaţii români vedeau noaptea luminile capitalei, iar aviatorii români, utilizând pentru prima oară aeroplanul în război, planau deasupra Sofiei. Corpul IV era la Etropol, iar elemente înaintate erau la Tatar-Bazargic, înaintând până la 10 km de Filippopol, recunoaşteri de patrule făcură legătura cu armata greacă. în 18 zile armata română fusese mobilizată, concentrată, trecuse Dunărea şi ajunsese la 20 km de Sofia şi 10 km de Filippopol, trecuse Balcanii şi făcuse legătura cu armata greacă. Capitala inamică, Sofia, lipsită de apărare, era la dispoziţia românilor. La 5/18 iulie, regele Ferdinand al Bulgariei adresă regelui Carol al României rugămintea de a stopa înaintarea trupelor române, declarându-se gata de a primi condiţiile României şi a începe tratativele de pace. Intervenţia din Bulgaria a arătat capabilităţile şi entuziasmul armatei române, prezentându-se la mobilizare un număr mult mai mare decât cei chemaţi, dar a relevat şi unele slăbiciuni, cum ar fi vulnerabilitatea la epidemii. Din păcate, în entuziasmul general, nu s-au tras învăţămintele necesare. Pacea s-a încheiat la Bucureşti, tratativele fiind conduse de Titu Maiorescu. România ieşise din acest război cu Cadrilaterul, cu un prestigiu european considerabil mărit, dar şi cu un duşman implacabil în care toată ura născută din invidie, deziluzie şi umilinţa îndurată lua proporţii exaltate. Deşi generalul Fiicev, delegatul Bulgariei la Bucureşti, recunoştea că Bulgaria achita nota de plată la care o condamnase lăcomia şi miopia ei politică. Şi datorită intervenţiei în războiul balcanic, relaţiile României cu Puterile Centrale au continuat să se răcească iremediabil, în schimb România se apropia din ce în ce mai mult de alianţa franco-rusă. Nu degeaba Nicolae Iorga a spus „campania din Bulgaria a fost primul capitol al războiului României în contra Austro-Ungariei”. Urmările până astăzi Când România a intrat în războiul mondial, a fost asigurată de ruşi că nu trebuie să-şi facă probleme cu bulgarii, deoarece aceştia nu vor îndrăzni să lupte împotriva eliberatorilor şi protectorilor lor. De aceea ne-au promis două divizii în Cadrilater, pentru a-i descuraja pe bulgari de la orice atitudine belicoasă. Chiar şi soldaţilor ruşi din aceste divizii li s-a spus ca în cazul puţin probabil în care ar fi atacaţi, să strige tare „Ruskii!” şi bulgarii îi vor lăsa în pace. Nu numai că nu s-a întâmplat aşa, dar Bulgaria a atacat în Cadrilater fără declaraţie de război, aceasta fiind trimisă a doua zi. Un alt eveniment în războaiele moderne, când atacul a fost dat înainte de a se trimite vreo declaraţie de război a fost numit „Ziua infamiei”, respectiv 7 decembrie 1941. Declaraţia de război ar fi trebuit înmânată la Washington chiar în momentul atacului, dar din cauza redactării dificile a declaraţiei şi a decodificării încete a mesajului cifrat de la Tokio către ambasada japoneză, a fost înmânată câteva ore mai târziu. Şi a fost „ziua infamiei”. Iar când bulgarii ne-au atacat fără declaraţie de război, alături de turci şi germanii conduşi de Mackensen? Tot bulgarii s-au comportat cu brutalitate în timpul ocupaţiei, tot ei au răsturnat statuia lui Ovidiu din Constanţa (foto), în ideea că această provincie va rămâne pe veci a lor, deci să şteargă tot ce amintea de latinitatea ei, tot ei nu s-au dat duşi din Dobrogea chiar dacă războiul era terminat şi ei învinşi. în 1940, când după ultimatumurile şi cedările Basarabiei şi nordului Bucovinei, apoi a Ardealului de Nord, situaţia noastră era mai dificilă, bulgarii au cerut Cadrilaterul. L-am cedat şi am făcut şi schimburi de populaţie, pentru a nu rămâne vreun motiv de dispută. Din fericire, astăzi suntem aliaţi în NATO şi UE, dar nu putem să nu remarcăm excesele de maliţiozitate şi superioritate la adresa noastră cu fiecare ocazie, deşi ar fi bine ca fiecare să-şi vadă bârna din ochiul lui mai întâi. Dar există un aspect în care politica şi apucăturile bulgarilor nu s-au schimbat: tratamentul faţă de minorităţi. Bulgarii au o lungă istorie în încercările lor de deznaţionalizare a minorităţilor, chiar şi în perioada comunistă, în anii 80, a ieşit un scandal serios referitor la practica bulgarizării numelor etnicilor turci. Acelaşi lucru se petrece chiar şi astăzi faţă de minoritatea română, ca o constantă, ieri aromânii din Macedonia şi azi cei din nord-vestul Bulgariei. O serie de reportaje au documentat soarta şi situaţia românilor din Bulgaria. „Românii din Bulgaria se pot împărţi intr-un sector timocean, un sector dunărean (care se întinde de la râul Timoc şi până la litoralul Mării Negre) şi un sector, în interiorul ţării şi al Munţilor Balcani. Sub raportul numărului lor, cu toata grija bulgarilor de a-i scoate în statistici cât mai puţini, există numeroase statistici credibile, citate mai recent, după care numărul românilor din Bulgaria s-ar ridica la 250 000 iar al aromânilor la 150 000. După alte statistici, numărul real al acestora ar fi cel puţin dublu.” (http://www.gid-romania.com, secţiunea despre românii din Bulgaria). Mai mult, comunitatea românească nu este recunoscută de către oficialităţi, tocmai într-un stat UE care s-a angajat să protejeze drepturile minorităţilor. Din păcate, nici statul român nu este prea interesat de păstrarea identităţii culturale a acestor fraţi, altfel nu ne explicăm tăcerea continuă asupra acestui subiect, mai ales când există posibilitatea unor negocieri directe, între vecini şi aliaţi. Cu toate acestea, o rază de speranţă care poate fi şi o lecţie dată clasei noastre politice: astăzi, un afacerist român din SUA, George Brăiloiu, a dat 406000 de euro pentru întreaga colecţie de manuscrise Emil Cioran scoasă la licitaţie în Franţa. A declarat ulterior că o va dona statului român. Un gest extraordinar al unui român adevărat, un afacerist necunoscut nouă, spre deosebire de alţi celebri autohtoni ce ies în evidenţă prin echipe de fotbal sau divorţuri mediatizate, care nu prea s-au remarcat în astfel de acţiuni, ci mai degrabă prin afaceri controversate. Aceasta este o adevărată palmă meritată dată clasei politice româneşti. Un gest care ne aduce aminte de alţi mari români ca Emanoil Gojdu sau Vasile Stroiescu. Un român din diaspora, de departe, la fel ca şi alţi români din afara graniţelor, unii chiar foarte aproape de noi, pe care ne grăbim să-i uităm sau să-i ignorăm, preocupaţi de problemele noastre domestice. Dar poate este mai importantă veşnica noastră bălăcăreală politică internă fără sfârşit, tipic balcanică. Bibliografie Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României Publicat de Negrea Cristian la 20:23 0 comentarii Etichete: balcanic, bulgaria, carol, plevna, romania, rusia, timoc, turcia vineri, 15 aprilie 2011 Revoltele arabe, proteste şi război civil Sursa foto: globalsecurity.org Nu demult discutam cu un prieten şi susţineam faptul că ţările arabe nu au fost capabile să creeze un stat viabil şi funcţional, de la Oceanul Atlantic până în Asia Centrală. Pretutindeni existau doar dictaturi, fie sub forma monarhiilor înzestrate cu puteri absolute sau sub forma unor aşa zise republici, în care preşedinţii sunt în funcţie pe viaţă şi au puteri discreţionare, mai mult, în unele state îşi lasă moştenire postul de lider absolut copiilor (de exemplu Siria), exact ca şi în cazul monarhiilor ereditare. Nu văd care este diferenţa între ele, atunci. Aşa şi era, până de curând. State cu conducere decrepită, indiferente la starea cetăţenilor de rând, în care orice opoziţie era brutal reprimată. Avantajul majorităţii dintre ele era faptul că stăteau pe un imens rezervor de petrol, care le asigurau o importantă şi constantă resursă financiară, din care lăsau din când în când câte ceva şi pentru muritorii de rând. Conducerea lor spera că este de ajuns pentru a-şi conserva puterea nelimitată. Nu este de mirare că opoziţia s-a radicalizat, mulţi ajungând în braţele ideologiilor fundamentaliste gen Al Queda, numai aşa puteau vedea o schimbare. Este clar, radicalismul musulman îşi are originea şi în oprimarea de acasă. Dacă legile democraţiei ar fi fost lăsate din timp să se dezvolte, poate aceste state ar fi ajuns astăzi la o democraţie asemănătoare cu cea a Turciei care, chiar imperfectă, este mult mai mult decât ceea ce există în aceste state arabe la ora actuală, sau ce ar putea deveni în viitorul apropiat. Dar conducerea lor, la fel ca şi susţinerea occidentală sau sovietică din timpul Războiului Rece, când fiecare prefera aici un regim sigur, chiar dacă era autocratic, a împiedicat acest lucru. Despre susţinerea sovietică nu mai vorbim, ei chiar încurajau tendinţele dictatoriale conform doctrinelor proprii, aplicate la ei acasă sau în statele satelit. Astfel am ajuns astăzi să avem toate aceste state arabe conduse de dictaturi dure, care după căderea Uniunii Sovietice au făcut doar schimbări de faţadă, în ideea de a-şi menţine rolul preponderent în conducerea fiecărei ţări în parte. Au pierdut din vedere un singur lucru: puterea informaţiei. încă din anii 70 ai secolului trecut, Alvin Toffler scria despre rolul informaţiei, care devenise un factor esenţial. Marx spunea doar despre muncă, pământ şi capital, dar Toffler insista că în timpurile moderne, informaţia a ajuns să surclaseze ceilalţi factori, devenind preponderent. Fără rolul informaţiei nu am putea explica trecerea de la societatea industrială la cea postindustrială sau informaţională. Informaţia şi setea de informaţie a stat la baza dezvoltării calculatoarelor şi a tuturor derivatelor acestuia, inclusiv internetul, iar de aici dezvoltarea informaţională a devenit de nestăvilit. Telefoanele mobile, reţelele de socializare, internetul disponibil oriunde şi oricând, la început prin internet cafe, apoi prin aplicaţiile internetului pe mobil, toate sunt rodul informaţiei care a schimbat şi continuă să schimbe lumea. Dar o schimbă şi din punct de vedere geopolitic. Victor Suvorov (a nu se confunda cu generalul rus din secolul XVIII de tristă amintire pentru români), pseudonimul lui Vladimir Rezun, fost agent GRU care şi-a petrecut multă vreme prin arhivele militare sovietice, după ce a defectat în Marea Britanie a scris câteva cărţi. Prima a fost povestea vieţii sale (GRU. Cenuşă fără epoleţi, citată şi de Grigore Cartianu în cartea sa Crimele Revoluţiei. Sângeroasa diversiune a KGB-iştilor din FSN), dar următoarele patru (Spărgătorul de gheaţă, Ultima republică, Ziua M, Epurarea), bazate în mare parte pe ceea ce a găsit în arhivele militare sovietice, au zguduit comunitatea istorică internaţională vizavi de al doilea război mondial. El a citit informaţiile de acolo, apoi a scris bazat doar pe ceea ce s-a publicat oficial, o revelaţie care a schimbat multe interpretări. Ideea de bază rămâne aceea, relevată şi de multe din documentele din arhivele noastre din acea perioadă, că Stalin pregătea el însuşi un atac împotriva Germaniei în 1941, dar Hitler i-a luat-o înainte. Nu are rost să insist asupra argumentelor, cei interesaţi le pot citi şi judeca, dar ceea ce este relevant pentru rolul informaţiei apare chiar din aceste cărţi, referitor la atitudinea lui Stalin. Stalin a pregătit atacul împotriva Germaniei după ce aceasta a învins şi supus Franţa, a izgonit Anglia de pe continent, şi avea în faţă doar Reichul german. Dacă ar fi atacat primul, Germania s-ar fi prăbuşit, iar Uniunea Sovietică şi-ar fi putut duce armatele până la Atlantic, întreaga Europă devenind sovietică, conform tezelor lui Lenin, dacă o clasă muncitoare dintr-o ţară era prea slabă să câştige puterea, era rolul clasei muncitoare mai puternice din altă ţară, sprijinite de Armata Roşie, să o ajute, la fel cum a încercat în 1918 în România, Basarabia, Polonia, Finlanda şi cum a reuşit tot atunci în Ucraina, Georgia sau Siberia. Dar odată cu atacul lui Hitler la 22 iunie 1941, Stalin a înţeles că a pierdut. îi va bate pe nemţi, dar nu va ajunge la Atlantic, germanii au câştigat timp pentru ca britanicii să-şi revină, pentru ca americanii să intervină şi ei, iar Europa va fi divizată între comunişti şi capitalişti. Iar atâta timp cât capitaliştii vor fi stăpâni pe jumătate din Europa, comuniştii nu vor putea fi învingători. Fiindcă informaţia va circula, iar cei din lagărul socialist vor afla că ceilalţi trăiesc mai bine. Şi va fi punctul din care va începe rezistenţa împotriva regimului comunist. De aceea, crunt dezamăgit, Stalin nu s-a adresat poporului sovietic timp de trei săptămâni de la începutul atacului german din 22 iunie 1941. Mergând mai departe, e suficient să ne gândim la ceea ce au însemnat pentru noi, românii, posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii. Pe undele radio aflam lucruri şi fapte care propaganda oficială ni le ascundea, ştiam că nu departe erau oameni ca şi noi care trăiau în libertate. Iar acea libertate o doream şi noi. De aici au început să crească germenii rezistenţei, ca şi Solidaritatea poloneză. Totul s-a redus la informaţie. în timpul revoluţiei din decembrie 1989, tot de la posturile de radio străine am aflat despre Timişoara, informaţia a fost catalizatorul revoluţiei române. Timpurile au evoluat tot mai rapid, şi datorită calculatoarelor şi internetului, care au făcut ca informaţia să circule instantaneu dintr-un colţ în altul al lumii. Acum o sută de ani, un mesaj ajungea de la Washington la Moscova în câteva zile şi nu era disponibil oricui, acum orice informaţie ajunge instantaneu, la câteva secunde după ce se petrece evenimentul, şi oricine îl poate vedea. Mai mult, oricine are un telefon mobil poate lua imagini şi le poate transmite în toată lumea. De aceea, evenimentele mondiale se petrec mult mai rapid, ştiri despre revolte sau revoluţii fac înconjurul lumii instantaneu. Revoluţiile din 1848 s-au propagat dintr-o ţară în alta în luni de zile, cât i-a trebuit informaţiei să circule, astăzi informaţia circulă în secunde. Mai mult, în trecut mobilizarea la o demonstraţie se făcea prin anunţuri în ziare, prin zvonuri sau informaţii ce circulau din gură în gură. Astăzi asistăm la smart-mob-uri, mobilizări prin SMS sau prin intermediul reţelelor de socializare cum ar fi Facebook sau Twitter. Nu degeaba am asistat în ultimii ani la revoluţii mai mult sau mai puţin reuşite. Ca şi număr, în ultimii zece ani au fost mai multe revolte care unele au ajuns să fie revoluţii decât în anteriorii cincizeci de ani. Totul ca şi rezultat al dezvoltării tehnologice care a permis circulaţia informaţiei. Ca şi dovadă este faptul că Africa, unde această tehnologie a informaţiei este mult înapoiată, rămâne mult în urma mişcărilor ce frământă astăzi lumea, dar mai sunt şi alte considerente. Se pot enumera multe revolte sau revoluţii din ultimii ani, dar cred că prima revoluţie Twitter va rămâne cea din 7 aprilie 2009 din Republica Moldova. Aici pentru prima oară rolul reţelelor de socializare în mobilizarea participanţilor şi transmiterea desfăşurării revoluţiei pe întreg globul a fost determinant, din moment ce televiziunile de stat au ignorat pur şi simplu evenimentele, transmiţând desene animate sau muzică populară în timp ce centrul Chişinăului era un vulcan. Iar succesul ei, prin prisma aducerii la cunoştinţa întregii lumi a dezideratelor şi aspiraţiilor tinerilor ieşiţi în stradă, a fost o bază pentru alte mişcări de opoziţie faţă de conducerea opresivă. în acest context, al avansului tehnologic, trebuie să gândim şi revoltele ce au urmat în alte ţări, inclusiv în cele arabe. Dar acest avans tehnologic în comunicaţii nu este neapărat declanşatorul revoluţiilor, mai mult este un catalizator. Cauzele sunt mult mai adânci şi mai profunde. Revoluţiile arabe, cazuri particulare O idee care persistă în mintea oricărui observator occidental este cea conform căreia arabii s-au ridicat la unison pentru libertate. Mulţi aşa-zişi analişti s-au şi grăbit să facă o paralelă între revoluţiile arabe de astăzi şi cele est-europene din 1989. O capcană în care poate cădea oricine cu uşurinţă, dacă nu este oarecum avizat asupra geografiei etnice şi tribale, precum şi a celei geopolitice. Ar fi un expozeu prea vast care ar depăşi cu mult cadrul acestui articol, de aceea mă voi mărgini la unele reliefări succinte. în primul rând, revoluţiile arabe nu pot fi văzute ca un tot unitar, ca o mişcare generalizată a maselor ale cărei scopuri supreme ar fi libertatea şi democraţia. Aceste două deziderate sunt total necunoscute Orientului Mijlociu şi nordului Africii, ele reprezintă pentru marea majoritate a populaţiei doar nişte cuvinte cu înţeles deosebit de vag. Deşi au o caracteristică comună, respectiv principiul dominoului, avântul revoluţionar propagându-se în valuri de la un stat la altul, tocmai din cauza catalizatorului informaţional despre care am vorbit, fiecare revoluţie în parte are principalele ei motivaţii diferite. Şi foarte puţine sunt animate de principii democratice sau de idealul libertăţii pentru toţi, practic o infimă parte din populaţie înţelege ce sunt acestea, doar cei mai educaţi sau cei care au călătorit în Occident, dar şi dintre aceştia, o parte sunt dispreţuitori şi critici faţă de aceste valori, văzându-le doar prin prisma obiceiurilor şi moralităţii discutabile din societatea occidentală. Declanşatorul, care a dovedit că se poate, a fost Tunisia. Pentru prima dată în istoria arabilor, un lider este răsturnat în urma protestelor populaţiei. La 14 ianuarie 2011, după 23 de ani cât a stat la putere, preşedintele tunisian Zine El Abidine Ben Ali a demisionat şi a fugit în Arabia Saudită în urma a 28 de zile de proteste şi demonstraţii, soldate cu un număr încă necunoscut de morţi şi răniţi în urma acţiunilor represive ale forţelor de ordine. Situaţia nu s-a calmat, protestele şi acţiunile de stradă au continuat, demonstranţii cerând, după formarea unui guvern de uniune naţională care cuprindea şi introducerea legii marţiale, demisia membrilor din guvern care aparţineau partidului fostului preşedinte, chiar dizolvarea acestui partid, lucru realizat în 9 martie. La 3 martie a fost anunţate alegeri pentru Adunarea Constituantă la 24 iulie, alegerile generale urmând să fie fixate ulterior. Până la urmă, protestele tunisienilor nu au fost pentru libertate şi democraţie, ci împotriva şomajului, creşterii preţurilor la alimente, corupţiei şi condiţiilor grele de trai, asta într-o ţară văzută ceva mai bogată decât altele din regiune. Fitilul care a aprins bomba a fost în semnul de protest suprem al unui tânăr asupra căruia poliţia coruptă a comis un abuz şi autorităţile locale la fel de corupte au refuzat să-i asculte plângerea, iar acesta şi-a dat foc. Acest succes al tunisienilor a declanşat revoluţii şi revolte una după alta în lumea arabă, arătând că se poate, într-o lume în care orice manifestaţie contra puterii era reprimată prompt, de cele mai multe ori cu cruzime. Se cunosc cazurile kurzilor gazaţi de Saddam Hussein sau revoltele înăbuşite cu tancurile de Hafez al-Assad în Siria. Dar fiecare revoltă sau revoluţie în parte are motivaţia sa. Preşedintele Hosni Mubarak al Egiptului conducea ţara din 1981, de la asasinarea în timpul unei parade militare a fostului preşedinte Anwar el Sadat deoarece cu doi ani înainte încheiase pace cu Israelul, de către un comando al organizaţiei fundamentaliste Fraţii Musulmani. Când în 2005 membrii organizaţiei au câştigat 20% din alegeri, Hosni Mubarak a desfiinţat organizaţia. Aceşti membri ai Fraţilor Musulmani au avut un important rol în protestele din Egipt în 2011. De menţionat şi faptul că Ayman al-Zawahiri, liderul Jihadului Islamic care a fuzionat cu Al-Queda a lui Osama bin Laden, devenind numărul 2 în organizaţie, a fost iniţial membru în Fraţii Musulmani. în Egipt, protestele au fost direcţionate în special împotriva regimului Hosni Mubarak, practic împotriva persoanei acestuia. Nu este deci de mirare că diferite forţe, inclusiv Fraţii Musulmani, s-au implicat şi încearcă să profite de ele. în Bahrein, reacţia a fost din partea populaţiei majoritar şiite împotriva familiei regale sunnite. Aici de fapt asistăm la un teren de confruntare între Iranul şiit şi Arabia Saudită sunnită, ambele încercând să tragă sforile şi să profite de situaţie pentru a-şi întări propriile poziţii. Yemenul a fost timp de zeci de ani o ţară sfâşiată, împărţită în două, teatrul războaielor civile, a tribalismului şi intervenţiilor străine. A rămas şi după reunificare o ţară instabilă, nu întâmplător aici îşi are baza şi o puternică celulă Al-Queda. Siria, o altă dictatură dură, a reacţionat dur la primele manifestaţii şi nu este prima dată. Aparatul represiv este deosebit de puternic, armata la fel. Siria are un trecut încărcat de implicări în statele vecine sau de represiune pe plan intern. S-a implicat în Liban, în războaiele cu Israelul cu care, spre deosebire de Egipt, nu a încheiat pace, în represiuni împotriva kurzilor şi sprijin a insurgenţei din Irak. Bashar al Assad este hotărât să rămână la putere prin orice mijloace, la fel ca şi Gaddafi. Continuarea şi finalizarea revoluţiilor în cazul revoluţiilor, s-a dovedit în istorie că răsturnarea puterii este doar începutul, partea cea mai uşoară a procesului. Dacă este înăbuşită, nu se mai pune problema continuării, dar dacă iese învingătoare, este abia începutul. Şi foarte rar cei ce încep o revoluţie o şi termină. După răsturnarea regimului, începe o goană a diferitelor grupări, până atunci unite de un ţel unic, de a-şi impune propria viziune şi de a acapara puterea. în cadrul acestei lupte pentru înlocuirea regimului detestat încep să se uite idealurile care au unit întreg spectrul opoziţiei spre o ţintă comună: răsturnarea regimului opresiv. Iar în final, se poate constata că schimbarea este, de cele mai multe ori, doar de suprafaţă. Chiar şi cea mai celebră revoluţie din lume, cea franceză de la 1789, a continuat sub forma terorii instituţionalizate simbolizate cel mai bine de ghilotină, când diferitele fracţiuni se luptau între ele, pentru a se încheia sub dictatura lui Napoleon. Idealurile au fost pierdute pe drum, iar puterea deţinută de Napoleon nu era cu nimic mai prejos decât cea pe care o avea Ludovic al XVI-lea înainte de 1789. Puterea nu este cucerită de cel mai numeros grup, ci de cel mai bine organizat şi lipsit de scrupule, cum s-a întâmplat în Rusia anului 1917, când o minoritate, bolşevicii, a cucerit şi păstrat puterea vărsând râuri de sânge pentru asta şi instaurând un regim de teroare la care ţarul nici nu ar fi putut visa. Din acest punct de vedere, în toate ţările arabe, fundamentaliştii islamici sunt cei mai avantajaţi. Au un scop, au o viziune, sunt hotărâţi şi lipsiţi de scrupule. Alţii, chiar dacă au vederi democratice, în haosul ce poate urma, nu au prea multe şanse. Ca şi exemplu poate fi revoluţia din Iran din 1979, al cărei program iniţial era mult mai democratic decât ar fi dispuşi chiar ei să recunoască, dar a eşuat într-o dictatură teocratică condusă de Khomeini. Revolta populaţiei din 2009 a fost înăbuşită. Sunt unii analişti care combat această idee, agăţându-se de posibilitatea alegerilor libere, organizate imediat după răsturnarea regimului opresiv. în cazul democraţiilor tinere sau firave, scrutinul poate avea rezultate surprinzătoare (vă amintiţi cazul lui Hitler în Germania). Chiar şi revoluţia română din 1989 a adus la conducere vechii comunişti, mai bine organizaţi şi care aveau şi pârghiile puterii la îndemână. Un alt caz, în lumea arabă, Hamasul a ajuns la conducere tot prin vot popular. Irakul şi Afghanistanul sunt alte exemple. Adevărul este că democraţia se învaţă, nimeni nu o poate impune, iar asta este ceea ce nu au înţeles americanii în Irak, de exemplu. Iar poporul care o încearcă, va trebui să o înveţe pe propria piele. Alegerile libere vor trebui să fie libere, iar populaţia să trăiască cu ceea ce a votat, având posibilitatea să schimbe situaţia tot prin alegeri libere. Dar de obicei, cei ce câştigă iniţial alegerile, se consideră legitimaţi să conducă destinele ţării un timp mai îndelungat decât până la următoarele alegeri, deci vor încerca să-şi conserve puterea tocmai prin mijloace nedemocratice, aşa cum s-a întâmplat în ţările Asiei Centrale. Dacă democraţia incipientă nu este supravegheată, inevitabil vor apărea derapajele dictatoriale. Este cazul relatat sub formă alegorică de George Orwell în „Ferma animalelor”. Democraţia se învaţă şi se învaţă cu greu. Un caz fericit este cel al statelor din Europa de Est. Dar situaţia diferă faţă de ţările arabe, chiar dacă unii se grăbesc să facă fel de fel de similitudini. Revoluţiile din 1989 din Europa de Est au apărut în urma prăbuşirii unui imperiu, un cutremur geopolitic major, comparabil în istorie doar cu un alt cutremur geopolitic major, anul 1918, când nu s-a prăbuşit un singur imperiu, ci patru (Austro-Ungar, Rus, German şi Otoman). Iar ţările din Europa de Est au beneficiat de sprijin şi expertiză occidentală, mai ales că ţelurile lor erau aderarea la NATO şi UE, deci trebuiau să se conformeze unor norme comune, democraţia fiind una dintre ele. în cazul ţărilor arabe, care ar fi ţelul şi motivaţia, sau cine le-ar acorda sprijin, ca să facă ce? Să adere unde? De aici se vede că parcursul spre democraţie al ţărilor arabe cuprinse de revoluţie are o probabilitate redusă. Mai degrabă le putem vedea, cel puţin o mare parte dintre ele, mă refer la cele în care revoluţiile ar putea fi învingătoare, revenind la dictatură, sau devenind nişte simulacre de democraţie, conduse de aceiaşi cleptocraţi sau de alţii (ca şi în Asia Centrală, de exemplu), sau pur şi simplu devenind state fundamentaliste. Este o probabilitate mult mai mare decât de a le vedea democraţii viabile în viitorul apropiat. Libia şi intervenţia aliaţilor, drumul spre nicăieri Am lăsat la urmă cazul Libiei, deoarece aici apare un element esenţial care îl diferenţiază faţă de celelalte revoluţii din lumea arabă, şi anume intervenţia militară a aliaţilor. în toate revoluţiile din istorie a fost determinantă atitudinea şi poziţia care au luat-o la un moment dat forţele armate, cei înarmaţi şi instruiţi să lupte. Nu există şi nu a existat un caz de răsturnare prin forţă a puterii, fie că vorbim de o revoluţie sau de o lovitură de stat, fără complicitatea sau participarea măcar a unei părţi din forţele armate sau a forţelor pregătite să menţină ordinea. Chiar şi revoluţia română din 1989 a învins abia atunci când s-a strigat „Armata e cu noi!”. La fel s-a petrecut peste tot, inclusiv în Rusia în 1991, o parte din armată a trecut de partea lui Boris Eltsin. în Tunisia şi Egipt, la fel, de la un moment dat nu a mai intervenit. Mi se par absurde unele declaraţii, chiar de la noi la începutul anilor 90, când liderii de atunci spuneau că manifestanţii ar fi putut realiza o lovitură de stat, când orice patrulă militară decisă îi putea mătura chiar din sediile ocupate. Orice revoluţie sau lovitură de stat, pentru a reuşi, are nevoie de participarea măcar a unei părţi a armatei. De aceea majoritatea loviturilor de stat sunt date de liderii militari. Aşa s-a întâmplat şi în Egipt, când Gamal Abder Nasser a ajuns la putere, sau în Libia, în 1969, când colonelul Muammar Gaddafi a răsturnat monarhia. în cazul revoltelor din Libia, armata s-a împărţit, o parte de partea lui Gaddafi, o altă parte, mai mică, de partea revoluţionarilor. în Libia, revoltele au început în 15 februarie, inspirate de cele din Tunisia şi Egipt. Poliţia a intervenit cu brutalitate, dar protestatarii au revenit, incendiind sediile poliţiei din Benghazi, al doilea oraş ca mărime din Libia după capitala Tripoli, devenit curând fieful opoziţiei. Surpriza cea mai mare a venit din cadrul forţelor armate, au fost raportate numeroase cazuri în care soldaţii au refuzat să respecte ordinul de a trage împotriva manifestanţilor, ba chiar au fost unităţi care au trecut deschis de partea opoziţiei, fapt despre care am vorbit mai sus. Confruntat cu dezertările şi loialitatea discutabilă a unei părţi din forţele armate, regimul Gaddafi a recurs la mercenari, şi nu este pentru prima dată. Şi în trecut Gaddafi a recurs la mercenari pe care i-a trimis în luptă în Ciad, Liban sau Sudan, în războaie în care Libia s-a implicat sau chiar le-a provocat (în Ciad). Nu trebuie să uităm că în decurs de 42 de ani, Gaddafi s-a implicat în multe războaie şi aventuri extrateritoriale, precum şi în activităţi teroriste. A încercat chiar şi un război împotriva SUA, prin atacarea flotei americane din Mediterana în 1986, rezultat cu doborârea câtorva aparate libiene de aviaţia americană. Mai apoi, s-a implicat în activităţi teroriste, detonarea unei bombe într-o discotecă din Berlinul de Vest care a ucis doi soldaţi americani şi a rănit peste 230 de oameni, sau cel mai cunoscut atentat libian, detonarea unei bombe într-o cursă aeriană civilă care s-a prăbuşit deasupra satului Lockerbie, din Scoţia, ucigând 259 de pasageri şi 11 oameni aflaţi la sol. Bomba a fost reglată să distrugă aparatul deasupra oceanului, în aşa fel încât toate dovezile să dispară, dar a explodat deasupra Scoţiei. Mercenarii au venit din triburile de tuaregi din Mali, precum şi din Nigeria, Ciad sau Kenya. Au fost raportate, dar neconfirmate, zvonuri privind mercenari sârbi sau din Belarus. Se mai adaugă nişte rapoarte neconfirmate referitoare la zboruri între Belarus şi Tripoli, care aduceau armament şi muniţii. Spre sfârşitul lunii februarie, opoziţia se putea considera stăpână pe Benghazi, Misrata, şi porturile Ras Lanouf şi Mersa Brega, avansând şi ocupând alte importante porţiuni din Libia. Contraofensiva trupelor fidele lui Gaddafi le dă înapoi, cu atacuri masive de tancuri şi aviaţie, ocupă Zawiyah şi Ras Lanouf, în 15 martie ajungând aproape de Benghazi, ameninţând opoziţia cu anihilarea totală. Trebuie să facem o paranteză aici. Regimul lui Gaddafi timp de 42 de ani, una dintre cele mai longevive dictaturi personale din istorie, s-a caracterizat printr-o teroare cruntă, cu execuţia opozanţilor retransmisă pe posturile TV. El şi-a clădit puterea tot pe structuri tribale, la fel ca şi Saddam Hussein, oferind celor fideli din tribul său enorme beneficii în schimbul loialităţii absolute. Aceştia, în funcţii cheie şi controlând toate pârghiile puterii, au prea multe de pierdut în cazul în care Gaddafi este răsturnat de la putere. Spre deosebire de Saddam Hussein în 2003, ei nu sunt ameninţaţi de o supraputere care îşi aruncă întreaga forţă armată împotriva lor, ci doar de o firavă opoziţie căreia i s-a alăturat câteva unităţi militare, nu prea bine dotate cu armament, ceea ce s-a şi văzut în momentul contraofensivei forţelor fidele regimului. Nu aveau de ce să dezerteze, nu era o ameninţare reală. Dar în momentul în care au început atacurile aliaţilor în sprijinul rebelilor, au început să apară dezertările, chiar dintre membrii de vază ai regimului, cum ar fi ambasadori şi diplomaţi, chiar şi ministrul de externe Moussa Koussa. Nu trebuie uitat nici faptul că imediat după căderea regimului irakian al lui Saddam Hussein, de spaimă, Gaddafi a declarat că renunţă la terorism şi la dezvoltarea de arme de distrugere în masă, chiar SUA restabilind relaţiile diplomatice cu Libia. Dar dată fiind situaţia creată acum, puterile occidentale au fost puse într-o dilemă fără ieşire. Forţele de opoziţie împotriva unei dictaturi erau pe cale să fie exterminate sub ochii lor de către cele ale unui regim opresiv şi criminal. Dacă ar fi intervenit, lumea le-ar fi putut acuza de neocolonialism şi de amestec în treburile interne ale unui stat, dacă nu ar fi intervenit, ar fi putut fi acuzate de făţărnicie, din moment ce propagă ideea democraţiei, dar când ea este ameninţată, se mulţumesc să asiste de pe margine. La fel au făcut-o şi în cazul revoluţiei din Ungaria din 1956, în Cehoslovacia în 1968 şi de multe alte ori. Dilema era fără ieşire, de aceea au apelat la ONU. Şi aliaţii au decis nici una, nici alta, adică nici intervenţie, nici neintervenţie. Ca aşa se poate explica situaţia actuală, zonă de interdicţie aeriană, apoi lovituri aeriene pentru protejarea civililor. ONU dă o rezoluţie privind o zonă de excludere aeriană, bineînţeles ineficientă. La fel s-a petrecut şi la sfârşitul războiului din Golf în 1991, când Irakul a fost învins şi kurzii din nord şi şiiţi din sud s-au răsculat împotriva regimului irakian. Coaliţia a declarat o zonă de excludere aeriană, dar care nu se referea la elicoptere. Din aceste elicoptere irakiene au fost lansate gazele de luptă care au înăbuşit revoltele kurzilor şi şiiţilor în 1991, un episod despre care nu prea se mai vorbeşte. Şi acum, zona de excludere aeriană s-a dovedit total ineficientă, deoarece forţele guvernamentale aveau suficiente forţe terestre, cu tancuri şi artilerie, pentru a zdrobi opoziţia şi fără să recurgă la lovituri aeriene. S-a mers atunci mai departe, aprobându-se acţiuni pentru „protejarea civililor”. Au început loviturile contra ţintelor libiene terestre, inclusiv împotriva tancurilor. La 19 martie avioane franceze atacă şi distrug patru tancuri la sud de Benghazi. Americanii şi britanicii lansează 114 rachete Tomahawk de pe navele din larg spre ţinte din interiorul Libiei. Trei bombardiere strategice invizibile americane B-2 Spirit aruncă bombe asupra aeroporturilor libiene. Un avion al forţelor libiene libere lansează un atac kamikaze în Tripoli, se raportează moartea unuia dintre fii lui Gaddafi, Khamis, dar televiziunea libiană dezminte ştirea. Luptele continuă şi nu se ştie cum se vor termina. Dar sunt unele aspecte care trebuie discutate. Rusia şi China s-au abţinut în Consiliul de Securitate al ONU, ceea ce ne face să ne punem unele întrebări. Petru Bogatu se întreabă dacă nu cumva soarta Moldovei, disputată între aliaţi şi Rusia, să fi fost piesa de schimb. Culmea este că printre cele mai belicoase state susţinătoare a intervenţiei armate a fost Franţa, reprezentată de preşedintele Szarkozy. Aceeaşi Franţă care s-a opus categoric şi zgomotos intervenţiei împotriva unui alt dictator, la fel de sângeros, în 2003 împotriva Irakului lui Saddam Hussein. SUA s-au ţinut mai deoparte, fără să facă prea multe declaraţii, dată fiind experienţa lor în astfel de probleme, ei nedorind alte probleme de acest gen. Alt aspect important se referă la atitudinea americană. SUA nu au prea marşat pe cartea intervenţiei în Libia, nu numai datorită atitudinii preşedintelui Obama în general, dar şi datorită experienţei în astfel de intervenţii în ultimii ani, respectiv Afghanistan şi Irak. De aceea au insistat ca operaţiunea să fie condusă de NATO, ceea ce s-a şi întâmplat, de curând a trecut sub comandă NATO. Totuşi, pentru a nu-şi pune aliaţii europeni într-o poziţie jenantă, a susţinut militar intervenţia. 62% din atacurile aeriene şi susţinerea lor logistică, respectiv ceea ce se numeşte airlifturi, au fost americane. Aruncând o privire în urmă, la campania de bombardamente aeriene din Kosovo în 1999, un general european a declarat public că fără implicarea americană, aliaţii europeni nu ar fi fost capabili să ducă o campanie de bombardament nici pe sfert de dimensiunea celei din Kosovo. Aspect care ne spune multe, coroborat cu ceea ce avem acum în Libia, despre capabilităţile NATO fără americani. S-a vorbit mult despre petrol. Este adevărat, mai mult de jumătate din veniturile Libiei sunt din vânzările de petrol. Dar majoritatea petrolului libian este vândut în Europa, atunci de ce puterile europene sunt cele mai belicoase? încă un lucru, oricine va veni la putere în Libia după Gaddafi, va dori să-şi vândă petrolul, iar cel mai apropiat consumator este cel european. Iar referitor la ideea că americanii au intervenit în Irak pentru a-şi asigura petrolul de acolo, pot spune că mai trebuie mulţi ani să ia petrol din Irak până îşi vor putea acoperi costurile intervenţiei şi menţinerii acolo. O altă temă de discuţie se referă la dilema militară. Din nou asistăm la un caz clasic în care decizia politică nu ţine cont de cea militară. în momentul în care trimiţi soldaţii în luptă, trebuie să ai un obiectiv clar. Ce doreşti să realizezi prin intervenţia armată? Trebuie specificat un obiectiv clar, nu unul vag, ci unul specific, realizabil şi măsurabil într-un timp dat. Nu poţi ordona armatei să distrugă terorismul într-un an de zile, deoarece nu este realizabil. Dar poţi să ordoni ocuparea unui oraş, a unei ţări, răsturnarea unui regim prin forţă armată. Dar militarii trebuie să spună clar la ce costuri să te aştepţi şi să estimeze şi un scenariu de după, atât cel mai optimist, cât şi cel mai pesimist. Şi trebuie să ţii cont de ele, să-ţi adaptezi acţiunile în funcţie de asta, altfel ajungi ca şi preşedintele Bush să declari misiune îndeplinită, iar ulterior să mai moară câteva mii de soldaţi în Irak. Obiectivul nu poate fi doar răsturnarea regimului, ci ce vei face după aceea. Am vorbit despre revoluţii că partea cea mai uşoară este răsturnarea opresorului, apoi vine partea dificilă. în cazul unei intervenţii militare se aplică acelaşi principiu. Americanii i-au răsturnat pe talibani în Afghanistan şi pe Saddam Hussein în Irak, dar asta nu înseamnă că au rezolvat problema, de fapt problemele de abia acum încep. Politicienii au decis, loviturile aeriene au pornit cu scopul de a proteja civilii. Dar intervenind militar, deja s-au situat de partea uneia din forţele în conflict. Iar aici apare dilema fără ieşire despre care vorbeam mai devreme. Până unde poate fi dusă intervenţia militară aliată? Până la răsturnarea lui Gaddafi? Şi ce va face alianţa, respectiv NATO, care conduce acum ostilităţile, după căderea regimului? Se va da la o parte, riscând astfel un nou război civil? Sau va ocupa Libia, pentru a asigura cadrul desfăşurării alegerilor libere? Mai devreme vorbeam despre alegerile libere în cadrul tinerelor democraţii. Avem exemplul Irakului şi al Afghanistanului, alegerile au fost libere, dar rezultatele au fost previzibile, tot pe măsura diferenţelor etnice sau tribale. Care e rolul sau scopul trupelor NATO? Să se asigure că opoziţia nu va pierde, sau că Gaddafi nu va câştiga? Asta poate însemna perpetuarea unui război civil ale cărui final nu se poate întrevede în viitorul apropiat. Când trimiţi soldaţii la război, trebuie să ştii de ce o faci şi pentru ce. Trebuie să le spui clar ceea ce vrei tu, ca politician, să obţii din lupta şi jertfa lor. Dacă nici politicienii nu ştiu, ajungi într-o situaţie similară cu Vietnamul. Când porneşti un război, trebuie să ai obiectivul clar în minte, dar se poate întâmpla să nu fie de ajuns, aşa cum s-a văzut în Irak. Acolo obiectivul a fost răsturnarea lui Saddam Hussein, dar realizarea acestui obiectiv nu a rezolvat problema. Poate printre puţinele situaţii din ultima vreme, reacţia României a fost corectă. Nu s-a implicat în prima fază, era o problemă prea îndepărtată de graniţele ei ca să o poată influenţa cu ceva decisiv. în momentul în care aliaţii au decis intervenţia, inclusiv prin NATO, România trimite fregata „Regele Ferdinand” pentru a participa la acţiuni de blocadă a coastelor Libiei. Un exerciţiu util pentru pregătirea marinei române în condiţii de luptă, un aport al nostru la acţiunile NATO. Referitor la reacţiile TV ale unor pseudoanalişti militari sau de orice altă natură, cum că de ce nu participăm cu aviaţia sau de ce nu ne punem măcar la dispoziţia aliaţilor cu avioanele noastre, am de spus unele aspecte nu prea măgulitoare. Aceiaşi analişti vituperau pe la posturi TV, ba că de ce nu luăm unele sau altele avioane, ba că de ce mai trebuie să luăm avioane, care costă atâţia bani, când NATO ne protejează oricum şi multe altele. Aviaţia noastră militară, a cărei coloană vertebrală sunt avioanele Mig-21 Lancer (Mig-21 upgradate), a fost foarte potrivită misiunilor aviaţiei militare înainte ca ţara noastră să intre în NATO. Misiunea ei era strict apărarea teritoriului naţional împotriva unei agresiuni străine. Pentru asta erau şi potrivite, ca interceptoare şi în misiuni de patrulare. Dar odată cu intrarea noastră în NATO, misiunile s-au mai schimbat. Am început să participăm cu trupe în misiuni internaţionale, de coaliţie, dintre care unele cu un grad mai mare de complexitate, care implică colaborarea forţelor întrunite, terestre, aeriene şi navale. încă de acum şapte ani, de la intrarea noastră în NATO, s-a pus problema înzestrării aviaţiei noastre cu un aparat multirol modern şi performant. Au apărut ofertele, respectiv cele trei, şi a început ciorovăiala noastră obişnuită, că de ce unul şi nu altul. Oricum, o decizie trebuia luată, dar s-a luat cam târziu, şi după aceea nu au fost bani. Mă tem că întârzierile acestea în dotări militare să nu le plătim noi, Doamne fereşte, mult mai greu în viitor. Revenind, chiar să fi vrut, nu aveam cum să participăm la bombardarea Libiei. în primul rând, Mig-21 Lancer sunt improprii misiunilor de bombardament, rolul său fiind cel de interceptor sau avion de vânătoare. Nu poate duce suficiente bombe pentru a se justifica plecarea în misiune. Al doilea aspect, nu poate fi realimentat în aer, deci are o rază de acţiune scăzută. Cu atât mai hilară mi s-a părut declaraţia conducerii României, după 11 septembrie 2001, că pune la dispoziţie coaliţiei împotriva terorismului distrugătorul Mărăşeşti şi patru Mig-21 Lancer. Hai că distrugătorul Mărăşeşti, retrogradat la rangul de fregată conform standardelor NATO, ar fi putut fi cu ceva de folos, dar cele patru Mig-21 Lancer ar fi fost destul de complicat să le deplasezi în Afghanistan. Oricum, Mig-urile noastre şi-au cam făcut datoria, au efectuat şi misiunea de protecţie aeriană a ţărilor baltice, dar resursa de zbor li se va termina în 2013, iar dacă până atunci nu luăm alte avioane, vor veni alţii să ne protejeze spaţiul aerian. Angajamentul pentru F-16 este benefic din anumite privinţe. Este singurul avion dintre cele trei testat în luptă, este un aranjament temporar spre un aparat din generaţia a cincia, F-35. Următoarele noastre misiuni aeriene vor fi, în cea mai mare parte, alături de aviaţia americană, deci românii vor trebui să folosească logistica şi bazele americanilor, de aceea este nevoie de avioane care să fie compatibile cu ale lor. Iar în cazul în care România va fi implicată într-un război, va fi nevoie de piese de schimb în cantitate mare şi înlocuirea rapidă a pierderilor, iar singurul furnizor care are astfel de stocuri este cel american. Nu se ştie încă cum se va sfârşi criza libiană, dar situaţia umanitară se agravează din ce în ce mai mult. Occidentalii, în special francezii, vor încerca să o arunce în cârca ONU, iar diplomaţii încă stau şi caută o soluţie de ieşire. Singura care ar putea duce la o rezolvare rapidă este o renunţare la putere de către Gaddafi, dar nu se întrevede o astfel de posibilitate, iar Gaddafi a demonstrat cu preţul a sute de morţi că exclude o astfel de posibilitate. Chiar dacă i s-ar promite imunitate, ceea ce este puţin probabil, Gaddafi nu va renunţa. Iar imunitate nu i se poate promite, deoarece s-ar compromite chiar existenţa TPI (Tribunalul Penal Internaţional) de la Haga. De acesta se teme cel mai mult Gaddafi, el având de dat multe explicaţii, atât asupra prezentului, cât mai ales asupra activităţii teroriste şi războaielor provocate din trecut, unde crimele şi atrocităţile nu au lipsit. Soarta lui Miloşevici şi audierile lui Hosni Mubarak în Egipt nu prea îi dau alternative. O altă soluţie de ieşire o constituie posibilitatea ca Gaddafi să fie trădat din interior, şi pe asta mizează puterile occidentale. Nu m-aş mira ca să se pună şi un premiu, neoficial, pe capul lui, aşa cum a fost în cazul lui Saddam Hussein. Altfel, NATO va trebui să decidă dacă merge mai departe, până la capăt, răsturnându-l pe Gaddafi, sau se retrage, lăsând opoziţia să fie măcelărită. Viitorul ne va lămuri, dar reacţiile continuă să se propage, chiar şi în cele mai neaşteptate colţuri ale lumii, şi nimic nu va fi cum a fost înainte. Dar despre asta într-un articol viitor. Publicat de Negrea Cristian la 11:10 1 comentarii Etichete: africa de nord, bahrain, egipt, gaddafi, liban, libia, mubarak, orientul mijlociu, revolte arabe, revoluţie, siria, yemen Postări mai vechi Pagina de pornire Abonaţi-vă la: Postări (Atom) Share it Arhivă blog •▼ 2011 (10) o▼ aprilie (2) Revoltele arabe, proteste şi război civil Noi şi bulgarii o► martie (4) Primele lupte cu bolşevicii Războiul româno-ungar de la 1919 (III) De la Tisa ... Războiul româno-ungar de la 1919 (II) Expectativa ... Rusia şi apărarea imperiului o► februarie (2) Zvârcolirea naţionalismului rus Războiul româno-ungar de la 1919 (I) Din Apuseni p... o► ianuarie (2) Caucazul şi Mistralul Un război numit Afghanistan •► 2010 (26) o► decembrie (2) De ce nu mai poate Rusia de grija noastră Revoluţia din Ardeal şi gărzile naţionale române (... o► noiembrie (1) Ce căutăm în Afghanistan? o► octombrie (2) Rusia şi coloniile Cum au pus românii opinca pe Parlamentul de la Bud... o► septembrie (1) Fisurarea flancului sudic al Rusiei (II) Razboiul ... o► august (3) Fisurarea flancului sudic al Rusiei (I) Dilema kir... Basarabia, Valea Fergana si teama de Romania Invatamintele conflictului ruso-georgian din 2008 ... o► iulie (2) Invatamintele conflictului ruso-georgian din 2008 ... Romania, biciul NATO? o► iunie (3) România iese la atac Strategia Rusiei pe termen scurt (II) Strategia Rusiei pe termen scurt (I) o► mai (3) Revenirea Rusiei la graniţa României. Puterea mili... Sânge pe Nistru, un nou thriller politico-militar România şi disoluţia Ucrainei. Provocări, perspect... o► aprilie (4) Bătaia cu ouă din parlamentul ucrainean şi viitoru... Ocuparea Budapestei (II) Ocuparea Budapestei (I) despre thrillerul politico-militar o► martie (1) Eliberarea Oradei o► februarie (1) Revolutia din Ardeal si garzile nationale romane (... o► ianuarie (3) Românii care l-au oprit pe Napoleon Ion Iliescu si Petre Roman trebuie sa plateasca Altceva despre siguranta nationala Bară Video folosind Despre mine Negrea Cristian Vizualizaţi profilul meu complet Persoane interesate BabyKit - Kit complet pentru bebelusul tau GSMRo - Informatii telefoane mobile Urmaresc •Angela Gramada •Basarabeni •Basarabia 91 •Centrul de Studii Est Europene si Asiatice •Civicnet •Curentul •Editura Marist •Foreign Affairs •George Damian •Istoria Moldovei. Istoria Romaniei •Jamestown Foundation •Karadeniz Press •Ministerul Apararii Nationale •Petru Bogatu •Raksha blog •Romania libera •Stratfor •Universul Romanesc •Victor Roncea •Ziaristi Online •Ziua Veche GOLGOTA BASARABIEI" - film documentar Evaluare utilizator: / 12 Cel mai slabCel mai bun Luni, 22 Noiembrie 2010 21:30 „Istoria, spunea scriitorul şi publicistul francez Raimond Queneau, este ştiinţa nenorocirii oamenilor". Secolul XX o confirmă cu prisosinţă. Acum, după atîţea ani, ne-ntrebăm cum de-au supravieţuit străbuneii, buneii şi părinţii noştri, ba mai mult, cum de n-au rătăcit în negura deznădejdii icoana pură a speranţei?... Şi ne dăm seama, că în pofida tuturor cataclismelor fizice şi morale ce s-au abătut pe această palmă de pămînt, n-am fost dărîmaţi definitiv, c-avem şi am avut de spus şi noi un cuvînt în zbuciumata istorie a lumii. Filmul „Golgota Basarabiei" scoate la iveală doar un început al şirului de dezvăluiri ce au loc în urma desecretizării arhivelor KGB-ului. Rămîi uluit de numărul imens de dosare şi ai impresia că o bună parte a ţării sovietice s-a aflat sub stricta supraveghere a cekiştilor de la Moscova. Te ia groaza văzînd şirul nesfîrşit de condamnări, în spatele cărora se află destinele unor oameni înjosiţi şi omorîţi fără de vină pentru simplul fapt că nu erau pe placul acestui regim sîngeros -- regimul comunist. Pelicula abundă cu cadre documentare înfiorătoare, în care oamenii erau impuşi să-şi sape singuri propria groapă, după care erau împuşcaţi cu sînge rece şi îmbrînciţi fără milă în ea, cadre în care se produc execuţii publice de spînzurare a oamenilor neloiali regimului comunist, spectatorii acestor execuţii fiind impuşi să aplaude cu zîmbetul îngheţat pe buze „curăţirea" de duşmani a societăţii socialiste, cadre cu efectuarea deportărilor în Siberia în trenuri de marfă, fără hrană şi apă, a zeci de mii de oameni intelectuali şi ţărani gospodari ai acestui pământ oropsit. „Cine nu are memoria istoriei, riscă să o repete", spunea filozoful şi scriitorul american George Santayana. Fiind realizat în memoria tuturor victimelor ştiute şi neştiute ale regimului totalitar comunist din Moldova şi din fosta Uniune Sovietică, filmul „Golgota Basarabiei" scoate la iveală cele mai oribile crime săvîrşite de către regimul totalitar comunist: teroarea politică, represiunile şi deportările în masă, foametea organizată, colectivizarea forţată a gospodăriilor ţărăneşti, devastarea şi profanarea bisericilor şi mănăstirilor, distrugerea culturii şi a patrimoniului naţional, acţiunile de alterare a conştiinţei naţionale, impunerea unei limbi artificiale şi a unei identităţi contrafăcute ideologic etc. Produs de Studioul „Moldova-Film", la realizarea filmului „Golgota Basarabiei" şi-au dat concursul colaboratori ai Serviciul de Informaţie şi Securitate a Republicii Moldova, ai Ministerului Afacerilor Interne, ai Arhivei Naţionale a Republicii Moldova, ai Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, ai Companiei „Teleradio-Moldova" ş.a. Scenariu -- Victor Vasilache, Ion Chistruga Regie -- Ion Chistruga, Alina Ciutac Imagine -- Ion Chistruga Redactor -- Cezara Vasilache Editor -- Alisa Chistruga Grafică -- Anatol Roibu Sunet -- Irina Garbuz Consultanţi -- Elena Postică, Mihai Taşca Voce -- Ion Ungureanu Coordonator de proiect -- Ion Şiman Deasemenea, puteti intra pe: http://www.depindede...basarabiei.html, http://dosareleozn.wordpress.com/, http://actiunea2012.ro/, http://www.basarabia...elgrad-axa.html, http://www.basarabia91.net/, http://lupta-ns.blogspot.com/. Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova cere guvernelor de la Bucuresti si Chisinau sa reuneasca pana in 2012, Basarabia cu Romania Marţi, 24 Mai 2011 Chisinau, Romania de Est (Basarabia)/Romanian Global News "în 2012 se vor împlini 200 de ani de la încheierea Tratatului de pace dintre Rusia şi Turcia, care a prevăzut, între altele, ca teritoriul dintre Prut şi Nistru, ce a aparţinut de secole Ţării Moldovei, să fie anexat Rusiei ţariste. La 16 mai 1812, prin două semnături ale unor furi, a fost să înceapă una dintre cele mai mari tragedii de care a avut parte vreodată un popor care a aparţinut dintotdeauna Europei: cea a Basarabiei, se arata intr-un apel public al FDRM", preluat de Romanian Global News. într-o anaforă adresată domnitorului Scarlat Calimah, membrii Sfatului Domnesc, îndureraţi de faptul că Moldovei i-a fost furat jumătate din teritoriul ei, aveau să protesteze în acele zile, subliniind că "s-au deosebit din trupul Moldovei partea cea mai bună şi însufleţirea hranei... poate mai mult de jumătate de ţară, într-un cuvânt, tot câmpul şi inima ţării". Moldova pierdea atunci Marea Neagră, Gurile Dunării, Insula Şerpilor, întregul teritoriu dintre Nistru şi Prut, cu vechile fortăreţe voievodale Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă... Ocupând Basarabia, Rusia lăţită pe două continente, se vedea mai aproape de Constantinopol, după cucerirea căruia urmând să devină, cum zice Testamentul lui Petru I, "adevăratul stăpânitor al lumii". Din punctul de vedere al dreptului internaţional, Rusia ţaristă nu avea nici un drept asupra acestui teritoriu, ea a săvârşit o crimă rupând în două Ţara Moldovei, unitatea, istoria, poporul, pământurile ei. Au trecut de atunci aproape două secole. După dezmembrarea URSS, Basarabia a devenit stat independent cu denumirea Republica Moldova. Dar calvarul ei – economic, politic, lingvistic – continuă. Acestea, credem, nu pot continua la nesfârşit. Ne gândim la copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri, care nu mai au nici un drept să sufere în continuare consecinţele unui tratat criminal, încheiat între două imperii care au dispărut demult de pe hărţile istoriei: Imperiul Ţarist şi Imperiul Otoman. Facem apel către guvernele celor două state româneşti: să dea dovadă de înţelepciune şi până la împlinirea a două secole de calvar şi străinie a Basarabiei (a Moldovei de Est) să facă totul ca să înlăture o nedreptate istorică. Credem că acestea urmează să depună eforturi dublate de explicaţii la nivel diplomatic partenerilor europeni, ca, împreună cu Societatea Civilă, cu instituţiile academice şi cu asociaţiile neguvernamentale din ambele state, să elaboreze un plan concret de acţiuni care, realizat, ar face ca în anul 2012 Prutul să nu mai fie râu de graniţă, iar cele două Moldove (care azi una se numeşte Republica Moldova, iar cealaltă – România) să revină la ce-au fost de sute de ani: un singur stat european, prosper economiceşte şi cu viitor demn de trecutul glorios al strămoşilor noştri. Voinţa noastră este să fim împreună cu fraţii de sânge, de istorie, de ideal, de unitate europeană. Anul 2012 să fie Anul reunirii noastre! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Consiliul Director al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova: Nicolae DABIJA, scriitor, membru de Onoare al Academiei Române (preşedinte); Constantin TĂNASE, director al publicaţiei „Timpul" (vicepreşedinte); Valeriu DULGHERU, şef de catedră, Universitatea Tehnică, doctor în ştiinţe tehnice (vicepreşedinte); Ion BUGA, doctor în istorie, profesor universitar (secretar general); Acad. Mihai CIMPOI, preşedinte al Uniunilor de Creaţie din R. Moldova; Ion COSTAŞ, ex-ministru MAI si al Apărării; Ion UNGUREANU, ex-ministru al Culturii; Acad. Alexandru MOŞANU; Valeriu SAHARNEANU, preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova; Valerian DOROGAN, prorector al Universităţii Tehnice din R. Moldova; Nina JOSU, preşedintă a Asociaţiei pentru Literatura şi Cultura Română „Astra" – "O.Ghibu"; Alecu RENIŢĂ, preşedinte al Mişcării Ecologiste din R. Moldova; protoiereu Ioan CIUNTU; Mihai PATRAŞ, doctor în ştiinţe economice; Mihai MORĂRAŞ, preşedinte al Filialei FDRM de la USM; Acad. Sergiu CHIRCĂ; Ion DICUSARĂ, doctor în ştiinţe tehnice, preşedintele Aripii Tinere a FDRM; Ion MELNICIUC, doctor în filologie, şef de catedră, USM; Acad. Petru SOLTAN; Aurelian SILVESTRU, doctor în pedagogie, directorul Liceului „Prometeu"; Acad. Ion MAHU, preşedinte al Aso¬ciaţiei Veteranilor Armatei Române; Timotei MELNIC, preşedinte al Ligii Pedagogilor; Valeriu Matei, scriitor; Boris MOVILĂ, publicist; Acad. Gheorghe GHIDIRIM; Acad. Anatol CIOBANU; Acad. Diomid GHERMAN; protoiereu Petru BUBURUZ; Boris DRUŢĂ, avocat; Anatol VIDRAŞCU, editor, preşedinte al Asociaţiei „Litera"; Petru MUNTEANU, avocat; Gheorghe MAXIAN, profesor, preşedinte al Filialei Orhei a FDRM; Alexei MARULEA, om de afaceri; Gheorghe PALADE, doctor în isto¬rie; Anton MORARU, doctor habilitat în istorie; Tudor NEGRU, doctor în drept; Ninela Caranfil, actriţă; Vasile TĂRâŢEANU, preşedinte al Comunităţilor Româneşti din Ucraina; Petru GROZAVU, preşedinte al Asociaţiei „Dunărea şi Marea"; Ilie ILAŞCU, fost deţinut politic; Andrei IVANŢOC, fost deţinut politic; Tudor PETROV-POPA, fost deţinut politic; Alexandru LEŞCO, fost deţinut politic Chişinău, 16 mai 2011 Despre gradele VIII-XI ale Francmasoneriei: GRADUL VIII Cavaler Templier Pentru acela care este numit cavaler templier se deschide o lume mult mai largă, care este necunoscută celor de grade inferioare. Ordinul are o capelă proprie. Pentru ritualul de grad VIII, în camera de pregătire se află o masă cu o Biblie deschisă. Acolo şade maestrul de ceremonii care deţine un formular cu 9 angajamente pe care aspirantul trebuie să le semneze... în marea sală a capelei, altarul este îmbrăcat în negru. Coşciugul este acoperit cu o pânză neagră cu margine de aur. Pe aceasta este cusută o cruce roşie. Cel ce va deveni Cavaler Templier sau mai complet, «Mult Strălucitor Cavaler al Ordinului Templierilor al Domnului nostru Isus Cristos sfânt şi sărac» se va îmbrăca dinainte în armură de cavaler... GRADUL IX Gradul Luminii Pentru ritualul de gradul IX este nevoie de mai multe încăperi: camera de pregătire, camera capitoliului, camera albă şi camera de curăţire. Toţi cavalerii ordinului poartă haine albe şi pumnale... GRADUL X:1 şi X:2. Gradul Secret Gradul al zecelea este împărţit în două: unul deschis, cunoscut, X:1, şi altul care, până în prezent este strict secret, X:2, respectiv Legământul intern, care necesită ritualuri de sânge. Ceremonia pentru X:1, cuprinde angajamente şi proceduri simbolice, maestrul de ceremonii bate în altar şi toţi cei de faţă pornesc în procesiune către capelă, iar acolo un preot conduce un ritual cu frângerea pâinii. înaintea ceremonialului pentru gradul X:2 se aminteşte solicitantului jurământul făcut de acesta încă de la gradul I asupra amestecului de sânge, iar apoi acesta va trebui să-l exercite. Un preot ia cupa ordinului în care se află vin. înainte, cel care voia să fie primit se tăia la degetul mare de la mâna dreaptă şi picura sânge în cupă. Astăzi, acest lucru se face doar simbolic. Conform ritualului, preotul ia şi aduce o cupă de cristal cu sânge vechi, al fraţilor deja primiţi, şi lasă doar trei picături să se amestece cu vinul cel roşu din cupa Ordinului. Preotul citeşte ceva din Biblie şi invită pe aspirant să bea din amestecul de vin cu sânge. Apoi bea şi preotul însuşi şi trimite amestecul de vin cu sânge şi celorlalţi confraţi ce se află în jurul altarului. GRADUL XI Gradul de maestru Templier Acest grad este de fapt o funcţie care decernează titlul de „Mult Iluminat Frate Cavaler” şi comandor al Crucii roşii. în timpul ceremoniei, coşciugul se află în mijlocul sălii înconjurat de 81 de lumânări aprinse. Maestrul cel mare deschide adunarea, un preot conduce rugăciunea şi cântări de psalmi. Cavalerul care va fi primit în noul grad este adus în sală îmbrăcat în mantie albă, iar ceremonialul are multe similitudini cu hirotonirea de preoţi sau călugărirea din biserica romano-catolică...”64 Pe reţeaua internet se pot accesa mai multe documente legate de prezentarea unor figuri marcante ce au făcut sau fac parte din masonerie. Exista si gradul de Mare Cavaler Alb al Francmasoneriei, dar nu stiu cu ce numar roman e numerotat. In ideea ca motociclistii sunt cavalerii cailor de fier, daca mergem pe Transfagarasan poate luam si niste pelerine, lumanari, o Biblie si tot ce mai trebuie ca sa ne facem si noi Templieri. <ahttps://www.pro-bike.ro/forums/uploads/emoticons/default_superman.gif' alt=':superman:'> NASA VORBESTE , anunta ca ... Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie. Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi. - Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde pe o suprafata de 6000 kmp. - Atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997. - Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum iar activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace . - Venus sufera o crestere vizibila a intensitatii luminoase. - Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar intre planeta si unul dintre sateliti s-a format un tub de radiatie ionizata. - Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli, isi maresc campul magnetic si devin tot mai stralucitoare. - Campul magnetic al Soarelui a crescut si el cu 230% din 1901 incoace. Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar. Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee. Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani. Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cuCentura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala. Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita. Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice. Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala. Dovada ca acestea sunt energii in stare pura ne este oferita de constatarile de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole. Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk. Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei. In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata! Exista legi universale chimice, fizice,astronomice si chiar juridice. Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului, iar cuvantul de ordine este diversitatea. 2012 pe Terra Am tot mentionat ca trecerea prin Centura Fotonica duce la o schimbare radicala a vietii pe Terra. Ce inseamna insa aceasta, concret? Centurile de siguranta, va rog! Centura Fotonica atat de imensa, incat trebuie strabatuta timp de 2000 ani, emite o intensa radiatie electromagnetica,atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil, de inalta frecventa (inclusiv raze X). Fotonii Centurii vor exercita o multipla si socanta influenta asupra materiei terestre. In primul rand, se va constata fluorescenta tuturor corpurilor, iar ca rezultat. nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani!!! Corpurile vor emite o lumina fara temperatura si nu vor avea umbra. Intregul sistem solar isi va schimba structurile moleculare ale materiei, iar energia fotonica nu va mai da dureri de cap la NASA , va deveni sursa majora de energie libera si nepoluanta (gandita de Tesla). Planeta va suferi o scadere progresiva a densitatii si isi va schimba "bataia inimii". Dupa ce a avut o valoare constanta timp de milenii, "rezonanta Schumann" a Terrei a inceput sa creasca, din 1980, de la 7,8Hz, apoi sa se accelereze, ajungand la 12 Hz, nivelul de astazi. Aceasta inseamna ca, data fiind cresterea frecventei vibratorii a Pamantului, cele 24 de ore de viata ale unei zile sunt doar 16 ore reale ! Deocamdata este inca bine si acceptabil, desi explica de ce nu mai avem suficient timp, suntem tot mai grabiti si mai obositi.Ce se va intampla in momentul intrarii in Centura Fotonica, in 2012 sau in alt an, este pur si simplu de neinchipuit: intreaga omenirea, va trece intr-o alta dimensiune ! Inca neclar? Mai concret: 24 de ore vor fi 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista ! ! ! Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel "Punct Zero" se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului. Vestea buna este, repet, ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii. Semn ca momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei stralucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita. Mayasii ne retransmit si ei informatiile primite de la zei despre schimbarile ce vor urma: - intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice; - vom depasi tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu; - banii vor disparea ca necesitate; - vom intra in Dimensiunea a 5-a; - ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent. In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna - este semnul ca organismul se purifica): - migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii; - simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice; - slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata; - modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului. In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducind la o crestere a celor umane. Este asa-numita "inaltare - ridicare la Cer ", despre care vorbesc si vechile scrieri. "Inaltarea" fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti. Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular, iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange. Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place: - intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede; - folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent; - toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul; - se vor inmulti bioterapeutii si telepatii; - corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea (cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor. Ideea este ca 2012 este foarte aproape de noi si majoritatea vor ajunge cu siguranta sa vada daca aceasta profetie este reala sau falsa. Deci ,ce trebuie sa faci ? … Fa schimbari majore in viata ta , invata sa fi un generator de frecvente inalte (bunatate , iubire , armonie , lumina, intelegere, compasiune, )ca sa corespunzi cu frecventa Pamantului (Mama Gee) care deja a inceput ascensiunea spre dimensiunea a 5-a. Tastati http://www.youtube.com si apoi /watch?v=B-8bVEIVUh8 Despre asa-zise picturi medievale cu OZN-uri (unele chiar sunt): http://www.youtube.com si apoi /watch?v=AcZdES4o6wY Zona 51: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=RZaoUL66iis /watch?v=9Mx_HGHYknY /watch?v=Xkrj2Q97DaE /watch?v=NUfY2L3Q8xs /watch?v=Fly5N71u-ic /watch?v=Apo6UzlumEk /watch?v=4FJrVQGq9Pk /watch?v=TjPeBnHimU0 /watch?v=xXIWKQOu-k8 /watch?v=NowL5h4tOWY /watch?v=UXGQlY9dozg /watch?v=zCw0GBMpJyM /watch?v=a0sDbVeprwE /watch?v=-6NGHOsg7cA /watch?v=m8sT0mxp5tE /watch?v=-7jBM7ni4xM /watch?v=OSmMBdLpfpM /watch?v=pFMg4i2ez5Y /watch?v=VGNGG16eN0o /watch?v=SwBmhLi0XxU Intalnire de gradul III: http://www.youtube.com si apoi /watch?v=kEiUDwrj9b0 /watch?v=vDHwI0I0D8Q /watch?v=u7Fid0BouFY Extratereştrii chiar ne-au vizitat! Un memo al unui agent FBI atestă că în New Mexico s-au vânzolit extratereştrii, trei „farfurii zburătoare” fiind recuperate de US Air Force. FBI a publicat mii de pagini de investigaţii cu privire la „farfuriile zburătoare” pe un site de resurse numit „The Vault”. Printre acestea, se află şi un memo al agentului special Gay Hottel către directorul FBI, care conţine detalii şocante din investigaţiile sale. Agentul îşi informează şeful că, din discuţiile avute cu un investigator al US Air Force, „trei aşa-numite farfurii zburătoare au fost ridicate din New Mexico” între 1947 şi 1950. Acestea aveau o formă circulară şi fiecare era ocupată de către trei „umanoizi sub un metru înalţime, îmbrăcaţi în costume cu o textură metalizată, foarte fină”. Costumaţia umanoizilor era asemănătoare cu cea a piloţilor de încercare. Numele informatorului din US Air Force era dat în clar, dar pe memo-ul publicat, a fost cenzurat. Cauza prăbuşirii acestor aparate de zbor era pusă pe seama radarelor foarte puternice pe care Aviaţia le avea în zonă şi care interferaseră cu sistemul de ghidare al navelor. Captura preţioasă a Air Force Controversa legată de „incidentul Roswell” a fost astfel adusă la zi. La 2 iulie 1947, mai mulţi martori de la periferia oraşului Roswell, New Mexico, au declarat că au văzut o farfurie zburătoare prăbuşindu-se. Mai mulţi fermieri s-au deplasat la faţa locului şi unul chiar a apucat să vadă umanoizii, dar sosirea militarilor de la Grupul de Bombardiere 509, din cadrul Air Force, cu baza la Roswell, a îndepărtat martorii. Militarii au făcut curăţenie pe câmp şi ulterior au negat orice descoperire „extraterestră”. însă, primul comunicat al bazei militare către presa locală a făcut prima pagină a ziarelor: „Air Force a capturat o farfurie zburătoare”. „Balon meteorologic” nepământean 24 de ore mai târziu, baza şi-a schimbat comunicatul, spunând că a fost vorba de un balon meteorologic. Ofiţerul care era de serviciu la bază în seara de 2 iulie 1947 a lăsat prin testament o scrisoare adresată naţiunii prin care recunoştea că primul comunicat a fost cel corect! Pe site-ul FBI „The Vault”, se află şi detalii cu privire la această prăbuşire, negată de militari. „Nava era de formă hexagonală şi era legată la partea superioară, cu un cablu, la ceva ce semăna cu un balon meteorologic, dar „discuţiile dintre bază şi ofiţerii din teren lăsau să se înţeleagă că nu era o tehnologie cunoscută”! Extraterestii au aterizat pe Pamant in anii '50 Un document secret al FBI care atesta existenta extraterestrilor a iesit la suprafata. In 4 Aprilie, 1949, agentii speciali ai FBI au trimis o telegrama urgenta catre Edgar Hoover, in care spuneau ca mai multi oameni au fost martorii unei intalniri extraterestre, in momentul in care o nava spatiala a explodat deasupra muntilor, la nord de orasul Salt Lake City. Sub titlul “Discuri Zburatoare”, documentul spune ca trei barbate: un militar si doi ofiteri de politie au vazut un obiect zburator care plana deasupra muntilor, in statul american Utah, dupa care acesta a explodat, scrie Daily Mail. Incidentul a fost vazut si de cativa localnici, care au spus ca au vazut farfuria zburatoare mai devreme, in timp ce se invartea deasupra orasului. •OZN-urile din Mexic Printre documentele secrete ale FBI, iesite la suprafata, se mai gaseste si un raport al agentului Guy Hottel, din 1950, care sustine ca extraterestrii au aterizat in orasul Roswell din Mexic. [Extraterestrii ne dau semnale?] “Erau obiecte rotunde, iar in fiecare din ele se aflau cate trei creature, cu fome umane, de 90 cm inaltime. Extraterestrii erau imbracati in haine metalizate”, scrie in raportul agentului FBI. •Astrobiolog: Invazia extraterestrilor a inceput deja! Autoritatile de la acea vreme si-au schimbat rapid povestea si au anuntat ca ceea ce vazusera erau de fapt baloane, iar cazul a fost inchis pana in anii '70 cand cativa militari implicati in acest caz au inceput sa vorbeasca despre cele vazute. Potrivit unora, cadavrele extraterestrilor au fost recuperate de armata Americana pentru a li se face autopsia. • Cat de periculoasa e intalnirea cu extraterestrii? Extraterestrii ne dau semnale? Caz de "Dosarele X": Specialistii de la institutul SETI, care se ocupa cu depistarea vietii extraterestre, au receptionat un semnal “ciudat”. Semnalul a fost captat cu ajutorul unu telescop radio, insa specialist nu au potut stabili momentan provenienta lui, fapt ce alimenteaza speculatiile ca acesta ar putea fi emis de o inteligenta extraterestra, scrie dailygalaxy.com. Pe de alta parte, astronomii sustin ca au identificat in acest semnal caracteristici ale unei origini terestre. Daca acestia au dreptate, atunci semnalul ar putea fi o modulatie intre un satelit ce serveste la orientarea prin GPS si o sursa neidentificata de pe Pamant. Desi multe semnale din spatiu au ramas neidentificate, niciunul nu a fost suficient de puternic si nu a tinut destul de mult pentru a fi considerat ca provine de la extraterestri. •5 sateliti extraterestri monitorizeaza Pamantul? Dupa ce specialistii americani de la NASA au descoperit ca extraterestrii pot exista, din moment ce s-au descoperit bacterii care traiesc in arsenic, element considerat toxic pentru a sustine viata, acum generalul Emil Strainu sustine ca in 1955, un obiect cosmic s-a oprit brusc in preajma Terrei, s-a desfacut in cinci bucati si de atunci se roteste in jurul Pamantului. •Invazia extraterestrilor a inceput deja! Cosmologul si astrobiologul Paul Davies, profesor la Arizona State University si director al "Post-Detection Science and Technology Taskgroup" din cadrul proiectului SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence), a declarat ca invazia extraterestra a inceput, iar noi trebuie sa cautam semnele unei existente extraterestre prezente sau trecute. • Cat de periculoasa e intalnirea cu extraterestrii? In timpul Conventiei SETIcon (In cautarea Intelegentei Extraterestre) diversi oameni de stiinta si experti in domeniu nu au reusit sa ajunga la un consens: daca oamenii si extraterestrii s-ar intalni, omenirea ar fi amenintata? Sunt extraterestrii creaturi periculoase sau pasnice? Cat de periculoasa e intalnirea cu extraterestrii? Parerile sunt impartite intre experti si oameni de stiinta asupra sigurantei contactului uman cu fiintele extraterestre. In timpul Conventiei SETIcon (In cautarea Intelegentei Extraterestre) diversi oameni de stiinta si experti in domeniu nu au reusit sa ajunga la un consens: daca oamenii si extraterestrii s-ar intalni, omenirea ar fi amenintata? Sunt extraterestrii creaturi periculoase sau pasnice? Binecunoscutul astrofizician, Stephen Hawking, a declarat in aprilie ca nu ar fi o idee prea inteligenta sa intram in contact cu extraterestrii deoarece acestia ar putea anihila umanitatea pentru a se folosi de resursele pamantului, scrie digitaljournal. In cadrul Conventiei SETIcon, ce a avut loc la California in perioada 13-15 august, experti in domeniul astronomiei si in cautarea de viata extraterestra s-au contrazis in legatura cu siguranta oamenilor, odata ce acestia ar da nas in nas cu fiinte din afara Terrei, relateaza Space. Unii dintre experti au subliniat faptul ca este riscant sa le trimitem semnale asupra existentei noastre, iar altii au subliniat faptul ca, oricat de periculosi ar fi extraterestrii, nu este foarte posibil sa fim afectati de la distante interstelare. "Nimeni nu poate spune ca nu exista niciun risc in a transmite aceste semnale", a declarat fostul lider al Comitetului Academiei Internationale de Astronauti, John Billingham. “Personal, sunt de acord cu Hawking si cred ca nu ar fi intelept sa le transmitem", a mai adaugat acesta, in cadrul conventiei SETI, unde i-a fost ceruta parerea cu privire la noua misiune a SETIcare-si propuna sa materializeze intalnirea omului cu extraterestrii. Seth Shostak, astronom senior in cadrul SETI, nu a fost de acord cu ideea lui Billingham deoarece planeta Pamant a emis foarte multe semnale pana acum, din cauza radiatiilor radio si TV: "Orice formatiune de viata care ar fi putut sa ne amentinte poate sti cu usurinta ca ne aflam aici. Nu e cazul sa facem mare haz din asta" . Intre timp, altii au mai adaugat motive destul de amuzante precum: "nu are sens ca o civilizatie extraterestra sa ne atace, deoarece timpul, energia, costul si transportarea resurselor de pe Pamant catre Palneta lor originala sunt prea mari". "Acest atac este similar cu comandarea unei carti de pe Amazon si plata unor cheltuieli de livrare de 60.000 de dolari", a mai adaugat Shostak. • Sansa la supravietuire: Colonizarea spatiului! Astrofizicianul britanic Stephen Hawking a mai facut o declaratie socanta recent, potrivit careia omenirea ar trebui sa colonizeze spatiul in urmatorii 200 de ani pentru a supravietui. "Cred ca viitorul pe termen lung al rasei umane se afla in spatiu. Va fi si asa destul de dificil sa evitam producerea unei catastrofe pe Terra in urmatorii 100 de ani, fara a mai vorbi despre urmatorul mileniu sau milion de ani", a declarat savantul britanic pentru site-ul Big think. Citeste si: ["Extraterestrii ar trebui cautati pe Pamant, nu in Cosmos"] [Churchill a "ascuns" extraterestri in al II-lea Razboi Mondial] http://www.youtube.com si apoi /watch?v=liFhgUinrZU Churchill a "ascuns" extraterestri in al II-lea Razboi Mondial Fostul premier britanic Winston Churchill ordonase pastrarea secretului in legatura cu aparitia OZN-urilor in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, pentru a evita panica in randul populatiei, arata un raport al Ministerului Apararii, citat de AFP. Spre sfarsitul razboiului, la o data neprecizata, un avion de recunoastere al Fortelor Regale britanice a observat un obiect metalic zburand in apropierea sa si disparand rapid, transmite MEDIAFAX. Incidentul a fost evocat in cursul unei reuniuni la care participau Winston Churchill si generalul american Dwight Eisenhower, la acea vreme comandant al fortelor aliate. Dupa cateva decenii, in 1999, un om de stiinta din Leicester cerea lamuriri din partea Ministerului Apararii in legatura cu incidentul care ii fusese povestit de bunicul sau. Potrivit omului de stiinta, Churchill ar fi declarat: "Acest eveniment trebuie considerat secret pentru ca s-ar crea panica in randul populatiei si s-ar reduce increderea in Biserica". Scrisoarea din 1999, declasficata joi, este urmata de un raspuns al Ministerului Apararii, care sustine ca nu are informatii despre reuniune sau incident. "Inainte de 1967, rapoartele despre OZN-uri erau distruse. In consecinta, orice informare din timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial probabil a fost distrusa", precizeaza Ministerul. "O persoana prezenta la intalnire a evocat posibilitatea unui OZN, iar Churchill a declarat ca incidentul trebuie sa ramana secret timp de 50 de ani", scria in 1999 omul de stiinta. "Extraterestrii ar trebui cautati pe Pamant, nu in Cosmos" Recente declaratii incendiare ale fizicienilor au scos la iveala faptul ca oamenii ar trebui sa caute extraterestrii in jurul lor, pe Pamant, nu in afara spatiului terestru. Profesorul Paul Davies, fizician in cadrul Universitatii din Arizona, a declarat in cadrul noii intalniri a Societatii Regale ca dovezile unei vieti extra-terestre in Univers ar trebui sa inceapa cu probe colectate de pe Pamant. Intalnirea Societatii Regale a avut loc luni, la Londra si a reunit reprezentanti NASA, ai Agentiei Spatiale Europene si Oficiul de afaceri Spatiale, marcand cea de-a cincea aniversare a programului Cercetarea Inteligentei Extraterestre. Paul Davies a sugerat ca cercetarile ar trebui sa se concentreze pe portiunile de desert ale Pamantului, pe zonele vulcanice, lacurile suprasaturate in sare si vaile uscate ale Antarcticii, locuri unde formele de viata obisnuite nu reusesc sa supravietuiasca. Acolo vor putea gasi microbi ciudati care apartin "biosferei umbrelor", scrie The Telegraph. Felissa Wolfe-Simon, membra a US Geological Survey, isi bazeaza cercetarile pe arsenicul gasit in Lacul Mono din California, substanta care poate intretine diverse forme de viata, asemenea fosforului. In schimb, profesorul Colin Pillinger, cel care a condus misiunea Beagle 2 Mars, ramane sceptic in fata declaratiei facute de catre Paul Davies, marturisind ca "Prefera sa ramana in domeniul faptelor stiintifice, in timp ce noua teorie are o directie stiintifico-fantastica". Acesta a mai adaugat ca Marte este probabil singurul loc unde pot fi gasiti extraterestri. http://www.everystudent.ro si adaugati /a/dincolo.html?gclid=CKqqgI7ggKgCFVUS3woddDYCqw Dincolo de credinţa oarbă Viaţa lui Iisus Hristos. A fost Fiul lui Dumnezeu? O scurtă analiză a vieţii lui Iisus Hristos şi vom vedea de ce credinţa în El nu este nicidecum credinţă oarbă... De Paul E. Little E cu neputinţă să ştim în mod clar dacă există sau nu Dumnezeu şi cum este El dacă El nu preia iniţiativa să ni Se descopere. Trebuie să ştim cum este El şi ce fel de atitudine are faţă de noi. Hai să presupunem că am şti că există, dar că ar fi ca Hitler - capricios, crud, rău şi plin de prejucăţi. Ar fi o concluzie cu adevărat îngrozitoare, nu-i aşa? De aceea trebuie să scrutăm orizonturile istoriei şi să vedem dacă există vreun indiciu legat de revelaţia lui Dumnezeu. Ei bine... există un indiciu precis. într-un sătuc obscur din Palestina, în urmă cu aproape două mii de ani, S-a născut un Copil într-un grajd. De atunci şi până în zilele noastre întreaga lume continuă să sărbătorească naşterea acestui Copilaş, pe nume Iisus Hristos. A trăit în anonimat până la treizeci de ani, când a început o lucrare publică care a durat trei ani şi care a fost menită a schimba mersul istoriei. Era o persoană bună şi se spune despre El: „Oamenii de rând îl ascultau bucuroşi” şi „El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor” (Evanghelia după Matei 7:29). Viaţa lui Iisus Hristos în scurt timp s-a văzut totuşi clar că Iisus făcea nişte declaraţii şocante, de-a dreptul înfricoşătoare, despre Sine. A început să vorbească despre propria Persoană ca despre cineva mult mai mare decât un învăţător sau un proroc de excepţie: a început să spună desluşit că este Dumnezeu. A pus identitatea Sa în centrul învăţăturilor Sale. întrebarea crucială pe care le-a pus-o celor ce îl urmau a fost: „Cine ziceţi că sunt?” Când Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Evanghelia după Matei 16:15-16), Iisus nu a fost şocat, nici nu L-a mustrat. Dimpotrivă, l-a lăudat! Iisus a declarat apoi făţiş acelaşi lucru, iar cei ce-L ascultau I-au înţeles pe deplin cuvintele. De aceea citim în Biblie: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 5:18). Altă dată Iisus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” Pe dată iudeii au vrut să-L omoare cu pietre. El i-a întrebat pentru care faptă bună vor să-L omoare. „Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 10:33). Iisus a declarat că are calităţi pe care doar Dumnezeu le are. Când un bărbat paralizat care dorea să fie vindecat a fost adus prin acoperişul casei, Iisus i-a spus: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” Aceasta a provocat o mare tulburare printre conducătorii religioşi, care-şi spuneau în inima lor: „De ce vorbeşte astfel? Huleşte! Cine poate ierta păcatele oamenilor, în afară de Dumnezeu?” într-unul din momentele de mare cumpănă, când însăşi viaţa îi era pusă în primejdie, marele preot L-a întrebat direct: Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Da, sunt,” i-a răspuns Iisus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea" (Evanghelia după Marcu 14:61-64). Legătura Sa cu Dumnezeu era atât de apropiată încât a considerat că atitudinea pe care cineva o are faţă de El, o are faţă de Dumnezeu. Aşadar, cine-L cunoaste pe El îl cunoaşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 8:19; 14:7). Cine-L vede pe El îl vede pe Dumnezeu (12:45; 14:9). Cine crede în El credea în Dumnezeu (12:44; 14:1). Cine-L primeşte pe El îl primeşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Marcu 9:37). Cine-L urăşte pe El îl urăşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 15:23). Şi cine-L onorează pe El îl onorează pe Dumnezeu (5:23). Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu? Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie însuşi Adevărul. Dacă spunem că El nu este Adevărul, atunci fie că ne dăm seama de aceasta, fie nu, automat declarăm că una dintre celelalte trei opţiuni este adevărată. (1) Există posibilitatea ca Iisus să fi minţit când a spus că este Dumnezeu - aşadar, ştia că nu este Dumnezeu, dar intenţionat şi-a indus în eroare ascultătorii, pentru a conferi autoritate învăţăturilor Sale. Cei care cred sincer acest lucru sunt, probabil, foarte puţini la număr, dacă or exista. Chiar şi cei care îi tăgăduiesc divinitatea tot îl consideră un învăţător mare şi integru. Ce nu-şi dau ei seama este că cele două afirmaţii se contrazic reciproc. Iisus nu prea ar mai fi un învăţător mare şi integru dacă a minţit intenţionat tocmai în privinţa celui mai important lucru din învăţăturile Sale: identitatea Sa. (2) Mai moderată, dar la fel de şocantă, a doua posibilitate ar fi că era sincer, dar Se autoamăgea. Cum am numi noi astăzi pe cineva care zice despre sine că este Dumnezeu? L-am numi nebun şi acesta ar fi şi cazul lui Iisus dacă S-ar înşela tocmai în această privinţă extrem de importantă. Dar dacă analizăm viaţa Sa, nu vom găsi nici măcar o singură dovadă de anormalitate şi dezechilibru - care caracterizează de obicei o persoană cu astfel de tulburări psihice. Dimpotrivă, la Hristos vedem cea mai mare stăpânire de sine posibilă în momentele de criză. (3) Cea de-a treia posibilitate - Toate afirmaţiile Sale cum că ar fi Dumnezeu ar face parte dintr-o legendă. Mai exact, în secolele al treilea şi al patrulea, adepţii Săi au fost atât de entuziasmaţi încât I-au atribuit nişte cuvinte pe care El însuşi ar fi şocat să le audă. Şi dacă acum S-ar întoarce pe pământ, i-ar repudia pe dată. Teoria legendei a fost infirmată categoric de numeroase descoperiri ale arheologiei moderne. Acestea au arătat, fără umbră de îndoială, că cele patru biografii ale lui Hristos au fost scrise în timpul vieţii unor persoane contemporane cu Hristos. Cu ceva timp în urmă Dr. William F. Albright, arheolog faimos în întreaga lume, spunea că nu există nici un motiv pentru a crede că măcar una din Evanghelii ar fi scrisă după anul 70. Căci este de domeniul incredibilului ca o simplă legendă despre Hristos, scrisă sub forma unei Evanghelii, să se fi răspândit atât de mult şi să fi avut acel impact uriaş pe care l-a avut... fără să se fi bazat pe nimic real. Este ca şi cum cineva din vremea noastră se apucă să scrie o biografie a fostului preşedinte american John F. Kennedy, din care să reiasă că acesta a declarat că este Dumnezeu, că le iartă păcatele oamenilor şi că va învia din morţi. O astfel de povestire este atât de exagerată încât n-ar avea nici o şansă să „prindă” la nimeni, fiindcă mai trăiesc mulţi oameni care l-au cunoscut cu adevărat pe Kennedy. Această „teorie a legendei” nu stă deloc în picioare, dată fiind apariţia timpurie a manuscriselor Evangheliilor. (4) Singura opţiune este că Iisus a spus adevărul. Cu toate acestea, dintr-un anumit punct de vedere, putem spune că declaraţiile, vorbele nu înseamnă mare lucru. Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Au mai fost şi alţii care au pretins că sunt Dumnezeu. Şi eu aş putea susţine că sunt Dumnezeu; şi tu ai putea face acelaşi lucru, însă toţi trebuie să răspundem la o întrebare: „Ce probe aducem în sprijinul declaraţiilor noastre?” în cazul meu nu ţi-ar lua mai mult de cinci minute ca să-mi demontezi afirmaţia; probabil că tot atât ţi-ar lua ca s-o respingi şi pe a ta. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale. De aceea a spus: „Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl” (Evanghelia după Ioan 10:38). Dovezi din viaţa lui Isus Cristos Prima: caracterul Său îi confirmă afirmaţiile. Mulţi locatari ai azilelor de nebuni pretind că sunt nişte celebrităţi sau zeităţi, dar afirmaţiile le sunt infirmate de caracterul lor. Cu totul diferită este situaţia lui Hristos. El este deosebit, unic - precum Dumnezeu. Iisus Hristos a fost fără păcat. Viaţa Sa era de o calitate atât de rară încât îi putea provoca pe vrăjmaşii Săi cu întrebarea: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?" (Evanghelia după Ioan 8:46). La această întrebare I s-a răspuns cu tăcere... deşi stătea de vorbă cu persoane cărora le-ar fi plăcut să îi scoată ochii cu vreun defect de caracter al Său. Când citim despre ispitele cu care S-a confruntat Iisus, nu-L găsim deloc mărturisind că ar fi păcătuit. El n-a cerut niciodată iertare, deşi le-a spus adepţilor Săi să-şi ceară iertare pentru păcatele lor. Este uimitor faptul că Iisus nu avea deloc acel sentiment de decădere morală pe care îl au şi îl mărturisesc sfinţii şi misticii din toate vremurile. Deoarece oamenii cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât sunt mai copleşiţi de defectele, decăderea şi greşelile lor. într-adevăr, cu cât stai mai aproape de o lumină puternică, cu atât îţi dai seama că... trebuie să te speli. Lucrul acesta este valabil pentru muritorii obişnuiţi şi în sfera moralului. La fel de izbitor este faptul că Apostolii Ioan, Pavel şi Petru, care fuseseră toţi învăţaţi încă din fragedă copilărie să creadă că păcatul este universal, au vorbit cu toţii despre neprihănirea lui Hristos: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1 Petru 2:22). Pilat, care numai prieten nu-I era lui Iisus, a spus: „Ce rău a făcut?" Prin aceasta, el recunoştea nevinovăţia lui Hristos. Iar sutaşul roman care a stat mărturie morţii lui Iisus, a spus: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Evanghelia după Matei 27:54). A doua: Hristos a dovedit că are putere asupra forţelor naturii, putere pe care o putea avea numai Dumnezeu, Cel care crease acele forţe. El a liniştit o furtună puternică şi valurile învolburate ale Mării Galileii. Aceste lucruri i-au uimit atât de mult pe oamenii prezenţi cu El în barcă, încât au exclamat: „Cine este Acesta de îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” (Evanghelia după Marcu 4:41). A schimbat apa în vin, a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, a înviat din morţi unicul fiu al unei văduve îndurerate, a înviat fiica unui tată distrus de pierderea copilei sale. Unui vechi prieten i-a spus: „Lazăre, ieşi afară!”, înviindu-l din morţi. Este foarte interesant faptul că nici măcar duşmanii Săi nu au tăgăduit această minune; dimpotrivă, au încercat să-L omoare. „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El" (Evanghelia după Ioan 11:48). A treia: Iisus a arătat puterea Creatorului asupra bolilor şi asupra afecţiunilor trupeşti. I-a făcut pe şchiopi să meargă, pe muţi să vorbească, iar pe orbi să vadă. A vindecat şi unele probleme de natură congenitală, care nu puteau fi tratate psihosomatic. Cea mai neobişnuită vindecare a fost aceea a orbului, descrisă în Evanghelia după Ioan, capitolul 9. Deşi bărbatul acela nu a putut răspunde întrebărilor puse de conducătorii religioşi, ceea ce se întâmplase cu el a fost suficient pentru a-l convinge. „Eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” „De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere”, a spus el (Evanghelia după Ioan 9:25,32). Pentru el dovezile erau mai mult decât evidente. A patra: dovada supremă a Divinităţii lui Hristos a fost învierea Sa din morţi. în cursul vieţii Sale Iisus Şi-a prevestit de cinci ori moartea. A prevestit şi cum va muri şi că după trei zile de la moarte va învia din morţi şi va fi văzut de ucenicii Săi. Cu siguranţă că aceasta a fost marea încercare: era o afirmaţie uşor de verificat. Fie s-a întâmplat, fie nu s-a întâmplat. Atât simpatizanţii, cât şi detractorii credinţei creştine recunosc că învierea lui Hristos reprezintă piatra de temelie a credinţei. Apostolul Pavel scria: „Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră" (1 Corinteni 15:14). Pavel îşi întemeia întreaga credinţă şi viaţă pe învierea în trup a lui Hristos. Fie înviase din morţi, fie nu. însă dacă înviase cu adevărat, atunci era evenimentul cel mai senzaţional din toată istoria omenirii! Dacă Iisus este Fiul lui Dumnezeu... Dacă Hristos a înviat din morţi, atunci ştim sigur că există Dumnezeu, ştim cum este El şi cum îl putem cunoaşte personal. Universul capătă sens şi scop şi este posibil să îl cunoşti pe Dumnezeu chiar şi în zilele noastre. Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale. Pe de altă parte, dacă Hristos nu a înviat din morţi, atunci creştinismul este doar o piesă de muzeu interesantă... atât şi nimic mai mult. Nu are nici un suport real. Deşi este o idee înălţătoare, totuşi, fiindcă nu are nici o bază reală, nu merită să te ambalezi prea mult. Aceasta înseamnă că martirii care s-au dus cântând la lei şi misionarii contemporani care şi-au dat viaţa în Ecuador şi în Congo în timp ce le prezentau Evanghelia şi altora... au fost nişte sărmani naivi. Detractorii creştinismului îşi concentrează atacurile cel mai adesea asupra învierii lui Iisus, fiindcă s-a observat desluşit că acest eveniment reprezintă esenţa chestiunii. Unul dintre cele mai puternice atacuri împotriva creştinismului a fost iniţiat de un tânăr avocat britanic, Frank Morrison, în jurul anului 1930. El era convins că învierea lui Hristos era doar o fabulă fantezistă. Dându-şi seama că era piatra de temelie a credinţei creştine, s-a hotărât să facă un serviciu întregii lumi, demascând o dată pentru totdeauna această înşelăciune şi superstiţie. în calitate de avocat, considera că are acea capacitate critică necesară unei filtrări precise a dovezilor, admiţând dovezile conform criteriilor stricte care reglementează desfăşurarea unui proces în justiţia contemporană. Totuşi, în timp ce făcea cercetări asupra cazului de faţă, s-a întâmplat ceva uimitor: a descoperit că acest caz nu era nici pe departe atât de uşor pe cât îşi închipuise. Drept urmare, primul capitol din cartea sa Cine a mişcat piatra? este intitulat „Cartea care nu a vrut să fie scrisă." Aici descrie cum, în timp ce examina dovezile cazului, s-a convins - deşi nu dorea acest lucru - de realitatea învierii trupeşti a lui Hristos. Moartea lui Iisus Iisus a murit printr-o execuţie publică pe cruce. Conducătorii de atunci au spus că din cauza unei hule; Iisus a spus că a murit ca să plătească pentru păcatele noastre. După ce a fost torturat în mod groaznic, picioarele şi încheieturile mâinilor I-au fost pironite pe o cruce, unde a fost lăsat să atârne, murind apoi prin asfixiere lentă. Pentru a se asigura că este mort, soldaţii romani I-au înfipt o lance în coaste. Trupul Său a fost înfăşurat apoi în pânză de in îmbibată cam cu 50 de kg de mirodenii lipicioase şi a fost pus într-un mormânt săpat în stâncă. După aceea un bolovan de 1 1/2- 2 tone a fost rostogolit la intrare, blocând-o total. întrucât Iisus anunţase public că va învia din morţi după trei zile, au fost lăsaţi şi câţiva soldaţi romani drept santinelă. în plus, intrarea în mormânt a fost sigilată cu sigiliul roman oficial, declarându-se astfel mormântul proprietate romană. în ciuda tuturor acestor precauţii, după trei zile trupul lui Iisus nu mai era acolo. Numai îmbrăcămintea Sa funerară mai rămăsese acolo, păstrând exact forma trupului Său. Bolovanul care sigila intrarea în mormânt a fost găsit pe o pantă, la distanţă de mormânt. A fost învierea lui Iisus doar o legendă? Prima explicaţie a învierii lui Iisus a fost că ucenicii I-au furat trupul! în Matei 28:11-15 vedem care a fost reacţia conducătorilor religioşi când gărzile le-au adus ştirea - de neînţeles şi enervantă - că trupul lui Isus dispăruse. Le-au dat bani soldaţilor, zicându-le să le spună oamenilor că ucenicii veniseră în timpul nopţii şi îi furaseră trupul, în timp ce ei, soldaţii, dormeau. Explicaţia aceasta era atât de şubredă încât Apostolul Matei nici măcar nu s-a ostenit să găsească argumente contra ei! Ce judecător ar sta să te asculte spunând că ştii tu că în timp ce dormeai, vecinul ţi-a intrat în casă şi ţi-a furat televizorul? Cine ştie ce se întâmplă în jurul lui când doarme? O astfel de mărturie ar provoca râsete în orice tribunal. în plus, avem de-a face şi cu un lucru imposibil din punct de vedere psihologic şi etic. Tot ceea ce ştim despre ucenici, despre caracterul lor, ne face să ne dăm seama că nu ar fi furat nicidecum trupul lui Hristos. Dacă ar fi făcut aşa ceva, însemna că răspândeau în mod deliberat o minciună, care avea să înşele numeroşi oameni şi să le provoace moartea a mii dintre ei. De asemenea, dacă presupunem că unii ucenici ar fi uneltit să-I fure trupul, era imposibil apoi să fi ascuns acest lucru de ceilalţi ucenici. Fiecare ucenic a avut de înfruntat o încercare: a torturilor şi a martirajului, pentru declaraţiile şi convingerile proprii. Oamenii sunt gata să moară pentru ceea ce cred că este adevărat, chiar dacă acel lucru este, în realitate, o minciună. însă niciodată nu vor fi gata să moară pentru o minciună, ştiind că este o minciună. Dacă putem fi siguri că cineva spune adevărul, acest lucru se întâmplă pe patul de moarte. Iar dacă ucenicii îi luaseră trupul lui Iisus, deşi Hristos era încă mort, tot nu am putea explica aşa-zisele Sale apariţii după înviere. O a doua ipoteză ar fi că autorităţile, iudaice sau romane, au mutat trupul de acolo! Dar de ce? Din moment ce tot puseseră gărzi la mormânt, ce rost mai avea să-I mute trupul? De asemenea, cum se face că autorităţile au păstrat tăcerea atunci când apostolii au început să predice în Ierusalim, cu îndrăzneală, despre învierea lui Iisus? Conducătorii religioşi fierbeau de furie şi au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a împiedica răspândirea mesajului că Iisus a înviat din morţi: i-au arestat pe Petru şi pe Ioan, i-au bătut şi i-au ameninţat, încercând astfel să le închidă gura. Dar şi-ar fi putut rezolva problema foarte uşor. Dacă trupul lui Hristos ar fi fost la ei, ar fi putut să-L arate într-o paradă pe străzile Ierusalimului. Cu o singură lovitură ar fi reuşit să înăbuşe creştinismul în faşă. Faptul că n-au făcut asta este o dovadă elocventă că nu aveau trupul lui Hristos. O altă teorie răspândită este aceea că femeile au greşit drumul, ducându-se la un alt mormânt, din cauza ceţii dimineţii şi fiindcă erau sfâşiate şi copleşite de durere. Şi atunci, în supărarea lor, şi-au închipuit că Hristos înviase... dat fiind că mormântul era gol. Cu toate acestea, şi teoria de faţă cade, din pricina aceluiaşi motiv ca şi precedenta. Dacă femeile au greşit mormântul, cum se face că marii preoţi şi ceilalţi vrăjmaşi ai credinţei nu s-au dus la mormântul adevărat să scoată trupul lui Iisus de acolo? Mai apoi, este de neconceput ca şi Petru, şi Ioan să facă aceeaşi greşeală... şi atunci, cu siguranţă, Iosif din Arimateea, proprietarul mormântului, ar fi rezolvat dilema. în plus, nu trebuie să uităm că aici nu era un cimitir public, ci un loc de înmormântare privat. Prin urmare, nu exista prin apropiere vreun alt mormânt care să le îngăduie să facă această greşeală. Pentru a explica faptul că mormântul era gol, s-a mai avansat o altă teorie: a leşinului.Conform acestei teorii, Hristos nu a murit, de fapt. Din greşeală s-a raportat moartea Lui, dar, de fapt, El doar leşinase din cauza epuizării fizice, a durerilor şi a sângelui pierdut. Iar când a fost aşezat în mormântul rece, a înviat. A ieşit din mormânt şi S-a arătat ucenicilor Săi, care au crezut, în mod eronat, că înviase din morţi. Această teorie este de dată relativ recentă; a apărut prima dată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Este interesant de remarcat că dintre toate atacurile violente la adresa creştinismului, de-a lungul istoriei, nici o teorie de acest gen nu s-a perpetuat încă din vechime. Toate declaraţiile din vechime afirmă cu tărie moartea lui Iisus. Dar hai să presupunem pentru câteva clipe că Iisus a fost îngropat de viu şi a leşinat. Putem oare crede că a supravieţuit trei zile într-un mormânt umed, fără hrană, fără apă, fără nici un fel de îngrijire? Ar fi avut puterea să iasă din hainele de înmormântare, să împingă la o parte bolovanul cel greoi de la uşa mormântului, să biruiască gărzile romane şi să umble kilometri întregi pe propriile picioare... pe acele picioare care fuseseră străpunse cu piroane?! O astfel de teorie este mai improbabilă chiar decât realitatea simplă a învierii lui Isus. Chiar şi criticul german David Strauss, care nu crede nicidecum în învierea lui Isus, a respins această teorie, considerând-o neveridică. Iată cuvintele sale: Este cu neputinţă ca cineva care tocmai a ieşit din mormânt, pe jumătate mort, care merge târându-se, fiind slăbit şi bolnav, care are nevoie de îngrijire medicală, de bandajare, de o îngrijire atentă şi care, în cele din urmă, a cedat suferinţei, să le fi lăsat ucenicilor impresia că a biruit mormântul şi moartea... că este Prinţul vieţii. în ultimă instanţă, dacă teoria aceasta este corectă, înseamnă că Hristos însuşi S-a implicat în nişte minciuni evidente. Ucenicii Săi credeau şi predicau că murise şi apoi înviase din morţi. Dar Iisus nu a făcut nimic pentru a destrăma această convingere; dimpotrivă, a încurajat-o. Singura teorie care oferă o explicaţie convingătoare a faptului că mormântul era gol este învierea din morţi a lui Iisus Hristos. Ce înseamnă pentru tine viaţa lui Isus Hristos Dacă Isus Hristos a înviat din morţi, dovedind astfel că El este Dumnezeu, atunci înseamnă că El este viu şi astăzi. Şi nu doreşte doar închinarea noastră; doreşte să îl cunoaştem şi să vină în viaţa noastră. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine" (Apocalipsa 3:20). Carl Gustav Jung spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). întrucât Iisus a murit pe cruce, luând asupra Sa toate păcatele întregii omeniri, este acum în măsură să ne acorde iertarea Sa, să ne accepte aşa cum suntem şi să ne cheme la o relaţie personală cu El. îl poţi invita pe Iisus Hristos să vină în viaţa ta chiar în clipa aceasta. îi poţi spune: „Doamne Isuse Hristoase, îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Te rog să mă ierţi şi să vii în viaţa mea chiar acum. îţi mulţumesc că îmi oferi ocazia de a avea o relaţie personală cu tine, de a Te cunoaşte." Invitație la sfinţirea primei biserici româneşti din sudul Basarabiei (Ucraina) 17:22 în Acțiunea 2012 de admin La Hagi Curda (numele istoric al localităţii Camâşovca), sat românesc din sudul Basarabiei, în prezent aflat în componenţa Ucrainei, va fi sfinţită sâmbătă, 16 iulie, pentru prima dată după 60 de ani, biserica românească din Bugeac. în semn de apreciere a eforturilor depuse pentru ridicarea unei biserici ortodoxe române ca fundament de susţinere a comunităţii românilor din sudul Basarabiei, Platforma Civică ACŢIUNEA 2012 vă invită să participați la inaugurare. Plecarea cu autocarul va avea loc vineri seara, din Bucureşti, unde se va reveni sâmbătă seara. Cei interesaţi să participe la eveniment sunt rugaţi să ne contacteze la adresa de mail contact arond actiunea2012.ro sau la numărul de telefon 0743 355150. Pentru simpatizanții Platformei drumul este gratuit, ultima zi de confirmare a prezenței este duminică, 10 iulie. Poza cu vechea biserică din localitate, demolată de autoritățile comuniste: Jean-Claude Van Damme si maidanezii: tastati http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=WlOoJiB8y_c. Victor Richards, zis Mr. Big, culturist de performanta profesionist afro-american, 1,75 m, 61 cm perimetru brat flexat, 122,5 kg in 1988, 136 kg in 1994: tastati http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=Jq7p9ttcjN8. Despre efectele secundare ale steroizilor anabolizanti: tastati http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=, apoi pe rand: k-O7CfGD75c;vljWc25dDJM;22aeFFxzVvY;G4cSHs0OnNE;EBWZte9bdZQ;2OGQKVxeJCM;paDC_qJG72s;-Vk5IDkd-no;QKtYkzaGtls. Despre viata unui culturist, inclusiv a lui Arnold si despre capacitatea de mentinere a unui corp viguros pana la cel putin 74 ani, prin practicarea culturismului natural (fara consum de steroizi anabolizanti), la un culturist de performanta japonez de 74 ani: tastati http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=

PZ8lOzK0I7o; -5om6gbDwA8. O poza cu un basorelief sapat in stanca cu Sfantul Dimitrie, protectorul Bucurestilor:

post-4410-0-43536600-1302551179_thumb.jp

post-4410-0-33952400-1302551197_thumb.jp

post-4410-0-53035800-1302551210_thumb.jp

post-4410-0-87425600-1302551219_thumb.jp

post-4410-0-35701700-1302551227_thumb.jp

post-4410-0-59593900-1302671578_thumb.jp

post-4410-0-13665200-1302671590_thumb.jp

post-4410-0-18893500-1302671600_thumb.jp

post-4410-0-31992300-1302671609_thumb.jp

post-4410-0-68092900-1302671620_thumb.jp

post-4410-0-89835900-1304703787_thumb.jp

post-4410-0-69248800-1304703791_thumb.jp

post-4410-0-73101900-1304703796_thumb.jp

post-4410-0-46139200-1304793041_thumb.jp

post-4410-0-08167200-1304793051_thumb.jp

post-4410-0-15444100-1304804744_thumb.jp

post-4410-0-91604500-1306143688_thumb.jp

post-4410-0-47834400-1311424469_thumb.jp

post-4410-0-28015500-1315141097_thumb.jp

post-4410-0-74881800-1315141129_thumb.jp

post-4410-0-02998700-1315141286_thumb.jp

post-4410-0-42471200-1315141306_thumb.jp

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Arbeit macht Frei! = Munca te face Liber!

stii unde scria asta? si ce a insemnat asta pentru milioanele de oameni dusi la gazare?

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Arbeit macht Frei! = Munca te face Liber!

stii unde scria asta? si ce a insemnat asta pentru milioanele de oameni dusi la gazare?

Inca odata, citez din ce am scris: "Arbeit macht Frei! = Munca te face Liber!, adica Munca rasplatita corespunzator iti ofera Libertatea! (pentru ca obtii bani cu care iti poti satisface necesitatile, caci nu te poti numi cu adevarat Liber cand suferi de foame si de frig, nu-ti poti permite sa te casatoresti, sa procreezi, sa cresti si sa asiguri educatia (mai ales patriotica, morala si crestina) pentru doi copii (pentru aceasta fiind necesare opt ore de munca la servici si nu douasprezece ore), care asigura mentinerea populatiei, dar ai "libertatea" sa strigi ca guvernarea sistemului social in care oferta locurilor de munca, numarul de ore de munca pe zi si al zilelor de munca pe saptamana si remuneratia se face dupa placul patronilor, iar sindicatele nu exista in toate profesiile si nu au putere, este o guvernare proasta, care trebuie schimbata, deoarece impune impozite mari si nu investeste in industrie si agricultura, insa daca iesi in strada cu majoritatea poporului impotriva ei, trage in majoritate cu tunuri cu apa, gloante de cauciuc, gaze lacrimogene si loveste cu bulane, uitand ca tot ea garanteaza prin Constitutie ca in democratie majoritatea hotaraste!)", deci intelesul celor scrise este cel aratat intre ghilimele si nu altul. Toate cele bune!

Iata si un rezumat al celor 14 carti ale lui Sven Hassel, daca tot am ajuns la acest subiect:

Primul volum din seria de autor Sven Hassel cuprinde romanele Legiunea blestemaţilor şi Blindatele morţii.

Legiunea blestemaţilor: Porta câştigă la poker amanta unui... baron.

Primul roman al lui Hassel, "Legiunea blestemaţilor", are o pronunţată tentă autobiografică şi prezintă, fără prea multe figuri de stil, aproape frust, drama "soldatului-carne de tun" din Europa celui de-al Doilea Război Mondial.

„Legiunea" este o veritabilă frescă a dezumanizării de sorginte nazistă, cu lagăre unde se muncea până la exterminare, cu instrucţie la sânge, cu pedepse şi crime odioase. Cele dintâi pagini au fost concepute imediat după capitularea Germaniei naziste, între 1945 – 1949, ani în care Hassel era – încă o festă a sorţii! – prizonier de război.

Câteva scene, prezentate într-un registru aparte, se petrec la Bucureşti, unde Obergefreiterul Porta câştigă la poker amanta unui june... baron.

"Legiunea blestemaţilor" a apărut în 1953, la doi ani după ce Sven Pedersen (Hassel este numele de fată al mamei sale) se căsătorise cu Dorthe Jensen, cea care l-a încurajat şi l-a susţinut întru afirmarea sa în literatură.

„Blindatele morţii": Moartea seceră primul erou... antierou

Cruntele bătălii dintre fortăreţele cu şenile germane şi ruseşti, Panzerele cu svastică şi T 34 cu stea roşie, trezesc sălbăticia omului primitiv, civilizaţia dispărând brusc, odată cu moartea scuipată din tunurile blindatelor (într-una din încleştări, 85 de tancuri T 34 sunt distruse de panzere în doar o jumătate de oră!). Bombe cu napalm, ce pârjolesc totul în cale, oameni terciuiţi sub monştrii de oţel, case, aşezări ce dispar în doar câteva secunde, toate aceste imagini de apocalips întregesc dramaticul tablou pe care cititorul îl regăseşte sub titlul de „Blindatele morţii".

Totodată, în capitole scurte, ce dau ritm lecturii, Hassel prezintă amănunte picante din viaţa soldatului („Bordel de front"), îi aduce în prim-plan pe Micuţul şi pe Legionar (acesta din urmă făcându-l KO pe malacul hamburghez), iar Porta, mâncău prin definiţie (nu putea să lupte cu stomacul gol), dă un veritabil recital de maestru bucătar virtual, cu a sa reţetă de „Piure de cartofi cu slănină". Apare, de asemenea, în prim-plan Sven, în scurta poveste de dragoste cu Ilse şi în aventura de permisie cu prostituata evreică Helen Strasser. Tot în paginile acestui volum se regăseşte secvenţa în care Bătrânul, sceptic, îşi exprimă îndoiala că Sven va putea scrie cartea despre ai săi camarazi, moartea secerându-l pe primul din grupul eroilor... antieroi.

„Camarazi de front"

„Nu mai exista pământ, nici cer, nici soare. Cei morţi erau aruncaţi în aer a doua oară; cei vii se îmbăiau într-o mare de foc..." Dar nu urgia războiului primează în acest volum, ci dramaticele momente trăite de doi dintre camarazii de front ai lui Sven.

Locotenentul Ohlsen, în permisie, constată că i-a fost bombardată casa şi că soţia îl înşală fără pic de jenă. îi este răpit şi copilul, pe care mama adulterină îl aruncase într-o tabară de îndoctrinare nazistă. Debusolat, locotenentul participă la o scabroasă orgie a SS-iştilor, cu incredibile scene de sex şi viol, prilej cu care află că „juninca" e o prospătură, „vaca e o doamnă care a depăşit vârsta matură, şi o iapă e o acrobată care o face în faţa tuturora".

La rândul lui, rănit, Micuţul ajunge pe patul spitalului. Ei bine, acesta se îndrăgosteşte! Chiar se logodeşte cu „Bilă de Seu", obeza infirmieră şefă. Tot lui, în prima şi singura scrisoare primită, mama, cea care îi dăduse viaţă, îi cere să moară!

încă o poveste de dragoste, incredibilă, întregeşte naraţiunea. Ciudatele personaje implicate vor fi descoperite, cu surprindere, de cititor, căruia Hassel îi transmite un mesaj pe cât de şocant, pe atât de adevărat: „Numele pritenilor le uiţi, pe ale duşmanilor – niciodată!"

Am fost adusi la Centrul de pansare, unde murdăria noastră respingătoare şi paraziţii ce ne colcăiau pe rănile deschise l-au facut pe chirurg să turbeze de furie. • Nu mi-a fost dat in viaţa mea să văd asemenea porc i! exclamă el. Medicul acesta foarte tânăr, proaspăt ieşit din şcoala de la Graz, nu văzuse, intr-adevăr, mare lucru in viata lui. Micuţul il blagoslovi cu o ploaie de înjurături, ceea ce-i spori si mai mult furia. Se jură pe onoarea lui de soldat că va fi aspru pedepsit, dacă, bineînţeles, va scăpa cu viaţă. Deocamdată, se delecta auzindu-l cum zbiară în timp ce scotea schijele de obuz care împănau acest munte de carne.

Zăceam în vagonul 48, împreună cu Micuţul si cu Legionarul. Micuţului îi pătrunsese o schijă în spate, iar o mină îi smulsese jumătate dintr-o fesă. Era culcat pe burtă, în paie. Nu crezi că-i rost de-un chiul zdravăn? Vreau să zic cu fesa asta care i-a rămas lui Ivan?

Batalion de marş

în bătaia tunurilor, toţi mor la fel şi nimeni nu e vinovat

Kotelnikovo, Obîlnoe, nu foarte departe de Stalingrad, închisoarea Torgau, bătălia de tancuri de la Lugansk şi un comico-tragic bordel de la Marea Neagră sunt câteva repere ale acestui volum.

Sven Hassel descrie în amănunt situaţii limită, de front, insistând, totodată, asupra unor momente aparte din viaţa eroilor săi. Barcelona, bunăoară, referindu-se la Războiul Civil din Spania, constată că, nimic nou sub soare, în bătaia tunurilor toţi mor la fel şi nimeni nu este vinovat.

Rând pe rând, Micuţul (care „adoptă" în tanc un copil rămas singur pe lume), „Profesorul", studentul norvegian voluntar în Waffen SS, Legionarul (cu tabuurile sale – Allah şi generalul de Gaulle) şi Heide, copil urgisit de propriul tată, apar în secvenţe de un realism şocant. Chiorul, comandantul degradat pentru că nu a deprins arta pupincurismului, şi generalul von Grabach, cu gândul la slipul amantei şi la femeile de vis din Bucureşti, sunt portretizaţi într-o antiteză de efect. Batalionul de marş, cu Porta şi Micuţul acuzaţi că au făcut scăpat un condamnat la moarte, poposeşte în final lângă graniţa României. Bordelul de la Marea Neagră este luat cu asalt, iar matroana obeză Olga, „turnătoare şi bestie", devine eroina „căzută în lupta pentru libertatea popoarelor".

NKVD - GESTAPO, sau aceeaşi Mărie cu altă pălărie în acest volum, ritmul scrierii se apropie de cel cinematografic, autorul creând, totodată, o reuşită alternanţă a situaţiilor. Astfel, de la disciplina penitenciară, în fapt o terifiantă batjocură la adresa condamnaţilor, acţiunea este translatată spre o „paranghelie cazonă". De la arestarea unei bătrânici, care va fi condamnată la moarte pentru ofensă la adresa Führerului, se ajunge la întânirea a doi afacerişti în uniformă – Porta şi trompetul-cavalerist Rudolf Kleber, care, suprem argument, i-a cântat lui Hitler. Trocul cu ţigări cu opiu contra poze porno e savuros, portretele celor două personaje fiind creionate cu un indiscutabil umor (amintind de Hasek şi al său brav soldat Swejk). Hassel reuşeşte, de asemenea, o paralelă şocantă între teroarea de tip Gestapo şi aceea, cu nimic mai prejos, practicată de NKVD-ul sovietic. Ceea ce îi induce cititorului credinţa că între svastică şi crucea verde a comisarilor sovietici au existat doar deosebiri de nuanţă. Altfel spus, cam aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.

Alte două personaje care provoacă cel puţin repulsie sunt gardianul şef al închisorii Altona, Stabsfeldwebelul Stalschmidt, şi Standartenfürerul SD Paul Bielert.

„Monte Cassino" - O singură credinţă: ucide ca să nu fii ucis!

Sabotând un ordin al Führerului, eroii lui Hassel contribuie decisiv la salvarea comorilor Mănăstirii Montecassino, leagăn secular al istoriei Ordinului monahal ce poartă numele întemeietorului, Sf. Benedict de Nursia. La Vatican, Papa Pius al XII-lea îi dăruieşte Bătrânului un inel şi dă binecuvântarea sa plutonului de soldaţi a căror singură credinţă era aceea că, pentru a nu fi ucişi, trebuie să ucidă! Julius Heide, nazistul fanatic, îmbracă mantaua morţii, aceea de Unterstrumfürer, permanent cu degetul pe trăgaciul pistolului automat şi, paradoxal, conduce grupul de comando întru zădărnicirea misiunii "Rabat". Aceea prin care Hitler voia ca trupele sale să ocupe Vaticanul, iar Papa să fie arestat.

Cartea debutează cu luptele crâncene pentru debarcarea trupelor aliate la Anzio, la sud de Roma, şi se încheie după ultimul atac de la Monte Cassino, un deal de circa 5-600 de metri, în vârful căruia mai rămăseseră doar ruinele, fumegânde, ale mănăstirii. Cimitirul soldaţilor polonezi, cărora istoria le conferă panaşul victoriei, stă şi azi mărturie a dramaticelor bătăliili în care au murit peste 70.000 de militari: circa 50.000 americani, englezi, canadieni, francezi, polonezi, indieni şi neozeelandezi, germanii pierzând, la rândul lor, 20.000 de oameni. Terifiantă statistică…

"Lichidaţi Parisul" - Prin Montmartre, cu porcul în sicriu

"Generale, Führerul doreşte ca Parisul să fie ras de pe suprafaţa pământului!" Ordinul dementului dictator este transmis generalului Dietrich von Choltitz (comandantului garnizoanei germane din capitala Franţei ocupate) de o altă sinistră figură a camarilei naziste: Heinrich Himler, şeful suprem al SS-ului. Von Choltitz, devenit celebru pentru că îngropase fortăreaţa şi oraşul Sevastopol sub 800.000 de obuze, dezamăgeşte de această dată. De ce şi cum, lesne va descoperi cititorul… în primele pagini, Hassel explică cum de a ajuns să lupte sub flamura orătaniei naziste, pentru ca apoi să prezinte perioada dintre ziua debarcării aliate în Normandia (6 iunie 1944) şi aceea a eliberării Parisului (25 august).

în „Ziua cea mai lungă", aceeaşi 6 iunie, condeierul irlandezo-american Cornelius Ryan înfăţişează debarcarea, uşor idealizat, din punctul de vedere al eroismului soldaţilor americani, englezi şi canadieni (primii care au pus piciorul pe plajele scăldate în sânge ale Normandiei). Hassel, acum, doar „fotografiază" încrâncenatele bătălii, dând prioritate vieţii din Parisul ocupat. Secvenţe de un umor irezistibil culminează cu aceea în care Porta, Micuţul şi ceilalţi camarazi de arme plimbă, prin Montmartre, un ditamai porcul în coşciug.

General SS

Soldaţii de la Stalingrad deveniseră canibali! Umilit în faţa porţilor Moscovei în decembrie 1941, cu imaginea de strateg şifonată, Hitler avea nevoie nu numai de o victorie militară, ci şi de imagine. A ales Stalingradul, oraşul cu nume de dictator (azi Volgograd). Atacul a început în mai 1942, cu câteva victorii ce au permis ca 80 la sută din ruinele fumegânde să fie cucerite. Crâncena bătălie s-a dus pentru fiecare stradă, pentru fiecare casă. Au murit, susţin unele statistici, circa trei milioane de ostaşi.

Tăindu-li-se liniile de aprovizionare, încercuiţi, nemţii mureau nu doar în luptă, nu doar de frig, mureau efectiv de foame. Soldaţii de la Stalingrad deveniseră canibali, scrie Hassel.

Niciun pas înapoi era consemnul pentru ambele tabere! Generalul SS Paul Ausberg ordonă totuşi retragerea, regruparea pe râul Cir, ceea ce îl conduce în faţa plutonului de execuţie. Pe 2 februarie 1943, Generalfeldmarchall Paulus semnează capitularea. 90.000 de germani, dintre care 22 de generali, sunt luaţi prizonieri. Dezastru total!

Execuţia lui Röhm, şeful SA şi cel mai bun prieten al Führerului, apariţia pe front a călăului de evrei de la Dachau, Theodor Eicke, şi, timp de 11 minute, a lui Hitler însuşi întregesc o naraţiune de un dramatism şocant.

Imperiul Iadului

Varşovia, oraşul şters de pe hartă

"Contemnit procellas", în traducere "învinge furtunile", este deviza Varşoviei. Şi i se potriveşte perfect, căci oraşul, atestat documentar încă din secolul al XIII-lea, a fost nu o dată cucerit şi distrus, renăscând mereu din propria-i cenuşă. Pe 1 septembrie 1939, la numai o săptămână de la semnarea pactului Ribbentrop - Molotov, Germania nazistă invadează Polonia, fapt ce a condus la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial. în 1943, după răscoala evreilor din ghetoul Varşoviei, după ce au fost aruncaţi de nazişti în macabrele lagăre de exterminare, mişcarea de rezistenţă condusă de Tadeusz Bod Komorowski declanşează insurecţia. Dramatica bătălie pentru Varşovia, în fapt pentru Polonia, este descrisă de Hassel nu doar din punctul de vedere al atrocităţilor, al abominabilelor crime ordonate de Himmler („E o pată pe onoarea Armatei Germane să mai existe un singur polonez viu în toată Varşovia"), ci şi din acela al murdarului joc politic al lui Stalin. Care, pentru a putea impune comunismul după terminarea războiului, a refuzat să acorde sprijin luptătorilor din Armia Krajova, în ciuda faptului că Armata Roşie ajunsese la circa 20 km de capitala Poloniei sfâşiate.

Bombardamnetele masive au prefăcut în ruine oraşul, iar călăii nazişti Kaminski şi Dierlewanger au ordonat execuţii în masă.

Reversul medaliei, partizanii polonezi l-au executat pe Dierlewanger prăjindu-l la foc mic.

Peste un milion de morţi şi răniţi, la porţile Moscovei "Operaţiunea Barbarossa", denumirea de cod a invaziei naziste în fosta Uniune Sovietică, declanşată de Hitler pe 22 iunie 1941, se părea că are sorţi de izbândă. De altfel, în primele bătălii, ruşii au pierdut peste 3300 de tancuri şi circa 90 la sută din avioane le-au fost distruse la sol. Hitler, strategul "Blitzkriegului", dă ordin ca "Operaţiunea Typhon", planul de cucerire a Moscovei, să se deruleze în doar trei săptămâni. Atâta doar că, aidoma lui Napoleon, "geniul" Führerului n-a luat în calcul timpuria iarnă rusească. Prima zăpadă, căzută în 10 octombrie şi cumplitul crivăţ au făcut ca armata germană să sufere o primă mare înfrângere. Uleiul îngheţa în arme, soldaţii, în uniforme de vară, se protejau punându-şi tifon pe faţă şi ziare pe sub vestoane. Măcelul continua însă: peste tot, hălci de carne sângerândă şi insuportabilă duhoare de hoit.

Un milion o sută de mii de morţi şi răniţi au fost pierderile armatei germane la numai 120 km de porţile Moscovei, iar 5 decembrie 1941 a fost consemnată în istorie drept ziua dezastrului "Operaţiunii Typhon". Ironia sorţii face ca, retrăgându-se, Sven să fie rănit nu de arma unui rus, ci de aceea a unui neamţ. Rănit la rândul lui, de pe patul spitalului, Porta pune punct campaniei din Rusia în maniera-i caracteristică: cu un vânt răsunător.

"Drum sângeros către moarte"

O bulgăroaică, fugărită şi ameninţată cu securea de soţul mic şi gras, plânge şi îl blestemă pe Legionar, al cărui cuţit s-a înfipt în pieptul nervosului. Bref, în Balcani, ca şi la noi, de altfel, într-o ceartă de familie nu e indicat să intervii.

Hassel îşi poartă eroii din Grecia şi până la închisoarea Germersheim, unde Porta şi Micuţul escortează un feldwebel care refuzase să împuşte un civil. Secvenţe pline de suspans, cu partizani necruţători, alternează cu acelea în care teribila escortă fură un Mercedes al Gestapoului şi face dese popasuri... strategice prin tractiruri şi chiar într-un restaurant de lux.

Porta, născut negustor, vinde de vreo şase ori piei pline de purici, păcălindu-l nu doar pe comandantul Hinka, ci şi pe mecanicul-şef Wolf , rivalul său într-ale afacerilor. Acelaşi Porta, vânzând ceai negru, declanşează, la vârf, în Statul Major al Armatei, "Operaţiunea Closetul" (înalţii ofiţeri nazişti, cuprinşi de cufureală, nu mai pridideau să-şi lase şi să-şi ridice nădragii, ceea ce dăuna grav planurilor strategice).

Apare, în acest volum cu dialoguri pline de savoare, şi cel mai nou membru al plutonului doi - ursul Rasputin, mare amator de bere şi duşman neîmpăcat al uniformelor kaki purtate de rusnaci.

Teroare şi votcă la „îngerul roşu"

Era aproape firesc ca una dintre cărţile lui Hassel să poarte acest titlu. De ce? Pentru că spectrul Curţii Marţiale revine, laitmotiv obsedant, odată cu primele înfrângeri ale trupelor germane, obligate de Hitler, prin ucaz, să moară, dar să nu se retragă din faţa inamicului. „Ordinul meu este ca aceşti defetişti să fie lichidaţi", clama, în august 1944, dezaxatul Führer în goană după „lebensraum", spaţiul vital pretext al declanşării războiului. Că efective întregi, ce se puteau salva de la dezastru, au pierit degeaba, nu conta pentru Hitler, ca, de altfel, nici pentru sadicul alcoolic tătuc Stalin, ai cărui NKVD-işti îşi împuşcau pe la spate tovarăşii de luptă.

Turnătorii, teroare la Torgau, „Dinamita", pisica sălbatică pe post de răzbunător, mujicii luptători cu votca-n nas din cârciuma „îngerul roşu", moşul satului, de peste o sută de ani, care moare fericit după ce şi-a îndeplinit visul (a văzut cum trage şi a tras cu tunul), şi nobila moscovită Tamara (cea care i-a decapitat penisul căpitanului Simsov) fac ca lectura cărţii să devină pasionantă.

„închisoarea OGPU"

Sven Hassel este rănit, fiind la un pas să-şi piardă vederea. Porta, Gregor şi Micuţul ajung şi ei la spital, acolo unde medicii taie continuu picioare şi braţe, deschid pântece şi cranii, într-o activitate ameţitoare... Răniţii sunt etichetaţi. Eticheta verde le este ataşată celor care mai au o şansă să trăiască şi sunt operaţi. Cei cu etichetă roşie sunt lăsaţi să moară. Printre ei, Sven, care este aruncat, încă viu, peste un morman de cadavre. Scapă ca prin minune, trezindu-se într-o cameră pe ai cărei pereţi mărşăluiesc coloane de păduchi... închisoarea OGPU (poliţia politică, precursoarea KGB) fusese cucerită, iar cadavrele ruşilor se înnegreau precum fripturile în cuptor, scrie Hassel. Pe un perete al puşcăriei, cu litere enorme, se lăfăia o lozincă, bine cunoscută şi la noi, cu ceva ani în urmă: „Munca este cel mai de seamă privilegiu al statului socialist". Un alt privilegiu - latrina prizonierilor. Pe care, la limita rezistenţei, deţinuţii adormeau, găsindu-şi sfârşitul în macabrul cimitir.

Revenit pe front, Porta, împreună cu mecanicul-şef Wolf, pune la cale un meci de box. Trucat. Nu lipsesc pariurile aducătoare de bani, pantera neagră Ulrich, pe post de forţă de ordine, ca şi bordelul izbăvitor de năravurile cazone.

„Comisarul" - Cu tancul, pe post de şperaclu

Şi în „Comisarul", ultimul din ciclul celor paisprezece romane ale lui Hassel, ororile războiului, imaginile de-a dreptul halucinante nu puteau lipsi („... un tun de 20 mm tuşeşte furios. Obuze mici şi periculoase ricoşează între zidurile caselor, ca şi cum diavolii ar juca ping-pong cu mingi de foc explodânde"). Acestea se estompează însă, pe măsură ce subiectul naraţiunii prinde contur, iar goana după aur, prin imensitatea ţinuturilor Rusiei sovietice, captează total cititorul. Şi cum altfel, când seiful doldora de lingouri este deschis cu lovituri de tun pe post de şperaclu, iar duşmanii ireconciliabili Fritz şi Ivan se despart cinstindu-se cu votcă şi caviar. E greu de spus cât adevăr şi câtă ficţiune se regăsesc în descrierea peripeţiilor ciudatului comando germano-rus spre lingourile din tainiţele închisorii „Vladimir". Oricum, cartea, toată această aventură fără happy-end, confirmă, încă o dată, locul lui Hassel printre numele de referinţă ale literaturii mondiale. Admiratori şi exegeţi l-au situat lângă Hemingway, Hasek şi Homer, ceea ce a stârnit nu puţine comentarii. Indiferent însă de această poziţionare, Sven Hassel este un scriitor unic. Iar „Comisarul", cum ar fi spus Legionarul, încheie „en fanfare" ciclul romanelor sale de război.

Iata si un link cu un film documentar despre Noua Ordine Mondiala, "Ingerul digital":

http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=rhqtLefUvA4

/watch?v=SpsqHNNvQB4

Iadul este real: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=4hs8gGA745o

Despre extraterestrii si navele lor: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=UB4GAW6YOZA

/watch?v=GZyYHPOySuM

/watch?v=biaIOPOuD2Q

/watch?v=Vdi9RF9IRyk

/watch?v=k3sWJwHyq6g

/watch?v=tUL5Rcqzdd4

/watch?v=tiQ16_pB0Cc

/watch?v=OQeG4gPoEQc

Despre incidentul Roswell: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=L-yl9ziXddQ

/watch?v=QKd1OZ986GM

/watch?v=d5DZgudT7cc

/watch?v=Soct3B3Yna4

Despre rapirea Basarabiei de rusi in iunie 1940 si aratarea Fiului lui Dumnezeu si al Omului, Omul durerii: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=7IvhcYnGUjU

Romania gradina Maicii Domnului, gradina din Eden: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=HKWRlpee7JU

Simulacru de disc zburator (disc luminiscent agatat de un elicopter): http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=XPTdk_3Hfwk

Simulacru de extraterestru (si-a facut capul mare cu staniol): http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=kVCCh0ibaC0

Farfuriile zburatoare naziste Repulsin, RFZ (Rund-Flug-Zeug=Avion Rotund), FU (Fliegende-Untertasse=Farfurie-Zburatoare) 1 si 2, Thule 1 si 2, Vril 1-9 (Vril 7 avea 45 m diametru), Haunebu I-IV (Haunebu I avea 25 m diametru, Haunebu III avea 71 m diametru si Haunebu IV avea 120 m diametru) si nava cilindrica Andromeda de 139 m lungime, in care intrau un disc Haunebu II (Do-Stra=Avion Rotund Stratosferic construit de firma Dornier), de 23 m diametru si 9-11 m inaltime, 2 discuri (Flug-Kreisel=Giroscop Zburator) Vril 1 de 11,5 m diametru si 2 dicuri Vril 2: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=BXBmbVJ-Rl0

/watch?v=u0eUosBA_uc

/watch?v=Q7FWb-WIV00

/watch?v=sABpGFzxebQ (baza de giroscoape electrogravitationale subterana in muntii Sudeti, la granita polonezo-ceha, 21 iulie 1942, inchisa in 1945)

/watch?v=rHl4iQBdcrU

/watch?v=ZoMR_Oj6Qrs (informatii oferite de cercetator OZN si artist James Nichols in "The Aldebaran Mystery - Nazi UFO Secrets", in cadrul UFO TV, care s-a inspirat din Nick Cook in "The Hunt for Zero Point", Jan Van Helsing in "Secret Societies", Vladimir Terziski in "Nazi UFOs", Timothy Good in "Above Top Secret", Wendelle Stevens in "Nazi Flying Discs", Desmond Leslie in "Flying Saucers have landed" si //discaircraft.greyfalcon.us/index.html, video: "UFO Secrets of the Third Reich", "Zeitgeist", "The Venus Project", "The Blue Max" (20th Century Fox), "Atlantis the Lost Continent" (M-G-M), "Memphis Belle" (Warner Brothers), "Clash of the Titans" (M-G-M), arhive militare, de asemenea imagini google si Roxio "Videowave"

Flug-Scheibe (Disc Zburator) RFZ (Avion Rotund) BMW Flugel-Rad (Aripa Rotativa) I, II, III, dupa modelul lui Rudolph Schriever (Flying Top, un fel de elicopter supersonic cu decolare verticala), la care au continuat si Joseph Andreas Epp (inclusiv varianta cu 8 turboreactoare amplasate incastrat in disc, pentru deplasare pe verticala si cele 2 turboagregate amplasate diametral opus pe o consola care se roteste independent de disc, pentru deplasare pe orizontala) si Henri Marie Coanda (varianta cu 12 turboreactoare, folosind efectul Coanda de curgere laminara a unui fluid pe langa o suprafata solida curba, care determina sustentatia), cat si Viktor Schauberger, care la modelele Repulsin A si B a folosit efectul de implozie, datorat crearii unui vacuum pe directe verticala deasupra clopotului zburator (Flug-Glocke), folosind un model de turbina cu pale elicoidale si torsionate, care aspira aerul prin orificii dispuse radial si-l proiecteaza intr-un jet verical, scazand presiunea pe directie verticala si determinand ascensiunea prin aspiratie, asa cum se intampla cu o bula de aer care se ridica de pe fundul unui lac: la varianta I erau 16 lamele la aripa rotativa si 4 turboagregate BMW 028 amplasate diametral opus si radial pe aripa rotativa discoidala lamelara, pentru rotirea acesteia, pentru deplasarea pe verticala, plus inca 2 turboreactoare amplasate diametral opus pe exteriorul nacelei, pentru deplasarea pe orizontala, la varianta II erau 24 lamele si 8 turboagregate pentru rotirea lor, la varianta III (Vril 7 sau V-7) erau 21 lamele, respectiv 12 turboagregate, folosind ca sursa de energie heliu: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=Y5c_m1hDg-w

Motorul BMW cu 12 cilindrii in V de 7600 cmc, cu ardere interna, injectie, benzina, varianta 2009, care echipeaza automobilul BMW seria 7 V 12 760 Li : http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=gGUTnPG86Bg

/watch?v=BdMQqWv-kWM

Motorul BMW cu 6 cilindrii in linie de 1600 cmc, cu ardere interna, injectie, benzina, varianta 2011, care echipeaza motocicleta BMW K 1600 GT/GTL: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=1MBYM0fUFJA

/watch?v=Nv5dsPnbVcw

Discuri zburatoare germane la o baza selenara, nu numai antarctica si argentiniana: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=-efKWqlG9CA

Despre tehnologia antigravitationala si bobina Marco Rodin cu fluid feromagnetic: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=EeX1v6IZC5g

/watch?v=pJJ-4lnwrck

/watch?v=PncTZQ5G0Gw

/watch?v=JWdnXqZzPY8

/watch?v=K93dL65Q724 (mai sunt 43 parti)

Despre experientele de fizica ale lui John Hutchison, inspirat de Nicolae Teslea: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=c_QrSTlNnek

/watch?v=ocqxlAurZCg

Declaratiile unui nepot de pilot de disc zburator spatial Vril: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=byuyX6VDSkk

Neu Schwabenland, baza antarctica de discuri zburatoare germane: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=0lyJKNPU2wE

Despre tehnologia antigravitationala si a energiei libere folosita la discurile zburatoare germane: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=spWK1qXrtyg

Despre ciudatenii cu constiinta superioara si monstrii marini: http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=dagYrk5XpX4

Evolutia tehnologiei de zbor naziste: tastati http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=3UAN_DNy5FQ.

DISC AIRCRAFT OF THE THIRD REICH

(1922-1945 and BEYOND)

Introduction

By Rob Arndt

Old German Order of 1912

Order of Teutons

A primary focus of Thule-Gesellschaft

was the discovering the origins of the Aryan race. Thule comes from the Greek and means "land". This society was named after "Ultima Thule"- the "Farthest Land" and capital of ancient Hyperborea at the extreme north near Greenland or Iceland. The Thulists also believed in the hollow earth theory and spent years of expeditions to remote parts of the earth in search of the entrances to the inner world where they could contact ancient civilizations that went underground and worship the Black Sun. Thule found its true purpose through the joining of societies in 1919 with the Vril Gesellschaft and DHvSS which also believed in worship of the Black Sun; but it was the psychic mediums of Vril and Thule's own resident psychic Maria Orsic that convinced them that the Aryan race didn't originate from earth but from Aldebaran in Alpha Tauri - 64 light years away. Vril also convinced the DHvSS (Men of the Black Stone) that their mountain goddess Isias was the queen of Aldebaran.

Nazi Germany national flag

Probably the most misunderstood and problematic of all terrestrial-based disc technology lies at the heart of the German disc programs that started with the birth of the NSDAP (Nazi Party) in 1920 - a full thirteen years before Adolf Hitler came to power as the leader of the Third Reich.

To fully comprehend the depth of these programs requires the knowledge that above all else the NSDAP was founded from the onset by the occult Thule (1918) and Vril (1921) Gesellschafts (Societies), and other occult groups like the DHvSS (Men of the Black Stone -1912) that stretched back to the turn of the twentieth century with the Old German Order (a.k.a. Order of Teutons).

As such, the very first disc project built in Germany in 1922 was not even an aircraft but an inter-dimensional flight machine in disc form - the Jenseitsflugmaschine (JFM) built by Thule-Vril using secret business member funding. The machine was tested for two years before being hurriedly dismantled and moved to Augsburg, stored at Messerschmitt’s aircraft facility. It is doubtful channeled flight was ever achieved, but Thule and Vril had gained some valuable information and experience with power units and electromagnetic rings.

Years later, as rocketry became the subject of most interest, a young Austrian engineer named Hermann Noordung was the first to publish a book that proposed a solar-powered disc space station and its radical propulsion system. It was called the Wohnrad (Habitat or Living Wheel). Unfortunately, Noordung died the same year as the book was published in 1929. Had he lived, he would have been a contemporary of both Oberth and von Braun at Peenemünde pioneering rocket powered discs that might have allowed Germany to launch the world’s first geo-synchronous satellite or mount another bizarre war weapon, the small scale truck-mounted Sonnenlinse (Sun Lens). This was designed for use on sunny days to focus bright sunlight on Allied bomber streams using four highly polished reflective mirror dishes on a rotating turntable. Its purpose was to blind Allied pilots while conventional German aircraft attacked them. Hitler had intended to construct a football stadium sized single lens in 1:1 scale but only the mini prototype 4-mirror truck mount device was tested. It was captured intact by American troops in 1945.

German orbiting Raumwaffe with mirror weapon

Such a weapon on the ground was practically useless, but a giant reflective solar space mirror could actually burn aircraft right out of the sky. Noordung’s disc space station concept could have easily been turned into one giant armed fortress in space. Hitler expressed interest in the idea up until the last year of the war with fantastic unrealistic dreams of an armed space station launched from Peenemünde by von Braun up to an orbit of 4,000 miles!

But rocketry success was years away and both Thule and Vril took little notice or interest in the VFR Verein für Raumschiffahrt ( a.k.a. German Rocket Association). Such occult societies viewed rocket power as wasted energy and time so they pursued their own disc designs with great enthusiasm and will.

Apart from the Thule and Vril dream of Raumflug (Spaceflight) was another German disc designer who to this day remains virtually unknown. His name was Dr. Franz Philipp who proposed a series of rockets and discs that were to utilize Sonnenstrahl Triebwerke (Solar ray Thrustwork) engines which were in essence light conversion power plants - a very radical concept in the year preceding World War II.

Dr. Philipp envisaged a range of these craft under the title Frali. Frali I was proposed in September 1938. It resembled a modern-day blimp but with an array of circular solar panels located on each side of the craft and two tailfins at the end of the machine. Another Frali design, the Frali VI was a cylindrical craft with a strange layered conical nosecone and flat solar panels all over its body which ended with a single square tailfin. The Philipp designed Greif (Griffin) was a large disc aircraft powered by four aft-mounted solar rockets similar in shape to the early A-series rockets but covered in solar flat panels. Then there was Philipp’s final design, his Sonnenflieger (Sun Flyer) - a huge glass domed saucer with solar panels running along the rim of the disc and a three layered underbody which was supported by rather large lunar-lander type telescopic legs. Dr. Philipp never patented his designs but wrote a book that translated into “German Spaceflight Since 1934: A Very Troublesome Book”. In it, he claimed to have built a solar rocket and fired it towards the moon in the 1930s, but no such evidence has ever been produced to substantiate such a claim.

Nevertheless, Dr. Philipp was a World War I comrade of Adolf Hitler and was responsible during the Second World War for a wide range of secret project research including the often spoken of “Death Ray” which actually was a crude form of microwave weapon developed at a research facility in Berlin. When the war ended Dr. Philipp was captured by the Russians and employed as a “camp screener” for German scientists due to his ability to speak several languages - among them fluent Russian. Philipp later claims that he kept important German scientists away from various Soviet weapons programs postwar but admits he shared his knowledge on death ray technology.

Adolf Hitler (a Thule member along with Göring, Himmler, Bormann, Hess, and various other top Nazi officials), on the other hand, became Chancellor of Germany in 1933 and thus the eleven year occult metaphysical science of Thule-Vril became strengthened with official state backing for the continued disc development programs starting with an RFZ Rundflugzeug (Round Aircraft) series of discs that utilized levitator technology developed by Professor Winfried Otto Schumann of the Technical University of Munich who worked on the mysterious JFM from 1922-24.

The year 1937 saw the first RFZ discs built, RFZ units 1-3 after Vril had purchased the fallow land surrounding the Arado Brandenburg aircraft plant for flight testing. The first RFZ series utilized the early Schumann levitators, but often with disastrous results. The very first disc, RFZ-1, rose very briefly only to 60 meters before losing flight control. Pilot Lothar Waiz, testing the machine at Arado Brandenburg, quickly bailed from the wobbling double-hulled disc with Ar-196 controls and attached tail unit failing to function, causing the machine to spin out of control and crash into the ground. Not to be discouraged, the RFZ-2 was built the same year and achieved a measure of success. This was a very small armed disc with two light MGs that was used in 1940 for reconnaissance over the British Isles and in the South Atlantic with a rendezvous with the German commerce raider Atlantis during the same year. The RFZ 3, 4, and 6 were all prototypes that grew larger and more powerful in each subsequent test model. They were built from 1937-1942. The brief designation of RFZ-5 was renamed Haunebu in 1939 with the RFZ-7 becoming the Vril-1 Jäger (Hunter) in 1941.

These highly advanced disc aircraft were overseen by Himmler's SS - specifically, the occult “Order of the Black Sun” SS Technical Branch Unit E-IV (Entwicklungsstelle 4) which was created to explore various alternative energies. This unit was tasked with developing both the Haunebu and Vril disc designs that utilized the world's first electro-magnetic-gravitic drive systems: the Vril and Thule Triebworks (Thrustworks). These drives relied on Hans Coler's SS-adapted free energy Konverter (Magnetstromapparat) coupled to various Van De Graaf band generators and a Marconi vortex dynamo (a huge spherical tank of heated mercury at the center of each craft) to create powerful rotating electromagnetic fields that affected gravity and reduced mass.

Hans Coler Magnetstromapparat gravitic battery

modified by SS into Coler Konverter

Photo of 1930s Van De Graaf generators,

the type that would be inside the

Haunebu craft,albeit modified by the SS

Early Messerschmitt Bf 109 fighter

Many have often inquired "why" then when war started in 1939 did Germany not use these advanced and unique machines in air combat? The simple truth lies in the fact that these machines, despite their superior overall performance to conventional piston-engine aircraft and early jets, could not be realistically adapted to any useful military role other than the most basic transport and reconnaissance work. The strong electromagnetic engines were difficult to control and required a complex celestial navigation system to fly. While maximum speed and range were beyond belief, the flight characteristics of the discs could not hope to imitate high-performance fighters like the Me Bf 109 or Fw-190 in aerial combat.

There was very little room for either offensive or defensive armament in these designs except for a few experimental light MG and MK cannons that proved impractical in flight and a large experimental Donar KSK Kraftstrahlkanone ("Thunder" Power Ray Cannon). These guns tended to destabilize the discs badly and were eventually removed or replaced with lighter automated guns, usually mounted above the control center of each disc. The disc bodies themselves were not capable of carrying any ordnance at all internally or externally (no bombs, rockets, or missiles) and could initially only make turns of 22.5, 45, and 90 degrees due to a complex control system that utilized mag-field impulsers (magnetic field shifting) to rapidly change direction. Extreme heat shielding was also required due to the fantastic speeds at which these machines could achieve. SS metallurgists came up with an advanced material known as Viktalen but the larger the design meant single, double, and even triple hulls to protect the crews. Viktalen was unusual in that it was more of an armor plating than of aircraft construction material. Due to the weight factor, especially in the Haunebu series these craft became enormous.

Nevertheless, the SS pursued an aggressive policy of theft, forced cooperation, and strong internal development of these types of machines due to the increasing Allied bombing offensive that made conventional aircraft take-offs and landings highly dangerous as the war progressed towards imminent defeat. VTOL (Vertical Take-Off and Landing) was seen as the most logical solution to this problem. If the SS could develop a production machine that in the future could be armed (with cannon, missiles, electrostatic, or even plasma weapons) then Germany might be able to turn the air war.

To shorten the time of finding VTOL solutions, the SS robbed both Germany's patent office and every patent office in occupied Europe. Those with aeronautical skill enough to contribute to the SS effort were either arrested or coerced into participating in the programs - among them Viktor Schauberger of Austria and Henri Coanda of Rumania. The SS also used its large slave labor force to assist in construction of large underground facilities for these discs and often for production of components to these machines.

Though the SS requested additional slave laborers from Armaments Minister Albert Speer near the end of the war, Speer himself was not told “what” war projects the laborers would be used for; indeed, Speer was deliberately kept out of the entire SS disc development programs for security reasons and the fact that the SS was a state-within-a-state with its own production facilities, war material, scientists and technicians, slave workforce, and the knowledge of secret Third Reich military bases outside Germany where the discs were both tested and stored. Speer was considered untrustworthy and a security risk like Rudolf Hess had been. It has been alleged postwar that Hess held secret knowledge of the German disc programs and both the Antarctic and Argentine bases; thus, for that reason alone was held isolated from the world ever since his capture. We will never know as his secrets died with him in 1987 (either as a result of suicide or murder).

Heinkel He-178, the world’s first functional jet aircraft of August 1939

Among those being held, Viktor Schauberger became the leader of most interest due to his highly unconventional promotion of vortex technology which was perfected while he was in SS custody at Mauthausen. Originally designed for an odd SS bio-submarine the strange Repulsin discoid motors, started in 1940 with help from the Kertl Company, were to be eventually adapted to aircraft. Heinkel was the first to receive the early results of the discoid motor tests but refused to act on the information in the same way the Luftwaffe refused to act on Heinkel's historic flight of the world’s first jet aircraft, the He 178, three days before the start of WW2.

In 1941, a year after the Repulsin Model A motor was being studied one of Heinkel's own flight engineers named Rudolf Schriever proposed his own "Flugkreisel" (Flight Gyro) that utilized conventional jet engines instead of the Repulsin discoid motor. His design was taken from him by the SS and handed over to a team of scientists for further study and construction of a large flying prototype. The primary team consisted of Dr. Richard Miethe, Klaus Habermohl, and Dr.Giuseppe Belluzzo plus six more engineers that remained unnamed even after the war.

Dr.Giuseppe Belluzo, the only Italian among them, had come up with his own design for a jet powered round flying bomb - the Turboproietti (Turbine Projectile) that would later remove him from the Flugkreisel program entirely and return him to the Fiat Riva Del Garda facility in Italy.

Meanwhile, BMW (who were to provide the turbojets for the Flugkreisel) started internal work on a design very similar to Schriever's Flugkreisel but utilizing the company's own BMW 003 jet engines. These machines, called "Flügelrads" (Winged Wheels) were not true disc aircraft but jet auto-gyros that used a standard BMW 003 turbojet with a Strahlrohr (Jet pipe) deflector to power a multi-blade disc rotor. These craft were built on a much smaller scale than Schriever's Flugkreisel, so work proceeded from 1941-45 with construction of prototypes beginning in 1943. Instability, however, was never really solved in the earlier designs. Most remained either tethered during testing or only made short hops. Only one disc, a BMW Flügelrad II V-2 (or V-3) possibly achieved level flight in April 1945.

Schriever's own design began to take shape in 1942 and flew in 1943. It flew under jet power provided by three attached special kerosene-burning engines driving the disc rotor as well as two kerosene jets attached to the body for forward thrust and horizontal stability. Its jets made a horrendous whine as the large disc took time to power-up before take-off. Flight characteristics were said to be fair with the exception of inherent instability at low speed. But then the SS decided to abruptly drop Schriever's jet-fan design in favor of one of Dr. Miethe's designs that eliminated the large disc rotor blades driven by jet engines altogether for Schauberger's vortex engine, but on a larger scale.

With Schauberger released back to Leonstein, Austria in 1944 by the SS the Miethe prototype constructed in Breslau took to the air the same year over the Baltic. It's resemblance to the Repulsin Model B was unmistakable except for the addition of a bubble cockpit on top and water drainage (bleed) pipes to the rear of the craft instead of at the bottom. Another design by Miethe may have been built during the war - the Elektrische Luft Turbine (Electric Air Turbine) patented in Germany postwar by Bruno Schwenteit, crediting both Miethe and Schriever. This was a unique unmanned disc that burned oxygen and nitrogen in a superheated chamber injected with helium to produce tremendous thrust. It is perhaps this design alone that could be the mysterious, often-quoted V-7 weapon.

At the same time, a private venture with official backing from Air Ministry General Udet was taking shape in Leipzig. Arthur Sack, a farmer, who caught the attention of Udet way back in 1939 with his A.S.1 circular wing flying aero model was given permission and some funding to build a manned large-scale version of his model. Sack took up the challenge and built four more models of increasing size. When the A.S.5 demonstrated that the basic concept was sound, construction began on the manned version in early 1944 - the A.S.6.

Messerschmitt Me-163 Komet, 1944

Within a month the strange largely wooden aircraft utilizing salvaged parts from a Me Bf 109 was taxiing and making attempts to fly. But this project was doomed from the start with an underpowered engine and plagued by structural problems which meant that the aircraft could "hop"- but never fly - even when a Me-163 Komet pilot based at Brandis AB gave it a try. Like the chief test pilot, the Komet pilot suggested that the A.S.6 held potential if aerodynamically tested properly in a wind tunnel and handed over to Messerschmitt for improvement utilizing superior Me Bf 109 components and cannon.

Had Sack listened instead of forging ahead on his own, the next design designated A.S.7V-1 might have become a formidable 500 mph fighter known under production as the Me-600 “Bussard“.

Due to round-the-clock bombing by 1944 the SS was forced to try even more drastic measures, launching unmanned interceptor discs from German occupied territory. These discs were known as the "Feuerball" weapon, sometimes erroneously referred to as the mystery V-7 weapon or an aerial Flakmine.

The WNF Feuerball relied on a flattened circular turbojet for launch, a plume sensor for aerial detection, and an electrostatic field weapon invented at Messerschmitt's Oberammergau facility for attack. Production of these craft was initially performed by WNF under SS direction. Because the discs burned chemicals around its ring to create the electrostatic field necessary to disable Allied bomber engines and airborne radar the object was soon nicknamed the "Foo Fighter" by the Allies who sighted this fiery halo weapon approaching them by day or night. "Foo" was a take on the French word Feu (Fire) and from the Smokey Stover comic of a bumbling fireman that actually started fires! His famous saying was, “where there’s Feu, there’s fire”, so the US nickname stuck. The British simply called them “Kraut Meteors”!

Naturally, WNF observed the burning effect too and officially named their weapon the WNF Feuerball (Fireball). The "Feuerballs" plagued the 415th NFS and other Allied aircraft from November 1944 until April 1945. By that time production had been shifted to the Zeppelin Werke that named their enlarged improved weapon as the "Kugelblitz" (Ball Lightning). These were launched form the Schwarzwald (Black Forest).

The Allies seemed confused by these weapons which ranged in size from small to large and attacked in singles or multiples. The Germans added to this confusion by introducing two OTHER weapons with the Feuerball/Kugelblitz - the "Seifenblasen" and "Kugelwaffen". "Seifenblasen" (Soap Bubbles) were large meteorological balloons trailing foil strips that confused Allied radar. Their large round shape and metallic coating reflected in daylight gave them the appearance of a shining globe mistaken for a Feuerball. Along with the Seifenblasen were launched purely spherical aerial probes that were used as psychological weapons. These "Kugelwaffen" (Ball Weapons) initiated in 1941 played aerial games with the Allied bomber gunners that would have in time distracted them from the real threat of larger approaching Kugelblitz discs. Chronologically, the smaller Kugelwaffen seem to be the predecessors to the Feuerball as several are seen in 1942-43 photos taken over Japan as a technology transfer. The same type weapons are also seen over Italian and German skies in 1944.

Hermann Klaas worked on several of these remote-controlled objects and even the early Feuerball prototypes were nothing more than small silver jet discs launched off catapults and then remote-controlled to test Allied bomber crew responses to them.

Unconfirmed Coanda disc

But by the spring of 1945 the war was lost regardless and most of the remaining programs were halted. Henri Coanda had been arrested in Paris in 1940 and forced to work on a disc under SS supervision. His design for a lenticular disc that benefited from his own "Coanda Effect" was a masterpiece of jet disc design. But because it required twelve Jumo 004 jets to power the huge machine the project never got past the wind tunnel testing phase. Likewise, Andreas Epp’s independent Omega Diskus which utilized two Pabst ramjets and eight Argus lift fans was also confined to 1/10th scale model testing. Epp would postwar help design the first Soviet jet disc aircraft in Pirna, East Germany in 1950.

Dr. Alexander Lippisch, who had also studied disc aerodynes as far back as 1941, was too involved in the Me 163 Komet and DM-1 delta glider programs to produce anything more than brief disc design concepts for Messerschmitt based on the AVA Göttingen wind tunnel K 1253 circular wing profile.

The Horten brothers, experts with flying wings, also studied circular wing designs but did not actually work on any in Nazi Germany. They did so for the US Govt. postwar in 1946 at Wright Field designing what is now believed to be the craft that crashed at Roswell in 1947- a radar-absorbing spy craft parabolic lifting body carried by a large meteorological balloon similar to the Japanese FUGO type.

In the face of imminent defeat BMW destroyed all their Flügelrads and possibly Schriever's Flugkreisel which was testing at the same facility - Prag-Kbley airfield. Dr. Miethe's discs may have been captured as Dr. Miethe went to Canada postwar to work on AVRO's disc designs. Habermohl was captured by the Russians and worked on disc designs for them while Dr. Belluzzo went back to Italy. Schauberger's Repulsins were captured by the Russians while most of the SS Technical Branch records still intact were captured by the British who postwar attempted to create a working design through AVRO Canada with eventual US assistance. Clever US Govt. infiltration tactics and funding withdrawal ensured that AVRO Canada’s German-based disc designs were abandoned there while AVRO Canada’s engineers were lured to the US to work on the first US jet discs, ironically built by a team led by Dr. Miethe himself!

One very little known Peenemünde disc project under Henrich Fleissner was the last disc to take off from Berlin in late April 1945 on an official mission. But details of Göring‘s "Düsenscheibe" (Jet Disc) remain clouded in mystery. This is the only known Luftwaffe disc program which originated with Hermann Göring and assembled at Peenemünde. Just as baffling is the late war DFS Berserker Mistel combination that combined a project jet bomber with a liquid explosive laden disc guided by television control and powered by a mass of staggered Argus 044 pulse jets. Only the television guidance system test aircraft was nearing completion when the war ended.

"Vampyr" Infrared Scope

Other strange disc programs included experimental Lichtscheiben (Light Discs), unmanned light-guided small explosive discs directed by searchlight batteries against the RAF, nicknamed "Glühscheiben" (Glow Discs) by Flak Helferinen (female searchlight battery auxilliaries); the Zell Luftkreisel (Air Gyro) missiles, and even German Army Scheibenhandgranaten (Disc hand grenades) made out of Nipolit fashioned explosives. Most were small discs painted green with an inserted detonator. but at least one attack was made by a Frisbee-sized Nipolit grenade against a T-34/85 tank!

The 1946 German Army soldier would have carried the disc grenades as standard issue along with an STG-45 assault rifle, improved Pzf-150, and new camouflage uniforms that used anti-IR dyes in them. Infantry disc-firing launchers were also contemplated.

Jonastal S-III factory uncompleted in 1945

Dr. Zippermeyer’s unusual fascination with coal dust explosives led to a radical disc aircraft called the “Feuersturm” (Firestorm) that was designed to created a spinning fire tornado into the path of Allied bombers but the proposal came during the collapse. Göring placed an order for coal dust Flak shells in March 1945 but none were delivered. It is interesting to note that the SS took Zippermeyer’s coal dust Flak shells and added a reagent to the mix which could have been a Nazi Superbomb equal in devastation to the Atomic Bomb. The reagent, mixed with LOX and coal dust would create both an initial firestorm and then a freak lightning storm at ground level. This would consume all the air and burn everything, people and all matter in a 4.5 km radius. Plans to build such a bomb at the Jonastal S-3 complex and new Hitler HQ failed as the complex was not completed in time.

Meanwhile, the Feuerball attacks that stopped in April 1945 in Germany resumed in August 1945 in Japan - another obvious technology transfer from Germany to Japan via U-boat. The Japanese, however, lacked all the documentation for this weapon and only launched a few after fueling them and igniting them. It is said that the Japanese were frightened by this "demonic thing" and destroyed the remaining Feuerballs by dynamiting them together in a large pit after VJ-Day. Photographic evidence also seems to identify "Kugelwaffen" sent to Japan as several are seen trailing Sally bombers, probably for flight testing.

But the Third Reich story ends as strangely as it had begun. What about the mysterious Thule-Vril discs which were actually built in small numbers during the war? By 1945 there were quite a few Haunebu and Vril 7 Geist (Spirit) discs flying. Vril had even tested the Vril 8 Odin and possibly even the more streamlined Vril 9 Abjäger, which appeared over occupied German skies. Designs for even more exotic Vril 10 Fledermaus (Bat) and Vril 11 Teufel (Devil) discs were to be destroyed but several technical documents of them were discovered. Larger still was the 139 meter long Andromeda Gerät - a huge mothership designed to carry one large Haunebu and two Vril discs in two bays built into the side of the craft. One of possibly two was discovered in 1945 by US Army troops in a well-camouflaged above ground shelter. It was semi-completed but due to forced evacuation both the sensitive navigation gear and propulsion systems were removed from the giant. The other cylindrical craft is assumed to have already departed, but to where? The Andromeda Gerät was designed as a Raumschiff (Spaceship) with propulsion combining four of Thule’s revolutionary Triebwerks with sixteen of Vril‘s SM-Levitators. One craft spotted over Germany at the end flew at incredible speed with a blinding light emitting from its tail worrying Allied Intelligence teams that the Germans might have developed a form of photonic drive. The rest of the Haunebu and Vril craft were not destroyed but quickly evacuated from March 1945 to an area safe from Allied bombing or capture.

1938-1939 German Antarctic Expedition

The Schwabenland launching a Dornier Super Wal during the Antarctic expedition

In the year preceding the start of WW2 Germany sent an expedition to Antarctica to scout out a location for a military base there. The Germans found such a location in the former Queen Maud Land which Germany renamed Neu Schwabenland (New Swabia). There, in secret during 1942-43, a base was built in the Mühlig-Hoffman Mountains, just inland from the Princess Astrid Coast. Base 211 (or Station 211). The base was supplied with slave laborers shipped by sea and U-boats to construct an elaborate cave complex deep within the mountains - an impregnable fortress. Hot internal springs were found there, iron ore deposits, vegetation, and access was achieved primarily through an underwater trench that ran through the area.

During the war, especially the latter part, German U-boats made frequent trips to the South Atlantic, South America, and Antarctica. Germany also set up floating meteorological buoys in Antarctic waters and weather stations on islands located between Antarctica and the tip of Argentina at Tierra del Fuego (Fire Island). The last messages from Bormann and Göbbels in the Führer bunker were sent to Tierra del Fuego, which is a mystery in itself.

The SS RuSHA (Rasse und SiedlungsHauptAmt- Race and Settlement Bereau) began in 1942 to take women of Aryan decent (Volksdeutsch) from the Ukraine solely for the purpose of transporting them to Base 211.

Odal Rune flag of the Volksdeutsche

Ten thousand women between the ages of 17-24, blonde and well proportioned, were recruited for the project along with 2,500 Waffen SS soldiers serving in Russia. The women were known as the ASF (Antarktische Siedlungen Frauen, Antarctic Settlement Women) and wore a specific light blue form-fitting jacket with SS Odal Rune insignia and an A-line skirt with the hem below the knee. About half of the female recruits were ethnic Germans while the others were Ukrainians upgraded to full Aryan status through the “Germanization” process. An ASF training camp was secretly set up in Estonia for proper training in polar survival and as a boot camp meant to teach what was expected to ensure that the German colony could sustain life and grow. Any recruits that failed the camp were immediately shipped to Auschwitz for extermination. The acceptable recruits were returned to the Ukraine then taken from the Poltava railway station to transport ships and U-boats awaiting them. The goal of this massive undertaking was to create a colony at Base 211 suitable for the habitation and continued development of the Thule-Vril technology. That is why the Kriegsmarine kept such a large number of U-boats in the South Atlantic during the latter part of the war, especially the Type IXc large transport U-boats nicknamed “überseekuh“ (Overseas Cow)

It is believed that both the Thule and Vril Gesellschafts evacuated that technology to Base 211 at the close of the war under SS General Kammler, who was in charge of Germany's most secret weapons development programs. The occult discs were to have been produced in the massive Jonastal S-3 complex under construction, but the time had simply run out, and the complex remained unfinished by wars end. However, during construction from late 1944 until March 1945 the complex was never bombed - even once, despite the huge strategic facility with thousands of scientists and technicians located there and 18,000 slave laborers performing construction. The reason the Allies failed to bomb this location was that a large bunker installation below one of the complex sections contained an EM (Electro-Magnetic) discharge weapon able to produce a force field seven miles around the complex up to a height of 30,000 ft. Allied aircraft that attempted to photograph or bomb the site experienced extreme difficulty with their engines cutting out. A similar effect happened on the ground with military vehicles and engines, so they were kept off during operations.

Type IXC U-Boat, workhorse of the Kriegsmarine

Two U-boats that surrendered after the war in Argentina (U-530 and U-977) are also believed to have carried cargo and high-ranking SS to Base 211. Both boats were largely empty upon surrender with the crews refusing to accurately disclose their cargos and destinations. Argentine waters had been a safe haven for the U-boats during the war, but the US Govt. put tremendous pressure on Argentina to hand over the missing U-boats for information on Kammler’s whereabouts and Base 211.

It became apparent in 1946 that 54 U-boats and over 6,000 technicians and scientists were "missing" from Germany - especially from the SS Technical Branch. There were also 40,000 slave laborers and between 142,000-250,000 German citizens unaccounted for. Despite simply writing these off as probable losses and deaths of the war, Washington suspected that a large number of these missing actually escaped to South America and Base 211 (if such a base existed). The United States then went on the hunt using the "war criminal" propaganda to cover up the search for technology akin to a South American version of "Operation Paperclip". The United States was so concerned about the secret base that in 1947 with the first Antarctic summer "Operation Highjump" was launched with a full military task force headed by Admiral Byrd. The task force was to head straight for Antarctica and recon the area for a base. If one was found 4,700 armed troops would have been sent to capture or destroy it. The task force performed the aerial recon, trailing magnetometers to detect any magnetic anomalies under the ice... but several of Byrd's planes were lost. The aircraft had run into enemy opposition.

"Operation Highjump" ended in failure as Byrd headed back after several weeks, far short of the eight months that was intended. In his unofficial comments to the South American press Byrd stated that he was attacked by "enemy aircraft that could fly from pole to pole at incredible speed".

Subsequently, the modern UFO phenomenon sprang up in 1947 and concentrated disc development programs were initiated in the 1950s that have continued on to present-day "black project" (a.ka SAP, Special Access Program) aircraft operated by the CIA, NSA, and NRO. Even the Federal Republic of Germany might also have retained Thule and Vril technology as photos have emerged since the late 1970’s of designated Bundeswehr discs FU-1 and FU-2.

Type XXVI U-boat design shipped to Neu Schwabenland in 1945

This illustration provided by a modeling fan

For decades after Nazi Germany surrendered under Hitler-appointed Reichsführer Karl Dönitz, many strange sightings of Vril and Haunebu-type craft and even unknown types of U-boats have appeared in South American skies and waters. Some of the U-boats bear a strong resemblance to the last U-boat type under construction in Germany - the Type XXVI. Plans were sent by sea to Neu Schwabenland for their construction.

There is also the mysterious case of Hitler’s U-boat, a Type XIb that has no official record of completion. The first sub of this type, U-112 has been named as the only Type XIb completed and for secrecy sake kept unrecorded. The large 3,600 ton U-boat was larger than any other U-boat type and faster at 23 knots. It is distinguished by two massive turrets on the deck with four 127mm guns and was designed to carry a collapsible aircraft- an Arado 231!

Arado 231 seaplane

Type Xib U-boat U-112 “Black Knight”

which was sunk off the US coastline

It was code-named “Schwarz Ritter” (Black Knight) and was kept during the war at neutral ports in Spain before heading back to Germany for a special mission in late 1944. It was not heard of again until it was discovered in 1993 off Cape Cod, apparently sunk before its mission was accomplished. It is now known as CA-35 after the German naval chart location system. It is believed that the U-boat carried agents representing the Reich and large amounts of Reichsgeld to be used for the future funding of a Fourth Reich. This boat was also designed to carry double a standard U-boat crew with provision for carrying material and special commandos. For this secret mission Brandenburg Commandos were reputed to be onboard, working secretly for the Abwehr and IG Farben‘s secret NW-7 industrial spies.

It should have been possible to continue construction of these type of vessels using materials brought to Antarctica by contacts in South America with German funding, possibly from the looted Reichsbank in 1945.

Lebensborn program like this would ensure survival

With an initial population of tens of thousands and an SS Lebensborn program instituted along with slave laborers and thousands of technicians, scientists, and specialists there is good reason to suspect that life did in fact survive under the ice.

It is therefore highly ironic that Antarctica has a treaty banning weapons and weapons testing when right under the ice could be an vast arsenal from a new Reich waiting to emerge from isolation. Perhaps many of the Neu Schwabians have already left and helped colonize parts of South America - all part of the Canaris-Vril “Z-Plan” (Zukunft, or Future Plan) to start again having never surrendered in 1945. Perhaps nuclear weapons are with them also.

Werwolf flag 1945-47

The Germans that escaped Europe have populated parts of South America in Argentina, Chile, Uruguay, and Brazil and maintain strong business contacts with reunified Germany.

Postwar Odessa operated from South America while SS-led Werewolf terrorists resisted Allied occupation for two years before giving up.

Type XXI U-boat headed for Base 211

Postwar alleged Vril Member Vera

At Base 211 it has been claimed that all of the Reich’s most secret weapons programs were transferred there: missiles, submarines, jets, and other weaponry that may have been advanced considerably by now if there is a colony still surviving there under two miles of solid ice.

Who knows what technology might emerge one day from there and if their Vril leaders will return from Aldebaran in strength.

So the story of the Third Reich disc programs does not end with the collapse of the Third Reich itself. It continues unresolved...

Maybe some day in the future we will be fighting the Nazis again, once and for all.

Intr-una din poze este telepata Vera, cea mai cunoscuta fiind insa Maria Orsic, apoi Traute, acestea fiind blonde, apoi Sigrun, care era bruneta, ca si Vera, toate avand parul lung pana la glezne, acesta avand rol de antena, pentru comunicarea cu entitatile din sistemul solar Aldebaran, cu cele doua planete Sumer si An, alcatuind Imperiul Sumeran, de unde ar fi aterizat acum 2500 ani, pe timpul cand a fost scrisa Epopeea lui Ghilgames, in Sumer, limba lor fiind asemanatoare cu gotica si sumeriana, aflat la 68 ani lumina, in costelatia Taurus, langa Pleiade, acestia oferind informatiile necesare construirii in 1922 a discului zburator antigravitational Vril 1.

post-4410-0-66736300-1313423302_thumb.jp

post-4410-0-78499800-1313423306_thumb.jp

post-4410-0-51530700-1313423311_thumb.jp

post-4410-0-98676700-1313423317_thumb.pn

post-4410-0-56721300-1313423322_thumb.pn

post-4410-0-30622800-1313423329_thumb.pn

post-4410-0-98607300-1313423333_thumb.pn

post-4410-0-90590800-1313423338_thumb.pn

post-4410-0-01489800-1313423344_thumb.pn

post-4410-0-24556100-1313423348_thumb.pn

post-4410-0-48886800-1313423352_thumb.pn

post-4410-0-52272600-1313423357_thumb.pn

post-4410-0-30012000-1313423362_thumb.pn

post-4410-0-22760800-1313423367_thumb.pn

post-4410-0-40470800-1313423371_thumb.pn

post-4410-0-89685800-1313423375_thumb.pn

post-4410-0-08540300-1313423380_thumb.pn

post-4410-0-44224600-1313423384_thumb.jp

post-4410-0-24321400-1313423389_thumb.jp

post-4410-0-62183500-1313423393_thumb.gi

post-4410-0-19909900-1313423398_thumb.jp

post-4410-0-92415700-1313423403_thumb.jp

post-4410-0-21019500-1313423408_thumb.jp

post-4410-0-71715500-1313423412_thumb.jp

post-4410-0-18782200-1313423418_thumb.jp

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Propozitia citata de tine inseamna totusi exterminare in masa, Vladimir. Arbei macht nicht frei cand muncesti cu mitralera la spate si contempli cosurile de fum care iti vor marca ultimul drum. Nu e prima oara cand in spatele unui slogan aparent OK se ascunde o realitate ingrozitoare. Noi am avut juma' de secol de asa ceva. Iar cand onoarea inseamna loialitate(sau viceversa), trebuie sa ai grija in slujba cui asezi loialitatea. A fost usor sa ambalezi nazismul in cuvinte pompoase intr-o tara care avea chiar si un ministru al propagandei.

Iti scurtez semnatura, e un monstru, iar continutul actual ti-l dau prin PM ca sa nu il pierzi. Am lasat "Nihil sine Deo" pentru ca daca o respecti pe asta nu poti da gres. Se intampla a fi si deviza casei regale romane.

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Propozitia citata de tine inseamna totusi exterminare in masa, Vladimir. Arbei macht nicht frei cand muncesti cu mitralera la spate si contempli cosurile de fum care iti vor marca ultimul drum. Nu e prima oara cand in spatele unui slogan aparent OK se ascunde o realitate ingrozitoare. Noi am avut juma' de secol de asa ceva. Iar cand onoarea inseamna loialitate(sau viceversa), trebuie sa ai grija in slujba cui asezi loialitatea. A fost usor sa ambalezi nazismul in cuvinte pompoase intr-o tara care avea chiar si un ministru al propagandei.

Iti scurtez semnatura, e un monstru, iar continutul actual ti-l dau prin PM ca sa nu il pierzi. Am lasat "Nihil sine Deo" pentru ca daca o respecti pe asta nu poti da gres. Se intampla a fi si deviza casei regale romane.

OK, cum crezi, dar eu nu ma gandeam la "Arbeit macht Frei", ca la lagarele pentru evrei, am si specificat. Sper ca semnatura asta e OK:

http://www.pro-bike.ro/forums/index.php?app=core&module=attach&section=attach&attach_rel_module=post&attach_id=244359 http://www.pro-bike.ro/forums/index.php?app=core&module=attach&section=attach&attach_rel_module=post&attach_id=244824 http://www.pro-bike.ro/forums/index.php?app=core&module=attach&section=attach&attach_rel_module=post&attach_id=263404 http://www.mapn.ro/fotodb/20110427/IMG_1136?full=1 http://www.mapn.ro/fotodb/20110427/IMG_1127?full=1 http://www.mapn.ro/fotodb/20110427/IMG_1119?full=1 http://www.pro-bike.ro/forums/index.php?app=core&module=attach&section=attach&attach_rel_module=post&attach_id=263674 http://www.depindedenoi.ro/multimedia/filme/golgota-basarabiei.html 2011/05/moscova-tiraspol-budapesta-belgrad-axa.html'>2011/05/moscova-tiraspol-budapesta-belgrad-axa.html 2011/05/moscova-tiraspol-budapesta-belgrad-axa.html'>2011/05/moscova-tiraspol-budapesta-belgrad-axa.html

Nihil sine Deo = Nimic fara Dumnezeu

Tastati http://ro.wikipedia.org si adaugati /wiki/Insula_%C8%98erpilor, apoihttp://www.box.net/shared/pins0b0ex4. Tastati http://www.youtube.com si adaugati /watch?v=, apoi pe rand: unBiP23skys;GojnxkVUM3Y;vMq8Z-zTJjk;YnmdzfmHsVg;1kHyhchE6b4;_ClU779W6S8;ZAMTv8SZef0;3bCcvlAAlTE;eL9U8loheP8;Py8AjcKHOU8;MMt7SpXB5ew;-ruJ7GcsJJ0;pWxh0zqSCyc;P1uv5gW_kU8;1C6ZXlZw5To;oYQyqgZBJgQ;8tusCV9sPzo;IRS30A-1HD4;NiyY9Gl4G70;4LpX8ZxyiRw;8Gei4HjGFuQ;YD64E8X1vsc;F3vyF7ZDtpo;eI1QAJW5pIE;1wRNhMR0Ysg;bcaBdGkFYzw;FZ4tr9xR0JM;pEhzcfuhRrg;AFnDp1XJWz8;CbhSgvYZERA.

Vlad Tepes

Vlad TepesVlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 - d. decembrie 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1455-1462 și 1476.

S-a născut în cetatea Sighișoara din Transilvania[2], ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul și al unei nobile transilvănene.

A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei și apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verișoară a lui Matei Corvin.

A avut cinci copii, patru băieți și o fată: Radu și Vlad din prima căsătorie, Mihail și Mihnea I cel Rău din a doua, și Zaleska din a treia căsătorie.[1]

În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin cruzime și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă. Din porunca sa 41 de oameni au fost executați astfel, iar 300 au fost arși. Datorită conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe de o cruzime demonică.

În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obțineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) și amenințau Europa. Imperiul Otoman ajunge să stăpânească mare parte din Balcani (teritoriile statelor actuale Serbia, parțial Ungaria, parțial România, Bulgaria, Albania și Grecia), extinderea spre occident oprindu-se la porțile Vienei, al cărei asediu eșuează. În acest context istoric, Vlad Țepeș a luptat pentru a-și apăra domnia și țara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte și execuțiile și supliciile cu caracter exemplar și de intimidare.

Tatăl său, Vlad al II-lea Dracul, fusese primit în Ordinul Dragonului. Ordinul - care poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni - era o societate militaro-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (mai târziu împărat al Sfântului Imperiu Roman) și de cea de-a doua soție a sa, Barbara Cillei.

Simbolul Ordinului era un dragon, iar scopul era apărarea creștinismului și cruciada contra turcilor otomani. Da