Jump to content

Aviatia Romana De Lupta


Recommended Posts

Un vultur rănit...



Link to comment
Share on other sites

Gruparea Aeriana de Luptă (GAL) - the main ARR strike force employed in the 1941 campaign - performed 12 combat missions (five bombing, four long-range reconnaissance and three short-range reconnaissance), involving a total of 124 aircraft (56 bombers, 64 fighters and four recce aircraft). Besides GAL units, aircraft assigned to various army units, as well as home defence units, performed combat missions. The air element of the 4th Army logged 13 combat missions, aircraft of the 3rd Army three missions, while aircraft of the 3rd Air Region performed five recce missions over Southern Bessarabia. Finally, several ARR seaplanes also took off to reconnoitre the coastal areas of the Black Sea. The very first Romanian aircraft to cross the Romanian-Soviet border was a Bristol Blenheim of Escadrila 1 recunoaştere (Est. 1 rec. - 1st Reconnaissance Squadron), assigned to GAL.



Bristol Blenheim deasupra Marii Negre la intoarcerea din misiune.


The lone aircraft penetrated Southern Bessarabia at around 0400, well before dawn, with the task of reconnoitring and bombing the Soviet airfield at Bolgrad. However, it was unable to finish its mission, as it was attacked by a Soviet fighter and shot down, crashing near Vulcănesti, close to Lake Yalpug. All three crewmembers of Blenheim No. 36 perished, including the experienced 40-year-old Major pilot. They were the very first Romanian airmen killed in action during the 1941 campaign. The other unescorted Blenheims of the same Squadron, sent out to reconnoitre and bomb the airfields of Culevcea, Ialoveni and Akkerman (Cetatea Albă), were also attacked, but eventually managed to return home. No. 3 was hit by Flak in the left engine and rear fuselage over Tighina, and was forced to belly-land in friendly territory near Focşani. No. 22 also lost one engine over enemy territory could manage to return to base. Just minutes after the first reconnaissance aircraft crossed the River Pruth, the first wave of bombers followed. Starting at 0340, nine Savoia S.79B bombers of Grupul 1 bombardament (Gr. 1 bomb.), escorted by 16 I.A.R. 80s of Grupul 8 Vânătoare (Gr. 8 Vân.), targeted VVS airfields at Bolgrad and Bolgarijka (Bulgărica) in Southern Bessarabia. Soviet Flak and fighters responded in force, claiming two Savoia boinbers shot down close to Bolgarijka (Bulgărica), Nos. 1 and 17, while one I.A.R. fighter, No. 56, force-landed in friendly territory, near Brăila. Another Romanian fighter, No. 18, was also hit in combat, but pilot, Sit. an Gheorghe Postelnicu, returned to base, despite being wounded in the head and neck. No. 52 was also hit during the mêlée, but returned safely. The Romanian fighters claimed four Soviet fighters shot down, while the rear gunner of Savoia No. 18, Serg. Jack Peremans, and of No. 11, Serg. Gheorghe Nistorescu, claimed an enemy fighter each - identified as “Severskys” - shot down west of Bolgrad at 03/10. Both victories were later on confirmed by ARR headquarters. Most probably these were the first confirmed air victories achieved by ARR airmen in the 1941 campaign. The Savoia bombers claimed four Soviet aircraft destroyed on the ground and the airfield`s installations were reported damaged. Ten minutes after the Savoias, another bombing wave took off from Romanian Moldavia. However, this time they were heading north, towards Kishinev (Chişinău), the capital of Bessarabia - an area actually assigned to the aircraft of Luftflotte 4. Between 0350 and 0520, 17 He 111 Hs of Grupul 5 bombardament (Gr. 5 bomb.), escorted by 27 fighters, attacked the two airfields located north and south of Kishinev (Chişinău), as well as the large motor pool at Tiraspol. Despite heavy Flak, all aircraft returned to their bases one-and-half-hours after take-off. Ten to 12 Soviet fighters were claimed as destroyed on the ground, as well as a significant number of vehicles.



151 is a JIS-79B (Junkers Italian Savoia) powered by two 1200hp Junkers Jumo 211D.

Only 8 built in Italy with factory provisional serials from 49 to 56 and romanian serials from 149 to 156.


The third bombing mission commenced at 1050. It involved 13 Potez 63 light bombers of Grupul 2 bombardament (Gr. 2 bomb.), escorted by 12 Heinkel He 112B fighters of Grupul 5 Vânătoare (Gr. 5 vân.).The formation targeted Bolgrad and Bolgarijka (Bulgărica) airfields, and the railway station located north of Belgrad. The airfields and the railway were hit. However, the Romanians paid a heavy price for these results. Thirty I-16s, which took off from Bolgarijka (Bulgărica) attacked the bombers and their escort, successfully separating the fighters from their chargesThree Potez bombers were lost over enemy territory, while a fourth force-landed in Romania, near Fundeni. Two of the He 112s were also hit in combat, but both returned, one force-landing near Bârlad, while the other returned to its base at 1250. The fourth ARR bombing mission commenced at 1145 and ended one-and-a-half-hours later. This time, it was the turn of the P.Z.L. P37 bombers of Grupul 4 bombardament (Gr. 4 bomb.) to attempt to neutralise Bolgarijka (Bulgărica) airfield. As with the earlier efforts, they were not successful. Nine “Los” bombers, escorted by six Hurricane fighters of Escadrila 53 Vânătoare (Esc. 53 vân.), performed the mission. They were confronted by approximately 30 I-16s, which took of from Bolgarijka (Bulgărica) and Izmail (Ismail).Two bombers were lost over the target, one shot down by Soviet fighters, while the other fell victim to Flak defence. In turn, the ARR Hurricanes claimed four enemy Fighters without loss.




The final bombing mission of the day was carried out at around noon by I.A.R. 37 short-range reconnaissance and light bombers of Escadrila 18 bombardament (Esc. 18 bomb.). Eight of these obsolescent biplanes, escorted by an identical number of He 112B Fighters of Gr. 5 vân. attempted to surprise VVS aircraft based at Izmail (Ismail). However, they were met over the target by both Flak and fighters. Two of the biplanes were shot down, one by fighters, while the other was hit by ground fire. The combat activity of the GAL units was concluded by three fast reconnaissance missions, each performed by a Bf 109 E “cell” (a two-aircraft basic formation) of Grupul 7 Vânătoare (Cr. 7 rain.). As mentioned earlier, parallel to GAL missions, other branches of the ARR logged combat missions, mainly reconnaissance flights carried out on behalf of the main army units to which they were subordinated. Escadrile 17 and 22 observaţie (the 17th and 22nd Observation Squadrons - Esc. 17 and 22 obs.), assigned to the 4th Army, flew beyond the River Pruth on seven occasions in order to identify Red Army ground units assembled nearby the border. The information gathered by them was supplemented by further data from deep inside enemy territory, collected during the six sorties tlown by individual Bristol Blenheims of Escadrila 3 recunoaştere (Esc. 3 rec.).



Bristol Blenheim


Besides their main task, these two-engine aircraft also carried out bombing runs against Akkerman (Cetatea Albă) airfield, as well as enemy river monitors discovered at Reni and Izmail. The Squadron paid a heavy price for the unescorted combat sorties. No. 38 was shot down by Soviet fighters and fell 8 km south of Belgrad killing all three of its crew. No. 37 disappeared in the Kishinev (Chişinău) area, the crew being posted as missing-in-action. Finally, No. 21, still carrying its bomb load, turned over upon landing on Jorăşti airfield. One 20 kg bomb exploded upon impact, destroying the already damaged aircraft, wounding two of the crew and killing a gunner. The 3rd Army sent out its Blenheims, three times, to reconnoitre Chernovtsy (Cernăuţi) and Rohasna airfields. The unescorted aircraft of Escadrila 4 Recunoaştere (Est. 4 rec.) were met by heavy Flak and numerous fighters. Despite the spirited defence put up by the Soviets, all Blenheims of this Squadron returned to their base. Finally, aircraft assigned to Regiunea 2- a Aeriană (2nd Air Region) performed five reconnaissance missions over various airfields in southern Bessarabia. The results achieved by ARR units on the opening day of war can be summarised as follows: eight Soviet aircraft shot down in air combat by fighter pilots and air gunners, three by anti-aircraft defence and 37 destroyed on the ground. In turn, 12 Romanian aircraft were lost in combat and two in accidents, along with 37 crew killed, wounded or missing in action. Therefore, 22 June turned out to be the deadliest and most costly day of operations for of the entire war for the ARR. From Barbarossa to Odessa: The Luftwaffe and Axis Allies Strike South-East June - October 1941-Volume 1, D. Bernad, D. Karlenko, J.-L. Roba.


He-111H-6 no.55, 78th Squadron, 4th Bomber, Moldova front, summer of 1944

Slt. Av. ® Sorin Tulea (1915-2005).


Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Propaganda picture.
Russian AA operator being complimented after downing a romanian Henschel 129
no. 327 "Hai Fetito!"
Date: 10/11/1943


The Soviet officer congratulates the commander anti-aircraft batteries,
shot down Romanian bomber of German production Hs-129B-2 of Lieutenant Munteanu,
No. 327 (W. No. 141263).


Before the “Mihai Cross” on the fuselage applied the phrase «HAI FETITO» («Come on, girl”)
and under the number on the tail is likely to personal emblem of Munteanu – skull and inclination of the bone.



M-a frapat acest "paradox" al razboiului aerian: ca doua avioane, un bombardier si un vanator sa aiba acelasi nume!
Dupa cum se stie... in flotila noastra aeriana numele "Hai fetito"
era cunoscut a fi apartinut Messerului 109 de vanatoare pilotat de asul roman Di Cezare...







Link to comment
Share on other sites

Imagini rare de pe front:

Doua Messerschmitt 109 de vanatoare din dotarea armatei romane

langa fratele lor german de transport cu sase motoare GIGANT Me 323.






Link to comment
Share on other sites

Romanian WW2 Aces


General ® Ioan Dicezare, passed away August 10th, 2012, 2 days shy of his 96th birthday,

he was the last survivor of ”Grupul 7 Vânătoare”

pilots who managed to escape the Stalingrad encirclement.

Rest in peace, General!




In the photo above Slt. av. loan Dicesare, is seated in his personal mount, Bf 709 E-3, No. 9, prior to a combat sortie over Soviet-held Bessarabia. Notice the name painted on the cowling, meaning ”C’mon girl”, as well as the five oblique bars, representing successful ground-attack missions. Note the additional external armour glass on the windscreen.

Romanian airforce in the first day of war, 22 June 1941.

Link to comment
Share on other sites



Piloți români în formare pe noul primit BF -109.

In prim plan messerul este pilotat de un instructor german. (Probabil Helmut Lipfert).

Tiberiu Vinca a avut numărul 64 , avionul 65 din prima fotografie a aparținut lui Ioan Galea.

Primul Messerschmitt romanesc botezat "Nella" a fost zburat de Tiberiu Vinca.

Atât Tiberiu Vinca cat și Ioan Galea au luptat pentru Grupul 9 Vanatoare.


Romanian WW2 Aces




Adj. Av. Ștefan Greceanu (an ace with 7 confirmed victories)

sits on the right wing of his Bf 109E-3 No.26 ”Nadia II” on Salz airfield, summer of 1941.

On 22 September 1941,

”Nadia II” was set on fire in a surprise attack against the Salz airfield by 9 Ratas.


Norocosul numar 13






Link to comment
Share on other sites

Romanian WW2 Aces




On February 5, 2013, general ® Ion Dobran turns 94 years old!

He is an ace with 10 confirmed victories, 3 probable and 1 ground victory (he flew on the Bf 109).



"Dobran e bunicul pe care şi l-ar dori oricine"

Autor:  Alexandra Olivotto EVZ.ro

Regizorul Lucian Dobrovicescu se pregăteşte de debut în documentar. Are drept subiect un pilot legendar din Al Doilea Război Mondial, va realiza în curând un trailer şi îşi gândeşte filmul şi ca pe un business plan
Lucrează cu patru istorici (Tudor Vasile, Aurel Pentelescu, Dan Melinte, Alex Armand), şi cu o echipă consistentă: Mihaela Blanpied director de imagine, de modelare 3D se va ocupa Horea Pop, iar de muzică şi coloană sonoră, Eduard Cârcota.


Cum de faci un film despre generalul Ion Dobran?
Lucian Dobrovicescu:
Fac un lungmetraj documentar nu neapărat memorialistic. Mă interesează Dobran ca un veteran excepţional. Pe lângă faptul excepţional că este încă în viaţă – ceea ce e rar, dintre aviatorii din al Doilea Război Mondial mai trăiesc în România vreo patru – cinci -, el a avut şi o carieră extraordinară. Deşi a început războiul târziu (august 1943), a prins cele două fronturi în plenitudinea lor. La primul aeroport la care a fost, Kramatorsk, la graniţa estică a Ucrainei, a prins retragerea de după Stalingrad. L-am întrebat "La Stalingrad au murit 125.000 de români, e cea mai mare bătălie pe care am dat-o vreodată. Chiar nu vă puneaţi problema cum vom supravieţui noi ca stat?". Mi-a răspuns "Aş, nici nu ne păsa, noi voiam doar să mergem la război". Abia în 1944 şi-a dat seama că nu se mai poate face nimic. Mai precis, pe 18 august 1944, când şi-a pierdut prietenul şi comandantul, pe Alexandru Şerbănescu, al doilea mare pilot al României după Bâzu (Constantin) Cantacuzino.



Cum se simţeau aviatorii români?

Existau 13 avioane care să apere Bucureştiul împotriva a 200 de avioane americane. Asta într-un singur raid! Americanii au avut în aer chiar şi 1000 deasupra României la un moment dat. De altfel, Dobran spune la un moment dat că aviatorii români se simţeau ca nişte câini care latră în jurul unei căruţe, neştiind cum s-o atace. Iar, când şi-au dat seama că se termină războiul într-un mod dramatic, au continuat să îşi facă treaba. Vorba lui Şerbănescu, "Cât am încă un avion şi gloanţe în el, mă sui în el şi apăr ţara".

De ce e Dobran deosebit?
Dobran este un militar special, cum de altfel, sunt toţi aviatorii. Superiori, dar fără să aibă complexe de superioritate, o rasă educată. Dobran sare de la strategie de teren la Kant, Caragiale, Jules Verne, la muzică de cameră. Era un intelectual rasat.

M-am îndrăgostit de el ca om, e bunicul pe care şi l-ar dori oricine, şi aş vrea să fie prezent la premiera filmului lui. E un aristocrat. Nu e în stare să spună ceva rău despre nimeni. Sunt convins că pe front au fost şi nenorociri. N-am putut să scot nimic rău de la el. E silenzio stampa. Nici un român nu a greşit pe front. Cel puţin, nici unul dintre aviatori. De exemplu, unul dintre prietenii nemţi de-ai lui Dobran, Helmut Lipfert, i-a omorât un prieten, pe Traian Dârjan, după ce au întors armele. Tot nu s-a supărat pe el. A zis "Aşa e la război".



Care erau raporturile dintre Dobran şi Lipfert?

Există o singură menţiune despre cum s-au întâlnit Dobran şi Lipfert. A fost instructorul lui de Messerschmitt. Nu ştiu ce făcuse greşit, dar fusese mutat în spatele frontului timp de câteva luni ca să instruiască piloţi, printre care şi Dobran. Până la acel moment, Lipfert doborâse 17 avioane. Până la finalul războiului a ajuns la incredibilul număr de 203. Dobran are 10 avioane doborâte în tot războiul.

Lipfert s-a oferit să facă o celulă cu Dobran, mergeau mereu câte doi la luptă. Dar n-au apucat. Lipfert l-a doborât şi pe Bâzu, dar el a scăpat cu viaţă. Aviatorii români şi nemţi se cunoşteau, era o cafteală dorită, se rugau la Dumnezeu să se întâlnească în aer. Bâzu făcea îndrăcit misiuni (împreună cu Traian Dârjan – n.r. ) numai ca să îl întâlnească pe Erich Alfred Hartmann. Ăsta era asul aşilor. A avut 352 de avioane doborâte la finalul războiului. Tot căutându-l, a găsit el nişte avioane germane, el şi Dârjan le-au atacat şi au reuşit să doboare unul. Voiau să îşi omologheze victoria, să îi scrie numărul pe coada avionului. Şi tot uitându-se pe unde a căzut, nu s-au uitat în spate. Însă Lipfert văzuse lupta şi se ascunsese în nori. Ca o vulpe bătrână ce era, că avea deja 170 de avioane doborâte, a văzut două Messerschmitt-uri cu însemne româneşti. Şi-a zis "Ce interesant! Oare sunt elevii mei? Ard de nerăbdare să văd ce au învăţat". S-a strecurat în spatele lor, mai precis al lui Bâzu – care doborâse până atunci 37 de avioane, l-a doborât exact cum a făcut Dobran cu Barrie Davis. Pe Dârjan l-a nimerit cu un glonţ în gât şi l-a doborât. Această bătălie nu e omologată nicăieri. Lipfert n-a avut martori, iar victoria iniţială a lui Bâzu a avut aceeaşi soartă, căci Dârjan nu mai trăia.


„Asta e tema ta de aviator. Distrugi cât echipament poți”

Care este povestea luptei dintre Dobran şi Barrie Davis?
Pe 6 iunie 1944 a venit momentul în care grupul 9 vânătoare, escadrila 48, din care făcea parte Dobran, a putut să tragă în americani. România era împărţită în două printr-o linie verticală care trecea prin Buzău, pe stânga era grupul 7 şi pe dreapta, grupul 9. Americanii făcuseră aşa-numitul "shuttle". Zburau de la Foggia, bombardau ce aveau de bombardat în România şi aterizau în Rusia. Când au trecut prin zona grupului 9, membrii lui de abia aşteptau să se bată. Dobran era singur, se pierduse de co-echipieri, şi a văzut o formaţie de americani. S-a dus în spatele lui Davis, i-a tras o rafală, l-a făcut zdrenţe, i-a zburat capota. Americanul a avut mare noroc: el a leşinat, dar avionul a zburat orizontal multă vreme, apoi Davis şi-a revenit şi a aterizat. Dar comandantul lui, Wayne Lowry, a zis "Îl omor pe neamţul ăla!", că ei nu făceau diferenţe între piloţii de Messerschmitt, şi s-a dus după Dobran. Dobran povesteşte că îi venea să dea cu pumnii şi cu picioarele că nu putea să scape de Lowry. Americanul a tras câteva rafale până i-a nimerit răcirea de glicol. Asta înseamnă moarte sigură. Dobran a reuşit să aterizeze şi Lowry nu l-a mai mitraliat la sol. Asta e tema ta de aviator. Distrugi cât echipament poţi. Americanii, cum vedeau o locomotivă, trăgeau. Davis are 15 la activ. După întâlnirea asta din 6 iunie, Davis avea avionul făcut praf, Lowry avea timpanele sparte, îi curgea sânge din urechi, iar Dobran avea avionul semi-distrus.



Documentarul se va ocupa exclusiv de lupte?


În film vor exista şi lucruri calde. De pildă, Dobran şi un prieten voiau neapărat să se vadă cu nişte fete. Erau la Odessa, în 1944. Îi cer voie lui Şerbănescu să plece acasă. El le dă permisie, dar spune că nu le poate da avion. Fac ei rost de avion, de la curieri, parcă şi pornesc către Bucureşti. Dar ei erau aviatori de zi şi se însera. Dobran propune să aterizeze la Galaţi. Prietenul îi zice "Eşti nebun, ce să facem la Galaţi, fetele sunt la Bucureşti!". Ce fac nebunii? Merg înspre sud până când întâlnesc calea ferată spre Cernavodă, îi observă strălucirea în lună şi urmează şinele. Nimeresc la Bucureşti, aterizează noaptea şi cei de acolo vor să îi aresteze, că era camuflaj. Spun însă "Hai că ne facem că nu vă vedem", ca la v-aţi ascunselea. Dobran şi prietenul lui iau taxiul, le iau pe fete, se duc la o cârciumă unde cânta Jean Moscopol. Când vede el uniforma de aviator, vine şi le cântă la masă. După care vine la ei un aviator şi le spune "Dacă îl mai lăsaţi să vă cânte o romanţă – două, vă ia gagicile".

Dobran termină frumos această poveste: "Nu vă pot spune cum s-a terminat seara"...


Link to comment
Share on other sites


Slt rez av Ioan Dicesare of Grupul 7 Vânătoare shows engineer Lt mecanic Șerban Diaconu the damage to his Messerschmitt ('White 38' Wk-Nr.13842) after a dogfight with Soviet fighters which were obviously armed with both machine guns and cannon. 'White 38' later suffered 30 per cent damage from Soviet flak while flown by Adj av Constantin Urcache on 21 July 1943, the fighter in turn being handed back to the Germans for repairs to be effected.
Slt rez av Ioan Dicesare
Fighter Pilot
Born: 12 August 1916

Combat missions: over 500
Victories: 16 confirmed + 3 probable


Mihai Viteazu Order 3rd class
Virtutea Aeronautica Order Knight class with two bars
Eiserne Kreuz 1st class


Adevarate fapte de arme:


La data de 22 aprilie 1943,

slt. av. Ioan Dicezare angajează o formație de bombardiere sovietice

doborând un A-20 Boston, care a căzut în spatele liniilor Axei.

S-a întors la aeroport, a luat avionul de legătura al grupului: un Bf-108 Taifun

si a aterizat în apropiere de locul accidentului găsind doi supraviețuitori:

pilotul și observatorul.

Dicezare i-a luat prizonieri sub amenintarea pistolului din dotare, un Beretta de 9 mm.

Mai târziu, echipajul sovietic a dat informații valoroase despre aerodromurile din zona.

Link to comment
Share on other sites

Romanian Ju 88A-4



A Romanian Ju 88 on a hungarian landing ground.
lt. av. Gheorghe "Gâga" Georgescu
Bomber Observer

Born: 1916 or 1917, Talpas, jud. Dolj

Virtutea Aeronautica Order Knight class with two bars
Eiserne Kreuz 1st class

War episode:
From the over 200 successful missions that lt. av. Gheorghe Georgescu executed, the one on 13 January 1945 stands out. The remaining four operational Romanian Ju-88A-4s took off to bomb one of the bridges over the Danube in Budapest. He was the commander of the mission, being the most experienced officer taking part (even though not the highest ranking). On the way to the city one of the bombers had some technical problems and had to turn back. They were flying at 5000 m. The powerful German and Hungarian AAA started firing. Lt. av. Georgescu gave the signal to prepare for the dive. The bomb bay opened, the bombs were armed. Then he gave the second signal and the formation entered the dive. They did not use the dive breaks, confusing the enemy AA gunners, who were always firing behind them. At 1500 m the bombs were released and the pilots pulled the sticks as hard as they could. The formation turned to the left to observe the effect of their bombing. At least two 250 kg bombs had hit the "Chain Bridge", destroying a portion of it. The Ju-88s escaped to the southeast and came back to the base.

Link to comment
Share on other sites

Italian WW2 Caproni Campini CC.2 (also known as N.1) 1940 experimental jet.





The Heinkel He 178 was the world's first aircraft to fly under turbojet power, and the first practical jet aircraft. It was a private venture by the German Heinkel company in accordance with director Ernst Heinkels' s emphasis on developing technology for high-speed flight and first flew on 27 August 1939, piloted by Erich Warsitz.

This had been preceded by a short hop three days earlier.

n 1939 BMW and Junkers were working on "official" turbojet engines for the German airforce. As these were axial-flow axial turbojets, not radial-flow turbojets like those being developed at Heinkel and byFrank Whittle in England, they promised much higher flight speeds.

In mid September 1939, two weeks after Germany started World War II, the German air force ordered aircraft manufacturers to reduce development work and concentrate all efforts on winning what German officialdom expected to be a short war. But the development of jet powered single-seaters was ordered to continue,

to get such aircraft operational as fighters as soon as possible.

In July 1944 both the German and British air forces began flying jet powered fighters operationally. The British Gloster Meteor F.I, powered by Rolls-Royce Welland radial-flow turbojets, had a maximum speed (in level flight and at optimum altitude) of 430 mph (668 km/h).This was about the same as piston engined fighters being flown in combat at that time.


The German Messerschmitt Me 262 , powered by Junkers Jumo 004 axial-flow turbojets, had a maximum speed of 540 mph (870 km/h), 100 mph faster than the best piston engined fighters. It also had superior climb performance. On the downside the engines had a service life of about 25 hours whereas the British ones could run for 180 hours.

The Luftwaffe  flew the Me 262 in combat as an air-superiority fighter. The RAF used the Gloster Meteor for interception

ofV-1 flying bombs, coastal patrols and for training, where its ability to reach speeds of over 500 mph

in a dive could simulate attacks by German jets.


July 18, 1942: World's First Operational Jet Fighter
The Messerschmitt Me 262 Schwalbe was the first German jet fighter used in World War II.
Photo: Bettmann / Corbis


1942: The third prototype of the Messerschmitt 262 becomes the first true operational jet plane when it takes to the skies over Bavaria at the height of World War II.

Engine problems, other teething difficulties and political bungling delayed its debut as a combat aircraft until 1944, but when it arrived, the twin-jet Me 262 showed that with an experienced pilot at the controls, it was more than a match for the best Allied fighters, including Britain's own jet, the Gloster Meteor.

In truth, the Me 262 should have been ready for front-line service much earlier. The original design, which, in the end, looked a lot like the finished product, existed as early as April 1939. But high costs and the belief of many high-ranking Luftwaffe officers that conventional aircraft could win the war prevented Germany from making the Me 262 a priority.

The first prototype flew in 1941, but the BMW-made turbojets weren't ready, so the first Me 262 went aloft equipped with 700-horsepower Jumo 210G piston engines.

Like the Type XXI U-boat, the Me 262 appeared too late in the war to help Germany stave off defeat. History will remember it as the world's first operational jet plane, but the Me 262's true legacy is the influence it had on the design of a new generation of warplanes.




In general... orice divagatie inteligenta este benefica cunoasterii.

Cu rugamintea ramanerii ontopic: AVIATIA ROMANA DE LUPTA.

In particlular WW2.



Link to comment
Share on other sites

In accordance with the Soviet-Romanian cease-fire (actually King's Mihai treason) agreement,

Romania was compelled to return all captured Russian aircraft.

Amongst them was this MiG-3 captured in 1941.



Link to comment
Share on other sites







După ce-au scăpat din încercuirea de la Stalingrad în toamna lui 1942, faptele de arme ale vânătorilor Grupului 7 Vânătoare n-au trecut neobservate de înaltul comandament german, care decide prin mareşalul Hermann Goring să ofere în dar aviatorilor români 40 de avioane Messerschmitt 109 G nou-nouţe.

Pentru a face trecerea de pe Me-109 E şi F pe G-uri, se ia decizia ca cei mai buni aviatori ai grupului împreună cu alţi cavaleri ai aerului, aproximativ 40 în total, să se deplaseze la Dniepropetrovsk, unde se afla comandamentul legendarei Flotile de Vânătoare Udet (foto siglă, sursa: wikipedia.com), pentru a fi integraţi în structura ei de comandă. Practic, se constituia o unitate de vânătoare germano-română, unică în istoria aviatică a celui de-al Doilea Război Mondial - Deutsch-Koniglich Rumanischen Jagdverband pe numele ei (Grupul de vânătoare regal germano-român).

Pe 10 martie 1943, aviatorii conduşi de Mihai "Leu" Romanescu (comandor) şi Radu Gheorghe (comandantul Grupului 7) ajung la Dniepro la bordul unui avion Ju-52, fiind întâmpinaţi la coborâre de colonelul aviator Wolf Dietrich Wilcke (poreclict "Furst", trad. "Prinţul"), comandantul Flotilei, secundul acestuia, maior aviatorul Kurt Brandle şi comandantul Grupului 3 din cadrul Flotilei Udet, herr Wolfgang Ewald, sub comanda căruia aviatorii români urmau să opereze.

Ce era Flotila Udet?

Flotila de Vânătoare Udet era o unitate de elită a aviaţiei germane (Luftwaffe), constituită la începutul războiului, care a fost botezată în 1942 cu numele lui Ernst Udet, as cu 62 de victorii în Primul Război Mondial. Aţi auzit de "Baronul Roşu" aka Manfred von Richthofen? No, după "Baron" (80 de victorii), venea Ernst Udet, acesta fiind de altfel şi asul cu cele mai multe victorii care a supravieţuit primei conflagraţii mondiale. După ce s-a sinucis în 1941, ca urmare a relaţiei tensionate cu Goring şi din cauza unor dezamăgiri în dragoste, Flotila primeşte numele său, naziştii înmormântându-l ca un erou naţional, varianta oficială a morţii sale fiind prăbuşirea cu un avion de teste.


La nici o oră de la sosirea pe noul aerodrom, fiecare aviator primeşte o ladă de lemn pe care putea citi numele său complet şi gradul. În ladă se găseau printre cele trebuincioase unui aviator, ochelari, hărţi, mănuşi etc., şi uniforme. Numai că uniformele erau germane. Ofiţeri ai Armatei Regale purtând uniforme ale nemţilor? Ce zice regulamentul despre asta? Există vreun ordin despre ce ar trebui să facă?

Ofiţerul de echipaj clasa a III-a Ion Milu, născut la Braşov în 1902, admiră cusătura noii uniforme apoi îi aruncă o privire întrebătoare lui Alexandru Şerbănescu, cel mai bun prieten al său. Aviatorii vorbesc între ei şi decid că nu vor accepta să poarte uniformele nemţeşti. Wilcke (foto) primeşte şocat refuzul românilor şi anunţă la Berlin situaţia creată. După două zile vine răspunsul de la Oberkommando der Wermacht: "Românii vor purta uniformele ţării lor".




explicaţie foto: fotografie realizată probabil când Wilcke încă nu făcuse cunoştinţă cu aviatorii români şi mai putea zâmbi.


Odată rezolvat acest impediment al garderobei, aviatorii români se prezintă în dimineaţa zilei de 14 martie la aerodrom pentru a lua contact cu noile maşini zburătoare. Cele 40 de Me-109 G stau frumos aliniate pe pistă în aşteptarea piloţilor, dar băieţii noştri mai că nici nu le bagă în seamă, dat fiind că aveau pe ele însemne germane. Bun, şi "Gustavii" cu crucea Regelui unde sunt? trebuie să se fi întrebat românii. Wilcke aproape că face o criză de nervi când aude că românii nu vor pilota alte avioane decât cele cu inscripţii româneşti. La urma urmei, băieţilor noştri aşa li se părea normal, întrucât înţelegerea de la Bucureşti stipula clar că cele 40 de G-uri sunt oferite în dar Armatei Regale Române. Wilcke raportează noua situaţie, dar de data asta e sigur că prestigiul Flotilei pe care o conduce va prima în faţa pretenţiilor românilor. În acelaşi timp, aviatorii noştri erau ferm convinşi că după acest episod vor fi expediaţi în România şi repartizaţi la unităţi autohtone.

După trei zile de aşteptare, Wilcke se prezintă în faţa grupului român însoţit de toţi ofiţerii din statul său major. "Cu toată opoziţia forurilor de decizie ale Flotilei de Vânătoare Udet, însuşi mareşalul Hermann Goring a ordonat ca pe avioanele românilor să se vopsească imediat însemnele şi culorile Aviaţiei Regale Române". Peste noapte, tehnicienii germani de la baza din Dniepropetrovsk vopsesc perfect toate cele 40 de Messerschmitt-uri, care arătau ca ieşite din fabrica de la I.A.R..


Desen: Bogdan Patrascu.


Acest "Gustav" în culori româneşti e chiar al braşoveanului nostru. "Alb 5" cu emblema Grupului 9, Mickey Mouse călare, pe fuselaj. Grupul 9 a fost noua unitate în care Milu şi alţi importanţi aviatori au activat după încetarea colaborării cu Flotila Udet.


În zorii zilei de 18 martie aviatorii români se prezintă din nou la aerodrom, maiorul Eberhardt von Boremski, expert cu 104 victorii aeriene, urmând a le ţine alor noştri un curs de o oră despre diferenţele dintre avionul G-4 şi cele pe care aviatorii români zburaseră înainte, E-7 şi F. La finalul lecţiei românii se îndreaptă spre avioane, urmând a demonstra cât de bine au înţeles cursul. Deşi dispoziţia era pentru zbor individual, Şerbănescu, Milu, Mucenica şi Greceanu pornesc în acelaşi timp motoarele avioanelor şi decolează în pachet. Fac o trecere în viteză deasupra aerodromului în formaţie strânsă apoi dispar în zare. Reapar după câteva momentele la 400 de metri altitudine şi efectuează un zbor acrobatic în formaţie strânsă, aterizând apoi toţi deodată pe pistă, smulgând ropote de aplauze din partea germanilor.

Antrenamentele continuă până pe 21 martie, apoi pe 29 martie românii zboară în prima misiune ca membrii ai Flotilei de Vânătoare Udet, obţinând şi primele succese, dar suferind şi prima pierdere.

Text: Razvan Ionut Dobrica

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.
Note: Your post will require moderator approval before it will be visible.

Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.


  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
  • Create New...