Mergi la conţinut
  • 0

Jurnalul Unei Incepatoare


Avedaria

Întrebare

Buna seara!

Pentru ca am procedat cumva nefiresc in ceea ce priveste domeniul asta, m-am apucat de treaba si abia apoi am inceput sa caut solutii, m-am gandit sa postez cam ce am experimentat pana acum.

Daca nu e ok, rog administratorul sa se ocupe de acest aspect.

Nu am (inca) carnet, dar sunt in plin proces de clarificare al acestui aspect. Multora le vine ideea, sau li se naste pasiunea din diverse motive. In mod clar ideea si pasiunea sunt doua lucruri distincte, pe care le-am experimentat.

Mi-a venit ideea de a imblanzi un motor in momentul in care am mers pentru prima oara ca pasager. A fost pe cat de neasteptat, pe atat de impresionant.....mi s-a tatuat pe suflet senzatia.....

Dupa multe discutii cu prietenii (mai ales cu cel care m-a plimbat) si cu rudele, discutii al caror lait-motiv era: Esti neeeeebuuuuunaaaaa.....ai un copil de crescut.....esti egoista!, si dupa multe spaime desfiintate cu argumente, am primit cadou de la colegii de serviciu biletul catre permis, aka orele de scoala.

Pasiunea a aparut in momentul in care am incalecat singura pe motor. Atunci am constientizat ceea ce stiam deja, ca vreau si sunt pregatita pentru etapa asta, dar ca trebuie sa iau in serios si sa invat, daca nu din greselile celorlati, macar din ale mele.

Nu stiu cat de util este ceea ce voi scrie in continuare, pentru ceilalti care sunt in situatia mea, sau isi doresc sa mearga pe drumul asta, dar pe mine m-a ajutat sa ajung pana aici, si sunt sigura ca ma va ajuta sa progresez si sa ajung acolo unde imi doresc. Adica, sa raman aceasi persoana responsabila, dar cu o atentie mai mare pentru detalii care pot face diferenta, sa ajung sa imi cunosc limitele, si mai ales sa mi le accept, si in niciun caz sa nu imi doresc sa le depasesc, daca asta inseamna fie si numai un procent de inconstienta.

Dupa prima sedinta nu mi-a fost tocmai roz, imi puneam intrebari serioase daca nu cumva entuziasmul este cel care ma impinge. A fost momentul in care am purtat o discutie serioasa cu mine insumi, ca sa ma clarfic. Este foarte important sa fii crud de sincer cu tine in momentul in care faci pasul asta. Mi-am raspuns pe rand la urmatoarele intrebari:

1. Vreau sa fac asta pentru ca ma plictisesc?

2. Vreau sa fac asta pentru imagine? (Pe principiul: Femeie la volan=combinatie distructiva; Femeie pe motor=combinatie exploziva)

3. Am ceva de demonstrat cuiva, sau chiar mie insami? Ma frustreaza, jobul, pozitia, fizicul, intelectul, fosta relatie? Vreau sa impresionez prietenii, viitorul iubit, toti necunoscutii care intorc capul cand aud un motor torcand?

Ce am invatat pana acum, pe pielea mea, pentru ca auzind de la ceilalti, si suprapunand spusele lor peste imaginatia mea, mi-a dat cu minus.

1.Prima incalecare - Urcat pe un YBR.

La 1.58 m inaltime, orice motor devine un pic inalt, asta daca stii despre motoare atat cat stiam eu atunci, adica fix NIMIC CARE SA CONTEZE! Asa ca, prima problema aparuta a fost sa incerc sa imi gasesc pozitia care sa imi ofere nu confort, ci siguranta. Logica mea a fost sa stau fix in punctul in care ajungeam jos cat mai usor. Gresit! In momentul in care incercam sa ridic picioarele, pe langa faptul ca scaritele erau mult in spate, singurele puncte de sprijin deveneau schimbatorul de viteze si pedala de frana. Ideal! Asa am invatat ca poti sta un picut aplecata fara sa patesti nimic.

2. Mersul pe bicicleta si avantajele lui.

Toti motociclistii m-au intrebat daca stiu sa merg pe bicicleta. Raspunsul meu a fost afirmativ. Nu m-a intrebat nimeni cand am mers ultima oara, si mai ales cat am mers si pe unde. Nu am crezut ca va conta atat. Esential in datul cu motorul, in cazul meu, a fost faptul ca a trebuit sa recuperez din mers lipsa de dat cu bicileta. Aveam probleme cu echilibrul. Este nu esential, ci vital sa ai un echilibru bun. Pe langa incredere, de care ai nevoie, ca sa te poti concentra sa inveti rapid si corect, iti ofera si siguranta faptului ca reactiile devin mult mai rapide. Esti prezent 100% si creierul nu mai este solicitat si de alte sarcini suplimentare. Instructorul, un om extraordinar, mi-a spus foarte sincer si foarte deschis: Hotaraste-te cum crezi ca ti-e mai bine. Mergi in continuare asa, si avansezi mai gre, sau iti iei o bicicleta si mergi cu ea pana iti rezolvi problema! Mie mi-e usor sa-ti iau banii si sa inveti practic sa mergi pe bicicleta, nu sa conduci motoare. Eu am fost un caz fericit. Am folosit o sedinta ca sa imi rezolv problema cu echilibrul.

3.Mersul cu picioarele pe jos

Te urci, gasesti pozitia, tragi ambreiajul, pornesti motorul, prima viteza.....si din momentul ala esti tu cu tine si cu motorul. E primul moment in care devii constienta de ceea ce esti pe cale sa faci. Nu te gandesti la nimic de genul: trebuie sa fii relaxata, ca sa te poti concentra, nu strange palmele pana ti se albesc incheieturile, nu brusca comenzile, fie ca e vorba de ambreiaj sau frana (nu te va ajuta, ba din contra!). Te gandesti doar la faptul ca esti acolo, ca vrei sa faci asta, dar nu stii exact cum. Cel mai important lucru: observa-te, constientizeaza ce simti, nu te judeca! Te va ajuta ulterior sa intelegi de ce ai gresit!

Prima miscare: mers drept, cu picioarele pe langa. Aici pot aparea doua situatii:

- iti iese si prinzi incredere;

- nu iti iese (daca ai probleme de echilibru), incepi sa te intrebi ce nu e in regula, nu te mai concentrezi, simti cum pierzi controlul, te sperii, tragi frana fata brusc, si da, cazi. Si da, nu stii cum sa cazi, si cazi sub motor. Si atunci ai revelatie dupa revelatie: Multumesc Domnului ca s-au inventat protectiile, si multumesc instructorilor care nu te lasa sa urci pe motor fara casca, ghete, protectii picioare si vesta cu protectii peste tot. Si mai afli care este rolul carenelor! Cand te ridici si realizezi ca n-ai patit nimic nici fizic si nici psihic, vine momentul sa ridici motorul. Esti femeie, te-ai bagat in asta singura, e de bun-simt sa gasesti si o solutie. Ai sub 50 de kilograme, iar motorul de vreo 3 ori pe atat. Te poti repezi in el si sa iti produci o hernie de disc, sau poti sa astepti sa ti se explice cum sa faci miscarea asta indiferent de raportul de greutate. Am ales cea de-a doua varianta.

4. Frana fata versus acceleratie.

In momentul in care ti se pune cuiul pe acceleratie nu prea stii ce sa crezi. Daca esti interesata intrebi, daca nu, se presupune ca o sa afli pe parcurs. Eu am aflat pe parcurs. Daca in viata ta nu ai pus mana pe un motor, treaba se complica.

Esti in mers, nu esti inca obisnuita cu motorul, te incanta la maxim ideea ca tu esti cea care conduce. WOW. Tii in continuare mainile stranse pe ghidon, eventual te proptesti in el, de deasupra, sperand ca ai mai mult control (poza mea de profil spune tot), te concentrezi pe maini, si pe pozitia capului: capul sus, privirea inainte cat mai departe, nu in jos, ca-i nasol. Ajungi la momentul altei revelatii: vrei sa franezi. Tragi frana, si din cauza faptului ca tii ghidonul de deasupra si strans, e normal ca incheietura mainii sa se miste catre in jos, asta insemnand ca palma se roteste pe acceleratie. Atunci realizezi ce s-ar fi putut intampla daca nu ai aveai cuiul pus pe acceleratie. E decizia ta daca sa te bucuri sau sa te sperii.

5.Cand nu te simt am chinuri, si cand o fac lesinuri....sau ce faci cu picioarele!

Oricat ti s-ar explica, pana nu esti direct implicata si nu simti, nu ai de unde sa stii. Pozitia picioarelor nu conteaza, ci fac diferenta intre a conduce un motor si a nu o face. Motorul, si din punctul meu de vedere, chiar se conduce cu picioarele, la propriu.

Prinsa in febra echilibrului, pozitiei mainilor si a capului, dracu’ s-a mai gandit ca picioarele mele au o viata a lor proprie si personala. Drept pentru care, m-am trezit ca eu vreau sa controlez motorul din maini si el se impotriveste. Ma gandeam ca picioarele stau pe scarite astfel incat sa pot ajunge la frana si la viteze, deci e ok. Da, talpile erau ok, dar picioarele nu inseamna doar talpi, mai sunt si genunchii pe acolo. Genunchi care stateau departe de motor. Asa ca, am facut cea mai desteapta miscare de pana atunci. Am strans genunchii pe rezervor, mi-am modificat pozitia pe scarite (sprijin pe varfuri), si mi-am relaxat mainile. Alta viata! Incheieturile mainilor au ajuns in pozitia naturala, in jos, umerii un pic in fata, controlul mult mai bun, iar motorul mult mai docil.

A fost practic momentul in care chiar am inceput sa ma concentrez la condus. Castigasem batalia cu mine.

6.Ramai in picioare, dar ridici motorul....sau legea gravitatiei functioneaza.

Mi-a scapat motorul de 5 ori, si de fiecare data, chiar daca situatia era asemanatoare, factorii erau altii.

1. Am vrut sa fac pe desteapta. Am vrut sa plec de pe loc cu picioarele ridicate. Nu se poate, garantat, sau cel putin nu cand nu stii nimic!

2. La primul viraj mi s-a parut ca trebuie sa strang ghidonul de gat. Asa ca am stat teapana. Nu am apucat sa virez pe motor.

3. La al doilea viraj m-am relaxat, dar nu am privit catre iesirea din viraj, ci drept si un pic in jos, catre bord. Normal ca nu am ajuns unde vroiam. M-am speriat, am franat brusc.

4. La urmatorul viraj m-am relaxat, am privit unde trebuie, dar mi s-a parut ca nu ma duc chiar cum vroiam, asa ca ambreiaj si pus un picior jos, DAR, nu piciorul care trebuia. Virajul era pe stanga, eu am pus jos piciorul drept!

5. Exersat intoarcere cu a 2-a, fara sa iau in calcul ca nu sunt singura in poligon si ca si ceilalti experimenteaza cate ceva, si mai ales ca logica lor nu are nicio treaba cu logica mea.

Intoarcere pe dreapta. Undeva in fundal se auzea un motor turat. Cand sa ies din viraj, am realizat ca celalalt motor era atat de aproape incat am putut sa-i vad ochii albastri prin viziera de la casca, celui care il conducea. Panica si la mine si la el. El testa franarea la viteza mare. Eu, in loc sa testez intoarcerea cu a doua, am testat franarea de urgenta, si nu mi-a iesit. Motorul meu jos, motorul lui oprit pe roata fata. Chiar daca nu a fost vina mea, el a venit din spate, se presupune ca mi-a vazut manevra, trebuia sa vina in spatele meu, si nu in fata, nu e o situatie cu care sa ma mandresc. Am descoperit cu ocazia asta ca fiecare detaliu conteaza. Trebuia sa inteleg ca motorul ala turat poate fi langa mine in orice clipa, daca intorceam macar o secunda capul, as fi vazut!

7.In ce viteza sunt?

Relaxare totala! Ambreiaj si impingi cat de jos poti si sigur e prima. Da, daca chiar apesi, cu forta! Daca nu e prima, iti moare motorul, si ai prezenta de spirit sa mentii motorul in pozitia de echilibru. Sau o scoti la neutru, ca vezi becul. Da, daca nu iti bate soarele in bord! Daca iti bate, dai drumul la ambreiaj usssoor si daca e prima te misti, daca e neutru stai, daca e > 1, iti moare motorul din nou!

8. O privire face cat o mie de cuvinte!

Face si mai mult uneori. Acolo unde privesti, acolo te duci. Vrei sa fac jaloane? Vrei sa le eviti, misca capul si uita-te exact pe unde vrei sa mergi. Te concentrezi la ele, le privesti cu atentie? Ok, nu vei rata niciunul, le vei lua la rand!

9. From hero to zero.

Incepi sa te prinzi ce si cum, capeti incredre, incepe sa-ti iasa. Esti acolo in continuare, incepi sa crezi ca reflexele incep sa se manifeste. Gresit! Nu te baza pe reflexe, atata vreme cat esti intr-un proces continuu de invatare. Bazaeaza-te pe realitate, pe ceea ce se intampla. Testeaza-ti reflexele doar pe ceea ce stii, nu si pe ceea ce inveti. Nu poti sa prevezi 100% ce se va intampla exact si cum vei reactiona. Viraje, intors lejer, poezie. A fost suficienta o rafala considerabila de vant ca sa inteleg ca daca te bazezi pe reflexe si atat, nu iesi tocmai onorabil din viraj, daca iesirea din viraj se suprapune peste incetarea brusca a rafalei de vant.

10. Sa conduci e usor, mai greu e sa ii feresti/ sa te feresti de ceilalti.

Pornire, viteza a 2-a, acceleratie, franare combinata si tot asa. Toate bune si frumoase, spatiu rezervat pentru asa ceva. Ce te faci cand cel din spate nu se uita in fata? Inveti ca dupa ce ai franat si te-ai oprit, se poate sa mai inaintezi un pic contrar vointei tale sau a motorului. Pentru ca nimeni nu te invata ca asta se poate intampla, e bine sa poti sa te concentrezi doar la cum sa-ti mentii motorul pe doua roti, nu la ce s-a intamplat. Asta poti verifica dupa ce esti ok atat tu cat si motorul. Daca doar pentru o fractiune de secunda ti-a trecut prin cap ca o situatie poate sa apara, atunci comporta-te ca si cum ea s-a intamplat deja.

Stiu ca am scris pana in bezna mintii, nu stiu cat de folositor poate fi, dar pentru mine a contat tot cea am insirat aici.

Vreau sa-mi iau motor ca sa ma bucur de el. Asa ca o sa imi iau o Honda CBR 125 r.

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Recommended Posts

  • 0

Sunt de acord cu tine,nici eu nu indemn pe nimeni sa faca asta daca nu stie cu ce se mananca.

Sotia vrea dar trebuie doar sa apara scanteia si gata.

Sunt sigur ca va venii singura la mine sa-mi spuna ca vrea permis.

Mult succes la ultimele ore de scoala,apoi o sa inceapa adevaratul motociclism.....pe strada

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Am fost la o sedinta dupa 2 ore de somn intr-un interval 36 de ore. Am facut-o constient si intentionat.

te-ai privat de somn intentionat doar sa vezi cum e? sau am inteles eu gresit?

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Eu am inteles ca nu a dormit si ca a doua zi avea ore la sc si ca intentionat sa dus la condus in loc sa se duca la somn.

Si asa a avut experienta de a "incerca" sa conduca cand era obosita...

Cred ca asa a fost.....

Asteptam parerea Dariei

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Eu m-am apucat de scoala de motorete sa vad cum e, fara intentia da a-mi lua motor. Prima zi m-am dat cu un YBR apoi m-am urcat pe Tricker si m-am tot invartit prin poligon cateva ore. Intr-o zi imi zice instructorul sa iau GS-ul care e mult mai mare comparativ cu astealalte doua. L-am tot invartit printre jaloane pana m-am obisnuit nitel dupa care am trecut la 8-uri. Dar nu stiu cum l-am sucit ca m-a trantit. M-am cam speriat si am zis ca asta e, motociclismul nu-i de mine. Dar senzatia n-a durat mai mult de 4-5 secunde si abitionandu-ma l-am ridicat de jos si dus am fost inainte sa ajunga instructorul la mine sa ma intrebe ce-am patit. Pana la sfarsitul sedintei zburam printre jaloane cu GS-ul si cam atunci a fost momentul in care ceva a click-uit si n-a mai fost cale de intoarcere. Probabil unii mi-ar spune ca mai e pana voi ajunge motociclist adevarat, dar cert e ca desi imi lipseste experienta ma simt foarte bine in sa, tot timpul mangai motoreta si vorbesc cu ea, o ingrijesc si ma doare sufletul cand o vad cu pete de rugina pe lant dupa ploaia asta continua. N-o fi obligatoriu mersul pe motocicleta dar daca-ti bati capul si ai atatea trairi, nu cred ca se mai pune problema daca motociclismul e sau nu pentru tine. Pana la urma e doar un mijloc de transport, dar daca o aduci la rangul de pasiune, nu exista "lasa-te ca nu te pricepi".

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Mda, interesanta povestirea dar ma vad nevoit sa-ti atrag atentia in privinta unui lucru:

Motoreta mica nu "iarta" asa cum nu "iarta" nici o motoreta mai mare. Fierul este fier si daca ai facut o manevra gresita sau ai ezitat cand nu trebuia, va da cu tine pe jos, fara nici un fel de regrete. Am mers cu tot felul de motorete de la 125cmc la 1.300cmc si de la 10 cp la 180. Singura care a dat cu mine pe jos de 3 ori in 2 luni a fost un supermoto de 39 de cai.

In rest, spor la scoala, bafta la examen si rabdare in trafic.

Probabil unii mi-ar spune ca mai e pana voi ajunge motociclist adevarat,

De fiecare data cand aud asa ceva ma bufneste rasul. Ce inseamna un motociclist adevarat? Fiecare se da cum stie si cum poate.

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Eu zic ca fiecare motociclist este adevarat daca se compara cu el, pt ca pe zi ce trece inveti cate ceva si nu exista grad de comparatie.

Daca te compari cu altii, atunci zici ca nu esti un motociclist adevarat in comparatie cu X. Dar daca il compari pe X cu Y atunci nici el nu este un motociclist adevarat.

Eu ma simt cel mai bine pe motor cand savurez placerea si nu incerc sa ma depasesc pe mine in limitele mele.

Daca ai principiile tale si reguli stabilite de tine pe care nu vrei sa le incalci atunci te vei simtii cel mai bine...... parerea mea

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Nope! Sa "scapi mana in gaz" pe un motor de 5-600cc nu e la fel ca atunci cand "scapi mana in gaz" la un 125cc.

De aceea e mai bine pentru cei care nu au pus mana pe un motor niciodata sa se urce mai intai pe ceva mai mic, sa vada ce inseamna.

Dar cum toti suntem diferiti, fiecare se descurca altfel, unii se descurca foarte bine din prima si pe 600cc.

Eu nu ma laud, dar din lipsa de finante nu mi-am luat 125 dupa care 250 si tot asa...

Mi-am luat un 600 si am fost constient de ce poate cand m-am urcat prima data pe el si a dat cu mine jos in curte. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa fiu FOARTE stapan pe mine si pe adrenalina si uite ca de 2 ani nu am cazut niciodata, nici in curte si nici in trafic

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Legat de scoala....hm....poti face orice scoala, poti avea cei mai buni instructori, ideea de baza e ca in scoala important este nu sa faci proba aia perfect din automatism, ci sa incerci prin ceea ce faci (gresit sau nu) sa inveti cat mai mult despre ceea ce poti tu la momentul respectiv in materie de domeniul asta. Sa te obisnuiesti cu propriile reactii, sa te cunosti din punctul asta de vedere. Eu am senzatia ca scoala e un fel de a invata sa inoti in cada. Ai nevoie de siguranta pe care ti-o ofera un mediu organizat ca sa te poti concentra, de fapt, la tine. Ca daca inveti sa ramai la suprafata, mai tariziu, cand mediul nu va mai fi prietenos, si vor apare o multime de necunoscute, te poti concentra mai usor sa le anticipezi si sa le inlaturi, avand macar cateva miscari de baza bine intiparite in minte. Ca nu inoti bine, rapid si gratios din prima, asta e altceva.......dar supravietuiesti! Si ca sa raspund totusi la intrebare: Scoala Moto Louis

Ba fix asta trebuie sa faci la scoala ! sa inveti un automatism ca sa iei un plastic. Sunt apreciabile trairile si sentimentele tale si evident energiile pozitive pe care ti le insufla noua experienta, insa, fara a intentiona sa te sperii, nu pleca pe strada cu gandul ca ai invatat ceva relevant in scoala (poate avea consecinte nedorite).

Raportat la strada, cursurile de scoala sunt fix zero dpdv la care te referi tu. A, ca inveti comenzile, cum se pune pe cric, legislatia (f. importanta), asta e altceva, concentreaza-te pe asta si pe automatismul ala. Strada e o alta provocare unde singurul instructor pe care il vei avea vei fi tu.

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

dar mai este si ideea ca trebuie sa te potrivesti pe motor in asa fel in cat sa-l poti tine macar pe sosea.

am vazut o fata care din pacate era pe un 600 si cand a vrut sa plece de pe loc,pt ca nu ajungea bine la astfalt , a cazut sub motor. bine ca nu a reusit nici macar sa-l miste pt ca se putea intampla mai rau. eu am ridicat motorul iar ea de nervi nu a vrut sa se mai urce pe el.....

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Ba fix asta trebuie sa faci la scoala ! sa inveti un automatism ca sa iei un plastic. Sunt apreciabile trairile si sentimentele tale si evident energiile pozitive pe care ti le insufla noua experienta, insa, fara a intentiona sa te sperii, nu pleca pe strada cu gandul ca ai invatat ceva relevant in scoala (poate avea consecinte nedorite).

Raportat la strada, cursurile de scoala sunt fix zero dpdv la care te referi tu. A, ca inveti comenzile, cum se pune pe cric, legislatia (f. importanta), asta e altceva, concentreaza-te pe asta si pe automatismul ala. Strada e o alta provocare unde singurul instructor pe care il vei avea vei fi tu.

si cea mai mare problema in trafic este ca nu poti invata linistit. este o adevarata cursa si trebuie sa fi foarte atent sa nu inveti din greselile pe care le fac soferii in trafic. multe accidente s-au intamplat pt ca cei de pe auto nu au fost atenti la moto. asa ca trebuie sa ai 4 perechi de ochi daca se poate

Da, din pacate (sau din fericire pentru ca nu-s taxe si asigurari foarte mari) in Romania nu e mare diferenta intre a detine un 125cc sau un 600cc, decat la consum.

poate era si incepatoare, cine stie...

asta era problema ca era incepatoare si incepea cu stg , sa se urce pe un motor pe care nu-l poate tine nici macar drept pe loc , in mers ce sa mai zici....

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

De acord, in miscare si fara alti participanti la trafic.....

Asa te plimbi cu placere,dar daca iti iese o masina in fata? Daca unu trece pe banda ta fara sa te vada? Daca sare ceva in fata,catel,minge,etc?

atunci daca nu poti tine motorul, cum vei trece peste obstacole?

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Te lasi pe o parte.... pui numai un picior jos.... deacord cu tine, DAR SA AJUNGI JOS.

Daca nu ajungi cu 2 picioare, atuci cand te vei lasa pe o parte ca sa ti motorul pe un picior....ca fata.....o sa poti sa faci asta? Eu ma indoiesc

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Te lasi pe o parte.... pui numai un picior jos.... deacord cu tine, DAR SA AJUNGI JOS.

Daca nu ajungi cu 2 picioare, atuci cand te vei lasa pe o parte ca sa ti motorul pe un picior....ca fata.....o sa poti sa faci asta? Eu ma indoiesc

Nu e deloc complicat, nu ai de ce sa te indoiesti. Cand pui un picior jos, toata greutatea motorului nu vine pe un picior, asa cum nici atunci cand ai doua picioare jos nu poti spune ca sustii greutatea motoretei, ci pur si simplu o tii in echilibru.

Nope! Sa "scapi mana in gaz" pe un motor de 5-600cc nu e la fel ca atunci cand "scapi mana in gaz" pe un 125cc.

asta da... dar in rest, daca intri prost intr-un viraj vei cadea indiferent ca esti pe 600, 125 sau 1000. Daca ai franat prea tarziu tot vei intra in ala din fata ta, daca nu ai vazut uleiul/nisipul tot te vei intinde pe jos. Daca te-a prins cainele de izmene iar te versi... etc

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Cam asa se intampla cand motorul e inalt si greu si cel care-l calareste nu stie sa-l tina si nu ajunge decat cu varfurile jos.

Super tare filmuletul Cristi.

Din el pot invata multi care la inceput sunt voinici si iau decizii gresite. Ca aceia de a te urca pe un motor de pe care nu ajungi bine jos, si nu o zic numai eu.... filmuletul este realitatea

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Marea gresala ( si singura) din acest film este ca a apasat frana cu ghidonul bracat la maximum.Atat si nimic mai mult. Daca avea picioarele mai lungi si era mai puternic poate tinea motoreta sa nu cada. Asta oricum nu prea scuza eroarea.

Si eu era o data sa o comit FIX la fel. Asa ca ce vedeti in acest film nu are nicio legatura cu inaltimea :good:

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Si fata de care am povestiit ca a cazut a facut grreseala ca a vrut sa plece de pe loc cu ghidonul bracat la maxim,deci ea a accelerat si tot a cazut.

Este adevarat ca este si asta greseala dar sunt sigur ca nu avea acest sf daca ajungea cum trebuie la sol

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

La inceput sunt invevitabile stangaciile astea. Daca ajungi bine jos si ai putina forta il tii, altfel il dai jos.

Mi s-a intamplat si mie de cateva ori. O singura data n-am reusit s-o tin pentru ca a alunecat in lateral roata fata cand am oprit pe pamant, putin in panta. Am last-o usurel jos si apoi am ridicat-o. N-a patit decat o mica zgarietura pe capacul de la alternator.

In celelalte ocazii, pus piciorul in groapa, pus cricul intr-o gaura, pus piciorul intr-o chestie alunecoasa la stop, am reusit s-o tin.

Concluzia mea e ca nu-i cea mai buna alegere sa inveti pe un motor pe care nu ajungi jos, mai ales daca are si o pozitie mai incomoda cum au cele sport.

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Nu este cea mai buna alegere nici macar sa incerci sa mergi pe el, dar sa mai si inveti.

Daca sti deja sa mergi pe motor, atunci poate mai zici ca te-ai prins de ceva tehnici dar in rest.....nici o sansa daca nu e motorul potrivit

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 0

Cum mi-am cumparat iubita...

Era intr-o zi mult prea calda de primavara, tin minte ca frunzele copacilor nu

crescusera inca toate iar oamenii ce plecasera dimineata la serviciu purtau pe ei

haine grosute, semn ca dimineata fusese racoare.

Eram pe un trotuar prin zona Rahova, asteptam la semafor sa traversez.Abia ce

se facuse rosu pentru pietoni, imi aprind o tigare, moment in care ma uit instinctiv in

stanga. O vad pe ea. Venea usor grabita dar cu un mers gratios in acelasi timp, fara sa

vreau m-am uitat direct in ochii ei care straluceau intens, mi s-a parut pentru o clipa ca

si ea ma privea dar aveam sa-mi dau imediat seama ca defapt avea o privire pe cat de

adanca si misterioasa, pe atat de concentrata si parca ingandurata ca si cum totul in

jurul ei ii apartineau si ii erau sub stapanire. Mersul ei imi compunea in urechi o melo-

die fina si in acelasi timp grava, cu o rima simetrica. Realizez ca stiam acea melodie

, imi suna cunoscuta si totusi nu stiam de unde.

Ajunge in dreptul meu si... se opreste. Silueta ei...m-a facut sa-mi ridic usor

sprancenele. Am sorbit-o din ochi, era extraordinar de frumoasa. Avea pe ea culoarea

rosie asortata impecabil cu negru. O pozitie perfecta cu spatele usor curbat, emana

un aer de superioritate, de perfectiune. La un moment dat se opreste langa mine un

tip la vreo 25 de ani si care, parca simtind la ce ma uitam, imi zambeste si-mi spune

"E belea. E frumoasa dar si periculoasa". Dau din cap in semn ca sunt de acord si

scot un "da" timid fara sa-mi iau ochii de la ea, gandindu-ma ca oricum ea era cu un

imbracat bine, cu geaca de piele si bocanci inalti care cu siguranta o trata asa cum se

cuvine.

Fara sa se uite la mine, ea pleaca accelerand parca acea melodie din mintea mea,

o urmaresc cu privirea si ii observ fundul perfect ridicat si silueta parca de viespe.

Simt cum degetele mi se infierbanta dar nu bag de seama pana nu ma ard. Tiga-

rea mea ajunsese la filtru si-m i ardea degetele. Tot in momentul ala realizez ca am

ratat culoarea verde si era iarasi rosu. Oftez si-mi spun ca ce care

tocmai a trecut,sau cele ca ea, nu sunt pentru mine.

Au trecut cateva zile de la acea aparitie a ei si parca nu-mi iesea din minte.

Nu ma gandeam daca aveam s-o revad vreodata si nici atat daca aveam s-o ating

vreodata, dar totusi in mintea mea imi doream sa o cunosc.

Intr-o zi, ducandu-ma de la cinema spre casa, parca ii aud pasii sai grabiti venind

spre mine. Ma uit in directia de unde aveam senzatia ca vine sunetul acela melodios

si o vad pe ea la fel de grandioasa cu mersul ei grabit si ochii stralucitori. totusi ceva

schimbat la ea. Privirea ei nu era aceeasi, melodia desii o recunosteam nu era aceeasi

ca data trecuta si...nici macar tipul cu care era nu era cel de prima oara. Era imbracata

altfel, in albastru, doar silueta ei era neschimbata. Avea aceeasi pozitie dominanta

ce-ti dadea impresia ca e sigura pe ea. Tipul cu care era avea si el o pozitie mandra

din care mi-am dat seama ca o iubea si ei se intelegeau perfect.

In acel moment am realizat ca o doream si m-am hotarat sa fac cumva sa o am.

I-am povestit unui prieten care m-a sfatuit sa merg la un amic al sau care, asa cum

spunea el " e meserias omul si se pricepe la ele".

Dupa circa doua luni in care am fost un "elev" model si mi-am castigat dreptul

de a avea alaturi de mine "creatia divina" ce o vazusem pe strada, mi-am sunat

un amic caruia i-am spus ca sunt pregatit sa incerc. Mi-a spus ca merg la el acasa

pentru ca are o surpriza pentru mine. Cand am ajuns, inima mi s-a oprit pentru

cateva clipe iar ochii mi s-au umezit; el, prietenul meu, era cu ea. Ea era la fel de

stralucitoare, sexy si misterioasa, privirea ei m-a patruns pana in suflet, avea o

pozitie apetisanta aplecata usor intr-o parte, cu acelasi iz de superioritate.

Prietenul meu m-a trezit la realitate strigandu-mi : "Ba, baaa...Daca o vrei, poate fi

a ta. Imi dai 2500 de euro si ti-o dau". Am inceput sa tremur tot si apoi am izbugnit

intr-un raset isteric. Eram cel mai fericit barbat din lume in acel moment.

Am batut palma cu el dupa care mi-a dat un sfat: " ai grija cu ea. e frumoasa dar

periculoasa". Am dat afirmativ din cap dupa care m-am suit pe ea si am plecat.

Pe drum, ma gandeam la ceilalti amici ai mei si cum aveam sa fiu admirat de ei

si de alti baieti . Era prima mea motocicleta, singura mea iubire la prima vedere.

Eram fericit. Nespus de fericit.

Faina relatarea! Fain! ;)

Link către comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Participa la conversatie

Poti raspunde acum si inregistra mai tarziu. Daca ai un cont, autentifica-te pentru a comenta folosind contul existent.
Nota: Comentariul necesita aprobarea moderatorului inainte sa devina vizibil.

Oaspete
Răspunde la întrebare...

×   Inserat ca 'rich text'.   Insereaza ca text simplu

  Only 75 emoji are allowed.

×   Linkul a fost inserat automat sub formă de conținut.   Șterge formatarea și afișează ca link simplu

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

  • Recent activi   0 membri

    • Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează pagina.
×
×
  • Creează O Nouă...