sacal

calatorii
Conturul Romaniei

36 postări în acest topic

ziua 6

galati-husi-chisinau.

in constanta am stat doua nopti. in galati alte doua. suntem deci odihniti si gata de drum. planul este de a ajunge la chisinau in seara asta. incepem sa ne indepartam din ce in ce mai mult de bucuresti.

am plecat dupa pranz. toata ziua m-am tot intrebat cum s-or fi descurcat englezii cu drumurile din ucraina. unde or fi dormit...?

respectand ideea conturului, am pornit de la galati direct spre nord pe o sosea, paralela cu granita, paralela cu prutul. pe vremuri aici era lacul brates, unul din cele mai mari din tara. intre timp, a fost asanat, pentru agricultura. din marele lac a ramas o balta cam puturoasa, nu mai adanc de un metru.

in dreapta noastra, la cateva aruncaturi de bat, puteam vedea sate din republica moldova. am fi putut trece granita pe la cahul, la 60km de galati, dar am ales sa mergem cat mai mult pe partea romaneasca. noi avem drumuri mai bune... stiu ca suna ciudat propozitia asta, dar asta e adevarul. depinde intotdeauna cu cine te compari.

inainte de plecare, l-am dus pe artur, in piata centrala din galati, ca sa ii creez o amintire. a baut pentru prima data in viata braga. stiti vorba: "ieftin ca braga"? la bautura asta se refera. pe vremuri mancarea saracului consta intr-un covrig si un pahar de braga. ieftin. dar foarte hranitor. braga e o bautura de origine turceasca, cu o consistenta groasa, nisipoasa la culoare, foarte racoritoare, nealoolizata, se bea vara, rece si e usor acidulata. odata cu trecerea timpului, reteta s-a cam pierdut, asa ca au ramas in toata tara foarte putine locuri unde se mai fabrica braga. din ce stiu eu (poate ma insel) numai la galati mai functioneaza doua fabrici. chestia amuzanta acum incepe: in jurul intregii afaceri planeaza un mister si o secretomanie incredibile. ingredientele din cere e facuta braga pot fi aflate cu usurinta de oricine, in cateva secunde pe internet. insa tot schepsisul consta in a combina ingredientele, in anumite proportii. procesul de fabricatie: iata un secret mai bine pastrat decat aurul bancii nationale. insa nebunia nu se opreste doar aici. pur si simplu nimeni in galati nu va discuta despre acest subiect. nimic. iata un exemplu: la chioscul de la care am cumparat braga, in piata, am intrebat unde este fabrica de la care se aprovizioneaza. initial vanzatoarea, mai in varsta a mentionat un cartier dintr-o margine a orasului. a intrat apoi sa ne aduca bidonul de 5 litri plin. inauntru era fiul ei, care auzise tot. au iesit amandoi. "unde mai exact spuneati ca e fabrica?" am continuat eu. "habar n-am sa-ti explic" zice vanzatoarea. "nu stim noi unde e..." zice si fiul. in doar cateva secunde uitasera locatia...

in concluzie: nimeni aici, niciodata nu o sa iti dea nici o relatie cu privire la acest subiect. e un fel de discutie despre unire in republica moldova. dar sa nu anticipam...

cu siguranta in timp, reteta se va pierde. deja cei mai batrani spun ca nu se compara gustul de acum cu cel din urma cu zeci de ani. nici vorba "ieftin ca braga" nu mai are suport in realitate. litrul de braga se vinde cu 8 lei. Cu banii astia iei un litru de lapte, unul de bere, si unul de cola. pe de alta parte, secretomania e justificata: daca un mare producator va intra in posesia retetei... o sa se umple de bani. vezi exemplul fanta sokata.

la aproximativ 80 de kilometri de galati, am oprit sa mai bem o gura de apa proaspata de izvor, in satul cavadinesti. izvorul s-a dovedit a fi uscat. ca sa nu se supere artur prea tare ca am oprit degeaba i-am spus o poveste. prin anii '30, un tanar muncitor din galati cunoscuse o adolescenta chiar din satul asta, cavadinesti. ca sa ii arate cat de mult o place, ii aducea prajituri, de la fabrica de prajituri din oras. starea drumurilor era alta atunci, masinile erau foarte rare, carutele cu cai inca faceau legea. asa ca pleca dis-de-dimineata si incerca cu metoda "ia-ma nene" sa ajunga la iubita lui. insa si atunci la fel ca si acum, nu toata lumea avea treaba in acelasi loc. asa ca distanta de 80 de kilometri era strabatuta cam jumatate in caruta si jumatate pe jos. in zilele bune. asadar imagineaza-ti o zi de vara, torida ca cele de acum. un tanar cu doua-trei prajituri, imbracate in hartie, ba in caruta, ba pe jos... la 40 de grade... ce inseamna tineretea!

cand, in sfarsit ajungea, era seara. el era obosit, transpirat si flamand. de cealalta parte, prajiturile nu erau nici flamande nici transpirate, dar sigur erau obosite. momentul acela in care se indeparta hartia, un moment care ar fi trebuit sa fie triumfal...nu prea era. prajiturile amestecate, una in alta, pe jumatate scurse, erau afectate si la partea de estetica si la partea de gust. dupa o zi intreaga in soare, orice prajitura care se respecta se vede obligata sa se altereze.

in aceste conditii te intrebi, de ce te-ai mai porni la drum sa duci niste prajituri care stii ca vor ajunge acre, pe seara...? chiar atata incredere sa ai in sloganul "gestul conteaza"?!

se pare ca, insa, tanara a apreciat gestul. ea a fost impresionata. cei doi, el ion, ea maria, s-au casatorit si au avut patru copii, care la randul lor au crescut, s-au casatorit si au avut copii. anii au trecut din ce in ce mai grabiti si acum mai bine de 20 de ani, au murit amandoi si ion si maria, batrani.

au fost bunicii mei.

el nu prea ii mai aducea prajituri, cand i-am cunoscut eu.

mai bine de o suta de kilomentri de la galati inspre nord, toate bornele kilometrice ne anuntau ca ne apropiem de localitatea numita murgeni. m-am gandit ca o fi vreun oras miraculos, de care nu prea a auzit lumea pe la bucuresti, dar care clar o localitate importanta a romaniei de vreme ce autoritatile au gasit de cuviinta sa o anunte cu o suta de kilometri inainte. o fi avand si ea un centru vechi, acolo un restaurant. un parc mare in centru, o statuie. ceva demn de multe poze... imaginatia mea romantica.

ca batranetea, murgeniul se apropia si el imperturbabil. lucrurile mersesera bine, drumul absolut rezonabil.

murgeniul, insa a debutat prost. de teama ca nu cumva autovehiculele viteziste sa intre ca o racheta in localitatea lor si sa rateze astfel frumusetea locurilor, cei din murgeni s-au gandit ca ar fi util sa puna chiar inainte de intrara in urbe un "speed bumper"- adica o ridicatura in asfalt pe care soferul o vede si incetineste pana la o viteza mica-mica. daca nu incetineste risca sa-si rupa masina. sunt sigur ca toata lumea stie despre ce vorbesc si mai ales, ca toata lumea a injurat suculent aceste inventii ale modernitatii... principiul cibernetic dupa care functioneaza ele este urmatorul: daca nu vrei sa incetinesti din respect pentru lege, o sa o faci de frica! bumperele astea sunt detestate chiar si atunci cand sunt micute, finute, din cauciuc si fabricate de niste occidentali simpatici. inainte de localitatea murgeni, insa, veti intalni apoteoza "incetinitoarelor de viteza". veti putea face cunostinta cu tatal lor suprem, cu darth vader si cu brusli la un loc. peste aceasta galma in sosea nu se poate trece usor pe deasupra, ea trebuie escaladata. cine stie istorie a auzit de valul lui traian. ma gandesc ca cei de la murgeni au vrut sa integreze aceasta relicva milenara in reteaua auto a romaniei.

merita sa faceti o excursie pana la intrara in murgeni pentru a vedea ucigatorul-de-suspensii, valul lui traian, sau poate e de fapt o transee din vremea nemtilor astupata cu varf...

recomand motociclistilor sa-l ocoleasca.

de obicei, in viata ce incepe prost, se termina prost. murgeniul e ca viata.

practic e vorba de o intoarcere in timp. intr-un timp de acum cateva zile. dar din india. spatiul acela destinat trecerii autovehiculelor, pe care in europa il numim strada, in murgeni este numit probabil "la mine in curte". cred ca toata populatia murgeniului era iesita din case, dar si din propriile curti si toata, dar absolut toata era pe strada. este posibil ca aceasta tendinta integratoare de a vedea drumul national ca un bun personal, sa fie incurajata si de felul in care autoritatile au decis sa acopere pamantul care e sub orice, si in care si noi ne vom intoarce intr o zi. in murgeni nu exista asfalt, aici macadamul e inca la mare pret. probabil ca macadamul e si foarte scump, pentru ca nici nu a mai fost reparat de pe vremea cand domnul mc adam traia...

sunt momente in viata unui sofer, cand el lasa geamul jos, scoate capul si urla: ba, ti-a luat ma-ta sosea?! cred ca in murgeni un astfel de comportament ar fi urmat de un simplu si inocent "da".

un alt lucru care indeamna trecatorul sa asocieze murgeniul cu un cartier indian il reprezinta chiar indienii...

si vacile de pe drum. dar aici nu sunt deloc sacre.

doua motociclete trecand prin fata unui om trezesc in el sentimente si trairi diferite. unii zambesc si-ti fac cu mana, altii fac un semn asa ca si cum tu sa ambalezi motorul, altii mai extrovertiti simt asa o mare aglomerare de sentimente incat incep sa se agite spasmodic pe marginea drumului si sa strige cuvinte neinteligibile. sunt multe categorii de oameni. o categorie aparte, mai mica ce-i drept, sunt oamenii care vad motocicleta ca pe o tinta. nu adica o tinta de atins in viata, ci o tinta care se misca si tu ai un timp limitat sa o nimeresti. cu ce ai la indemana. de cele mai multe ori, cu precadere in romania, la indemana oricui este o piatra de pe jos...

un indian mic-mic din murgeni juca fotbal cu alti indieni mici-mici din murgeni. se jucau la ei in curte, ceea ce am convenit ca inseamna in strada. noi nu aveam alta solutie decat sa traversam terenul lor improvizat de fotbal. indianul mic-mic s-a gandit ca noi putem fi tinte pentru mingea lor. asa ca a sutat inspre noi.

mingea lor era o piatra cam cat un mar. bine ca nu a reusit sa dea gol.

daca ne nimerea, trebuia sa ne oprim si sa cerem despagubiri. si noi nu puteam apoi sa continuam calatoria noastra cu vreo 3 vaci legate de spatele motocicletei, primite ca despagubire fireasca...

in concluzie, murgeniul va ramane mereu in amintirea noastra, asa cum un rahat de caine nu vrea sa iasa din santurile talpii de adidas si peste cateva luni, stangul inca miroase usor...

am ratat iesirea buna din localitate, dar la o benzinarie un motociclist senior, foarte simpatic, din barlad, ne-a indicat directia corecta.

in cele din urma am ajuns la husi, un oras foarte dragut, despre cam am auzit numai de bine. am facut plinul si ne-am indreptat spre vama leuseni. atentie, pentru intrarea in basarabia ai nevoie de pasaport si autoturismul tre sa fie pe numele tau. si trebuie sa ai asigurare care sa acopere si md. noi le aveam pe toate dar tot a mers greu. am intrat in fata, dar tot a mers greu. vorbeam chiar aceeasi limba, dar tot a mers greu...

dar tot am avut macar o multumire: un domn cu lexus smecher, care a comentat ca de ce intram in fata, a trecut mult dupa noi. e bine sa observi ca sunt unele locuri unde mafiotii nu au prioritate... probabil ca daca ne va prinde in afara vamii ne va taia un deget. sper sa fie cel mic de la picior. am observat ca il folosesc destul de rar. stangul.

de la vama pana in chisinau sunt 90 de kilometri impecabili. si nici localitati nu sunt. noi nu am luat-o pe drumul ala, pentru ca ne intelesesem cu un motociclist din basarabia sa ne intalnim undeva intr-o localitate, hancesti. daca as fi stiut dinainte cum arata drumul spre localitatea aia, i-as fi zis ca ne intalnim la chisinau mai pe seara. el are un v-strom. asa ca pentru el drumul acela si cam orice drum, e practicabil.

am reusit totusi sa ne intalnim in hancesti, in centru, unde e un monument ridicat in cinstea unui rus.

nu va asteptati sa ajungeti in basarabia si acolo toata lumea sa va intampine cu unirea pe buze. nop. veti fi intampinat cu un "privet" adica buna, in rusa. multe cuvinte nu le veti intelege, iar pe altele le veti intelege total gresit. spre exemplu: pepene. inseamna castraveti. asa ca nu o sa va creada nimeni cand spuneti ca ati cumparat un pepene de 6 kile.

multi nu stiu romaneste si multi se prefac ca nu stiu.

motociclistul cu care ne-am intalnit, jups, ne-a zis din start ca el e din gasca ruseasca si ca marea majoritate a prietenilor lui sunt rusi. cu toate acestea am vorbit in romaneste si ne-am inteles perfect. ii multumim pentru ca a mers apoi cu noi la chisinau si ne-a dus chiar la adresa la care trebuia sa ne petrecem noaptea. e un baiat de nota zece pe care il asteptam in vizita la bucuresti.

pe la noua am ajuns deci la familia burlacu din chisinau. am stat la masa, ne-am facut un dus si apoi am stat de vorba.

(va urma)

post-2579-0-14289400-1344197133_thumb.jp

post-2579-0-99894400-1344197217_thumb.jp

post-2579-0-27952000-1344197422_thumb.jp

post-2579-0-00607900-1344197474_thumb.jp

Aferim şi cristianrusu apreciază

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Mi-a placut , am citit tot si eu sunt din galati ..ar fi trebuit sa il duci pe Arthur la gradina botanica :)...Asfalt uscat si toate cele bune

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

da gog, ai dreptate. era un loc bun de vizitat, mai ales observatorul astronomic, seara. daca mai are program cu publicul. din pacate a trebuit pe drum sa renuntam la unle lucruri, altfel nu faceam nici 50km pe zi.

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

ziua 6 continuare

nu stiu despre ce vorbesc moldovenii intre ei, nu stiu cat discuta despre romania, despre rusia, despre transnistria. insa, discutiile pe care le-am purtat noi in cele doua zile cat am stat in basarabia m-au facut sa inteleg situatia intr-un alt mod decat o vedeam din bucuresti. tara nu e mare, mai ales dupa problema din transnistria. de la bun inceput, ucraina a luat sudul basarabiei, cu tot cu porturile de la dunare si cu iesirea la marea neagra. o bucata maricica. constituirea transnistriei i-a mai rapit inca o bucata in est. regiunea autonoma gagauzia, inca o bucata. adevarul e ca e de mirare cum republica moldova inca mai exista, chiar si in aceasta forma. toti au vrut cate o bucata din ea. nu e de mirare, deci, de ce unii moldoveni vad romania ca pe o potentiala tara cuceritoare. nu e de mirare nici de ce vei auzi inca vorbindu-se despre poporul moldovean si limba moldoveneasca.

dar tot oameni traiesc si aici. ii intereseaza sa aiba ce pune pe masa, sa aiba un loc de munca, sa nu ii mai fure toti politicienii, sa nu mai sufere abuzurile politiei.

strazile in moldova sunt praf. in afara de cateva drumuri, toata partea carosabila a tarii este inacceptabila. acolo nu se asfalteaza ci doar se plombeaza. se peticeste. sute, mii de petice unele peste altele. asa incat mergi mult mai rau decat pe un drum pietruit de tara. cu masina nu e chiar atat de neplacut, dar cu motocicleta a fost un infern. se slabeau suruburile pe motocicleta. chisinaul nu se apropie nici un pic de bucuresti , in privinta drumurilor, e un oras bun sa mergi doar pe jos. orice alt mijloc de transport ce implica roti de cauciuc devine un act de masochism.

pe la 9 seara a venit dupa noi jups, ghidul nostru motociclist si ne-a invitat la un loc de adunare al motociclistilor din chisinau. undeva in centru. erau cam 15 motoare, in mare parte de viteza. intre ei rusa era de baza. am ramas uimit sa vad ca marea lor majoritatea aveau cauciucuri slick. alegere total ilogica- slickurile sunt pentru mers pe circuit, nu pe strada si in mod evident nu pe strazile din chisinau. cam toate sclickurile erau deja plate pe mijloc. pentru cei care nu stiu ce este un cauciuc slick, voi incerca niste comparatii pentru a se intelege situatia. cum ar fi sa te dai cu o bicicleta cursiera pe un varf de munte, sau cu rolele pe un teren arabil? cum ar fi sa intri cu un lamborghini pe o strada plina cu gropi? cam asa e sa mergi cu cauciucuri slick printr-un oras cu strazi varza.

evident exista si o explicatie. pretul. nu pot sa imi explic de ce acolo un slick costa 20 de euro, nou. in romania dai mult, mult peste pretul asta.

nimeni din cei de acolo nu s-a dat vreodata pe un circuit si ideea nici nu pare sa ii atraga in vreun fel. mentalitatea este cea din romania de acum 10 ani: mergi tare in oras, cu cat mai tare cu atat mai bine. acceleratie mare pe linia dreapta, curbele nu au prea mare cautare. caii putere conteaza si doar ei, nu indemanarea pilotului. motocicleta trebuie tunata in permanenta, tobe schimbate, slickuri, filtre schimbate, power comm., intr-un cuvant: "are prea putini cai, nu imi sunt suficienti!". cu toate acestea nici unul nu parea sa isi dea seama ca pe drumurile alea ei nu folosesc niciodata, dar chiar niciodata mai mult de 50 de cai. eu si artur cu un bandit de 600 si un sv de 650 eram privit ca niste amarati, unii chiar au ramas uimiti ca noi am venit de la bucuresti pana acolo pe asa motociclete slabute. .. clar eram niste prosti.

jups, care are ceva foarte potrivit pentru strazile alea, adica un vstrom, ma avertizase despre aceasta mentalitate. dar chiar la slickuri nu ma asteptasem...

din ce am inteles, mai mult de jumatate din motoretele din moldova sunt furaciuni de pe afara. chopperele sunt rare si foarte scumpe

in ultima vreme au loc si acolo foarte multe accidente.

ceea ce este absolut firesc.

pe la 11 am decis sa ne scuzam si sa plecam la somn. s-au urcat toti pe motociclete si am pornit in grup mare. a fost haos total. imaginati-va vreo 20 de motociclete, fiecare mergand cat poate de tare pe o strada cu gropi, plombe si denivelari. unii incercau si broscute. dupa cam un sfert de ora de vajaiala ciudata prin chisinau, unul dintre ei si-a dat seama ca ne indreptam intr-o directie cu totul diferita decat cea unde ne asteptau paturile noastre. grupul a mers inainte, habar nu am unde, noi cu inca doi baieti am intors.

in jumate de ora dormeam.

a fost o experienta bizara.

p.s.- conform opiniei generale din moldova, ducati este o jucarie care se strica repede si are mult prea putini cai...

VN50 şi cristianrusu apreciază

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Epic! Nici nu ma mai intereseaza calatoria in sine, desi e notabila. Povestea in sine e fermecatoare :) Exista o vorba: nu vezi padurea din cauza pomilor, ceea ce in termeni motociclisti se traduce cu: nu vezi locurile din cauza drumului. Te concentrezi pe drumul in sine si ratezi locurile si oamenii. Dar la voi asa ceva nu se intampla, si aici e farmecul descrierii. Adaug la asta umorul textului si reteta e irezistibila.

Personal sunt vrajit, astept continuarea!

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

ziua 7

chisinau-criuleni.

astazi am avut o zi excelenta. mai ales, ultimele cateva ore ale zilei.

dupa cat am umblat ieri cu motocicleta, am dormit tun. daca il lasam, artur s-ar fi trezit pe la 2.

dar am avut treaba: am filmat pentru protv chisinau. se pare ca ideea calatoriei noastre le-a trezit interesul jurnalistic. multumim pentru lobby organizatiei studentilor basarabeni. toata filmarea a durat cateva ore bune, dar astfel am putut si noi testa cel mai bun drum din moldova: chisinau-vama leuseni. fara nici o exagerare drumul de aproape 90 de km este perfect, asfaltul fara gropi, nu sunt nici prea multe masini. si cred ca se trece printr-o singura localitate in toata aceasta distanta. este incredibil cat de mult poate schimba atmosfera turistica un drum bun...

interviul in sine l-am dat pe o bancuta intr-o padure langa acest drum. ca de obicei eu am vorbit prea mult si artur prea putin. vor face ei o medie. reporterita, lena, avea cei mai inalti pantofi cu toc pe care i-am vazut vreodata. oricum, se pare ca in moldova pantofii cu toc sunt accesoriul numarul unu pe care orice fata trecuta de 14 ani trebuie sa-l aiba in dulap. nu cred ca am vazut vreo pereche de papuci, sandale, balerini in tot chisinaul...

inainte de finalul reportajului am vrut totusi sa ne spunem parerea in privinta unei tampenii. cum altfel poate fi catalogata decizia primariei chisinau care a interzis accesul motocicletelor pe bulevardul stefan cel mare- cel mai important drum din centrul capitalei moldovenesti. sunt semne peste tot, la toate intersectiile. de treaba asta, am aflat cu o seara in urma de la gasca de motoristi. in mod ciudat, erau relaxati atunci cand vorbeau de restrictia respectiva. cu siguranta, cel mai revoltat am fost eu...

asa ca, imediat ce am prins ocazia, am adus vorba despre asta in interviu. lena a spus ca o sa bage in stire, asa ca am sugerat sa mergem sa filmam chiar sub un astfel de semn. ceea ce am si facut. am dat un scurt interviu sub semn. la plecare, de-a dracului, am mers cateva sute de metri chiar pe bulevardul cu pricina. am scapat vii nevatamati si neamendati. si neimpuscati...

imi amintesc de un semn similar undeva in zona armeneasca in bucuresti. imi amintesc si de faptul ca intr-o noapte niste motociclisti au mers si au dat jos semnul inamic. probabil si ceilalti care au fost atunci isi amintesc...

odata treaba terminata, ne-am intors la gazdele noastre. am mancat si am mai stat putin de vorba. eu eram foarte curios sa aud despre transnistria, cum vad cei de acolo situatia. o buna parte din republica moldova nu mai este sub controlul republicii moldova, e un teritoriu autoproclamat stat, nerecunoscut cam de nimeni in lumea asta (in afara de rusi, evident). la inceputul anilor 90 acolo s-a purtat un razboi, despre care noi, in romania habar nu avem nimic. la vreo 100 km in linie dreapta de Iasi s-au dat lupte in care romani au murit. nu o sa intru in detalii despre ce parere au gazdele noastre (cine stie cine mai citeste asta...) voi spune doar atat: cu doar cateva saptamani in urma, un moldovean a fost impuscat la trecerea granitei intre md si transnistria... impuscat, adica mort. si mai retin o fraza pe care profesorul, gazda, i-a spus-o vamesului cand acesta cam facea abuz de functia lui. profesorul cu intreaga familie se ducea la pomana tatalui sau, la fel ca in fiecare an. "cu ce drept stai tu aici, ca un talharas de drumul mare, si te pui intre mine si mormantul tatalui meu, tu un cazac adus cine stie de unde, de-mi tii calea si ma opresti la mine in tara?" -nu a fost impuscat, dar ar fi putut foarte bine sa fie. cam asta este moldova. asa traiesc cei pe care tare ne mai place sa-i numim frati, dar atunci cand au nevoie de noi, le intoarcem spatele spunand ca sunt niste "rusi". trist, trist cat de la nistru pan' la tisa...

ne-am luat ramas bun si am plecat sa-l vizitam pe oleg, un prieten care ne-a invitat sa petrecem o noapte si la el. in orasul criuleni la vreo 30km de chisinau. habar nu aveam unde este orasul criuleni, habar nu aveam unde o sa ajungem spre seara. insa, ce a urmat a fost cea mai placuta surpriza. pentru ca odata ajunsi acolo, am aflat ca suntem pe malul nistrului si ca la o aruncatura de bat, dincolo de apa, se intinde ciudatenia numita republica transnistria... destin, sau ce? pentru asta am plecat in calatoria "conturul romaniei". pentru ca vreau sa aflu, sa cunosc, sa inteleg. vreau sa-mi cunosc tara, sa-mi cunosc poporul. atat cat este posibil. si abia apoi sa-mi dau cu parerea despre romania si despre romani. unul din marile semne de intrebare din capul meu este chiar situatia cu transnistria, iar altul este cu romanii din zona cernautiului. asa ca veti intelege de ce m-am bucurat ca un copil care primeste in mod neasteptat cel mai frumos cadou posibil, atunci cand am aflat unde suntem de fapt: foarte aproape de Dubasari, orasul in care s-au dus cele mai aprige lupte in timpul razboiului din anii 90. oleg sta acum la bucuresti dar vine in vacanta la parinti aici in criuleni. inainte de a sta la masa, unde speram sa aflu multe raspunsuri, am mers sa facem o baie in nistru. raul nu e mai lat de 60 de metri. dincolo tot copaci cresc si acelasi vant usor ii facea sa se miste la fel cum se miscau astia de pe partea asta. undeva spre stanga se banuia un sat, se vedea si o lumina. tot oameni ca si noi traiesc acolo... soarele la apus, apa calda, calda si dulce, curentul nu prea puternic. am inceput sa inot. usor, fara sa ma grabesc, cu cat mai putin zgomot, calm, catre malul opus...

cand mai aveam doar 10 metri, oleg m-a strigat de pe mal, sa ma intorc. desi nu a zis decat "marian, hai inapoi", ceva din vocea lui......

m-am intors si acum cand scriu, dupa ce am trecut si prin alte intamplari, stiu ca am facut foarte bine ca m-am intors...

(va continua)

post-2579-0-08232300-1347748713_thumb.jp

post-2579-0-79277200-1347748724_thumb.jp

post-2579-0-53077600-1347748730_thumb.jp

post-2579-0-01983800-1347748749_thumb.jp

Aferim, cristianrusu, VN50 şi 1 altul apreciază

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Va citesc cu mult interes. Si imi plac mult randurile scrise de voi. Mi-ar face o mare placere sa ne putem vedea inapoi in tara si sa putem vorbi mai pe indelete despre ce ati vazut si ce ati invatat voi.

Multa bafta si salutari din Peru!

Distribuie această postare


Link la postare
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a comenta

Trebuie să fii membru pentru a putea lăsa comentarii

Creează un cont

Înregistrează-te în comunitate. Este uşor!


Înregistrare

Autentifică-te

Ești deja membru? Autentifică-te aici.


Autentificare

  • Recent activi   0 membri

    Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează pagina.

  • Bine ai veit pe Comunitatea motociclistilor si biciclistilor din Romania ”Mai multi prieteni, mai uniti, impreuna pentru o idee si o pasiune fara margini” Ne-am adunat intr-o familie, frati pe sosea si camarazi in comunitate. O pasiune cu doua roti, un million de prieteni pe sa, motociclisti pe Harley sau scuteristi cu acte noi. Te-ai gandit vreodata de ce pe motocicleta nu exista marsarier? Pentru ca echilibrul este imposibil de atins atunci cand mergi cu spatele pe doua roti. Priveste in fata, mergi inainte. Asta facem noi zi de zi pe Pro-Bike. Pasiunea pentru motociclete ne-a adus la un loc si-am vrut sa cream un camin pentru cei ca noi. Suntem multi, gandim la fel, ne dorim si visam la aceleasi lucruri, avem unitate in aspiratii si ne inspiram unul de la celalalt. Ne gasesti povestile pe site, in nenumaratele topicuri scrise cu drag de membri. Am conturat online un loc ce oglindeste realitatea pe care o intalnim zi de zi. Te pregatesti sa devii motociclist? Arunca un ochi pe site si iti vei face o idee despre lumea in care pasesti. Pe forum ne poti intreba orice, fie ca esti incepator, fie ca vrei sa ne dai un sfat. Suntem aici o familie de peste 39.000 de membri. Cu unii te vei iubi, cu altii te vei contra, ca in viata, ca in orice familie. Ca pe motocicleta. stii cum intr-un grup de motociclisti pe sosea doi, trei merg in fata, doi, trei raman mai in spate? Pe Pro-Bike noi nu lasam pe nimeni in urma, stam in linie cu totii. in comunitatea Pro-Bike, ajutorul reciproc este esential. Motociclistii se ajuta intre ei ca fratii, iar membrii comunitatii stiu cum sa ofere ajutorul, dar si sa-ti dea idei pentru a te descurca singur in situatii dificile sau se te directioneze catre un prieten, care are un prieten, al carui prieten iti descurca itele. stii despre ce vorbim, lumea este mare, dar in lumea motociclistilor ne stim cu totii. Iar daca ti-e mai usor sa navighezi online, pe site ai multe instrumente utile: harta serviciilor pentru motociclisti (service-uri si magazine), harta drumurilor din Romania pentru diverse tipuri de motociclete sau harta membrilor, prin care acestia se pot contacta si isi pot vedea locatia. Ba chiar si peste 1600 de manuale de service ca sa iti poti repara sau intretine singur motocicleta. Aici suntem toti campioni. Majoritatea dintre noi suntem campioni ai tastaturii, mereu prezenti, dar altii sunt campioni adevarati, ce si-au luat inspiratia de pe site si au adaugat un strop de competitivitate genetica. Crestem talente, ne place sa indeplinim vise si sa ghidam vietile si rotile catre drumuri cu asfalt intins. Daca vrei sa vezi atmosfera destinsa din comunitatea noastra, este de ajuns sa deschizi galeria cu poze de la intrunirile si evenimentele noastre. O sa te imbeti din povestile in imagini ale calatoriilor, parfumate cu inspiratie de noi destinatii. si daca tot nu esti convins, trebuie sa ne vizitezi si in carne si oase. Ne intalnim adesea si in persoana. Pentru ca viata este prea scurta sa nu facem ceea ce ne place, am ales viata pe doua roti. Ca si tine. si tot ca tine, ne este greu peste iarna sa ne luam ramas bun de la “iubita” cu motor. Asa ca nu ne luam, dar de fiecare data cand o parasim pentru o vreme, mai aruncam o ultima privire in spate. stim ca te regasesti in cele de mai sus, asa ca alatura-te noua. Vrem sa te cunoastem, spune-ne povestea ta.
  • Evenimente viitoare