Caută în comunitate

Horia-Luncavita este unul dintre drumurile noastre preferate din Dobrogea, atunci când vine vorba de drumuri asfaltate. Ultima oară am fost aici în Iunie 2019 cu ocazia turei noastre #rideDobrogea 2 . La aceea dată asfaltul era destul de bun, mai puțin prima bucată între Horia și Nifon. Pe această bucată sunt tot felul de gropi înșelătoare, iar dacă mai aveți norocul să veniți imediat după o ploaie, e bine să stați departe de bălți, pentru că „sub o apă, este întotdeauna o groapă”. Partea cu adevărat interesantă și plăcută este de la Nifon până la Luncavita. După ce ieși din Nifon, drumul traversează pădurea Valea Fagilor, care este o o arie protejată de interes național. Parte integrantă a Parcului Național Munții Măcinului din Dobrogea de Nord, Pădurea Valea Fagilor este un loc unic din România, pe o suprafață de 154 ha, pot fi admirate specii impresionante de fag ce sunt un relict terțiar al pădurilor seculare ce se întindeau în acest ținut. În plus pădurea este casă pentru nenumărate specii de animale sălbatice. Îmi aduc aminte prima oară când am fost aici cu motocicletă, în urmă cu câțiva ani am fost complet fascinat să văd trecându-mi prin față, fazani, iepuri, șerpi sau șopârle. Un mic sfat, dacă veniți prin Iunie și vreți să vă opriți în pădure, nu uitați crema anti-țânțari În cazul în care ajungeți pe aici cu nivelul scăzut la benzină, există o benzinărie în Luncavita, următoarele benzinării cele mai apropiate fiind în Măcin. [embedded content] Drum prin padurea Valea Fagilor Triumph Scrambler 1200XC Moto Guzzi V85TT Nisip si noroi pe carosabil ! Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate (1- foarte dificil/ 5 - foarte usor ) Fun factor Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Un proverb vechi spune că dacă vrei să ajungi repede, să mergi singur, dacă vrei să ajungi departe, mergi împreună cu cineva. Cam la fel stă treaba și cu mersul pe motociclete în grup. Atunci când mergi singur, ești numai tu și motocicleta, tu decizii pe unde să mergi, cum să mergi, când să oprești, tu ești responsabil pentru integritatea ta. Când mergi în grup, lucrurile se schimbă, și trebuie să te gândești și la ceilalți. Cu cât numărul crește, cu atât pot apărea mai ușor discuții în contradictoriu, conflicte, chiar și accidente. De aceea pentru a avea o ieșire reușită cu grupul este bine să respecți câteva reguli, de bun simț zicem noi, reguli pe care le-am dobândit în timpul ieșirilor noastre sau pe care le-am învățat de la alți rideri mai experimentați. ( de ex. Tura de toamana #rideDacica organizată de MotoEvolution Racing School a fost un bun prilej ca să mai rafinăm un pic arta asta a mersului în grup.) În primul rând să vorbim despre organizare. Discuții contradictorii pot apărea de la nestabilirea unui traseu clar. De aceea este bine să aveți un traseu bine stabilit de la început și cu popasurile pe care vreți să le faceți. Acesta se poate stabili fie cu câteva zile înainte de ieșire sau când vă întâlniți cu toții înainte de a pleca la drum. Când zic un traseu clar, ma refer cel putin sa aveti stabilite cateva destinatii intermediare pe traseu, cum ajungeti acolo, pe ce drum. Din experiența noastră e bine să-l stabiliți cu câteva zile înainte și când vă întâlniți să-l mai discutați o dată. Oricum tot o să fie unul pe care nu o să-l intereseze traseul și o să întrebe la fiecare popas pe unde mergem de aici Tot la organizare intră și împărțirea lucrurilor pe care le luați la voi și de care s-ar putea să aibă nevoie tot grupul. Mă refer la kituri de pană, apă, piese, corturi,etc…în funcție de cât de amplă este plimbarea. De aceea este bine să vă întâlniți cu câteva zile și să stabiliți toate detaliile acestea, să vedeți cine are spațiu mai mare de depozitare, cine-ce poate aduce. O altă regulă de bun simț zice să vii la locul de întâlnire cu plinul făcut. Pare ușor, dar din experiența proprie, imposibil. De aceea noi evităm problema asta stabilind de obicei ca loc de întâlnire o benzinărie. Astfel cât timp alimentăm avem timp să mai trecem în revistă traseul, bem o cafea,mai facem câteva glume. Trebuie să luați în calcul că asta de obicei vă mai întârzie plecarea cu 30min, pînă se strânge toată lumea, pînă se alimentează… Aveți traseul stabilit, știți deja unde o să faceți popas,toată lumea a venit la locul de întâlnire, motocicletele sunt alimentate, e timpul să plecați la drum. Pentru siguranța voastră e bine să respectați câteva reguli legate de poziția motocicliștilor pe șosea în grup. Regulă de baza atunci când mergi în grup este să se meargă fie unul în spatele celuilalt, în șir indian,fie intercalat/în zig zag pe două rânduri. De ce așa și nu 2 câte 2, pentru ca în momentul evitări unei gropi să ai suficient spațiu de manevră fără ca să existe riscul de a te lovi cu un alt coleg din grup. După ce am stabilit configurația grupului, un alt aspect foarte important este distanța păstrată față de cel din față. Unii recomandă o distanță de minim 50m, însă treaba cu distanța depinde foarte mult de viteza cu care se deplasează grupul. Ce vreau să spun este că dacă 50m sunt suficienți să oprești motocicleta la o viteză mică, sigur la peste 100km/h, 50m să nu fie suficienți. De aceea noi preferăm să menținem o distanță de 2-3 secunde față de cel din față, dacă mergem în șir indian, respectiv față de cel de pe aceeași parte a șirului dacă mergem în zig-zag. Noi de obicei mergem în zig zag atunci când mergem pe drumuri mai drepte, mai plictisitoare, când mergem în regim de croazieră să zicem, iar atunci când drumul este virajat, cu curbe fără vizibiitate, trecem la varianta în șir indian păstrând o distanță mai mare între noi, atfel încât fiecare motociclist să aibă spațiu de manevră și de „joacă” suficient. Un alt aspect important este poziția motocicliștilor în grup în funcție de experiența fiecăruia. De obicei primul din grup este un motociclist cu experiență și care știe traseul foarte bine, iar apoi este urmat de motociclistii cu mai puțină experiență, grupul fiind închis de un motociclist experimentat din nou. Viteza grupului este bine să fie dată de ultimul motociclist. Fiecare motocicist trebuie să-și vadă colegul din spate în oglindă, dacă cumva cineva rămâne în urmă atunci trebuie redus ritmul. De aceea este bine ca liderului grupului să fie o persoană experimentată care nu vrea să le arate celorlalți cât de tare poate să meargă el, ci este mai mult preocupat de grup. Vă mai aduceți aminte când ziceam că e bine să știți traseul și popasurile. Dacă totuși din varii motive, grupul se rupe pe parcurs, atunci la primul popas se va regrupa. Devine foarte periculos, când unii rămân în urmă și trag tare să-i prindă pe cei din față. Depășirile sunt alt aspect care trebuie să-l aveți în vedere.De multe ori am văzut grupuri de motocicliști care urmează orbeste liderul în depășire fără se se asigure că din față nu vin mașini. De aceea este bine ca fiecare motociclist să depășească pe rând. Un lucru foarte util pe care l-am învățat în Tura de toamnă, a fost segmentarea grupului în mini-grupuri de 2-3 motocicliști. La început se stabilește împărțirea, de exemplu un grup de 10 se împarte în 5 mini grupuri de câte 2, iar cei doi au grijă unul de celălalt. Primul dintre ei când iese în depășire se asigură că are timp și cel din spate. De asemenea în cazul unor probleme tehnice, fiind grupați tot timpul minim câte doi, cel cu probleme nu rămâne singur. este ușor după o prima evaluare a problemei ca cel cu motocicleta funcțională să plece după ajutoare sau după restul grupului care probabil a observat mai târziu lipsa celor doi și probabil au oprit undeva mai departe. De obicei e bine ca ultimul care rămâne în grupul funcțional și constată lipsa colegilor să dea flash-uri și semnal dreapta , iar semnalul lui să se propage până la liderul grupului pentru a opri grupul. Știm că aveți smartphone-uri la voi, dar câteodată ghinionul te lovește fix unde nu ai semnal, așa că e bine să ai un coleg mesager. De asemenea țineți minte că fiecare trebuie să respecte în mod individual regulile de circulație. Dacă primii motocicliști din grup au trecut pe culoarea verde și între timp semaforul s-a schimbat în roșu, ceilalți trebuie să aștepte până se face din nou verde. Cei din față dacă au oarece experiență în mersul în grup, își vor da seama de situație și vor merge mai încep sau vor opri să vină și restul . Același lucru e valabil și când se întâlnește semnul “stop“ sau “cedează prioritatea“ și ori de câte ori mai este cazul. Fiecare trebuie să se asigure pentru el. În aceste situații,la intersectii, pentru a trece mai repede, puteți compactă grupul, gen 3-4 motociclete în paralel pe același rând. Acum că ați citit aceste sfaturi, poate unii se întreabă ce-mi trebuie mie atâtea reguli, de ce să merg în grup, cand pot sa merg singur cum vreau eu. Câteva dintre avantajele mersului în grup sunt următoarele : – mergând în grup vei avea tot timpul o mâna de ajutor în caz că se întâmplă ceva – distracția este mai mare, opririle la popas sunt întotdeauna prilej de glume și poante. – motociclistii mai puțin experimentați au ocazia să învețe de la cei mai experimentați. – un grup este de obicei mult mai vizibil decât un motociclist singur, plus că ceilalți participanți la trafic pot anticipa mai ușor ce va face un motociclist din grup. Există situații când pot apărea probleme în grup, situații ce pot deveni de-a dreptul periculoase. Asta se întâmplă de obicei când motociclistii nu se cunosc între ei. Se întâlnesc întâmplător, fie pe stradă,la un semafor, fie pe un forum sau event de facebook și hotărăsc să plece împreună la drum, motocicliști cu experiențe diferite. Plecați la drum, începe să apară spiritul de competiție și fiecare vrea să-i arate celuilalt care este mai bun și cine merge mai tare. Nenorocirea poate apărea atunci când unul dintre ei nu vrea să recunoască că nu poate ține pasul cu restul și forțează. Desigur, într-un grup cu motocicliști responsabili și experimentați, nimeni nu ar trebui să forțeze în primul rând. Dacă totuși ai ghinionul să te afli într-un astfel de grup, sfatul nostru este să-i lași pe cei mai competitivi să se ducă și tu să mergi în ritmul tău. Având un traseu stabilit vă puteți regrupa la următorul popas, chiar dacă se vor face câteva glume pe seama ta că ai ajuns ultimul, glumele dor mai puțin decât asfaltul. De asemenea ține foarte mult de personalitate fiecăruia, deoarece mersul în grup necesită abilități de comunicare, prietenie între motocicliști și dorința de a respecta siguranța celorlalți în timpul mersului.Mersul în grup restrânge opțiunile individuale de schimbare a vitezei, rutei sau a poziției pe bandă, însă totuși dacă respectați câteva reguli de bun simț, vă garantăm că veți face nenumărate plimbări plăcute și spectaculoase pe care le veți putea povești la bătrânețe. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

A fost un weekend plin în care colegi motocicliști au încercat să facă lumea și mai ales țara în care trăim, mai bună. Mai întâi, 24 de tiruri încărcate cu aparatură, echipamente şi mobilier medical şi pentru şcoli, au sosit, vineri, în vama Nădlac. Destinaţia – Spitalul Judeţean Arad unde au fost descărcate 6 tiruri. Celelalte au plecat spre Lipova,Reşiţa şi Serbia. Valoare totală a ajutoarelor este de un milion 800 de mii euro. Convoiul a fost flancat, până la destinaţie, de reprezentanţii clubului moto Burnout din Arad care au fost iniţiatorii proiectului, realizat în colaborare cu un club moto din Brehemen,Biker-Brummi-Hilfe. Clubul din Germania organizează convoaie umanitare de mai bine de 16 ani. Tot în acest weekend a avut loc acțiunea Bikers for Humanity, prin care mai mulți motocicliști și voluntari,au încercat să aducă un zâmbet pe fețele a 53 de copii instituționalizați din Tulcea, îmbunătățind condițiile de viață din locațiile centrului familial Cocorii. La cea de-a 4 ediție păstorită de Cristian Hrubaru, au fost 250 de voluntari înscriși pe www.habitat.ro, însă cei ce au contribuit au fost mult mai mulți. Până pe 17 Mai, oameni din toate colțurile țării, diverse firme, sportivi cunoscuți printre care Ana Maria Brânză, Marian Dragulescu, echipa nationala de fotbal a Romaniei sau persoane publice, s-au alăturat acestei campanii contribuind cu diverse donații în bani sau obiecte la sediul sediul Rock FM. Felicitări tuturor care au dat o mâna de ajutor cât și sponsorilor ce s-au alăturat acestui proiect! Și faptele bune făcute de motocicliști nu se opresc. În perioada 10-14 Iunie are loc cea de a două ediție a campaniei de donare de sânge, Motociclistii chiar donează.Campania va avea loc în 7 localități din țară, în aceeași perioada (Bârlad, Brăila, București, Cluj-Napoca, Iași, Sibiu și Suceava) fiecare cu eveniment separat – le puteți găsi aici Nu uitati de cei 22 de parteneri a-i campaniei, nationali si locali, care vor rasplati gestul vostru cu discount-uri speciale si beneficii. Ne vedem la donare! Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Atunci când mergem pe motocicletă pe drumuri publice ar trebui să fim foarte conștienți de cât de expuși suntem. De-a lungul plimbărilor noastre prin România ne-am „lovit” ,câteodată la propriu, de mai multe situații periculoase. De aceea este bine să ne dezvoltăm un al șaselea simț care să se bazeze pe atenția distributivă, pe adaptarea vitezei la condițiile de mers, pe o poziționare cât mai bună pe șosea cât și pe atitudinea pe care o avem în anumite situații. Mai jos gășiți câteva sfaturi legate de anumite situații cu care vă puteți întâlni pe drumurile de la noi din țară. 1. Cel mai important lucru dar și cel mai greu, este să prevezi ce urmează să se întâmple. Asta înseamnă să te informezi în permanență și să fii atent, astfel încât să-ți adaptezi viteza la un ritm cu care tu ești confortabil și mai ales un ritm la care știi că ai putea să faci o oprire de urgență sau o evitare în siguranțăîn funcție de ce cere situația. Câteva situații concrete cu care ne-am întâlnit în plimbările noastre și unde este indicat să fii preventiv : a) Drumuri secundare, care nu sunt foarte circulate.Vii pe un drum secundar de țară.Este ora la care se întorc animalele acasă…Deja aici ar trebui să fii în gardă în curbele fără vizibilitate, să reduci viteză și să te aștepți să te trezeșți cu o vacă sau un cal pe carosabil după curbă. b) Zone turistice aglomerate, cu popasuri pe marginea drumului, cu comercianți ambulanți sau unde lumea se oprește pentru a face poze cu panorama. Este bine să sporeșți atenția și să fii mai precaut decât de obicei. Este foarte probabil ca un șofer să ia o decizie bruscă de a opri la un refugiu (de pe celălat sens bineînțeles ) fix când tu te-ai hotărât să-l depășești pentru că mergea foarte încet. Un mare semn de atenție este dacă cumva șoferul din fața ta încetinește brusc și pare ușor dezorientat.Asta se întâmplă probabil pentru că stă pe gânduri dacă să oprească sau nu, fie caută loc de parcare și a uitat că ești în spatele lui sau nici nu te-a văzut.(fix cum se întâmplă în prima poză) c) Drumuri secundare care încep bine, iar după o curbă sau după un podeț se termină asfaltul la propriu.Dacă eșți pentru prima oară pe un drum, mai ales secundar, încearcă să mergi preventiv, măcar în zonele cu vizibilitate redusă.Noi am constatat că un semnal de atenție ar putea fi faptul că nu prea întâlnești alți participanți la trafic, deși asfaltul este bun, cel puțin la început. De ce le mai multe ori , localnicii cunosc că drumul are o bucată foarte proastă și-l evita de asta lipsa traficului. Un exemplu găsit pe net, de pe drumul național DN66A : [embedded content] 2. Nu te grăbi să faci presupuneri, mai ales favorabile ție. Ziceam că este bine să prevezi traficul, însă cum nu suntem magicieni, nu putem fii 100% siguri ce urmează să se întâmple.De aceea este bine să presupui că șoferul unei mașini în spatele căreia mergi, nu te-a văzut. Să zicem că mergi pe valea Prahovei, mașinile merg bară la bară, tu mergi aproape de marcajul dintre benzi, uni șoferi te lasă să treci. Nu te grăbi să te bagi imediat ce mașina s-a mișcat spre dreapta, s-ar putea ca șoferul să nu te fi văzut și să fi evitat o groapă doar. Încearcă să ai „confirmarea vizuală” a faptului că șoferul te-a văzut, să-i urmăreșți privirea în oglinda laterală a masini sau să astepți câțiva metri, să vezi că-și menține poziția pe partea dreapta și nu a fost doar o coincidență. 3. Evitați să petreceți mult timp în unghiul mort al conducătorilor auto, mai ales al camioanelor si evitați să mergeți în paralel cu acestea. Din nou, regula de baza este că dacă voi puteți să vedeți șoferul în oglindă retrovizoare a camionului, înseamnă că și el vă poate vedea. 4. Atitudinea pe care o ai atunci când ești cu motocicleta este foarte importantă. Dacă mintea este unde trebuie, cel mai probabil și motocicleta va fi unde trebuie. Dacă sunteți nervoși, încercați să vă liniștiți înainte de a pleca la drum. Apoi evitați să intrați în conflicte cu conducătorii auto, în special de la lucruri minore. De multe ori se întâmplă atunci când facem pe justitiarii să nu mai fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, lucru ce poate fi extrem de periculos cu consecințe majore pentru noi sau pentru cei din jur. Sigur, pe mulți o ieșire moto îi relaxează și-i calmează dacă sunt nervoși, dar țineți minte, asta se întâmplă atunci când ești concentrat 100% la drum, tocmai pentru că te deconectezi de la celelalte probleme. [embedded content] 5.Evitați să plecați obosit la drum. Atunci când suntem obosiți, mintea funcționează mai lent și nu ia întotdeauna cele mai bune decizii. Cele mai multe accidente pe care le-am avut in iesirile noastre s-au intamplat când am plecat foarte de dimineata dupa ce noapte dinainte ne culcasem foarte tarziu sau mai rau nu dormisem mai deloc , plecand direct dupa serviciu, dupa o tura de noapte, dupa o nunta, etc.. Deși niciodată nu a fost vina noastră legal, posibil că dacă am fi fost mai odihniți, am fi apreciat mai bine momentele premergătoare accidentului sau poate am fi avut reflexe mai bune si am fi reușit să evităm momentele nedorite. Dacă sunteți pe drum și simțiți că vă ajunge oboseală, faceți o pauză scurtă.Noi de obicei,daca suntem obositi,după o bucată mai lungă de drum, facem o pauza de cafea si eventual ne punem sângele în mișcare făcând si niște genoflexiuni. 6. Poziționarea motocicletei pe banda de deplasare ne poate scuti de multe probleme. Dacă pe circuit este indicat să iei curba cât mai strâns și să ieși larg, revenind cât mai repede pe accelerație, pe stradă lucrurile stau diferit. Mersul pe circuit oferă condiții optime de siguranță:nu există trafic din celălalt sens, calitatea asfaltului este constantă și de regulă cu o aderența mai bună decât pe stradă și de asemenea vizibilitatea în curbe este mai bună. Pe stradă putem jongla cu poziția noastră pe bandă de deplasare pentru a optimiza pe rând aceste aspecte în funcție de ce condiții întâlnim. De exemplu la o curbă strânsă pe stânga fără vizibilitate este indicat să vă poziționați pe treimea din dreapta a benzii pentru a mari vizibilitatea și aprecia mai bine dacă este o curbă largă sau strânsă. Ce ni s-a întâmplat să întâlnim destul de des pe serpentine și ar trebui să vă aduceți aminte în curbele strânse în zona de munte, este situația când din celălalt sens vine un camion/tir/autobuz, a cărui gabarit depășește marcajul dintre benzi. De aceea este bine să reduceți viteză și să virați mai târziu în astfel de curbe, după ce aveți o vizibilitate bună și puteți vedea ce este după colț. [embedded content] 7. Schimbați și adaptați ritmul de mers atunci când tranzitați o localitate (fie sat sau oras). Ni s-a întâmplat destul de des cât timp mergem pe drumuri bune, virajate, bine asfaltate să întrăm într-un anumit ritm. Știți senzația când este concentrat 100% pe ceea ce faci, te simți una cu motocicleta și totul parcă se așează perfect. Apoi brusc trebuie să tranzitezi un sat care este mai lung. Parcă din dorința de a reveni la starea inițială, începem să ne grăbim, să parcurgem mai repede localitatea, uitând toate „pericolele” ce pândesc pe marginea drumului: șoferi care ies cu spatele din curte sau întorc pe linie continuă ca să parcheze în curte, copii care se joacă și scapă o minge în stradă sau mai rău aleargă după ea în stradă, animale lăsate libere, căruțe etc… D-asta este bine să ai oarece puțină disciplină interioară și în momentul când intri într-o localitate să reduci viteză și entuziasmul și să fii atent la tot ce se întâmplă in jurul tău. 8. Mersul în grup este o artă, pe care și noi încă o învățăm. Sunt ieșiri care ne ies de minune și ieșiri în care ies scântei. De obicei problemele apar atunci când există în grup motocicliști cu experiențe diferite și cu motociclete din clase diferite. Situațiile periculoase ce pot apărea la mersul în grup sunt atunci când un rider este forțat să meargă peste capabilitățile lui. Fie unul dintre riderii mai experimentați merge tare și altora din grup le este greu să țină pasul, fie un rider, din varii motive rămâne în urmă și trage tare că să-i ajungă pe ceilalți. Indiferent că este vorba de skill-uri diferite sau de motociclete diferite, noi am reușit să evităm aceste situații, stabilind de la bun început niște puncte pe traseu de regrupare si incercand sa ramanem grupati cel putin in mini grupuri de cate doi motociclisti. Ne-a fost foarte utilă experiența de la #RideDacica unde am aflat foarte multe sfaturi pentru mersul în grup, care deși pot părea evidente, până atunci, până să vedem cât de folositoare sunt și cât de ușoară ne-au făcut viață pe drum,nu le foloseam.Ne-a fost foarte utila experienta de la #RideDacica unde am aflat foarte multe sfaturi pentru mersul in grup, care desi pot parea evidente, pana atunci, pana sa vedem cat de folositoare sunt si cat de usoara ne-au facut viata pe drum,nu le foloseam. 9. Cursurile de perfecționare sunt un lucru destul de nou pentru marea parte a motocicliștilor din România. Există o mentalitate generală de genul „ce să mă învețe pe mine ăla, dacă eu mă dau de 5 sau 10 – 20 ani” sau „am făcut școală și am luat permisul, ce mai trebuie să învăț…”. Eu am făcut școală moto acum mai bine de 10 ani, într-o perioada foarte boemă și inconștientă, la modul că am intrat bou și am ieșit vacă, dar cu A-ul pe permis. Când am dat examenul la Brăila, îmi aduc aminte că plouă și eram singurul care dădea și de A și polițiștii au zis că dacă am luat sala este suficient, să nu ne mai complicăm. Acum, cel puțin în București, sunt școli moto care își dau interesul și fac o pregătire foarte bună pentru viitorii motocicliști. Însă proaspeții motocicliști trebuie să înțeleagă că pleacă de la aceea școală cu o bază minimă de cunoștințe, iar mai apoi fiecare poate evolua în timp, de unul singur, uneori pe propria piele la propriu sau o pot face mai rapid într-un mod organizat, primind ajutor specializat. Noi până acum am avut de învățat de fiecare dată când am interactionat cu instructori, fie că a fost vorba de RideX sau RiderAcademy la evenimentele organizate de BMW Motorrad sau Track & School Day-urile organizate de MotoEvolution Racing School, întotdeauna au fost sfaturi care ne-au prins bine. Pentru cealaltă categorie, autostiutorii, este mai greu de înțeles utilitatea acestor cursuri și de multe ori intră în conflict cu propriul orgoliul. Însă de multe ori ,după aceste cursuri, sunt oameni care ajung să realizeze că inloc de 10,15 sau 20 de ani de mers pe motocicletă, au de fapt același an, cu aceleași drumuri , repetat de 10 -15-20 de ori. Este o expresie pe care am auzit-o prima oară în filmul Why we ride și care mi-a ramas în minte, pentru că este suficient să te întâlnești o singură dată cu o situație nouă și să nu știi ce să faci, iar la cursurile de perfecționare exact pentru asta te pregătești. 10. Ultimul lucru care cred eu că ne-a ajutat în sezonul trecut, a fost să încercăm lucruri noi. De la a merge cu genuri de motociclete cu care nu mai mersesem, schimbat vitezane cu adventure, nakeduri cu enduro, până la a avea parte de experiențe total diferite față de ce eram obișnuiți pe stradă. Simplul fapt că ieși la o tură cu un prieten și faceți schimb de motociclete între voi pentru câțiva kilometri te poate ajută să devii un motocilist mai bun fără să-ți dai seama. Faptul că încerci ceva nou care reacționează diferit față de ce eșți tu obișnuit îți mai îmbogățește bagajul de cunoștințe moto. Apoi mă refer la experiențe complet noi sau complet diferite, fie că vorbim de ieșiri enduro, track day-uri sau chiar ture organizate. Anul trecut a fost prima oară când am mers pe o motocicletă de enduro, am făcut o ieșire de câteva ore prin Dobrogea alături de EstBike Adventure și prima senzație, venind de pe stradă, a fost că eu nu știu să merg deloc pe motocicletă. Faptul că am urcat pe tot felul de coclauri, am învățat să cobor pante abrubte folosind frână spate intermitent, faptul că am simțit cum alunecă roată aia spate pe pietriș sau cum e să treci prin râuri, folosind o motocicletă cât se poate de basic, fără toate sistemele cu care te obișnuieșți pe stradă, au fost wow. Apoi experiența track dayurilor ne-a adus mult mai multă încredere pe stradă și contrar gândirii colective, ne-a făcut mult mai calmi și mai liniștiti pe stradă. Faptul că pe circuit vezi într-un mediu securizat care este senzația când reduci viteză de la peste 200Km/h și să iei o curbă strânsă cu 50Km/h sau poate chiar cum este să ratezi o curbă din cauza vitezei dar fără repercursiuni majore, doar ieșind un pic pe iarbă, îți stabilești niște repere foarte clare privind capabilitățile tale, ceea ce îți dă apoi încredere pe stradă. Personal am observat că de fiecare dată când m-am dus la un trackday cu motocicleta pe roți(old-school : am desurubat numărul,am dat jos oglinzile,tras un powertape si la joaca) , după o zi pe circuit, la întoarcerea spre casă, mă simțeam mult mai relaxat și mai fluient în mișcări pe stradă. [embedded content] Dacă mai aveți și alte sfaturi care ar prinde bine atât începătorilor cât tuturor motocicliștilor de pe străzile din România, nu ezitați să le menționați în comentarii. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Yamaha Niken este probabil cea mai spectaculoasă motocicletă cu care am mers în ultimul timp și când zic asta mă refer la reacțiile pe care le generează pe stradă. Oriunde ai fi , toată lumea se uită la tine.Am luat contact cu ea prima oară în 2018 la Niken Tour, când am făcut câțiva zeci de km pe drumurile virajate de lângă Poiana Brașov. Atunci am plecat acasă întrebându-mă de ce a făcut Yamaha această motocicletă? Anul acesta am încercat să înțeleg mai bine existența acestei motociclete , scoțând-o la o tură de vreo 600Km. Faza pe hârtie: Dacă nu știți nimic despre Yamaha Niken, acum este momentul să vă puneți la curent. Numele vine din japoneză de la Ni Ken și înseamnă două săbii, făcând referire directă la cele două roți de pe față. Prin folosirea celor două roți, aderența a crescut cu 80%. De ce doar 80% și nu 100% dacă sunt două roți? Pentru că roțile pe față sunt de 15”, nu de 17” (cum au majoritatea motocicletelor de stradă) suprafață de contact a unei astfel de roți fiind mai mică. Aderența sporită îți dă mai multă încredere în curbe, mai ales în situații în care întâlnești pietriș sau carosabil umed. Britanicii de la Benetts Social au facut un test care arata într-un mod cât sa poate de elocvent ce înseamna 80% aderența în plus pentru Niken,vedeti mai jos testul. [embedded content] Cei de la Yamaha au vrut ca Nikenul să se simtă ca o motocicletă și au reușit acest lucru folosind un sistem paralelogram combinat cu un sistem de bielete Akerman care fac posibilă înclinarea motocicletei până la 45 de grade și previn derapajul roții exterioare în viraje. Motorul de pe Niken este celebrul deja CP3 de 847cc în 3 cilindri, prezent pe MT-09 și Tracer 900, însă cu câteva modificări cum ar fi un arbore cotit mai greu și un sistem de injecție diferit, ce-l fac să se simtă altfel deși dezvoltă tot 115cp@10.000rpm și 87.5Nm@8.500rpm. Toți caii ăștia trebuie să împingă cel puțin 263Kg cât are motocicleta la plin cu rezervorul de 18L full. Pe spate aveam o roată normal de 17″ cu un cauciuc de 190mm,a cărei aderența este ajutată și de sistemul de Traction control cu două nivele. (de asemenea Traction Controlul poate fi deconectat). Revenind la cele 45 de grade, cam de pe la 50 încolo se ridică una dintre cele două roți și nu prea mai ai ce-i face, decât să chemi un prieten. Foarte important de știut, Niken nu stă singur pe 3 roți,asemenea scuterelor cu 3 roți, cade dacă nu-i pui cricul și de asemenea nu poate fi condus cu categoria B, este nevoie neapărat de A. Această motocicletă nu a fost făcută pentru motociclistii cu dizabilități sau pentru cei cărora le este frică să meargă pe două roți, ci a fost creată pentru plăcerea de a te da pe viraje cu încredere sporită. Faza pe stradă: Fiind inclusă de Yamaha în categoria Sport Touring, am luat Niken-ul, de la Motodynamics – importatorul Yamaha in Romania, la o tură mai lungă pe un mix de drumuri asfaltate de toate felurile. Primul test, DN1 până la Brașov. Mi-au trebuit câțiva kilometri că să mă obișnuiesc cu ea mai ales cu dimensiunile ei. E clar că într-un trafic aglomerat, cum este vinerea pe șoseaua de centură, posibilitățile de a merge printre benzi sunt destul de reduse cu ea. Al doilea lucru cu care a trebui să mă obișnuiesc a fost poziția oglinzilor, care sunt mult mai în față comparativ cu o motocicletă normală. Nu știu de ce au ales soluția asta, îmi aduc aminte că m-am întrebat și prima oară când mers cu Nikenul, mai ales că există loc de prindere a oglinzilor pe ghidon ca la motocicletele normale. Mă rog, o fi o explicație logică, însă până te obișnuieșți cu distanță până ele, le cam cauți cu privirea, în plus, când te oprești pe loc este cam risicant să-ti mai pui casca pe oglindă . La drum lung, lipsit de viraje, cum este DN1 până aproape de Câmpina, motocicleta este extrem de stabilă. Din punctul asta de vedere mi-a adus aminte de Super Tenere 1200. Doar o tornadă cred că poate să o dezechilibreze, merge efectiv ca pe sine, lucru destul de logic dacă ne gândim la greutatea extra de pe față. Protecția la vânt este destul de bună, mai ales în partea de jos a corpului, pentru partea de sus mi-aș fi dorit un parbriz mai înalt. Datorită faptului că parbrizul începe de undeva foarte de departe de rider, la viteze mai mari aduce un pic a naked ca senzație. Motorul CP3 se simte un pic mai cumințit, deși păstrează caracterul agresiv, dar parcă răspunde mai potolit la accelerări bruște, față de cum răspunde pe Tracerul 900 care are cu aprox. 50kg mai puțin, sau pe MT-09 (cu 70Kg mai ușoară decât Niken). Însă în continuare accelerările din treapta a două și a 3-a îți pun un zâmbet în cască instant și motocicleta este capabilă să ajungă rapid și fără efort la viteze ce tind să înceapă cu 2…bineînțeles pe autostrăzile fără limita din Germania. Mi-a atras în schimb atenția consumul ei instant afișat pe bord,care în reprizele de accelerare mai violente, cât și la viteze constante, arătau niște cifre total neprietenoase care săreau de 10-13%. Totuși pe prima bucată de drum,chiar mergând mai agresiv,a indicat un consum mediu de 6.9L/100Km. Prima oprire am făcut-o la Predeal că să realimentez, deși mai aveam o liniuță, nu știam cât înseamnă asta. Ceea ce mă face să mă întreb din nou, cât de greu este pentru producătorii moto în 2019 să indice direct în km autonomia…măcar la categoria sport touring . Prima oprire a însemnat și prima ședința foto, parcă venisem cu ursul în oraș, toată lumea s-a strâns pe lângă ea cât m-am dus să plătesc benzina. Ăsta este un factor pe care viitorul posesor de Niken trebuie să-l ia în calcul, nu ai cum să treci neobservat cu așa ceva. A urmat puțină distracție pe virajele și serpentinele spre Brașov, apoi o bucată plictisitoare și cu asfalt cam prost până la Târgu Secuiesc. Pe bucata asta de drum mai greu, am văzut cum amortizează suspensiile, și m-am lovit de o problema mai veche. „Ce faci când vezi o groapă mai mare, o eviți sau o „o incaleci” cu cele două roți de pe față?” Răspunsul corect este o eviți, pentru că distanță dintre cele două roți nu este foarte mare, groapa trebuie să fie foarte mică ca să poți să o încaleci, și chiar dacă reușești asta înseamnă că o iei din plin cu roata de pe spate. După ce am dat peste cap traficul în Târgu Secuiesc, pentru că au fost oameni pe jos sau în mașini care efectiv se opreau uitându-se nedumeriți la motocicletă, a urmat bucata de drum pe care o așteptăm încă de dimineață, Târgu Secuiesc – Focșani, sau Lepșa cum mai este cunoscută, unul dintre cele mai bune drumuri de dat cu motocicleta de la noi din țară. Aici a început Niken-ul să se simtă acasă. Mai ales că l-am trecut în modul 1, în care are răspunsul cel mai prompt la accelerație. Senzația pe care o ai pe curbe este senzațională, parcă glisezi de pe o parte pe altă. Mi-a plăcut atât de mult, încât și pe bucățile scurte de drum drept tot în zig zag pe toată lățimea benzii mergeam . A și plouat un pic pe drum, dar nicio problemă, aderența extra chiar îți sporește încrederea, deși din când în când, la revenirea pe accelerare se mai aprinde indicatorul de Traction Control, fiind dat pe nivelul cel mai intrusiv. Frânele sunt bune, însă îți dau senzația că sunt un pic moi, la decelerare simțindu-se greutatea motocicletei. Cei ce ați mers cu motociclete de pe peste 250kg, probabil că ați simțit uneori că deși frânele sunt eficiente, ai o senzație că răspund mai greu, nu au precizia aia de la superbike-uri. Cuplul motorului împreună cu quick-shifter-ul fac să fie foarte distractive accelerările dintre viraje și apoi dans de pe o parte pe altă. Este cu adevărat o experiență ce nu poate fi descrisă fidel 100% în cuvinte și trebuie încercată. Ne-am oprit la cascada Putna și am primit cea mai tare întrebare : ” Da’ ce-i cu asta, e făcută pe comandă?”. Adevărul este că nu-ți vine să creezi că este o motocicletă de serie. Am plecat mai departe iar după Tulnici a început o bucată de drum cu carosabilul „reasfaltat” în bătaie de joc. Prin toamnă a fost dată o criblură care ba s-a prins, ba nu s-a prins, așa că în curbe ai surpriza ca asfaltul să fie ba bun, ba vechi, ba pietriș. Aici s-a văzut din nou avantajul celor două roți pe față. E suficient că una dintre ele să meargă pe bucata mai aderentă. Dupa ce am coborat la campie pe faimosul drum de o banda jumate E85, am avut o revelatie. Mi-am dat seama ca „jumatatea” de banda a fost creata pentru Niken, cel putin de la ghidon asa am avut impresia, ca o ocupa perfect După Buzău am tot încercat să evit ploaia și să o mai lălăi un pic până acasă, așa că am deviat pe la Ploiești și dup-aia pe A3 spre București, să pun la treabă un pic cruise controlul pentru niște măsurători „științifice” de consum. Pe autostradă la viteza constantă de 130Km/h consumul instant variază între 6.0-6.9%. Greutatea extra de pe față și forța de frecare sporită, fac ca fiecare denivelare, schimbare de direcție să influențeze consumul. Protecția la vânt este decentă, cel puțin la viteza legală curenții de aer sunt acceptabili însă la viteze mai mari protecția la vânt nu este strălucită. În continuare mi-ar plăcea un parbriz un pic mai înalt, parbriz ce este disponibil din fabrică pentru varianta GT. Motor - 8/10 Ciclstică , manevrabilitate și frâne - 7.5/10 Dotări standard - 8/10 Fun factor - 9/10 Raport calitate / preț - 9/10 Rezumat Yamaha Niken a fost o motocicletă controversată încă din faza de concept, deși, până la prezentarea dinainte de EICMA 2017, a fost un secret atât de bine ținut, încât a luat pe toată lumea prin surprindere. Atunci, lumea s-a grăbit să o înțeleagă doar din poze, generându-se niște idei preconcepute care nu au nicio treaba cu ce este Niken-ul în realitate. În primul rând nu are nicio legătură cu scuterele cu 3 roți, că senzație este cu totul altfel, fiind o motocicletă concepută special pentru drumuri virajate și pentru plăcerea de a merge pe astfel de drumuri chiar și în condiții de aderența mai scăzută. Nu a fost creată pentru rideri cu dizabilități sau pentru cei cărora le este frică să meargă pe două roți și nu se conduce mai ușor decât o motocicletă normală. Ce-i drept cele două roți pe față oferă o stabilitate și o aderență mai bună, ceea ce crește încrederea celui care este în șa. Unii au zis că este o motocicletă de show-off doar, un exercițiu de imagine al celor de la Yamaha sau o încercare de a co-opta noi cumpărători mai ales din rândul șoferilor de autovehicule, ceea ce este parțial adevărat. Yamaha Niken este o prezență exotică pe stradă și atrage privirile oriunde ai fi. Pur și simplu nu poți să treci neobservat pe mastodondul acesta cu 3 roți, nu știm dacă inginerii japonezi i-au avut în minte și pe cei cărora le place să le fie gâdilat orgoliul cu priviri admirative, însă proprietarii Nikenului o să primească o groază de astfel de priviri. Cu siguranță astea vin la pachet și cu glumele prietenilor cu motociclete convenționale, de care nu ai cum să scapi decât până nu le-o împrumuți să facă o tură, să se convingă că este o motocicletă extrem de distractivă. La 15.000EUR, respectiv 16.000EUR varianta GT, Niken poate o fi opțiune pentru cineva care își dorește o motocicletă sport-touring diferită față de tot ce există pe piață și extrem de distractivă pe viraje. Rămâne să vedem cât de bine o să prindă conceptul în Europa, până acum, la noi în țară știm că s-a vândut un exemplar GT, care este versiunea spre care am fi optat și noi, având în vedere parbrizul mai înalt, side-case-urile și mansoanele încălzite cu care vine direct din fabrică. Date tehnice : Motor: 3 cilindri, 4 timpi, răcit cu lichid, DOHC. 847cmc 115cp@10.000rpm 87.5Nm@8.500rpm Cursă suspensie față : 110mm, Cursă amortizor spate : 125mm Frână față : 2xdiscuri 298mm Frână spate : mono disc 282mm Înălțime șa: 820mm Greutate la plin : 263 kg Capacitate rezervor carburant 18L Consum mediu indicat în testul nostru: 6.4% Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Am decoperit acest traseu cand am fost sa testam Honda NC750X. Doream un drum virajat, mai putin circulat cu asfalt acceptabil si exact asta am gasit. Am venit pe DN1 dinspre Ploiesti si dupa Baicoi am luat-o la dreapta spre Urleta-Telega si Brebu. O bucata de drum destul de buna cu viraje largi, dar care trece prin sate, asa ca e bine sa mergeti preventiv. La Brebu am facut un pic popas la Manastirea cu acelasi nume si muzeul „Casa Domneasca”, dupa care am plecat la drum. Din Telega pana la Bustenari este o urcare cu cateva serpentine si asfalt destul de bun. Sunt doua zone unde se lucreaza, in rest asfaltul este bun. Ajunsi in mijlocul satului Bustenari, GPS-ul indica un drum mai rau, fara asfalt in dreapta, insa am luat-o la stanga pe DC11C spre Poiana Tresiei. Acest drum este cu asfalt bun, multe viraje, singurul lucru la care trebuie sa aveti grija este faptul ca este destul de ingust. Totusi n-as recomanda acest traseu motocicletelor sportive, pentru ca pe langa bucatile unde se lucreaza, la Poiana Trestiei, sunt cativa kilometri (cat tine satul) din dale de beton.De asemenea daca veniti cu ceva orientat mai spre off-road sau adventure va puteti aventura pe drumuri forestiere sau potecile care pleca de la asfalt. Mai multe detalii despre cum este drumul, vedeti in clipul de mai jos. [embedded content] Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate (1- foarte dificil/ 5 - foarte usor ) Fun factor Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Având în vedere că orașele devin din ce în ce mai aglomerate, dacă vrei să nu pierzi mult timp în trafic,deplasarea pe două roți devine o soluție evidentă. Există varianta unui scuter, însă dacă nu vrei să-ți simți lezat ego-ul de motociclist, există soluții practice, care să te ducă la serviciu zilnic rapid și economic, iar la sfârșit de săptămâna să le poți folosi și la o tură la munte sau la mare. Honda NC750X este una dintre aceste soluții. Am petrecut câteva zile împreună, mai întâi doar prin oraș, că să ne convingem de cât de practică este, ca apoi să o scoatem la o plimbare în zona Câmpina-Brebu.[embedded content] Faza pe hârtie: NC750X este o motocicletă numai bună pentru a face naveta zilnic la serviciu. Se spune că este una dintre cele mai practice motociclete în oraș, asta datorită ușurinței cu care se conduce, mai ales varianta cu DCT, cât și datorită spațiului de depozitare în locul rezervorului clasic. Motorul de 745cc dezvoltă 55CP@ 6.250rpm cu un cuplu de 68NM@ 4.750rpm. Frânele sunt bine dimensionate pentru o astfel de motocicletă, pe față avem discuri de 320mm împreună cu etrieri cu 2 pistonașe și ABS bineînțeles. Iar pentru o siguranță sporită în zone cu aderența mai scăzută, motocicleta dispune de Traction Control. Un alt punct forte al acestei motociclete este consumul, cei de la Honda specificând un consum de 3.6L/100Km. Știind toate astea, am luat și noi la test o astfel de motocicletă și am scos-o la o plimbare de vreo 400Km prin București și împrejurimi. Faza pe stradă : Motocicleta asta a primit mai multe porecle. Una dintre ele este de motocicleta-scuter, asta pentru cutia DCT disponibilă pentru acest model (și prezentă pe modelul testat) dar și pentru spațiul de depozitare generos, în locul rezervorului clasic. Primele zile petrecute împreună au fost în oraș. Mai întâi să va spun despre DCT. Mai mersesem înainte cu o cutie DCT pe Honda Africa Twin Adventure Sport, așa că știam la ce să mă aștept, dar nu știam cum se comportă cuplată la motorul de pe NC750X. Ei bine primul lucru care mi-a plăcut la DCT-ul de pe NC750X este modul în care pleacă de pe loc. Indiferent că ești în modul Drive sau Sport, motocicleta pleacă extraordiar de lin, te unge la suflet cum pleacă semafor după semafor, mi-ar plăcea să pot să debraiez și eu la fel de fiecare dată. În schimb nu mi-a plăcut foarte mult modul Drive. Mi s-a părut că „termină” cam repede vitezele,le schimbă prea repede astfel încât la 80Km/h ești deja în a 6-a. Există însă modul sport cu 3 nivele, care schimbă mai târziu, iar dacă bagi mâna în gaz la maxim, atunci schimbă treapta de viteza doar când ajunge aproape de limitare. Tot în oraș am experimentat și „torpedoul” motocicletei. Cei de la Honda zic că este suficient cât să încapă o cască full-face, depinde cât de mare ai căpățâna probabil, Shark-ul meu Speed-R nu a încăput,chiar m-am luptat un pic să-l scot de acolo după ce am încercat să-i închid capacul cu forța. Așa că asta cu casca trebuie testată la fața locului cu casca fiecăruia. În schimb poți lejer să-ți pui niște cumpărături din oraș, un ghiozdan mai mic sau alte lucruri de care ai nevoie să zicem când mergi zilnic la birou.Spațiul este foarte generos și te înveți imediat cu utilitatea lui. În plus ai și o priză de 12V poziționată în interior, care poate fi folosită pentru ați încărca telefonul. Și dacă în locul rezervorului este un mini portbagaj, unde este rezervorul ? Rezervorul este sub șa, iar bușonul de la benzină este sub șaua pasagerului. Lucrul ăsta este un pic incomod dacă ești pe fugă, pentru că trebuie să te dai jos de pe motocicletă ca să poți să bagi benzină, însă oricum coborai ca să plătești…Mare avantaj al acestei poziționări în schimb este mutarea centrului de greutate a motocicletei mai aproape de asfalt, ceea ce o face să fie manevrabilă și să aibe o ținută bună drum. Și dacă vorbim de ținuta de drum, trebuie să o scoatem și în afara orașului. O fi ea motocicletă pentru navetiști, dar toată lumea trebuie să se plimbe pe niște drumuri mai pitorești în weekend. Am scos-o la o tură pe lângă Câmpina, drumul principal de test fiind Telega- Buștenari-Cosmina de jos (cum să ajungeți acolo gășiți aici). Până să ajungem acolo am ieșit în schimb pe autostrada București-Ploiești, pentru ca unii își doreau să afle cum se comportă la viteze mai susținute. Unul dintre atuurile acestei motociclete este consumul redus. Odată ce începi să accelerezi, să mergi la viteze mai mari , acest atuu scade. La o viteză constanța între 130-140Km/h consumul este undeva între 4.6-5.2 și se duce înspre 6% dacă forțezi calul. Știu, e în continuare un consum decent, însă este mai mult decât consumă ea în mod normal, dacă mergi civilizat, adică undeva între 4 și 4.4 L/100Km. Eu am scos 4.4 în toată tura, oraș, autostrada, drumuri virajate și puțin off-road. Asta la un rezervor de 14L înseamnă că poți scoți în jur de 300km. Însă sunt un pic sceptic legat de capacitatea exactă a rezervorului. Când am plecat am făcut plinul și când îmi arăta pe bord că am consumat un pic peste 10L , a intrat pe rezervă. Am mai făcut aproximativ 15Km, iar când am realimentat am „reușit” să bag doar vreo 10.5L până s-a umplut. Poate un posesor de NC750X sa ne zica exact dacă a făcut teste legate de capacitatea rezervorului . Apropo de bord și indicatoare, unora li se poate părea cam mic și înghesuit. Mie mi s-a părut că ocupă spațiu cât mai eficient, nefiind lăsat niciun spațiu liber pe bord . Îmi place modul în care se schimbă culoarea barei de la RPM, în funcție de modul ales de mers, în funcție de felul în care mergi sau când să schimbi viteza sau dacă mergi la un consum economic. Noaptea este un adevarat spectacol de lumini bordul. În rest ai informațiile uzuale, consum mediu, viteza, treapta de viteză, ceas etc. Nu mi-a plăcut că nu îți arată autonomia, în schimb îți arată cât combustibil ai consumat de la ultima alimentare. Pentru cei ce m-au întrebat cum se descura acest motor la viteze susținute având în vedere plajă limitată de turații, se descurcă cu brio. În modul Sport, la o viteză de croazieră de 120Km/h ai o accelerație destul de bună cu care poți să ajungi rapid la 150-160Km/h, iar referitor la turații, la viteză de 130Km/h, motorul are 4000rpm, asta înseamnă că mai are disponibil peste 2.500rpm până la limitare. Ca referință, la 150Km/h motorul are 4.500 rpm. În documentație, limitarea este la 7.500rpm, însă pe bord, redline-ul începe pe la 6.400rpm, deci pentru motor nu este un chin să meargă la aceste viteze. Cu siguranță această motocicletă nu a fost concepută că să spargă recorduri de viteză sau de accelerație, însă este capabilă să susțină o viteză de croazieră foarte bună. Referitor la mersul pe autostrada mi-ar fi plăcut ca NC-ul să aibă și cruise control, mai ales în contextul DCT-ului, parcă este ceva ce se cere automat. Însă se pare că cei de la Honda nu agreează acest lucru, nici pe Africa Twin DCT ne-existând această posibilitate. Cred că inginerii japonezi ar trebui să se gândească și la oamenii care fac naveta zilnic venind pe autostrada . Tot referitor la mersul pe autostradă, protecția la vânt este destul de bună, nu a-și spune că excelează, aș putea să zic că este mai bună decât în cazul CB500X. NC750X are un parbriz un pic mai mare și rotunjit spre margini, plus handguarduri care mai dispersează aerul. În cazul meu, la 1.85, am simțit la viteze mai mari , vantul în zona umerilor. Revenind la ținuta de drum pe drumuri virajate, mi-a plăcut cum se simte datorită centrului de greutate jos, se mișcă foarte cursiv pe viraje, suspensiile preiau denivelările din șosea foarte bine, în schimb șaua mi s-a părut un pic cam tare. La drum lung a început să mă incomodeze spre sfârșitul zilei. Frânele mi se par suficient de bune pentru această motocicletă, în schimb mi s-a părut mai greu de frânat pe coborâre. Acolo am avut senzația că cele 230Kg ale variantei cu DCT se simt și pun la muncă serios frânele. Și i-am mai simțit greutatea pe loc, atunci când eram pe ea și o împingeam să o scot cu spatele din parcare. Faza pe lângă stradă: Așa cum au votat majoritatea, Honda NC750X, dă mai bine și se înțelege mult mai bine cu drumurile asfaltate. X-ul acela din denumire te duce cu gândul la off-road, însă este clar că nu pentru asta a fost făcută. Am scos-o un pic pe câteva drumuri forestiere mai mult pentru câteva poze . Primul lucru care m-a făcut să cred că totuși nimeni nu s-a gândit la off-road la Honda când a fost coneputa această moticicleta este poziția care o ai pe ea atunci când stai ridicat în scărițe. În cazul meu, la 1,85m, mi s-a părut o poziție incomodă, ghidonul parcă e prea jos, așa că m-am coborât înapoi în șa și am luat-o ușor. De mers pe drumuri de pământ și pietriș, motocicletă merge că orice motocicletă touring și bineînțeles mai bine ca orice motocicletă de stradă , beneficiind de garda la sol de 165 mm. Ce nu mi-a mai plăcut în off-road la ea a fost modul în care intră Traction Controlul atunci treci peste mai multe denivelări. Traction cotrolul intervine puternic pe nivelul 2, tăind intr-un mod agresiv gazul, fapt ce face DCT-ul să fie ușor indecis, să tot schimbe treapta de viteză în sus și-n jos. Mi s-a atamplat o dată asta și pe asfalt în aceleași condiții, 3 dâmburi în asfalt în urcare pe o pantă cu praf, după ce am trecut de ele motocicleta parcă rămăsese hipnotizată între treapta 2 și 3. Așadar, impresia pe care mi-a lăsat-o a fost că X-ul din nume este mai mult pentru designul cu influențe adventure, dar la nevoie bineînțeles că poți să parcurgi câțiva kilometrii de drum forestier la o viteză decentă, cred ca ar fi facut fata de exemplu la traseele din tura de toamna de anul trecut, RideDacica, unde am fost cu o Honda VFR800X Prețul motocicletei testate de noi este de 8.490€, însă prețul NC-ului 750X începe de la 7.490€ pentru varianta fără DCT. Pentru a programa un test-ride în rețeaua dealerilor Honda puteți accesa site-ul Honda România : www.honda-moto.ro Motor - 7/10 Ciclstică , manevrabilitate și frâne - 8/10 Dotări standard - 8/10 Fun factor - 5/10 Raport calitate / preț - 8/10 Date tehnice Motor: 2 cilindri, 4 timpi, racit cu lichid, SOHC. 745cmc 55cp@6.250rpm 68Nm@4.750rpm Cursa suspensie fata : 41mm, Garda la sol: 165mm Frana fata : 2xdiscutri 320mm Frana spate : mono disc 240mm Inaltime sa: 830mm Greutate la plin : 230Kg (*DCT) / 220Kg Capacitate rezervor carburant 14L Consum mediu indicat în testul nostru: 4.4% Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Cele mai dese scuze întâlnite pentru a nu pleca în tura aceea visată din totdeauna cu motocicleta sunt : nu am timp, nu pot să lipsesc de la serviciu atât, ce o să zică familia și evident, costă prea mult, nu am bani. În seria noastră de interiviuri cu rideri români cât și străini, întotdeauna am întrebat cum reușesc să plece în călătorii ce durează de la câteva săptămâni până la chiar câțiva ani. Dacă pentru a-și face timp, fiecare a avut o soluție proprie, de exemplu în unele țări există posibilitatea după un număr de ani de muncă să-ți iei o vacanță mai lungă, sau unii au „strâns” ani la rândul zile de concediu sau alții pur și simplu și-au dat demisia și au plecat, pentru bani soluția este una comună: reduceți cât se poate de mult cheltuielile în funcție de bugetul pe care îl aveți. Ca să vă faceți o idee de ce buget ați avea nevoie pentru diverse plimbări moto mai ample, mai jos aveți o listă: Începem cu plimbări în Europa care ar putea să fie mai la îndemână pentru mulți dintre noi. Prima oprire, evident, o tură la noi în țară. Adam Dąbkowski de la loveforride.com ne-a spus: „pentru o călătorie de 6 zile în România am cheltuit aproape 800 euro pentru 2 persoane, am dormit la hoteluri medii să zicem ca preț sau pensiuni, am mâncat la restaurante sau baruri sau câteodată am cumpărat de la diverse magazine.” De menționat și faptul că în cei 800EUR a fost și drumul din Polonia până la aici și înapoi. Pe noi românii, cu siguranță ne-ar costa mai puțîn. Marko Rebernik din Slovenia ne-a vizitat țară în 2017 – „Fără să mă rețîn de la niciun „lux”, am făcut această plimbare în 12 zile , cheltuind 600EUR. În banii ăștia intră toate cazările, bilete de intrare la muzee, benzină, mâncare, băutură chiar și telecabina pe Postăvaru :). Am făcut 4300km din față casei de la mine și înapoi, cu un consum mediu 4,8l/100km, ceea ce înseamnă că o treime din bani s-a dus pe benzină. Și ulterior am primit în poștă o amendă de 100eur pentru viteză în Ungaria.” Krzysztof Kucharczyk a făcut o buclă de 21 de zile 6.700Km prin țara noastră venind din Polonia și a cheltuit aproximativ 1300Eur: “Am cheltuit aproape 670Eur pe benzină, vreo 5 nopți le-am dormit în cort, în rest am plătit cam 50-100Ron pe noapte, deci probabil undeva la 250Eur cazarea câteodată și cu mic dejun inclus și probabil am mai dat 50Ron pe mâncare pe zi. Am mai cheltuit pe bilete la muzee sau alte atracții turistice, vreo 120RON, plus 160Ron pentru reparația franei spate și 250Eur cheiltuiti anterior pentru pregătirea motocicletei (revizie,plăcute, cauciucuri)”. Faptul că noi suntem deja aici, ar trebui să ne mai scadă costurile pentru o tură a întregii țări. (Dacă ați făcut vreodată turul moto al României, puteți să lăsați un comentariu cu detalii despre buget, cheltuieli) Mergem mai departe cu ieșiri din țară, apropiate totuși de noi. Grecia și Turcia sunt două locații de vacanță preferate de români. Robert Baltag ne spunea: “Cheltuielile depind foarte mult de cum vrei să călătorești. În general sunt 3 factori importanți = unde dormi, unde mănânci, unde călătorești. În general dacă, campezi, reduci mult costurile dar nu întotdeauna. Într-un camping bine dotat în Grecia ajungi să plătești până la 70% din prețul unei cazări într-o pensiune. Așadar nu se merită să cari după tine tot echipamentul de camping când ai o alternativă doar un pic mai scumpă la îndemână dar mult mai comodă….Pentru Creta am avut un buget de 7000 lei (2 persoane 18 zile). Alte concedii în Grecia au variat între 4000-6000RON. În Turcia wild camping 3000RON. În Georgia 6000RON.” Iar Robert de la Motoskeeters spunea: “Bugete facem în fiecare an, știm întotdeauna înainte de plecare cam de căți bani avem nevoie. Cea mai mare parte din cheltuiala o reprezintă benzina. După atâția ani de călătorii și bugete, pot spune că o călătorie în Balcani o faci cu 800-900 de euro. Atenție, folosim cortul spre deloc. Dacă acoperi benzină și rămân ceva bănuți de mâncare și de o berică, poți pleca la drum liniștit.” Tot la plimbări aproape de casă este și excursia noastră la Brno la o cursa de MotoGP. În 2016, pentru aproximativ 2500Km dus întors, am cheltuit aproximativ 550eur de persoană incuzand biletul la MotoGP. Trebuie menționat și faptul că atunci când este o cursa de MotoGP, prețurile cazării în zona respectivă explodează. După ce ne-am învârtit pe lângă casă, poate există oameni care vor să meargă în locuri mai îndepărtate, în excursii mai ample. Vera Agachi a fost până acum pe motocicletă până în două dintre cele mai îndepărtate puncte europene, față de România,Portugalia și Norvegia, și are propria metodă de a face bugetul. “Întotdeauna am făcut o estimare a costurilor înainte să plec și am economisit să pot pleca. Estimarea e simplu de făcut cel puțin pentru Europa, pentru că sunt foarte multe informații pe net și poți află costuri pentru absolut orice. Costurile se împart (cel puțin pentru mine) în 5 categorii: Costuri fixe mari – de obicei ferry – încerc să le iau în avans dacă știu de ele – așa cum am făcut la întoarcerea din Portugalia. Spre Norvegia nu le-am avut cumpărate și cred că a fost mai bine, având în vedere că mi s-a dat planul peste cap. Aici intervine experiența fiecăruia, cât de bine își cunoaște motocicletă, limitele ei (ale motocicletei) și ale lui. Benzină – e simplu de estimat pe baza costului mediu al benzinei în ficare țară – info pe net. Mâncare – știu deja foarte bine ce mănânc la drum lung, ce ține mai bine în bagaje, îmi fac cumpărăturile la supermarketuri. În Spania/ Portugalia am avut o medie de 5-6 Eur /zi, în Norvegia 10-12 Eur/zi. Evident depinde în ce țară ești. Cazare – depinde dacă stai la cort sau cauți cazări. Eu am stat mult în campinguri în sudul Europei (media de 9 -10 Eur/noapte) și la căbănuțe sau Airbnb în nordul Europei (28Eur/ noapte – aici prețul ar fi scăzut dacă mai mergeam cu cineva pentru că adesea cabanutele aveau mai multe paturi). Neprevăzute – de obicei adaug un 20% la ce am calculat până acum, pentru orice cheltuieli neprevăzute.” Cheltuielile detaliate le gășiți pe site-ul ei . Marian Vulpe de la duși.ro a petrecut 6 săptămâni pe drum spre NordKapp, împreună cu soția,trecand prin toate tarile baltice si cheltuind în jur de 3.000 de Euro. Ioana și Christian de la outandabout au făcut două ture de aproximativ 5000km fiecare, prima Cehia – Slovacia – România – Serbia – Croația – Slovenia și Austria, iar a două : Austria-Ungaria -Serbia-Macedonia-Grecia-Albania-Muntenegru-Bosnia și Herțegovina-Croația-Slovenia-Italia, cheltuind 1500-2000eur : “În primul an am cheltuit în jur de 1500 euro, asta pentru că am dat pe la mama, am stat câteva zile pe acolo și ne-a făcut un mic cadou, crezând că plimbarea asta e una în viață. În afară de asta, atunci am cheltuit mai mult pe cazări și restaurante, plus că am trecut pe la un festival, unde am stat vreo 4 zile. Deci pe drum am fost cam 19 zile în total. În cel de-al doilea an aproximativ 2000 euro în 25 zile, am avut de plata taxe de autostradă prin Macedonia și Italia. De asemenea Grecia, Austria și Italia nu sunt cele mai ieftine locații.” Adam Dąbkowski de la loveforride.com a făcut o excursie foarte frumoasă , de data aceasta mai mult în partea de sud-vest a Europei, ce l-a costat aproximativ 2600eur pentru două persoane (el împreună cu soția) : „A fost o excursie de 21 de zile, am stat în Germania, în Alpii Elvețieni, Cannes, Livorno în Toscana, Corsica , Sardinia, din nou Corsica, Lacul Garda, Alpii italieni, austrieci, și înapoi în Polonia. A fost o excursie genială călătoria de 21 de zile a fost destul de scumpă, Elveția, Corsica și Italia nu sunt niște destinații ieftine. Am stat în apratamente, hoteluri low budget, campinguri, am mâncat în restaurante medii, și chiar și așa am cheltuit 2600euro.” Michael Morrisey este un american de 55 ani care s-a îndrăgostit de Europa, chiar s-a și stabilit în România și care a parcurs 28 de țări în 8 luni, făcând 52.000Km: “Am cheltuit 20,000USD până acum, aproape 80.000RON pentru 8 luni de călătorie,28 de țări și 52,000Km și asta pentru că am 55 de ani și nu-mi place să stau la hosteluri și deși îmi place să merg cu cortul, oasele mele nu mai rezistă să facă asta noapte de noapte. Probabil aș fi putut să ies mai ieftin dacă nu aș fi stat în așa multe hoteluri cum am stat eu.” Dacă nu vrei să te duci doar într-o singură excursie prin Europa, ci vrei să se te plimbi un an întreg, așa cum a făcut Constantinos Koushiappis de la Ridegaia.com, află că nu îți trebuie foarte mulți bani. Constatinos a reușit să exploreze o mare parte din Europa, în primul an al călătoriei sale , cheltuind aproximativ 8600eur. Cum a reușit asta? “Este o întreagă provocare să mențin cheltuielile cât mai scăzute, mai ales când călătorești pe un continent scump ca Europa. Nu stau la hoteluri și nu mănânc la restaurante. Prefer să-mi fac singur de mâncare sau să mănânc la mici crâșme, unde mănâncă și localnicii. Întotdeauna îmi place să încerc mâncărurile locale, dar nu îmi permit luxul să le încerc în fiecare zi. Prima mea opțiune pentru cazare este cortul și dacă sunt într-un oraș, atunci aleg un hostel. Cea mai mare cheltuiala o reprezintă benzina. Este adevărat că cheltui mai puțini bani pe drum decât cheltuie un european obișnuit acasă, dar după un timp m-am obișnuit. Dacă cineva se hotărăște să călătorească 2 sau 3 ani, își vor da seama repede că nu este nevoie de mulți bani că să faci asta. M-am gândit dacă aș fi avut mai mulți bani, dacă aș fi făcut ceva diferit, însă cred că aș fi cheltuit mai mult pe muzee sau alte activități, decât pe mâncare sau cazare.” Deja acum întrăm în zona călătoriilor serioase, călătorii care lasă semne în buzunar, dar ne umplu de amintiri și experiențe. Mihai Tică de la motorcycling.to luat-o ușor , cu excursii în țară, apoi Nordkaap, Georgia, și a ajuns până în Mongolia. “Pentru Georgia, dacă îmi aduc aminte bine, cred că a fost undeva pe la 2000 de euro bugetul pentru 3 săptămâni – 2 persoane (am fost și cu soția atunci). În Mongolia cred că a fost undeva pe la 3-4000 de euro, excluzând vizele și pregătirea motocicletei. Poate varia foarte mult cât cheltuiești într-o excursie, poți să o faci mult mai ieftin decât atât dacă îți gătești mâncarea singur, campezi mai mult, sunt destul de variabile aceste costuri” Dacă am adus vorba de Mongolia, Marian Vulpe ne-a spus cât l-a costat pe el excursia de aproximativ 30.000km parcurși în 3luni :” aproximativ 4.500 de Euro. Sumele includ toate cheltuielile legate de călătorie, drum, benzină, cazare, mâncare, inclusiv vize, taxe, asigurări, traversări cu bac-ul, etc., mai puțin cele legate de pregătirea motocicletei sau echipamentul propriu.” Tot de la el am aflat și cât te costă să vizitezi India cu o motocicletă închiriată : “India, 6 săptămâni, două persoane, puțin peste 3.000EUR (inclusiv biletele de avion și închiriat mobra)” Per total am fost atenți la costuri, dar nu în mod exagerat. Aș zice că este un cost reținut dar nici pe departe minimal. Am văzut bugete în jur de 10.000 USD pentru un cuplu, timp de un an. Mie mi se pare S.F., dar iată că este posibil. Michal Prskavec – visualmototravel.com a făcut o călătorie de 15.315 KM prin 9 țări în 50 de zile, destinația fiind Iran și a cheltuit aproximativ 1800 de euro : “O mare parte din bugetul meu a fost înghițit de motocicletă. Benzină m-a costat aproximativ 600 de euro. Birocrația a mâncat o altă bucată de bani. Vize, asigurare, pașaport etc. Important este cât timp veți petrece în țări. De exemplu, trei săptămâni în Iran au fost aproape la fel că o săptămână în Turcia. Prețurile benzinei și ale alimentelor pot varia și dacă aveți un buget redus,vă recomand să vizitați Iranul. Întreaga expediție m-a costat aproximativ 1800 de euro, ceea ce este, după părerea mea, destul de rezonabilă.” [embedded content] Tot la capitolul ture mai ample, este utilă experiența lui Radu Cartacuzencu de la motomigration.com, care a făcut o tură în America Latină și una prin Europa și o parte din Africa: „Prima tură, cea prin America Latină a costat cam vreo $12,000 în cele 8 luni și jumătate (fără să includ prețul motocicletei și al biletelor de avion până acolo și înapoi). Deci cam $1500 pe lună. Tura prin Europa și Africa, deși am fost 2, a costat mai puțin: $9,000 în 7 luni ($1300 pe lună). Diferența vine de la faptul că am campat mai mult și am mers distanțe mai mici pe zi.” Și dacă aveți planuri mai mari cum ar fi o tură în jurul lumii, avem ceva indicații cât v-ar costa de la : Jeff și Sally Renwick- granddayout.net : Nu am călătorit ieftin, deși am stat și în hosteluri și pensiuni de multe ori. Am cheltuit în jur de 45,000Eur fiecare în cei doi ani, dar o suma foarte mare s-a dus către transportul și expedierea motocicletelor dintr-un loc într-altul. De exemplu , expedierea „de urgență” din Lima ne-a costat 7000Eur, și nu aș recomandă nimănui să expedieze din/spre Lima,Peru dacă nu este absolut necesar. Expedierile pe distanțe lungi sunt un mod de viață dacă trăieșți în Australia, nu poți să faci prea multe lucruri altfel. În Europa este altă treabă, ai la îndemână o mare parte a lumii „în fața casei”, fără să trebuiască să-ți trimiți motocicletă. Poți să te duci pînă la capul Nord, poți să mergi în Mongolia, Rusia sau India și chiar nici Africa nu este foarte departe. Poți să-ți trimiți motocicleta în Africa pentru doar 800eur. Poate că pare mult, dar uite câte poți vedea apoi. Depinde unde mergi. America de Sud a fost rezonabilă ca prețuri, chiar ieftină aș putea spune, America de Nord ne-a afectat masiv bugetul, la fel ca și Europa, iar Africa a fost bineînțeles ieftină. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Am parcurs acest traseu cu ocazia testarii Yamaha MT-07. Voiam sa vedem daca putem sa legam cateva drumuri asfaltate mai putin circulate si cu ceva viraje, nu foarte departe de aglomeratul DN1. Punctul de plecare a fost Floresti, ocazie cu care am vizitat si Palatul Cantacuzino sau „Micul Trianon” cum i se mai spune. Daca sunteti pasionati de arhitectura sau de istorie, merita sa faceti un popas, insa trebuie sa va informati din timp, pentru ca la fata locului nu veti gasi foarte multe informatii. Apoi am plecat spre DC115C care parea promitator. Dupa ce au fost ceva denivelari si placi de beton sparte la iesirea din Magureni, drumul a fost foarte bun, asfalt ok, viraje largi printr-o zona amenajata pentru gratare si picnic, dupa care a inceput sa urce usor intr-o padurice. Dupa 3-4 serpentine asfaltul s-a oprit si a inceput un drum de pamant si piatra, nimic de speriat daca esti cu o motocicleta touring poti sa-l parcurgi lejer. Eu fiind cu MT-07 am zis pas, m-am intors, insa l-am parcurs si dinspre Iedera, tot asa pana unde s-a terminat asfaltul si concluzia la care am ajuns este ca lipses vreo 2-3km de asfalt pentru a face acest drum util sau o optiune demna de luat in considerare pentru motocicletele de strada. Apoi am mers spre Pucioasa, bucata aceasta de drum fiind destul de plictisitoare si cu preponderenta prin sate. A fost o urcare cu cateva serpentine aproape de varfuri , dar in rest cam plictisitoare si asfaltul destul de denivelat si peticit, mai erau si zone unde „se lucra” adica fusese racait asfaltul si urma sa fie pomblat. Dupa Pucioasa a urmat bucata cea mai proasta pana la Bezdead. Asta este motivul principal pentru care nu as recomanda acest traseu motocicletelor de strada. Aceasta bucata este foarte foarte valurita si din cand in cand mai sunt si zone fara asfalt unde se lucreaza. In schimb de la Bezdead pana la Breaza lucruri au fost cu totul altfel. Un drum asfaltat recent cu multe viraje, totusi trebuie sa aveti grija daca mergeti la inceput de sezon, acum in Mai , era plin de nisip. Noi am mai fost aici spre sfarsitul de sezon anul trecut si a fost o placere. [embedded content] Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Rezumat Rezumat / descriere scurtă Distanta: 80km Durata : 1h45min Cai de access dinspre DN1 : Floresti (90Km de la Bucuresti/Brasov), Campina sau Breaza Cai de access dinspre DN71 - Pucioasa Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Este un drum despre care nu vei gasi foarte multe informatii pe Google Maps, sunt cateva fotografii pana la un punct insa nu-ti ofera situatia completa a drumului. La inceput, fix la iesirea din satul Magureni este un bucata scurta cu asfaltul surpat si foarte valurit, maxim 15m, dupa care drumul incepe foarte promitaro. Asfalt bun, curbe largi, zona pitoreasca cu pajisti verzi. Trebuie sa stiti ca aici este o zona dedicata picnicurilor si gratarelor, existand spatii amenajate si marcate corespunzator, chiar sunt si gratare instalate pe care oricine le poate folosi. Dupa 4-5km drumul urca in padure si incepe o serie de serpentine, iar dupa cateva curbe stranse asfaltul se termina brusc si incepe un drum de pamant si piatra. Nu este de speriat si poate fi parcurs cu o motocicleta touring, insa eu cand am fost eram cu o Yamaha MT-07 in test si am decis sa ma intorc. In schimb am venit dinspre Iedera sa vad cum e drumul, si la fel si din aceasta parte drumul incepe promitator cu asfalt bun. Daca nu ar fi bucata aceea de probabil 3-4Km neasfaltata ar fi un drum foarte bun de luat in calcul. Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate (1- foarte dificil/ 5 - foarte usor ) Fun factor Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Am stat departe de acest model de la Yamaha destul de mult timp, din cauza unor idei preconcepute, care acum, uitându-mă înapoi, mă fac să râd. Prima era legată de dimensiunile ei. Mi s-a părut întotdeauna o motocicletă mică, pe care nu aș încăpea ca lumea. Am fost destul de uimit când m-am urcat prima oară să văd cât de confortabilă este șaua. Motocicleta este într-adevăr foarte compactă,însă nu atât de tare încât să-ți dea senzația că „te strânge” sau este incomodă. A două idee preconcepută: 75cp din 700cc sunt cam puțini, în condițiile în care alte nakeduri pe la 750cc scot de la 100cp în sus. Asta așa pare la prima vedere, însă trebuie să vedem 75 cai ăștia cum sunt dezvoltați, cu ce cuplu și mai ales ce greutatea trebuie să tragă după ei. Astea au fost câteva aspecte demontate după un weekend împreună cu Yamaha MT-07 și mai jos aflați de ce. Faza pe hârtie Yamaha MT-07 a prins foarte bine la public încă de la lansarea din 2014, până la lansarea noului model în 2018, fiind vândute peste 65.000 de unități în Europa. Cu așa numere, e ușor de înțeles că nu avea niciun rost ca Yamaha să vină cu modificări radicale. În schimb Yamaha a ales să corecteze unele dintre lucrurile de care s-au plâns posesorii de MT-07. În primul rând au fost reviziuite suspensiile, fiind folosite niște arcuri mai tari iar amortizorul pe spate acum are și reboundul reglabil. Apoi șaua a fost lățită pentru un confort îmbunătățit, rezervorul a fost modificat, defapt plasticele ce îl înconjoară, în continuare având 14L,iar luminile (față,spate și semanlizari) au fost un pic redesenate, stopul având influențe de la MT-09. Piesa centrală a rămas același motor fâșneț de 698cc ce dezvoltă 75cp @ 9.000rpm și 68Nm@6.500rpm. MT07 2014 vs 2018Faza pe stradă Pentru a testa MT-ul 07 am plecat spre Ploiești pe DN1, însă prima oprire am făcut-o la Florești, la ruinele palatului Micul Trianon.Până aici nu mi-am dat seama prea bine de caracteristicile sale, fiind un drum destul de plictisitor, însă în mod cert am remarcat șaua mai lată și poziția scărițelor ce fac picioarele să stea relaxate. Apoi am plecat spre Pucioasa(traseu complet aici), însă înainte de asta am făcut un mic ocol pe drumul comunal 115B, o bucată de drum ce începe cu niște curbe largi, apoi intră în pădure unde după câteva serpentine asfaltul se termină brusc. Suficient să-mi aduc aminte cât de rapid și prompt răspunde la accelerație motorul CP2 (mai mersesem anul trecut cu Tracerul 700 care are același motor). Faptul că s-a terminat asfaltul a fost o scuză perfectă să mă întorc înapoi pe unde venisem, o bucată de drum bună de joacă și destul de slab circulată. Mi-a plăcut foarte mult lejeritatea cu care se mișcă motocicleta de pe o parte pe alta. Cele doar 182Kg se simt imediat când parcurgi o succesiune de curbe stânga-dreapta. Frânele mi s-au părut foarte bine dimensionate pentru ea, răspund prompt, în schimb suspensia față mi s-a părut cam moale mai ales atunci când începi să o forțezi, iar reboundul la amortizorul spate cam dur,pe bucată de drum Pucioasa-Bezdead am testat din plin suspensiile, fiind foarte denivelată. După ce am am ajuns la Breaza am revenit pe DN1 până la Ploiești de unde am continuat pe autostradă spre București. Pe autostradă motocicletă se comportă ok, atâta timp cât mergi la viteze normale și legale. În treaptă a 6-a până la 128-130Km/h consumul este optim, lucru marcat prin apariția indicatorului „ECO” în bord. După această viteză, consumul crește bineînțeles, și de asemenea și discomfortul cauzat de vânt. Fiecare are prorpiul nivel de toleranță la vânt, eu fiind un fan al motocicletelor naked, sunt destul de obișnuit, până la 130km/h mi s-a părut acceptabil, însă evident protecția la vânt este limitată în cazul MT-07. Că tot vorbeam de consum, în tura mea de aproximativ 500km, din care majoritatea făcuți în afară orașului, motocicletă a avut un consum mediu de 5.0L/100Km. Asta înseamnă că dintr-un plin poți să faci vreo 250-280Km, ceea ce este foarte bine pentru o motocicletă care nu a fost concepută pentru touring. Motor - 9/10 Ciclstică , manevrabilitate și frâne - 9/10 Dotări standard - 7/10 Fun factor - 8/10 Raport calitate / preț - 8/10 Rezumat MT-07 este o motocicleta care se adreseaza atat incepatorilor cat si motociclistilor cu experienta care vor un naked distractiv, simplu si eficient, fara prea multa tehnologie. In afara de franele cu ABS, obligatorii dupa normele UE, nu vei gasi pe MT-07 traction control, moduri de mers sau alte "mofturi" si este suficient pentru a fi o motocicleta foarte practica. Greutatea redusa o face sa aiba un raport cai putere/greutate de 0.41. Asta se traduce intr-o agilitate deosebita, lucru care mi-a placut foarte mult la ea. Un alt lucru care mi-a placut la ea, este pretul de 6.850Eur, care mi se pare foarte potrivit pentru ceea ce ofera. Ce nu mi-a placut in schimb si as schimba din start, este toba cu care vine. Mi se pare sunetul cam linistit la turatii joase sau cand stai la semafor. Si de asemenea mi-a fost mai greu sa ma obisnuiesc cu faptul ca oglinzile ies in afara ghidonului. Date tehnice : Motor: 2 cilindri, 4 timpi, racit cu lichid, DOHC. 689cmc 75cp@9.000rpm 68Nm@6.500rpm Cursa suspensie fata : 130mm, Cursa amortizor spate : 130mm Garda la sol: 140mm Frana fata : 2xdiscutri 282mm Frana spate : mono disc 245mm Inaltime sa: 805mm Greutate la plin : 182Kg Capacitate rezervor carburant 14L Consum mediu indicat în testul nostru: 5% Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Insula Lefkada, are o suprafață de 336 kmp, însă reușește să comprime peisaje de neuitat. Aflându-se în vestul Greciei la o distanță foarte mică de Grecia continentală,accesul este unul dintre cele mai facile întrucât Lefkada este legată de continent printr-un pod plutitor. Puteți să ajungeți aici pe mai multe trasee, în funcție de unde veniți și cât de repede vreți să ajungeți. Din România ruta cea mai rapidă este Sofia,BG- Serres,GR-Salonic-Perveza-Lefkada. Din București sunt aproximativ 1000Km pe care îi puteți face cam în 12 ore. Dacă mergeți cu motocicleta, vă sugerez o o cazare intermediară în zona Salonic. Insula este împădurită pe majoritatea suprafeței cu păduri de conifere (mai ales pini), iar drumurile din centrul insulei, virajate și înguste, îți lasă impresia că ești mai mult la munte decât la mare. Vremea este de obicei călduroasă, cu temperaturi peste 30 de grade în timpul verii, vara începe prin Mai și ține până în Octombrie. Cam după 15 Septembrie încep să se închidă hotelurile și atmosfera devine mai plictisitoare. Plajele sunt senzaționale, coasta vestică fiind mai bogată în plaje deosebite. De aceea vă recomand când căutați cazare să vă uitați pe această parte a insulei. Până acum am stat de fiecare dată în Tsoukalades,care este un sătuc mic cu câteva restaurante, însă marele avantaj este apropierea de orașul Lefkada,la aproximativ 10min cu mașina,cât și de plajele de pe coasta vestică, cea mai apropiată plajă este Pefkoulia tot la 10min. Există și o plajă în Tsoukalades însă accesul este destul de dificil și comparativ cu restul plajelor aș zice că nu merită. Ce merită în schimb este să luați o cafea de la micuțul cafe bar de pe stradă principală, Bee Coffee.N-aveti cum sa-l ratati, dimineața este coadă de mașini, toți cei care se duc spre plajele de pe coasta de vest opresc aici. Booking.com Noi am fost de două ori până acum aici, de ambele dați cu mașina. Vorbind toată ziua numai despre motociclete avem un pact ca în vacanțele cu familia să mergem fără motociclete, însă avem dreptul la o zi în care să ne facem de cap și să închiriem scutere sau motociclete. În 2017 am ales scutere și împreună cu drumurile virajate de pe insula sau dovedit prea „periculoase”, am avut un mic accident. [embedded content] Anul trecut am închiriat o Yamaha XT660 cu care am făcut turul insulei și a meritat din plin. Mai jos puteți vedea cum a fost ziua mea pe insulă.[embedded content] Pe scurt : Închiriatul motocicletei m-a costat 30EUR pentru o zi. Am luat-o din orașul Lefkada de la I love Santas. Tot la același preț puteai să închiriezi un Suzuki V-Strom 650 sau Aprilia Pegasso.Ce-i drept eu când am fost, eram cam extra sezon, începutul lui Septembrie, s-ar putea în August prețul să fie un pic mai mare. Un plin mi-a ajuns pentru întreagă insulă, cred că m-a costat până în 20eur benzină. Am parcurs aproximativ 160km făcând înconjurul insulei dar și mergând prin mijlocul ei pe niște drumuri de munte foarte spectaculoase. Baza Nato abandonata Mănăstirea Ilias Apus la plaja Pefkoulia Câteva dintre lucrurile pe care le-am vizitat și vi le recomand și vouă sunt : – Baza militară NATO abandonată de lângă mănăstirea Ilias – Mănăstirea Ilias – Farul Doukato de la capul Lefkas – Cascadă Nidri, de lângă localitatea cu același nume (deși nu este ceva foarte foarte impresionant) – un popas să mâncati la restaurantul Rachi sau să beți o cafea la barul de lângă, Fly Me – Drumul de coasta neasfaltat de la Vasiliki până la capul Lefkas Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Despre călătoria lui Radu în Africa am aflat întâmplător de pe net, dintr-un clip care mi-a stricat complet ziua și mi-a luat orice chef de muncă pe care îl mai aveam atunci. Îmi aduc aminte că eram la birou și văd un tip cu o Africa Twin XRV750 făcând cerculețe pe nisip în Sahara. Clipul îl gășiți mai jos, dar aveți grijă că s-ar putea să vă facă să lăsăți totul baltă și să plecați în Africa. După ce am descoperit că e și român am mers mai departe pe urmele lui până am ajuns la motomigration.com, unde Radu povestește întâmplările lui prin lume, și am aflat că nu e la prima călătorie de acest gen. Așa că m-am hotărât să-i pun câteva întrebări, pentru a împărtăși cu voi experiența lui acumulată în călătoriile moto de până acum din zone ca Peru, Ecuador,Brazilia,Mauritania,Maroc… 1. Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă? Prima motocicletă a fost o Aprilia Pegaso. Era in 2010 și nu am avut-o decât un sezon, timp in care a stat mai mult stricată. N-a fost o motocicletă grozavă, însă a fost cea care a plantat sămanța aventurilor moto ce au urmat. 2. Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut cu motocicleta și care a fost senzația să pleci pentru prima oară într-o aventură moto ? Prima aventură moto a fost o plimbare de vreo 4 zile, împreuna cu un prieten la fel de incepător ca și mine. Am plecat din București, pe Transfăgărășan, Sighișoara si ne-am intors pe valea Prahovei. Am dormit in cort, am explorat drumuri neasfaltate, am căzut, ne-a plouat. Cred ca atunci am descoperit pasiunea pentru drumețiile pe două roți. 3. Am vazut pe site-ul tau www.motomigration.com că acum câțiva ani ți-ai dat demisia de la firma unde lucrai, în Denver,Colorado și ai plecat într-o plimbare prin Asia de Sud-Est, fără motocicletă. Apoi la întoarcerea în SUA, ai decis să pleci cu motocicleta spre Ushuaia . A fost un vis mai vechi sau ceva de moment, cum ți-a venit ideea asta? Călătorind cu ghiozdanul în spate prin Asia, uneori inchiriam scutere sau motociclete de capacitate mică pentru a explora insulele pe care eram. Mi-am dat seama că asta imbogațea experiența călătoriei cu mult pentru că așa puteam ajunge în locuri nebătute de turiști. De asemenea, mi-e dragă amintirea când un grup de bikeri indonezieni m-au adoptat pentru câteva zile, deși aveam doar un scuter amărât. În timpul petrecut împreună cu ei am văzut cum se leagă prieteniile între motocicliști. Astfel s-a format ideea de a mă întoarce în SUA, unde înca aveam motocicleta în garajul unor prieteni și să plec cu ea cât de departe mă duce. 4. Ti-ai pregatit motocicleta,o Yamaha FZ6, am citit ca te-ai asigurat motocicleta sa fie intr-o stare cat de cat buna si ai plecat spre Mexic. Cum a fost sa pleci singur, fara sa stii ce te asteapta? Stiai pe unde vrei sa ajungi sau ai improvizat pe parcurs ? Motocicleta a stat timp de un an, așa că i-am făcut o mentenanță de bază și am plecat. Eram puțin neîncrezător că voi putea ajunge până la capăt, mai ales cu o motocicletă sport. Mi-am zis că acolo unde se strică iremediabil o las și iau un zbor înapoi. Nu am avut un plan și așa îmi place să călătoresc și acum: fără rezervări la hotel sau rute prestabilite. În plus, sunt întotdeauna deschis la recomandările localnicilor pentru că fie m-au îndrumat spre locuri faine, fie m-au invitat la ei. De asemenea, călătorii care vin din sens opus sunt și ei o bună sursă de informare. 5. Probabil multi te-ar invidia pentru ceea ce a urmat apoi, cel putin din poze pare ca te-ai distrat foarte tare. Mie personal mi-a placut „episodul:Life on board the Stahlratte„, mi s-a parut super tare sa-ti iei motocicleta pe un vas cu tine :)). Dupa ce ai ajuns la Ushuia ,te-ai intors inapoi spre nord, iar in Brazilia in cele din urma te-ai hotarat sa-ti abandonezi/vinzi motocicleta si sa te intorci in Romania. Cum a fost intreaga experienta, cati km s-au strans, cat a durat toata aventura si care ar fi cele mai frumoase momente ? Am făcut 48k kilometri în timpul a 8 luni și jumătate. Pentru mine a rămas unul dintre sau poate chiar cel mai fain lucru pe care l-am făcut până acum. Gândindu-mă în retrospectivă, cele mai țări clipe au fost și cele mai grele. Una a fost încercand să ajung cu motocicletă cât mai aproape de vârful vulcanului Citlatlepetl (5636 m), în Mexic. Pe la 4800 metri am dus o luptă. Motocicleta a început să facă nazuri cum că are cauciucuri de asfalt, că nu are putere de la lipsa oxigenenului și că îi este tot mai greu să urce pe cenușă. Eu am rămas fără vlagă după ce am ridicat-o de câteva ori. În final, am avut o „discuție” cum că e mai bine să mă aștepte acolo până când ajung pe vârf și mă întorc la ea cât pot de repede, ceea ce s-a și întâmplat. Momente ca cele de pe Stahlratte, unde am traversat pe apă din Panama în Colombia au fost un răsfaț. 6. Apoi in Septembrie 2018 ai plecat intr-o o noua calatorie. De data aceasta in Africa cu o Africa Twin XRV750, dar mai ales si cu un pasager de data aceasta. Am vazut ca aveai ideea de cand ai plecat din Brazilia, ce te-a atras la Africa? Africa a fost ultimul continent pe care încă nu îl văzusem și mă așteptam să fie și cel mai provocator. Cu atât mai mult având-o pe Andreea ca pasager. Un motiv în plus pentru care am ales să mergem în Africa a fost faptul că era deja toamnă când am plecat din România și alegerea logică era să ne îndreptamăm spre sud. 7. Cum ziceam, în Africa cu o Honda Africa Twin XRV750 din 98. De ce ai ales această motocicletă, a fost doar pentru alăturarea de nume sau ai avut și alte motive ? I-ai făcut ceva pregătiri speciale pentru acest drum ? Alegerea motocicletei a venit cumva de la sine. Nu știu dacă numele ei a avut un rol la nivelul subconștientului sau nu, dar pur și simplu a corespuns cerințelor mele. Am vrut să fie un enduro, pentru că mi-am învățat lecția chinuindu-mă cu Fazerul pe teren accidentat. Să poată duce și un pasager, așa că am exclus motocicletele de capacitate mică. Să se repare ușor, cu scule rudimentare, așa că nu am vrut ceva modern. Și bineînțeles prețul ei a avut un rol important, mai ales că și acum, ca în aventură anterioară, am plecat cu gândul că e posibil să mă întorc fără ea. 8. Până să pleci spre Africa ai petrecut ceva timp și în România,așteptând actele…ai avut timp să faci și câteva plimbări moto. Noi fiind un site care promovăm turismul moto la noi în țară, trebuie să te întrebăm care ar fi 3 locuri preferate de tine pentru a merge cu motocicleta la noi în țară ? Trebuie să recunosc faptul că nu am bătut prea mult drumurile țarii cu motocicleta. Cele două Trans-uri sunt primele care îmi vin în minte, dar ele sunt deja consacrate. De asemenea drumul prin Lepșa (între Focșani și Târgul Secuiesc) îmi place. Eu sunt din Tulcea și încerc să folosesc acest drum de câte ori merg spre vest. 9. După o buclă prin Balcani și Europa ați ajuns în Africa trecând în Maroc prin strâmtoarea Gibraltar. Cum a fost experiență africană, s-a ridicat la nivelul așteptărilor ? Pentru noi, Africa se împarte în 3 categorii: – Partea de nord a Marocului este modernă, turistică, cu piețe interminabile și prețurile alese după fața clientului. Aici am cocoțat munții Atlas, am găsit canioane adânci și văi răcoroase. Frumos, dar nu am simțit că suntem în Africa. – În Sahara, la prima vedere nu este nimic altceva decât nisip, drum drep, plictisitor și mult vânt. La o privire mai atentă am găsit culoare și acțiune. Drumul merge pe coasta Atlanticului printre corturi de pescari, dune de nisip, mici oaze verzi ascunze în mijlocul deșertului, sute de dromaderi, oameni care vin și se duc spre nicăieri ori stau răbdători lângă foc și fac ceai ore în șir. Aici am simțit că timpul curge altfel sau mai bine spus pare că se oprește. – Țările Sub Sahariene, unde încep parcurile naturale cu animale și păsari exotice, vegetație, baobabi. Mai mult decât atât, aici oamenii sunt bucuroși să ne vadă, strigă după noi, pe limba lor, „albilor!” Și ne fac cu mâna. Am fost înconjurați de mii de copii curioși și totuși temători de omul alb. Am fost invitați să mâncăm din aceeași farfurie cu ei stând pe jos, în cerc. Ne-au oferit adesea singurul lor pat. Aici Africa începe să fie Africa: frumoasă, dar grea, într-adevăr. 10. Care ar fi cele mai impresionante locuri pe care le-ai văzut aici? În Maroc ne-a plăcut la Gorges du Dades (canion cu drum șerpuit) și în Tafraout. În Mauritania n-am văzut altceva decât nisip, până în ultimii 50 km de drum. Atunci am ajuns parcă la mine acasă, adică în Delta Dunării, unde am văzut inclusiv pelicanii ce migrează de la noi în Africa pe timpul iernii. În Parcul Național Fathala ne-am plimbat cu lei. În Parcul Național Cantanez am mers dimineață devreme prin pădure și am văzut cimpanzei. Cascada Sala din Guinea a fost locul perfect pentru a începe întoarcerea. 11. Cred că unul dintre aspectele importante ale acestor călătorii este întâlnirea a diverse tipuri de oameni. Presupun că ai întâlnit și alți călători sau localnici în drumurile tale care ti-au ramas in minte. Îți aduci aminte vreo povestire sau întâlnire amuzantă? Dintre călătorii deosebiți pe care i-am întâlnit, trebuie să menționez un cuplu de germani care au pedalat până în Ushuaia cu o remorcuță în care aveau bebelușul de numai câteva luni. În mijlocul deșertului am depășit un francez care traversa Sahara pe role și împingând un cărucior cu o velă de windsurfing înfiptă în el. În Bissau am stat într-o mahala, cu cortul în curtea unui profesor. Ne-au înconjurat vreo 30 de copii, așa cum se întamplă mai mereu în Africa. Nu știu ce mi-a venit, dar am luat-o la fugă după o fetiță ce părea pe jumătate amuzată și pe jumătate speriată de albii ce veniseră în vizită. Ea a fugit către mama să, care era la fântână, scoțând apă. Când mama ei a văzut că eu o fugăresc pe fetiță, venind înspre ea, a aruncat găleata și a luat-o și mama ei la goană. 12. În timpul acestor călătorii ai avut vreo problemă , ca de exemplu probleme mecanice la motocicletă sau situații în care să te simți în pericol ? De departe cea mai mare problemă a fost când s-a rupt șasiul la Fazer. S-a întamplat de trei ori: în Colombia, în Peru și în Chile. De fiecare dată, căutând unde să îl sudez am întâlnit oameni deosebiți care m-au ajutat. În afară de asta, celelalte defecțiuni le-aș băga la capitolul uzură normală: semeringurile de la furcă, rulmenți, cabluri de ambreiaj, indicatorul de viteză. Nu am avut decât o singură pană, undeva prin Patagonia. Am căzut de câteva ori. Mă refer la trântele luate la viteză, pentru că de scăpat motocicletă pe loc am pierdut numărul. Nu m-am simțit niciodată în pericol din punct de vedere al oamenilor. Ba din contră, am cunoscut multe persoane amabile care mi-au demonstrat că lumea e mai sigură decât se aude la știri. 13. Probabil sunt oameni care acum citesc raspunsurile tale și se gândesc că ar vrea să facă și ei genul acesta de călătorie, dar rămân la stadiul de proiect. Poate că se gândesc că nu au timp sau nu au bani sau ambele. Poți să faci o estimare ce costuri ai avut in aceste călătorii, astfel încât să-și facă o impresie de ce buget ar avea nevoie ? Prima tură, cea prin America Latină a costat cam vreo $12,000 în cele 8 luni și jumătate (fără să includ prețul motocicletei și al biletelor de avion până acolo și înapoi). Deci cam $1500 pe lună. Tura prin Europa și Africa, deși am fost 2, a costat mai puțin: $9,000 în 7 luni ($1300 pe lună). Diferența vine de la faptul că am campat mai mult și am mers distanțe mai mici pe zi. 14. Dacă cineva se gândește acum să facă o călătorie similară și are dubii, ce sfat i-ai da? Drumul e mai important decât destinația. Să încetinească și să se bucure de locurile în care se află. Să care cât mai puține lucruri cu ei. Fiecare kilogram contează și de cele mai multe ori acel ceva de care e nevoie se poate cumpără de pe drum. Să interacționeze cu localnicii. De cele mai multe ori au ce să învețe de la ei. Motocicleta pe care o au e destul de bună. Să nu amâne plecarea din cauza că trebuie să schimbe motocicleta. Puteți afla mai multe detalii despre călătoriile lui Radu sau să le urmăriți pe următoarele pe website-ul www.motomigration.com și pe pagina de facebook. Tags: Africa, Africa Twin, America de Sud, Argentina, Balcani, Brazilia, Ecuador, FZ6, Honda, Maroc, Mauritania, Peru, Sahara, Yamaha Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Când vine vorba de motociclete naked , street-fightere moderne sau retro, am o sensibilitate aparte. Întotdeauna mi-a plăcut să nu am o carenă după care să mă pitesc la viteze mari, să simt vântul din plin.E o senzație care păstrează legătură cu motocicletele clasice. Pentru cei la fel ca mine, dar care simt nevoia și de performanțe sportive, este o perioada foarte bună, în zilele noastre existând multe variante de naked-urile de 1000cc, care sunt de fapt superbike-uri supărate, dezbrăcate de carene. În timp ce toți producătorii de nakeduri sportive au mizat pe designuri agresive, Honda a luat-o complet în altă direcție, mizând pe un look retro-minimalist ,pentru vârful de lance al gamei Neo Sports Cafe, noul CB1000R. Faza pe hârtie CB-ul 1000R,lansat la EICMA în 2017, combină perfect performanța și controlul unei motociclete supersport moderne cu clasicul minimalist in stil caferacer,Honda reusind astfel să renască gama motocicletelor naked. La bază avem motorul de 998cc de pe CBR1000RR (2008-2016), dar care a primit o serie de modificări importante, pentru a genera un cuplu puternic de la turatii joase, acum generand un cuplu maxim de 104Nm @ 8,250rpm . Puterea dezvoltata este de 143cp @ 10.500rpm si este controlată de sistemul de control a tractiuni HTSC impreuna cu accelerația ride-by-wire, cu trei moduri de mers (Rain,Road,Sport) și o setare User (unde se poate configura controlul tractiunii,puterea livrata si frana de motor). Cadrul nou, alături de alte modificări o fac să fie cu 12Kg mai ușoară față de modelul anterior. Avem în continuare o basculă monobraț, fiind sigurul lucru care ne aduce aminte de vechiul model, însă cauciul pe spate este acum de 190mm. Ca lucrurile să fie și mai atrăgătoare, pentru 1.400Eur în plus față de prețul de 13.090EUR al variantei standard, puteți opta pentru varianta R+ care vine cu câteva accesorii stilistice ca:protecție pentru radiator, capac monopost de aluminiu pentru șaua pasagerului, dar și cu quickshifter și manșoane încălzite. Faza pe stradă Exact varianta R+ am avut ocazia să o testez și eu într-o plimbare scurtă prin București și împrejurimi. A fost o tură mai mult de acomodare,să vad cum se mișcă în traficul din București și să vad ce reacții stârnește pe stradă.Fiind nava amiral a gamei Neo Sports Café, trebuia să vedem dacă întoarce capete parcată în față cafenelelor din București. Și reacțiile nu au întârziat să apară. De la bunici care își plimbau nepoții în cărucioare, la șoferi în trafic pe lângă care mă strecuram, care m-au întrebat ce motocicletă este sau cei care erau mai în temă m-au întrebat simplu “e aia de 1000, ca frumoasă mai e?”. Calitatea materialelor și atenția pentru detalii sunt evidente, inginerii și designerii japonezi parcă au gândit de o mie de ori fiecare element de pe motocicletă. Personal mi-au plăcut foarte mult elementele din aluminiu care contrastează cu vopseaua lucioasă neagră. Ca motocicletă de zi cu zi , CB1000R nu întâmpina nicio problema în traficul urban, gabaritul ei îți permite să te strecori printre mășini foarte ușor, iar cuplul te ajută să lași în spate la semafor cam pe toată lumea. Poziția este comodă,mai puțin agresivă ca în cazul altor naked-uri sportive, șaua este la înălțimea de 830mm, iar poziția scărițelor este unde trebuie, cel puțin pentru un rider de 1.85m ca mine. Frânele muscă bine de tot atunci când e nevoie , dacă de exemplu se “aruncă” un pieton brusc pe trecere, ocazie cu care o să observe avariile pornind singure. Un detaliu prezent de mult timp la mașini, dar foarte rar întânit la motociclete. În afara orașului motocicletă se descurcă la fel de bine, în modul sport vei resimți din plin cei 143cp. Combinația de quick-shifter, slipper clutch și 104Nm oferă o accelerație foarte puternică, în primele 3 trepte CB1000R accelerând mai rapid decât un Fireblade. Mi-a plăcut foarte mult cât de elastic este motorul, rezerva de cuplu îți conferă posibilitatea de a aborda viraje mai strânse cu viteze reduse fără să retrogradezi treapta de viteză. Pe viraje motocicleta se mișcă foarte bine, mi s-a părut foarte ușoară și foarte precisă la schimbările de pe o parte pe alta. Suspenisia este complet nouă, pe față avem Showa Separate Function Big Piston (SFF-BP) cu posibilitatea de a ajusta reboundul și compresia (pe jamba stânga) și preload-ul (pe dreapta), iar la amortizorul spate pot fi ajustate doar reboundul și preload-ul. În plimbarea scurtă pe care am făcut-o nu am schimbat nimic la aceste setări, mi s-a părut setată spre confort, posibil dacă mergi mai agresiv să vrei să mai întărești un pic suspensia. Motor - 8/10 Ciclstică , manevrabilitate și frâne - 8.5/10 Dotări standard - 9/10 Fun factor - 8.5/10 Raport calitate / preț - 8.5/10 Părerea noastră Îmi place foarte mult direcția în care a mers Honda pentru nakedul lor sportiv de 1000cc. Nu au vrut să între în cursa de înarmare pentru “cel mai puternic naked” , dar în același timp nici nu au vrut să meargă spre direcția full retro, ce ar fi putut fi prea potolită. CB1000R este un mix de clasic, modern și performanță care mi se pare optim pentru cineva care dorește să aibă o motocicletă naked frumoasă și capabilă de distracție. Este o motocicletă care atrage privirile în oraș,care te pune pe gânduri, nu știi dacă este nouă, veche, clasică sau modernă…dar în același timp o motocicletă cu care poți să pleci să te distrezi pe drumuri virajate cu prietenii. Motorul folosit a fost testat în nenumărate ori până acum , în generațiile anterioare de CBR1000RR și CB1000R, și chiar cu noile modificări nu mă aștept să existe probleme, "Honda-i Honda". Acum depinde de gusturile fiecăruia, dar dacă designul este pe gustul vostru, rămâne să faceți și un test-ride să vedeți cum se traduc toate datele tehnice în senzații. Puteți să vă programați la un test-ride în rețeaua dealerilor Honda din România accesând site-ul Honda-moto.ro Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Îmi place când producătorii moto lansează o motocicletă nouă și nu doar fac niște filmulețe de prezentare de te dau pe spate, ci chiar folosesc motocicleta respectivă în niște competiții oficiale pentru a arăta ce poate. Așa se întâmplă și cu noul Triumph Scrambler 1200, lansat în toamna anului trecut la EICMA. Mulți au zis când au văzut motocicleta că este doar o jucărie pentru hipsteri, care probabil nu o să vadă prea mult off-road, iar Triumph vrea să le arate contrariul exact acestora. Și pentru a face asta, au decis să revină la cursele de anduranță off-road. Planul inițial era ca Ernie Vigil, să ia startul imediat după lansarea oficiala,din Noiembrie, la Baja 1000 însă a avut ghinionul să se accidenteze. Dacă nu ați auzit de Ernie până acum, aflați că el este unul din stunt riderii pe care îi vedeți adesea în clipurile de prezentare de la Icon și Triumph. E băiatul care atunci când nu scapă motociclete în ocean, participa la curse de anduranță off-road, fiind primul care a terminat raliul Mexico 1000 pe un Triumph Tiger 800. Refăcut complet după accidentarea din Octombrie anul trecut, Ernie s-a antrenat în ultimele săptămâni în sudul Californiei alături de noul Scrambler 1200 XE pregătit de concurs. Motocicleta folosită de Ernie nu diferă foarte mult de versiunea standard, singurele modificări fiind o șa de competiție, lumini mai puternice, manșoane racing, crash baruri și cauciucuri cu crampoane mari pentru nisip. Pentru a marca momentul, motocicleta are un design unic, cu sigla Triumph alb-negru ca piesă centrală. Toate detaliile legate de versiunea standard le găsiți aici. Raliul NORRA Mexican 1000 este o întrecere off-road ce acoperă un pic peste 1000 de mile (1600+ KM) într-una dintre cele mai dure zone, peninsula Baja, participanții trebuind să înfrunte de la zone stâncoase la dune de nisip si chiar nisipuri miscatoare. Cursa inițială de 1000 de mile, de unde își trage și numele, a avut loc în 1967. Anul acesta startul se dă în Ensenada,Mexic și în mare parte cuprinde aceeași zona ca legendara Baja 1000, fiind un test aspru atât pentru motociclete cât și pentru rideri. Baja este locul unde Triumph a dat naștere genului Scrambler în anii ’60, așa că poate fi considerată o întoarcere la origni, însă în același timp poate însemna un început pentru noua generație de motocicliști dornici de aventură. După 4 zile și 9 probe speciale, Ernie Vigil a terminat raliul pe poziția 20 la general și pe locul 6 la clasa Modern Open arătând că Scramblerul de 1200 poate să țină pasul cu motociclete mai ușoare și mult mai specializate pentru off-road ca Husqvarna FE350 (câștigătoarea raliului), Honda CRF450x sau KTM 450EXC. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Niken-ul era deja o motocicletă deosebită, care ieșea în evidență datorită celor două roți de pe față. Știu…unii o să reînceapă disputa privind numărul de roți, însă vă asigur, după ce am dat o tură pe drumul de Poiana anul trecut la Niken Tour, merge și se simte ca o motocicletă. Niște băieți din Australia, de la Trooper Lu’s Garage s-au gândit să fie primii care modifică o Yamaha Niken. Mai mult, au zis să fie primii care pun un turbo pe ea. Ce a ieșit și cât de diferită este față de varianta standard,vedeți în poze. Detalii tehnice nu au fost prezentate, însă folosirea unei astfel de turbine 0.6A Garret crește cu aproximativ 30-35 de cai puterea motorului, așa că ne așteptăm puterea să fi crescut de la 115cp, cât este standard, undeva până la aproximativ 150cp. Și nu este vorba numai de putere, putem doar să ne imaginăm cum se aude șuieratul acelei turbine…ar trebui să fie interesant. Pe lângă asta, în poze se mai văd câteva modificări aduse furcilor KYB și o tobă finală Akrapovic. Partea cu plusul de putere, turbina, o înțeleg, mai ales avand greutatea superioară pe față, ar trebui să ajungă la o viteză considerabilă, dacă au dezavtivat limitatorul de viteza însă nu înțeleg culorile alese. Schema grafică cu influențe militare mi se pare un pic ciudată, culoarea nisipului și cu topboxul de aluminiu te duc cu gândul mai degrabă la o motocicletă adventure, ceea ce cu siguranță Niken-ul nu este. Îmi place cum arată, îmi aduce aminte de o altă motocicletă custom cu personalitate multiplă, Ducati 1199 Panigale TerraCorsa, însă cred că un look cu trimitere la performanță, sportivitate, viteză era mai potrivit. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

După ce a fost prezentat drept cel mai puternic super naked din lume la EICMA în 2018, acum cei de la MV Agusta Brutale au venit și cu argumentele și datele tehnice. Modelul Brutale 1000 Serie Oro folosește motorul de pe superbike-ul F4 RC, ușor modificat, ce dezvoltă 208CP, fiind astfel cea mai puternică motocicletă naked din lume. Toată puterea aceasta trebuie controlată cumva și italienii se laudă că au dezvoltat cea mai avansată electronică în acest scop. Există și un kit ECU pentru circuit care împreună cu o evacuare SC Project duc puterea la 212CP. De când au fost preluați de rușii de la Black Ocean Group, Meccanica Verghera Agusta, și-a schimbat filozofia , urmând pe viitor să se axeseze pe produse de lux și ediții limitate, așa că doar 300 de cumpărători se vor bucura de sunetul acestui motor. De aceea prețul de pornire pentru Brutale 1000 Serie Oro este 42.000EURO. De banii ăștia primeșți ce primești la orice motocicletă italienească, în primul rând un design impresionant. Brutale 1000 Serie Oro a câștigat premiul de cea mai frumoasă motocicletă anul trecut la EICMA, fiind votată de 36% dintre cei 16.000 de vizitatori. Fiind pe teren propriu, putem să suspectăm ceva subiectivism din partea vizitatorilor italieni, dar trebuie să recunoaștem că este o frumusețe din orice unghi ai privi-o. Pe lângă aspect, vei primi un motor de 1000cc cu 4 cilindri în linie, ce dezvoltă 212cp @ 13.450 și un cuplu de 116Nm@9.300 rpm, capabil să te ducă până la viteză maximă de aproximativ 312Km/h. Asta pe un naked ar trebui să fie interesant. Acest lucru este posibil și datorită greutății reduse de doar 184Kg. Vă dați seama că pentru a ajunge la greutatea aceasta s-au folosit cele mai ușoare materiale, cum ar fi fibră de carbon pentru o mare parte din subansamble, inclusiv pentru jante, și chiar și de la baterie s-au mai ras câteva grame, venind cu o baterie cu litiu.Suspensiile folosite sunt vârful de gama de la Ohlins,TTX36, ajustabile electronic. Și pentru că trebuie să te și opreșți, motocicleta are unul dintre cele mai bune setup-uri de frânare existente pe piață: etrieri Brembo Stylema, discuri flotante de 320mm și sistemul ABS 9.1 de la Bosch, care este cel mai ușor și compact sistem de pe piață la ora actuală. Bordul nu putea să rămână mai prejos, un ecran TFT de 5″ îți afișează toate informațiile necesare, în plus ai posibilitatea de a-ți conecta smartphone-ul. [embedded content] Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Atat pe net pe diverse grupuri, cat si oameni cu care m-am intalnit la SMAEB, au plecat de la salon cu impresia ca a fost un salon „trist” sau mai slab decat in alti ani. Si inclin sa le dau dreptate, desi in mod paradoxal, unii dintre importatorii locali au avut niste standuri foarte ample, expunand cam toata gama lor de motociclete. Ma refer la standurile de la Honda, Yamaha, BMW, Ducati si The Bike Hub care a expus un numar consistent de modele italienesti din grupul Piaggio. Si atunci de ce impresia asta? Pai in primul rand din cauza numarului de expozanti, care a fost mai redus si mai ales lipsa unor branduri indragite de motociclistii romani, cum sunt Kawasaki si Suzuki. Am intalnit mai multi motociclisti, unii incepatori care erau in cautare de un SV650,un VulcanS sau un Z650 si au plecat dezamagiti. De ce acest numar scazut de expozanti? Pentru ca este o cheltuiala destul de mare care nu isi arata imediat beneficiile. 3 zile de salon pentru un expozant serios, pot sa coste intre 5.000-10.000eur, poate chiar si mai mult. La 100 de motociclete vandute anual cu un profit mediu de 350eur, o ipoteza destul de optimista, participarea la salon taie inspre 20% din profitul anual. Pe langa costurile cu logistica, multi dintre cei care nu au venit, au motivat decizia pe seama pretului mare de inchiriere a spatiului expozitional. Apoi mai este si data de desfasurare a salonului. In aprilie, dealerii si importatorii sunt la turatie maxima cu livrarile pentru noul sezon. Intreruperea activitatii normale din cauza pregatirilor participarii la salon, pentru ca nu este usor sa muti atatea motociclete, mai ales daca esti o firma din afara Bucurestiului, atrage intarzieri in livrari si alte costuri. Nu mai zic ca anul asta in acelasi weekend a avut loc si prima etapa de MotoRC si etapa a doua a campionatului de viteza. O mai buna planificare si sincronizare a evenimentelor moto ne-ar prind bine. Apoi a fost trist din cauza numarului redus de standuri cu echipament, iar cei prezenti incearca sa-si acopere cheltuiala practicand niste preturi mai mari.Un lucru care nu mi-a placut, si se intampla in fiecare an, preturi mai mari la echipamente decat in mod normal sau produse foarte vechi, care nu se mai fabrica de 3-4 ani la preturi fara discount. Eu m-am tot uitat la blugi moto si am fost surprins sa gasesc o pereche Icon Hooligan, care nu se mai fabrica de 3 ani, la pretul de 470Ron, stiind ca atunci cand au fost lansati au costat maxim 100eur, iar in urma cu 2 ani ii gaseai si la unele magazine din Bucuresti pe la 300-350Ron. La fel mi-a fost usor sa compar preturile la niste manusi de motocross, Fox DirtPaw pe care mi le cumparasem cu doua saptamani inainte. Eu am dat 86Ron, pret redus fiind model de anul trecut,reduse de la 130Ron…la SMAEB le-am gasit la un stand la pretul de 140Ron. Mi se pare si mai jenant sa gasesti acelasi produs la doua standuri diferite, la unul pret „promotional” 789Ron, iar la altul 499Ron (redus de la 599Ron). E clar in situatia asta cine are de castigat:comerciantii seriosi, care vin la salon si au cel putin pretul corect. Am vazut de exemplu produse Dainese care aveau reducere 10-15% pe bune sau aveau acelasi pret ca pe site-ul oficial Dainese. Si atunci normal ca lumea pleaca dezamagita. Sunt oameni care nu au timp sa mearga prin magazine sau poate nici nu exista prea multe optiuni unde locuiesc, si atunci asteapta in fiecare an SMAEB-ul, vin de la 200-300Km, poate si mai bine si gasesc echipamente putine,modele vechi, marci dubioase si la supra pret. Expozantii de echipamente ar trebui sa se gandeasca in primul rand la asta si apoi la cum sa-si acopere cheltuiala, pentru ca o astfel de prezenta iti aduce mai mult deservicii. Poate ca unii, cum ziceam, veniti de la sute de kilometri o sa cumpere chiar si asa, se gandesc sa nu fi facut drumul degeaba, dar cu siguranta nu vor mai cumpara a doua oara sau nu vor recomanda pe viitor acel magazin. Un alt lucru care face salonul sa fie trist sunt afisele cu „nu atingeti/nu va urcati” si asta arata tot cat de mica este piata din Romania. Inteleg in cazul motocicletelor custom, deosebite sau unicat, dar cand vorbim de motociclete de serie nu ar trebui sa existe astfel de restrictii. Asta este avantajul principal pentru vizitatori, daca vor sa-si cumpere o motocicleta dintr-o anumita gama, sa poata cel putin sa vada cum se sta pe motocicleta aceea si asta sa fie un punct de plecare pentru o viitoare achizitie. Din nou, datorita numarului redus de motociclete noi vandute, este foarte greu pentru dealerii locali sa poata sa aiba o flota dedicata pentru test-ride si pentru astfel de expozitii, uneori fiind expuse chiar motociclete ale clientilor, vandute sau ce urmeaza sa fie livrate si de aceea protectia excesiva. Pe de o parte este de inteles, existand riscuri, dar in acelasi timp trebuie sa fie constienti ca le aduce un mare deserviciu, de cele mai multe ori feedbackul pentru standul lor rezumandu-se la „ce sa vad la arogantii aia,nu te lasa nici sa te urci pe motociclete” sau „asa le vad si pe strada”. Si lucrul asta se vede si in atmosfera de la stand. La Yamaha, BMW, Honda si Indian era forfota, in vreme ce la altele era mai ca la muzeu. Sigur motocicletele „incalecate” au facut cativa kilometri in fata si-n spate si se poate considera ca au trecut de controlul calitatii a doua oara dupa ce toata lumea a „verificat” manetele de frana si ambreiaj, dar d-asta vin oamenii la salon. Totusi au fost si parti bune. Mi-a placut prezenta copiilor impreuna cu parintii, in numar mai mare decat in alti ani.Stiu ca pentru expozanti a fost un stres in plus , insa cine stie, poate dintre acestia vor aparea viitorii motociclisti, mai buni, mai responsabili. Zic asta pentru ca acum exista multe alternative de a incepe aceasta pasiune intr-un mod organizat si sigur si aici ma refer de exemplu la scoala de motocross RAMS MX School a lui Adrian Raduta, care a fost prezenta la SMAEB in cadrul standului Yamaha. Al doilea lucru care mi-a placut a fost sa vad ca exista un trend ascendent pentru fenomenul custom, desi la salon am remarcat doar doua standuri: Daytona Twins si Ace Custom, la ambele, modelele expuse erau impresionante. Din ce ne-au zis baietii de la Ace Custom, s-au dezvoltat foarte tare in ultimul an, in showroom-ul lor si atelier, aflate la doi pasi, tot in complexul Romexpo, avand peste 200 de motociclete. Al treilea lucru care mi-a placut, nu tine cont de cat de mare a fost salonul, cate motociclete sau cate standuri si este faptul ca m-am intalnit cu niste prieteni pur intamplator, unii chiar din provincie veniti special, fara sa ne vorbim. Indiferent cat de trist ar fi SMAEB-ul, intalnirea unor prieteni vechi te inveseleste si asta este o caracteristica neschimbata a acestui salon. Una peste alta SMAEB-ul este o radiografiei a situatia pietei moto din Romania si toti suntem „vinovati” sau responsabili pentru asta si putem sa facem mai mult. Multi s-au vaitat de pretul biletului de 30Ron sau am auzit intrebari „si motociclistii platesc?”. Da, si motociclistii platesc, ca asa e normal peste tot. E drept ca la EICMA pretul pentru o zi este aproximativ 100Ron, la noi e de trei ori mai mic, dar ce vezi nu cred ca este doar de 3 ori mai putin , cel putin la nivel de suprafata expozitionala si asta este un aspect pe care trebuie sa-l aiba in vedere organizatorii. Totusi daca ne uitam in jur, vedem ca SMAEB-ul a ramas cam singurul eveniment de acest gen in europa de est, saloanele de la Budapesta si Belgrad nu se mai tin, pe bulgari i-am vazut mereu venind in vizita la noi…asa ca trebuie apreciate eforturile celor prezenti de a mentine acest eveniment. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

E adevărat că atunci când am conceput harta moto, ne-am gândit la ea mai mult ca un instrument de planificare, decât de navigare și asta din următorul motiv: mersul complet după GPS strică plăcerea călătoriei…Unde mai este distracția dacă nu te pierzi un pic? Am vrut să păstrăm totuși posibilitatea de a avea o aventură chiar și atunci când știi unde te duci. Am primit mai multe mesaje întrebându-ne de ce nu facem o aplicație ? Primul motiv este cel menționat anterior, încercăm să păstrăm un stil clasic într-o lume tehnologizată iar al doilea este pentru că poți să folosești harta noastră foarte ușor direct în aplicația Google Maps, deja instalată pe toate telefoanele, ba mai mult, există și posibilitatea de a downloada și încarcă toate rutele/locațiile într-un GPS stand-alone prin intermediul unui fișier KML. Cum? O să vă arăt în continuare. În primul rând, să vă arăt cum puteți folosi harta direct pe telefonul dvs., să navigați la locația dorită, fără să fie nevoie să instalați nicio altă aplicație. 1) Din browser, unde vedeți harta dorită (fie că e cea cu trasee, fie că este cea cu hoteluri/pensiuni sau mecanici sau cea completă) aveți o opțiune de a mari pe tot ecranul. Este un pătrat în colțul din dreapta. În momentul când apăsăți pe acel pătrat, Google Maps ar trebui să se deschidă automat și peste harta dvs. se va suprapune un nou layer cu toate locațiile salvate de noi. 2)De aici, lucrurile sunt destul de simple și navigația se face la fel cum ați face pentru orice altă locație. Dați click/atingeți locația dorită și veți avea opțiunea de „Indicații” daca aveti setat telefonul in romana. 3)După ce ați terminat, puteți dezactiva layerul cu locațiile moto, din meniul google maps. A două variantă este pentru cei ce folosesc un GPS separat unde pot încărca rute sau POI. Pentru această varianta,trebuie: 1)să accesați pagina cu harta de pe un PC. 2)la fel ca de pe telefon, din browser, măriți pe tot ecranul dând click pe pătratul din colțul dreapta sus și veți ajunge în pagina aplicației Google – My Maps. 3) pentru cei ce nu sunt familiarizați cu această aplicație, pentru a putea downloada fișierul KLM sau KMZ, trebuie să intrați în Meniu, dând click pe cele trei puncte verticale 4) apoi selectați opțiunea Descărcați KML. 4*) dacă GPS-ul dvs suportă doar un anumit tip de fișier, puteți converti fișierul descărcat KML/KMZ, folosind aplicația GPSBabel, după care încărcați fișierul obținut pe GPS-ul dumneavoastră. Mariti pe tot ecranul harta Intrati in Meniul „My Maps” Selectati „Dowloadeaza KML” Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Indiferent de ce fel de motociclist ești, dacă îți plac motocicletele de stradă, motocicletele sport, chopperele sau enduro, la SMAEB vei găsi cu siguranță ceva pe gustul tău. De asemenea și cei ce sunt în căutare de echipament au de unde alege,însă sfatul nostru este să vă faceți temele de acasă, pe lângă oferte au mai fost situații când unele prețuri erau mai mari decât în mod normal. Revenind la motociclete, iată câteva dintre cele pe care le veți putea vedea: Începem cu o motocicletă mai deosebită, ce-i va interesa în mod special pe fanii MotoGP și mai ales pe fanii lui Valentino Rossi. Monster Energy aduce la SMAEB motocicleta lui VR46, YZR-M1, așa cum o vedeți duminica la tv. De asemenea aveți posibilitatea de a câștiga și o cască AGV PISTA GP R replică Valentino Rossi, dacă vă cumpărați biletul online. Toți cei ce au achiziționat biletul de access online, vor participa la o tombolă ce are ca premiu această cască. http://www.iabilet.ro Honda vine la SMAEB cu toate cele 5 modele noi pentru 2019, lansate la EICMA anul trecut, alături de modele consacrate lansate anterior.Toate categoriile din actuala gamă vor fi prezente: Street / Urban: CB1100RS, Rebel 500, CB500F, Forza 300, PCX125, Monkey Neo Sports Café: CB1000R, CB650R, CB300R, CB125R Touring: Goldwing Sport: CBR1000RR, CBR650R, CBR500R Adventure: Africa Twin și Africa Twin Adventure Sports, VFR800X Crossrunner, NC750X, X-ADV, CB500X, CRF250L Yamaha va ocupa un spațiu considerabil, expunând de la scutere la motociclete off-road, de stradă și super-sport: Scutere: Aerox,Delight,NMax 155,XMax 125,XMax 300,XMax400,Tricity125,Tmax DX Hyper Naked : MT125,MT03,MT07,MT09,MT09SP Sport Heritage: XTribute,XSR700,XSR900,XV950R Supersport: YZFR125,YZFR6,YZFR1 – Valentino Rossi Replica Sport Touring: Tracer900,Tracer900 GT,FJR1300 Enduro Touring: Tenere700 Concept,XT1200ZE OFF Road: PW50,TTR50,TTR110,TTR125,YZ250F,YZ450F,WR250,WR250F,YXZ1000R,YFM90,YFM450 La standul BMW , ne așteptăm să găsim în primul rând modelele noi ce au la bază motorul cu de 1,254cc cu ShiftCam: R 1250GS în diverse variante,R 1250RT și R 1250R. Apoi pentru amatorii de super sportive,noul S1000RR ar trebui să fie centrul de interes și tot la capitolul noutăți ar trebui să găsim noul F 850GS Adventure și C 400GT. Cu siguranță vor fi prezente și celelate modele deja cunoscute ca F750GS sau K1600 alături de unele modele în variante de echipare mai deosebite cum este R Nine T Option 719. The Bike Hub , importator al grupului Piaggio, adica al marcilor Moto Guzzi , Aprilia, Piaggio si Vespa aduce la SMAEB urmatoarele modele : Moto Guzzi: V85 TT,V9 Bobber Sport,V9 Roamer,V7 Rough,MGX21 Aprilia: RSV4 RR Factory,Tuono Factory Piaggio: Beverly Police, Liberty Vespa: Elettrica, GTS 300 HPE Touring,GTS 300 HPE Super Sport,Sprint Și dacă vorbim de italieni, automat ne ducem cu gândul la Ducati. La momentul redactării acestui text, cei de la Ducati România încă lucrau la lineup-ul pentru SMAEB 2019, nu știm exact ce surprize ne-au pregătit, însă ce sperăm noi să găsim ar fi, noul V4R care este baza motocicletei cu care face senzație Alvaro Bautista în acest sezon de WSBK, alături de noile versiuni de Ducati Diavel și Multistrada. Bineînțeles ne așteptăm să vedem și iconicul Monster în diferite versiuni și o parte din gama Scrambler. Trecând oceanul spre continentul american,la standul celor de la Harley Davidson vom putea admira modelele cele mai cautate din principalele clase ale producătorului american: -FXDRS 114,FXBB Softail Street Bob,FXFB Softail Fat Boy,FXBR Softail Breakout,FXBF Softail Fat Bob -FLHXS Street Glide -XL883N Spotrster Iron -XL1200X 48 Special -XG750A Street Rod Nu foarte departe, ci chiar peste „drum”,vizitatorii vor avea ocazia să vadă la standul Indian Motorcycles următoarele modele: Scout Sixty alb, Scout Sixty roșu, Scout roșu, verde, negru și verde/bej, Scout Bobber negru lucios, negru mat, alb și bronze, Darkhorse 2018 și 2019, Roadmaster și Roadmaster Classic, Chieftain LTD, Chieftain LTD negru, Chieftain Elite, Chieftain Darkhorse bronze, Springfield Darkhorse și FTR. În aceeași zonă veți găsi un stand foarte interesant, care ne-a impresionat profund anul trecut, standul celor de la Ace Custom. Abia așteptăm să vedem cu ce ne vor surprinde în acest an. Iar pentru cei ce sunt interesați de o soluție practică și ieftină de deplasare în oraș, SYM România, aduce o gamă variată de scutere de la 50cc la 300cc, prezentând următoarele modele:Symphony Cargo, Fiddle III,Symphony ST LC,JET 14 LC,CITYCOM S 300i, CRUISYM 300i Asta este doar o parte dintre standurile ce vor fi prezente la SMAEB,lista completă a expozanților și harta pavilionului expozițional o gășiți aici. Faptul că ai toți acești expozanți, toate aceste motociclete, scutere, atv-uri si echipamente sub un singur acoperiș face să fie foarte ușor să faci o comparație între diversele modele si sa te informezi despre noile tehnologii făcând doar câțiva pași. SMAEB 2019 va avea loc in perioada 19-21 Aprilie in cadrul Complexului Expozitional ROMEXPO, pavilionul B2. Deschiderea oficiala va avea loc in ziua de Vineri la ora 12 iar publicul va avea acces dupa urmatorul program: -> Vineri 19 Aprilie – intre orele 13:00-19:00; -> Sambata 20 Aprilie – intre orele 10:00-19:00; -> Duminica 21 Aprilie – intre orele 10:00-17:00 -> Pret bilet: 30 RON (se achizitioneaza direct de la eveniment sau din reteaua iabilet.ro) Tags: 2019, Aprilia, BMW, Ducati, Harley Davidson, Honda, Indian, Moto Guzzi, Piaggio, SMAEB, SYM, Vespa, Yamaha Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Fiind brăilean am avut noroc să mă nasc cu mirosul de metanol ars în „curtea blocului”. Stăteam destul de aproape de stadion, încât auzeam dacă sunt curse sau antrenamente.Cine a fost vreodată la cursele de dirt-track știu că motoarele astea fac o gălăgie…poți să ți pui și mama lui Akrapovic pe o motocicletă de stradă că nu seamănă… de fapt la un momentdat consiliul local a interzis cursele pe stadion din cauza zgomotului, dar asta e o altă poveste… Dacă în anii ’80 și ’90 era greu să găsești un loc pe stadion, în prezent dirt-trackul de la noi a intrat în moarte clinică. O mâna de pasionați: foști participanți,alergători actuali și fani ai acestui sport, se încăpățânează să țină în viață un campionat național care s-a restrâns la cateva etape ce au loc de obicei la Brăila. În încercarea noastră de a reînvia pasiunea de altă dată și de a readuce anii de glorie, am creat o serie de materiale scurte pentru a prezența câteva aspecte din această ramură sportivă extrem de spectaculoasă, mai ales pentru cei ce nu sunt familiari cu acest sport si nu stiu foarte multe despre el. Dacă vi se pare interesant și vreți să vedeți pe viu astfel de curse, fiți cu ochii pe pagina noastră de facebook, unde vom anunță când au loc etapele din campionatul național. Minutul de dirt-track episodul 1: Ce este dirt-track-ul ? [embedded content] Minutul de dirt-track episodul 2: Ce este special la o motocicletă de dirt-track ? [embedded content] Minutul de dirt-track episodul 3: Cum se vede o tură pe ovalul de zgura de la ghidonul motocicletei [embedded content] Minutul de dirt-track episodul 4: Cum se pregătește o motocicletă de dirt-track. [embedded content] Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Când vine vorba de ture lungi și aventură, întotdeauna există disputa între motociclete mari și motociclete mici. Bineînțeles, cel mai important este omul, trebuie să ai dorința de a explora și a descoperi locuri noi mai întâi, iar apoi nu prea contează cu ce pleci la drum. Un exemplu în acest sens este și Shinichi Kobayashi, un japonez trecut de 60 de ani, care cutreieră lumea pe o Yamaha Serow XT-250 . Anul trecut ne-a vizitat țară, așa că i-am pus câteva întrebări despre această pasiune. 1. În primul rând, spune-ne un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și cum de ai rămas cu această pasiune? Am început să merg cu motocicleta la 32 de ani , în 1987. Un coleg de la compania unde lucrăm mi-a recomandat să încerc să încerc. Înainte de asta credeam că mersul pe două roți era periculos, însă mi-a plăcut foarte mult să merg prin munți. Prima mea motocicletă a fost o Yamaha XT-250, un model de trail. Îmi plăcea foarte mult să merg în zona rurală, muntoasă a japoniei așa că am rămas cu aceea motocicletă. 2.Când ți-a venit această idee, să vezi lumea pe două roți ? Cât timp a trecut de când ți-ai propus să faci asta, până când ai plecat efectiv pe drum ? Când aveam 30-40 de ani, am citit multe cărți despre motocicliști internaționali și călătoriile lor, cum este dl. Takashi Kasori . El este profesorul meu. La acel moment lucram, așa că era doar un vis. Mă bucurăm de mersul pe motocicletă doar în Japonia. Primul meu drum în afara țării a fost pe Drumul Mătăsii în 2006 alături de Kasori. 3.Știm cu toții că motociclismul și călătoriile merg mâna în mâna și probabil mulți dintre rideri și-ar dori să meargă pe drumurile unde ai fost tu. Așa că alegerea Europei pare destul de naturală. Totuși care au fost motivele tale pentru a alege Europa? Am văzut că înainte să ajungi aici, ai călătorit în foarte multe locuri din lume. Sunt puține curse de ferry-boat care pleacă din Japonia,astăzi există doar pentru Korea și Rusia. În medie suntem cam 10 motocicliști japonezi care plecăm în ture în jurul lumii. Majoritatea dintre noi începe în Rusia, apoi Europa, Africa, America de Sud și/sau Nord și înapoi în Japonia. Așa că este destul de comun pentru japonezi să tranziteze Europa și să petreacă mult timp aici. Eram familiar cu cultura europeană, știu și câteva limbi europene, îmi place Europa, însă ca motociclist Europa nu era scopul în sine, era doar o etapă. 4.Am văzut în pozele tale că mergi pe o Yamaha XT250 , o motocicletă rară la noi în România. De ce ai ales această motocicletă? Ai făcut ceva pregătiri speciale înainte de plecare ? Am ales XT-ul 250, o motocicletă mică comparativ cu ce întâlnești în Europa, mai ales datorită fizicului meu, având 1.62m și 63 de ani , îmi trebuia ceva ușor. Nu are prea multă putere sau viteză, însă pentru astfel de călătorii este mai importantă experiențași rezistența. Din punct de vedere mecanic nu am făcut schimbări majore. I-am adăugat un parbriz mai mare și un suport de bagaj mai rezistent, o tobă, hand-guarduri și două suporturi de GPS , unul pentru smartphone și altul pentru Garmin Zumo. De asemenea i-am adăugat un topcase Givi și soft side-case-uri. M-am pregătit și fizic pentru această călătorie la sala de fitness, încercând să mă concetrez pe rezistență și anduranță. 5.În 2017 ai plecat pentru tura Euro-Asiatică, din Japonia prin Mongolia, Russia…apoi până în Norvegia, Franța, Spania, un pic de Maroc și înapoi în Spania. Cum a fost să te afli pe drum ? A fost exact cum te așteptai ? Nu neapărat. Să fiu sincer cu tine, mai fusesem în Rusia cu motocicleta de două ori. Mai departe mai fusesem în Europa, fie cu serviciu , fie în vacanță, dar nu cu motocicleta. Unele drumuri pe care le-am întâlnit în Rusia și Mongolia nu au fost bune deloc, foarte mult nisip, dificil de mers, chiar dacă aveam o experiență de 30 de ani prin munții din Japonia. Am și căzut de câteva ori, în 2018 de două ori, o dată în Georgia, pe un drum de munte noaptea și a două ora în Grecia, pe un drum de asfalt. 6.În 2018 te-ai întors în Europa și ai reînceput din Spania. Ai fost până în UK, ai traversat toată Europa până la Azerbaijan și te-ai întors prin Turcia și Grecia. A fost un plan bine făcut de la început sau ai improvizat pe parcurs? Inițial în 2017, m-am gândit să termin traseul meu în jurul lumii în 4 luni (Rusia-Europa-America de Nord). Dar apoi m-am răzgândit și am zis să merg mai încet. Astăzi nu mai am planuri fixe, îmi place să fiu flexibil. 7.În timpul turei din 2018 ai trecut și prin România. Fiindcă suntem un site care promovează turismul moto în România, trebuie să te întrebăm cum ți s-a părut la noi ? Care a fost experiența ta cu țară noastră în ceea ce privește interacțiunea cu oamenii, natura, peisajele, drumuri ? Îmi place natura și zona rurală cu sate tradiționale din România. Să fiu sincer, recomand întotdeauna motocicliștilor japonezi (mai ales motociclistelor) să viziteze România pentru că este cea mai tare. Personal îmi plac foarte mult aceste peisaje rurale, drumuri simple de țară ca acesta,mi-a plăcut foarte mult să vizitez biserici fortificate, imi plac aceste constructii istorice neobișnuite și bineintele drumurile de munte. Un rider neamț mi-a recomandat Transfăgărășanul, insa eu nu sunt cu viteza , nu sunt atras de motociclete mari sau multe viraje luate în viteză… Îmi plac plimbările liniștite. 8.După acest traseu prin România, ai recomanda altor străini să-și planifice o excursie moto aici? Ce le-ai recomandă să viziteze ? Tuturor le recomand să vadă locuri istorice ca acesta : O jurnalistă moto japoneză, Ms. Yuko, afirmă : “ Zona rurală a României aduce aminte foarte bine de vremurile îndepărtate ale Europei. Vreau să merg din nou acolo”. Pentru ce-i ce sunt interesați doar de mers cu motocicleta, evident le recomand Transfăgărășanul, însă Japonia fiind o țară muntoasă, sunt destul de obișnuit cu drumurile de munte, avem mai multe asemănătoare cu Transfăgărășanul. 9.Făcând atât de mulți km, în aceste două ture în Europa, ne-ar plăcea să știm care sunt cele mai frumoase drumuri , care ți-au plăcut cel mai mult ? Îmi este foarte greu să răspund. Cum ziceam,nu sunt foarte interesat de drumuri cu multe curbe, drumuri virajate, ce au așa zisul fun factor. Totuși , unele dintre drumurile care mi-au plăcut ar fi : Un drum în Rusia din Siberia, unde am mers numai prin pădure și nu am întâlnit pe nimeni timp de o ora. Cum ziceam, zona rurală a României, unde întâlnești căruțe și utilaje agricole, mergând cu 40Km/h, ca o bicicletă De asemenea m-a impresionat faptul că de obicei copii îmi făceau cu mâna, mai ales în Rusia, când mă vedeau venind Drumul de la granița cu Azerbaijan, foarte periculos, cu teren minat pe margine,asemantor unui deșert, foarte puțin trafic pe acolo. Peninsula Lofoten din Norvegia. Azerbaijan 10. Am văzut că nu te grăbești și petreci mult timp în fiecare țară, încercând să înveți cât mai mult din cultura locală. Care are fi locurile unde te-ai simțit cel mai bine și le-ai recomanda și altora ? Prea greau de zis. Pentru creștini, este bine să viziteze o țară islamică. Pentru musulmani, este bine să viziteze o țară creștină. Pentru vestici, să viziteze o țară din orient și invers. Pentru japonezi, să viziteze orice, înafara țării! (Japonezi sunt workaholici) 11.Ai avut ceva problem pe parcurs? Am văzut că ai avut un mic accident în Grecia. Știu din propria experiență că uneori asfatul în Grecia este mai alunecos. A fost vreun moment în care te-ai simțit în pericol? În general, nu , nu m-am simțit în pericol. Dar am avut un mic accident în Grecia. M-am speriat un pic pentru că nu mi-am dat seama care a fost cauza. Cred că mergeam prea încet și prea sigur, și da, într-adevăr, asfaltul în Grecia este mai alunecos. Modul de condus în Georgia mi s-a părut complet diferit față de orice altă țară. Foarte agresiv, nu se ținea cont de benzi, lucruri ce m-au făcut să nu pot să mă bucur de plimbare. Nu mi-e frică să-mi fie tăiată calea în trafic, sunt obișnuit cu traficul din Mongolia sau Napoli. Într-o zi , un cuplu mai în vârstă mergea pe trotuar, și când m-am apropiat de axul drumului, am fost depășit cu o viteză foarte mare printre mine și cuplu. Teribil! Pe autostrada mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu depășit pe partea dreapta, cu alte cuvinte nu am putut să mă bucur de peisaje, fiind tot timpul atent la trafic. 12.Cred că un lucru foarte important în aceste călătorii este și faptul că întâlnești tipuri diferite de oameni. Îți aduci aminte vreo poveste amuzantă sau vreo întâlnire intersanta? Da, așa este. Îmi place să cunosc diferite tipuri de oameni, de aceea am învățat 7 limbi străine , că să pot să mă înțeleg. Șederea înr-un sat tradițional din Siberia mi-a plăcut. Am stat la Birobidzhan la o casă a unui club de motocicliști din Rusia, am stat 3 nopți în casă unui membru. Fiica lui mi-a “furat” dicționarul electronic rus-japonez și am învățat amândoi cuvinte noi. În Georgia iar am avut parte de o experiență interesantă,am stat în casa unui fermier, am înotat în lacul din apropiere,lacul Ilia, am văzut cum face vinul , l-am ajutat la mulsul vacilor, am facut un gratar, foarte ospitalieri oameni. 13.Probabil sunt oameni care citesc acum și le-ar plăcea să facă și ei o astfel de călătorie, însă rămân doar la stadiul de dorință. Din cauza timpului sau din cauza banilor, renuntă. Ai calculat cam câți bani ai cheltuit în aceste călătorii, astfel încât ceilalți ar putea să-și estimeze un buget ? Și de asemenea, cum reușeșți să-ti faci timp pentru aceste călătorii? Am văzut că în 2017 ai petrecut mai mut de 100 de zile pe drum. Pentru buget pot să ia în calcul cam 50eur pe zi pentru Rusia/Mongolia/Europa de Est, iar pentru Europa de Vest probabil am cheltuit mai mult de 100eur pe zi. Pentru tineri, banii și timpul sunt importante, însă pentru “soldați bătrâni” ca mine, “forța fizică” și un “spirit rezistent” sunt mai importante. 14.Dacă cineva se gândește să plece într-o astfel de călătorie, dar are îndoieli, ce l-ai sfătui ? Le-aș spune “Începe călătoria înainte să mori!”. Eu am lucrat ca businessman aproximativ 30 de ani, am pus ceva bani deoaparte și cu ce mai am din pensie, îmi este suficient să pot să plec. Însă este foarte dificil pentru un om mai în vârstă să-și mentină echilibrul mental și să călătorească zilnic. 15.Ce planuri ai pentru 2019 ? Încă nu m-am hotărât, poate să ajung în Balcani în Mai/Iunie, în Elveția în Iulie/August, și sper în România din nou, după care să mă întorc în Japonia în Septembrie/Octombrie. Apoi, după Noiembrie, să mă duc undeva în Africa, Iran sau America…îmi place să fiu flexibil când e vorba de planuri. Mai multe despre Shinichi Kobaiasi puteti afla pe blogul lui, chiar daca nu stiti japoneza, puteti sa traduceti folosind Google Translate http://ko-ba.cocolog-nifty.com/blog/2018/12/post-01f3.html *2017&2018 Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

In ultimii ani, BMW a tot lucrat sa-si innoiasca gama adventure. In 2017 a prezentat la EICMA noul F850GS, apoi in 2018 R1250 si F850GS Adventure. Anul trecut au fost o serie de speculatii privind un nou model sport touring de clasa medie. Totul a inceput cu prezentarea la Concorso D’Eleganza Villa D’Este a conceptului 9Cento. Traditia prezentarilor de la acest eveniment este ca intotdeauna motocicleta concept prezentata aici a intrat ulterior in productie. Fiind prezenti la fata locului, ne-am tot uitat crucis la motorul de pe concept, care nu trada decat faptul ca este un motor cu 2 cilindrii in linie cu un motor de aproximativ 900cc, luand in calcul numele 9cento. Ulterior in Noiembrie anul trecut au aparut niste fotografii spion cu o motocicleta ce semana cu 9Cento dar si cu S1000XR. Mai multi sau grabit sa o boteze atunci F850XR/GT, GT mai ales pentru ca motocicleta din fotografii era echipata cu sidecase-uri si topcase.Cert este ca in poze se vedea foarte bine ca motocicleta foloseste motorul in 2 cilindrii de pe F850GS. Apoi la inceputul anului, mai multa lume a sesizat o greseala in catalogul BMW Motorrad UK tiparit pentru anul 2019. Se face referire acolo la F850RS , ca un sport tourer de clasa medie ideal pentru cei ce vor sa intre in lumea motocicletelor BMW de touring. Cei de la BMW s-au repliat imediat si au spus ca a fost o greseala de tipar, si de fapt trebuia sa scrie F800GT. De la GT la RS este o distanta destul de mare, si faptul ca exista deja un precedent cu o motocicleta sport touring mai mare R1250RS ce imprumuta motorul de la varianta adventure, ne da sperante ca totusi nu a fost o greseala, ci doar un indiciu. Ultimul episod al acestei epopei, s-a consumat acum cateva zile in Brazilia, unde BMW a solicitat un brevet pentru F 850 RS la Institutul Național al Proprietății Industriale (INP). In randarile grafice se poate vedea o motocicleta care seamana foarte mult cu motocicletele de teste surprinse in noiembrie si care pastreaza elemente de design de la 9cento. Daca F850GS este o motocicleta orientata spre off-road, noua motocicleta fie ca se va numi S850XR sau F850RS , este clar orientata spre asfalt si daca nu se va modifica nimic la motor, ar trebui sa aibe baza motorul de 853cc care dezvolta 95cp @ 8.250rpm si 92Nm@6.250rpm,ceea ce suna foarte bine pentru strada. Noi ne asteptam sa vedem varianta finala a acestei motociclete chiar la Concorso d’Eleganza Villa D’Este in Mai, daca nu la BMW Motorrad Days sau in cel mai indepartat caz in toamna la unul dintre saloanele moto de la Koln sau Milano si ce ne-ar placea sa vedem pe , macar optional, sistemul de prindere cu electromagneti pe care l-am vazut pe conceptul 9cento. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

In acest weekend a avut loc etapa a 3-a din WSBK. Inceputul in forta al celor de la Ducati, prin cele 9 victorii din 9 posibile (incluzand si cursele de Superpole) ale lui Alvaro Bautista, risca sa transforme campionatul intr-un monopol.De la prima cursa, melodia pare sa fie aceeasi, Johhny Rea vaitandu-se si Alvaro Bautista defiland in fata,cu toate ca in weekend diferenta s-a micsorat la „doar” 15secunde in prima cursa, respectiv 6 secunde in a doua. Daca de obicei atentia este mai mult spre clasa WSBK, in dauna celorlalte doua, un incident in paddockul echipei TEAM TOTH BY WILLIRACE, a facut ca toate privirile sa se indrepte spre clasa WSSP. Hector Barbera, fost pilot MotoGP, nu a putut lua startul in cursa clasei Supersport , pentru ca i-a disparut motocicleta. Spaniolul in varsa de 32 de ani , duminica dimineata nu si-a gasit motocicleta in paddockul de la Motorland Aragon, ceea ce i-a determinat pe membrii echipei Toth sa informeze politia locala si sa reclame furtul motocicletei. Abia acum lucrurile devin interesante… Desi echipa Toth Racing a dat initial un comunicat scurt prin care anunta ca din varii motive pilotul lor nu poate lua startul in aceasta cursa, voci din interiorul paddockului spun ca membrii echipei l-ar suspecta chiar pe Hector Barbera. Mai mult, patronul echipei, fostul pilot Imre Toth, a facut in dimineata cu pricina o declaratie pentru Teledesporte cel putin socanta : „Hector nu a vrut sa participe la cursa cu aceasta motocicleta, asa ca a crezut ca este mai bine sa ia motocicleta si sa spuna fanilor si presei ca motocicleta a disparut” In acelasi timp si Hector Barbera a lansat un comunicat de presa in care vorbeste despre lipsa fondurilor la echipa, cauzata de renuntarea sponsorului principal, lucru ce l-a fortat sa participe cu piese foarte uzate in Australia si Tailanda si din motive de siguranta pentru ceilalti participanti la cursa, intentioneaza sa paraseasca echipa. Faptul ca Hector a avut o perioada mai dificila in ultimul timp , dupa ce in 2018 a fost concediat de la echipa de Moto 2 HP40 Pons, din cauza faptului ca a fost depistat conducand sub influenta alcoolui, iar in urma cu cativa ani mai fuseste arestat pentru conducere fara permis si pentru violenta domestica, au facut sa apara tot felul de speculatii in presa iberica. In ajutorul sau a venit Oriol Vidal, inginerul de telemetrie, care a publicat o declaratie extinsa asupra situatiei de la echipa maghiara. Dupa spusele lui, a fost o diferenta majora intre asteptari si realitate. Convins sa se alature unui proiect interesant pentru castigarea titlului WSSP, el spune ca a gasit o motocicleta de strada cu carene de circuit,ce a necesitat eforturi uriase.Mai mult, au fost mintiti de la o cursa la alta ca alte piese vor veni,insa in realitate au trebuit sa se descurce cum au putut. Nimeni nu a vazut niciun euro de la inceputul acestui sezon, mai spune el si in acelasi timp, date fiind conditiile, ii intelege pozitia lui Hector Barbera de a refuza de a participa la cursa de pe „teren propriu”. Insa dupa toate aceste declaratii mai ramane un singur lucru de aflat: Cine a luat motocicleta ? Dat fiind faptul ca o plangere la politie a fost facuta, urmeaza probabil la finalul anchetei sa aflam raspunsul. Este cam dificil sa scoti o motocicleta din paddock fara sa fii vazut de camere. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Credem că mototiclistii sunt oameni diferiți, uniți de aceeași pasiune. De aceea sezonul acesta vă prezentam oameni pasionați de două roți sub diverse forme. Într-o plimbare la Brăila, am avut ocazia să-l cunoaștem pe Gabriel Comănescu,pilot de dirt-track, legitimat la CSM Brăila, și să vedem cum arată o zi de antrenamente. În acest episod stăm de vorbă cu Gabriel despre cum a început să practice acest sport, ce l-a atras,cum poate cineva să se apuce, cât de dificil și diferit este față de alte sporturi și care este situația actuală a dirt-trackului la noi în țară. [embedded content] Daca vreti sa aflati mai multe despre acest sport extrem de spectaculos, avem o sectiune dedicata pe canalul nostru de youtube. [embedded content] Pentru a nu rată următoarele episoade dați un subscribe la canalul nostru de youtube și activați notificările. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro