Istoria Yamaha, partea III: o viziune pe termen lung

[Motobikes]

Resursele companiei păreau pur și simplu inepuizabile în anii ’80, întrucât în această perioadă, Yamaha lansa două noi linii de produse, ATV-uri și ski-jet-uri.

Cygnus este bunicul scuterelor sportive și luxoase produse astăzi de Yamaha. Clar, astăzi ar face senzație pe stradă.

În lumina acestui material ne interesează însă mai mult scuterele, care erau populare încă de la începutul anilor ’90. Modele de 125 cmc precum Cygnus se vindeau foarte bine, dar Yamaha a intuit că există potențial pentru mai mult.

Noi game de produse care devin best-seller

Dacă astăzi privim maxi-scuterul ca o prezență de la sine înțeleasă pe străzile marilor orașe și nu doar, trebuie să știm că nu a fost întotdeauna astfel. Acum trei decenii, Yamaha a întreprins temeinice studii în teren, mai exact în suburbiile Tokyo-ului, comparând toate mijloacele de transport la îndemână, de la biciclete la trenuri de suprafață.

Yamaha Majesty în 1995, momentul care a lansat nebunia maxi-scuterelor japoneze.

Chiar dacă scuterele și motocicletele au ieșit – așa cum era de așteptat, câștigătoare, cercetătorii japonezi au observat că pentru o distanță de aproximativ 20 de kilometri, printr-un trafic foarte aglomerat, chiar și acestea se pot dovedi obositoare. Concluzia lor a fost că un scuter de 250 cmc, cu transmisie automată este cea mai bună opțiune pentru o navetă zilnică pe o astfel de distanță.

Yamaha Majesty în 2007, înainte de a-i preda ștafeta lui XMAX 300.

Dar, Yamaha știa că trebuia să pluseze și să elimine din imaginea scuterului caracterul de rudă mai săracă a motocicletei. Pentru aceasta, ei și-au propus să creeze un model rafinat și sportiv, care să fie plăcut de folosit și pentru o plimbare de weekend. Astfel a apărut Yamaha Majesty, care este primul scuter de patru timpi, de 250 cmc, cu roți de 12 inch. Prezentat în 1995, acesta avea un aspect de-a dreptul entuziasmant, care sfida prejudecățile despre aceste vehicule.

Spațiul de depozitare de sub era generos, șaua cu spătar ajustabil pentru pilot era foarte confortabilă, iar performanțele sale dinamice nu-i dezamăgeau nici pe cei care căutau un fior de adrenalină în drumul spre birou. Dacă Yamaha avea în calcul o producție de 3.000 de exemplare anual, aceasta a trebuit rapid mărită la 10.000 de unități și cererea de pe piețele europene a depășit-o pe cea domestică!

Ce se mai întâmpla însă în lumea curselor de viteză?

Șase generații YZR500, au avut motoare cu patru cilindri în linie și tot atâtea supape per cilindru. Era timpul ca și compania să introducă o nouă tehnologie: supape de admisie cu disc rotativ, cei patru cilindri fiind dispuși într-un „pătrat”, cu doi doi arbori cotiți.

Astfel a apărut prima motocicletă de 500 cmc în 2 timpi cu motor V-4 din cursele Grand Prix-ului. În 1983, YZR 500 devenea prima motocicletă cu un cadru din aluminiu tip delta-box din aluminiu și o anvelopă față de 17 inchi. Astfel, motocicletele de curse se bucurau de o nouă evoluție tehnologică.

Sportivi de legendă precum Kenny Roberts , Eddie Lawson și Tadahiko Taira câștigau cursă după cursă cu această motocicletă care a fost dezvoltată constant în acei ani. Astfel, până în 1990, Yamaha câștigase șase titluri mondiale la constructori.

Yamaha TMAX în 2001.

Noul mileniu a însemnat pentru Yamaha și debutul TMax, modelul care a creat practic nișa scuterelor sportive. Lansat în 2001, s-a vândut în 5.000 de unități în doar câteva luni în Europa, ceea ce se explică prin faptul că a reușit să aducă împreună două lumi care până atunci păreau a fi opuse: confortul și ușurința în conducere caracteristică scuterelor dar și performanța și senzațiile oferite de o motocicletă.

Yamaha MT-01

Dacă astăzi nu există motociclist sau motociclistă care să nu fi auzit de seria de motociclete MT de la Yamaha, trebuie să spunem că AND-ul acestora a fost pus la punct încă din 2005, prin modelul MT-01. Acesta a fost primul Master of Torque, cel care a avertizat parcă universul motociclistic despre ce va urma, atât prin designul său opulent cât și prin propulsorul V-Twin de 1670 cmc. Chiar dacă nu era o motocicletă tocmai accesibilă, MT-01 a sădit semințele unei noi abordări a mersului pe motocicletă, ca o formă de desfătare matură și rafinată. Ca rezultat, oricine dorește să devină una cu motocicleta sa, poate alege astăzi de la accesibilul MT-125 la exclusivistul MT-10 SP.

Deschizând cufărul cu secrete al Yamaha…

Cadrul YZF-R6 expus la Universitatea Akita.

Și, pentru că nume precum R6 și R1 sunt deja gravate în subconștientul colectiv al motocicliștilor, trebuie să vorbim despre tehnologia din spatele acestora. Tehnologie care a devenit posibilă doar printr-o viziune coerentă în ce privește viitorul și o pasiune pentru cercetare și dezvoltare. Astfel, tehnologia de turnare sub presiune a aluminiului prin curgere controlată a făcut în 2003 posibilă apariția cadrului YZF-R6, crescând exponential flexibilitatea șasiului și manevrabilitatea. Totodată, unele piese au devenit redundante, masa motocicletei scăzând și, nu în ultimul rând, aceste cadre au un impact mai mic asupra mediului, o peocupare aproape religioasă pentru Yamaha.

În 1998, Yamaha lansa YZF-R1, una dintre cele mai iubite motociclete ale Casei din Iwata. De menționat că la acea vreme, japonezii au ales să adopte o altă cale, „rupându-se” de cutuma acelei vremi, propulsorul de 750 cmc.

La prima vedere nu există nimic care să lege simpaticul scuter Yamaha Majesty 125FI lansat în 2002 în Taiwan cu atotputernicul YZF-R1 pregătit de Yamaha pentru același an. Ambele modele, deși situate la capete opuse în ce privește performanța, au la bază una dintre capacitățile tehnologice fundamentale pentru Yamaha: știința de a produce injectoare compacte pentru propulsoarele în patru timpi. În cazul lui Majesty 125, Yamaha a reușit să reducă la jumătate numărul initial de 8 senzori.

Acesta este practic unul dintre secretele companiei, capacitatea de a corela o varietate de tipuri de injectoare cu diverse tipuri de motociclete, fiecare cu un specific de utilizare. În ce privește motoarele de mare cilindree,tocmai  asta s-a întâmplat în 1982 cu XJ750D, apoi zece ani mai târziu cu GTS1000, apoi peste încă zece ani cu YZF-R1, dotat cu supape de accelerație secundare. În 2004, YZR-1 a primit un sistem de injectie dual, cu un injector direct de mare presiunie și un port secundar pentru injectia de combustibil la presiune scăzută, tehnologia fiind  folosită doi ani mai târziu pe YZF-R6.

Dincolo de motociclism…

Chiar dacă în actualul mileniu Yamaha a lansat mai multe modele care au rămas în conștiința publicului, nume precum Fazer, Ténéré, Drag Star, XT, FJR creând instant o legătură între motocicliști de toate generațiile, de pe toate continentele, japonezii sunt în mod deosebit mândri de un anumit model.

Drag Star este modelul ajuns să fie considerat cel mai reprezentativ pentru gama cruiserelor Yamaha.

Înainte de a-l menționa aici, trebuie să spunem și de ce:  Yamaha a mers atât de departe în saga sa pe două roti motorizate, încât s-a gândit și le cei sau cele care nu sunt, nu pot sau nu vor să devină motocicliști, chiar dacă traficul din ce în ce mai aglomerat îi presează în acest sens.

Astfel a apărut Yamaha Tricity 125, primul  Leaning Multi-Wheel (LMW) din istoria companiei, un scuter cu trei roti, care se poate înclina și care oferă o rezolvare cu totul nouă problemei mobilității urbane. Tricity a fost prezentat în 2013 cu ocazia mai multor expoziții europene, a fost lansat în Thailanda, acolo unde este și produs, pentru ca apoi să se facă văzut din ce în ce mai des pe străzile orașelor din Europa și din Asia.

Cele 8 ore de la Suzuka și revigorarea curselor locale din întreaga lume

Pentru fanii curselor de motociclete din Japonia, este un „festival de mijloc de vară” anual, iar pentru fanii curselor de anduranță este o rundă specială a Campionatului Mondial de Anduranță, cu o tradiție și o istorie puternică în spate. Oricum ai privi-o, Suzuka 8 Hours Endurance Race este una dintre cele mai mari curse de motociclete din lume, iar asfaltul arzător al Circuitului Suzuka a produs nenumărate spectacole de-a lungul anilor.

După o pauză de 13 ani, impulsionată de introducerea unui nou model YZF-R1, Yamaha revenea la Suzuka, cu o echipă formată din cel mai bun pilot al Japoniei, Katsuyuki Nakasuga, și piloții de MotoGP, Pol Espargaro și Bradley Smith. A urmat a cincea victorie pentru Yamaha în această cursă, care punea capăt unei perioade de „secetă” de 19 ani. Anii următori au adus încă trei victorii consecutive pentru Yamaha, proiectul reușind să îndeplinească obiectivul propus: revigorarea curselor de nivel național și regional. Pasionați ai curselor, de la amatori la profesioniști, dădeau tot ce aveau mai bun, câștigând cu YZF-R1 pe circuitele din întreaga lume.

O viziune pe termen lung

Dacă robotica și Inteligența Artificială sunt subiecte fierbinți în zilele noastre, încă din 2015, Yamaha și-a propus să dezvolte Motobot, un robot motociclist autonom. Încă din anii `70, compania are experiență în producerea de roboți industriali și a considerat că dacă scopul devine extrem de precis, roboții pot fi dezvoltați în așa fel încât să depășească abilitățile ființei umane.

Totodată, abordarea Yamaha a fost diferită, dacă tehnologiile de conducere autonomă sunt încorporate în vehicul, în cazul lui Motobot s-a dorit că robotul să opereze mecanismele de control ale unei motociclete ce nu suferise modificări funcționale. Astfel, roboții ar putea fi folosiți împreună cu vehicule existente, în mediile industriale. Chiar dacă nu a reușit să bată timpii pe tur ai piloților profesioniști – la un moment dat un „anume” Valentino Rossi a fost avut în vizor – Motobot a ajuns la viteze de peste 200 km/h, în timp ce se „dădea” singur pe circuit.

Pentru Yamaha Motor, 2021 a fost anul unei despărțiri emoționante: retragerea legendarului Valentino Rossi. Parteneriatul lui Rossi cu Yamaha a început în 2004, la Marele Premiu al Africii de Sud. „Doctorul”ne-a oferit nenumărate momente minunate atât pe pistă, cât și în afara ei, câștigând 56 de curse MotoGP și urcând pe podium de 142 de ori. Valentino Rossi și Yamaha au câștigat patru Campionate Mondiale MotoGP în 2004, 2005, 2008 și 2009. Carisma de neegalat a Doctorului a lăsat o amprentă de neșters în istoria MotoGP. În 2023, Yamaha a semnat un contract cu Rossi, ca ambasador al mărcii.

Cum ar fi apoi dacă motocicleta s-ar comporta asemeni unei creaturi vii? Aceasta este ideea din spatele lui MOTOROiD , un proiect început în 2017, care continuă și astăzi. Motocicleta își recunoaște proprietarul, reacționează la gesturile sale, îi transmite semnale haptice, și ia decizii prin care sistemul pilot-motocicletă se echilibrează mai eficient.

Spre 2050 și atingerea neutralității emisiilor de carbon

„Planul de mediu 2050” pentru întregul grup Yamaha Motor a fost pus pe masă de japonezi în 2018. Deja re-evaluat în 2021, acesta își propune o reducere la jumătate a emisiilor de carbon până în 2030 și o reducere cu 86% a acestora până în 2050.

Pentru atingerea acestor ambițioase obiective, Yamaha mizează pe o combinație de măsuri care includ dezvoltarea de propulsoare cu o mai mare eficiență a combustiei, marketingul vehiculelor electrice, dezvoltarea de motoare cu combustibil fără carbon. Menit să accelereye ritmul acestor măsuri, în Silicon Valley a fost înființat în 2022 un fond Yamaha dedicat domeniului resurselor de mediu, în valoare de 100 de milioane de dolari.

Așadar, putem spune că se repetă povestea de acum jumătate de secol, când dincolo de strălucirea noilor motociclete lansate, japonezii înființau în mod discret łaboratoare de cercetare, care generau idei capabile să alimenteze decenii de lansări de noi motociclete și nu doar.

Pe lângă motociclete și scutere, Yamaha a avut un cuvânt greu de spus în felul în care au evoluat snowmobilele, ski-jet-urile și ambarcațiunile, aducând aceste vehicule inițial relativ inaccesibile ca și costuri la îndemâna marelului public.

În toți aceșt ani, Yamaha Motor a construit drone, piscine pentru marile întreceri sportive, automatizări pentru cele mai diverse domenii de activitate umană și chiar motoare pentru Formula 1. Cu siguranță, viitorul ne va rezerva surprize plăcute și un 2050 în care Yamaha își va fi atins obiectivele nu poate însemna decât o lume mai bună.

Sursa