Caută în comunitate

Honda tocmai ce a prezentat astăzi 7 noi modele ce întregesc portofoliul pentru 2021. În mod normal am fi avut ocazia să vedem aceste modele de aproape, să le atingem și să le studiem din toate unghiurile la EICMA, însă așa, până la anul când vor fi disponibile la dealeri, trebuie să ne mulțumim cu prezentările online. [embedded content] CB1000R si CB1000R Black Edition Primul model care ne-a atras atenția, a fost nava amiral a seriei NeoSportCafe. Pentru 2021, CB1000R a primit o restilizare subtilă, farul rotund a fost un pic alungit spre partea superioară, având acum forma unei lacrimi. S-a lucrat un pic și la ergonomie, poziția urmând să fie una un pic mai agresivă, mai aplecată spre față. 2021 HONDA CB1000R 2021 HONDA CB1000R 2021 HONDA CB1000R Propulsorul a suferit câteva modificări pentru a respecta normele EURO5, însă în mare rămâne același motor derivat din propulosurul de pe CBR1000RR de generatie anterioara, și dezvoltă 143cp ca și până acum. Puterea este livrată prin intermediul a 4 moduri de mers. Marea noutate este displayul TFT color de 5″ pe care îl vom tot întâlni pe modelele Honda, ce vine și cu un sistem de comenzi vocale. [embedded content] CB125R Rămânem în zona NeoSportsCafe, unde și mezinul CB125R a primit un nou propulsor ce dezvoltă o putere maximă de 11kW și un cuplu mai puternic cu 1.2Nm (* decât generația anterioară). Este prima motocicletă de 125cc care beneficiază de furcă inversată de la Showa ‘Separate Function front fork Big Piston’ (SFF-BP), ABS cu IMU și etrier radial cu 4 pistonase. NC750X Gama adventure a primit și ea întăriri, economica NC750X vine cu un nou design și câteva îmbunătățiri tehnice care o fac și mai atragratoare pentru cei ce caută o motocicletă versatilă. Puterea maximă dezvoltată a crescut la 43kW, greutatea totală a scăzut cu 6Kg, iar primele rapoarte ale cutiei automate de viteză DCT, au fost micșorate, pentru a da o senzație mai sportivă. Sistemul ride-by-wire oferă posibilitatea alegerii unuia dintre cele 3+1(*user) moduri de mers (Sport,Rain,Standard), moduri ce modifică și comportamentul cutiei automate DCT. Noul parbriz, displayul LCD color, priza USB și portbagajul din locul rezervorului clasic, care a crescut până la 23L, o fac și mai practică atât pentru plimbările cotidiene prin oraș, cât și pentru ture mai lungi. [embedded content] X-ADV Chiar ne făceam griji la lansarea noului scuter Forza 750 când am observat că generația anterioară X-ADV a dispărut din oferta Honda. Spre fericirea celor ce apreciază un scuter capabil să atace atât borduri înalte în oraș cât și secțiuni de off-road, Honda a prezentat noua generație a X-ADV-ului. Pe lângă designul nou, au fost făcute îmbunătățiri la motor și șasiu. X-ADV-ul împărtășește unele dintre îmbunătățirile primite de NC750X, folosind același motor EURO5 ce dezvoltă 43kW, având aceleași moduri de mers cât și rapoarte de transmisie optimizate. Designul a fost complet modificat având acum un parbriz ce oferă o și mai bună protecție, un torpedou de 1.2L, un portbagaj, sub șa mai mare de 22L. Spre deosebire de NC750X, noul X-ADV vine cu displayul TFT color de 5″ împreună cu noul sistem Honda Smartphone Voice Control, apărut prima oară pe Forza 750.[embedded content] SH350i În zona urbană, Honda vine cu un nou motor 350cc eSP+, mai puternic, ce înlocuiește modelul SH300. În afară de puterea extra, noul SH350i vine cu un bord LCD și cu un design nou, cu Emergency Stop Signal, priză USB, Smart Key și Traction Control (HSTC) 2021 HONDA SH350i 2021 HONDA SH350i 2021 HONDA SH350i SH Mode 125 Modificările în gama urbană continuă cu modelul entry-level SH 125 Mode, ce folosește un nou motor eSP+ mult mai economic, ce-i conferă o autonomie de 47.6km/l. PCX125 Și cunoscutul PCX125 (*al doilea cel mai bine vândut scuter în Europa anul acesta) vine cu un motor mai puternic și mai economic, ce beneficiază și de Honda Selectable Traction Control. Noua caroserie îi conferă un look futuristic, pornind de la noile faruri LED până la silueta în formă de X a părții posterioare. Spațiul de depozitare de sub șa a crescut cu 2.4L până la 30.4L și binențeles că beneficiază și de priză USB. 2021 HONDA PCX125 2021 HONDA PCX125 2021 HONDA PCX125 Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Weekendul trecut, s-au desfășurat la Brăila, pe stadionul Municipal, cele 4 etape ale campionatului național individual open de dirt-track al României. Desfășurarea atât de târzie a campionatului a avut legătură cu etapa de cupă MACEC ce ar fi trebuit să aibă loc la Brăila, și cumva etapele naționale ar fi fost cuplate cu aceasta, însă ,din cauza pandemiei de Covid-19 și a noilor restrictii, etapa internațională de cupa MACEC a fost anulată. motospeed.ro La start s-au prezentat 7(+1) sportivi legitimați la CSM Brăila, CSTA București și MRM București, alături de experimentații Marian Gheorghe,Mircea Agrisan și Milen Manev, legitimat la CSM Brăila pentru acest campionat, , i-am întâlnit pe Andrei Popa , Florin Barabasu, Daniel Gheorghe, Dragoș Moosz și Andrei Iancu (rezervă). Din păcate, campionul de anul trecut, Adrian Gheorghe nu a putut participa, însă în locul său am avut ocazia să-l vedem pe fratele acestuia, Daniel, în vârsta de 15 ani. De asemenea trebuie menționată și revenirea lui Dragoș Moosz, pilotul sibian lipsind de la ultimele sezoane. Mai jos aveți un rezumat al weekendului cu rezultatul fiecărei etape, cât și clasamentul final. [embedded content] La finalul celor 4 etape, Milen Manev a acumulat cele mai multe puncte, devenind campion internațional al sezonului 2020. Andrei Popa și Marian Gheorghe au terminat cu același număr de puncte, ceea ce a necesitat desfășurarea unei manșe suplimentare pentru a stabili campionul național. Din păcate în manșa de departajare, Marian Gheorghe a avut un accident la ieșirea din primul viraj, Andrei Popa având astfel cale liberă pentru a obține cele două puncte de departajare, ce l-au făcut campion național. motospeed.ro Galerie foto completa motospeed.ro aici Clasament final 2020: 1.Milen Manev (CSM Braila) 21 (6,5,4,6) 2.Andrei Popa (CSTA Bucharest) 18 +2 (4,4,6,4) 3.Marian Gheorghe (CSTA Bucharest) 18 (5,5,4,4) 4.Daniel Gheorghe (CSTA Bucharest) 11 (2,3,3,3) 5.Dragos Moosz (MRM Bucharest) 6 (2,0,2,2) 6.Mircea Agrisian (CSTA Bucharest) 5 (2.2.1, ns) 7.Florin Barabasu (CSM Braila) 3 (0,2,0,1) 8.Andrei Iancu (CSTA Bucharest) 0 (ns, 0.0, ns) Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

SWM este o marcă italiană a căror origini le găsim la începutul anilor ’70. În aceea perioada, în cursele de enduro, motociclete italiene în patru timpi au început să piardă teren în față motoarelor străine în 2 timpi, mult mai puternice. Pentru a face față acestei provocări, doi motocicliști și prieteni cu aceeași pasiune pentru off-road au decis să își construiască propria motocicletă. Cei doi prieteni erau Piero Sironi și Fausto Vergani, înființând SWM (SV.VM – Sironi Vergani Vimercate Milano), ulterior numele mărcii a fost asociat cu sintagma Speedy Working Motors, însă noi credem că li se potrivește mai bine porecla “Speedy Wheelie Machine”. Mai multe despre firma SWM găsiți aici:[motoIstorie] SWM: care este legătură dintre micul producător italian, Harley Davidson și Husqvarna ? [embedded content] Până acum am avut ocazia să luăm contact cu gama de off-road a celor de la SWM, participând la 4V Rally Raid cu un RS300R, iar la RoadbookAdventure Challenge atât cu RS-ul 300R, cât și cu RS500R, de fiecare dată fiind plăcut impresionați. Ce remarci prima oară atât la RS500R cât și SM500R este motorul monocilindru, de 500cc, similar cu cel întâlnit pe motocicletele Husqvarna de generație mai vehce. Apoi vei remarca dotările de calitate cum sunt furcile și amortizoarele reglabile Kayaba, mansoane Dominio, ABS cu posibilitate de decuplare pe roată spate și frânele Brembo cu etrier radial. Date tehnice Capacitate 500cc Motor monocilindru, 4-timpi, 4-valve, racit cu lichid Putere: 27cp(soft) / 51cp(racing) *motocicletele vin din fabrica cu harta de putere soft, ulterior putand fi delimitate Alezaj 97 x 67.8 mm Starter Electric Suspensie fata “Kayaba” telescopic hydraulic upside down with regulation, compression and rebound suppression. Suspensie spate “KAYABA”. progressive type “soft damp” with a single hydraulic shock absorber, spring preload adjustment, compression and rebound damping regulation. stroke = 290 mm. Frana fata Brembo ø 320mm, disc de 5mm Frana spate Brembo ø 240mm ABS, decuplabil pe spate Greutate 133kg Inaltime sa 920 mm Ampatament 1480mm Rezervor 7.2L Preț în România: €7.600 Importator oficial EstBike Constanta. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Atunci când au pornit în proiectarea noi generații Multistrada, cei de la Ducati au avut în gând o motocicletă mai performantă, dar mai ușor de condus, să fie mai puternică și mai rezistentă, dar mai ușoară, mai versatilă și mai confortabilă în orice condiție sau mai simplu spus în cuvintele CEO-ul Ducati, Claudio Domenicali, “am vrut să fie cea mai bună Multistrada”. În primul rând, Multistrada V4 vine cu un motor nou, numit V4 Granturismo, care nu mai folosește distribuția desmodromică. Acest lucru face să fie posibilă parcurgerea a 60.000Km fără revizii majore la motor (verificare valve). Puterea maximă dezvoltată este de 170cp@ 10,500 rpm și un cuplu maxim de 125 Nm @8,750 rpm, iar cei de la Ducati ne spun că noul motor este caracterizat de o livrare lină a puterii la turații joase, cuplu suficient la turații medii și un caracter sportiv la turații ridicate. Important este și faptul că noul motor V4 este mai ușor (-1.2Kg) și mai compact decât vechiul V2, ceea ce permite o poziționare mai bună pentru a realiza poziția ideală a centrului de greutate a motocicletei. În plus permite și obținerea unei gărzi la sol de 220mm (+46mm față de generația anterioară). Bineînțeles, așa cum ne-au obișnuit din 2010, felul în care este livrată puterea depinde de modul de mers ales dintre cele 4 disponibile: Urban, Travel, Sport, Enduro. Ducati întotdeauna s-a priceput să facă cât mai utile aceste moduri de mers, îmi aduc aminte când de mult mi-a plăcut când am mers cu Multistrada 1260S, felul în care se schimbă comportamentul motocicletei și cât de util mi s-a părut modul Urban pe străduțele înguste din Malaga când am fost la Motorcycle Paradise Andaluzia. Pe lângă noul motor, Multistrada V4 vine cu un pachet electronic impresionant. Dotările devenite deja normale, ca suspensia semi-activă Ducati SkyHook cu funcție de auto-leveling, Cornering ABS, Cornering Traction Control, Ducati Wheelie Control, Daytime Running Light, Ducati Brake Light, sunt insotite de probabil cel mai inovativ lucru:sistemul radar (*atât frontal cât și posterior ce dă posibilitatea apariției sistemului cruise control adaptiv cât și cel de atenționare “unghi mort”). Partea frontală a sistemului radar este folosită pentru a seta o viteză de croazieră ce ia în calcul prezența celorlalte vehicule din față, în timp ce sistemul posterior atenționează prin semnale luminoase poziționate pe oglinzi, prezența unui vehicul în “unghiul mort”. Displayul de 6.5″ se poate conecta la smartphone și poate afișa informații legate de navigație prin intermediul aplicației DucatiConnect. Pe rezervorul de 22L există un compartiment special pentru telefon, prevăzut și cu o priză USB de încărcare. Ca orice Ducati, Multistrada V4 a fost modelată în jurul rider-ului, având mereu în minte o poziție cât mai confortabilă, mereu în control și care să ofere plăcerea pilotajului. Șaua standard are două poziții : 840mm sau 860mm. Există și o șa mai joasă, la 810mm, cât și una înalta, la 875mm. Șaua a fost redesenata fiind mai îngustă acum, pentru a putea ajunge mai ușor cu picioarele pe pământ. De aseamenea și șaua pasagerului a fost modificată, fiind mai lată pentru mai mult confort. Noul Ducati Multristrada V4 poate fi comandat în 5 variante: Essential, Travel (+manșoane încălzite,șa încălzită, side case-uri și cric central), Travel+Radar (+Adaptive Cruise Control și Blind Spot Detector), Performance (+Evacuare Akrapovic și scut din fibră de carbon), Full. Mai multe detalii despre noua motocicletă a celor din Borgo Panigale vedeți în prezentarea extrem de detaliată făcută de Claudio Domenicali: [embedded content] Galerie Foto: Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Toamna este o perioadă superbă de mers cu motocicleta. Este mai puțin trafic pe drumurile secundare, culorile pădurilor oferă tot timpul un spectacol, aerul este mai curat și mai răcoritor. Însă chiar dacă putem fi ademenniti temporar cu vremea neobișnuit de caldă pentru această perioada și de cerul însorit , realitatea este că iarna se apropie, lumina zilei se micșorează, temperaturile scad, iar frunzele din copaci cad. Iată ce trebuie să avem în vedere, pentru o toamnă reușită pe două roți : 1. Ziua este mai scurtă. Dacă în vara plecai dimineața la 7am pe lumină și te întorceai seara la 9pm, acum timpul de mers pe lumină scade sub 10 ore. Ia în calcul acest lucru când pleci la drum sau când îți planifici o excursie pe două roți. Asta înseamnă că ar trebui să te uiți la ture mai scurte sau să spargi traseul în segmente cu mai puțini kilometri pe care să-i faci pe lumină. În plus, dacă foloseșți o vizieră fumurie, ar fi bine să îți iei la tine și viziera clară. Nu știi niciodată cum evoluează ziua. Desigur, nu este nicio problemă în a merge noaptea cu motocicleta, mai ales dacă ești bine îmbrăcat, pentru că după lăsarea serii, temperaturile scad vertiginos. 2. Temperaturi mai mici și variații mari. Dacă te uiți pe o prognoză meteo, nu fi păcălit de maxima arătată. Poți să ai 20+ de grade după prânz ( de obicei intervalul 13-15 este cel mai călduros din zi), dar dimineața și seara, temperaturile să fie mult mai scăzute, poate chiar sub 0 grade în timpul nopții. Verifică prognoza pe ore(*noi folosim meteoblue.com si ventusky.com) și îmbracă-te ca atare. Aici devin utile echipamentele cu mai multe straturi sau cu mesadă ce poate fi pusă/dată jos când este nevoie. Poți folosi și principiul foii de ceapă și să-ți iei la tine mai multe straturi de bluze termice, însă nu exagera, nu vrei ca hainele să-ți limiteze mișcările. Foarte importante sunt extremitățile: picioarele, mâinile și capul. Puteți folosi șosete mai groase de schi, cagule și mănuși moto de iarnă (*dacă nu aveți mănuși moto de iarnă, puteți improviza cu mănuși subțiri sintetice pe care să le purtați pe sub mănușile moto propriuzise, și ca să le faceți și ‘waterproof’, puteți să adăugați între ele o pereche de mănuși de plastic de la benzinărie). 3. Cauciuri reci. Temperaturile scăzute ale aerului și asfaltului influențează foarte mult și temperatura cauciucului și implicit aderența acestuia. Un cauciuc moale, care avea o aderența excelentă vara în zilele călduroasă, se comportă total diferit la 10 grade. Adaptați în consecință stilul de mers, renunțați să înclinați motocicletă excesiv și adoptați un stil de mers cât mai fluid, fără a brusca motocicleta, atât pe accelerație cât și pe frânare. Puteți verifică din când în când aderența, frânând mai puternic cu spatele, pentru a vedea dacă sunt diferențe de comportament față de vară. De asemenea diferențele de temperatură pot afecta și presiunea din cauciuri, mai ales dacă vă lăsăți motocicleta afară peste noapte. De aceea este bine înainte de plimbare să verificați și presiunea din cauciucuri. Exemplu Dunlop D213 GP Pro4. Frunze pe jos. E frumos să treci printr-o grămadă de frunze aurii pe jos, să vezi în oglindă cum se ridică în urma ta, știm asta. Dar mai știm că poate fi foarte periculos. O dată pentru că asemenea unei băltoace, nu poți să știi exact ce este sub acele frunze, iar dacă mai adaugi și puțină umezeală, de exemplu puțină rouă de dimineață, lucrurile devin și mai periculoase. Sfatul nostru este să stați departe de frunze și iarbă tăiată, dacă le întâlniți pe asfalt. Atunci când ajung între cauciuc și asfalt, sunt foarte alunecoase și puteți fi surprins de un derapaj ne-așteptat. Dacă ajungeți cu roțile peste frunze, mergeți cu precauție, cu motocicleta cât mai dreapta și fără acceleratii sau frânări bruște. 5. Suprafețe cu gheață. Să zicem că vrei să te duci pe un drum de munte și nu știi că acolo cu o seară înainte temperaturile au fost sub 0 grade. Dimineața, pe drum este soare care te încălzește și-ți dă impresia că este mult mai cald decât în realitate, iar pe parcurs ce urci temperaturile scad. Tu îți păstrezi stilul de mers, pentru că…este soare, este uscat, este frumos afară, e și păcat să nu te bucuri de așa zi… dar la un momentdat după o curbă strânsă, intri într-o bucată a munteleui ce stă mereu în umbră, care ce crezi?… are o pojghița fină de gheață. În momentul acesta nu ai decât să ții motocicleta cat mai dreapta și să te încordezi din toate sfincterele în timp ce îți vin în minte rugăciunile pe care le-ai învățat când erai mic. Întâmplarea nu este ficțiune, mi s-a întâmplat o dată pe Transbucegi pe malul lacului Bolboci și marele noroc al meu atunci a fost că era zăpadă înghețată, în care se formaseră niște făgășe destul de înalte, iar în momentul în care am alunecat, am intrat pe un astfel de făgaș care a ținut motocicletă dreaptă și n-am căzut. 5+1. Mai puțini motocicliști pe străzi. De ce ar trebui să te intereseze acest lucru? O dată ar trebui să te intereseze pentru că dacă ai o problemă cu motocicleta, atunci probabilitatea ca un alt motociclist să treacă și să te ajute este mult mai mică. Însă cel mai important aspect este legat de faptul că fiind mai puțini motocicliști pe străzi, se schimbă și comporatamentul șoferilor auto. Este foarte probabil ca “cei care nu ne văd” vara, să nu ne vadă nici toamna, mai ales pentru că nu se așteaptă să mai întâlnească motocicliști pe străzi. Așa că fiți vigilenți, rămâneți precauți și conectați la tot ce se întâmplă pe stradă și încercați să vă faceți cât mai vizibili, pentru că este păcat să trebuiască să auzi replică “nu te-am văzut frate“, aproape de sfârșitul sezonului.[Tips&Tricks] Despre vizibilitate – Cum să fii văzut mai bine în trafic În afară de cele prezentate mai sus, noi la motoroute.ro, ne schimbăm un pic și atenția în ceea ce privește drumurile pe care le alegem pentru plimbare. După închiderea Transfăgărășanului și a Transalpinei, începem să ne reorinetam spre drumuri care nu mai ajung la altitudini mari, alegând mai degrabă drumuri pe dealuri sau drumuri ce duc mai mult în sud, unde temperaturile sunt încă blânde. [embedded content] Noi credem că este un timp potrivit pentru fiecare drum și nu primești nicio medalie de onoare dacă parcurgi un drum de munte în niște condiții foarte grele și riscante, în care nici măcar nu te bucuri pe deplin de frumusețea acelui loc. Este adevărat că la început, am tras cât am putut de primul sezon, ajungând de multe ori să ne tremure genunchii pe rezervorul de metal al motocicletei, sau să ne încălzim mâinile băgându-le la motor, însă privind înapoi nu credem că merită efortul și riscul aferent. Drumurile respective vor fi acolo și la anul, în timp ce tu, un motociclist începător, fără experiență, s-ar putea să nu mai fii, tocmai din cauza entuziasmului prea mare care te-a făcut să uiți unele sfaturi și să comiți o greșeală. Știm că “motocicliștii adevărați merg pe orice vreme”, însă mai știm și că motociclistii merg pentru plăcerea drumului, iar pentru asta, avem nevoie atât de vreme cât și de vremuri bune. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Acum ceva timp începeam să testăm și motociclete la motorute, nu doar trasee, iar prima motocicletă pe care am luat-o la un test mai lung, era atunci Yamaha MT-10. Între timp, deși MT-ul 10 a rămas în mare același de la lansarea din 2016, trecând prin mâinile noastre mai mult de 60 de motociclete, ne-am mai schimbat percepțiile și unele impresii legate despre această bestie venită parcă de pe platourile de filmare de la Transformers. Am zis bestie, și tot o să mai găsiți cuvântul acesta în articol, pentru că aceasta este impresia dominantă lăsată de MT-10 atât acum cât și la primul contact din 2018 (gășiți aici testul anterior). De data această am vrut să vedem cum se comportă la o tură mai lungă de o zi. Am parcurs aproximativ 600km pe autostradă și pe drumuri naționale, unele cu asfalt bun, chiar proaspăt (Cheile Dobrogei), altele cu asfalt mai rău (Ion Corvin-Cochirleni de evitat pentru motocicletele sport). Motorizare și moduri de mers Unii ar zice că este un R1 fără carene, orientat spre stradă, cu o poziție mai comodă. Este adevărat, însă nu total, 60% dintre componente sunt identice cu cele ale lui R1, însă nu plecați pe fentă, deși folosește același motor Cross-plane cu 4 cilindri în linie de pe R1, modul în care a fost tunat, să aibă cuplu mai mare la turații joase și medii, îi conferă cu totul alt caracter, dezvoltând 160cp la 11.500 rpm și un cuplu maxim de 111 Nm la 9.000 rpm. O fi având “doar” 160 de cai comparativ cu cei 200cp ai R1-ului, însă ajunge mult mai repede la ei și asta se vede și în graficul de pe testul dyno făcut de americanii de la Motorcyclist.com (*în America până în 2018 MT-10 a purtat numele de FZ-10) sursa:motorcyclist.comToată puterea această este constrolata prin intermediul unei acceleratii ride-by-wire( YCC-T) cu 3 moduri de mers(D-MODE), ce schimbă felul în care reacționează accelerația. Primul este cel mai agresiv, aspru, ai senzația că declanșează un uragan care vrea să te arunce de pe motocicletă, în plus în primele 3 trepte de viteză are efectul de a-ți face pielea de găină, mai ales că roata față are tendința de a stă mai mult în aer decât pe asfalt. Parcă și sunetul motorului se schimbă în primul mod, devine mai arțăgos. Al doilea mod, este modul “standard” de mers normal, dar care nu ia nimic din capabilitățile de “wheelie machine”. Accelerația este la fel de puternică, te aduce la aceleași viteze amețitoare (top speed 250Km/h limitat electronic), însă parcă într-un mod mai uman. Iar modul al 3-lea este cel mai potolit, putând fi considerat modul rain, însă la cât de agresive sunt primele două moduri, acest mod este foarte util și în oraș dacă faci naveta la serviciu sau te duci până la colț să iei o pâine cu ea. Ce am observat acum legat de accelerație și mi-a scăpat prima dată, este funcția “Inverse Throttle” despre care va spun mai multe în secțiunea legată de Cruise Control. Un alt lucru pe care nu l-am observat prima oară, dar l-au observat alți proprietari de MT-10, este faptul că accelerația are un lag de 1-2s, din momentul în care mișți manșonul accelerației și până motorul reacționează este o mică întârziere, indiferent de modul de mers ales. Mie mi se pare mai mult o caracteristică de siguranță, având toată puterea la îndemână, în momentul în care iei o denivelare sau o groapă și-ti scapă din greșeală mâna în gaz, întârzierea aceasta îți dă răgaz să nu te trezești cu roțile în sus. În același timp e drept că având acest caracter on-off, îi taie puțin din fluiditate în curbe, în momentul în care revii pe gaz. Pentru cei cărora li se pare deranjant, am găsit pe net soluții, că se poate “rezolva” această problemă cu un flash de ECU prin remapare, însă v-am zis, eu cred că este mai de grabă un safety feature, altfel cu siguranță inginerii japonezi ar fi făcut chiar ei remaparea din fabrică. Pentru a se asigura că o bună parte din caii putere ajung la asfalt în orice condiții, motocicleta are Traction Control cu 3 nivele + poate fi decuplat. Interesant este modul în care a fost gandid Traction Controlul, spre deosebire de alte modele, lasă fața să se ridice fără să intervină. Frânele Etrierii sunt derivați și ei de pe R1, însă nu oferă acceași forță brută de frânare ca pe superbike. Frânele sunt bune, pe față avem etrieri radiali monobloc cu patru pistonase, dar nu extraordinare, poate să fie și de la faptul plăcuțele sunt diferite față de R1. Mie mi s-au părut un pic mai moi, mă așteptam la o mușcătura mai fermă, care să contracareze rapid accelerările violente. Când tragi tare, maneta se simte mai elastică, parcă nu are fermitatea necesară că să-ți sporească încrederea, îți trebuie puțin timp să te obișnuiești cu comportamentul acesta, pe de altă parte, în regim de mers normal pe stradă, prin oraș, poți să modulezi mai bine frânările ușoare. ABS-ul vine standard și nu poate fi decuplat. Folosește o unitate Bosh RU ABS clasică, fără IMU, fără funcții de cornering ABS, însă este suficient. Suspensiile sunt KYB, și ca și motorul sunt luate de pe R1, dar părțile interne au fost modificate pentru a fi mai confortabile pe stradă. Sunt complet ajustabile asta înseamnă că foarte ușor puteți să le schimbați spre latura mai soft atunci când plecați la ture pe stradă, iar dacă ajungeți la un trackday să reveniți la o rigiditate mai mare. Așa cum vin setate din fabrică sunt un compromis optim între comfort și control, însă dacă o să mergeți pe un drum cu denivelări multe așa cum am mers noi pe Ion Corvin – Cochirleni, nu o să vi se mai pară la fel de confortabile. Să nu uităm că este o motocicletă de stradă, sportivă, făcută să ruleze în principal pe asfalt bun, eventual proaspăt cum am întâlnit în Cheile Dobrogei. Dotări standard Începând cu 2017, MT-10 vine standard cu Quick-shifter Unidirectional + care lucrează senzațional pe accelerare , în full gaz are printre cele mai fine schimbări de treaptă pe care le-am testat. Când ești cu acceleratia în gaz, aproape că nici nu-ți dai seama că ai schimbat treapta, mai puțin dacă schimbi 1-2-3 și atunci îți va ridica roata față într-un power wheelie de toată frumusețea. Pe retrogradare, schimbarea cu ambreiaj împreună cutia de viteze combinată cu slippery clutch lucrează foarte fin. Look-ul de Transformers vine cu două faruri LED, unul pentru faza scurtă, celălalt pentru faza lungă. Bordul este LCD monochrome și deși ar putea părea ușor învechit pentru 2020, când toți producătorii folosesc ecrane TFT, găsești pe el cam toate informațiile de care ai nevoie, viteză, kilometri parcurși, consum instant, consum mediu, temperatura aerului, benzină din rezervor și chiar și un indicator ECO care te anunță când mergi “la consum”. Indicatorul nivelului de benzină este singurul lucru de care mă pot lua, și am mai auzit asta și la alți posesori. Când a fost făcut designul bordului cineva s-a gândit că e mai bine să ai bara de benzină împărțită în două segmente mari, iar apoi doar ultimul segment să fie împărțit la rândul în segmente mai mici. Ideea e că după ce ai făcut plinul și parcurs câțiva kilometri, nu mai știi dacă ai consumat un sfert, dacă mai ai aproape un rezervor plin sau doar jumătate. La drumul acesta, am fost cu ochii pe el ca pe butelie și cam pe la 130km parcurși s-a dus prima jumătate. Dacă vrei un bord mai colorat și mai actual, poți să optezi pentru varianta SP care vine cu bordul TFT de pe R1/Tracer 900 GT. Cruise Controlul este un lucru pe care nu te-ai aștepta să-l găsești pe acest gen de motocicletă, dar te bucuri să-l vezi acolo. Dacă cumva până ajungi la un segment virajat de drum trebuie să parcurgi bucăți plictisitoare de autostradă, cruise controlul este la fix. Ce mi-a plăcut foarte mult la el este că poți să-l dezactivezi și din manșonul de accelerație, rotindu-l invers (functia “Invers Throttle” de care vă spuneam). Până acum nu am mai întâlnit această funcție la alte motociclete sau nu am știut eu de ea, însă întotdeauna m-am gândit că mi-ar plăcea să pot să opresc cruise controlul fără să decuplez motorul cu ambreiajul sau fără să franez. Dotări opționale Lista dotărilor opționale este destul de lungă, de la parbriz mai înalt pentru touring, la crashbaruri, manșoane încălzite, genți și side-caseuri, tobă de eşapament slip-on Akrapovic din titan, șa confort. Eu aș opta pentru șău confort, mai ales dacă ai de gând să o folosești și în ture mai lungi. Șaua standard este cam dură, după 200km începi să ai impresia că stai pe un lemn. Poziția pe motocicletă Este una relaxată pentru acest gen de motocicletă. Ghidonul este destul de înalt, iar picioarele nu stau foarte flexate, cumva scaritele au fost aduse mai în față. Mie la 1.85m mi s-a părut una dintre cele mai confortabile motociclete sportive naked. Ghidonul este mai jos decât la MT-09, stai o idee mai aplecat pe față însă nu foarte aplecat ca la alte supernakeduri ca de exemplu Aprilia Tuono sau BMW S1000R. Protecția la vânt Este cum te aștepți când o vezi prima oară, aproape inexistentă în partea superioară. Dacă mergi ridicat, drept, după 120-130Km/h mușchii gâtului o să fie întrebuințați și o să simți în piept curenții de aer. În schimb dacă te lași pe rezervor, lucrurile se calmează și totul este foarte liniștit, chiar și la viteze 200+ km/h. Deasupra farurilor există un mic eleron care saltă aerul peste tine. Consumul MT-10 este cunoscută pentru a nu fi cea mai economică motocicletă din gama Yamaha și categoric nimeni nu își cumpără un astfel de hyper-naked luând în calcul consumul. În tura noastră de aproximativ 600Km, consumul mediu a fost de 6.8L/100Km, doar că trebuie să menționez că la întoarcere au fost multe bucăți de drum unde am mers foarte încet. Deși ne-am întors pe autostradă, din cauza unor lucrări am prins mai mulți kilometri de cozi și am mers printre mașini cu 20-30km/h. La dus am fost atent cu indicatorul consumului instant și pot să vă zic că în regim de touring, la 130Km/h consumă undeva între 5.8L/100Km și 6.4L/100Km. Poziția în care stai pe ea influențează foarte mult coeficientul aerodinamic și consumul, diferența între mers drept și culcat pe rezervor este de aprox 0.4L/100km. Bineînțeles în momentul în care bagi mâna în gaz consumul crește vertiginos, cei de la Yamaha spun să ne așteptăm la un consum mediu de 8L/100Km, poate și mai mult la un trackday sau un regim mai sportiv de mers. Preț Prețul de pornire în România este de 13.990EUR la care poți adaugă diferite opționale de care vă spuneam mai sus. Există o varianta Touring, care vine deja echipată cu o serie de dotări ce vă fac viață mai ușoară la drum lung ca: șaua confort, parbriz înalt, side-caseuri”, prețul acesteia este 14,890 €. Însă nu vă așteptați ca această echipare să transforme MT-ul 10 într-un “Tracer 1000”, motocicleta vine cu aceleași suspensii și caracter sportiv, care nu se împacă chiar perfect cu unele drumuri mai denivelate de la noi din țară. Și de asemenea mai există și o variantă SP, cu perfomanțe îmbunătățite, ce vine echipată cu suspensii semi-active Ohlins și bord TFT, ce costă 16,490€. Motocicletă de test a fost pusă la dispoziție de către Motodynamics, importatorul oficial Yamaha Motor în România. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Mulți șoferi cât și motocicliști au un sentiment de superioritate atunci când întâlnesc un scuter în trafic. Unii consideră că ar fi vorba despre o subspecie de participant la trafic, căruia cumva i se face o favoare că este lăsat să împartă strada sau șoseaua cu ei. În România și nu numai, pentru cei mai mulți mărimea contează. Și mai contează și puterea farurilor LED. De aceea respectul primit în trafic se schimbă când ești cu un maxi-scuter de 2.2m echipat cu un motor 560cc, cu faruri full LED, așa cum este Yamaha T-Max 560. Recunosc și mie mi s-a întâmplat să trec pe lângă scuteristi fără să-i salut sau să-i întâlnesc pe drumuri prin țară și să mă întreb “ce o fi cu ăștia pe aici?” de parcă este o regulă scrisă undeva că nu poți să iesi din oras cu scuterul. Ca să înțeleg mai bine cum stau lucrurile, am decis să fac o tură mai lungă, un pic peste 500km prin România, cu un maxi-scuter și concluziile au fost surprinzătoare, cel puțin pentru mine. Înainte de această tură, mersesem aproximativ o lună prin București și împrejurimi numai cu scutere. Am mers cu Piaggio Medley 125, Honda Forza 300, Vespa 300GTS, Yamaha Xmax 300…și de aceea am putut să văd cum se schimbă comportamentul șoferilor în funcție de tipul scuterului cu care ești. Pe Medley și Forza 300 mi s-a părut că am fost cel mai inofensiv și cel mai puțin deranjant pentru cei din trafic,poate că din cauza că ambele aveau topcase, aveam probabil un aspect mai cuminte, de navetist, eram cumva bine văzut în oglinzile lor datorită luminilor LED, apoi pe Vespa, deși era un scuter de 300cc, mulți aveau impresia că sunt pe o jucărie, unii erau ușori amuzați, alții se uitam cumva admirativ, cert este că si daca faceam vreo magarie, puteam să scap cu fața curată, fiind vorba despre un model clasic, iconic, ușor de recunoscut. În schimb Xmax-ul, poate din cauza designului mai sportiv, năștea spiritul competitiv al șoferilor la semafor. Nu cred că a fost dată să opresc primul la semafor și să nu fie cel puțin un șofer care să vrea să-mi arate cât de repede accelerează mașina lui.[embedded content] Revenind la partea de touring, am plecat vineri dup-amiaza din București cu T-Max-ul și cu pasager pe autostrada Soarelui. Până la ieșirea din București, deși eram cu un maxi-scuter a cărui dimensiuni sunt mai mari decât ale unui scuter obișnuit, tot am reușit să mă strecor printre mășini și să economisesc timp, făcând cu aproximativ jumătate mai puțîn decât fac de obicei cu mașină. Adica înloc de o oră, am facut jumătate. Apoi pe autostradă am parcurs aproximativ 50km, până la Lehliu Gara, timp în care am văzut că atât pe scuter cât și pe motocicletă, autostrada este la fel de plictisitoare. Având un cuplu maxim de 55Nm și cu o viteză maximă în specificații de 180Km/h, vă dați seama că nu am avut nicio problemă cu devansarile pe banda a două, să încurc lumea sau să mă chinui să devansez o mașină de pe bandă întâi, deși eram și cu pasager. De asemenea am sesizat că farurile LED se văd foarte bine de către șoferi, s-a întâmplat de multe ori să vin pe banda a două mai tare și să fiu lăsat să trec. Problema era după ce treceam și vedeau că e un scuter, un șofer de X6 a fost ușor rănit în orgoliu de chestia asta și a vrut apoi să-mi arate ce poate mașina lui, imediat după ce inițial trecuse pe bandă întâi… De la Lehliu am mers spre Slobozia pe niște drumuri județene pe la Ciochina, cu mici denivelări. Acum este adevărat că T-Maxul nu este chiar un scuter oarecare, și sub aspectul inofensiv, avem multe elemente asemănătoare cu cele de pe o motocicletă, cum ar fi furca față inversată. Suspensia este un capitol unde de obicei scuterele suferă, cel mai bine se văd limitele când treci peste o îmbinare de pod mai prost realizată sau o trecere de cale ferată care nu este la nivel. În cazul de față, suspensia T-Max-ului m-a impresionat profund, având un comportament similar cu cel al motocicletelor, mult mai confortabilă decât ce întâlnisem pe celelalte scutere. În final, am ajuns seara la Brăila, fără nicio problemă, farurile LED au luminat excelent calea, poate prea bine, uneori șoferii din celălalt sens fiind deranjați. Am stat la Brăila până duminică, timp în care m-am mai învârtit prin zonă, însă vremea nu a fost prea prietenoasă, cel puțin nu pentru poze și filmări, iar duminică m-am întors pe același drum, singură diferența fiind că am oprit lângă Slobozia, la Hermes, unde pe vremuri era copia ranch-ului Southfolk, celebru din serialul Dallas. În prezent zona este cam lăsată in paragină, multe construcții abandonate, atmosfera te ducea un pic cu gândul la un film de groază, deși mai erau alți oameni veniți la plimbare. Atracția inedită este copia turnului Eiffel care încă mai rezistă acolo. @Hermes Slobozia @Hermes Slobozia Confort Evident poziția pe scuter este mult mai confortabilă decât pe o motocicletă, stand cu picioarele în față asemenea unui fotoliu. Probabil însă că pasagerul se bucură cel mai mult de confortul sporit, puține fiind motocicletele care oferă atât de mult spațiu pentru pasager. Apoi protecția la vânt este foarte bună, având un parbriz foarte mare, însă acest lucru se poate obține și pe motociclete, dacă se instalează un parbriz similar. Ce mi s-a părut ciudat și un pic mai periculos, este senzația care o ai la viteze mari sau atunci când mergi în spatele unui TIR sau dubă de marfă. Stand în această poziție dreaptă, cu picioarele în față, cumva primeșți cu “brațele deschise” toți curenții de aer. Mi s-au părut mai puternice turbulențele în spatele mașinilor mari pe scuter, decât pe motocicletă și pot să zic că prefer poziția mai compactă pe care o ai pe motocicletă. Manevrabilitate Evident un scuter se manevrează mult mai ușor în oraș, asta datorită roților mai mici și unghiului de bracare mare. La drum lung sau pe drumuri virajate, un scuter o să-și arate limitele în ceea ce privește unghiul de înclinare si viteza de parcugere a unui viraj, fiind mult mai ușor să pierzi aderența dacă intri prea tare într-o curbă. T-Maxul este un caz aparte, având ampatementul mai mare tocmai pentru a oferi stabilitate la viteze mari, pierde un pic din agilitate atunci când îl dai de pe o parte pe cealaltă, însă tocmai faptul că are o ciclistica similară motocicletelor te poate păcăli, existând riscul de a uită că eșți cu un scuter și apoi brusc să simți limitele acestui fapt. Spațiu de depozitare Pentru acest weekend pot să zic că spațiul de depozitare ar fi fost suficient pentru două persoane dacă nu îmi luăm la mine sculele de filmare. Sub șa ai un spațiu de depozitare undeva probabil la 30L, îți încape o cască full face și-ți mai rămâne ceva spațiu, sau un rucsac de 20L și cu ceva spațiu pe lângă. Noi am mai avut un rucsac suplimentar în spate, spațiul de sub șa fiind ocupat în principal de rucsacul cu scule.Bineînțeles un topcase ar fi și mai util atât pentru treburi cotidiene cum ar fi cumpărături de la supermarket, cât și pentru ture mai lungi prin țară. Consumul La dus am avut un consum mediu de 5.4%. La întoarcerea în București consumul mediu afișat pentru întreagă plimbare a fost de 5.2%. De data aceasta, că să nu existe discuții, am făcut o verificare, calculând old school, plin pe plin consumul și valorile obținute au fost foarte apropiate: 5.396L/100Km, respectiv 5.226L/100Km. Bineînțeles că atunci când calculezi plin pe plin, este o marja de eroare, neputând să alimentezi de fiecare dată fix cu aceeași cantitate de benzină. Concluzia După 500+ km pe scuter prin România, pot să înțeleg de ce ar opta cineva pentru un scuter. Nu zic că aș renunta la motocicletă pentru un scuter când vine vorba de o tură lungă, însă este clar că un scuter are o utilitate extinsă. Poate fi folosit zi de zi în oraș mai ușor decât o motocicletă și faptul că are și un spațiu de depozitare constituie un alt avantaj pentru activitățile cotidiene. Apoi un scuter mai mare sau un maxi-scuter poate fi folosit foarte ușor de cei care fac naveta pe distanțe mari. De exemplu cineva care face naveta de la Ploiești la București. Și în ultimul rând, același scuter poate fi folosit și la plimbări de weekend, ture mai lungi sau vacanțe, toate acestea cu un consum de multe ori mai mic decât al unei motociclete sau mașini. Am văzut în service la Motodynamics, importatorul Yamaha în România, venit pentru revizie, un T-Max cu 44.000Km făcuți în doi ani. Nu cred că există exemplu mai bun că se poate face turing și cu scuterul la fel de bine ca și cu motocicleta. Tags: #inthecity, Beverly, Forza 300, Honda Forza 300, Medley 125, Piaggio, Scutere, T-Max 560, Vespa, XMAX300, Yamaha Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Deși pe site-ul celor de la BMW îl veți găsi la categoria Adventure, BMW S1000XR emană prin toți porii sportivitate și performanță, îmbrăcate într-un pachet confortabil, gata de touring. Pentru 2020, S1000XR era una dintre motocicletele trecute pe whishlist-ul nostru de test-ride, încă de când am văzut-o prezentată la EICMA în Noiembrie 2019. Noul model vine cu un design modificat, oglinzile și comenzile de pe ghidon fiind singurele lucruri care au rămas de la modelul anterior. Schimbare majoră este faptul că s-a renunțat la faruri asimetrice, acum partea frontală înscriindu-se în linia lansată de S1000RR cu faruri LED simetrice. Multă lume se aștepta să vadă și pe S1000XR nouă versiune a motorului cu 4 cilindri în linie de 999cc cu ShiftCam de pe S1000RR, însă nu a fost să fie. Motivația este faptul că nu era nevoie de așa ceva, S1000XR-ul având deja un motor destul de fâșneț la turații mici și medii, și faptul că regimul de funcționare uzual este undeva până pe la 9.000rpm, nu era nevoie de extra puterea oferită de ShiftCam la turații ridicate. Motorul dezvoltă aceeași putere de 165cp@11,000rpm și același cuplu maxim de 114Nm@9.250rpm , diferența fiind că acum respectă normele EURO5. Faptul că motorul nu este același ne putem da seama și din raportul de compresie 12.5:1, față de 12.0:1 , cât și valorile emișilor de CO2 sunt diferite, acum 144 g/km – comparativ cu 154 g/km. Cutia de viteze a fost modificată, acum treptele 4,5,6 au fost “lungite”, fapt ce le-a făcut să fie un pic mai potolite decât la vechiul model, însă ajută și la obținerea unui consum mai bun. Cei de la BMW spun că noul model ar trebui să consume undeva pe la 6.2L/100Km. Noul model a fost proiectat având în vedere un raport cât mai bun putere/greutate (0.7915CP/kg), așa că au fost multe locuri unde s-a câștigat de la câteva grame la câteva sute de grame: 2.1kg șasiu (din care 1.6kg la bascula), 5kg la motor, 0.4kg la ABS, 1.2kg la evacuare and 1.8kg la roți. Cu toate astea, când pui motocicletă pe cantar, cu totul, nouă generație este mai ușoară cu 2Kg decât varianta anterioară, având acum greutatea totală gata de drum de 226Kg. Asta în mare parte și datorită faptului că noua versiune vine standard cu un cadru integrat de magneziu pentru side-caseuri. Comparatate cu tot cu side-caseuri, diferența între cele două generații este de 10Kg. De asemenea bordul a fost înlocuit cu ecranul TFT de 6.5″, devenit standard pentru toate modelele BMW și dispune și de modul de afișaj sport, care îți arată informații similare cu cele de la MotoGP, cum ar fi gradul de înclinare, nivelul de intervenție al DTC-ului și forța de frânare. Ecran TFT 6.5″ Ecran TFT 6.5″ Ecran TFT 6.5″ Frânele au fost modificate și ele, acum în locul etrierilor Brembo, avem etrieri stanțați cu sigla BMW, produși de Hayes, la fel ca cei de pe R1250GS. S-au făcut modificări și la suspensie, acum Dynamic ESA vine ca echipare standard, însă pentru a debloca și setarea Dynamic, va trebui să optezi pentru opțiunea Dynamic ESA Pro. În afară de modul Dynamic, D-ESA Pro vine și cu funcția autolevelling care “simte” dacă mergi cu pasager sau ai bagaj și comenseaza automat preloadul. D-ESA Pro poate fi adăugată ca opțional sau o dată cu pachetul Dinamic ce mai conține cruise control, keyless ride, quick-shifter și manșoane încălzite). Și componentele interne ale suspensiei au fost modificate, acum avem pe față o furcă Marzocchi.Am avut primul contact cu BMW-ul S1000XR la circuitul MotorPark România când am participat la BMW Motorrad TrackDays. Cum spuneam, fiind pe lista noastră de dorințe pentru anul acesta, la prima intrare atât eu cât și Iulian, am mers pe noul S1000XR. Atunci, după câteva ture pe circuit, impresiile lăsate au fost următoarele : [embedded content] După ce ne-am convins că nu și-a pierdut din sportivitate, am avut ocazia să-l scoatem la o tură mai lungă, de aproximativ 1500Km (#rideMaramu’) prin țară, unde am văzut exact ce poate oferi noul S1000XR. Ce impresii ne-a lasat după această tură mai lungă vedeți aici: [embedded content] Noul S1000XR rămâne una dintre cele mai confortabile motociclete sportive cu motor de 1000cc. A rămas la fel de agilă, felul în care se mișcă îți dă încredere imediat cum te-ai urcat în șa, iar precizia ei te va impresiona de la primele curbe. Frânele extraordinare și precizia cu care se înscrie fix pe traiectoria dorită au fost întotdeauna unele dintre caracteristicile principale ale gamei S de la BMW. Motorul și suspensia nouă, o fac să fie parcă mai civilizată decât generația anterioară. Faptul că treptele superioare au fost lungite, iar suspensia în modul Road este mult mai moale decât la generația anterioară, au îmblânzit-o mai mult spre latura de touring. Însă atunci când este nevoie de sportivitate, modurile Dynamic și Dynamic Pro sunt acolo să-ți pună un mare zâmbet pe față. Un aspect la care toată lumea a fost atentă a fost cel al vibrațiilor în ghidon. Se știe că generațiile anterioare au avut această problemă, pentru care s-au încercat mai multe soluții. La noua generație problema pare rezolvată complet. Zic pare, pentru că am fost extrem de atent la lucrul acesta, experimentând diverse turații, mi s-a părut că pe la 4.000rpm s-ar simți niște mici vibrații în ghidon. Doar că 4.000rpm este o turație neuzuala pentru acest motor, unde este foarte puțin probabil să mergi constant la drum lung. Fiecare rider având propriul nivel de tolerabilitate la vibrații, e bine să faceți un test-ride pentru a vedea pe proprie piele dacă este ceva deranjant la noul S1000XR. Numai schimbarea bordului cu noul ecran multifuncțional TFT ce oferă posibilitatea conectări și controlului telefonului și intercomului s-ar putea să-i determine pe unii să schimbe vechea generație cu cea nouă, pentru că îți face viața mult mai ușoară , iar modul acela sport de afișaj dă dependență. Motor - 9/10 Ciclstică , manevrabilitate și frâne - 9.5/10 Dotări standard - 9/10 Fun factor - 9/10 Raport calitate / preț - 7.5/10 Date tehnice Motor în patru timpi, cu patru cilindri în linie, răcit cu apă/ulei, patru supape pe cilindru, doi arbori cu came în chiulasă. Capacitate cilindrică: 999cmc Putere maximă: 121 kW (165 CP) la 11.000 rpm, Cuplu maxim: 114 Nm la 9.250 rpm, Raport de compresie: 12.5 :1. Cutie de viteze cu 6 trepte, ambreiaj multidisc în baie de ulei (anti-hopping), acționat mecanic, transmisie finală pe lanţ. Cadru tip pod din aliaj de aluminiu, motor parțial portant. Suspensia față: Furcă telescopică inversată, Ø 45 mm, revenire/comprimare autoreglabile electronic (Dynamic ESA) Suspensia spate: Basculă cu două brațe turnată din aluminiu, monoamortizor central, pretensionare reglabilă electronic, revenireț/comprimare autoreglabilă electronic (Dynamic ESA) Frână faţă: Două discuri flotante, Ø 320 mm, etriere radiale cu 4 pistonașe Frână spate: 1 disc, Ø 265 mm, etrier flotant cu două pistonașe BMW Motorrad Race ABS, parțial integral Roată faţă/spate 17”, Jante din aluminiu turnat Anvelopă faţă: 120/70 ZR 17, anvelopă spate: 190/55 ZR 17 Lungime: 2,333mm, ampatament: 1,522mm, înălţime șeii: 840 mm (790 mm cu suspensia joasă opțională) Cursă suspensie, față / spate: 150 mm / 150 mm Greutate la plin: 226kg. Capacitate rezervor benzină: 20litri, consum mediu: 6.2L/100 km. (*6.1L/100Km in testul nostru) Preţ de pornire în România: 16.700€ (*Pret model testat in tura lunga prin Maramures ~23.000€) Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Când vine vorba de zone din România cu mare încărcătură de tradiții,obiceiuri, atracții turistice și locuri care îți fac sufletul să tresare, probabil mulți se gândesc la Maramueres. Cu siguranță ai putea să te plimbi mai bine de o săptămână pe aici fără să te plictisești, fără să ai niciun plan, fără știi nimic dinainte despre această zonă și pur și simplu să te oprești acolo unde vezi ceva interesant. Și probabil asta ar fi cea mai frumoasă metodă de a descoperi Maramureșul și frumusețile sale,în tihnă. Totuși, pentru că mulți dintre noi nu avem această libertate, și trebuie cumva să fim eficienți și când suntem în concediu (un paradox al vremurilor pe care le trăim), am făcut o listă cu câteva dintre cele mai reprezentative locuri din Maramureș pe care ar trebui să le vizitați. Ca să vă fie mai ușor, le am pus pe o hartă, pe care o găsiți în subsolul paginii. Cum pentru noi drumurile sunt cel puțin la fel de importante ca destinația, am făcut o listă și cu câteva dintre cele mai frumoase drumuri din zonă, care leagă aceste atracții turistice. Și cum mai mereu,când ești pe drum, te ia foamea, am notat și două locații unde am mâncat foarte bine in Maramures. Dacă mai știți alte restaurante în zonă unde se mănâncă bine, lăsați-le în comentarii și le vom adaugă pe harta de mai jos. Mai jos gășiți și un clip despre o parte dintre drumurile care ne-au plăcut la ultima noastră excursie aici, în Maramureș. [embedded content] Atracții turistice pe care să le vezi în Maramureș 1) Cimitirul Vesel de la Săpânța Ca să începi cu zâmbetul pe buze explorarea Maramureșului, îți recomandăm o vizită la Cimitirul Vesel de la Săpânța. Este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din țară, locul unde se spune că se râde în fața morții. Povestea a început pe la 1935-1936, când Stan Ioan Pătraș, un meșter localnic, a venit cu o idee năstrușnică prin care să exprime într-o bucată de lemn de stejar povestea întregii vieți a unui om. Casa meșterului Stan Ioan Pătraș este un adevărat muzeu. Aici se află, printre altele, și atelierul în care sunt lucrate și restaurate crucile din Cimitirul Vesel. 2) Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighetul Marmației Ca să ne piară zâmbetul, în apropiere de Cimitirul Vesel de la Săpânța, la Sighetul Marmației, se află fosta închisoare politică de tristă amintire. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni. În mai 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați. Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele, fără încălzire. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiți să stea la “neagră” și “șura”, celule de tip carceră, fară lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilința și batjocora făceau parte din programul de exterminare. În 1955, ca urmare a Convenției de la Geneva și a admiterii României comuniste( Republica Populară Română ) în ONU, a avut loc o grațiere. O parte din deținuții politici din închisorile românești au fost eliberați, o parte transferați în alte locuri, inclusiv în domiciliu obligatoriu. La Sighet, din cei circa 200 de deținuți, 54 muriseră deja. În muzeu sunt expuse cam toate obiectele care se găseau în perioada comunismului, ba chiar celula în care a fost închis Iuliu Maniu și multe alte lucruri interesante. 3) Biserici de lemn patrimoniu UNESCO – Mănăstirea Bârsana În Maramureş se află unele dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii de lemn din ţara noastră, adevărate capodopere ale genului, fiind fără îndoiala una din culmile artei de a construi în lemn de pe continentul nostru. Numeroase biserici de lemn, ce sunt datate în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, reprezintă, de fapt, tipuri arhitectonice mai vechi cu câteva secole. În mod frecvent, bisericile erau reclădite pe acelaşi loc unde mai fusese o biserică, iar reparaţiile şi restaurările se făceau treptat, prin înlocuirea unor grinzi sau a şindrilei, forma arhitectonică şi chiar unele detalii decorative păstrându-se aidoma. Arhitectura Maramureşului a fost modelată firesc în lemnul pe care această regiune muntoasă, bogată în păduri şi râuri, îl oferă cu generozitate. Din punct de vedere al planimetriei, la bisericile maramureşene se constată unitatea de concepţie, edificiile fiind ridicate pe sistemul de plan folosit de întreaga arhitectură medievală româneasca şi caracteristică cultului ortodox. Cele trei încăperi tradiţionale: absida altarului, naosul şi pronaosul se înşiruie pe axa est-vest, uneori având spre apus un pridvor deschis. sursă: patrimoniu.ro În Maramureș există 8 biserici din lemn intrate în patrimoniul mondial Unesco : 1. Biserica Intrarea în Biserica Maicii Domnului (Bârsana) cod LMI MM-ÎI-m-A-04517 2. Biserica Sfântul Nicolae (Budești) cod LMI MM-ÎI-m-A-04530 3. Biserica Sfânta Paraschiva (Desești) cod LMI MM-ÎI-m-A-04566 4. Biserica Nașterea Maicii Domnului (Ieud-Deal) cod LMI MM-ÎI-a-A-04587 5. Biserica Sfântul Arhanghel (Plopiș) cod LMI MM-ÎI-m-A-04604 6. Biserica Sfânta Paraschiva (Poienile Izei) cod LMI MM-ÎI-m-A-04605 7. Biserica Sfântul Arhanghel (Rogoz) cod LMI MM-ÎI-m-A-04617 8. Biserica Sfântul Arhanghel (Surdești) cod LMI MM-ÎI-m-A-04769.01 Mănăstirea Bârsana este considerată a fi una dintre cele mai fermacatoare astfel de biserici din lemn, fiind totodată și una dintre cele mai vechi mănăstiri din zonă, primele atestări documentare ce fac referire la Mănăstirea Bârsana datează din 1390. 4) Mocănița de pe Valea Vaserului Dacă vreți să schimbați un pic ritmul, atunci mocănița ce pleacă de la Vişeu de Sus până la Paltinul (26.1Km) este ce vă trebuie. Singura problema este că trebuie să fiți acolo la 9:00 dimineața. Prețul unui bilet pentru adulți în sezonul de vârf este de 75Ron, însă incepând cu anul 2016 există și așa-numitele Mocănița Special, niște pachete ce includ, pe lângă biletele propriu-zise, și câte ceva de-ale gurii, prețul fiind de 119Ron pentru adulți în sezonul de vârf. Mai multe detalii găsiți pe site-ul www.cffviseu.com 5) Cascada Cailor Cum o iei la vale de la Vișeu spre Vatra Dornei, după ce ai trecut de Borșa, la aproximativ 30Km, vei găsi una dintre cele mai frumoase cascade din România, Cascada Cailor. Poți ajunge la cascadă fie pe jos, fie cu telescaunul, însă pentru varianta din urmă trebuie să se strângă un grup de cel puțîn 10-15 persoane. 6)Lacul Albastru și Crăpătură Zorilor de lângă Baia Sprie. Lacul Albastru a rezultat prin prăbușiri miniere și acumularea apei provenită din topiri, averse și izvoare naturale. Ca orice lac lăudat, pozat și instagramat, s-ar putea să ai o mică dezamăgire când ajungi aici, în funcție de cum este vremea. Lacul își schimbă culoarea de la turcoaz la albastru cobalt în funcție de sezon, concentrația sărurilor minerale (sulfat de fier, săruri de cupru) și de nivelul apei. Noi am fost imediat după o ploaie așa că nu arată deloc cum îl văzusem prin poze. În apropiere se află și Crăpătură Zorilor,situată în Dealul Minei, în versantul stâng al Văii Borcutului. Este o lucrare minieră veche, apreciată ca fiind din secolul al XVI-lea.Lucrare minieră de suprafață dar aceasta dezvoltă și goluri subterane. Are aspect de canion, este dezvoltat preponderent pe o singură direcţie aproximativ V-E, lățimea medie fiind de cca. 4 m. În peretele nordic atât de la suprafață cât și în subteran dezvoltă alte galerii. Mai multe informații găsiți pe : speomontana.ro 7) Satul Breb Satul Breb este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase sate din România, fiind o destinație excelentă și un exemplu de eco-turism. Vă recomandăm să renunțați la motocicletă și să o schimbați cu o bicileta, în zonă, cicloturismul este la el acasă, fiind puse la dispoziție mai multe drumuri verzi și arii protejate. 8) Dealul dintre Cavnic-Budești, unde mașina urcă singură Dincolo de Gutâi, pe ruta Cavnic-Budești, există un loc unde mașinile oprite și scoase din viteză… urcă singure la deal. S-a vorbit că misteriosul fenomen ar avea legătură ba cu magnetismul, ba cu rocile vulcanice sau chiar cu vreo influență extraterestră. Cu aproximativ 5 kilometri înainte de intrarea în comuna Budești, venind dinspre Cavnic, vei găși “zona cu șmen”, cum mai este numită. De fapt este vorba despre o iluzie optică, pantă fiind inversă față de cum se vede cu ochiul. [embedded content] 9) Cabana Mogoșa, Lacul Bodi, Cota 1000 și Vârful Suior Mogoșa este o zonă turistică situată în Munții Gutâi, în apropierea orașului Baia Sprie. Lacul Bodi ( sau Mogoșa) este un lac artificial aflat la poalele Vârfului Mogoșa, la altitudinea de 730m. Deși zona este foarte pitorească și liniștită, când am fost noi, nu arăta foarte bine. Deși era sâmbătă și era destul de multă lume, Cabană Mogoșa era închisă și zona părea cam neîngrijită. În apropiere se poate urca cu telescaunul la cota 1000 pe vârful Suior. Dar să revenim la ce ne place mai mult nouă, și anume la drumuri: 1) DN18 – Baia Sprie – Mara: “Pasul Gutâi” – este drumul care ne-a plăcut cel mai mult la tura noastră prin Maramureș. Poate și datorită faptului că l-am prins extrem de liber, cu foarte puțin trafic. Nu știm dacă a fos noroc sau așa este întotdeauna sâmbăta la prânz pe acolo… A fost o experiență absolut sublimă, aproximativ 20km de curbe cu astfalt perfect, finalizată cu o masă gustoasă la Păstrăvăria Alex din Mara. 2) DJ183 -Baia Mare – Firiza – a fost un alt drum care ne-a plăcut foarte mult, cu asfalt foarte bun, însă fiind într-o zonă destul de circulată, cu mulți oameni veniți la picnic în weekend sau cicliști, este un drum unde trebuie să mergi mai cu grijă. 3) DJ109F Mara – Cavnic – este un drum foarte pitoresc și mai puțin circulat. Asfaltul variază, fiind porțiuni foarte bune cu porțiuni care prezintă denivelări sau gropi, însă per total carosabilul este acceptabil. Drumul acesta îl puteți parcurge atunci când vă duceți să vizitați mănăstirea Bârsana, care este un pic mai departe de Ocna Șugatag, și bineînțeles satul Breb și Biserica din lemn de la Budești care sunt fix pe parcurs. În plus drumul trece și prin aceea “zonă cu șmen”, unde trebuie să verificați dacă motocicletă urcă la deal cu motorul oprit. Repet:Trebuie! 4) DN18 – Borșa-Iacobeni – Vatra Dornei – este un drum despre care am auzit că este foarte pitoresc, are bucăți virajate, și carosabilul se prezintă foarte bine, fiind asfaltat recent. Din păcate din cauza unor schimbări de program nu am mai putut ajunge aici, însă îi credem pe cuvânt pe cei ce ni l-au recomandat și-l trecem pe lista scurtă pentru tura următoare. 5) “Mesteacăn” – nu aș zice că este un drum, ci mai mult o secțiune din E58 cunoscută de “racerii de Maramureș”, cu două benzi pe urcare și cu niște viraje cam pe placul oricărui motociclist. Am parcurs porțiunea această fix când am venit în Maramureș și cumva a dictat starea de spirit pentru perioada petrecută aici. Ziceam că ne-a plăcut foarte mult ce am mâncat pe aici. Prima locație ne-a fost sugerată de Mihaela Pintea, colegă motociclistă din Baia Mare, și nu am fost dezamăgiți. Întotdeauna mergeți pe mâna localnicilor, că este vorba de drumuri, cazare sau mâncare. Este vorba de restaurantul Bastion, din parcul Regina Maria din Baia Mare. Foarte bună mâncarea și prețuri corecte. Am mâncat un Babgyulas de n-am mai putut termina felul doi. Apropo, ei sunt celebri pentru plăcintele cu carne care arată cam așa. @Pastravaira Alex @Pastravaira Alex Iar al doilea loc unde ne-a plăcut foarte mult mâncarea a fost Păstrăvăria Alex din Mara, un restaurant impresionant prin dimensiunea locului și a efortului depus de angajați. Foarte bun păstrăvul atât prăjit cât și la grătar. Vă recomandăm cu căldură un popas aici și sperăm să aveți noroc să gășiți o masă liberă, pentru că în weekend este foarte aglomerat. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Pasul Gutâi numit și Pasul Gutin sau Pasul Paltinu (găsit și sub numele de Pasul Paltinului sau de Pasul Pintea) este o trecătoare situată în Carpații Orientali,care face legatura dintre Depresiunea Baia Mare și Depresiunea Maramureșului. Fizic, trecătoarea este situată la altitudinea de 987 m. Ea se află între culmea Paltinu situată sub vârful Coasta Crișului (1162 m, aflat la vest) și terasa Gutâi situată sub vârfurile Coveți (1121 m) și Măgura Poienii (1126 m), aflate la est, find străbătută de DN18, care face legătura între orașele Baia Mare și Sighetu Marmației. Pasul se află pe porțiunea acestuia dintre orașul Baia Sprie (situat la sud-vest) și satul Mara (situat la nord-est), porțiune care suie spre trecătoare dinspre sud-vest pe văile râului Săsar și a afluentului acestuia Valea Crișului și dinspre nord-est pe văile râului Râușor și a afluentului acestuia Izvorul Alb. sursa: Wikipedia [embedded content] Noi am ajuns aici ultima oara in Iulie 2020, cu ocazia turei noastre de 4 zile si 1500Km #rideMaramu’, iar la acea vreme carosabilul se afla intr-o stare excelenta, asfaltul bun, marcaje, parapeti, totul ca la carte. De asemenea, se poate sa fi fost noi norocosi, insa am prins foarte putin trafic pe portiunea de serpentine, de aproximativ 20km, de la Baia Sprie la Mara, aceasta bucata de drum fiind una dintre cele mai placute experiente din intreaga tura. Atunci era o zi de samabata, in apropiere de ora pranzului. Poate localnicii sa ne spuna cum este de obicei traficul pe acest drum. Cei pasionați de drumeții, ar trebui să ia în calcul și parcurgerea traseului către Creasta Cocoșului. “Banda roşie porneşte de pe DN 18 (Baia Mare – Sighetul Marmaţiei), din Pasul Gutâi (987 m), respectiv din drept cu hanul „Pintea Viteazul”. Din dreptul hanului trecem şoseaua şi urcăm prin pădure pe poteca marcată. Aceasta ne conduce pe o curbă de nivel, ocolind Vârful Măgura, iar apoi ieşim în capătul vastei întinderi, care e de fapt Poiana Boului. Aici avem prima privelişte spre împrejurimi, şi putem recunoaşte Vârful Mogoşa dar şi pârtiile de la Şuior. Banda roşie continuă pe curbă de nivel şi, în curând, în dreapta noastră se va desprinde banda albastră. Aici intersectăm „Drumul Măriuţii” – drum cu încărcătură istorică, folosit de trăsurile imperiale ale Mariei Teresa, în secolul al XVIII-lea” sursa: muntii-nostri.ro De asemenea trebuie să știți că acest drum, are strânsă legătură cu legenda lui Pintea Viteazul: Grigore Pintea, cunoscut în istorie și în folclor drept Pintea Viteazul, s-a născut la 25 februarie 1670, în familia nobiliară de români Cupșa, în satul Măgoaja, fostul comitat Solnoc-Dăbâca, acum actualul județ Cluj. O parte a copilăriei sale și-a petrecut-o la vărul său, nobilul Crăciun, iar apoi a mers împreună cu el la cea mai bună școală românească, în Aiud1 . A început să cutreiere mai multe orașe, să învețe mai multe limbi, fiind trimis la Viena să studieze la școli înalte, unde a învățat și taina armelor. Timp de zece ani, el a haiducit și și-a strâns în jurul său o ceată haiducească. Cu această ceată participă la Răscoala Curuților în 1703, fiind primul român din Maramureș care sare în ajutorul lui Francisc Rákóczi al II-lea5 . Faptul că Pintea a participat la răscoală este menționat în memoriile lui Rákóczi, dar și în Arhivele Statului. Astfel, la 14 august 1703, Pintea împreună cu haiducii săi asediază cetatea Baia Mare, iar după câteva zile de asediu, pe data de 22 august, Pintea este împușcat la ordinul lui Ștefan Decsy 6. Există o altă versiune care spune că Pintea a murit pe data de 14 august sau 7 august, după cum scrie și pe piatra comemorativă. Nu se știe cu exactitate unde a fost înmormântat, dar există un mormânt pe serpentinele de coborâre din Pasul Gutâi. Legenda Pesterii lui Pintea spune că în muntele Gutâi, lângă satul Crăcești (Mara – Maramureș), haiducul Pintea avea săpată în stâncă o pivniță mare, în care își ținea berbânțele cu galbeni și armătura. Pivnița era păzită, cu rândul, de haiduci. Ea era încuiată cu o ușă mare de fier și cheile de la ea le avea Pintea. Se zice că se vede și astăzi acea pivniță care se deschide la șapte ani odată. sursa:Historia.ro Mai trebuie să menționăm că în zonă, puteți face un popas și la Cabana Mogoșa / Lacul Bodi / Suior, o zonă foarte liniștită și pitorească. Dacă nu vă grăbiți, puteți să urcați până la cota 1000 la Suior cu telescaunul, să admirați priveliștea. motoroute @ pe malul lacului BodiContinue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Probabil că dacă prințul Charles nu și-ar fi cumpărat o casă la Viscri în 1996, multe lume nu ar fi auzit de acest loc și acest sat ar fi rămas doar un nume pe hartă, la care ajungi doar dacă te-ai rătăcit de la drumurile principale. La fel de probabil, dacă nu ar fi existat acest interes crescând și tot mai mulți turiști care ajung aici, și căile de access ar fi rămas pline de gropi. Însă iată că în 2020, putem să ajungem la Viscri pe două drumuri proaspăt refăcute, cu un carosabil foarte bun: -prima varianta, de la Rupea, în dreptul cetății/al magazinului Penny, mergeți către comună Dacia pe DJ105A.(ar trebui in urma sa vedeti cetatea Rupea, asemenea pozei de mai jos). De acolo sunt circa 8 km până la Viscri. Acesta este drumul pe unde am fost ultima oară în Mai 2020. DJ105A Rupea – Dacia DJ104L Dacia – Viscri DJ104L Dacia – Viscri – a două, prin satul Bunești, unde aveți indicator direct către Viscri. Pe aici nu am fost, însă un prieten mi-a spus că la începutul lui Iunie carosabilul era refăcut aproape în totalitate, se mai lucra la un singur pod, unde era o zona de ocolire.De ce ai vrea să ajungi la Viscri? Aș spune că Viscri nu este locația potrivită neapărat pentru motocicliști, ci mai degrabă potrivită pentru moto-turiști, aflați într-o tură mai lungă, sau cei ce vor să se deconecteze de la ritmul agitat al orașelor. Viscri este unul dintre cele mai frumoase sate săsești din Transilvania, aparținând Patrimoniului Mondial UNESCO. Construcția bisericii fortificate din sat a fost începută de către secui în anii 1100, inscripțiile pietrelor de mormânt din cimitirul care înconjoară biserica atestând acest fapt. În anul 1185 sașii au colonizat biserica, secuii fiind nevoiți să părăsească satul și să se stabilească în sud-estul Transilvaniei. Localitatea Viscri este atestată documentar în anul 1400 sub denumirea latină Alba Ecclesia, echivalentul ei etimologic fiind denumirea germană Weißkirch. Biserica a dat și numele localității, fiind una dintre cele mai impresionante biserici din Transilvania. Imediat cum intrați în sat, sunteți ghidați către o parcare amplă. Important de știut, un lucru care mi-a plăcut foarte mult, în momentul în care ai intrat în sat, s-a termiant și asfaltul. Este ca o trecere în timp bruscă, unde lași în spate agitația timpurilor prezente și încerci să te acordezi la trecut. Soluția cu parcarea este foarte bună pentru a păstra nealterat farmecul locului. Cel mai important obiectiv este spectaculoasa biserică fortificată săsească, inclusă în patrimonial mondial UNESCO. Lucru imporant de știut, taxa de intrare se poate plăti doar cash. Pe lângă biserica în sine, care este o oază nesperată de răcoare, puteți urca și în turn, de unde veți admira satul de la înălțime. În curtea bisericii, gășiți și un muzeu cu diverse obiecte sășești: costume tradiționale, broderii, război de țesut. De asemenea mai există și o expoziție de teracotă tradițională dar și modernă. Vedere din turnul bisericii Muzeu sasesc Muzeul de teracota În sat sunt mai multe variante de cazare, sunt și câteva restaurante/cafenele. La ultima vizită noi am mâncat foarte bine la Cafe Artizanat, aflat în imediata vecinătate a bisericii fortificate. O plimbare la Viscri poate fi foarte usor integrata intr-o tura mai ampla, in zona fiind multe alte locuri si drumuri pitoresti. In primul rand cetatea Rupea este la mai putin de 30min de mers, Sighisoara se afla la aproximativ 40km, iar inspre Brasov mai gasim, proaspat restaurata, cetatea Feldioara. Apoi un pic mai departe gasim vulcanul stins de la Racos alaturi de Lacul de Smarald si Coloanele de Bazalt. Ca drumuri pitoresti secundare ce se ramnifica din E60 (Sighisoara – Brasov / Padurea Bogatii), avem drumul pana la Racos, cat si Hoghiz – Sercaia. Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Înainte să vă prezint povestea lui Vladimir,unul dintre participantii români de la Budapesta-Bamako 2020, câteva detalii pentru cei ce nu au auzit până acum despre acest raliu sau The Great African Run, cum mai este numit. Această cursa caritabilă, a luat naștere în 2005, ca o alternativă mai ieftină și mai puțin strictă, a celebrului raliu Dakar. Regulile de participare sunt mai lejere, în principiu cam orice vehicul putând participa. De asemenea există mai multe categorii în funcție de ambițiile, skillurile și competivitatea fiecărui participant, însă rolul principal este de a oferi participanților posibilitatea de a descoperi Africa așa cum este ea. Traseul raliului este de obicei prin Ungaria, Austria sau Slovenia, Italia, Franța, Spania, Maroc, Sahara de Vest,Mauritania,Senegal și Mali. De asemenea raliul are si un aspect caritabil, evenimentul strânge bani și ajutoare pentru comunitățile locale și organizațiile caritabile din Mali. 1. Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă? Sunt un motociclist ușor atipic, în sensul în care consider că am schimbat puțin ordinea firească a lucrurilor. Adică m-am apucat de școala moto în toamna lui 2014, la vârstă de 32 de ani. Probabil m-am apucat așa târziu pentru că până atunci m-am luat cu alte treburi (să mă însor, să fac 2 copii, să mai și muncesc, etc..) Am picat examenul de 2 ori (traseu ambele) și astfel de abia in 2015 am putut să încalec legal prima mea motocicletă – o Yamaha MT07. 2. Ideea de a participa la Raliul Budapesta-Bamako cum ți-a venit ? Cât timp a durat de când ți-ai propus să participi și până când ai început pregătirile ? Ideea de a participa moto a survenit în prima zi a aceluiași raliu, ediția 2018. În 2018 am participat la același raliu cu un Oltcit Club TRS, alături de un bun prieten. Pe scurt, am mers cu Oltcitul tot traseul raliului 2018, de la Budapesta la Banjul în Gambia. Acum, 2020, am trișat puțin, în sensul în care am trimis motorul până în Malaga cu un curier, iar eu am ajuns via avion și astfel din Malaga am început efectiv raliul. Ideea în sine, inițială, de a participa la B2B Rally a apărut la sugestia bunului meu prieten cu care am participat în 2018. Pregătirile efective pentru ediția 2020 la care am participat moto au început in toamna lui 2019. 2018 cu Oltcitul 2020 Malaga 3. Cum te-ai pregătit pentru această aventură? Mă referer atât la pregătirile legate de motocicletă cât și de birocrație, echipa….ați fost mai mulți români (am văzut că la repatriere erau mai multe motociclete de RO în container, dar nu mi-e clar dacă va știați de la început sau…) ? Organizatorii B2B sunt profesioniști. Ai un portal pe care de altfel te și înscrii, îți urci documente, ții evidența plăților, etc. Adică vorbim de o unealtă super ușor de folosit care efectiv îți spune ce ai de făcut, când ai de făcut, ce și când ai de plată și de ce anume, etc. În baza documentelor urcate în această platforma, tot organizatorii se ocupă de toate vizele, inclusv de un buget de “protocol” pe care efectiv îl simți. Polițiști amabili, vameși la fel, etc. Motocicleta a fost pregătită sumar, în baza diverselor opinii și sfaturi primite de la prietenii din Vstromania și din asociația Suflet cu 2 roți. Tot în baza sfaturilor lor m-am și înzestrat cu alte echipamente specifice (cort, saltea, sac de dormit, etc..). Apoi organizatorice – Plan de achizitiii, comenzi plasate, liste, checklisturi, liste iar, etc.. Ca și pregătire efectivă moto… genți textil laterale plus topcase textil, cauciucuri oarecum mai de offroad, protecții leviere ghidon, etc.. nimic ieșit din comun. În ediția din 2018 am fost 3 români. Eu și colegul meu Olcitist alături de un rătăcit ce călătorea cu diverse echipe. Anul acesta, probabil în urmă mediatizării acestui eveniment inclusiv de către drumul oltcitului, cred că au fost peste 75 de cetățeni români. Eu am fost în sine o echipa (eu cu mine și motorul), însă am mers alături de 3 prieteni ce au format o echipa distinctă, călătorind cu o Toyota LandCruiser de prin 2001. Ne vedeam seara la destinații, cu foarte puține excepții am călătorit separat. De regulă, am mers singur. În ultimele zile am socializat cu alți motocicliști și astfel s-a pus la cale repatrierea la comun. 4. Am văzut că există mai multe categorii la acest raliu. Tu la care dintre ele te-ai înscris și care a fost mind-setul inițial ? Mă refer l-ai privit ca pe o aventură, ca pe o cursa, ca pe o vacanță sau puțin din fiecare? Deși am un motor competent în offroad, asta nu înseamnă că și eu însumi sunt competent. Așadar am ales varianta de raliu touring, adică asfalt cât de des și de mult. Însă Africa are asfalt până la un anumit punct. Apoi vorbim de rocky dirt roads, nisip, deșert, șanțuri, diguri, râuri, savană, etc.. Au fost însă câteva grupe de băieți,inclusiv români, care chiar știau să meargă pe motor și la care mă uităm cu mare drag și admirație. Mindset-ul inițial a fost… hai odată . Mai degrabă ca o aventură combinată cu episoade de vacanță. Cursa doar din prisma dorinței de a finaliza traseul nu din punct de vedere al clasamentului. Iar vacanța intervenea de câte ori găseam o cazare mai de soi.. care să aibă piscină, view către ocean, mâncarea bună, etc.. 5. Motocicleta cu care ai fost este un KTM 1290SAS. De ce ai ales această motocicletă ? (bănuiesc că trecutul te leagă puternic de V-Stromania). Ai avut ceva probleme cu ea pe parcurs , probleme cu benzină….electrice…(am văzut că ai avut o problema cu roată față) A două motocicletă ce am avut-o a fost un Vstrom de 650cc. Am luat-o pentru că nu îmi venea să cred cât de prost merge yamaha mt07 pe drum de țară și, știm cu toți că orice drum frumos se termină cu 6-10 km de drum de țară până la cazare/cabană etc.. Însă Vstrom-ul n-a dainut decât vreo 12.000 km și sub un an în posesie, pentru că nu ne-am înțeles prea bine. A făcut în schimb un lucru minunat: am cunoscut prin intermediul acestui fier un grup de oameni extraordinari, cu care am legat prietenii solide indiferent de ce motoare calarim azi. Oamenii aceștia fiind grupați sub numele de Vstromania. Când am cumpărat KTM-ul în 2019 cu mai puțin de un an înainte să plec, eram convins că nu voi duce această minune tehnologică în Africa ci că, mai degrabă voi cumpără o Yamaha monocilindru xt660z sau ceva similar ce urmă apoi să fie vândută fie la destinație fie la întoarcerea în țară. Însă până la urmă am zis că dacă tot se numește Super Adventure S, hai măcar să-i arăt puțină aventură. Motorul a funcționat excelent în pofida prafului, nisipului și căldurii. Nu trebuie ignorată benzina. Eu nu înțeleg cum a putut să funcționeze cu mizeria aceea de benzină. Nici nu mirosea a benzină ci a gaz din copilărie când se mai importa la grădiniță câte un păduche. Roata față a fost strâmbată și crăpată în urmă unei erori de pilotaj. Avea presiune 0,8 bari pe un drum de praf fin cu bolovani ascuțiți. Fiind 41-43 de grade afară iar eu deja având 40 temperatura proprie (bolnav fiind), în ultima zi de raliu am făcut schimb cu un tânăr offroader ce călătorea într-o dubă, în ideea să meargă el 30 min cu moto timp in care mă odinesc eu și îmi trag sufletul la răcoare la el in mășină. După câțiva km l-am găsit cu roată zob. Sfatul de a căra după mine o camera de roată s-a dovedit util… În ziua îmbarcării pe container, pe drum spre port, într-un trafic absolut infernal, neștiind drumul am fost nevoit să ma țin după colegii din toyota preț de 10-12 km. Afară cald 40+, ktm-ul cald, eu cald.. ceva de vis. Spre final a început apă să urce.. așadar l-am oprit și am mers cu el de ghidon până când am ieșit din haosul acela. Alte probleme nu au fost. Bamako 2020 Bamako 2020 Bamako 2020 Bamako 2020 6. Deși raliul se cheamă Budapesta-Bamako, aventură propriu-zisă pe două roți ai început-o la Malaga, până acolo transportând motocicletă în dubă. Cum au fost primii kilometri după ce ai trecut în Africa? Mai fusesei aici, ce așteptări aveai la început ? Când pleci din Spania către Africa ajungi de regulă tot în Spania ) Acum măcar știam, însă în 2018 când am trecut pe ruta Almeira – Nador, nu aveam habar că acest Nador este enclavă spaniolă și că .. este la fel că în Spania (curat, frumos, etc..) Chiar și după aceste mici capete de pod spaniole, Marocul este o țară ce se modernizează rapid. Au super asfalt, benzinării moderne, autostrăzi, net, etc. Tangier Med 7. În Africa care a fost traseul ? Care a fost zona cea mai dificilă de traversat? Unde ți-a plăcut mai mult și unde nu? Tangier Med Maroc, drumuri de munte prin Altas, Ourzazate, Marakesh, apoi Sahara – drum drept pe lângă ocean, urmată de Mauritania, Senegal, Guineea și în final Sierra Leone – Freetown. Cea mai dificilă zonă a fost o fâșie de 6 km între Sahara de West și Mauritania – zona ce se numește No Man’s Land. O zonă fără lege, fără drum, plină de tâlhari, epave de mășini, cadavre de animale, etc.. Nu știi încotro să o iei, este un mare open space plin de lespezi de piatră, nisip, epave, etc.. Acolo mi-am propus și am reușit la limită, să nu cad. Această trecere m-a stresat tot drumul până acolo (știam ce ma așteaptă de la expertienta 2018) însă tot stresul a fost fundamentat. Odată intrat în Mauritania nu e neaaparat ceva liniștitor. O țară musulmană cu niște oameni ce nu-și prea doresc vizitatori. Nu găseai Essance ci doar Gazoil, nu funcționa nici un card, etc.. În cele 2 nopți petrecute în Mauritania am fost păziți cu armata. Hotelul avea gard de 6m și sârmă ghimpată.. ceva drăguț. Următorul sector de drum nasol a fost în Guineea unde din pricina unor revolte s-a schimbat traseul destul de amplu, pe o rută îngrozitoare. Sute de km de drum plini de sleauri, pietre ascuțite, nisip gen lut semiuscat, super cald. Pe acest traseu am fost din nou, seara, păziți de armata. Organizatorul a afirmat că a fost cea mai dificilă și enervantă secvență de drum de când organizează acest raliu. Însă acest drum ne-a dus prin comunități cu adevărat autentice. Mi s-a întâmplat de cel puțîn 5 ori să fiu oprit de armata că să-și facă poze cu mine pentru că eram primul alb pe care îl vedeau în viață lor în carne și oase. Cel mai mult mi-a plăcut în Senegal. Aș putea trăi în această țară. După toată tristețea și tensiunea din Mauritania, brusc ajungi într-o lume veselă, colorată, toată lumea râde. Iar berea La Gazelle din Senegal este senzațională (in Mauritania nu se găsește alcool nici măcar la chinezii din capitală ce fac contrabandă cu orice:)) 8. Au fost momente când te-ai simțit în pericol ? Mauritania este o țară care uneori creează contextul să ți se facă frică. Acolo eșți cu adevărat pe cont propriu în multe situații. Capitală este super aglomerată, haos, demență. Camioanele te scot din șosea, totul alunecă, nisp peste tot, etc.. În 2018 un camion a scos din șosea o mașină participantă la raliu, accident ce s-a dovedit mortal pentru unul din ocupanți. Deci da, în Mauritania, în unele zone chiar mi-a fost teamă. Un exemplu ce pare hilar acum – într-o piață/stradă/intersecție hyper aglomerată, proaspăt plecați de la hotelul buncăr, colegii mei din toyota s-au gândit să se apuce să dea pixuri și bomboane oamenilor. Eram blocați în trafic. Am început să claxonez și să ma întorc la ei să stea cuminți pentru că efectiv am simțit cum sute de oameni se vor năpusti în jurul nostru că să apuce ceva. Ne-am împins ușor ușor și am scăpat de momentul tensionat, provocat de colegi. În rest oamenii sunt primitori, curioși, și dornici să-ti ia ceva. Un pix, o gumă, o bomboană, măcar o poză cu tine. Petit cadeaux este o expresie des întâlnită, emisă atât de militari, polițiști, jandarmi, copii, etc. 9. Interacțiunea cu oamenii pe parcurs cum a fost? Îți aduci aminte de vreo întâmplare hazlie fie cu localnici, fie cu alți participanți ? Am interacționat cât de mult am putut. Așa cum am zis mai sus, oamenii sunt un mix de curioși/primitori și dornici să te ardă dacă este vorba să-ți presteze vreun serviciu (făcut rost de benzină, cazare, trecut răul cu vreo bărcuța, etc..) Adică totul trebuie negociat la sânge. Totul este mai scump pentru că ești alb. Inclusiv șpaga trebuie negociată în forță. De exemplu, dacă te tăvălești un pic poți coborî de la 60 euro de om la 20 pt grupul de 15 ce se strânsese pt că cel de la rând nu a vrut să dea 60 de bucată. Inclusiv doctorul m-a ușurat de 450 euro pt consultație și tratament 2 ședințe. Însă dincolo de acest aspect așteptat de altfel, oamenii și interacțiunea cu ei constituie un motiv în sine să te sui pe motor. Au fost multiple întâmplări amuzante.. Îmi e greu să numesc una anume. Nu era zi fără ca cineva să nu facă vreo tâmpenie, fie eu fie vreun interlocutor. 10. La nivel fizic cât de obositoare a fost această experiență ? Tu ai avut si niste probleme de sanatate, ceea ce a făcut lucrurile să fie și mai grele… Clar am subestimat oboseală. Nu am dormit niciodată la cort până la acest raliu. Și da, acum înțeleg de ce nu am dormit. Nu mă odihneam, dormeam puțin și prost, etc. Atunci când găseam cazare cât de cât, stăteam până târziu cu diverse nații și diverși oameni până spre dimineață de vorba. Așadar, acum uitându-mă în urmă, chiar am făcut un managment prost al somnului. Povestea cu răceală care n-a fost răceală, a fost și ea declanșată de mine. Beam foarte multă apă dintr-un camelback. Cam 2l la 2-3 ore. Suzeta stătea pe umăr și se murdărea de tot praful, glodul, jegul drumului iar eu beam liniștit apă prin acea suzeta. Astfel am făcut o infecție în gât destul de nasoală. Și firește că după 2 zile de antibiotic am și pierdut folia și, când ziceam că îmi revin, clonele au contratacat și boala a revenit în forță, cu febra 41 uneori și senzația generală de a-ți căuta un loc însorit, loc cu verdeață unde să mă îngrop liniștit. Revenind la întrebare, cred că o minimă atenție la odihnă rezolva problema și clar se poate parcurge raliul fără o acumulare fantastică de oboseală. 11. Ai ajuns la final pe mai mult de două roți, într-o dubă tractata, în care se află motocicleta. Ce senzații ai avut la final? A fost un sentiment de ușurare sau de regret că s-a terminat ? Roată distrusă s-a întâmplat în ultima zi de raliu. Coroborat cu starea mea de sănătate clar a fost o ușurare simplul fapt că am zăcut în duba tractată. Senzația generală a fost mai degrabă de regret că am ajuns însă clar și o satisfacție că am ajuns și de data asta la final. 12. Cam cât a costat toată distracția ? (Taxa de participare, cazare,repatriere motocicletă…) Taxa de participare, asigurări, taxe centralizate pt vize – în jur de 2500 euro. În rest bezină, cazări, mâncare, băutură, atenții.. Repatrierea a costat și ea în plus câteva sute bune de euro. 13. Dacă cineva ar vrea să participe la ediția următoare, ce sfaturi i-ai da? Dacă tu ai participa din nou, ai face ceva diferit ? Primul sfat ar fi să se ducă. Însă probabil va trebui să aștepte ediția 2024 pentru că 2022 e deja fully booked. Al doilea sfat – bagaj cât mai mic și cât mai ușor. Deși am împachetat light, tot am cărat prea mult după mine. Chiar dacă eram cu amicii din toyota, m-am încăpățânat să-mi car singur bagajele, cortul, etc tot timpul. În Maroc în munți este frig, uneori zăpadă, iar apoi 40 de grade. Așadar, dată viitoare clar mi-aș lua și o formă de echipament mai ventilat, mai adaptat climatului atât de călduros. Revenind asupra bagajului..am avut la mine o bucată de săpun de casă, clasic. Cu un astfel de accesoriu nu îți trebuie mai mult de 2 tricouri la tine. Eu am avut mult prea multe , însă tot am spălat de mâna cât n-am spălat în restul vieții. 14. Fiind un site care promovează turismul moto în România, trebuie să te întreb, la noi în țară unde îți place să te plimbi cu motocicleta. Ai vreun drum, traseu, zonă preferată ? Lepșa e primul răspuns ce-mi vine în minte. Mai sunt apoi câteva sectoare superbe spre Baia Mare. Însă sunt convins că le voi descoperi pe toate mulțumită acestei pandemii. Să ne cunoaștem țară ) 15. După așa un început de an în forță pe două roți, ce ți-ai mai propus pentru restul sezonului ? Cum am prins prima fereastră deschisă în perioada asta a Covid-ului, am dat o fugă în Grecia, pe la Makaza. Între timp s-a închis și Makaza.. Planul era să ajung la Sankt Petersburg în acest sezon însă mă tem că nici măcar până la Cernăuți nu voi ajunge date fiind restricțiile de circulație. Așadar mă voi învârți prin România, pe drumuri din ce în ce mai puțin circulate, mai către drum de țară, off light, etc.. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Acest traseu ne-a fost sugerat de Titus Molnar, insa deocamadata nu am ajuns prin zona sa vedem cu ochii nostri exact cum este. Din ce zice Titus, ruta Zalau-Tusa-Izvoarele Barcăului-Dealu Corbului ar trebui sa fie un drum linistit cu asfalt integral si posibilitate de campare. Din pozele trimise de el, peisajul este foarte frumos. De asemenea am mai gasit ceva informatii pe www.salajulpursisimplu.ro/ “Platoul. Crevasa Ponor E ciudat cum drumul asfaltat ce duce nicăieri începe chiar de la platoul ce deschide cele două trasee spre izvoare. E un drum strîmt, pe care cu greu încap două autoturisme, unul lîngă altul. Iar în urcare, e chiar mărginit de parapeți de protecție. De sus, de deasupra Platoului, ai impresia că ești în Elveția: cîmpii nesfîrșite, parcele de pămînt lucrate, parcă desenate în decor, pîlcuri mari de păduri de foioase, de brazi, ori de cer, văi adînci, acoperite doar de coroanele copacilor. Și liniște. Multă liniște. De sus reușim să identificăm locul unde ar putea fi peștera, putînd privi probabil zeci și zeci de kilometri în zare. E undeva pe platou, un conglomerat de stînci, care se vede, de aici, doar ca niște puncte. Ne luăm un reper și coborîm într-acolo. Terasa enormă ce se întinde pe creștetul stîncilor îți deschide o priveliște tulburătoare: prăpăstii peste tot, acoperite de păduri dese. Trebuie să coborîm la baza săritoarei, dacă vrem să vedem despre ce e vorba. Jos, de unde șirul de stînci se prăvale asupra noastră de la o înălțime amețitoare, granitul tare, ici-colo acoperit de mușchi, e ca un zid de cetățuie ce se întinde zeci și zeci de metri. La o primă trecere, ratăm crevasa și ajungem sus, pe terasă, după o escaladă ușoară, ce avea să fie doar un antrenament pentru ceea ce va urma. De pe creștet, culcat spre buza prăpastiei, am reușit să identificăm și locul cu pricina, iar ca să ajungem la intrare, evident, a trebuit să coborîm, din nou, la baza zidului.” [embedded content] Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a anunțat redeschiderea celui mai spectaculos drum din România.Astfel, circulația pe Transfăgărășan va fi permisă, în 2020, începând cu ziua de miercuri, 1 iulie. „Miercuri, 01 iulie 2020, începând cu ora 8:00, circulația rutieră pe Transfăgărășan, între Piscul Negru și Bâlea Cascadă (km 104+000 – km 130+800), se va deschide pentru toate categoriile de autovehicule, în intervalul orar 07:00-21:00. Pentru siguranța participanților la trafic, circulația rutieră este interzisă pe timpul nopții între orele 21:00-07:00.”, se arată într-un comunicat al CNAIR Șoferii sunt sfătuiți să circule prudent și să adapteze viteza la condițiile de trafic, mai ales având în vedere instabilitatea atmosferică ce duce la apariția de fenomene meteorologice spontane care afectează vizibilitatea. De asemenea, comunicatul CNAIR mai conține un avertisment pentru cei ce circulă pe Transfăgărășan în 2020. Se pare că, în ultima perioadă, a fost semnalată prezența urșilor în apropierea părții carosabile. Șoferii și pasagerii din mașini sunt sfătuiți să nu se apropie de animale, să nu le hrănească și să informeze imediat autoritățile de prezența acestora. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Acum ceva vreme am petrecut o zi moto foarte reușită în munții Baiului, dând curs invitației lui Adrian de la Est Bike Constanța. “Știa el un drum” și mai ales că avea și niște motociclete de test cu el: Honda Africa Twin, Yamaha Tenere 700 și Suzuki V-Strom 1050XT, n-aveam cum să refuzăm. Faza pe hârtie Pe hârtie lucrurile sunt foarte clare, modelul 2020 Africa Twin sau CRF1100L cum mai este numit, este o motocicletă complet nouă. Despre toate schimbările cu care vine am mai scris atunci când am văzut-o la EICMA pentru prima oară, însă foarte pe scurt, cele mai importante ar fi: – IMU-ul care controlează cornering ABS-ul și cornering Traction Control-ul. – Ecran TFT cu posibilitate de conectare a telefonului prin Bluetooth și AppleCar Play – Capacitatea motorului a fost mărită la 1,084cc și dezvoltă acum 100cp/105Nm – Pentru varianta cu DCT este introdus pentru prima oară un sistem de detectare a curbelor pentru ca treapta de viteză să nu mai fie schimbată în mijlocul virajului. – Cadru complet nou – Varianta standard mai ușoară cu 4kg, iar Adventure Sports cu 5Kg. – Patru moduri de mers : Off-Road, Gravel, Tour, Urban + două moduri User – Cruise Control standard – Faruri cu LED Faza pe stradă și înafara ei De data aceasta, faza pe stradă a fost prea puțină,stând mai mult în afara străzii. Sperăm să putem să o mai luăm o dată la o tură mai lungă să vedem cum se așează la un touring pe asfaltul patriei, acum mergând foarte puțin, sub 150km. Despre cealaltă parte, in afara asfaltului, deși noi am adus motocicleta de la București până la Brebu unde ne-am întâlnit cu Adrian, de aici mai departe, Africa Twin a stat mai mult la el, noi mergând cu V-Strom-ul și cu Tenere-ul 700. Și a fost mai bineașa, pentru că el cunoscând foarte bine modelul anterior, cu care mersese anul trecut preponderent în off-road, lui i-a fost mult mai ușor să sesiseze toate schimbările suferite de noul model. În plus, aptitudinile lui în off-road peste media unui rider de duminică ca noi, au prezentat și mai bine potențialul acestei motociclete. Așadar, la sfârșitul distracție, aproape de finalul traseului off-road din munții Baiului, am stat un pic de vorba să împărtășim impresii la cald. [embedded content] Motor - 8.7/10 Ciclstică , manevrabilitate și frâne - 8.5/10 Dotări standard - 8.8/10 Fun factor - 8/10 Raport calitate / preț - 8.2/10 Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Multe dintre poveștile noastre încep cu cele mai periculoase cuvinte pentru motocicliști: “Știu eu un drum!”. Așa a fost și când am încercat să ajungem la casa Seciu direct prin dealuri deși eu eram cu un Z750…și multe alte dați. Cam așa a început și ziua noastră superbă cu Honda Africa Twin 1100, Suzuki V-Strom 1050XT și Yamaha Tenere 700. De fapt lucrurile au început un pic mai devreme, când Adrian de la Est Bike Constanța ne-a întrebat dacă nu vrem să testăm aceste motociclete pe un traseu pe care îl știe el în apropiere de Valea Doftanei. Spre deosebire de Iulian, eu mai ieșisem o dată cu Adrian la o tură enduro în Dobrogea, și eram conștient de “discrepanțele culturale ireconciliabile” pe care le avem în ceea ce privește mersul în afară asfaltului. Oricât am mai ieșit noi anul trecut pe drumuri forestiere și trackuri de rally raid pe la 4V Rally, încă mai avem multe de învățat. Totuși am mers pe încredere și pe ideea că nu o fi atât de inconștient să ne bage pe niște drumuri hard-core mai ales că eram cu motocicletele lui. Și în plus, orice ieșire din zona de confort, e benefică, mai învățăm câte ceva. Așa că sâmbătă dimineața, desi vremea nu era chiar prietenoasă, ne-am întâlnit la Brebu cu Adrian, care adusese motocicletele în dubă de la Contanța. După ce am mers pe valea Doftanei până la Secaria, am luat-o spre munții Baiului. Începutul ar fi trebuit să ne pună ceva semne de întrebare, pentru că încă de la prima urcare, pe un drum amestecat de piatră și noroi, părea că ambiția noastră ne depășește talentul, mai ales în cazul meu care mergeam cu Suzuki-ul V-Strom 1050XT echipat cu cauciucuri de stradă. Totuși după o primă porțiune mai cu emoții, drumul arăta promițător, un drum forestier clasic cu piatră măruntă măcinată. Al doilea semn de întrebare ar fi trebuit să fie când la un momentdat ne-am întors din drum și am luat-o pe altă potecă, dar la momentul respectiv cred că ne plăcea prea mult plimbarea ca să ne dăm seama că de fapt nimeni nu știe cu precizie traseul. Ca să nu aveți aceste probleme am salvat traseul exact, îl găsiți pe site sub numele : Traseu off-road: munții Baiului. Pe măsură ce ne-am îndepărtat de sat, drumul a devenit mai greu cu din ce în ce mai multă piatră. Prima parte mai dificilă a fost o urcare pe piatră cu niște serpetine destul de strânse. Aici s-a văzut cine are tehnică și cine nici măcar dorința (adică eu). A fost un moment bun să testăm cum urcă atât Suzuki-ul V-Strom 1050XT cât și Yamaha Tenere 700 cu pasager. Pe post de bagaj am fost eu în ambele cazuri, 90+kg de “traction control” suplimentar pe spate. Primul popas l-am făcut în apropiere de Piscul Câinelui, de unde se vedea foarte frumos înspre valea Prahovei. Deși vremea era cam mohorâtă, am reușit să vedem în îndepărtare Sinaia,Cota 1400-2000, Coștila… În timp ce a început să plouă ușor și ne întrebam dacă să ne întoarcem sau să mergem în continuare ( și dacă mergem în continuare, pe unde să mergem? ) norocul ne-a scos în cale un cioban cu turma de oi, care ne-a indicat drumul spre Poiana Țapului. A urmat una dintre cele mai spectaculoase porțiuni ale traseului, mergând pe creastă, cu o priveliște ce te făcea constant să-ți pierzi concentrarea de la drum. Și acolo chiar trebuie să fii atent pe unde mergi, pentru că din când în când sunt niște șanțuri/șleauri mai mari, unele erau și cu apă, iar dacă ești pe trasa exterioară și te-ai dezechilibrat spre prăpastie, aia a fost…Nu neapărat game over…dar e foarte probabil să-ți faci prieteni noi la SMURD. Apoi a fost o urcare mai abruptă în apropiere de Baiul Mare, dacă îmi aduc aminte, după care drumul a început să coboare. Toate bune și frumoase până am dat de o serie de bălți mai adânci cu apă și noroi. Vă mai aduceți aminte când ziceam la început de cauciucuri de stradă…combinat și cu o mică indecizie pe care am avut-o pe la mijlocul bălții când Iulian îmi tot zicea în cască “pe dreapta e mai tare pământul” am “reușit” să așez gentil în ditamai noroiul, ditamai V-Strom-ul. Ciudat e că l-am ridicat instant, acolo cu noroiul peste glezne n-am simțit cele ~250Kg. Însă povestea de dragoste cu noroiul abia începea. Până aproape de civilizație, cam tot drumul prin pădure a fost numai prin noroi, probabil vreo 5-6Km de coborâre prin pădure pe care i-am făcut ca melcul, dar cu pulsul la maxim :)) Nu glumesc când zic cu pulsul la maxim, mai jos este e o poză cu relatia dintre pulsul meu si traseul parcurs,unde se vede că finalul a fost cea mai solicitantă parte. Cauciucurile Suzuki-ulul erau atât de pline de noroi că și pe bucățile scurte unde mai era puțin pietriș, dansam cha-cha-cha. Important este că până am ieșit la asfalt n-am mai trecut la intimități cu noroiul, acesta a intrat în contact doar cu anvelopele și din când în când cu cizmele. Și cam asta fost ziua noastra de test cu Honda Africa Twin, Suzuki V-Strom 1050XT și Yamaha Tenere 700, cu siguranță una dintre cele mai tari ieșiri de sezonul asta și de aceea vă recomandăm acest traseu dar cu precauție și responsabilitate. Cum am scris și la articolul despre traseul propriu-zis, este bine să mergeți cu cineva care a mai fost sau care are o experiență mai bogată în off-road și vă poate ajută, foarte important este să aveți cauciucuri adecvate, iar dacă se anunță vreme rea,plouă…mai bine amânați ieșirea pe acest traseu. În curând o să gășiți clipul cu această ieșire și pe canalul nostru de youtube: Motoroute Ro unde vă invităm să vă abonați si să porniți notificările pentru a fi la curent cu toate noutățile. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Am ajuns aici cu ocazia testării a 3 motociclete japoneze capabile și de drumuri off-road: Honda Africa Twin 1100 , Yamaha Tenere 700 și Suzuki V-Strom 1050XT. În primul rand drumul impresionează prin frumusețea priveliștilor. Este un drum pe care l-aș face în tihnă, poate cu opriri mai dese pentru a admira și mai mult peisajele. De multe ori mi s-a întâmplat să fiu furat de peisaje și să nu mai fiu atent la drum, ceea ce este destul de periculos. Nu este un drum chiar ușor, mai ales daca plouă sau dacă a plouat puternic cu câteva zile înainte așa cum s-a întâmplat când am fost noi. În acest caz există riscul să întâlniți multe zone cu noroi, unde niste cauciucuri cramponate vă sunt foarte de folos. Drumul în sine cuprinde segmente de pământ bătătorit amestecat cu piatră, segemente doar de piatră, destul de alunecoasă, cât și segemente de drum forestier cu pietriș mărunt, plus câteva segemente cu șanțuri și șleauri. Vă recomand dacă veniți pentru prima oară aici să nu vă aventurați singuri și să veniți cu cineva care ori a mai fost și știe drumul, ori cineva care are experiență în off-road și vă poate ajuta. De asemenea sunt câteva urcări mai abrupte pe piatră care necesita un pic de tehnică. Pentru a ajunge aici puteti veni fie pe valea Prahovei si la Comarnic sa o luati spre Secaria, fie pe valea Doftanei si la fel in mijlocul satului Secaria sa intrebati un localnic pe unde ajungeti pe munte sau spre muntii Baiului/saua Baiului. Prima urcare din sat poate sa fie un pic descurajanta daca a plouat, este un amestec de piatra cu noroi foarte alunecos. Desigur traseul se poate face si in sens invers din Poiana Tapului spre Secaria, doar ca acele urcari de care va spuneam ca sunt un pic mai dificile vor deveni niste coborari mai abrupte. Pe lângă motocicletele de enduro care mănâncă pe pâine traseul acesta, personal cred că motocicletele dual sport sau adventure touring de capacitate mai mică, mai ușoare, până pe la 7-800cc sunt mai potrivite pentru acest drum. Desigur, faptul că noi am urcat inclusiv cu un Suzuki V-Strom de 250Kg arata că se poate și așa, însă efortul este mult mai mare. Ca referință pentru efort. Până când este gata clipul cu plimbarea de aici, vă arat câteva poze ca să știți la ce să vă așteptați: Evaluare traseu Peisaje Dificultate ( 1 - dificil / 5 - usor ) Fun factor Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Ma gandeam cum sa sarbatoresc cum se cuvine faptul ca motocicleta implineste in septembrie anul acesta fix "20 de ani de viata", asa ca, dupa ce anul trecut "am cucerit" Turcia, anul acesta a venit randul Greciei. Calatoria a inceput pe 1 septembrie, cand am stabilit si un record personal, anume 722 de km intr-o zi: Giurgiu - Pella. Traseul a fost Giurgiu - Pella - Ioannina - Zakynthos - Ancient Olympia - Kalatama - Sparta - Mycene - Pireus - Creta - Santorini - Atena - Sounio - Delphi - Termopile - Platamon - Kavala - Giurgiu. In total, 4300 de km pe roti, plus distantele strabatute pe ferryboat-uri, patru la numar, unul fiind pe timp de noapte la cabina pe ruta Pireus - Heraklion, Creta. M-am intors cu 260 de GB de filmari si poze, deci, am ce face iarna asta Drumul a fost lipsit de "aventurile" din Turcia: de data asta am plecat cu un Garmin Zumo 396 LMT-S, instalat pe ghidon cu prindere RAM. Am strabatut Grecia cu acelasi laptop obosit care a crapat de tot in tara, chiar in ziua cand am ajuns Din fericire HDD-ul este intreg reusind sa copiez toate materialele pe calculatorul de lucru prin intermediul unui adaptor. PS: Motocicleta s-a comportat exemplar. Pentru inceput va las cu un teaser, urmand sa postez video si poze de la fiecare locatie, precum o fac de obicei.

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a anunțat vineri, 22 Mai 2020,printr-un comunicat de presă, că începând de sâmbătă dimineață va fi redeschisă Transalpina pentru traficul auto între Rânca și Obârșia Lotrului. Secţia de Drumuri Naţionale Târgu Jiu anunţă că, începând de sâmbătă, de la ora 8.00, va fi deschisă circulaţia pe Transalpina, însă aceasta se va desfăşura cu unele restricţii. Potrivit reprezentanţilor Secţiei de Drumuri Naţionale Târgu Jiu, începand cu data de 23 mai, ora 8.00, se reia circulaţia pe DN 67C, între km 34+800-59+800, între localităţile Rânca şi Obârşia Lotrului. Circulaţia este permisă numai în intervalul orar 8.00-20.00 şi se va desfăşura cu următoarele restricţii: masa maximă autorizată mai mică de 7.5 tone, iar viteza maximă de 30 de kilometri pe oră. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Unul dintre motivele pentru care am făcut site-ul motoroute.ro a fost dorința de a prezenta locurile frumoase din România și cum să ajungi la ele. Deși pentru motocicliști drumul este mai important decât destinația, de multe ori ne alegem punctele intermediare pentru popas tocmai luând în calcul priveliștile și peisajele din zonă. Noi zicem că pe două roți este cel mai frumos mod de a descoperi România, însă la multe dintre ele se poate ajunge și cu mașina, toate având căi relativ ușoare de acces. Pentru că este imposibil să faci departajarea între locuri pitorești, fiecare având ceva special, am încercat să le grupăm pe zone geografice. Așadar începem de la Sud-Est, din bătrâna Dobroge și vom continuă până în vestul țării. 1. Canalul Dunăre-Marea Neagră – Monumentul Tineretului & Ansamblul Rupestru Murfatlar Monumentul dedicat în vremea comunismului celor care au construit Canalul Dunăre – Marea Neagră. Monumentul, denumit și Înaripata, a fost ridicat în zona fostului sat Straja, ras de comunişti pentru traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Este înălţat pe un soclu de beton, de aproape 10 metri, cu 12 coloane adânci de 20 de metri, şi este lucrat din oţel inoxidabil. Statuia, fără soclu, are 38 de metri înălţime. Opera de artă întrupează un înger fără aripi – mai degrabă o flacără stilizată pentru ochiul necunoscătorilor. Este o zona uitata de lume, ruinele unui CAP abandonat si campul vast te fac sa te simti un pic in Mongolia. Foarte putin mai stiu de existenta lui, asa ca de obicei nu vei intalni pe nimeni in zona. Puteti ajunge aici din DN3, pe drumul forestier ce merge spre Ansamblu Rupestru Murfatlar, un alt loc interesant de vizitat. 2. Cetatea Arganum & Capul Dolosman Capul Doloșman sau Dolojman este o arie protejată de interes național de tip avifaunistic, floristic și faunistic,ce se află la est de satul Jurilovca.Aria naturală acoperă marginea estică a promontoriului Doloșman, și reprezintă o formațiune geologică (faleză calcaroasă) ce cuprinde ruinele cetății Argamum – Orgame și abruptul stâncos al falezei. În antichitate Herodot îl menționează sub denumirea de Orgamon, fiind în acel timp un cap al Sciției minore pe țărmul apusean al Pontului Euxin. Denumirea Doloșman este otomană, provenind din cuvântul dolaș (obstacol) sau dolașma (loc de trecere). În prezent, el privește apele limanului Razelm format ulterior. Accesul se face pe DJ229P pana in apropierea zonei protejate, de acolo urmand sa faceti o plimbare scurta de 10min pe jos pana la plaja sau la vestigiile cetatii. [embedded content] 3. Cetatea Enisala La mai putin de 30min de mers de la capul Dolosman, se afla ruinele fortăreței medievale Yeni-Sale (Enisala, Enișala, Eraclea sau Herakleia, îndepărtându-ne în timp) se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim și Babadag. Cetatea Yeni-Sale are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 și au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea. 4. Cetatea Troesmis & Lacul Iacobdeal Troesmis a fost o cetate getică aflată în nord-vestul Dobrogei de astăzi (județul Tulcea), pe malul Dunării, lângă Balta și fostul cătun Iglița.Orașul antic ocupa o suprafață întinsă, între Balta Iglița, dealul Piatra Râioasă și comuna Turcoaia, acoperită azi de ruine. Primele săpături au fost făcute de Engelhardt în 1864-1865. Ruinele au fost apoi văzute și studiate fără săpături de către Grigore Tocilescu (ocazie cu care Pamfil Polonic a ridicat planul celor două cetăți) și de Vasile Pârvan. În 1939 Emil Coliu a explorat curtina de nord a Cetății de Vest. Dar rezultatele și rapoartele acestor puține cercetări au rămas în cea mai mare parte nepublicate. In prezent spatiul a fost lasat de izbeliste, nu este nimic organizat, nu veti gasi nicio panou cu informatii, insa merita o plimbare pana acolo doar pentru privelistea pe care o ai de acolo asupra vechiului brat al Dunarii, Macin. Accesul se face din DN22D pe un drum de pamant. In apropiere se afla si lacul Iacobdeal sau “minunea de smarald din cariera Turcoaia”, cum mai este numit.Lacul Iacobdeal,este un lac antropic, care s-a format într-o veche carieră de granit exploatată în urmă cu zeci de ani. Dinamitarea uneia dintre galerii, a făcut ca apă din pânza freatică să inunde locul și astfel s-a creat lacul. Oamenii locului îl denumesc „La fântâna” și spun că nu ar avea mai mult de 20m în adâncime și că acoperă zeci de utilaje rămase în urmă, după exploatarea carierei.Culoarea de smarald a lacului și limpezimea apei, forma de căldare, creează o imagine inedită, semănând cu un lac glaciar, lucru ce face ca acest loc să fie unic. Este înconjurat de pereți smălțuiți de granit, maluri abrupte și se spune că în adâncimile sale ar trăi pești mari. Cetatea Troesmis Lacul Iacobdeal [embedded content] 5.Lacul Bolboci – Podul cu Florile – Lacul Scropoasa / Transbucegi Transbucegi-ul este unul dintre drumurile favorite ale noastre, in ciuda statului legal incert. E adevarat ca de la asfaltare, zona a devenit foarte aglomerata. Cum marea majoritate se duce de obicei spre Piatra Arsa si platoul Bucegi, asa inseamna ca daca la cabana Dichiu faceti stanga, veti ajunge intr-o zona mai putin aglomerata si foarte ofertanta in ceea ce priveste peisajele. Lacul Bolboci au “marea din Bucegi” este un lac de baraj artificial în Masivul Bucegi, pe râul Ialomița, în spatele barajului Bolboci, cu un volum util de 17,9 milioane m³.Este la o distanță de 8 km de Sinaia și la 10 km (2 ore de mers) de Peștera Ialomiței Vârful Zănoga Mare” sau “Podu cu Florile Este un platou excavat în muntele Zănoaga Mare.Zona Podu cu Flori s-a format prin valorificarea calcarului. Pe vremea lui Ceauşescu s-au scos sute de basculante de piatră, necesară construcţiei barajului de la Bolboci, lucrare finalizată în 1989. Traseul de la Barajul Bolboci şi până la Podu cu FLorile are o lungime totală de circa 4 kilometri. Pe circa 3,5 km se merge alături de marcajul cruce roşie, al traseului turistic Cabana Bolboci – Canton Brătei. În dreptul cabanei Bolboci, se face stânga şi se urcă pe creastă, şerpuind prin pădure, pe un drum forestier destul de greu pentru o masina normala. Este probabil cel mai frumos loc de belvedere din zonă. De aici se vede Lacul Bolboci, platoul Bucegilor şi cheile Zănoagei. Tot in apropiere se afla si Lacul Scropoasa impreuna cu Cheile Orzei si Cascada Şapte Izvoare.Iti ia cam 1h-1h30min in functie de cum te misti (pe jos) daca urmaresti traseul cu crucea albastra ce incepe de la campingul Zanoaga.Se trece apa pe un podeţ din capătul din stânga al campingului şi se urmează marcajul. Este un traseu bine marcat, aşa că nu aveţi cum să vă rătăciţi. Este de preferat, însă, să îl începeţi în prima parte a zilei, pentru a nu veni la locul de cazare pe înserat, întrucât zona este frecventată de urşi. In apropiere se afla si Cascada 7 Izvoare, care se spune că are cea mai pură apă din lume. [embedded content] 6. Tabla Buții Cunoscut în trecut ca „Pasul Tabla Buții”, trecătoarea face legătura între Munții Tătaru și Carpații Orientali. În urmă cu mai bine de 330 de ani, Pasul Tabla Buții era considerat drept principala trecătoare practicabilă din punct de vedere comercial. Povestea de la Tabla Buții începe de pe vremea dacilor, care foloseau acest drum foarte des. Ulterior, romanii au construit un drum pavat cu lespezi de piatră care pleca de la Măneciu, pe Valea Teleajenului, și ieșea prin Pasul Tabla Buții dincolo de munți.Din Slon, distanța până la Pasul Tabla Buții este de vreo 15 kilometri, din care nouă kilometri pe un teren accidentat. Efortul de a ajunge aici se merită, pentru că zona este de o frumusețe rară. De aici, de la 1.400 de metri altitudine pot fi zăriți Munții Ciucaș inclusiv Cabana Muntele Rosu si Centrul de Seismologie, Muntii Siriu si Muntii Podul Calului, afllati in apropiere de DN 10. Ajunsi in Pasul Tabla Butii puteti vizita Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial si ruinele cetatii medievale de vama Tabla Butii. Noi am fost aici, venind pe drumul de Cheia (DN1A), iar la Măneciu-Ungureni ne-am îndreptat către baraj și am mers spre Slon. Depinde foarte mult vremea cand te aventurezi pe aici, daca vii dupa o ploaie sunt unele zone unde este dificl sa treci fara o masina 4×4. 7. Vulcanii Noroioși Pe glob, sunt aproximativ o mie de astfel de fenomene, dar în Europa sunt foarte rare. România, prin rezervaţia naturală din Buzău, se poate lăuda cu singurii vulcani noroioşi miniaturali din Europa.În România, vulcani noroioşi pot fi întâlniţi şi în alte locuri, precum Ocna Sibiului, la Homorod, la Bazna, pe dealurile Transilvaniei, dar şi în anumite zone colinare din Moldova, unde micii vulcani sunt numiţi ”gloduri” sau ”ochiuri de glod”. Însă, zona cea mai spectaculoasă în care se poate observa acest fenomen natural unic o reprezintă Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici din judeţul Buzău. La Pâclele Mari sunt vulcanii noroioşi mici, care probabil nu vă vor impresiona foarte tare, iar la Pâclele mici sunt “adevăraţii vulcani noroioşi”. Drumul este prost, cu multe denivelări şi gropi,traversează multe sate, iar ultimii 4-5 kilometrii sunt pe un drum semiforestier cu dale de beton. Ajunşi la Pâclele Mici, ne-am abandonat motocicletele în parcare şi am urcat un mic deal până la zona vulcanilor. Se poate urca lejer. Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mici Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mici 8. Lacul Rosu – Cheile Bicazului Cheile Bicazului au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova.Cu o lungime de peste 6 km, zona Cheile Bicazului se desfășoară între Lacul Roșu în amonte și localitatea Bicaz-Chei în aval, și este străbătută de drumul transcarpatic DN12C care leagă orașele Gheorgheni și Bica, unul dintre cele mai frumoase drumuri din țară, oferind niște imagini foarte spectaculoase. Venind dinspre Gheorgheni, drumul începe să urce ușor, iar după o serie de curbe și serpentine prin pădure ajunge pe malul Lacului Roșu, la poalele Muntelui Hășmașul Mare.Lacul Roșu este un lac de baraj natural format în urmă prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838.Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi și hidroxizi de fier. În limba germană se numește Mördersee (“Lacul Ucigașul”); în maghiară, gyilkos = ucigaș, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un sat, omorându-i atât locuitorii lui, cât și animalele. Apă adunată a avut culoarea roșie de așa de mult sânge, încât numele lacului a devenit atât Lacul Roșu, cât și Lacul Ucigaș. Imediat după lacul Roșu, încep Cheile Bicazului, o zonă extrem de impresionantă datorită pereților de stâncă printre care trece drumul. [embedded content] Cheile Bicazului Lacul Rosu 9. Pietrele Doamnei – Transrarau Transrarău, denumit și drumul comorilor, face legătură între satele Chiril (la Sud) și Pojorâta (la Nord).La început, venind dinspre Chiril, s-ar putea să aveți impresia că intrați pe o potecă de munte asfaltată, cel puțin noi așa am crezut și pentru vreo 500m ne tot întrebam dacă suntem pe drumul bun și asta din cauza că drumul este foarte îngust. Pînă la cabana Rarău drumul are lățimea unei mașini, iar in lateral sunt niște dale de beton pentru situațiile in care se întâlnesc două mașini. De aceea este bine să mergeți cu precauție. De la cabana Rarău înspre Pojorâta, drumul se lățește, fiind câte o bandă pe fiecare sens și urmând o serie de serpentine super. În apropierea cabanei Rarău există un drum un drum forestier cu pietre care trece pe lângă stația meteo și ajunge pînă la Pietrele Doamnei. [embedded content] 10. Vulcanul stins de la Racoș, Lacul de Smarald și Coloanele de Bazalt Racos se afla la mai puțin de 70 de km de Brașov, pe drumul spre Sighișoara. In imediata apropiere a satului este locul ultimei erupții vulcanice a Munților Carpați, locul ultimelor erupții bazaltice cuaternare ale munților Carpați. Se poate ajunge cu motocicleta si cu mașina până la o distanta de arpox. 500de metri de craterul vulcanului…iar de acolo mai faceți câțiva pași pe jos. In imediata apropiere a craterului vulcanului mai găsiți doua obiective turistice,monumente ale naturii: lacul Brazi, cunoscut drept “Lacul de Smarald” si coloanele de Bazalt. Lacul este înconjurat de formațiuni de bazalt și are o culoare verde-albăstruie. În trecut, aici a fost cariera Brazi, în fapt, o căldare gigant care a permis strângerea apei. Localnicii spun că cei care lucrau la vechea carieră ar fi săpat până la pânza freatică și astfel bazinul s-ar fi umplut cu apă. Pe plăcuța informativă de pe malul lacului scrie însă că acesta s-ar fi format în urma precipitațiilor acumulate, iar 80% din volumul de apă ar fi același de 20 de ani încoace. La 5 minute distanță de Lacul de Smarald mai poți vedea Coloanele de bazalt, un loc despre care se spune că ar emana energii pozitive. Coloanele de bazalt sunt rezultatul scurgerilor de lavă și au o înălțime de 12-15 metri. Au o formă hexagonală, frumos cioplită de mama natură, iar cățăratul pe ele este periculos și strict interzis. Si daca tot ajungeti in zona, trebuie sa stiti ca si in sat aveti ce vedea, în interiorul așezării pe artera principală a satului gasiti Castelul Sükösd-Bethlen (construit în 1664).Edificiul este înconjurat de ziduri de piatră, în fiecare colț existând câte un bastion circular, întocmai ca în filmele care descriu perioada Evului Mediu. Vulcanul de la Racos vazut de sus Lacul de smarald Colanele de bazalt in spate [embedded content] 11. Transfăgărășan & Lacul Bâlea Ce ar mai putea fi spus despre Transfagarasan si Lacul Balea…probabil cel mai cunoscut drum montan de la noi din tara. Anul acesta, drumul este programat sa se deschida pe 29 iunie 2020. Sfatul nostru pentru a va bucura in adevaratul sens de acest drum este sa va programati o plimbare aici in timpul saptamanii si sa evitati categoric sa veniti in timpul unei sarbatori legale, pentru a nu risca sa gasiti coloane de masini de kilometri. Transfagarasan Yamaha Tracer 900 Transfagarasan Lacul Balea [embedded content] 12. Sarmizagetusa Regia Sarmizegetusa Regia (cea regească) a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara. După cucerirea Daciei și înglobarea ei în Imperiul Roman, capitala a fost mutată la Ulpia Traiana (Sarmizegetusa), aflată la peste 40 de km depărtare. Ruinele cetății dacice Sarmizegetusa Regia au fost incluse pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO Ca sa ajuneti aici mergeti pe DJ705A de la Costești. Drumul a fost asfaltat în urmă cu câțiva ani și este perfect de dat, doar că trebuie să aveți grijă că este mai îngust și mai sunt alți turiști care merg sau se întorc de la Sarmisegetuza. In zona mai gasiti si alte atractii turistice cum sunt Cetatea Dacica Costesti/Cetatea Blidaru , Pestera Cioclovina, Cetatea dacica Fetele-Albe, Cetatea Dacica Piatra-Rosie. [embedded content] 13. Lacul Oasa – Transalpina Lacul Oasa a luat nastere odata cu construirea barajului cu acelasi nume, in anul 1979. Aici, s-a dorit construirea unui baraj din beton, cat mai solid, in vederea unei sustineri de cat mai lunga durata. Detaliile tehnice au fost studiate indelung pana la stabilirea unei formule ideale pentru zona in care se dorea amplasarea barajului. Lacul rezultat in urma constructiei are in prezent o suprafata de 460 de hectare si un volum de 136 mil. metri cubi. De o frumusete rapitoare, lacul Oasa impreuna cu peisajele din jur reprezentau inca din vremea inaugurarii un punct de atractie turistica indeosebi pentru locuitorii din zona.Barajul este punctul de plecare a doua trasee montane spectaculoase catre varful Cindrel, dar si locul ideal pentru pasionatii de pescuit intrucat lacul Oasa gazduieste numeroase exemplare de pastrav si craiete. Barajul este traversat de DN67C (Transalpina) care leagă orașele Sebeș și Novaci. Transalpina sau Drumul Regelui este cea mai inalta sosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele la 2.145m si este un adevarat delciu pentru motocicilisti cat si pentru automobilisti. Categoric este unul dintre drumurile moto favorite de la noi din tara, insa pentru anul acesta va trebui sa asteptam pana pe 1 Iunie pentru redeschiderea drumului. Lacul Oasa Transalpina #RideDacica Tura de Toamna Transalpina 14. Cascada Bigăr Cascadă Bigar a fost declarată locul unu în topul cascadelor unice din lume de către The World Geography în 2014. Personal mi se pare un pic exagerată reclama făcută, iar pozele senzaţionale te fac să ai aşteptări mult mai mari legate de acest loc. Între borna kilometrică 20 şi borna kilometrică 21, când vii dinspre Oraviţa spre Bozovici este o cascadă mult mai frumoasă. Dinspre Oraviţa trebuie să mergeţi în direcţia Bozovici, iar cascadă se află fix în locul în care paralelă 45 latitudine nordică străbate teritoriul ţării noastre. De altfel, paralela 45 este mult mai bine semnalizată faţă de cascadă, aşa că dacă rataţi indicatorul pentru Cascada Bigar vă puteţi orienta mai uşor după cel pentru paralelă. Cascada Bigar Cascada Bigar BMW F850GS Adventure Rallye in drum spre cascda [embedded content] 15. Cazanele Dunării – Dubova Dacă vă plac drumurile de coastă, probabil drumul de la Cazanele Dunării, cel puțin dintre Drobeta Turnu Severin și Moldova Veche, este fix ce trebuie, dar noi zicem să nu vă opriți acolo și să continuați până la Oravița, poate chiar să vă aventurați cu o mică buclă până la Baziaș, locul unde intră Dunărea în țară. Am parcurs acest drum ultima oară în Iunie 2019 și la aceea dată asfaltul era satisfăcător. Prima parte de la Dr.Turnu Severin la Orșova este asfaltată foarte bine, drumul este marcat, însă s-ar putea dacă veniți în weekend sau când este vreo sărbătoare legală (cum am fost noi), această bucată să fie aglomerată și să fie o mică coadă creată de cei ce vor să treacă granița la Sârbi. O să vă mai luptați un pic cu aglomerația și pe bucata Orșova-Dubova, zona atrăgând turiști ce vor să vadă Cazanele Mici cât și statuia în piatră Chipul lui Decebal din golful Mraconia. Apoi traficul ar trebui să fie mai lejer, iar probabil dacă veniți în timpul săptămâni nu există această problemă deloc. După Cazanele Mari este o bucată cu astfalt proaspăt, foarte bun drumul. Atunci când am fost noi doar ce turnasera asfaltul, drumul încă nu era marcat. Bineînțeles că sunt mult mai multe locuri frumoase în România care merită văzute și multe dintre ele le găsiți pe harta noastră cu drumuri moto. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

În lumea moto a existat întotdeauna un frecuș între diversele categorii de motocicliști, de la “raceri” la chopperisti, fiecare au intrat sub lupa analizei colective. La fel se întâmplă și cu o categorie mai nouă, motovloggerii. Părerile sunt foart împărțite când vine vorba despre acest subiect, însă noi vrem să ne concentrăm mai mult pe lucrurile și pasiunile comune, care ne apropie și anume călătoriile moto. Astfel ne-am gândit să vă prezentăm povestea și călătoria unuia dintre ei, Bandit Vlog. I-am pus câteva întrebări atât despre plimbarea prin Europa de anul trecut, prin niște locuri unde multora dintre noi ne-ar plăcea să ajungem, cât și despre motovlogging, pentru a înțelege mai bine fenomenul. 1. Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă? Păi, ca să încep cu începutul, nu mi-au plăcut niciodată motocicletele și îi considerăm destul de curajoși pe motocicliști, dar nu mă vedeam conducând una. Eu eram cu mașinile, cu raliuri și curse auto (legale). Până într-o zi, când m-am hotărât că mi-aș lua și eu un motor de 125, că am zis că nu-mi trebuie decât ceva cu care să mă mișc prin oraș mai rapid și mai economic. Mi-am luat Gilera DNA de 50, care arăta ca o motocicletă. După câteva săptămâni m-am înscris la școala de șoferi, să îmi iau A-ul, cu planul de a trece pe 125cc. După câteva luni de plimbat cu scuterul, am condus puțin un Suzuki DR125SM prin Tenerife, unde ma mutasem între timp, căci puteam să-l conduc cu categoria B. După alte câteva luni m-am întors in România, unde am luat permisul și de la 125, niște prieteni m-au convins să-mi iau minim 500cc. Cu o zi înainte să plec să cumpăr un GS500, un amic mi-a spus că vinde un Bandit de 600, pe care l-am și cumpărat pe loc. 2. Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut cu motocicleta, cum a fost ? La câteva săptămâni după ce mi-am luat permisul și motocicletă am plecat la primul meu drum lung, Brașov – Sighetul Marmației. Sunt mare fan Maramureș și încerc să merg acolo cel puțin o dată pe an. Țîn minte că am plecat la 6 dimineața din Brașov și am ajuns în Baia Mare pe la ora 15 (aproximativ 500km), după multe opriri, semafoare, drumuri în lucru și accidente. A fost destul de dificil ca începător la drum lung, dar am încercat să merg în ritmul meu, să las mașinile să mă depășească când era cazul și să fac multe opriri pentru hidratare, că erau cam 40 de grade la prânz. Dar am ajuns cu bine și am reușit să ma bucur de un Gutin (Pasul Gutâi) proaspăt asfaltat și de oamenii primitori din Sighet, unde mi-a fost oferită cazare, macare și ceva ieșiri în club doar pentru faptul că nu eram din zona (m-au ghicit după lipsa accentului). 3. De ceva vreme te-ai mutat în Olanda. Acolo ți-ai luat o Yamaha YZF 600R Thundercat din 1996. De ce ai ales această motocicletă ? Când am plecat din România era în plan să aduc și Banditul imediat ce-mi găsesc o chirie. Problema a fost la transport, care costa destul de mult, așa că am decis să-l vând. Mereu am vrut să încerc și un sport, dar cum sunt destul de înalt îmi trebuia o motocicletă pe care să încap. Și-am luat în calcul VFR și F4. Din greșeală am văzut un anunț cu un Thundercat, de care nu știam că există (în România nu văzusem), așa că m-am interesat puțin, am văzut că e și fiabil și mare și suficient de puternic. Și cu puțină răbdare (cam 3-4 luni), am găsit un thundercat la preț foarte bun, în stare bună, pe care l-am cumpărat pe loc. Yamaha Thundercat initial Yamaha Thundercat in prezent Yamaha Thundercat in prezent 4. Anul trecut, ai făcut cu această motocicletă o tură mai lungă prin Europa, aproape 3000km prin 5 țări. Care a fost planul sau, ai avut un plan de la început? Planul a fost să ajung în Innsbruck, Austria, și de acolo să văd eu. Nu știam cât o să stau, nu știam ce traseu o să am, nu știam nimic. Mi-au mai dat oamenii sfaturi pe facebook, din cei care mă urmăresc, pe unde să merg și pe unde să nu (cu câțiva chiar m-am întâlnit pe acolo și ne-am dat împreună), dar planurile mereu mi le făceam cu o seară înainte. În afară de pregătit motocicleta cât de bine pot, nu am avut un traseu stabilit până în dimineața în care am plecat. În funcție de vreme mereu făceam planurile de cu seară apoi dimineața ne puneam pe drum. Am stat la un prieten de-al meu, care locuiește acolo, tot motociclist, și el mi-a arătat frumusețile locului. 5. Care au fost cele mai frumoase locuri din aceasta călătorie pe care le-ai vizitat și le-ai recomanda și altora ? Pe Stelvio a fost cum te-așteptai? Părea cam aglomerat în clipurile tale. Tot Tirolul e superb. Atât partea austriacă, cât și cea italiană. Lacul Planșee e mirific. Kuthai e iarăși un loc excepțional cu mâncare pe care încă o țin minte. Drumul între Stelvio și Solda e excelent. Pasul Resia din Italia e ceva ce clar merită vizitat, chiar și cu mașina. Dar Stelvio a fost peste toate. Știam că este foarte frumos și aglomerat, dar când ajungi acolo, opreșți și te uiți în zare, ti se face pielea de găină. E o zonă care îți taie respirația, la propriu. Drumul în sine nu e în topul meu 10, mai ales cu o motocicletă mare și grea, dar priveliștea e cu siguranță pe locul 1. Iar o pizza fix în vârful muntelui, la 2900 metri altitudine, cu priveliștea aia… e ceva de făcut o dată în viață. [embedded content] 6. Toată excursia a durat 9 zile. Ai avut ceva probleme în timpul ăsta atât tehnice cu motocicleta sau incidente în trafic ? Mă așteptam să am. Având în vedere vârsta motocicletei. Deși o desfăcusem și verificasem cam tot ce s-a putut, mă așteptam să am probleme cu ceva. Și am avut. În Germania, după ce am alimentat, nu a mai pornit. Am avut noroc că nu a fost decât borna de minus mișcată, și am rezolvat-o cu multe înjurături în vreo 10 minute (dat bagaje jos, pus bagaje înapoi). Și un alt incident, cel mai periculos moment trăit de mine de când mă dau pe 2 roți, tot în Germania. 7 grade, ploaie, ceva pass superb. Limită de 100, circulăm cu 80 din cauza ploii și a temperaturii scăzute, un Audi Q7 parcat pe dreapta mi-a întors în față la o distanță suficient de mică încât să aflu că adrenalina are culoare și miros. Dar am reușit să ies puțin de pe drum, el oprit perpendicular cu măgăoaia în drum, ocolindu-l prin spate. În rest, ori m-am obișnuit cu olandezii, ori nemții chiar conduc haotic. Întâlneam câte un accident pe autobanda la fiecare 50-70km. 7. Ai făcut un calcul cât a costat plimbarea asta, în caz că cineva se gândește să facă o tură asemănătoare(să aibă o estimare) ? Dacă ai o motocicletă pregătită de drum lung, e mai ieftin. Pe mine plimbarea m-a costat 500 de euro. Plus accesoriile, bagajele, truse de scule, un pachet de asistență rutieră, echipament și servisare înainte de a pleca. Vlog Bandit – Euro Trip Vlog Bandit – Euro Trip Vlog Bandit – Euro Trip 8. Înainte să te muți în Olanda care erau traseele preferate de la noi din țară ? Când am luat permisul locuiam în Brașov și București, și făcând naveta mergeam pe DN1A deseori. Dar mă simt ca acasă pe drumul de Poiana Brașov. Calculasem în 2017, am urcat drumul ăla de 140 de ori într-un an. Aproape 3000 de km doar pe acel drum. Era drumul pe care mergeam în pauza de masă, seară de 2-3 ori și în weekend cât aveam benzină în rezervor. Lepșa este iar un drum pe care îl iubesc și unde mă simt foarte confortabil pe care mergeam cu drag, mai ales că e slab circulat, cazări ieftine, aer curat și liniște. 9. Cu motovloggingul cum ai început? Ai avut în minte un format sau te-ai gândit să urmăreșți o anumită linie cu clipurile tale? Ce crezi că-i atrage pe cei ce te urmăresc să se uite la clipurile tale ? Am avut camera pe cască din prima zi în care am început să merg pe scuter. Am avut camera în mașină. Nu am publicat niciodată filmările. Dar am vrut să învăț să editez, așa că am zis să încep să le postez, că să mă forțez cumva să am un program și să învăț constant. Oamenii au început să se uite din ce în ce mai mult, nu îmi dau seama de ce. Mulți mi-au spus că se uită pentru pasiunea cu care mă dau pe motor, că sunt calm și nu mă bag în situații periculoase doar pentru scandal sau viewuri. Am avut și eu momentele mele, dar in principiu prefer să frânez sau să iau mâna din gaz din timp și să n-am material extraordinar pentru youtube decât să-mi risc oasele. Mie îmi place să mă dau și mâine, prin urmare pot să zic că-s unul din fericiții motocicliști ce n-au avut niciodată contact cu solul până acum. Și sper să o țin tot așa. Ceea ce le doresc tuturor. Dar clar, audiență cea mai mare ai la accidente, road rage-uri și situații periculoase. Pe care prefer să le evit. [embedded content] 10. Care ar fi după tine un motiv bun pentru cineva să se apuce de motovlogging și care ar fi motivele greșite să facă asta? Te întreb pentru că sunt foarte mulți copii, tineri, care abia așteaptă să dea de A1 ca să facă motovlogging în primul rând, și abia apoi să se plimbe efectiv cu motocicleta și am senzația că ceva îmi scapă aici Eu mereu le-am spus că nu recomand să-ți iei motocicletă la 16 ani. Am vorbit de-a lungul celor aproape 4 ani de când postez pe youtube cu sute de oameni. Sute. Dintre cei mai hotărâți, cei sub 18 ani. Am încercat să le explic să o ia ușor, să nu se avante la lucruri mărețe că-i păcat să stea cu oasele în ghips. Unii mi-au trimis poze cu operațiile, pentru câțiva am donat bani pentru operații destul de grave, și unul din ei n-a mai apucat să-mi mai scrie niciodată, din păcate… la doar câteva luni după ce ne-am dat o tură prin Târgu Mureș și am stat la o cafea, chiar l-am felicitat pentru atitudinea destul de grijulie pe care o avea pe motoretă, a avut un accident mortal. De motovlog se poate apuca oricine. Unii realizează destul de repede că pe stradă nu e ca pe youtube. Nu poți să închizi filmulețul și să-ți continui viață. Nici nu încerc să-i descurajez, că nu-s părintele lor, dar încerc să le explic să se gândească bine, și cel mai important, să-și aleagă cu grijă grupul cu care se dau. Motociclismul e ceva frumos, care ține de trăirile fiecăruia, nu are legătură cu măsuratul chicken strip-ului în parcare. Și încă acum s-au mai potilit mulți. Acum 3-4 ani erau zeci de mesaje pe zi cu subiectul “ce motor să-mi iau, am 16 ani și vreau să dau de A1”. Dar fiind mai multe video-uri de pe motor, inevitabil apar și mai multe accidente, căzături, situații riscante. Și le mai taie din avant. Poate realizează și ei că și cei cu motoare “mari”, cei cu zeci de mii de km în șa, pot să cadă. 11. Pentru sezonul acesta ce ți-ai propus? Am mai multe în gând. Câteva ieșiri pe circuit clar vreau să fac, o plimbare în UK, pe coasta vestică. La final de iunie aș vrea să plec iar în Austria și Italia, aș vrea să bifez Grossglockner și Dolomiții. Mai e în plan și Elveția și din Franța am deja pus pe harta Col de l’Iseran. Fiordurile norvegiene sunt și ele în plan, ori anul acesta ori în 2021. Deși în 2021 deja aveam în gând o tură off-road prin Maroc de vreo 12 zile și posibil o tură adventure prin Bucovina, aș vrea să străbat Călimanii și Munții Rodnei, dar momentan am pus toate planurile pe pauză, dată fiind situația în lume. Pe Bandit îl puteți urmări aici: Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

O chestie foarte mișto și utilă, care se întâmplă de ani buni prin alte părți, a început să se întâmple și la noi. Există colegi motocicliști care își pun la dispoziție casa, curtea, garajul pentru alți motocicliști aflați la drum. Cum funcționează? Conceptul este destul de simplu și se bazează pe bunătatea oamenilor și pe reciprocitate. Oricine poate ajuta, intră pe grup și scrie acolo ce și cum poate oferi .Fie că este vorba de o canapea în sufragerie, de un pat, de o camera, de o curte pentru cort sau chiar de camere la hoteluri și pensiuni, toate sunt scrise pe grup, cam așa: Apoi, Cezar Cojocariu, care a creat grupul, împreună cu ceilalți implicați în administrarea lui, centralizează datele în mod foarte organizat pe o hartă. Eu personal am aflat de chestia anul trecut prin vară, grupul fiind înființat în Iulie, și am urmărit atent cum se dezvoltă. Și s-a devoltat atât de frumos, încât în prezent sunt 4.300 de membri, iar harta arată foarte bine oferind, suficiente opțiuni pentru a face chiar un tur al româniei și nu numai, fiind oameni și din străinătate care oferă cazare. Contează in schimb să nu se abuzeze de bunăvoința oamenilor, dar știm că motocicliștii sunt oameni care pun mare preț pe respect. Grup pe facebook : Cazare gratuită pentru motociclisti free accommodation for bikers Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

În urma cu 3 ani de Paște, din cu totul alte motive față de cele de acum, ce țineau mai mult de activitatea profesională a mea cât și a jumătății mele (lucram amandoi, eu fiind mai norocos, aveam totusi duminca libera), am făcut Paștele în cadru restrâns, acasă în București. În duminica de Paște, stăteam liniștit știind că geamurile s-au șters de mult, cu aspiratorul s-a dat, mi-a venit o idee să dau o tură scurtă, știind că am “fereastră” până pe la 6pm, hai maxim 8pm când veneau niște prieteni pe la noi. Vremea nu era atât de bună ca anul acesta, ceea ce mă oftica și mai tare acum…in fine, nu-mi aduc aminte dacă era cu mult mai frig, dar cu siguranță era destul de moharat afară. Inițial am plecat spre Târgoviște, singura destinație precisă, stabilită de la început, erau Cheile Dambovicioarei. Traseul care a ieșit în final, îl găsiți aici. Circuit Targoviste-Cheile Dambovicioarei-TransbucegiM-am oprit la Târgoviște ca să vizitez Curtea Domnească și Turnul Chindiei. Nu a fost nimic planificat, că dacă era planificat , m-aș fi gândit că nu e plăcut să urci scările din Turnul Chindiei încălțat cu cizme moto de circuit… Apoi am mers spre Rucăr-Bran, pe la Câmpulung, am urcat pe Mateiaș și până la Podul Dâmboviței drumul a fost cam monoton. Înainte să mă îndrept spre Cheile Dambovicioarei, fix unde se bifurcă drumul și trebuie să faci stânga din DN73, am făcut un mic popas. Pe colț este o cârciumă,nu i-am reținut numele, asta pentru că mi s-a încărcat toată memoria cu numele cafe barului din spatele carciumei, unde parcasem motocicleta, “Șase Craci”. Cum la cafe bar era închis, m-am amestecat cu localnicii de la cârciumă, unde se simțea atmosfera festivă, mai ales că toți de acolo erau foarte “norocoși”. Păreau foarte fericiți să mă vadă, știau că au o victima nouă pentru glumele lor, mai ales că eu îmi luasem o apă. Ce motor… ce că nu bei…n-avea rost să explic, mi-am asumat și am intrat în joc. De ce ziceam că toți erau “norocoși”, la un moment dat zic ceva de ghinion și unul dintre ei îmi dă un citat demn de pus pe wall-ul de facebook: “Oi fi eu ghinionist, dar știu că am 2L de Noroc”…Am lăsat să pătrundă adânc aceste vorbe și neavând nicio șansă să se lipească de mine un strop de “Norocul” lor la 2L, am plecat mai departe. Întotdeauna în plimbările mele moto îmi place să mă opresc prin sate la astfel de crâșme, baruri sau magazine, să vorbesc cu oamenii, să iau pulsul zonei. De multe ori când vezi care sunt probleme în aceste zone, uiți de problemele tale sau realizezi că nu sunt nici măcar probleme. Alteori e doar comedie pură, trebuie doar să intri în joc. Oricum ar fi, întotdeauna recomand în loc să-ți iei o apă de la benzinărie, mai bine opreșți și-ti iei dintr-un sat. Plimbarea ta s-ar putea să devină mult mai interesant doar făcând această mică schimbare. Curtea Domneasca, Targoviste Bifurcatia de la Podul Dambovitei Cafe Barul Prin chei, fiind Paștele, erau mulți turiști veniți să se plimbe, așa că le-am parcurs ușor. M-am mai oprit să fac niște poze și apoi am mers spre Ciocanu și Sirnea după care am ieșit înapoi în drumul național. A fost și o bucată fără asfalt de unde se văd foarte frumos munții. Probabil încă este la fel fără asfalt, ceea ce este bine, ce nu era bine atunci, era că eu eram cu un Kawasaki Z750. Drumul neasfaltat drumul neasfaltat spre Sirnea Până acum eram în grafic, nimic ieșit din comun, doar că mă întorc pe la Pârâul Rece și ajung la Sinaia, unde privind spre Bucegi mă întreb: ” dacă urc un pic, mă mai încadrez în timp, să ajung înapoi la București până la 6pm? “Nu pot da un răspuns precis la această întrebare, decât dacă încerc. Mai ales pentru că ceasul din bord e complet defazat, sunt in lumea mea atemporala pe motor. Urc până la cabana Dichiu, foarte aglomerat, în schimb spre Lacul Bolboci pare mai liber. Drumul liber, dar nasol ,plin de gropi, pământ, nisip și… zăpadă…eu având pe motocicletă niște cauciucuri cu care n-ai fi vrut să treci nici măcar peste o flegmă, Michelin Power One (era un model mai vechi, aproape slickuri cu câteva mici crestături pe mijloc,un fel de cauciucuri de circuit,dar street legal) . Încep să resimt și frigul, eu plecând de acasă în geacă de piele și blugi moto. Ajung la lac, care este înghețat. Cobor pe malul lacului și e atât de frig că atunci când mi se aburește viziera de la respirație, îngheață direct. O iau pe drumul asfaltat de pe partea dreapta care din loc în loc, are zăpadă. Problema nu este că are zăpadă, problema este că vezi o linie dreapta cu asfaltul uscat si-i dai, ca imediat după colț, să te intalnesti cu iarna. Prima dată când pățesc asta, scap la mustață cu o frână de față pusă în panică totală pe zăpadă…balet mai ceva ca la lacul lebedelor…de aici în colo merg liniștit, preventiv…”mă bucur de peisaje”. Merg până la telecabina de la Peștera, platoul de la Padina e plin de turiști, e un trafic înspre peștera Ialomicioara mai ceva ca la Unirii la metrou. La întoarcere mă gândesc să merg pe cealaltă parte a lacului, deși am auzit că drumul e rău. Stau în spatele unei mășini, îi înghit tot praful, și unde se termină asfaltul, începe o urcare lejeră. Lejeră, doar că e mult noroi și eu v-am zis cu ce cauciuri sunt. În curând ajung să arăt ca un porc în cocina. Dar doar la exterior, sub geacă sunt transpirat mai ceva ca un genist care dezamorsează bombe. Urcarea asta pe noroi nu e de mine nici de un Z750, decid să revin la drumul inițial, dar mi-e imposibil să întorc pe noroiul ăla fără sa alunec și să cad. Între timp constat că începe să apună și soarele. Primul gând “O fi vreo 6 ceasul…”. Al doilea “Cum să apună soarele deja la 6pm ?”. Mă uit la telefon, e 7:20pm de fapt… Până acum mă salvează faptul că n-am semnal la telefon acolo, dar știu că o să fie show acasă…incerc sa trag tare, sa ajung macar pana la 8pm când veneau prietenii la noi. Nu mai stau pe gânduri, întorc și-i dau spre casă pe drumul știut. După ce revin la asfaltul bun, după cabană Dichiu, se vede chiar frumos apusul… Să opresc să fac o poză…să nu opresc…dar când mai prind eu un apus aici în Aprilie?…opresc, deși știu că asta va fi considerată fapta agravantă când ajung acasă. Poate să fie de revistă pozele, că nu o să mă salveze… Odată revenit la Sinaia, telefonul începe să se bucure atât de tare că a dat de semnal că vibrează în continuu la piept. Trebuie sa curm cumva vibromasajul asta cumva, mă opresc și dau un mesaj scurt “ajung în vreo 45 de min.”. Nu e momentul acum să vedem unde s-a greșit…încerc sa o mai dreg cu o paine de la Comarnic, dar e închis…Ajung și eu acasă, invitații sunt deja prezenți, ceea că mă scapă pe moment de orice discuție, dar nu mă scapă de privirile ucigătoare. Însă la cât noroi am pe cizme, e mai important unde calc, decât faptul că am întârziat. După ce fac un duș, viața își reia ritmul normal și cel puțin, în prezența prietenilor sunt safe. În timpul serii mă mai uit din când în când la poza din telefon cu numărul de km parcurși și am un zâmbet tâmp. Paștele este genul de sărbătoare unde se adună familia. Însă pentru motocicliști întotdeauna a fost mai greu să aleagă între familie și familia adoptivă de pe două roți. Anul acesta, universul a complotat și ne-a făcut mult mai ușoară alegerea. Poate totuși este mai bine așa, cu siguranță vom folosi în favoarea noastră aceste momente de captivitate la anul, când o să vrem să ieșim la o “tură scurtă” de Paște. Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Nate Allen este un motociclist american plecat la drum de ceva vreme. Numai în ultimele 11 luni a vizitat 13 țări din Europa printre care și România. Momentan, ca oricare alt motociclist, suferă în perioada aceasta din cauza pandemiei de coronavirus, așa că a trebuit să ia o pauză forțată în Turcia. Am profitat de pauza această ca să stăm de vorba un pic, să vedem ce impresii are despre România cât și despre toată situația aceasta dificilă. 1. În primul rând, spune-mi un pic despre tine Nate. Când ai început să mergi cu motocicleta și cum ai rămas cu pasiunea asta? Care a fost prima ta motocicletă și care a fost prima ta călătorie mai lungă pe două roți? Am început când aveam șase ani pe o Honda CT70, pe care încă o am în subsol. Nu intenționez niciodată să scap de acea frumoasă mașină roșie hahaha. Următoarea motocicletă pe care am avut-o, a fost o KE100 în doi timpi cu ambreiaj, apoi un DR-250, apoi un DT400 în doi timpi din anii ’70, apoi o motocicletă de motocros în 2 timpi KX125 din mijlocul anilor 90, apoi un 2000 în doi timpi KX250 și apoi la 16 ani mi-am luat permisul pentru stradă pe un CBR1000RR. După aceea, am avut un 2006 Triumph Speed ​​Triple 1050 timp de câțiva ani, dar a trebuit să-l vând pentru a mă întoarce la școală în 2009 (universitățile sunt foarte scumpe în Statele Unite). După școală,în 2015 ,si dupa ce am economisit mai mulți bani, am cumpărat un V-Strom 650 din 2009. O săptămână mai târziu a decis să facă un tur în America Latină … Primul meu gând a fost că pot să ajung pana la capatul Americii de Sud în mai puțin de un an, însă… de fapt, a durat aproape 3 ani de la Oklahoma City, unde locuiesc în Statele Unite, până la Tierra de Fuego, Argentina, cel mai sudic punct al lumii. Am plecat în acea călătorie în 2015 și am revenit în 2018 pentru a avea grijă de mama mea înainte de a muri. A fost o excursie minunată și vă pot recomanda cu încredere Mexic, Guatemala, Columbia, Peru și Bolivia pe două roți !!! Călătoria prin America Centrală și de Sud a fost prima mea mare călătorie și a fost de asemenea prima dată când am fost cu o motocicletă în fiecare zi, explorând zonele rurale și pierzându-mă zile întregi. Am fost agățat după asta 50,200 kilometers, 14 countries, and 22 months on the road I have finally made it to the end of the world… Ushuaia2. Anul trecut ai călătorit prin Mexic timp de 5 luni, după care Europa pe un BMW X-Challenge 650. Care a fost planul sau a fost un plan de la început? Cum ți-a venit ideea de a pleca în această mare aventură? Corect. Am mers cu batranul X-Challenge pana în sud, fără un plan concret, dar stiam ca vreau să merg în jurul planetei pe această motocicletă pentru următorii 3 sau 4 ani … După câteva luni am întâlnit oamenii potriviți din Mexic, care au putut să-mi transporte motocicleta pe o navă de marfă (un fel de zonă cenușie pentru că nu este tocmai legal) dar motocicleta mea a ajuns în siguranță în portul Anvers, Belgia tocmai din Veracruz, Mexic în aproximativ 5 săptămâni, lipsind doar o copie chinezesca de GoPro și un briceag pe care il aveam in tankbag… Am zis că a fost o jertfă pentru zeii motociclismului pentru o trecere în siguranță peste Atlantic, cu motocicleta legată de puntea unei nave timp o lună. Sincer, m-am îndrăgostit de Mexic pe motocicletă, deoarece este un loc de joacă uriaș pentru motociclete (cam ca România) oriunde vrei să mergi, poți merge și nimeni nu este acolo cu arme care așteaptă să te facă să pleci, ca în SUA. Am petrecut peste un an din viața mea pe două roți în Mexic și intenționez să mă întorc încă o dată după ce termin această călătorie in jurul lumii. 3. De ce ai ales BMW X-Challenge 650 pentru această călătorie și ce îți place cel mai mult? Câți kilometri ai in bord? Ai avut ceva probleme sau defecțiuni mecanice? Când m-am întors din America de Sud după cei trei ani de mers cu V-strom-ul 650 am știut că vreau o motocicleta mai orientată către dirt! Nu mă înțelegeți greșit, V-Strom 650 este o motocicletă uimitoare !!! Într-adevăr grozavă pe stradă, dar are o cursa destul de limitata a suspensiei și greutatea destul de mare, nu este un instrument eficient pentru a face față unor provocari serioase in off-road. Cu asta în minte, am început vânătoarea de peste un an pentru următoarea motocicleta de aventură … Căutam în timp ce eram acasă în Statele Unite, muncind și economisind bani pentru această călătorie …. M-am uitat la KTM 690, Husqvarna 701, și chiar la rezistentul Suzuki DR650 … Am cumpărat de fapt un WR250R 2009 și l-am pregătit pentru această călătorie după ce am auzit atât de multe lucruri bune despre micuța motocicletă. Din păcate, după ce am făcut câteva săptămâni de probe lungi (prin Colorado și Arkansas) și am pus 6.000 de km pe acea fiară mică, știam că am nevoie de ceva mai puternic pentru a-mi transporta corpul de 2m înălțime si 120 de kilograme. Întâmplător am dat peste un post într-un forum despre BMW X-Challenge 650 din 2007. În lunile următoare am discutat cu câțiva dintre riderii cu experiență din grupul respectiv, ce aveau peste 130.000 km cu astfel de motociclete, fără probleme. Am fost convins, văzând părerile lor. X-ul avea tot ce îmi doream: ușor cu doar 152Kg, un motor Rotax puternic (dar totuși foarte fiabil) care produce 53 de cai putere, injecție, roată față de 21 inch, frâne cu abs și era destul de deosebit.Îmi plac motocicletele pe care nu le vezi la fiecare colț de stradă. X-Challenge a fost produs timp de un an doar (2007). Din păcate, în America au ajuns puțin sub 1000 dintre cele 3.899 ce au fost produse în Italia de către Aprilia pentru BMW. Mi-au trebuit 5 luni că să găsesc unul in SUA, iar când l-am găsit a trebuit să conduc 2 zile prin 3 state, peste 2.800km ca să-l aduc acasă. 4. Daca tot te-am intrebat de motocicleta…i-ai facut ceva pregatiri speciale pentru aceasta calatorie? La inceput am petrecut 6 saptamani ca sa-l pregatesc. Cu prietenii noi de pe forum si grupurile de facebook, am reusit sa rezolv toate problemele de care se stia. Una dintre ele era problema subcadrului de aluminiu, care se stia ca nu rezista la greutate mare. Unul dintre motivele pentru care am cumparat aceasta motocicleta este pentru ca proprietarul anterior inlocuise subcadrul original cu unul Touratech din otel, capabil sa tina un elefant. Nu se mai fabrica in prezent si sunt foarte scumpe atunci cand le gasesti. Avea si distantierele pentru roti din aluminiu schimbate cu distantiere din otel, care la fel sunt foarte greu de gasit… Amortizorul spate fusese inlocuit cu unul hyper-pro… Eu am inlocuit furcile stoc, cu unele WP-43mm de pe un KTM 525. Apoi, am trimis amortizorul la Hyper-pro ca sa-i mai inalte cursa cu 60mm si sa-i schimbe arcul astfel incat sa reziste la greutatea mea plus cele 52kg ale bagajului. Si de asemenea, un prieten care construieste masini de curse, m-a ajutat sa-mi faca un rezervor auxiliar din aluminiu, care mi-a sporit capacitatea de la 10L la 23L de benzina, cu care pot sa fac cam 550Km. In medie, in cei 34.000Km am avut un cosum de 4.3L/100km. Probeleme nu am avut, decat atunci cand am cazut cu ea . Totusi amortizorul Hyper Pro nu mi se pare suficient de solid, mai ales pentru greutatea mea, as recomanda Ohlins sau Wilbur’s mai degraba . Oamenii de la Hyper Pro m-au ajutat de fiecare data si au fost amabili, dar amortizorul asta spate m-a costat cam doua luni din calatorie, fiind nevoie de doua ori sa-l trimit la ei pentru a fi reconstruit. Am verificat valvele motorului ultima oara in Decembrie, in Bucuresti, la prietenul Alex de la BAD Customs Garage si sunt exact unde au fost puse in fabrica acum 13 ani. Merg cu motocicleta asta destul de tare si am fost surprins sa vad ca totul e in specificatii. Manualul zice ca la fiecare 10.000km trebuie sa schimb uleiul si sa verific valvele…insa acum era prima oara cand verificam valvele si nu am de gand sa le mai verific pentru urmatorii 30.000km (doar daca, desigur, ceva incepe sa se auda ciudat). Majoritatea proprietarilor nu fac aceasta verificare decat la 50.000km, pentru ca aceste motoarea Rotax au fost construite foarte solid. 5. Am vazut in poze ca se intampla sa mai imparti drumul cu alti rideri, dar de cele mai multe ori mergi singur. De ce ai ales sa mergi singur? Care sunt avantajele si dezavantajele ? Ca sa fiu sincer, este foarte greu sa gasesti oameni care pot sa calatoreasca in jurul lumii cu anii, ca mine…Se pare ca oamenii in lumea occidentala sunt prea “ocupati” si folosesc scuze ca nu ar avea timp…sau daca au timp, nu au bani… De fapt se rezuma totul la prioritati. Pur si simplu! Daca vrei sa conduci ultimul model de Mercedes-Benz in jurul lumii, va fi foarte dificil, pentru ca masina aceea necesita mult efort si multi bani pentru mentenanta…Asta fiind spusa, pentru aceeasi suma de bani pe care o platesti pentru acea masina, poti sa calatoresti in jurul lumii, avand un stil de viata complet inedit, cu amintiri extraordinare pe care sa le povestesti nepotilor. Sau poti sa conduci o masina frumoasa la munca si inapoi…Alegerea e a fiecaruia! Am avut norocul sa intalnesc cativa oameni deosebiti cu care am mers fie pentru cateva saptamani sau chiar luni. Internetul este un mod extraordinar de a cunoaste rideri, mai ales folosind grupuri ca Horizons Unlimited sau TET, aici in Europa. Faptul ca pot sa cunosc accidental niste oameni cu care calatoresc si apoi sa mentin legatura la distanta de ani de zile via retele sociale este o chestie foarte utila. O data ajuns in Europa am avut ocazia sa merg iar impreuna cu prieteni motociclisti pe care ii cunoscusem in America de Sud. Legat de avantaje si dezavantaje , poate fi si dificil sa intalnesti oameni cu care sa-ti placa sa calatoresti impreuna. Unii poate ca sunt oameni de treaba dar merg mai incet, altii poate sunt rideri extraordinari dar sunt mai nesuferiti mai ales dupa cateva beri. Rareori am intalnit oameni care sunt si rideri priceputi si prieteni extraordinari…Dar atunci cand ii gasesti, aduc valoare din plin calatoriei si veti fi prieteni pe viata, fara dubii. 6. Știm că motociclismul și călătoriile merg mână în mână, am văzut că ai vizitat multe locuri înainte să ajungi în Romanaia. Care sunt locurile cele mai frumoase pe care le-ai vizitat pe două roți ? Din experiența mea pot să zic că Mexic pe două roți este ceva de-a dreptul special! L-aș pune în vârful listei pentru cei ce caută aventura pe două roți. Găsești acolo deșert, munți, ocean, păduri, vulcani, peșteri subacvatice, mâncare extraordinară, iar oameni sunt foarte prietenoși. Mi-a mai plăcut foarte mult în Peru, în Anzi, parcurgând pasuri ce sunt la peste 5.700m! Au o istorie foarte bogată și veche cu civilizația incașă și sunt foarte mandrii de asta! Totuși, cred că dacă ai ocazia să explorezi orice țară pe motocicletă o să fie distractiv…Eu mă distrez cel mai tare când sunt aproape de munte sau de râuri și explorez poteci mai puțin cunoscute împreună cu prieteni. Piedra Grande, Mexic 4,267m 7. Fiind un site care promovează turismul moto în România, trebuie să te întreb și cum ți s-a părut la noi în țară? Cum ai ajuns aici și cum a fost pentru ține întreaga experiență, în ceea ce privește interacțiunea cu oamenii, natura, peisaje, drumuri,etc. ? Mi-a plăcut foarte mult în România!Am stat 3 luni la voi. Am ajuns prin Noiembrie și am stat până în Ianuarie dar din păcate locurile consacrate de mers cu motocicleta erau acoperite de zăpadă. Chiar și așa am fost pe niște drumuri sennzationale, am mâncat o mâncare delicioasă și am cunoscut niște oameni speciali! Știu cu siguranță că mă voi întoarce în România din nou, probabil în primăvară sau vară. Când mă întorc vreau să mai stau cel puțin două luni, să explorez zona rurală, castelele și potecile de acolo. Cred că România are multe în comun cu Mexicul din punct de vedere al mersului pe motocicletă cât și cultural…Sunteți tot latini și aveți de obicei o legătură puternică cu familia și membrii comunității. Asta este o chestie care ne lipsește în SUA. Legat de motociclete, aveți munți, râuri, păduri, dar spre deosebire de Mexic nu trebuie să faceți 3000Km că să le vedeți, e totul mai compact. Ceea ce este mult mai bine, mai ales dacă ai doar câteva săptămâni să explorezi zona, pentru că poți să vezi foarte multe într-o perioada scurtă de timp. 8. Am văzut că ai vizitat și muzeul moto din apropiere de Rădăuți, Expo Moto Bucovina. Cum ți s-a părut, ți-a plăcut ce ai văzut acolo? Muzeul acela este fantastic. Am stat acolo cu prietenul meu Cezar o dup-amiază întreagă printre toate motocicletele alea superbe. Am vizitat multe muzee moto în călătoriile mele și nu am văzut nicăieri o colecție atât de mare. Adică, parcă erau acolo toate motocicletele vechi din Rusia, sau din Cehia și până chiar din America. Motocicleta care mi-a plăcut cel mai mult de acolo, a fost Indian-ul modificat din 1910 pentru flat-track. Era superbă și avea niște lucruri manufacturate în mod deosebit… Cred că a durat pe puțin 12-14.000 de ore pentru construcția ei. Câteva săptămâni mai târziu, în Brașov,am cunoscut o prietenă motociclistă Anca, care îl știa pe cel ce a modificat aceea motocicletă. Din păcate nu am reușit să-l întâlnesc, însă dată viitoare când vin în România cu siguranță vreau să stau de vorba cu el. 9. Cred că o parte interesantă și importantă din aceste călătorii pe două roți o constituie cunoașterea sau împrietenirea cu diverși oameni. Îți aduci aminte vreo întâlnire mai amuzantă de pe drum ? Un om înțelept mi-a spus că oamenii sunt comoara…Când am auzit prima oară am ras…dar după câțiva ani am realizat că oamenii sunt cu adevărat cei ce fac un loc special. Poți să mergi oriunde în lume să găsești plaje frumoase sau munți, dar oamenii fac locul să fie special. Omul care mi-a spus asta, l-am întâlnit de fapt din greșeală la prima plimbare în Mexic. Stăteam într-un bar mexican, într-un sat micuț ascuns în munții Chihuahua, când deodată aud pe cineva vorbind engleză cu accent de american. Când mă uit, un om mai în vârstă cu alură de hippie, cu părul lung, vestă de piele și sandale (ninsese cu o noapte inainte). Am stat de vorbă și mi-a zis că în urmă cu o lună, când încă trăia în Virginia, “Dumnezeu i-a spus să ajute indienii din Mexic”. Și-a vândut tot și a ajuns în acel sat fix în aceeași perioada cu mine. Următoarea luna am petrecut-o cu el și cu indienii din tribul Tarahumara, ducând apă la școlile din sate. Asta era chemarea lui, și am avut senzația că și pe mine m-a pus Dumnezeu exact unde trebuia să fiu, când trebuia să fiu. Doi americani care nu vorbesc spaniolă, care nici nu știau că există indieni în Mexic, acum trăiau în colibe de pamanant, și mergeau după lemne prin pădure. Nu poți să inventezi lucrurile astea :)) ! A fost o perioadă foarte interesantă. Porecla omului asta era “Loco Apache”, plecând de la ideea că loco înseamnă nebun în spaniolă, iar Apache era un trib vechi nord american, el chiar fiind descendent apache. Încă suntem buni prieteni și azi. 10. Acum ești “un pic prins” în Turcia, din cauza pandemiei de Coronavirus. Cum ți-a încurcat planurile toată situația asta? Nimeni nu putea să prevadă chestia asta acum o lună, să zică că lumea va ajunge ca în filmele cu apocalipse zombie…sau la pas de un colaps financiar… Aici, la fel, este instaurată o carantină generală, cu toate granițele închise, toate zborurile internaționale anulate, marile orașe închise… Planul meu inițial era să stau vreo 3 luni în Turcia, pentru că este o țară foarte mare cu multe lucruri de văzut. Plus că nu poți să înaintezi în munții din est , inspre Georgia sau Azerbaijan până nu se topește zăpadă în Mai. Planul acum două luni era ca două prietene din România, Luiza și Diana, să vină aici și să mergem împreună prin “Stan-uri” pe durata verii… Acum cine știe, vom vedea… În momentul asta o iau ușor, fiecare zi pe rând, visând că sunt pe motocicletă, explorând noi orizonturi. Mi-ar plăcea să merg în continuare înspre est, dar cine știe dacă va mai fi asta o opțiune… Sper să fie bine în final! 11. Până acum, care ai zice că a fost cea mai periculoasă situație în care te-ai aflat în călătoriile tale? Asta este o întrebare foarte bună și importantă…În general încerc să evit orașele mari de fiecare dată când este posibil. Este mult mai riscant pentru un călător și mult mai ușor să ai un accident acolo sau să-ți fie furată motocicleta peste noapte. Și oamenii sunt mult mai ocupați în orașele mari. La țară în schimb viața are alt ritm și oamenii sunt mult mai prietenoși. Astea fiind spuse, n-am avut nicio problemă nici în orașe, nici la țară. Sunt cartiere în fiecare oraș unde nu ai vrea să ajungi singur noaptea și e la fel peste tot în lume. Dacă ai o senzație că ceva nu e în regulă, probabil așa este. Zig Ziglar, un speaker motivațional zicea, și întotdeauna mi s-a părut că e adevărat : “Dacă cauți prieteni o să găsești puțini, dacă încerci să fii tu un bun prieten atunci vei găsi din belșug”. Încerc să mă ghidez după aceste vorbe, mai ales când călătoresc singur pe motocicletă în jurul lumii. 12.Unul dintre motivele sau mai bine zis scuzele pe care mulți oameni le folosesc pentru a nu pleca în călătoria visurilor lor este lipsa banilor sau costurile ridicate. Ceea ce este parțial adevărat Ai făcut o aproximare cât ai cheltuit în aceste plimbări ? Ai perfectă dreptate, banii sunt scuza principala. De obicei asta este prima întrebare pe care o primesc legată de călătoriile mele. Este o îngrijorare îndreptățită să spunem, dar mulți folosesc asta ca să nu plece într-o astfel de călătorie sau să nu-și îndeplinească orice vis. Eu traiesc în SUA care coform produsului intern brut (GDP) este “cea mai bogată țară din lume” pe care a văzut-o lumea asta până acum. Cu toate astea, valoarea medie din conturile bancare ale oamenilor este undeva mai mică de 2,000$ (suma aceasta nu este suficientă să trăieșți o lună în majoritatea orașelor mari din SUA). 87% din populația americii trăiește de la un salariu la altul, conform unui articol din Forbes din 2019 Asta este realitatea crudă pentru mulți din clasa muncitoare de acasă. Eu mi-am propus un buget de 1000$ pe lună și am ales această suma din mai multe motive. A) În SUA nu poți nici să exișți cu această sumă. B) Cu cât cheltuieșți mai puțin, cu atât poți să ajungi mai departe. C) Vreau să crez un show TV despre moduri de viață, despre cum să călătoreșți internațional cu motocicleta, cheltuind doar 1000$ pe lună. După ce termin tura asta în jurul lumii, vreau să mă întorc în Mexic, însă de data aceasta cu o echipa de filmare, pentru a filma câteva episoade pilot pe care apoi să încerc să le vând către Amazon prime sau Netflix. Așadar călătoria aceasta este oarecum un test pentru showul TV, să testez conceptul, să fiu sigur că se poate trăi pe drum cu 1000$. Acum după 4 ani pe drum, pot să confirm că se poate face, chiar bucurându-te de viață și având amintiri ce o să-ți rămână pentru toată viață. Suma medie cheltuită pe luna în 2019 a fost 877$. Incluzând zborurile internaționale și trimisul motocicletei în Europa a fost undeva puțin peste 1000$ ( *1028$). Asta include absolut orice! Facturi pentru probleme medicale, asigurări, piese de schimb pentru motocicletă, tot ce am cheltuit am calculat și atât a dat pe luna, 1028$…Crede-mă, am încercat asta și când eram în SUA, și “cea mai ieftină” lună pe care am avut-o a fost 1.130$…și nu am avut niciun fel de viață socială în luna aia, nu am mâncat la restaurante, nu am ieșit la bere. Mi-am plătit doar facturile , economisind cât pot de mult pentru această călătorie. 13. Dacă cineva se gândește acum să facă o călătorie asemănătoare, dar stă pe gânduri, ce sfaturi le-ai da? Fă-o!!! Cum zic cei de la Nike “Just do it!”. Dacă simți chemarea, pot să-ți zic din proprie experiență că este cea mai mare satisfacție pe care o vei avea în viața asta…Fă-ți din călătorie o prioritate și nu spune că “într-o zi o să plec”… Stabilește scopul, fă-l tangibil. De exemplu stabilește “Pe 1 Iunie 2021 voi pleca pentru 5 luni pe … (ce motocicletă vrei tu) să vizitez …. ( ce locuri vrei tu) cu ….(suma de bani)” Asta este o afirmație extrem de cuantificabilă și precisă. Dacă știi că vrei să ai 10,000$ pentru călătoria ta și ai un an timp la dispoziție să economiseșți, trebuie să pui deoparte 834$ pe lună. În unele luni s-ar putea să economisești mai mult sau mai puțin…dar vei fi pe direcția bună. Există o poveste similară despre a alerga o milă sub 5 minute… Nimeni nu a reușit înainte și oamenii credeau că e imposibil. Se credea că mușchii o să-ți explodeze dacă faci asta…Asta până în 1954 când Roger Bannister a alergat mila sub 4 minute… În următoarele două săptămâni, 9 alți oameni au reușit să coboare sub 5 minute. Călătoria în jurul lumii nu e diferită. Trăim într-o lume plină de tehnologie și putem urmări 24 de ore, 7 zile din 7, călătoriile altora care sunt plecați în lume. Nu numai că ne inspiră aceste lucruri, dar de asemenea ne arătă că se poate face și mai ales cum. Speranța mea este să arat lumii că o astfel de călătorie se poate face de către oricine, dacă este motivat și dedicat să-și îndeplinească visele. Călătoria lui Nate, o puteți urmări pe contul său de instagram, unde postează destul de des poze din locurile deosebite pe care le vizitează. “A ship is safe in harbor, but that’s not what ships are built for.” Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro

Trebuie să știți din start că acesta nu este un drum pe care îl recomandăm, și asta datorită asfaltului foarte prost. Este un drum pe care în principal îl faci de nevoie, dacă de exemplu vrei să ajungi de la Câmpina la Slănic Prahova sau Vălenii de Munte. Poate fi folosit ca drum de legătură între Valea Doftanei și Cheia, trecând fie pe serpentinele de la Poiana Vărbilău, fie pe drumul de lângă “Muntele Verde” de la Slănic Prahova. Ultima oară am fost aici la începtul lunii Martie, când am făcut o plimbare de dezmorțire pentru 2020, în afara Bucureștiului. Zona este pitorească, configurația drumului, așa cum o vedeți pe hartă, pare atrăgătoare, fiind un drum cu viraje largi, însă în realitate, carosabilul lasă mult de dorit. În zonă au fost foarte multe alunecări de teren care au afectat carosabilul, așa că veți găși în multe locuri pe parcurs denivelări destul de mari. Apoi fix înainte de a intra în satul Pietriceaua (venind de la Brebu), este o zonă plină de gropi,după care urmează vreo 2-3km de drum din dale de beton. După Pietriceaua drumul devine mai bun, însă în continuare veți mai găsi denivelări și mici gropi. Cum se întâmplă adesea în România, calitatea scăzută a carosabilului încearcă să fie compensată de peisaje, zona fiind foarte pitorească. La ieşirea din satul Pietriceaua, spre Aluniş, există de ani buni o cruce pe marginea drumului, la hotarul celor două localităţi. Un sătean a vrut să facă pe acest loc un adevărat monument, între dealuri. De asemenea in Brebu puteti sa faceti un popas pentru a vizita Complexul Arhitecutural Brebu. Acesta se află în centrul comunei cu acelaşi nume şi este unul dintre cele mai reprezentative monumente din secolul al XVII-lea. Vizitarea complexului începe cu clopotnița pe sub care se trece pentru a intra în curtea mănăstirii, respectiv a Curții Domnești. Clopotnița este înglobată în zidul de incintă, în trecut avea rolul de apărare. Are o înălțime de 27 m și o lățime la bază de 8,50 m. Accesul în turn se face pe scara exterioară, alipită zidului. Zidurile de incintă au înălțimea de 7-8 m, grosime de 0,90 m. Alcătuit din biserica mănăstirii, casa domnească, turnul intrării și zidul de incintă, complexul arhitectural medieval Brebu este cel mai important monument al secolului XVII din județul Prahova. Plasat în mijlocul comunei, în fața lacului, vizibil de la distanță și înconjurat de ziduri ca o cetate, monumentul arhitectural de la Brebu se integrează în peisajul natural și îi sporește frumusețea. Drumul din Pietriceaua Troita de la Alunis Evaluare traseu Calitatea asfaltului Peisaje Trafic Dificultate (1- foarte dificil/ 5 - foarte usor ) Fun factor Continue Reading Articol preluat de pe motoroute.ro