articole Chile – despre prețuri, drumuri și detalii. Go South – Ep. 05

[pemotoare.ro]

Cum e în Chile? E sigur? Cum sunt drumurile, cum se circulă, cât costă benzina, cum sunt oamenii? Întrebările care-ți vin în minte înainte de-a pleca la drum. Pe scurt, e aproape la fel ca-n Europa. Nu te aștepta la Germania, ci la ceva mai… latin. 

Chile este cea mai dezvoltată țară din America de Sud. Liberalizarea pieței din anii 80, urmată de sfârșitul dictaturii militare a lui Pinochet (1988) și, cu precădere, de consolidarea regimului democratic pe un continent unde încă se dădeau lovituri de stat și la putere se aflau dictatori, au făcut din Chile un pol al dezvoltării și stabilității.

Stațiune la Nord de Valparaiso

Deși încă există mari diferențe dintre bogați și săraci, între casele de vacanță de lângă Vina del Mar și maghernițele de lângă Arica, între prețurile hotelurilor din Valparaiso și nivelul de trai din orașele mici, Chile rămâine un exemplu de normalitate.

Economia chiliană se bazează în principal pe minerit – minele de cupru din nordul țării sunt gigantice, îmi amitesc și acum mina-gigant de lângă orașul Calama. Apoi, Chile este al doilea exporator de somon din lume, și în top 10 al producătorilor de vin. Soiurile aduse din Europa au întâlnit condiții climatice excelente, iar industria s-a perfectionat, astfel încât vinurile chiliene ajung deseori în paharele europenilor.

Infrastructura rutieră este, de asemenea, foarte bine dezvoltată. Șoselele sunt marcate, bine-întreținute, iar pe Pan-Americană trebuie să plătești taxă – de obicei 750 de pesos (1 Euro). Șoferii sunt educați, respectă regulile, iar despre polițiști se spune că nu sunt corupți. Am văzut câteva echipaje cu radarul, dar nimeni nu ne-a oprit până acum. Prețul bezinei: 821 Peso (1,12 Euro) – Premium 97, 796 Peso (1,09 Euro) Super 95 si 771 Peso (1,05) – cea de 93. Aproape la orice benzinărie poți plăti cu cardul – “tarjeta”. La fel și la hoteluri și restaurante.

Interiorul unui bar din Valparaiso

Așadar, trebuie să te aștepți și la prețuri similare celor din Europa. O cameră de hotel pentru cei mai pretențioși este în jur de 100 de euro, dar poți sta în condiții bune și cu 60. Există și hostaluri sau hospedaje pentru prețuri mai mici. Dacă plătești în dolari la anumite hoteluri ești scutit de TVA (18%), dar ca să fii sigur că primești reducerea trebuie să întrebi la recepție.

Prețuri europene sunt și la restaurant. În Valparaiso, de exemplu, găsești restaurante cu priveliște deosebită, meniu bine pus la punct, preparate gustoase și o listă de vinuri generoasă. Dar trebuie să te aștepți la o notă de plată pe măsură. Poți mânca, în schimb, și supă de pui la restaurantele de pe marginea drumului, iar acolo vei scăpa mai ieftin. E o chestiune de alegeri.

Nu toate magazinele au licență să vândă alcool, iar în San Pedro de Atacama nu ai voie să ieși cu paharul de băutură în fața restaurantului. Nici să parchezi unde te taie capul. Apropo de asta, îmi amintesc că am dat pe un six-pack de bere 4.000 de pesos, adică 25 de lei.

Poți să-ți iei de oriunde cartelă pre-pay locală (rețelele Movistar și Claro par să fie cele mai dezvoltate) – iar traficul de date are un preț rezonabil – 12.000 de pesos (16 euro) pentru 6 GB de net pe mobil. Nu te sfătuiesc să iei din aeroport, unde prețul este dublu.

Între aeroportul din Santiago și Valparaiso există autobuze. Noi, fiind trei, am negociat un taxi pentu 100 de dolari.

Dar să revenim la Chile, În rest, totul e mai colorat. Că vezi câini (foarte prietenoși) peste tot, că oamenii au ritmul lor, că sunt destule mașini din care curg tablele și care au capotă roșie și uși verzi. Apropo de mașini, o să vezi o mulțime de epave ruginite pe marginea drumului. Probabil că au rămas abandonate acolo după accidente și nimeni nu se sinchisește să le ia. Mai vezi și bâlci pe străzi, tarabe și o mulțime de autobuze hodorogite. Alături de peisajele incredibile, aceste detalii colorate îi dau farmec țării. Pentru c-ar fi păcat să călătorești 30 de ore și să schimbi două avioane ca să ajungi într-un fel de … sud al Spaniei.

Mașină abandonată pe marginea șoselei. Vezi astfel de epave odată la 10 km.

P.S. Ce caut eu cu o vestă reflectorizantă și cu o cască de șantier în cap? Erau regulile de acces la depozitul de unde ne-am ridicat motocicletele. Costul transportului: 1.600 de euro (Varșovia – Valparaiso și retur) / motocicletă + transport București – Varșovia și retur. De ce Varșovia? Pentru că am transportat cu advfactory.com – care sunt niște polonezi ce organizează transport de motociclete spre America de Sud și spre alte părți ale lumii la dată fixă. Închiriază un container pe care-l umplu cu motociclete, se ocupă de hârtii, astfel încât tu semnezi un document și-ți iei motorul.

Sursa