Dupa ce am facut o zi de pauza la Odessa si am vazut cate ceva din oras, a venit vremea sa pornim din nou la drum. Etapa a 2-a a calatoriei noastre ne-a purtat prin sudul Ucrainei, de la Odessa pana la Melitopol. Un drum de aproximativ 450 de km in care am luat pentru prima oara contact cu distante lungi in care nu am intalnit nicio localitate, nimic. In aproape 200 de kilometri, intre Kherson si Melitopol, nu am trecut prin niciun sat. Intre Odessa si Mikholaiv am fost putin socati de trafic.
Despre vise implinite, familie, prietenia dintre tata si fiu si calatorii de lasat mostenire. Pe scurt, Two Ride Pamir si aventura unor oameni minunati,Vali si Theodor Pana, pana in Asia Centrala. Un reportaj de Catalina Filip, 26 mai, pe TVR2.
Despre vise implinite, familie, prietenia dintre tata si fiu si calatorii de lasat mostenire. Pe scurt, Two Ride Pamir si aventura unor oameni minunati,Vali si Theodor Pana, pana in Asia Centrala. Un reportaj de Catalina Filip, 26 mai, pe TVR2.
Dupa ce am tras tare timp de 5 zile in Rusia, iata-ne ajunsi in Kazahstan. E 1 august, numai bine, inceput de luna. Am ajuns la granita ruso-kazaha de la Troick dupa ce am mers aproape 500 de kilometri prin ploaie torentiala. Cu cativa kilometri inainte de punctul de control am oprit pentru o ultima poza si imediat a aparut un alt motociclist. Il cheama Stas, e tocmai din Kamceatka si merge spre Almaty. Am facut repede o poza si cu el si am pornit spre granita. Am ajuns si am trecut fara niciun
Dupa ce ne-am trezit intr-un hotel cam scump, fara apa si lumina la Kharaghanda, am continuat catre Balqash. Nu inainte insa de a intra putin prin oras sa facem cateva poze. Tot mergand pe-acolo am dat de o biserica evanghelica mare, nou construita. Intram sa aruncam un ochi si din senin apare episcopul. Un tip inalt, sobru, simpatic ne spune ca biserica este terminata doar cu un an in urma de catre un architect austriac. Schimbam cateva vorbe si ne vedem de drum. Ne mai spune ca daca trecem pri
Despre vise implinite, familie, prietenia dintre tata si fiu si calatorii de lasat mostenire. Pe scurt, Two Ride Pamir si aventura unor oameni minunati,Vali si Theodor Pana, pana in Asia Centrala. Un reportaj de Catalina Filip. Reportajul cu noi incepe la minutul 26:50. Vizionare placuta! http://www.tvrplus.ro/editie-arte-carte-si-capricii-449789
Despre vise implinite, familie, prietenia dintre tata si fiu si calatorii de lasat mostenire. Pe scurt, Two Ride Pamir si aventura unor oameni minunati,Vali si Theodor Pana, pana in Asia Centrala. Un reportaj de Catalina Filip.
Reportajul cu noi incepe la minutul 26:50.
Vizionare placuta!
http://www.tvrplus.ro/editie-arte-carte-si-capricii-449789
Pe data de 9 iunie am fost prezenti la emisiunea “Actual pe 2” unde am povestit alaturi de Gina Buliga si Bogdan Comanescu despre calatorii, locuri frumoase si oamenii pe care i-am intalnit. Cine nu a apucat sa vada emisiunea live, este disponibila aici. Multumim Catalina Filip si echipa TVR2. http://www.tvrplus.ro/editie-actual-pe-2-454231
Pe data de 9 iunie am fost prezenti la emisiunea “Actual pe 2” unde am povestit alaturi de Gina Buliga si Bogdan Comanescu despre calatorii, locuri frumoase si oamenii pe care i-am intalnit.
Cine nu a apucat sa vada emisiunea live, este disponibila aici. Multumim Catalina Filip si echipa TVR2.
http://www.tvrplus.ro/editie-actual-pe-2-454231
Departe în Asia. Un drum cu sens unic.
Noaptea a fost linştită. Grijile dispăruseră încet, una câte una, sau, pur şi simplu, renunţasem să mă mai gândesc. Fie ce-o fi ! În dimineaţa asta pornim şi drumul ne va arăta singur ce avem de făcut. Va fi un drum cu un singur sens: doar înainte. Înapoi, în scurt timp, chiar şi să vrem, nu va mai fi posibil. Este singurul lucru care mă sperie un pic.
Ceasul telefonului mă trezeşte la 5.30. Mai avem de pus pe motociclete sacoşele mari „Louis” si, pe l
Pornim şi noi mai încet, fără o destinaţie precisă. În caiet scrie că ar trebui să fie „Jaksy”. Aici nici măcar nu mai avem hartă. Avem două ale Asiei Centrale dar niciuna nu acoperă zona asta. Abia de pe la Balkash, adică vreo 1200 de kilometri mai la vale „intrăm” în harta noastră. Nu e complicat, trebuie doar să ţinem direcţia „Alma-Ata”. Ne mai ajută şi GPS-ul, panourile rutiere sunt mari, scrise şi cu litere latine. Este vrme foarte frumoasă, şoseaua destul de liberă merge pe zeci de kilome
Drumul spre Troick este mult mai liber, mai sunt nori, dar încet încet ieşim şi din ploaie. Facem repede cei o sută şi ceva de kilometri până în oraş, cumpărăm mâncare de la un supermarket, mâncăm şi noi ceva, şi pornim spre graniţă. Cerul se deschide din ce în ce mai mult. Lumina clară a după-amiezii cade pieziş peste câmpurile de grâu şi pădurile de mesteacăn. Nu se putea să ratăm mestecenii Rusiei! Oprim să-i luăm cu noi în câteva ultime poze. Ne prinde din urmă, mergând şi el grăbit spre Kaz
Luptăm din greu cu viteza, cu denivelările drumului, cu fumul, cu praful…Drumul este uscat. Schimbăm „la trenă” şi nu lăsăm pe nimeni să se intercaleze între noi. Asta face, uneori, ca distanţa până la camionul din faţă şi din spate să devină critică. Unul din noi „ţine” faţa, celălalt „ţine” spatele. Se merge ori foarte repede ori foarte încet. Pe lungile porţiuni drepte este bine, se merge spre 110Km/oră. Nu prea ai nevoie să depăşeşti. Când totuşi o faci, viteza urcă spre 130-140km/oră! Prefe
De ce plecăm la drum? Ni s-a pus de foarte multe ori întrebarea, mai peste tot. Ce căutați aici, de ce faceți asta? Nu prea am știut ce să răspundem. Pentru că așa am simțit, pentru că am vrut să vedem cu ochii noștri. Dar asta este prea puțin, mai sunt și alte impulsuri interioare care te mână. „Uneori o călătorie se naște din speranță și instinct, dintr-o convingere amețitoare, în timp ce degetele tale parcurg harta: Da, aici și aici…și aici. Acestea sunt terminațiile nervoase ale lumii… Sute
Ne-am trezit înainte de răsăritul soarelui pentru că astăzi avem mult de mers. Nu știu dacă vom ajunge la București dar, măcar la Constanța la Viorel Bobe, ar trebui să ajungem. Aseară când ne-am culcat erau în parcare numai câteva camioane, acum sunt câteva zeci trase unul lângă altul ca sardelele. Nu am auzit nimic peste noapte, semn că până și eu care dorm destul de prost am avut un somn adânc. Când soarele încă mai arata ca un disc luminos roșu-portocaliu la orizont, spre Marea Neagră, am po
A doua zi în Turcia hotărâm să urmăm șoseaua care merge pe malul mării, poate totuși facem o baie. Peisajul este absolut neschimbat, aceeași autostradă perfectă, în dreapta marea de un albastru azuriu, în stânga pantele verzi abrupte pe care se cațără orașe mai mari sau mai mici. Unele au aspect clar de stațiuni foarte turistice, altele animate de comercianți de toate felurile și de o forfotă continuă de lume și mașini.
Uneori între aceste orașe este un spațiu liber unde marea și pădurea su
A doua zi, la micul dejun am aflat că, absolut întâmplător, tânărul bărbat era polițist în Batumi. Am muțumit gazdelor noastre și am pornit pe o vreme mohorâtă spre centrul orașului. Trecem repede de un cartier mărginaș foarte aglomerat, cam murdar, plin de lume, chioșcuri, prăvălii, blocuri urâte, taxiuri, microbuze, autobuze, unele mai vechi, altele mai noi și orientați de un indicator ajungem în centru.
Aici mai puțină lume, mai puține mașini, curat, clădiri frumoase cu fațade renovate, vi
Ieșim din Tbilisi pe o șosea foarte bună, printre dealuri înverzite, care acum seamănă cu ale noastre prin Transilvania, spre vest în direcția Manglisi. Am ales varianta asta fără să știm ce vom întâlni pe drum dar pe hartă este figurată ca drum secundar și până la Batumi trece prin două pasuri peste 2000 de metri. Prin nord, prin Mestia, știm că drumul este foarte frumos dar mai lung cu două zile și noi nu prea mai avem nici nervi nici bani pentru asta. Poate ne vom întoarce cândva, într-o tură
Ieșim din Tbilisi pe o șosea foarte bună, printre dealuri înverzite, care acum seamănă cu ale noastre prin Transilvania, spre vest în direcția Manglisi. Am ales varianta asta fără să știm ce vom întâlni pe drum dar pe hartă este figurată ca drum secundar și până la Batumi trece prin două pasuri peste 2000 de metri. Prin nord, prin Mestia, știm că drumul este foarte frumos dar mai lung cu două zile și noi nu prea mai avem nici nervi nici bani pentru asta. Poate ne vom întoarce cândva, într-o tură
Eu sunt acum într-o dilemă morală, neavând altceva mai bun de făcut până vine Theo. Oamenii ăștia poate își fac datoria. Ne-au arătat clar vitezele pe monitor deci trebuie să aplice legea, pentru asta sunt ei plătiți de stat. Dacă este așa eu nu mai am ce comenta, plătim și gata, am greșit, plătim! Numai că aici e problema, au mai fost și alte mașini în fața noastră care au mers la fel de repede sau chiar mai repede și nu le-a oprit nimeni. Tot timpul cât am stat acolo până să se întoarcă Theo,
