Caută în comunitate

De cele mai multe ori ne hotărâm să plecăm în vacanță într-un anumit loc după ce am văzut un film, poze frumoase pe internet, filmulețe pe Youtube sau Vimeo sau după ce ne povestește cineva cu mare patos despre cum a fost într-o călătorie.

Călătoriile te învață multe despre lume și, mai ales, despre tine. Afli că nu ești buricul pământului, că există oameni diferiți, că părerea ta nu este universal valabilă și devii mai tolerant și, într-un final, mai bun. Mai jos găsești câteva dintre lucrurile pe care eu le-am învățat din călătorii. - Dacă nu poți să-ți ridici bagajul, înseamnă că ai împachetat prea multe lucruri inutile. - Un partener de drum îți poate face călătoria. Mai bună sau mai rea. - Ne este frică de necunoscut. - Cu turcii poți negocia la sânge. - Băutura locală e mai bună dacă o bei în țara ei. Mai puțin Ouzo. - Valabil pentru cei care mergeţi cu avionul şi închiriaţi motoare de la destinaţie sau trimiteţi şi motorul cu avionul: poți ține de mână o stewardesă. - Niciun răsărit la mare nu e la fel. - Întotdeauna ai nevoie de un plan B sau chiar C. - Cărțile poștale scrise sunt cele mai ieftine și mai drăguțe suveniruri pe care le poți oferi celor de acasă. - Salut, Te rog, Mulțumesc și La revedere în limba țării vizitate sunt a must. - Încălțămintea este extrem de importantă la drum lung. - E bine să știi cum și cât bacșiș se dă într-o anumită țară. - Bucură-te de orice ți se întâmplă. Alții ar da orice pentru o experință ca a ta. - Călătorului îi şade bine cu farfuria şi rezervorul pline. - Hârtia igienică nu trebuie să lipsească niciodată din bagaj. - Localnicii sunt cei mai buni ghizi turistici. - O plimbare printr-o piață poate face cât o vizită la muzeu. Și nu mă refer la bani. - Nu pleca la drum cu prejudecăți. Chiar daca unele sunt adevărate. - Apă îmbuteliată. Mereu. - Politețurile nu cunosc granițe. - Spaniolii se apropie mult de tine când îți vorbesc și te îmbrățișează cu orice ocazie. Nu te speria. - Telefoanele care-ți arată ora locală și ora României sunt mină de aur. - Geografia se învață cel mai bine la fața locului. - Ia întotdeauna cu tine o ţinută elegantă, care nu se şifonează. Nu ştii când ai nevoie. - Nu trebuie să vezi totul ci să vezi bine. - E în regulă să te pierzi. Chiar indicat. - Cea mai bună metodă să înveți o limbă străină e să petreci cu localnicii. - A călători înseamnă a avea încredere în tine şi în ceilalţi. - Ghidurile turistice au mai mult sens când le citești la fața locului. - Asigurarea medicală este obligatorie. - Călătoriile leagă prietenii. - Cel puțin o persoană de acasă trebuie să știe unde ești. - În Anglia ai nevoie de adaptor pentru priză. - Aviz motociclistelor: topless-ul nu e acceptat în toate țările. Verifică înainte să-ți faci bagajul. - Vacanțele frumoase sunt mai aproape decât îți imaginezi și e mai simplu și mai ieftin să ajungi acolo decât credeai. - Gentuța cu acte, bani, telefon și aparat foto nu trebuie să se despartă niciodată de tine. Nu o laşi în coburi, nu în tankbag. Niciodată. - Ghidurile audio merită toți banii. De cele mai multe ori. - Scoate nasul din hartă. - Acul și ața trebuie să le ai la tine. Mereu. - Scoate nasul din telefon. Și din laptop. - Înainte de toate, cunoaşte-ţi ţara. - Fotografiile arată mai bine pe frigider decât magneții. - O baie în mare la miezul nopții, sub lună plină. - Mai multe chestii utile, mai puține haine. - Șapte orașe în șapte zile sunt prea multe. - Americanii călătoresc în șlapi. - Întotdeauna să-ți notezi adresa hotelului și numărul de telefon. Întotdeauna. - Călătorii români nu sunt discriminați în străinătate. Scoate-ţi asta din cap. - Există oameni cu păreri diferite față de ale noastre. - Suntem cei mai buni ambasadori ai țării când călătorim. - Eu nu sunt buricul pământului. - Nu burduși bagajul cu suveniruri. Umple-ți memoria cu ele. - Oprește-te și ascultă-i pe bătrâni. Au multe povești de spus. - Bagajul pentru o săptămâna poate fi făcut în 10 minute. - Mănâncă în restaurantele fără meniu în engleză pentru turiști. - În țările mediteraneene e aproape totul închis la prânz. - Pune în bagaj medicamentele indispensabile. Un Paracetamol, un Triferment şi un Calciu nu sunt niciodată în plus în bagaje. - Tururile gratuite de oraș sunt foarte tari! - Costumul de baie nu trebuie să lipsească din bagaj, indiferent când și unde te duci. - Încărcătoare. Nu uita încărcătoarele acasă. Eventual şi o baterie externă. - Activează Roaming-ul înainte să pleci din țară. - Zâmbește atunci când îți povestești amintirile. - Avem nevoie de mai mult decât un concediu pe an. - Câteodată nu ai nevoie decât de o căsuță mică la munte. - Depășește-ți măcar o frică pe an. - Urcă măcar într-un turn sau clădire înaltă din fiecare loc pe care-l vizitezi. - Mâncarea e mai ieftină la două străzi distanță de centru, oriunde ai fi. - Stai pe lângă un ghid în muzee și ascultă ce zice. - Un weekend pe munte poate fi mai ieftin decât un weekend acasă. - Călătoriile în mai mult de două persoane pot fi stresante. - Sincronizează datele și orele și mai ales minutele aparatelor foto când pleci la drum. Tu ce ai învățat din călătoriile tale?

Atunci când programul tău este același zi de zi, săptămână de săptămână, de acasă la birou, de la birou la cumpărături, de la cumpărături la masă, de la masă la somn, confruntarea cu situații și oameni noi devine un pic dificilă. În fiecare zi vezi aceeași oameni: pe cei de acasă, pe cei din trafic și pe cei de la birou. În principiu le cam știi fiecăruia piticii și așteptările și, de cele mai multe ori, știi cum să-i abordezi sau cum să reacționezi. Ce faci însă atunci când un sud-american te ia în brațe, când un italian țipă la tine ori când un chelner turc refuză să te servească la masă? Poveștile localnicilor Deși multă lume are tendința să alerge într-o destinație nouă cu harta în mână și să bifeze niște obiective turistice, cele mai valoroase amintiri rămân din momentele în care alegi să te oprești. Oprește-te mai des și nu ezita să intri în vorbă cu localnicii întâlniți. Vânzătorul de gelato din Italia îți zâmbește frumos? Ieși din pantofii de turist și schimbă câteva vorbe cu el. Sunt sigură că o să afli mai multe decât din orice alt ghid turistic. Nu ezita să faci asta nici când urci pe munte și-ți iese în cale vreun cioban ce-și păzește oile. Dacă îi asculți măcar câteva minute, vei fi surprins să auzi cum se vede lumea prin ochii lor. Reguli noi Există țări în care totul îți poate pare că ar fi cu susul în jos. Există zone în care e de preferat să-ți pui și tu o broboadă pe cap, în care oamenii se roagă pe stradă la ore fixe în timpul zilei și locuri unde lumea vorbește atât de tare încât ai impresia că se ceartă tot timpul. Nu te îmbrăca pentru plajă atunci când mergi într-o țară musulmană, chiar dacă sunt 40 de grade în aer, bărbații se vor uita la tine ca la urs. E totuși o lipsă totală de respect față de cultura și religia lor să te afișezi așa în Turcia, Maroc, Tunisia etc. În țările mediteraneene, unde la prânz este foarte cald vara, totul se închide pentru câteva ore. Nu te mai plânge de asta, amintește-ți că tu ești musafir, că acestea sunt regulile gazdei și că este obligația ta morală să le respecți. Ca să nu mai zicem că în unele ţări sunt nişte reguli de circulaţie de te ia durerea de cap. E bine să te documentezi dinainte ca să știi ce te așteaptă. Asta nu înseamnă că nu vei avea surprize la orice pas. Încearcă să înțelegi ceea ce se întâmplă în jurul tău, adică să empatizezi. Nu te holba și nu deranja. Atât timp cât nu atragi atenția localnicilor asupra ta, vei avea și mai multe șanse să-i observi în ritmul lor de zi cu zi. Comportamente noi Un latino american se uită insistent la tine, te ia în brațe și îți vorbește de foarte aproape? Asta nu înseamnă că îți face avansuri (dacă eşti femeie) şi nu înseamnă nici că e gay (dacă esti bărbat), aceasta e normalitatea lui. Un musulman se holbează la tine și chiar face câțiva pași în urma ta? Nu te speria, e doar curios, el nu vede prea des europence îmbrăcate lejer. Altul refuză să te servească într-o cârciumă de localnici? Nu are nimic personal cu tine, doar este rușinat că nu știe să-ți vorbească pe înțelesul tău. Din momentul în care vei învăța să accepți asta, vei deveni mult mai înțelegător și mai tolerant cu oamenii diferiți. Indiferent de religie, culoare, continent, curent politic și masca pe care o poartă, oamenii sunt oameni. Iar cei empatici văd dincolo de măști cu ușurință. Empatia apare în urma cunoașterii. Nu poți fi înțelegător cu un om sau cu o anumită situație dacă nu te-ai mai întâlnit vreodată cu așa ceva. Și când altcândva mai experimentezi atât de multe într-un timp atât de scurt, dacă nu în călătorii? Înveți ceva nou la fiecare pas, te adaptezi, guști, încerci, asculți, practic te comporți ca un burete pregătit să absoarbă tot ce întâlnește în cale. Astfel, după fiecare călătorie te întorci acasă mai bogat și mai pregătit pentru viață. Pentru că problemele vieții nu te mai surprind la fel de mult după ce i-ai văzut atât de multe forme la drumul mare. În loc să îți faci tot felul de scenarii ca să înțelegi de ce te-a călcat cineva în grabă în autobuz, îți va rămâne un pic mai mult timp pentru tine. Pe tine cum te-au schimbat călătoriile?

De cele mai multe ori, când ne întoarcem dintr-o călătorie, le povestim prietenilor despre întâmplări, momente și trăiri. De prea puține ori primele lucruri pe care ni le amintim sunt obiectivele turistice, iar asta se întâmplă pentru că nu batem lumea în lung și în lat ca să bifăm, ci ca să trăim. Colecționăm amintiri pe care le remomorăm mulți ani după întoarcere și, din păcate, cele mai intense momente nu sunt prinse în fotografii sau filmări ci sunt bine întipărite în memorie. Pentru că după orice s-ar întâmpla, rămâi cu amintirea acelui moment când… - te trezești pe la 4-5 dimineața într-un oraș sau sat, răsare soarele, străzile sunt pustii, curate și te simți ca acasă oriunde ai fi. - pleci pe frig de acasă și îți pui ochelarii de soare pe ochi când cobori picioarele din scăriţe la destinaţie. - un localnic îți zâmbește și este foarte curios să afle mai multe despre cum e să călătoreşti pe motocicletă. - ești pe o plajă la apus cu cine trebuie, e călduț, liniște, iar problemele sunt la vreo câteva mii de kilometri distanță. - ajungi în vârf și iese soarele, deşi te aşteptai la furtună pe creasta muntelui. - te trezeşti în mijlocul unei mari manifestaţii cu ocazia zilei naţionale a carabinierilor în Roma şi toţi arată ca în filme. Alea bune. Simţi că nu e real. - găseşti o cârciumă deschisă la ora 14 pe malul Mediteranei. - faci pană spre hotel, eşti la 80 de kilometri distanţă, e noapte, duminică, plouă şi bate vântul, iar autostopul clar nu este o soluţie. Decât dacă are remorcă de motociclete. - intri în hostel, mergi să faci check-in-ul, iar recepţionera zâmbeşte, sare cu picioarele pe birou, scoate o hartă, un pix şi începe să-ţi deseneze traseul prin Barcelona. - primeşti un limoncello din partea casei, după ce ai mâncat cele mai bune paste din lume. - te plouă în aproape toate zilele din vacanţă şi, deşi eşti cu motorul, asta nu te supără deloc. - mergi cu acel cineva într-o călătorie şi vă amintiţi asta pentru totdeauna. - faci sute de fotografii bine încadrate, colorate şi pline de viaţă, ajungi acasă şi-ţi dai seama că nu mai ai niciuna dintre ele. Cardurile de memorie au fost vrăjitoare rele într-o viaţă anterioară cu siguranţă. Lista ar putea continua la nesfârșit. Tu cu ce momente din călătorii ai rămas în memorie?

I se spune Zazuza, e din România şi scrie din Viena. S-a mutat în Austria, unde a început să călătorească şi cu motocicleta. Zazuza are pentru noi acum remediul perfect pentru a scăpa de căldură. Zazuza ne spune că "la Viena e cald, aşa că am decis să fugim spre răcoarea de la Loisium. Am lustruit motocicleta şi am plecat, întâi pe autostradă, apoi pe drumuri ascunse prin păduri şi printre dealuri. Până când scăpăm de căldură, vă las cu zgomot de vânt şi de ţevi încinse, cu iluzia aerului tare de pădure. Să vă mai spun încă o dată că nu mă pot sătura de călătorii prin Austria?" Ne urează să avem o săptămână grozavă, trage viziera şi pleacă la drum.

Viaţa pe motor este extrem de frumoasă şi simţi într-adevăr că trăieşti. Numai dacă urmăreşti acest video te vei simţi mai bine. O călătorie pe două roţi din inima oraşului până în vârful muntelui cu prieteni sună tentant şi te sfătuim să o faci. Indiferent că ai un R6 Albastru, un Intruder galben sau un Bandit roşu, îţi garantăm că vei avea ce povesti după ce te vei întoarce la birou. Vei povesti cum şoferii de pe contrasens depăşesc pe bandă în faţa ta, cum ai dat de groapa cea mare şi multe altele. Dar toate astea nu înseamnă nimic faţă de senzaţia de libertate şi eliminare de stres pe care o ai!

Silviu Cadia, un tânăr de 30 de ani din Lugoj, a plecat, pe 1 Aprilie anul acesta, într-o aventură nu tocmi convenţională pe două roți. Timișeanul, care a pornit la drum în jurul orei 10.00 din Piața 700 din Timișoara, și-a propus să ajungă până în Iran pe bicicletă, iar în drumul său să-i întrebe pe oameni ce-i face fericiți. Mai mult, Silviu Cadia vrea să strângă bani pentru a ajuta o fetiță de trei ani grav bolnavă din Deva, care are nevoie urgent de o intervenție chirurgicală, și tocmai de aceea s-a decis să "scoată la vânzare" fiecare zi de călătorie. În total, lugojeanul va călători pe două roți preț de 4.000 de kilometri, prin România, Bulgaria Turcia, Georgia, Armenia și Iran, distanță pe care speră să o parcurgă în aproximativ zece săptămâni. "Am mai călătorit de câteva ori, dar nu pe o distanță atât de mare sau pe o perioadă atât de lungă. M-am decis să plec spre est, pentru că Europa Occidentală nu mă atrage atât de mult, plus că mi se pare că oamenii sunt mai primitori, mai deschiși și mai curioși", a povestit Silviu Cadia înainte de a pleca la drum. Lugojeanul a ținut să precizeze că s-a decis să-i întrebe pe oamenii pe care-i întâlnește ce-i face fericiți tocmai pentru ca cei care intră pe pagina de Facebook a călătoriei "să vadă cât de ușor este să fii fericit". În ceea ce privește fiecare zi de călătorie pe bicicleta care este "scoasă la vânzare", Silviu Cadia a povestit că "cine cumpără o zi", de fapt, donează direct în contul unei fetițe bolnave 100 de lei. În schimb, cumpărătorii vor primi o scrisoare cu timbru de la mine cu ce s-a întâmplat într-una una din zilele de pe drum. Silviu Cadia spune că și-a luat în călătorie strictul necesar, printre care un cort și un sac de dormit. "Mă aștept la destul de multă ploaie, sper ca echipamentul să fie OK, sper și la vreme bună. Din păcate, mă întorc cu avionul din Iran pentru că mi se va termina concediul", a mai povestit biciclistul. Costul călătoriei este achitat de către firma la care Silviu lucrează.

Namibia, Africa. Nu este printre cele mai cunoscute destinaţii de pedalat din lume. Aflat într-o misiune să descopere locuri noi, Moment Pictures, alături de Kyle Jameson, continuă să scotocească mica noastră planetă, cutreierând în lung şi-n lat "Tărâmul celor Curajoşi". De la oaza cunoscută drept Goanikontes, în Deşertul Naukluft, care amintea tuturor de infamul deşert Utah din SUA, până la dunele de nisip aproape imposibil de practicat, munca echipei a fost oarecum limitată din cauza lipsei de ajutor în caz de probleme. O rază de lumină şi câteva vânătăi mai târziu, trupa s-a întors acasă fericită, cu aproape 1600GB de filmări şi peste 7.000 de imagini stocate. Asta este povestea lor. "Am avut norocul să trăim această experienţă în Namibia într-un mod în care nu mulţi oameni au ocazia: verde şi umedă. Localnicii ne-au spus că puţini oameni apucă să o vadă atât de verde. Aici traversăm o apă provenită din inundaţii, în căutarea de trasee în Rezervaţia Okonjima. Pe drum spre rezervaţie, aproape că am călcat acest băiat năzdrăvan. Este unul dintre cele mai cool animale din zonă şi cu siguranţă greu de speriat! Şi-a schimbat culoarea din verde în negru şi a început să ţipe la noi când l-am salvat! Asta a fost prima întâlnire cu fauna din Namibia şi am fost complet şocaţi. Mai târziu am aflat că sunt milioane de astfel de vietăţi care mişună peste tot. Pe drum spre prima locaţie am campat în Deşertul Ganab. Am fost hipnotizaţi încă din prima zi! Eram inconjuraţi de linişte, întreruptă de sunetele animalelor. A fost uimitor. Această fotografie este de când am fost prima dată în recunoaştere la Moondlandscape. Kyle J prinde nişte timp în aer! Double trouble în prima zi de filmări. Moonlandscape este un loc care pare desprins din altă lume, plin de opţiuni pentru freeride. Cu siguranţă trebuia să dedicăm mai mult timp acomodării cu clima. Temperatura se situa în jurul valorii de 40 de grade Celsius, deci toţi am avut o durere de cap cruntă în prima zi din cauza faptului că nu am băut destulă apă. Este atât de cald încât transpiraţia se evapora înainte să apuce să te racorească. Kyle J în acţiune în a doua zi de filmări. În a doua zi am început să înţelegem terenul şi am găsit câteva coborâri drăguţe şi pline de provocări. Un peisaj cu lumină africană ca la carte. Asta este Spitzkoppe. A fost un pariu esenţial dacă vom reuşi să ne dăm pe dunele de nisip. Chiar şi localnicii care fuseseră de multe ori acolo (fără biciclete) habar nu aveau. În final, s-a dovedit că dunele erau acoperite de o crustă care le făcea practicabile. Conform echipei locale (Namibiam DH camp), am fost primii care au pus roţile pe acolo. Tocmai când aproape încheiam filmarea, am găsit această dună cu aspect demenţial care strălucea în ora de aur. Ne-am mobilizat ultimele puteri şi am urcat acolo. A meritat efortul."

Unii preferă vacanţele all-inclusive, altora le place să-şi arunce câteva haine într-un rucsac şi să plece fără niciun plan. Cei mai mulţi plănuiesc, fac rezervări pentru bilete de avion sau se înscriu într-un tur al Europei printr-o agenţie de turism. În 2012, Marius a străbătut 8 ţări în 2 săptămâni, singur pe motocicletă. Fetele de la TravelGirls i-au luat un interviu, pe care îl găseşti mai jos: Cum ţi-a venit ideea să pleci în lume cu motorul? "Ideea primei călătorii, cea din 2008, a venit cam din aceeaşi direcţie din care-a venit şi ideea de a-mi cumpăra motocicleta, adică stând la masă cu un prieten şi zicându-ne că trebuie să mergem dincolo de graniţele ţării, să ne depăşim limitele. Şi cum altfel să facem asta daca nu aşa cum ne place cel mai mult: călare pe câte două roţi motorizate. Dar unde să mergem? Prima idee a fost şi cea câştigătoare: Valencia, la tatăl partenerului meu de drum. Şi uite aşa a început să se contureze prima călătorie care a fost incredibilă şi este «vinovată» de următoarele. Am început apoi să visez, inspirat de călătoria precedentă. Anul următor, în 2009, am lansat variante de trasee pentru a găsi parteneri de drum, însa cu 5 zile înainte să plec, cel care trebuia să mă însoţească m-a anunţat că renunţă. Ce puteam face? Să renunţ? Nici gând! Birduţa, căci aşa se numeşte partenera mea motorizată de călătorie, realizarea niponilor de la Honda, mă aştepta în garaj dornică să facă toţi cei 4500 kilometri pe care mi-i propusesem să-i strabat. Restul e istorie. Au urmat alte tururi incredibile prin Europa în care am văzut locuri minunate, în afara traseelor turistice, am cunoscut oameni minunaţi şi am trăit fiecare secundă la maximum. Pur şi simplu mă mănâncă tălpile să plec iar călătoria pe motocicletă este exact ce mi-am dorit dintotdeauna." Să înţeleg că de atunci călătoreşti singur. Cum e? "E greu de descris în cuvinte. Trebuie să fii acolo ca să înţelegi. E palpitant şi în acelaşi timp motivant. Dacă atunci când eşti în grup, persoanele din jur ajung să-ţi fie indiferente în anumite momente, ei bine lucrurile se schimbă când străbaţi lumea de unul singur. Peste tot pe unde ajungi, şi chiar în mers, tot ceea ce întâlneşti (oameni, animale, drumuri, păduri etc.) e încadrat la Prieteni. Oriunde te opreşti, găseşti persoane cu care să stai la un pahar de vorbă. Nu a contat ce limbă vorbeam pentru că ne-am înţeles cu toţii de minune şi, mai mult decât atat, încă ţin legătura cu mulţi şi plănuim să ne mai vedem, undeva în lume." În 2011 ai făcut iarăşi un tur. Pe unde ai fost şi cum ai ales traseul? "În 2011 mi-am îndeplinit visul de a-mi vedea idolul, Valentino Rossi, de aproape, la treabă, pe pistă. Am ales deci o etapă de Moto GP, cursa de la Brno/Cehia. Ce este Moto GP? Campionatul mondial de motociclism viteză, unde se adună cei mai buni piloţi în 10 echipe. Aceşti gladiatori ai motociclismului se luptă între ei călărind 3 computere cu roţi produse de niponii de la Honda, Yamaha şi Suzuki, şi un computer italian, Ducati. După multe discuţii, planuri de economisire, o schimbare de job şi multă voinţă, am plecat cu încă doi prieteni din Cluj spre evenimentul din Brno. După ce ne-am văzut idolii în acţiune, drumurile noastre s-au despărţit, partenerii mei întorcându-se acasă iar eu mergând mai departe, spre Praga. Întregul traseu a fost însă ăsta: Bucureşti, Cluj, Bratislava, Praga, Brno, Zagreb, Split, Sarajevo, Krusevac, Orşova, Bucureşti. Am cheltuit 1100 euro în total, din care aproximativ 600 de euro au fost carburantul, taxele, amenzile şi spăgile inevitabile." Pe unde te-ai cazat în traseul tău? "Am încercat să nu cheltui prea mulţi bani pe cazare aşa că am ales cele mai ieftine variante pentru odihnă. În Bratislava, la Art Hostel Taurus, am găsit condiţii foarte bune şi oameni foarte primitori cu doar 15 euro pe noapte. Nici în Praga n-am cheltuit prea mult, deşi am stat la Center Hotel. În Brno, am stat la un român pe care l-am cunoscut pe un forum de motociclişti iar în Zagreb am testat iarăşi un hotel – Astoria. Recomand şi Three Turtles Hostel din Split pentru ospitalitate şi servicii. Peste tot am avut parte de experienţe plăcute în ceea ce priveşte cazarea şi, cel mai important, locul de parcare pentru motor." Bănuiesc că ai avut parte şi de peripeţii în traseul tău. "Atunci când călătoreşti de capul tău, ai parte de multe peripeţii de care-ţi aminteşti apoi râzând cu gura până la urechi. Una din ele a fost pe drumurile virajate de pe malul râului Zapadna Morava din Serbia când am uitat de limita de viteză şi mi-am lăsat maşinăria motorizată să facă ce ştie mai bine. Adică să mă aducă cu pulpele cât mai aproape de asfalt în cele mai sigure condiţii, pe un asfalt cu o aderenţă de invidiat. Dar bineînţeles, pentru orice vis există ceva care să te aducă cu picioarele pe pământ. Ei bine, în cazul meu, un echipaj de poliţie cu radar a fost acel ceva. După ce i-am povestit poliţistului despre traseul şi planurile mele, dar şi despre bugetul meu de călător singuratic, m-a lăsat să plec doar cu o mică atenţionare şi mi-a urat drum bun, visând parcă şi el la o astfel de călătorie." Ce ai învăţat din tururile tale cu motorul prin Europa? "Când pleci singur la drum, multe dintre ideile din bagaj îţi sunt înfruntate. Afli că ai limite şi că le poţi depăşi, afli că te poţi împrieteni cu oameni cu care în mod normal nici n-ai schimba o vorbă, afli că reputaţia unei ţări poate fi doar o idee preconcepută şi mai afli foarte multe lucruri despre tine. Eu am mai învăţat cum să îmi organizez bugetul cât mai bine şi cum să caut soluţii cât mai ieftine." Ce traseu ai în plan pentru viitor? "Visul de a ajunge în nordul Europei încă nu mi l-am indeplinit, aşa că acum pentru asta mă pregătesc."

Întrebarea din titlu nu cred că îşi are rostul. Un motociclist nu îl va întreba pe altul niciodată aşa ceva. Totuşi, cei "nemotociclişti" adresează o mulţime de astfel de întrebări, iar o mulţime chiar mai mare este cea de răspunsuri, dar le putem concentra într-unul singur: ne place! Marcis Plavins conduce o motocicletă Minks, bătrână de 23 de ani, cu un motor de 125 cmc. Călătoreşte cu ea de câte ori are ocazia şi s-a hotărât să facă un filmuleţ foarte bun, pentru a răspunde la toate întrebările legate de călătorii, care încep cu "de ce...?". Marcis este conştient că nu fiecare zi este una fericita şi nu fiecare stradă este una ca în palmă. Cu toate astea, motociclistul nostru spune că, la finalul fiecărei zile, doar momentele acelea mici şi frumoase contează cu adevărat.

Știi momentul ăla în care te pregătești pentru o călătorie sau un simplu weekend și tu ești cel care face rezervările, documentarea pe internet, printarea hărților și toate pregătirile, iar cel sau cea cu care urmează să mergi la drum te întreabă cu cinci minute înainte de plecare: noi unde ne ducem? Cine n-a pățit-o măcar o dată, ori nu prea s-a plimbat, ori e oaia neagră a găștii. Atunci îți iei o cafea cu tine și începi să te gândești, ce bine ar fi ca el să fie așa și pe dincolo… Asta pentru că partenerul ideal de drum: - Se trezește la ora stabilită şi e pe aceeaşi lungime de undă cu tine atunci când vrei să mai leneveşti puţin în pat sau când vrei să renunţi la planuri pentru o zi de respiro. - Nu se dă înapoi de la o noapte (sau mai multe) la cort şi nu crede că urşii sunt nişte monştri groaznici care atacă oameni. - Atunci când se trezeşte înaintea ta, iese să cumpere ceva de mâncare şi o cafea bună (nu, nu trebuie să fiţi un cuplu pentru astfel de gesturi). - Știe că în anumite locuri pur și simplu se doarme mai bine şi motocicleta e mai fericită, aşa că e de acord să plecați de acasă doar pentru câteva zeci de kilometri de curbe. - Ştie să folosească o hartă şi face diferența între nord și sud. Ştiu că s-a inventat GPS-ul, dar uneori tehnologia pică. Şi, mai important, ştie care e dreapta şi care e stânga. - Vrea să încerce mâncăruri noi şi nu se strâmbă la gustoşeniile de la vânzătorii stradali. - Ştie cel puţin o limbă străină sau măcar e specialist în semnaleză. - E prietenos cu localnicii şi se bucură de fiecare dată de prezenţa şi poveştile lor. - Nu are frică de înălţimi, viteză, aplecat cu motorul etc. - Are aceleaşi pasiuni cu tine şi călătoreşte şi pentru ele. - Nu are o listă de 527391 obiective turistice pe care vrea să le bifeze într-o excursie de 3 zile. Are puţine şi bune. - E gata de plecare în fiecare weekend şi îşi face bagajul repede. - Ştie să îşi facă bagajul şi nu îşi cară şifonieru de haine pentru o plecare de 2 zile. Asta pentru că înţelege că în două coburi şi, eventual, un topcase, nu încape un apartament cu patru camere. - Când vă întoarceţi acasă, îţi dă şi ţie pozele făcute cu aparatul său. În acelaşi an. Măcar pe cele cu tine. - Dacă mergeţi fiecare cu motocicleta lui, merge în acelaşi ritm cu tine indiferent unde sunteţi şi nu o ia înainte. Pe scurt, partenerul ideal de drum merge cu tine.

Așa cum într-un video de 3 minute nu poate fi nici arătată, nici explicată o țară precum India, nicio călătorie de o săptămână nu e de ajuns pentru a spune cu convingere că ai vizitat India. Da, poate că ai trecut pe acolo și în mare parte din timp ai stat cu gura deschisă, șocat de ce vezi, dar cu siguranță India nu e o țară pe care poți s-o "bifezi" de pe lista ta după o excursie de câteva zile. Ce poți însă obține însă în aceste câteva zile este dorința de a te întoarce. Probabil că ați văzut cu toții celebrele filmulețe de pe Youtube cu traficul din India. Numărul pasagerilor dintr-un vehicul care circulă în India se calculează în felul următor: numărul de pasageri înscris într-un eventual certificat de înmatriculare înmulțit cu 2 plus numărul la care te gândești acum minus 1. În mod oficial, în India, mașinile au volan pe partea dreapta și se conduce pe partea stângă (ca în Anglia). Dacă însă nu te simți confortabil să conduci așa, e în regulă, poți oricând să mergi pe contrasens, mai sunt și alții. Claxonul se folosește pentru a îi anunța pe ceilalți participanți la trafic ca ești în viață. Prin urmare, dacă respiri, claxonezi. Dacă te plictisești, claxonezi. Dacă ai o zi bună, claxonezi. Dacă vrei să schimbi banda ori direcția, claxonezi. Dacă vezi că scrie Blow Horn PLZ pe spatele unui camion, claxonezi, că așa e politicos. Sub nicio formă nu folosi semnalizarea luminoasă, nu se cade s-o faci şi îi induci pe restul participanţilor la trafic în eroare. Așadar, dacă vrei să anunți că faci stânga ori dreapta, claxonezi. Vor înțelege ei ce-ai vrut să zici. Aceeaşi regulă se aplică şi pentru faruri. Oricât de întuneric ar fi, nu le folosi, nu ai nevoie de ele, claxonează. Nu, nici stopuri nu-ți trebuie. Cei mai importanți participanți la trafic în India sunt vacile. Nu e cazul să eviți motoriști, bicicliști, alte mașini sau pietoni. Dacă însă lovești o vacă pe autostradă, pe uliță sau în parcare, ia-ți adio de la agoniseală. Toată apa Gangelui nu-ți va mai spăla rușinea. În afară de New Delhi, în India nu prea sunt indicatoare de trafic. Trebuie, deci, să te bazezi pe instinct ca să știi când să oprești, când să cedezi trecerea sau când ai prioritate. La fel de bine, poți să te bazezi pe zodie, poziția planetelor sau felul în care te-ai trezit dimineață. Indienilor le place să împartă cu semenii lor, așa că împart autostrăzile cu oricine: biciclete, ricșe, tuktuk-uri, vaci, turme de oi, camioane stricate și chiar și cele mai scumpe mașini. Toată lumea este bine venită pe autostradă, indiferent de sensul de mers. Îi mulţumim Narcisei, de la Travel Girls, care a renunțat la jobul corporatist pentru mai multe zile libere și mai multă libertate şi ne-a povestit şi nouă experienţele ei în India.

După ce a avut ocazia să cunoască mai mulţi migranţi, un poştaş din Grecia a decis să facă un gest inedit, menit să atragă atenţia asupra problemelor cu care respectivii oameni se confruntă. Ilias Vrochidis a plecat într-o călătorie care avea să-l poate în ţările natale ale migranţilor întâlniţi. Călare pe motocicletă şi cu tolba plină cu scrisori. Aşa a plecat la drum, prin lume, un poştaş grec. Scopul său s-a dovedit a fi unul cât se poate de nobil, într-o perioadă în care numărul migranţilor creşte. Ilias Vrochidis are 31 de ani şi este originar din Salonic. În anul 2013, bărbatul a decis să plece într-o călătorie prin Africa şi Balcani, al cărei scop avea să livrarea scrisorilor migranţilor din Grecia către familiile lor rămase acasă. Ilias a sperat astfel că va da o mână de ajutor la conştientizarea publică a problemelor migranţilor. Planul lui a început să prindă formă într-o perioadă în care criza refugiaţilor căpăta contur. "Călătorind către casele migranţilor pe care i-am cunoscut în Grecia, am întâlnit oameni care s-au arătat foarte surprinşi de gestul meu şi care nu înţelegeau cum de eu le-am cunoscut copiii, fraţii sau prietenii şi am luat asupra mea sarcina de a le livra scrisorile", a povestit poştaşul. "Chiar dacă mulţi dintre ei ţineau legătura cu rudele prin Internet, au fost cu toţii foarte încântaţi să primească scrisorile, dar şi să afle că le-am cunoscut familiile", a adăugat el. După 22 de luni pe drum, Ilias a străbătut 58.000 de kilometri. A vizitat până acum Albania, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Slovenia şi Italia. Ulterior, la drum a pornit alături de el şi iubita lui. Până acum, împreună au mers în Maroc, iar următoarele destinaţii sunt: Mauritania, Sengal, Republica Guineea-Bissau, Coasta de Fildeş, Ghana, Burkina Faso, Togo, Benin, Nigeria, Camerun, Republica Congo, Zambia, Namibia, Africa de Sud, Regatul Lesotho, Regatul Swaziland, Botswana, Zimbabwe şi Mozambic.

Andrei Andritcu, un basarabean care și-a făcut studiile în Oradea, a pornit într-o aventură de 50 de zile. Tânărul a pornit pe 15 Iunie în turul Europei – "Europe On The Edge". El va străbate 21.000 de kilometri și 24 de țări cu motocicleta sa, "Sandy", cum a decis s-o numească. De fapt, este un BMW K1300R. Andrei Andritcu a pornit călătoria din nordul înghețat al Norvegiei, din orașul Tromso, unde locuieşte de câțiva ani, dar va avea parte în curând și de destinații mai calde și mai însorite, căci mai are putin și lasă în urmă țările nordului.

O sa revin mai tarziu cu detalii despre traseu... Atasez csteva poze de inceput... Sent from my iPhone using Tapatalk

Călătoria în jurul Americii este un jurnal de călătorie palpitant al unei femei, Weronika Kwapisz, alători de motocicletaa ei, un Triumph Bonneville. Weronika a plecat singură şi s-a întors după 80 de zile şi mai mult de 19700 de kilometri. Weronika Kwapisz, cunoscută pentru stilul ei singuratic, "şi-a făcut mâna" în călătoriile prin Europa, pe o motocicletă de 125 cmc. Este o motociclistă călătoare, care susţine că ăsta-i stilul ei şi n-ai ce-i face. Este, de asemenea, şi autoarea cărţii "Everything starts like a dream", care poate fi găsită în format digital. Mulţumită bunicii ei de 94 de ani, care are un magzin de motociclete, benzina îi curge în vene Weronikăi. Aceasta a moştenit dragostea pentru două roţi şi a fost susţinută în permanenţă de familie când a dorit să plece în cele mai nebune călătorii, de una singură.

Pe data de 10 Mai 2013, Sri Lestari, o femeie căreia i-au paralizat picioarele la vârsa de 23 de ani, a început o călătorie de la Jakarta la Bali, pe o motocicletă adaptată nevoilor acesteia. Traseul a avut 1212 kilometri, iar pe parcursul acestuia, fata a vizitat familiile persoanelor cu acelaşi handicap ca al ei. Când avea 23 de ani, Sri Lestari a fost implicată într-un accident grav, în urma căruia fata suferă de paralizie de la brâu în jos. Timp de 10 ani, aceasta a stat în casă, imobilizată la pat, crezând că nu se va mai putea bucura vreodată de viaţă. Toate acestea până când a primit un scaun cu rotile şi o motocicletă modificată. Acum Sri are o viaţă plină, independentă şi este angajată ca asistent social la o organizaţie non-profit, dedicată creşterii accesului la mobilitate şi îmbunătăţirii calităţii vieţii pentru persoanele cu handicap din ţările în curs de dezvoltare, din toată lumea.

Polonezii nu stau degeaba. Patru la număr, aceştia au plecat într-o călătorie spre şi prin Parcul Naţional Durmitor. În filmuleţul pe care l-au realizat, polonezii doresc să ne arate un drum care îți taie respirația din tărâmul canioanelor, minunilor carstice și cabane.

Doi fraţi din Sumatra, Gavin şi D'Arcy, şi un prieten al acestora şi-au cumpărat motociclete şi au pornit la drum într-o călătorie de neuitat, străbătând Sumatra pe lungime, până în Banda Ach.

Această poveste aparține unei motocicliste, Susan Stevens, din Nova Scotia, Canada, care a avut de luat un număr mare de decizii în viața ei, de când avea 6 ani şi până acum. Când a crescut, voia să se ducă în Africa să ducă mâncare pentru copiii de care tot auzise că nu ar avea ce mânca. Aşa a început totul. Credea că cele mai bune lucruri de luat ar fi cerealele Shreddies, sucuri cu cireșe, căpșuni, hamburgeri, bomboane Smarties și înghețată cu ciocolată, făcută în casă. I se părea cea mai importantă înghețata, din cauză că era foarte cald în Africa. De asemenea, ea s-a decis că o să aibă trei câini, Lassie, Saint Bernard și German Shepherd. Iar cu toate că a primit multe cadouri în anul acela, tot ceea ce îşi dorea era o motocicletă, pentru că era decisă să "învețe" să călătorească pe motocicletă imediat cum împlinea 16 ani. Susan este cea cu tricoul verde, care ştia deja că trebuie să aibă o motocicletă. Femeia a făcut rost de motocicletă și permis în 2010, o Yamaha V Star 250, atunci când avea deja 43 de ani. Jurnalul motocicletei ei de călătorie începe de la o vârstă foarte fragedă și a avut multe întorsături neașteptate de-a lungul timpului. Totul a început cu o femeie foarte specială. Susan era copilul mijlociu din cei trei frați. Când fratele mai mic al ei a venit pe lume, mama ei avea în total trei copiii sub vârsta de 5 ani. Vecinii lor erau un cuplu tânăr de americani, pe care părinţii ei îi numeau "Hippies". Deşi "Hippies" îi adorau pe cei trei copiii, ei nu au avut niciun copil, doar un câine pletos şi negru. În timp ce Susan creștea, ea își petrecea din ce în ce mai mult timp cu Sheri și Peter. Mama ei spunea că Sheri este o adevărată "flower child" și "free spirit". Sheri era chiar o artistă incredibilă, cu care Susan pictase artă abstractă. S-au uitat împreună la Sesame Street și au mâncat unt de arahide delicios și sandvișuri cu gem de căpșuni, cântând împreună și dansând cu Big Bird si Grover. În grădina ei, Sheri a plantat cele mai splendide floarea-soarelui, care crescuseră mai înalte decât Susan. Au patinat împreună iarna pe lac și au înotat vara. Au plimbat câinele și s-au jucat cu el. Când Susan avea 5 ani, Sheri a luat-o pe aceasta pe motocicletă, a așezat-o între ea și Peter și, cât au mers prin curte, câinele a alergat după ei și a lătrat. Această experiență era secretul lor. Fusese cel mai emoționant și distractiv moment pe care l-a avut Susan vreodată. Pe motocicleta aceea, cu cei doi, simțise numai bucurie și dragoste. Următorul an, Sheri s-a îmbolnăvit. Un alt an după aceea, îi spusese că trebuie să plece acasă să vadă niște doctori care ar putea s-o facă să se simtă mai bine. Și-au scris scisori și au făcut schimb de lucrări de artă pentru câțiva ani. Scrisorile lui Sheri erau întotdeauna pline de povești și ilustrații din locurile unde locuia, care erau întotdeauna verzi și nu era zăpadă niciodată. Când Susan a împlinit 13 ani, scrisorile au încetat să mai apară. Apoi, într-o zi, dupa școală, a sosit un pachet de la ea, care de fapt s-a dovedit a fi de la Bruce, explicând că Sheri murise. Era prima persoană dragă a lui Susan pe care o pierduse. Susan nu învățase să meargă pe motocicletă la 16 ani aşa cum îşi dorise, pentru că părinții ei nu au luat în considerare dorinţa copilului. În anii care au urmat, au tot apărut probleme, cum ar fi sănătatea, banii, facultatea, cariera. La aniversarea de 35 de ani, după două operații la spate pe care le-a avut, Susan a decis că este momentul. A făcut 8 ani program de reabilitare ca să-și recapete puterea, balanța și flexibilitatea, pentru a călători în siguranță. După ce a împlinit 43 de ani, Susan și-a luat permisul, și-a cumpărat motocicleta V Star și a pornit la drum. Susan călătorește cu motocicleta ei pentru mai multe motive. Călătorește pentru că lumea i-a spus să nu facă asta şi că nu o să reușească. Călătorește pentru că iubește solitudinea şi libertatea pe care motocicleta i-o dă. Călătorește pentru că în acel moment totul se focalizează pe ea. Călătorește pentru că iubește conexiunea pe care o simte cu motocicleta și locurile pe unde trece. Călătorește pentru că îi place sentimentul când ia curbele sau când evită la limită. Călătorește pentru că se simte puternică și sănătoasă. Călătorește pentru că poate.

Fondatoarele Babes Ride Out, Ashmore Ellis şi Anya Violet, au dorit să creeze un mediu în care femeile să poată să se întâlnească şi să împărtăşească ideile comune despre călătoriile cross country, triumfuri şi întâmplări cu motocicleta. Producătorii GoPro, Tina Marchman şi Annemarie Hennes, s-au alăturat celor cinci sute de femei care s-au adunat în Joshua Tree, la acest eveniment dedicat exclusiv motociclistelor. Vezi ce se întâmplă atunci când acestea pornesc la drum.

Te-am făcut curios? Ei bine, de fapt, cinci minute are doar filmuleţul de prezentare a călătoriei, pentru că, plimbarea în sine a durat 946 de zile. Distanţa parcursă a fost de 100000 de kilometri, adică 51 de ţări, o nuntă şi niciun sponsor. Cam aşa se poate descrie pe scurt călătoria despre care vorbim, dar cuvintele nu au niciun farmec, mai bine vezi filmuleţul:

Călătorind în Nepal, mai mult de 1600 de kilometri în două săptămâni, pe o motocicletă de stradă, în paradisul off-road al frumoasei ţări. Cine altul? Alex Chacon. Acesta porneşte întotdeauna în călătorii cu gândul de a face actiuni caritabile şi de a încuraja oamenii de pretutindeni să facă acelaşi lucru. Tipic pentru călătoriile lui deja, Alex nu a avut niciun fel de dificultate, chiar dacă era cu o motocicletă de stradă de 200 cmc (pe un teren care off-road e puţin spus) şi chiar dacă s-a rătăcit de câteva ori.

În inima munţilor austrieci, Orange Riders a organizat un fascinat tur de motociclete, pentru a vă oferi o călătorie fascinantă, pe tărâmurile europene. Cu peisaje de poveste şi trasee pline cu obstacole incitante, munţii Alpi au devenit un centru de interes pentru organizatorii Orange Riders, întrucât pasionaţii de motociclism sunt în permanenţă dornici de aventurile care le pun adrenalina în mişcare. Cu o rută specială în direcţia Alpilor, traseul de motociclete Orange Riders vă oferă ocazia să cunoaşteţi ţări şi culturi diferite, pentru ca experienţa pe două roţi să fie una completă şi complexă. Turismul de aventură pe două roţi reprezintă o pasiune şi o atracţie, astfel că traseul de motociclete Orange Riders organizat în inima Alpilor a fost gândit strategic, pentru a vă oferi o amintire de neuitat. Dând startul traseului european cu motocicleta, sunteţi invitaţi să începeţi aventura din Seefeld, Tirol, turul continuând ulterior cu muntele Mont Blanc, aflat în Alpii francezi, după care urmează Alpii italinieni! Linia de finish se regăseşte în Seefild, însă nu înainte de a avea parte de o aventură fasciantă în munţii Dolomiti, acolo unde adrenalina va ajunge la cel mai înalt nivel. Pentru mai multe detalii şi informaţii, puteţi suna la numărul de telefon 0722 331 330 sau trimite un mail pe adresa de contact contact@orangeriders.com

Raymon şi Elena sunt un cuplu de spanioli, care s-au gândit cât de plăcut ar fi să lase grijile cotidiene de o parte şi să plece, pe biciclete, în lume, pentru a trăi simplu şi a-i ajuta pe cei care chiar au nevoie. Eu m-am îndrăgostit de ei imediat ce am văzut filmuleţul lor din Franţa: Ideea şi stilul lor actual de viaţă se naşte din dorinţa de a trăi simplu, observând realitatea şi oamenii din toată lumea, de pe o bicicletă. Acest "voluntariat" are rolul de a redirecţiona energia lor spre ceea ce contează cu adevărat în viaţă şi anume să acorde ajutor oamenilor care chiar au nevoie, în special celor din lumea a treia. De ce? "Pentru că lucrurile mici pe care le faci, pentru alţii pot însemna mult, iar asta îţi dă adevărata satisfacţie în viaţă", susţine Raymon. "Bicicleta este sinonimul liebertăţii şi ne dă oportunitatea să contribuim la lumea pe care ne-o dorim", spune Elena.