Su Shi

Cu bicicleta in Asia De vreo 10 ani ne batea gandul sa exploram China. Eram curiosi sa mergem intr-o tara izolata datorita regimului comunist si traditiilor rigide, dar care parea ca explodeaza pe scena lumii. Am ajuns in China abia anul trecut, in 2013, intre septembrie si decembrie. Misiunea noastra era sa ne dumirim putin care e treaba cu aceasta tara-gigant. Calatoria urma a fie complet altceva decat ne-am imaginat initial, pentru ca intre timp China devenise numarul doi mondial. Ni s-a parut o idee buna sa alegem pentru tara care se grabeste cel mai tare, cel mai lent mijloc de transport: bicicleta. Dupa China aveam sa ne continuam periplul prin alte tari asiatice si non-asiatice, dar pentru asta va trebui sa lasam povestitorul sa depene povestea. Ana Misiune China Este 25 septembrie si suntem intr-un avion cu directia Beijing. Dupa ce am mers pe rotile noastre in Africa si Asia Centrala, nu ne inchipuiam sa ajungem prima oara in China stand pe un scaun suspendat in vazduh. Dar asta e inceputul calatoriei si al acestui jurnal. Planul e simplu: cumparam doua biciclete second hand in Beijing si pedalam spre sud catre Vietnam sau Laos, dupa care mai vedem… Desigur ca am vrut sa ne luam KTM-ul si DRZ-ul cu noi. Dar China este cea mai stranie destinatie pentru motociclisti: permisele si ghidul obligatoriu costa de te-ndoaie – de la 1500 de euro pe mobra – si daca ar fi sa dam crezare celor care au facut-o, felul in care am fi fost fortati sa calatorim nu se potriveste deloc cu ideea noastra de aventura. Pe de alta parte aveam de mult gandul sa facem un trip mai lung pe bicicleta, desi la cat de mare e China poate ca nu e cea mai potrivita pentru asa ceva. Nu am avut timp sa ne pregatim in nici un fel. Din discutiile cu alti biciclisti, am decis sa vizitam superficial zona urbana din nord si sa ne focusam pe provinciile Sichuan si Yunnan din sud-vest. Pe avion ma lupt zadarnic sa atipesc. Ma holbez intr-un monitor situat la o palma de fata mea, hipnotizata de un punct sub care scrie Ulaanbaatar. Nu stiu cum sa explic cat de ciudat mi se pare ca ne-a luat cateva ore sa ne intoarcem deasupra locului catre care am condus luni de zile din primavara. In trecut mi se parea convenabil, dar acum cred ca transportul aerian e brutal. Ma face sa ma simt vinovata ca trisez si sa ma oftic ca m-am lasat inselata. La stanga mea e Ionut, care nu isi etaleaza ca de obicei anxietatea. Ma amuz sa il observ cum isi impinge usurel vecinul, un mustacios care ii sforaie duios pe umar. La dreapta am versiunea asiatica a lui Johnny Depp. Asculta Ray, ii spun barbatului, cred ca am putea lucra impreuna. Barbatul isi trece prin plete degetele incarcate de biterii vintage si imi spune: Hai sa ne gasim la o cafea la Festivalul de Design. Are loc saptamana viitoare in Beijing. Intamplarea face ca ne-am trezit trei arhitecti unul langa altul in zborul China Airlines. Daca eu si Ionut ne-am cam ratacit de la Cale pentru a vagabonda lumea, Ray e inca in transee, lucrand ca Design Director pentru unul dintre cele mai mari birouri de proiectare din China, BIAD (Beijing Institute of Architectural Design). Dar pe masura ce orele trec, devenim tot mai obositi. Conversatia degenereaza in gesturi amortite si onomatopee. Asa ca la ora cand aterizam in Beijing, mai mult zombie decat oameni, aeroportul lui Foster, cel mai mare si mai sofisticat la ora asta din lume, nu ne impresioneaza pe cat de mult am fi crezut. Avem intalnire cu prietena unei prietene a unui prieten care are sa ne dea o cheie de la biroul unde vom dormi in urmatoarele zile. O gasim la iesirea din metrou in dreptul scarii, silueta ei despicand multimile in doua. Ceva mai tarziu ne suna si Kilva: Sunteti OK, v-ati instalat cum trebuie? Ii spunem ca suntem impresionati de numarul de oameni care is urmeaza naveta zilnica. Ea chicoteste: Asta nu e nimic. Stati sa vedeti cum va fi saptamana viitoare. Va sfatuiesc sa parasiti orasul pana pe intai octombrie, sau sa stati in casa pana la sfarsitul Saptamanii de Aur. sa nu spuneti ca nu v-am prevenit! Pentru cateva zile ii urmam sfatul, dar nu de voie, ci rapusi de jet lag. Reusim sa ne urnim din casa abia noaptea, cand ce altceva ar fi amuzant de facut in Asia decat sa mananci. Incepem antrenamentul lejer, cu o plimbare pe faimoasa strada Wangfujing – unde gasim mai mult circus si mai putina panem. Dupa care preiau operatiunea prietenii nostri foodie – Kilva si Bridge. Suntem introdusi in universul pofticiosilor, asa-numita Strada a fantomelor (Gu Jie). Candva aici erau aliniate tarabele si buticurile negustorilor, ale caror lampi cu kerosen ramaneau aprinse de la apus pana la rasarit, facand strada sa para o naluca iar siluetele targovetilor niste stafii. Seara mii de lampadare din hartie de orez alunga intunericul si tinerii gurmanzi formeasa cozi consistente, fiecare in fata localului preferat. Pentru ca asteptarea poate sa fie lunga, patronii ofera musteriilor tabureti de plastic unde se sta la o bere si o samanta, in timp ce in bucatarie ti se sacrifica si perpeleste in usturoi cel mai delicios homar. La noi in cartier ne-am facut un amic. Dupa zece seara isi instaleaza pe trotuar un mic resou pe care pune o oala clocotita. Alaturi nevasta-sa ruleaza chircita pe vine cele mai delicate galuste, cu aluat subtire ca pergamentul si umplutura de soia cu coriandru. Duminica insa Cheung (care inseamna noroc) isi ia liber. Asadar combatem foamea la standurile cu Chuan’er, un stil de mancare interactiva pe care urmeaza sa-l exploram mai in detaliu in Si Chuan. Cand burtile nu ne mai incap, consumam caloriile haladuind pe strazi, descoperind pasiunea chinezilor pentru luminile RGB. Aceste cladiri sunt: un condominiu facut de Steven Holl, Centrul National pentru Arta Contemporana al lui Paul Andreu (la care a lucrat si Ray), Cubul de Apa si Stadionul National proiectat de Herzog & De Meuron. E curios sa vedem cladirile astea impopotionate cu neoane ca o mireasa sulemenita la nunta. Dar atat turistii cat si localnicii par sa le adore tocmai pentru asta. E lesne de banuit ca noaptea nu am rezolvat nimic legat de biciclete. In fine, cand izbutim sa ne miscam inainte de pranz, trecem la treaba. In oras exista cateva pravalii cu biciclete uzate si piese, dar nu reusim sa incropim doua toagle complete. Inca si mai problematica se arata misiunea achizitionarii ultimelor piese de echipament care ne mai trebuie: un alt arzator in locul celui care s-a stricat in Rusia, niste geci de ploaie, tenisi si papuci pentru Ionut si alte maruntisuri. Ne dumirim incet incet ca in China se prefera produsele de firma cumparate direct din mall si bicicletele de ultima generatie. Chestiile ieftine si copiile articolelor din goretex se gasesc numai online. Eu imi gasesc o pelerina de ploaie intr-un butic cu stocuri millitare. Pentru restul e limpede ca va trebui sa cautam in alta parte. Deocamdata este imposibil sa gasim bilete de tren spre sud, asa ca ne intoarcem la activitatile turistice. Capitala-mamut este sideranta. La nivelul strazii peisajul urban ne face adesea sa ne intrebam daca suntem pe stanga sau pe dreapta. Bulevarde cu cate sase sau opt benzi sunt decupate printre fronturi compacte de cladiri rezidentiale care sfideaza norii. Iar deasupra acestei distopii, smogul abia lasa sa se distinga soarele care se prajeste ca un ou intr-o tigaie fierbinte. Mega-orasul pare pe alocuri facut de roboti, nu de oameni. Sunt zgarie-nori proiectati de designeri celebri dar care esueaza intr-un context oarecum mort. Exista un Soho pe jumatate gol. Sunt blocuri care asteapta sa fie ocupate de locatari dependenti de autoturisme care pretuiesc dotarile hitech si mai deloc mediul inconjurator. Sunt forme geometrice necrozate anapoda in tesutul urban. Tot respectul pentru hipsterii indigeni, pentru ca supravietuiesc in ciuda urbanismului acestuia nevrotic. De pilda ei au scornit pentru cladirea CCTV facuta de OMA porecla “nadragi”. China insa nu poate fi redusa la urbanizare galopanta si consumerism. In cartiere traditionale, asa-numitele Hu Tong, respira un alt Beijing. Guo Zi Jian Street 国子监街 este poate cel mai incantator dintre toate. Unii vizitatori mustacesc pentru ca rezidentii impart toalete rudimentare si pentru ca problema deseurilor e inca nerezolvata. Dar o plimbare pe aleile pietruite ingaduie o intruziune interesanta in viata celor care traiesc intre zidurile gri. Locuintele sunt in genere de tip vagon, separate de curti inguste care reunesc activitatile mundane ale familiilor nucleare. Daca in Africa cresterea copiilor cadea in sarcina intregii comunitati, aici politica de control al populatiei si o speranta de viata foarte ridicata permit copiilor sa isi faca primii pasi cu sprijinul stra sau stra-strabunicilor. Chiar daca zona este usor-usor cucerita de hipsteri, batranii sunt inca o prezenta consistenta in hutonguri, fie ca stau la taclale cu prietenii, fie ca isi fac piata sau plimbarea de dimineata. Unele dintre cladiri au fost deja ocupate de buticuri uschite (am gasit chiar unul care vinde Rozalb de Mura), cafenele eclectice si localuri de noapte cu muzica live… … dar hutongurile nu si-au dat ultima suflare. Deocamdata chilotii mamaielor pot sa atarne linistiti la geam. Stradutele converg spre intrarea in tempul Yong He Gong LaMa. Descoperim ca cele mai placute ore pentru plimbare sunt cele ale diminetii, cand hutongul Wu Dao Ying este pustiu si nu sunt cozi la ceainaria Wu Yu Tai. Asa ca putem sa ne delectam cu inghetata de iasomie dupa pofta inimii. Prietenii nostri sustin ca e cea mai populara din Beijing. Candva erau mult mai multe hutonguri in Beijing, dar au fost demolate pentru a face loc marilor dezvoltari imobiliare si pentru infrastructura. Familiile expropriate au fost despagubite cu pana la cate zece apartamente in blocuri noi, care au fost imediat inchiriate expatriatilor. O noua patura sociala s-a inchegat aproape peste noapte: rentierii. Ne intrebam ce sa va intampla cu hutongurile peste cateva generatii. Sa fie fantoma viitorului ceea ce vedem in fundalul cartierelor traditionale? Acesta este unul dintre proiectele care au generat ceva proteste, ceea ce nu se prea intampla in China. Cladirea e proiectata de nimeni alta decat Zaha Hadid si ar trebui sa fie un mall cu spatii de birouri. Designul e controversat si executia mediocra, dar cu toata impresia de vid, constructia are, ca toate creatiile Zahai, un je ne sais quoi. Unul dintre cele mai pitoresti hutonguri se afla chiar in axul Orasului Interzis si al parcului Jin Shan, care se citeste prin ceata din fundal. Cartierul contine rusticele turnuri de observatie din perioada Ming. Chinezii au stil poetic de a descrie lucrurile. Prietenul nostru Bridge spune ca turnurile sunt ca doi indragostiti care se privesc in ochi. Clopotul de fonta din primul turn are o legenda interesanta care ar putea avea ceva legatura cu viziunea lui Bidge. Se spune ca pentru a-l turna, o printesa s-a sacrificat viata, asa cum Ana a fost zidita de Manole in Cozia. Cica in trecut se auzea de la 5 kilometri distanta si suna stingerea pe strazile Orasului Interzis. Vizavi e turnul din care se batea toba cu ocazia anumitor ceremonii sau in vreme de razboi. Din ora in ora se tine o scurta demonstratie, care nu e destul de kitch pentru a fi evitata. Ultima noapte de calm inainte sa inceapa nebunia. Daca zborul pana in China ne-a pus nervii la incercare, Sarbatoarea Nationala pluseaza cu noi momente de tensiune. Cei 440000 de metri patrati ai pietei Tienanmen Square par dintr-o data neindestulatori. Pe intai octombrie la cinci dimineata trebuie sa cuprinda milionul de oameni care se aduna sa asiste la ceremonia inaltarii drapelului. Multimile izvorasc din toate strazile si gurile de metro, exuberanti ca niste artificii umede. Securitatea e cu ochii pe ei – unii dintre cetatenii din public sunt agenti sub acoperire, iar soldatii care executa parada isi ascund cu greu anxietatea. Azi nu se pune problema sa luam metroul spre casa – jur ca am vazut in cateva ore mai multi oameni decat de cand m-am nascut. Ca sa iti faci o idee de dimensiunea fortei de munca disponibile aici, inchipuie-ti ca pe durata Saptamanii de Aur au fost mobilizati lucratori temporari al caroro job este sa stea in dreptul fiecarei usi e la fiecare vagon de metrou, directionand si uneori indesand masele. Pentru a doua oara incalcam sfatul prietenilor si ne aventuram intr-o plimbare pe perimetrul Orasului Interzis. Cele mai bune pozitii au fost de mult ocupate de armate de fotografi amatori si profesionisti. Nu stiam ca localnicii se dau atat de tare in vant dupa pozat. Noi nu avem atata rabdare si traversam spre nord, in parcul Jing Shan. Si aici e plin de fotografi. Cine nu pozeaza peisajul, isi face selfiuri in costumele minoritatilor nationale. Pagoda din varful dealului ofera cea mai frumoasa perspectiva asupra Beijingului. In ax e Orasul Interzis. In plan secund in laterale sunt siluetele galagioase ale turnurilor e birouri – simbolurile capitalismului incadrand centrul unuia dintre ultimele state comuniste din lume. Apusul e minunat si foarte “secolul cincisprezece”. Lumina de ambra ricoseaza in orasul plin de secrete, apoi se disipa pe fetele audientei care ramane cu privirea suspendata la orizont. Pentru cine are urechi de auzit, apusul asta e o poveste de dragoste. China e plina de contradictii, multe mai usor de observat in timpul celor doua mari sarbatori anuale. Sa ne uitam de pilda la calatorii din metrou. Majoritatea sunt provinciali care au strans banut cu banut ca sa poata calatori in capitala. Altii sunt paria de la oras, anonimii care traiesc semi-ilegal la periferie, pana cand li se vor termina banii sau norocul sau cand vor fi evacuati de utilajele de da demolari. Altii stau in mastodontii cenusii din fundal: Acestia sunt emigranti din provincii – vechea Hubei, paupera Anhui, subtropicala Sichuan. Fara studii sau abilitati usor de valorificat, sunt condamnati sa nu obtina niciodata hukou, adica statutul de rezident, ceea ce inchide cercul vicios cu limitarea accesului la locuinte proprii si servicii sociale ca educatia si ingrijirile medicale. Manierele sunt deci ultimul lucru care ii preocupa pe acesti oameni sarmani. Se impinge, se vorbeste cu voce tare, se scuipa si se dau coate viguroase in coaste; ocazional are loc o implozie a multimii si trupurile se prabusesc unele peste altele ca niste piese de domino in hohotele tunatoare ale audientei. Prietenii nostri ne spun ca ceea ce pentru vestici pare impolitete, e rezultatul izolarii de alte culturi si de eticheta internationala. Oamenii astia au crescut luptandu-se la cozile pentru ratiile cu mancare care nu permiteau luxul bunelor maniere sau al spatiului personal. Pentru asta multi barbati de la oras isi lasa unghiile de la degetele mici mai lungi decat restul : sunt semnul unui statut dezirabil care indica faptul ca posesorul nu-si castiga existenta prin munca manuala. Pe alta parte am remarcat felul in care suntem perceputi de localnici. Desi sunt foarte putini straini, chinezii tind sa evite contactul vizual. Iar daca acum doua saptamani in Moscova oamenii citeau carti de hartie, aici toata lumea e cufudata in tablete si smartphonuri si gadgeturi de gen. Cuplurile nu fac exceptie, preferand sa gesticuleze si sa vorbeasca cu sistemul de operare, decat intre ei. Dusa e speranta ca filmul “Her” era o vizune indepartata a lumii in care traim. In ziua urmatoare ne dam intalnire cu Ray, arhitectul din avion. Cafeaua e buna, Ray si amicii lui apreciaza artele frumoase si stiu sa intretina o conversatie isteata, iar Saptamana designului e pretextul ideal pentru a petrece cu ei cateva ore in celebrul district 798. De la probleme de intimitate ale chinezilor alunecam la subiectul gentrificarii acestor cartiere post-industriale, care pe modelul occidental au fost asanate si ocupate de comunitatile de artisti, pentru a deveni victimele inevitabile ale propriilor ambitii culturale. In fostele hale si fabrici sunt tot felul de galerii si spatii de creatiei, dar deja 798 si-a pierdut vibe-ul alternativ, devenind din ce in ce mai mult un loc pentru hipsteri, turisti si oameni obsedati de shopping. Arta senzuala. Fiecare statuie e din alta esenta de lemn. Simtim nevoia de o gura de aer proaspat. Chiar daca stim ca a fost cosmetizat si alterat pentru a fi mai pe placul turistilor, e vremea pentru Marele Zid. Pentru ca nu avem inca propriul mijloc de transport, ne prezentam la uriasa autogara de la statia de metrou Dongzhimen, unde ne suim intr-un autocar cu directia Mutianyu. La sosire avem norocul sa navigam rapid prin turma de ghizi si negustori de suveniruri, care sunt preocupati sa hartuiasca niste turisti chinezi. Dar am sentimentul ca o sa regret ca nu am cumparat macar o laba de panda sau matroshka si ca sapca lui Obama Guevara o sa ne bantuie ceva mai tarziu. Structura de piatra si lut ars e impresionanta. Unele sectiuni sunt din secolul opt inainte de era noastra! Din ctitoria parintelui natiunii, imparatul Qin Shi Huang au ramas putin pietre in picioare; restul zidului e din perioada dinastiei Ming. Sunt multe turnuri de observatie, iar intre ele sunt sectiuni abrupte, scari inalte si portiuni care urmeaza rpfilul muntelui, ceea ce a atras porecla de “dran=gon al pamantului”. Cealalta porecla – “granita insangerata” – era la fel de justificata pentru ca Zidul a cerut mult sange, atat pentru a fi inaltat cat pentru a-si indeplini rostul. Marele Zid Chinezesc a fost creat pentru a controla invaziunile nomazilor si sistemul de taxe de la Drumul Matasii. Astazi birocratia e ceea ce impiedica motociclistii sa treaca din Mongolia in China. Sunt sectiuni de respiro, unde vizitatorii se racoresc cu bere si selfiuri. Ionut face pe turistul. Am uitat sa mentionam ca in Beijing ne-am rezolvat totusi doua mari probleme: am inlocuit laptopul stricat care ne-a impiedicat sa mai scriem jurnalul inca din Tajikistan si Ionut a decis ca e timpul sa prevenim astfel de sincope si sa trecem in secolul XXI, achizitionandu-ne un smartphone. Ambele sunt second hand, iar dealul a fost foarte bun. Acum cateva saptamani bantuiam pe partea cealalta a Zidului. Stepa pustie, iurtele singuratice si turmele de iaci ni se par niste amintiri indepartate. Ne e dor sa fugarim orizontul, asa ca maine ne suim intr-un tren de noapte spre sud, unde avem speranta sa ne gasim rotile. Sursa

Cei patru ani de existenta a blogului ne-au scos in cale pe multi dintre voi. Intr-un top ten al intrebarilor care ne sunt adresate, cea despre malarie merita un raspuns mai detaliat. Asadar.. Ce trebuie sa stii despre malarie Aria endemica se afla intre tropice si contine tari din Africa sub-Sahariana, America Centrala si din Asia de Sud-Est atat de iubita de backpackeri. In realitate in tari ca Thailanda, Laos, Vietnam, Cambogia, Filipine, Burma si Malaezia sunt sanse ZERO sa faci malarie, in cei peste zece ani de experienta in zona nu am auzit de un singur caz real. Alta e situatia cu febra Dengue. In Africa zona de transmitere incepe in Mali/Senegal pe coasta de vest, respectiv in Etiopia la est si se incheie cu centura formata de Angola, Zambia si Mozambique. In parcul Krueger din Africa de Sud, in Delta Okavango din Botswana si pe Fasia Caprivi din Namibia exista un risc minimal de contaminare. Exista harti pentru fiecare continent care detaliaza sezonul de transmitere si patternul de distributie a speciilor care transmit boala. Singurul mod in care poti sa faci malarie sau paludism este sa fii intepat de o femela de tantar anofel care poarta una dintre protozoarele din familia Plasmodium: Plasmodium falciparum, Plasmodium vivax, Plasmodium ovale si Plasmodium malariae. Tantarii sunt usor de recunoscut dupa pozitia caracteristica a corpului, la un unghi de circa 45 de grade fata de suprafata plana pe care stationeaza. Riscul maxim este la crepuscul in sezonul ploios, mai ales daca te-ai aventurat intr-o zona cu vegetatie deasa unde sunt multe ochiuri de apa stagnante. Dar sa nu fim paranoici. Exista doua mituri despre malarie: 1. ca trebuie sa te vaccinezi Nu exista un astfel de vaccin. Singura forma de protectie efectiva este preventia. 2. ca daca te imbolnavesti de malarie ori mori, ori ramai cu sechele toata viata. E adevarat ca malaria ucide anual pana la trei milioane de oameni, majoritatea minori din Africa. Motivul este lipsa de acces la tratament si lipsa de informare adecvata. Daca este urmata formula corecta de tratament, e foarte improbabil sa apara afectiuni corelate. Cand e cazul sa te ingrijorezi Daca la cel putin sapte zile si la maxim trei luni de cand ai fost expus (in perioada si in zona de transmitere) prezinti macar unul dintre urmatoarele simptome: febra ciclica (de obicei temperatura iti creste in a doua parte a zilei si scade dimineata), frisoane, dureri de oase si articulatii, senzatie acuta de slabiciune si moleseala, stare de voma, dureri de burta. Ce sa faci daca crezi ca ai malarie In primul rand nu intra in panica. Termometrul trebuie sa fie prietenul tau si ocupa un loc minuscul in bagaje. Monitorizeaza-te. Daca te simti ca si cum ai fi racit – ceea ce ar fi destul de aiurea la tropice, nu-i asa, mai ales daca nu ti se intampla in mod normal sa faci gripa vara – probabil ca ai malarie. Cheia este sa incepi tratamentul cat mai curand, fereastra de siguranta este destul de scurta – intre 48 si 96 de ore, dupa care din pacate riscul de complicatii creste. Fii deosebit de atent: incontinenta urinara poate semnala un potential blocaj renal, care iti poate fi fatal. Nu vrei asta – dubleaza imediat cantitatea de lichide pe care o bei, adauga ceaiuri caldute si apa de cocos (doar esti la tropice!). Daca ai tratamentul la tine incepe sa il iei. Daca nu, du-te in prima farmacie sau viziteaza un medic. Nu te mira daca localnicii sau strainii care locuiesc de multa vreme in zona si care au facut malarie de cateva zeci de ori te vor sfatui sa apelezi la felurite leacuri babesti. Faza e ca unele dintre ele chiar functioneaza. Intotdeauna cei patiti sunt cei mai potriviti sa isi dea cu parerea. Discuta cu ei si incearca sa iei o decizie informata. Malarone este un foarte popular profilactic, dar la urgenta sa poate folosi si ca doza de soc. In Africa se folosesc urmatoarele molecule de tratament: 1. artesunate 200mg + sulfamethoxypyrazine 500mg + pyrimethamine 25mg. Un cocktail mortal pentru toate tulpinile de Plasmodium pe care il poti gasi sub forma a trei medicamente uzuale FALCIDOX PLUS, Fabricat de: Alisons, Belgia Formula de tratament: 1 comprimat/8 ore sau 1 comprimat/zi x 3 zile. Total 3 comprimate. Falcidoxul a rezolvat-o pe Ana in Congo. Parerea noastra: medicamentul e ceva mai dur, dar rapid si sigur. Pregateste-te pentru 24 de ore de suferinta. Trebuie sa incerci sa mananci si sa te odihnesti bine, dar probabil ca nu o sa fii in stare sa pui mare lucru in gura si nici sa dormi. Faza cool e ca in maxim doua zile esti ca nou. LONART, Fabricat de: Bliss GVS Pharma, India Formula tratament: 4 comprimate/8 orex3 zile, total 24 comprimate. Ionut a scapat de malarie cu Lonart in Namibia. Parerea noastra: Lonartul e mai bland cu tine, dar si tratamentul dureaza mai mult. Daca nu e panica sa o iei cat mai repede din loc, este cea mai buna solutie. ARTESUNATEDENK 200 PLUS, Fabricat de: Denk Pharma, Germania Formula tratament: 2 comprimate/zix3 zile, total 6 comprimate. 2. Artemether 20mg + lumefantrin 120mg. Medicamentul se numeste COARTEM 20/120. Este cel mai popular printre medici si cel mai des folosit de turisti. Probabil din cauza ca fabricantul este gigantul Novartis. Formula de tratament: 4 comprimate + 4 comprimate dupa 8 ore de la prima doza + 4 comprimate/2xpe zi in urmatoarele doua zile. Total 24 comprimate. Parerea noastra: functioneaza in 100% din cazuri si nu are efecte adverse. Mai bine nu-ti spun de unde stiu. Bomba este ca preturile tuturor acestor medicamente – in zona de transmitere, nu stim cum e treaba in Europa – variaza intre trei si zece euro/tratament complet. O banala raceala acasa te costa mai mult. Pentru unii dintre localnici insa chiar si cinci euro e o suma pe care nu si-o pot permite, mai ales daca trebuie sa supravietuiasca cu sub un euro pe zi. Cum sta treaba cu profilaticele Am zice sa te gandesti de o suta de ori inainte sa iei oricare dintre ele. Daca totusi: - vrei sa iti traumatizezi ficatul cu otravuri inutile - ti se rupe de sistemul tau imunitar - nu ai pe ce sa dai banii cam astea sunt optiunile: Lariam Avantaje: e relativ ieftin si nu trebuie sa iei decat o pastila pe saptamana. Efectele adverse sunt sigure si serioase, de la arsuri gastrice si voma, pana la halucinatii si sechele psihosomatice. Te intelegem ca esti amator de iarba, DMT sau amanite. But, JUST DON’T. Mefloquine Revolut si numai pentru anumite tulpini. L-am luat degeaba in Sri Lanka in 2007. Trecem mai departe. Doxyciclina Ieftin ca braga. Un pacalici popular printre medicii din Occident care se jeneaza sa iti ia banii de consultatie fara sa-ti prescrie nici un medicament. Dupa cum o sa-ti explice orice doctor din zonele de transmitere, Doxi este doar un atibiotic de spectru larg. Noi suntem deja o natie care isi auto-administreaza antibiotice la greu. Fa-ti un serviciu si lipseste-te macar de asta. Formula de administrare e clasica: o pastila pe zi dupa mese, timp de maxim 3 luni in zona endemica cu doua saptamani suplimentare inainte si doua dupa ce ai iesit. Lista de efecte adverse e lunga: creste sensibilitatea epidermei la raze UV si UVA (daca nu te imbraci bine arsurile solare sunt garantate), probleme digestive, scaderea imunitatii (se manifesta pregnant la nivelul pielii – o sa vezi ca ranile cele mai superficiale se vindeca foarte greu sau se infecteaza usor), dereglari hormonale la femei (menstruatia e data peste cap sau dispare cu totul mai multe luni, anticonceptionalele devin ineficiente) si asa mai departe. Trebuie tinut cont de faptul ca Doxi nu te protejeaza efectiv de malarie, dar iti sustine organismul in caz de boala. Vestea buna e ca te simti in forma cand ar trebui sa iti fie foarte rau, nu faci febra prea mare, sau chiar deloc; vestea proasta e ca asta inseamna ca Doxiciclina iti mascheaza simptomele. Cu alte cuvinte risti sa ignori primele semne ale bolii si sa demarezi tratamentul cu intarziere. Malarone The bomb, pentru ca are efecte adverse reduse, rezultate bune in practica si e bine marketizat. Dar e scump (12 comprimate costa 50 de euro). Dozajul este de o pastila/zi, cu durata maxima de utilizare la fel ca Doxi. Ca orice alt profilactic, nu iti poate garanta ca nu vei fi infectat. Cum sa nu faci malarie Evident ca cea mai sigura metoda este sa stai acasa. Serios, cum poate sa fie asta o solutie? Suntem ultimii oameni care ar putea sa te sfatuiasca asa ceva. Asa cum in Africa poti sa faci malarie, in Siberia sa iti rupi piciorul si in Bolivia sa suferi de rau de altitudine, poti sa patesti ceva nasol si in Romania. Cele mai interesante momente implica si niste riscuri; cel mai bine e sa nu te paranoizezi si sa iei lucrurile asa cum sunt. Si: Dormi sub un musticar – daca ai cum, impregneaza plasa cu Dietiltoluamid (DEET). Nu umbla despuiat - incepand cu ora 16.00 pune-ti o camasa cu maneca lunga si pantaloni dintr-un material mai grosut si schimba papucii pe niste pantofi inchisi. Da-te cu meclem anti-tantari. Aplica pe toate partile corpului expuse o solutie de calitate – fie un spray cu DEET, fie o solutie naturala (cum ar fi minunatul ulei de citronela). Pentru copii exista formule speciale. Localnicii sunt cea mai buna sursa de informare pentru diverse alte buruieni care se freaca pe piele cu acelasi efect. Daca esti pentru o perioada extinsa intr-un loc cu risc ridicat, nu gresesti daca folosesti protectie externa pe toata durata zilei. Iti recomandam urmatoarele produse pe baza de DEET (pentru corp si haine): INSECT ECRAN, CINQ SUR CINQ si BEN’S. Si nu uita: daca stai destul de mult undeva unde se face malarie, in timp vei deveni imun. Drum bun! PS. Merita precizat ca nu suntem nici medici nici specialisti in malarie. Toate aceste informatii se bazeaza pe experienta personala si nu pot inlocui un sfat avizat. Responsabilitatea pentru cum folosesti articolul iti apartine. Sursa

In zori le-am auzit tipetele languroase deasupra corului obisnuit de claxoane, ambulante si imnuri electorale. Pescarusi? Ana a dat patura la o parte, lasand aerul proaspat sa ma trezeasca. Salteaua noastra e instalata pe dusumea, asa ca mi-a fost lesne sa ma rostogolesc afara din pat. In fapt, de cand am revenit din calatoria de 10 luni prin Asia si Orientul Mijlociu, diferenta majora e ca nu trebuie sa ne cautam un loc de dormit in fiecare noapte, ceea ce ne-a simplificat dramatic logistica, desi nu sunt foarte sigur daca prefer dormitorul cortului. Dormeam “pe jos” si inainte sa cutreieram Africa si in continuare gasim ca e mai confortabil sa fim cat mai aproape de pamant. Din pat in curte am facut cateva minute. Afara era parcat vehiculul cu care aveam sa dam de urma pescarusilor. Cum mai am inca destul de munca la motor (KTM-ul trecand in Siberia prin pataniile despre care am povestit pe larg pe blog), am ales patru roti in loc de traditionalele doua. Adica de data asta aveam sa plecam in compania prietenilor, intr-o masina a carui proprietar, desi necunoscut, nu a ezitat sa o imprumute altora pentru a o umple cu amintiri si nazdravanii. Smotrul matinal nu e munca patriotica, ci parte din invoiala… Odata masina curata, ne-am repezit sa impachetam una-alta si sa indesam cinci biciclete pe suportul proiectat sa care trei. Pe la amiaza ieseam pe poarta: eu, Ana, Iulian si Stefan. Atmosfera din masina sugera ca o sa ne distram pe cinste. Cum am dat sa iesim din Bucuresti, suna telefonul: “Fratilor, vin si eu,” spuse Andrea. “Sa fii gata in juma’ de ora,” i-am raspuns si ceva mai tarziu o a sasea bicicleta a fost priponita peste celelalte. Cu baietii la volan, am trecut repede peste Bulgaria, oprind cat sa alimentam cu benzina si cafea. La miez de noapte treceam in Grecia, cu mijlocirea unui granicer mai somnoros ca noi, care nu a catadicsit sa verifice daca vreunul dintre cele doua trupuri adormite pe banchetele din spate aduce cu vreuna dintre cartile de identitate din teanc. Omul a pus lanterna cat sa verifice ca necunoscutele din bratele lui Mos Ene respira, apoi ne-a facut semn sa ne vedem de drum. Niste autostrazi plictisitoare si un tunel submarin mai tarziu, ne asterneam la un brunch pe promenada din Lefkada, cascand gura la peisajul compus din barci, o apa ireal de albastra si un soare fioros. Asta ne-a dat ghies ca plecam in cautarea unei plaje. In Grecia, nici ca exista obiectiv mai usor de atins. Dibuind dupa cel mai albastru albastru, am nimerit la poalele unui far, pe drumuri nerecomandate de doctorul de autorulote. Ca toate insulele faine, Lefkada a fost si ea demult colonizata de turisti; mai sunt insa destule locuri ascunse in care te poti pierde. Spre seara ne-am ales unul dintre ele – un luminis populat cu cimbru salbatic si musetel – si ne-am instalat tabara. In zori fetele au cules suficiente ierburi pentru a ne parfuma salatele si ceaiurile din toata saptamana. Prietenul nostru Özgür urma sa soseasca din Turcia abia a doua zi pe la pranz. Adica aveam destul ragaz pentru a cutreiera coasta estica a insulei. Ne-am apucat sa umflam rotile, sa ungem lanturile si sa ne imbrobodim capetele in sepci si esarfe menite sa ne apere de soarele nebun. Cineva trebuia sa se sacrifice si sa conduca masina in port. Adica eu. Restul gastii a pornit voiniceste la deal. In timp ce eu goneam spre punctul de rendez-vous cu Özgür, ciclistii faceau un scurt popas de admirat marea. Desi in poza pare ca unii dintre ei i-au intors spatele Ionicii. Intamplarea a facut ca la o aruncatura de bat sa se afle un indicator inscriptionat cu o invitatie irezistibila: “iaurt cu miere si fructe.” Biciclistii au dat navala in mica taverna, a carui proprietar avea in plus un pont norocos de dat. “Stiu o scurtatura pana in port. 6 kilometri in loc de 24, singurul bai e ca nu e deloc asfaltat.” Asa ca Ana, Andrea, Iulian si Stefan au profitat de ocazie pentru a ajunge mult mai devreme in locul unde aveam sa ne regasim. Drumul s-a dovedit pietros si abrupt, cu vederi spectaculoase catre mare si port. Ce noroc pe ei! Sosirea lui Özgür ne-a imbunatatit karma culinara; dintr-o data ne-au fost aduse la masa numai feluri de la exceptional in sus: vinete coapte in sos de rosii si feta, miel cu rozmarin si miere si poate cea mai simpla, dar cea mai satisfacatoare dintre toate mariajele culinare – paine taraneasca rostogolita prin faimosul ulei de masline grecesc. Toate udate cum se cuvine cu bere. Ca un facut, masa se nimeri fix in fata muntelui de pe care tocmai imi coborasera ciclistii cei baftosi. Un drum care mi-ar fi placut si mie, mai ales calare pe KTM. Traversarea cu bacul de pe Lefkada pe urmatoarea insula a durat circa o ora, pe care am petrecut-o sporovaind cu Özgür. A trecut fix un an de cand i-am calcat pragul in Istanbul, impreuna cu o Ana proaspata posesoare de permis moto. Oho, ce vremuri! 12 luni mai tarziu avem tolba plina de amintiri si aventuri adunate de-a lungul Drumului Matasii. Si daca pasurile alpine din Pamir, strazile prafuite din Samarkand sau tundra Siberiene nu ne-au indestulat, spre stingerea toamnei ne faceam de lucru pe doua biciclete de ocazie, pornind de-a curmezisul Chinei inspre Asia de Sud-Est. A fost inca un an plin, un an de suflet. Nimeni altul mai potrivit sa ne asculte povestile decat cel care ne-a fost intaia gazda pe acest drum. Asta e una dintre tainele de impartasit: calatoria te aduce fata in fata cu oameni pe care nu ii cunosti, dar al caror suflet iti e deja pereche. Daca vrei sa-ti faci un prieten nou, ia-ti desaga din cui si pleaca la drum. Ti se va deschide mintea si inima, iti vei aminti cat de bine e sa-ti fie dor de cineva. Calatoria nu rabda rutina, mai ales pe cea sentimentala. Du-te. Oamenii tai asteapta sa le bati la usa. Si intr-o zi te vei bucura de o reuniune ca cea de pe puntea feribotului nostru. In curand din mare s-au ivit rotunjimile Kephaloniei. Mai intai am trecut pe langa o mana de pescari ale caror barci pareau suspendate in apele de cristal. Apoi portul Fiscardo ni s-a dezvaluit in intreaga splendoare. Frontul cochetului golf in forma de potcoava aliniaza vile bine restaurate care tradeaza ADN-ul venetian al asezarii: fatade de piatra buceardata, frontoane de travertin, obloane de lemn vopsite in pasteluri calde, stradute cat o lungime de brat care opresc la baza treptelor monumentale unde incepe un cimitir tulburator de pitoresc. Majoritatea cladilor din port sunt azi pensiuni si cafenele simandicoase. Fiscardo e un loc minunat pentru a admira spectacolul calm al iahturilor, catamaranelor si barcilor vintage care imprumuta micului port un aer atemporal. Placuta informativa de la mal ne-a trezit ranjete de satisfactie. Cu destui kilometri intre noi si continent, simteam ca inimile noastre de vagabonzi incep sa bata mai tare. Grecia e fabuloasa primavara: insulele se acopera cu un covor de inflorescente multicolore si aerul e greu de albine. Iar maslinii, in loc de auriul verii, poarta coronamente intr-un verde fecund. Plajele, scaldate de ape inca racoroase, sunt pustii. O astfel de plaja ne-a servit de pat si dus. Luxul de a o avea numai pentru noi a contrabalansat perspectiva oricarui hotel de oricate stele. Kephalonia e cea mai mare dintre insulele din Marea Ionica, si asezarile sunt concentrate in asa fel incat zone cu adevarat salbatice nu sunt greu de gasit. Diversitatea ecosistemelor este remarcabila: zone mlastinoaste de delta, culmi aride, faleze abrupte cu formatiuni carstice si piscine naturale, plaje cu nisip de culoarea mierii, paduri de conifere si pasuni alpine cu vegetatie suculenta, ba chiar si cactusi. Pentru a explora mai bine ne-am instalat pe un deal in zona de est, cu vedere la insula Ithaka, punctul terminus al legendarei calatorii a lui Ulise. Ca si eroul lui Homer, aveam de cumpanit asupra itinerariului: sa pedalam spre nord, sau spre sud? Nordul a invins. Ne-am dat pe potecile pietroase ore in sir, cu fiecare ac de par descoperind o perspectiva si mai seducatoare a marii. Ceea ce a compensat pentru disconfortul lui Iulian, care in cursul unei executii mai acrobatice a luat in brate pista. Desi usor sifonat, Iulian ne-a ramas ‘rege’ (trebuie sa vezi filmul Madagascar ca sa prinzi ideea cu ‘king Julian’). Dovada stau cununa de maslin si poza de trupa pop. Spre nord tarmul Kephaloniei e neimblazit si marea Ionica mai brutala. Aici valurile se lovesc de recifurile subacvatice si explodeaza in nuante electrice de turcoaz, risipind in aer o briza sarata si miliarde de particule de apa. O vreme am cochetat cu ideea de a ne aduce autorulota in acest loc extraordinar, dar am chibzuit ca drumul e totusi prea abrupt si nesigur pentru asta. Asa ca am facut cale intoarsa. Ciclistilor le e mereu foame, iar Grecia promite la orice pas un potential festin. Pentru pranz am revenit in oraselul Poros, unde am sacrificat trei calamari caraghios de corpolenti si de gustosi si o mana de sardine proaspete. In farfuriile urmatoare figureaza faimoasa musaca greceasca si o felie de placinta ca in Kephalonia (pilaf cu miel si vitel, totul copt intre doua foi de placinta de casa). Cat ne indopam cu bucatele astea, subiectul de discutie a ramas obsesia tuturor pentru mancare buna. De altfel aveam de targuit provizii pentru zilele urmatoare, asa ca in timp ce unii dintre noi s-au intins la siesta pe malul marii, restul au plecat la vanatoare de delicatese locale. In Grecia branza face casa buna cu painea si uleiul de masline. Solurile fertile ale Kephaloniei asigura o gama superba de branzeturi: Feta de capra, faramicioasa si extrem de aromata de la ierburile tari de munte, precum si doua sortimente specifice insulei, fabricate de generatii din amestec de lapte de capra si de oaie: Kefalotyri si Kefalograviera. Acestea sunt de regula maturate minim 3 luni pentru a atinge o granulatie si un gust asemanator cu cel al faimoasei Gruyere. E lesne inteles de ce au devenit favoritele noastre. Pentru desert am luat o cutie cu mandoles, bomboanele tipice din Kephalonia (de fapt migdale invelite in zahar colorat cu petalele unei flori din regiune). Spre sudul insulei drumurile sunt din nou asfaltate, iar plajele acoperite cu un strat de pietris de marmura, travertin si gresie. Un loc de campat cu adevarat exceptional trebuie cucerit cu sudoare. Pe limba de piatra care marcheaza sudul insulei, am urcat un drum nisipos pana cand drumul a cedat locul aerului. Un loc aspru, biciuit de vant, macinat de valuri care se aruncau fara mila in ceva ce ar fi putut fi Capatul Pamantului. Era asa cum trebuie. Eram acolo unde trebuise sa fim. De sus, tarmul oferea iluzia unor cadavre de balene esuate in nisip. Trebuia sa vedem mai de aproape. Am abandonat autorulota si biclele si am luat-o la picior de-a lungul falezei, apoi de-a curmezisul unei campii blonde, pana pe plaja. Peste tot, semne de viata, secrete: urma lasata de un sarpe, armate de furnici, carcase uscate de crabi si oase de sepii, meduze in putrefactie si cercuri desenate in nisip de plantele ciufulite de vant. Masina noastra se zareste pe varful stancii din stanga, in planul indepartat al imaginii. La apus ne regupam in casa noastra mobila. O luna lata si plina a facut sa amuteasca chiar si vantul, asa ca in scurt timp am adormit bustean. Intr-o tara atat de populara ca Grecia este greu sa te abati pe poteci virgine, dar Kephalonia este una dintre insulele care si-a pastrat magia, mai ales in peninsula Paliki din vest, care ascunde pesteri si – daca ar fi sa dam crezare localnicilor – orhidee salbatice, departe, spre interiorul muntos. Pe cat de ademenitoare ni s-au parut, unele plaje s-au dovedit insa imposibil de accesat cu masina cu tot. Inconjurati de atata mare albastra, nu suntem noi oamenii care sa ignore o taverna deschisa. De data asta am nimerit sub o modesta copertina de barne, la umbra careia se aflau grupate cateva mese. Pe peretii proaspat varuiti atarnau tot soiul de ciudatenii: o bucata de ancora ruginita, scoarte de copac vopsite cu acril si navoade vechi. Pentru ca intr-un astfel de loc retras barcile pescarilor trag la un pas de bucatarie, grecul ne-a invitat sa vedem care e captura zilei. Adica a deschis un sertar unde zaceau doua duzini de dorada si niste crabi. Imediat ne-am lamurit ca pentru coloana sonora a ceea ce avea sa fie una dintre mesele cele mai memorabile din Grecia, ne puteam baza pe un canar si pe ai sai companioni, ramasi neidentificati in coliviile din fundul tavernei. A urmat inca o opintire extravaganta pe pistele dinspre nord-vest, pentru a ne hotari intr-un final sa punem tabara pe singura limba de pamant care nu prezenta un gradient de 45 de grade. In josul pantei, drumul pana pe plaja fusese distrus de cutremurele din ianuarie si februarie 2014, asa ca a trebuit sa ne multumim sa admiram de sus nisipul scaldat in spuma. Insula are un istoric presarat cu astfel de evenimente, unul dintre cele mai cunoscute fiind cutremurul din 1953 in urma caruia Kephalonia a crescut in altitudine cu 60 de cm! Pistele acoperite cu pietris sfaramicios fiind prea abrupte pentru a le urca cu bicicleta, am ales sa le exploram la pas, asemeni unor capre supradimensionate. Pentru motoarele noastre insa ar fi fost numai bune. Mai ales ca in drumetie am descoperit numeroase locuri excelente pentru campat. Doi dintre noi au nimerit cumva mai la dreapta, peste deal, in satucul Kaminarata, taman in usa singurului restaurant de familie: taverna Anatoli. Unde desi se dovedi ca nimeni nu rupe o boaba de englezeasca, Juli, stapana bruneta si joviala a casei si a bucatariei, stie exact ce le trebuie drumetilor. Adica tzatziki impanat cu usturoi din belsug, felii taranesti de paine si rosii zemoase, Feta saganaki si costite de miel cu rozmarin, ba chiar si doua mere la cuptor, stropite cu ceva miere, toate aduse la masa fara ca prietenii nostri sa trebuiasca sa rosteasca un cuvant. In timp ce romanii nostri au inceput sa se ospateze cu bucatele pomenite, alti trei straini si-au facut aparitia: o tanara in costum popular care se prezenta ca fiica cea mare a lui Juli si un cuplu in etate, originar din Marea Britanie, dar instalat in sat de peste 15 ani. Ceea ce a intarit convingerea tuturor ca nu suntem deloc nebuni pentru ca de cand am pus piciorul in Grecia, toti sase marturisim cat am vrea sa ramanem! Inflacarati de povestile celor doi, am revenit cu totii in taverna Anatoli, si nu doar o data: sa degustam mancarea lui Juli, sa cunoastem familia si sa cumparam ceea ce ar trebui sa fie provizia de ulei de masline pentru urmatorul an. Nu ne indoim ca prietenii si rudele din Romania ne vor ajuta sa il devoram in cateva saptamani. Viata e simpla intr-un astfel de catun, satenii isi poarta inima la vedere si toata lumea stie pe toata lumea. Asa se face ca in scurta vreme admiram privelistea si dezbateam politica in compania primarului si a nevestei sale, care ne incurajau sa ne gasim domiciliul in Kaminarata. Spre vestul peninsulei sunt locuri inca si mai stranii. Marea bate in tarm cu valuri de peruzea iar peretii de gresie abia ingaduie plaje cat pentru cateva trupuri. E salbatic si crud aici si in bubuitul neastamparat al marii ne-am auzit din nou pulsul. In ultima zi pe insula am trecut pe langa cea mai fotogenica plaja din regiune si dupa cum se spune poate chiar cea mai faimoasa din Grecia: Myrthos. Inapoi in Fiscardo, ne-am trezit in fata unui afis care ilustra prea bine propria noastra dilema: sa ne luam inghetata, sau bilete de feribot? Din pacate microaventura noastra se apropia de sfarsit. Ne-am cumparat biletele de intoarcere si ne-am asezat la o ultima cafea alaturi de clientela cosmopolita de posesori de iacht si conti degizati in turisti oarecare. Sub o ploaie marunta ne-am reluat locul pe ferry-ul care urma sa ne duca inapoi pe Lefkada. Odata in port, cerul s-a limpezit si ne-a revenit cheful sa dam inca o tura pe munte. Prilej sa degustam o alta specialitate zonala, o supa cremoasa si densa de peste. Ca si pe Kephalonia, satele Lefkadei arata ca primavara s-a instalat binisor: flori tipatoare pe la toate ferestrele, arbusti stacojii imbratisand zidurile si lamai grei de rod. Singurul necaz al turei ne-a prins din urma abia la cativa kilometri de Salonic, cand suportul pentru roata de rezerva a cedat, una dintre bare perforand anvelopa din dreapta spate si provocand un preinfarct lejer soferului care a a avut ghinionul sa ruleze in spatele nostru. Pe la miezul noptii ne luam ramas bun de la Özgür, care se suia in cursa de Istanbul, restul gastii cuibarindu-se la caldurica in masina, intr-o poienita doldora de musetel. 24 de ore mai tarziu toti sase adormeam in paturi separate si in locuinte separate, fiecare cu propriile amintiri si emotii de digerat dupa niste Grecia. Dar pun prinsoare ca toti sase am avut, macar pentru o clipa, acelasi albastru in pleoape. Nota: aceasta microaventura a durat din 10 pana pe 18 mai 2014. Toate pozele au fost facute cu telefoanele celor care ne-au insotit in tura: Ana, Ionut, Özgür, Iulian, Andrea, Stefan si carora le ramanem indatorati pentru companie si imagini. De data asta fara DSRL. Nu in ultimul rand, ii multumim lui M. pentru masina. Sursa

Vestea ca eu si 690-ul in pioneze suntem in drum spre Moscova o prinde pe Ana intr-un stalov siberian. Tocmai a oprit impreuna cu Baptiste, pentru o portie de pozy (ceea ce mongolii numesc buuz) si sa-si mai dezmorteasca picioarele. Un musteriu ii aude conversand in franceza si incurajat de procentul de alcool din sange, izbucneste intr-o sansoneta. Vodca si nu ideologia este aliatul cel mai bun al guvernului, capacul peste cratita in care clocoteste molcom kasha natiunii. Rusii isi iau singuri doza de cate o suta de grame la orice ora a zilei – iar istoria ne-a aratat ca revolutiile nu sunt conduse de betivi joviali, ci de asceti. Inapoi la Marina@Irkutsk, Ana si Baptiste se resemneaza sa isi rezolve si ei transportul in capitala rusa. Negocierile si logistica le ocupa cea mai mai parte a zilei: niste muncitori cu cate doua maini stangi incropesc suporti pentru motociclete, iar motociclistii se metamorfozeaza pentru urmatoarele doua zile si jumatate in backpackeri. Hainele de turist si lipsa castilor moto ii fac – cel putin la inceput – se se simta cumva inadecvati. Dar atmosfera din Trans-Siberian e molipsitoare. La jumatate de ceas de la debutul voiajului, pasagerii se schimba in echipamentul de tren: treninguri lejere, papuci, capoate de casa. Traistele cu provizii incep sa alimenteze festinul general, se da cep sticlelor de vodca, se da drumul la limbi. Sunt recuperate abilitatile sociale pierdute in saptamanile printre nomazi rareori rusofili sau anglofili, si spre finalul primei seri Ana face pe traducatorul (atat prin cuvinte, cat si prin mima si desene) intre francez si rusi. Ca ameteala sa fie si mai mare, unul dintre vecinii de vagon e armean, si tine mortis sa o invete pe Ana cateva cuvinte in limba natala, solicitand de fiecare data echivalentul fie in romana, fie in engleza. Seara culmineaza cu un festin si o betie in toata regula in compania lui Daniel si Aleksandr, doi tineri siberieni din Krasnoiarsk. Sedusi, ca toti rusii pentru un motiv anume, de faptul ca in tren sa afla un francez, cei doi tin mortis sa il aiba drept oaspete in vagonul restaurant. Ana e atenta sa nu i se umple paharul la nesfarsit, dar Baptiste, la primul contact de felul asta, este victima sigura a celor doua sticle de vodca. Pe drumul de intoarcere la vagonul de dormit francezul va trebui sa viziteze fiecare buda din tren si va rata urarile de noapte buna rostite intre vecini in nu mai putin de cinci limbi diferite. Sigur ca romantismul unei calatorii cu Trans-Siberianul este oarecum exagerat: dupa 24 de ore de toropeala, trupurile marinate in zapuseala din vagon incep sa acuze nevoia de dus, mirosul de supa la plic si de carnati cu nitrati de sodiu e din ce in ce mai gretos. Pe geam Siberia se deruleaza indiferenta, monotona, inselator de virgina. Dar vagonul cu celule de dormit e un stup cu tot atatea scene hazlii. Un antropolog, un umorist sau un carcotas s-ar giftui cu material: o tigancusa sexy de 17 ani isi alapteaza pruncul de 1, un nene sparge seminte culese direct din floarea soarelui care ii serveste si ca ambalaj si ca farfurie, doi fosti marinari in chiloti si maieuri dungate in masoara tatuajele si joaca poker cu priviri ciudat de languroase, mama armeanului ii hraneste cu adoratie seria de iubite de o ora ale fiului care intre episoade de coma alcoolica si-a pus in gand sa seduca toate persoanele de sex feminin din tren. Ultima sosita ii scapa din mreje: o lezbiana subtire ca trestia, care dupa ce isi saruta pe peron iubita durdulie, refuza convivialitatea voiajului, cuibarindu-se in pat cu fata la perete. Pe culoar un tata pregateste o gustare pentru fiul lui de 9 ani, care doarme in pozitie de alergator strangand la piept o mitraliera de jucarie. Mama poarta pedichiura roz bombon si colanti provocatori si un rictus de ingrijorare pe frunte. Un pasager atipit geme in somn pe raftul de sus. Talpile desculte ii atarna deasupra culoarului unde Aliona, intendenta de vagon, s-a apucat sa mature. E tanara, poate nu are nici 25 de ani, dar cumva trasaturile i s-au sedimentat deja in cele ale unei Aliona mai batrane cu cateva decenii. De doua ori pe zi isi pune peste uniforma un capot din nylon albastru cu guleras brodat, isi ia maturica si galetusa cu zoaie, si incepe sa deretice, mustruluindu-si pasagerii ca pe niste copii de gradinita, certandu-i ca nu ridica picioarele ca sa poata strange gunoaiele, ca stau prea mult la veceu sau ca nu fac liniste cand se da stingerea. Pentru Ana e ca si cum ar face o calatorie nu de-a lungul Rusiei, ci de-a curmezisul istoriei, in tineretea sau poate copilaria parintilor. Rusii insa, spre deosebire de natiunile care au fost obligate sa le adopte ideile, nu par vexati de ceea ce se intampla, si calatorii isi vad de calatorie cu aceeasi voiosie indiferenta. Cuplul de pensionari care ocupa banchetele de sub Ana si Baptiste sfarsesc prin a lega o amicitie efemera cu mama armeanului. In afara orelor de masa – care sunt dese si prelungite – cei doi soti este clar ca nu mai au nimic sa-si spuna. Fiecare isi traieste propria viata, picotind, dezlagand integrame, sau sforaind de-a binelea. Din cand in cand cineva cu capul mare a decretat ca opririle in statii trebuie sa fie mai lungi, astfel ca cei care nu isi intrerup voiajul pot sa verifice daca nu au facut intre timp tromboflebita. Pentru altii este un prilej sa cumpere si mai multa mancare de la mamaiele care asteapta cu pui fript si cartofi pe peron – in fond nu e altceva mai interesant de facut in tren decat sa gustaresti, sa bei si sa dormi. Pentru turisti, e o ocazie sa admire cat efort artistic a fost consumat odinioara pentru a portretiza liderii politici, sau sa rataceasca prin garile Rusiei. In fine, inainte de zorii celei de-a treia zi, astept in gara moscovita, impreuna cu Vlad, trenul 69 care imi aduce prietena din Siberia. Revederea ne moaie genunchii si desi s-au intamplat si evenimente mai putin fericite, grupul nostru este euforic. Pe Baptiste il plantam intr-un hostel, in asteptarea marfarului cu care a doua zi sosesc DRZ-ul si TTR-ul. De parca Moscova nu ar avea 15 milioane de locuitori, dam nas in nas cu Tom, riderul american pe care l-am cunoscut acum o luna si ceva in urma tocmai in Ulaanbaatar Odata mobrele celor doi care au batut Buryatia eliberate, Baptiste isi vede de drum. Eu si Ana ramanem sa ne indragostim putin de Moscova. Vlad ne pune la dispozitie bicicletele familiei: tura ne starneste cheful pentru ceea ce urmeaza sa facem in mai putin de zece zile in celalalt capat al Asiei. Moscoviti Cand nu exploram suprafata, bantuim subteranele: metroul moscovit este o adevarata galerie de arta, fiecare statie un exemplu de mozaic, arta cubista, elemente art nouveau, ba chiar si marturii ale superstitiilor slave care fac maini grabite sa slefuiasca ‘talismanul’ preferat. Desi ne-am dori sa zabovim, in scurt timp trebuie sa ne incepem etapa ciclistica in China. Asta inseamna ca avem putine zile sa conducem inapoi in Bucuresti si sa ne bucuram de familie si prieteni. Pentru asta am nevoie de cineva de incredere care sa-mi sudeze cadrul. Barbos, masiv, gurmand, poet, betiv, generos, pe Kostya il intalnesc in atelierul lui de sudura de la liziera Moscovei. Dar Kostya nu e un sudor, ci un artist in metal; un fabricant. 690-ul restaurat pentru a doua oara, suntem gata sa ne luam ramas bun de la Vlad. Odata ce periferia Moscovei dispare in zare, ne asternem la drum intins. Din cand in cand facem pauza de ceai – motocicletele merg bine, iar noi suntem in forma dupa odihna din Moscova. Din pacate finalul de expeditie va fi patetic. Acesta e ultimul bivuac linistit… Dupa care incep poznele… In Kiev Ana face prima pana; urmez eu, pe ploaie si pe autostrada. Reparatia dureaza suficient cat sa fim nevoiti sa campam in cel mai mizerabil noroi, in zgomotul infernal al camioanelor. Pana in Odessa blestematul 15W50 imi termina tachetii. Nu este ultima lovitura sub centura si ne ia mai mult de un ceas sa convingem pe cineva sa ne ajute sa transportam mobra pana in primul oras. La sediul firmei de transport dam peste un bun samaritean: Dimitri ne ajuta sa negociem un pret rezonabil pentru serviciile soferului care va tracta cu o Lada platforma dubioasa in care priponim 690-ul. Ana ia loc in masina iar eu ii conduc DRZ-ul prin ploaie continua. La 10 noaptea impingem motoarele dincolo de granita, in Moldova, unde ne asteapta sora Anei cu un vecin din Galati, cu intentia de a tracta KTM-ul. Dar vamesii ucrainieni hotarasc ca galateanul e suspectat de nu stiu ce infractiune; masina si cei doi sunt eliberati din anchete tarziu spre zori. Ora la care, extenuati, sictiriti si infrigurati, eu si Ana am depus de mult armele si am intins cortul pe primii cinci metri patrati din afara zonei de frontiera. Dimineata ne recupereaza o duba antamata in Galati. Bucuria de a fi incheiat o tura scurta dar intensa, in care ne-am depasit obiectivele si ne-am redescoperit atat fiecare in parte cat si impreuna, este sifonata de sosirea non-eroica. Plina cu de toate – drame, zapada, viziunea Himalayei, nomazi, birocratie, Siberia, orase stralucitoare, furtuni de nisip si cate si mai cate, aventura moto Into Asia ia sfarsit. Urmeaza o saptamana in care ne parcam cu regret motocicletele in garaj si ne pregatim bagajele pentru cateva luni pe bicicleta. Pentru ca am facut mii de kilometri suplimentari si o tura pe BAM fata de planul initial, consideram ca am compensat mai mult decat onorabil distanta ramasa dintre Ulaanbaatar si prima destinatie din China. Incepem deci in Beijing. Avertisment! Cei care nu stiu inca daca sa urmareasca o aventura pe bicicleta pe un site despre aventuri cu motocicleta, sunt avertizati ca jurnalul de calatorie care urmeaza poate contine: un oras al viitorului versus un oras interzis disciplina si relaxare feluri de mancare care iti lasa gura apa, printre care cea mai faimoasa pho din lume si omizi mai scumpe decat aurul iures citadin versus zen rural lapovita in pasuri alpine la peste 5000 de metri in Tibet si furtuni tropicale in Yunnan actiune pe pista care cere tone de carbohidrati o poveste despre cum se traieste in cele mai fotogenice orezarii din lume Cowboy tibetani si un copil mofturos care seamana cu un Ionut mai mic oameni buni ca painea calda o China a armoniilor si una a constrastelor un dragon de jad ascuns in Yangtze o micro-aventura alpina si o saptamana in coada de peste un loc secret in Vietnam o reuniune pe litoralul Cambogiei … dar stai asa, calatoria inca nu s-a incheiat. Sursa

Hotarasc sa ma tarai inapoi in Severobaikalsk. Conduc cat pot de incet, asa ca voi face de doua ori mai mult timp decat la dus. Pe drum am destul ragaz cat sa-mi cumpanesc optiunile, in functie de timp si de bani. E duminica la pranz; sa caut un alt sudor in Severobaikalsk care sa peticeasca ce a mai ramas din cadru in speranta ca voi reusi sa parcurg si ultimii ~800 kilometri pana in Irkutsk inseamna sa ma amagesc singur. Desi, ura si la gara! La casa de bilete ma interesez mai intai de trenuri, si aflu ca azi pleaca unul la Irkutsk si ca maine va pleca cel de Moscova. Dar daca pot imi iau bilet de Irkutsk, pot sa pun si moto la bagaje? Tanti de la informatie ma trimite la ‘bagajnaia adilenia‘, adica, deduc eu, la biroul de bagaje. Insa nu inteleg ca e vorba de un alt corp de cladire (corpul nr. 2) si cu biletul de Irkutsk in mana, nimeresc la etajul 2 al aceleiasi cladiri, taman in camera de comanda a garii de tren. Liubea, o rusoaica prezentabila, blonda, inalta, la vreo 40 de ani, ma ia in primire din usa. Ii explic ce caut si Liuba – care vorbeste putina engleza – propune sa ne interesam impreuna la informatii. Se confirma ca e in regula sa trimit 690-ul la Moscova, dar numai daca pe biletul meu este trecuta aceeasi destinatie. Sunt deci nevoit sa imi schimb biletul si dupa ce imbuc ceva la cantina garii, sa ii trimit Anei un SMS: Houston we have a problem, ii scriu. La 2 pm se deschide biroul de bagaje si la ghiseu ma intampina o acritura comunista care nu are nici un chef sa dialogheze cu un strain care vorbeste cu doua cuvinte in rusa si restul in engleza. Nu-ti putem incarca motocicleta in vagon, imi spune, pentru ca nu avem lucratori. Ma gandesc sa o sun pe Tanea din Tynda si sa o rog sa ii explice babei ca sunt gata sa platesc suplimentar pentru incarcare. Dar pe Tanea o gasesc in toiul serbarii din prima zi de scoala; imi dau seama ca nu pot sa abuzez de bunatatea ei, ii trasmit imbratisari si inchid, apoi ma intorc la Liuba. Sunt primit ca un prieten vechi: stai jos, ma pofteste Liuba impingandu-mi o farfurie cu prajituri de cofetarie in fata, nu vrei sa-ti fac un ceai? Imediat ce Liuba poate lua o pauza, mergem sa parlamentam cu acritura. 15 minute si cateva telefoane mai tarziu Liuba are o veste buna: ti-am gasit un vagon care pleaca chiar acum la Moscova, zice; am eu niste baieti care pot sa te rezolve cu incarcarea marfii, uite numarul lor de telefon. Sar’m'na Liuba, cam cat o sa ma coste? Nu stiu, Ioane, imi spune Liuba, noi de regula nu facem astfel de servicii; banuiesc ca te vor taxa la kg. Apar baietii cu duba: niste azeri cu mainile batatorite de munca. Incarcam motocicleta in duba, apoi mergem in gara de marfa unde ca sa o putem pune in vagon suntem nevoiti sa o ridicam – noi patru plus doi oameni de la caile ferate – mai sus de nivelul umarului! Pe drumul inapoi in gara de calatori intram un pic in vorba: soferul dubitei are impreuna cu baietii lui o mica afacere-capusa, care supravietuieste, ca multe altele, de pe urma marilor corporatii ruse. Desi am convenit la 1500 de ruble pentru incarcare, cu tot cu spagi si taxe la diferiti marunti ai garii, azerul imi spune: omule, m-ai ajutat, ai muncit cot la cot cu noi, o sa-ti iau numai 1000 de ruble. Pentru ca nu am ars gazul prin Asia Centrala degeaba, imi pica fisa sa ii multumesc in turceste. Iar pentru a-l impiedica pe omul super incantat de gestul meu sa imi returneze toti banii, imi iau imediat si adio. In toata operatiunea asta, nu s-a discutat inca nimic de acte… peste 5 zile suni la Moscova la numarul asta, mi-a spus azerul la despartire si sunt suficient de paranoic ca sa ma intorc pentru a treia oara in zi la prietena mea Liuba. Nu-ti face griji, totul va fi ok, imi spune rusoaica; dupa inca o noapte in Severobaikalsk si o bere savurata pe dealul din dosul pensiunii, cu vedere la Lacul Baikal, a doua zi urc in Trans-Siberianul care ma va duce la Moscova. La clasa a treia vagoanele nu sunt compartimentate, ci organizate in celule cu cate 4 paturi suprapuse. Pe culoarul ramas sunt aliniate alte perechi de paturi rabatabile si eu nimeresc in cel de sus. Atmosfera e joviala: betiva de vizavi ma indeamna la o chiftea si o votca si schimbam doua vorbe. De unde esti, ma intreaba betiva, din Romania ii zic. Asta e tigan, ii spune ceva mai tarziu grasul din patul de jos unui vecin de vagon, ceea ce incheie orice dialog intre noi. Imi indrept deci atentia catre un alt alcoolist prietenos, Tolea, care rupe destula engleza cat sa ne amuzam cu istorioare din fundul taigalei, unde el munceste ca inginer silvicultor. In restul timpului ma intretin cu cele doua tantici care lucreaza in ture ca intendente de vagon. Sictirite la debutul voiajului, apoi din ce in ce mai prietenoase si zambitoare, ele sunt responsabile peste distributia lenjeriei de pat, mustruluirea pasagerilor, intretinerea samovarului care duduie la capatul culoarului, vanzarea de suveniruri demodate si supa la plic catre calatori si, desigur, spalatul linoleumului cu mopul. In Omsk Tolea coboara din tren si in locul lui urca trei negri. Cat sunt interogati de cele doua intendente incerc sa trag cu ochiul la pasapoarte. Cantaret amator in baruri, in varsta de 22 de ani, Michael e cel mai vorbaret dintre cei trei. Ne imprietenim. Michael imi povesteste ca el si amicii provin din familii bogate din Accra si ca tocmai au efectuat un stagiu intr-o tabara de vara internationala, un fel de practica care ii va ajuta sa adune credite pentru a aplica la facultatea la care viseaza sa ajunga, celebra MIT. Sunt impresionat de povestea africanilor care fac voluntariat in Rusia si istorisesc cate ceva din propriile aventuri moto. Inainte sa ne despartim, ghanezii imi imprumuta incarcatorul ‘african’, un gizmo pe care ultima data l-am folosit in Mozambique! Zilele trec incet. Prizonieri in cutia de metal pe roti, profitam de orice oprire pentru a ne dezmorti oasele, dar garile par mereu aceleasi alcatuiri utopiene din linii care converg la infinit, populate cu gherete din care se intampla sa-si faca aparitia femei in uniforme impecabile incep sa patruleze agale, pe tocuri ametitor de inalte, chiar pe linia de tren. La 4 dimineata sunt pescuit din gara de Vlad. Romanul este o gazda desavarsita: rasfaturile culinare si sesiunile de dormit ca buturuga in caminul primitor sunt alternate cu o tura prin centrul Moscovei impreuna cu amicul Max, o bere cu Walter @Sibirsky Extreme si un concert de muzica cubaneza cu Tom si Tony. Dupa saptamani petrecute in taiga si cu stresul cadrului fracturat pe cap, nu imi e lesne sa ma relaxez, dar rusii si expatii sai nu sunt niste oameni oarecare. Ca bine a zis-o Churchill: “Russia is a riddle wrapped in a mystery inside an enigma.” Ospitalitatea si spiritul de camaraderie trebuie sa-si fi atins desavarsirea aici. Cu cateva zile in urma, cam pe cand eu treceam al tz-spelea rau de pe BAM-ul de vest, Ana parasea Ulaanbaatarul impreuna cu Baptiste. Ca de obicei, soarele este absent peste orasul amortit de noxe. Centimetru cu centimetru, DRZ-ul si TTR-ul strabat pentru ultima oara favelele de iurte care demonstreaza ca in Mongolia nu trebuie sa fi nomad ca sa traiesti la cort. Orasul asta e ceva special – o anomalie in inima stepei, o urbe care si-a incarcerat cetatenii sub promisiunea unui viitor de obiecte care le vor pecetlui nefericirea. Sau poate e doar Ana enervata din cauza vremii mizerabile. Spre finalul zilei cei doi motoristi decid sa nu-si prelungeasca agonia cu o noapte la cort, mai ales ca potopul e in toi. Pentru 30 de dolari camera nu ofera clante la usa, intrerupatoarele scot scantei si panorama este incantatoare. Pana in Ulan-Ude drumul este impecabil. Ana continua sa se intrebe de ce atatia motociclisti soseau in oaza oripilati de ruta dinspre Rusia, si abandonau traversarea Mongoliei, intorcandu-se inapoi in fostul imperiu. Sa fie o coincidenta ca majoritatea abandonurilor se faceau pe mobre intre 800 si 1200cc? Ca si eu doua saptamani mai devreme, Ana si Baptiste sunt fermecati de peisajul Siberiei, care este splendid. Trickul rusesc este admirabil de reusit: la mongoli au ramas stepele sterpe si norii de furtuna, la rusi cerul e albatru ca speranta si un soare stralucitor vegheaza peste taiga. Ca un facut, si primul pranz in Rusia este delicios, iar Ana chicoteste cu veselie de cate ori cate un soldat sau o precupeata o abordeaza pe strada, ambii convinsi ca Ana e rusoaica get beget. In fata celui mai mare cap de Lenin din fosta URSS, indragostii din Ulan Ude isi fac poze cu telefonul iar turistii isi dau rendez-vous cu gazdele de couchsurfing. Omul Anei nu raspunde. Dar cele doua motociclete cu crampoanele pline de noroi si cu numere straine au atras deja atentia cui trebuie. Stas, se prezinta tanarul inalt, osos, cu ochi jucausi si o cicatrice proaspata care ii acopera tot antebratul stang. Ha ha, rade el, am luat o ‘lama’. Asta insemnand ca a luat o cazatura serioasa de pe un Kawasaki. Voi de unde si incotro? Romania, spune Ana, iar el, si arata spre Baptiste, e din Franta. Stas este primul dintr-o lunga serie de rusi pe care numele patriei lui Baudelaire pare sa ii dea gata. Cat Ana incearca sa ii explice ca in principiu merg la cineva, Stas formeaza un numar in telefon si incepe sa discute aprins. Baptiste s-a fastacit. Ce facem? o intreaba pe Ana, care ii raspunde sa stea linistit si sa lasa magia Rusiei sa isi faca treaba. Ti-am povestit ca asa fac rusii, acum o sa sa vezi cu ochii tai. Stas inchide telefonul si pare absolut incantat sa ne anunte sa prietenii lui – membri in clubul de bikeri al urbei – ne vor caza la ei in sediu. Nici nu se pune problema unui refuz: in cateva minute vin doi baieti in veste de piele si blugi zdrentuiti artistic, care ii conduc pana la periferia unde o gasca consistenta s-a adunat in fata unei structuri de cadre abandonate intre cladiri industriale. Acesta este sediul clubului de bikeri: doua camarute, bar, de-ale muzicii si canapele pentru prieteni sositi pe neasteptate dar intotdeauna bineveniti. Tot ce lipseste – apa, buda, confort – este compensat de energia molipsitoare a rusilor. Ana si Baptiste parcheaza la caldurica, apoi cineaza, sporovaiesc si petrec pana in zori cu fabuloasele gazde. Dimineata – de fapt pe la zece – sunt treziti de Andrei pe CBR 1000 RR. E prea tarziu pentru a mai onora propunerea lui de ieri pentru o tura la manastirea buddhista din oras; dar se simte dezamagirea din ochii lui Andrei. Hai sa mergem, ii spune Ana lui Baptiste, baiatul asta isi doreste din tot sufletul sa faca un gest frumos pentru noi. Poza de adio. Alaturi, Sasha aka “Real men ride choppers” Ulan-Ude este capitala Republicii Buryate. Etnia din republica este o ramura mai conservatoare din familia mongola, unde traditiile samanice sunt inca foarte puternice, desi buddhismul este practicat cu tot atata devotament. Padurea din spatele manastirii este o dovada poetica a credintelor animiste ale buryatilor. In apropiere de Irkutsk, Ana, care ruleaza la circa o ora in urma lui Baptiste, vede pentru prima oara Lacul Baikal, aceasta mare siberiana. Pe partea cealalta a lacului, eu rulam inca sub un soare la fel de glorios, dar pe un drum complet diferit si intr-un frig feroce. Orasul Irkutsk este unul dintre cele mai pitoresti din Rusia: arhitectura tzarista aliniaza armonios promenada de pe rau. Pe fundul apei odihnesc cheile de la zecile de mii de lacate care asigura perenitatea legamintelor de dragoste dintre bastinasi. Seara, Ana si francezul ies la o bere cu gazda lor, Marina, si cu Roman, colegul de couchsurfing care calatoreste de mai bine de un an din Argentina natala prin toata lumea. Baptiste nu poate parasi orasul fara sa schimbe lantul in parcarea unui atelier moto, unde Ana gaseste dosit vehiculul lui de suflet: un monociclu. Francezul face o demonstratie. Apusul urmator ii prinde pe cei doi motociclisti instalati confortabil la bivuac. Mesajul prin care ii cer Anei sa imi trimita coordonatele GPS de pe insula Olkhon, incotro se indreapta, o incurajeaza sa creada ca totul este in regula cu mine pe BAM. Nici ca s-ar putea insela mai mult. 300 de km de sosea prin taiga si un feribot gratis mai tarziu, DRZ-ul si TTR-ul ruleaza pe o insula care pare desprinsa din povesti: Olkhon. Este 1 septembrie, prima zi de scoala in Rusia, si toti turistii au parasit insula. Pustie, inconjurata de albastrul calm al lacului, Olkhon are un farmec unic. In sat, Ana si Baptiste trag la Serghey, un personaj nu mai putin fabulos decat locul in care traieste impreuna cu familia. Poliglot, chipes, initiat, Ana nu se poate decide daca Serghey e un surfer evlavios, un saman sau un artist mistic. In fiecare dimineata rusul, care are in grija singura biserica ortodoxa de pe insula, compune o alta arie sublima cu doar cateva sfori si cateva clopote. Drumetii s-au instalat in casa de oaspeti, un culcus de familie cu de toate, care indeamna la o sedere prelungita. Cat Serghey e plecat la cules de mure, oaspetii deretica in cabana si se ocupa de sera de legume a gazdelor. Cu motocicletele usurate de orice bagaj, Ana si Baptiste pleaca in misiune. Vor explora cei 75 pe 15 kilometri de uscat inconjurat de cel mai adanc lac din lume. Pistele si peisajul amintesc de tara lui Genghis Han – nu degeaba i se zice ‘mica Mongolie’. Din spatiu, conturul lacului descrie o lacrima, singura care intrerupe imensitatea greu de imaginat a Siberiei, aceasta intindere gigantica de stepa si padure vesnica. Undeva de-a lungul acestei faleze fundul lacului se opreste abia la 1637 de metri adancime! Iar pe malul celalalt, unde muntele umple orizontul, izvoreste legendarul Lena, la 4472 de km lungime abia al zecelea fluviu din lume. Lacul Baikal este o anomalie si un univers in sine: o cincime din rezervele de apa dulce de pe glob umplu una dintre cele mai vechi cicatrici geologice, o falie de 25-30 de milioane de ani al carui destin este sa devina al cincilea ocean al planetei albastre. Norii si ceata formeaza un spectacol permanent. Olkhon nu doar ca se bucura de un microclimat unic – cu cele mai putine precipitatii din toata Siberia – dar multe dintre speciile endemice au ajus sa sufere (datorita izolarii) mutatii australo-asiatice. Plajele au nisip de Caraibe; dar din desert se inalta palcuri de pini care amintesc ca cel mai apropiat nu e Ecuatorul, ci Cercul Polar. Oferta este incitanta pentru motociclisti: dealuri abrupte, un labirint de poteci brazdate de sleauri si venele radacinilor, paduri pustii cu arbori a caror scoarta pare ingenios sculptata de mana unui virtuoz, in timp ce ramurile implora cerul. Padurile de foioase din capul insulei se incheie cu inca un promontoriu glorios. Insula e presarata cu indicii. Nu doar cadrul natural si animalele sunt aparte pe Olkhon, ci si oamenii. Olkhon este insula sacra a samanismului buryat; de fiecare piatra, fiecare deal si fiecare pestera se leaga cate o legenda straveche; nenumarate totemuri (ovoo) si altare ritualice sunt instalate in locurile pe care buryatii le considera salasul spiritelor. Nu lipsesc nici ramasitele animalelor sacrificate in ritualurile de purificare, penitenta sau mariaj: copite amputate la jumatatea tibiei, dinti, framente de corn. Seara, Ana devoreaza din biblioteca exceptionala a lui Serghey cartea lui Jeremiah Curtin care a facut la 1909 o calatorie intr-o lume pe care din pacate generatia noastra a ratat-o. In ziua de azi complexitatea unor locuri ca Republica Buryata e rezumata eficient intre paginile de Lonely Planet, indosariata pe activitati generice si in efect condamnata la disparitie. Spre deosebire de aerul misterios al partilor nelocuite de pe Olkhon, satul lancezeste intr-un romantism care ii este propriu. Izbe de lemn cu obloane sinilii, ulite desfundate a caror liniste nu e tulburata decat de pusti balai tunsi la castron si de scartaitul bicicletelor. In port ruginesc cateva epave, iar pe uscat putrezesc hangare abandonate de pe timpul cand pescarii isi puteau intretine familiile din leafa. Pe malul ros de valurile Baikalului etern, un graffitti este un simbol potrivit pentru nostalgia locului. Abia in a treia zi Ana si francezul realizeaza ca locuiesc pe coama promotoriului celui mai fotogenic de pe Olkhon, cel pe care il gasesti in toate publicatiile turistice. Capul se leaga de insula printr-o limba care separa o plaja cu nisip fin si auriu care ar putea la fel de bine sa fie in Thailanda, de una cu apa cistalina si pietris identica cu ce ai vedea pe coasta Dalmata. Ultimul apus pe insula. Ana si pe Baptiste nu au aflat inca de necazurile mele cu motocicleta, si se pregatesc sa ne regasim in Irkutsk. Sursa

Nume Fisier: Book – Oyibo Contributor fisier: Into The World Fisier Adaugat: 01 Feb 2014 Categorie Fisier: Tutoriale, Ghiduri, Articole Utile “Ana Hogas and Ionut Florea are open-hearted, white-knuckle travellers with a passion for people and an uncanny nose for adventure. Their 55,000-kilometer journey took them off the grid and into the beating heart of Africa.” Nick Thorpe, author of “Urban Worrier” and “Eight Men and a Duck” www.nickthorpe.co.uk About the book – For John and Ana their 55,000km motorcycle ride around Africa was not a race. Sparked by two unexpected events, the nomadic adventure lasted for 14 months across 29 countries. Crazy Oyibo recounts the story of John and Ana journeying overland, being tested in some of the continent’s wildest places, and undergoing profound personal transformation while learning that Africa’s diversity is only matched by the kindness of its people. Crazy Oyibo Part 1 – From Romania To Morocco tells how the expedition began. In January 2010 John was stuck in bed, recovering from an Achilles tendon rupture. The challenge of learning how to walk again became the daunting task of riding a motorbike in Africa. In October 2010 the expedition was primed to take off, but on departure day John was hit by a car. The motorbike was totalled and everything was reset by 9 more months. In June 2011 John and Ana finally left Into The World. The learning curve from the first month spent in Morocco sets the tone for an epic journey. — Recommended by author Nick Thorpe, adventurer Paddy Tyson and mountaineer Alex Gavan. If you would like to support publishing on paperback the entire Crazy Oyibo book, please stay tuned for details about how to join our crowd founding campaign. Itunes: iBook for iPad, 124 pages, Download for free at iTunes Click aici pentru a descarca fisierul

Pe la 3 dimineata ma trezeste frigul. Ma perpelesc pana la 5, cand simt ca nu mai pot sa stau la orizontala. Soarele apare dupa 8; in asteptarea lui ma ocup cu singurul lucru care ma poate dezmorti – un ceai fierbinte. Pornesc printr-un frig naprasnic, incotosmanat in tot ce am la mine. La niste zeci de km de orasul Yuktali, ajung la un pod si vad un UAZ-452 care opreste pe partea cealalta. Pasagerii coboara pe rand sa verifice cu pasul stabilitatea puzzle-ului de barne. Cand trec pe langa ei, cel mai tanar imi raspunde la salut. Otkuda, ma intreaba. S’Romanie, ingaim, si in secunda doi aud: ce dracu’ cauti pe aicea romane? Hait! Aflu ca tanarul e moldovean de-al nostru de pe langa Chisinau si ca lucreaza la compania de cale ferata. Moldoveanul (numele din pacate imi scapa) imi explica pe un petec de hartie cum sa ajung la singurul om care ar avea benzina de vanzare in urmatorul oras unde nu exista benzinarie oficiala. Pe drum e cam asa: In urbea cu pricina, mai intai imi refac proviziile, si abia dupa aia incep sa intreb de adresa. Sunt reperat de Volodea, un rusnac trecut de 50 de primaveri, abtiguit, bine dispus, la volanul unei dubite. Benzin iesti? ii arunc, si Volodea imi face semn sa-l urmez. Trecem mai intai printr-o curte plina de barci unde nu e tipenie, apoi ne abatem sa-i culegem un tovaras si in fine esuam undeva in varful unui deal, in fata unei bojdeuci care se arata a fi chiar locuinta si benzinaria ambulanta a celui recomandat de moldoveanul meu. Totul bine, numai ca respectivul nu e acasa. Insotitorii mei se apuca sa traga de usa si sa bata in obloane, ceea ce determina un vecin sa se deranjeze pana la noi cu informatia ca stapanul casei e plecat, dar ca vine numaidecat. In asteptare ne consolam cu un festin pe capota dubitei, la care eu contribui cu clasicul sprot afumat, iar rusii cu doza de vodca. Problema nu este primul shot, ci lupta sa refuz urmatoarele zece, pana cand sticla ramane mai uscata ca Gobi. Dupa ce negustorul de benzina isi face in fine aparitia, alimentez si gasesc ca nu sunt altii mai nimeriti decat betivii mei sa ma conduca la chioscul unde pot cumpara o sticla de vodca. Taria e un fel de asigurare – dupa sfatul lui Walter – ca urmatorul paznic o sa ma lase sa trec peste pod. BAM-ul e noapte si zi: fiecare portiune e menita sa ma opreasca din drum cu o schema diferita. Trebuie sa stau cu ochii in patru. O balta ma prinde nepregatit; ori diavolii albastri din Hadesul mongol, ori amicii mei cu dubita de deaunazi, dar cineva a lasat de curand transee adanci pe fundul malos. Derapajul ma trimite in S-uri de-a lungul piscinei de 50 de cm adancime; cumva inchei executia la verticala, la un pas de boscheti. Asta e unul dintre ghionturile de teama pe care mi le da BAM-ul. Pentru ca sa inec ceva cu atata electronica pe el ca un 690, poate fi aici echivalent cu sfarsitul. Urmeaza o trecere de rau inselatoare: cativa zeci de metri latime, apa limpede, pietris alunecos pe albie. Pornesc GoPro-ul si ii dau drumul. Baldabacul ma anunta ca ma scufund in rau si imi aminteste tardiv si ca efectul de lentila face ca adancimea reala fata de cea pe care o estimezi cand vezi un rau cu apa cristalina e considerabil mai mare. Desi sunt in picioare, apa mi-a ajuns pana la jumatatea gambei; in loc sa raman calm si sa tin trasa, abdic in directia unei zone semi-solide, un fel de insulita napadita de lastari. Ma reculeg, si continui cativa metri, dupa care ma retrag in defensiva si imping pur si simplu motocicleta impotriva curentului si apoi afara din rau. Cand ajung la casuta portarului care vegheaza peste raul Olykoma, bariera e pusa. La auzul motorului, omul vine sa ii dau darul si imi face semn sa astept. Il aud cum da prin statie intrebarea, si imediat urmeaza semnul ca pot sa trec. In zona de pietris de marmura, riscul sa ma blochez in strat e ridicat. Prefer suita de sleauri prin padure, trecerea standard de rau si zona nisipoasa prin care ajung la liziera, dar aici descopar ca raul pe care tocmai l-am traversat este doar un tributar. Adevaratul rau, Imangra, e imens – nu pot sa trec pe aici. Sunt nevoit sa refac traseul, sa gasesc o bifurcatie, sa urc pe terasament si apoi pe podul de cale ferata. Bifurcatia isi indeplineste mizerabil functia – este poate cea mai adanca zona mlastinoasa, una dintre baltile din serie inghitindu-mi fata cu tot cu lumini. Pentru o clipa imi imaginez cum in sfarsit ma voi scufunda, dar in secunda urmatoare dau cu roata de teren solid. Ceferistii de dupa pod ma intreaba cat e ceasul Frigul ma incetineste foarte mult, iar soarele se stinge cu viteza. Din cand in cand trebuie sa opresc si sa dansez ca apucatul in jurul mobrei, ca sa imi pun in miscare sangele din picioare. Cel mai neplacut e sa trebuiasca sa tot intru si ies prin apa, in aerul care e la fel de limpede si la fel de taios ca diamantul. Daca diseara nu gasesc o incapare in care sa ma dezbrac, nu cred sa ma pot incalzi suficient cat sa pun geana pe geana. Dupa amiaza ajung in orasul Olekma si pentru ca nu exista benzinarie, niste pustoaice pe scuter ma conduc la statia de pompieri. Iti fac rost de benzina, imi zice Kostea, dar maine dimineata. Mai tarziu ma lamuresc ca omul e de garda si de abia in zori ar putea sa-si paraseasca postul si sa se repeada de acasa cu bidon din rezerva lui de combustibil. Intreb de gastelnitza si toti trei pufnesc in ras: nu exista gazda pe aici, dar, si Kostea imi face semn catre usa care duce intr-o camaruta adiacenta, poti sa dormi la mine. Spre norocul meu peste noapte nu izbucneste nici un incendiu in oras, altfel de recunostinta ma tem ca as fi sarit impreuna cu Kostea in foc. In statie insa se face suficient de cald incat cizmele si cortul insirate fleasca langa ZIL-ul pompierilor se usuca aproape integral pana in zori. Rezumatul zilei 2: BC1 5:30 – Yuktali 9:30 – Pompieri in Olekma 14:30 225km; Poza de grup dimineata cu seful garnizoanei. Nu contenesc sa apreciez lipsa oamenilor intre localitati; pe de alta parte, fiecare asezare din Siberia pare un recipient cu esenta a tot ceea ce ne face dor si nevoie de spiritul uman: caldura, compasiune, altruism. Mi-e destul o picatura ca sa-mi refac toate rezervele de energie. La una dintre treceri dimensiunea bolovanilor ma ia prin surprindere si KTM-ul gusta din rau. Noroc ca perioada anului e propice: cotele apelor sunt scazute. Scenariul enduro al zilei continua pe masura 690-ului sau a altuia de-o teapa: poduri prabusite sau de cale ferata, ‘fast gravel’ cu intervale nisipoase si poate cea mai dificila suprafata de rulaj de pe ruta – pamant batatorit cu pepite de granit de pana la 10 cm inaltime (‘rough gravel’). Ori le treci in viteza riscand sa iti defectezi suspensia (daca nu ai o suspensie mai buna) sau abordezi cu viteza moderata si ochii in patru la cataroaie (ca pe Marsabit-Moyale). Eu, cu cadrul lipit cu scuipat si mobra echipata cu suspensia de fabrica, este limpede cum am procedat. Cu dezavantajul ca fiecare piatra se simte in ghidon. Din a treia zi de condus in felul asta durerile de incheieturi sunt infioratoare, dar cum spune si colegul Walter, “you have to suck it up, princess”. Din Chara merg in Old Chara, cu gandul sa ajung la dunele de nisip. O mlastina ma intoarce din drum la fix cat sa gasesc un cui infipt ineficient in cauciuc. Pe malul lacului Leprindo indur cu greu inca o noapte de cancer. Trebuie sa incerc sa ma grabesc pe timpul zilei. Pacat, caci e tare frumos pe aici. Rezumatul zilei 3: Olekma 7:40 – Old Chara 12:30 – Novaya Chara 13:30 – BC2 pe malul lacului Leprindo 16:00 296km Rezist la orizontala pana la 4, cand imi fac fiertura salvatoare, indulcita cu cateva picaturi din sticla pe care am pregatit-o pentru paznicul urmator. Ceai cu rom la gamela, ca in tabarele din copilarie. Ca un adevarat cercetas, imi moi indexul in gura si testez vantul care imi scutura binisor cortul. Lampa frontala ilumineaza un deget care pare sa fumege. Soarele topeste bruma si incet ma pun in miscare. Zilele nomade in Siberia sunt glorioase, pentru ca sunt limpezi ca cristalul. Inteleg de ce multi si-au cautat refugiu unde Revolutia care s-a nascut 6000 de km mai la vest a ajuns mai tarziu decat internetul. Pe langa refugiatii politici si cei impinsi de devotamentul pentru solitudine, taigaua e o gazda regretabil de intelegatoare cu tantarii care ii sunt fara indoiala imigrantii cei mai nesuferiti. Ma consolez cu peisajul care e uneori ca in seara asta: prea grandios ca sa ingaduie altceva decat contemplare si mutenie. Sublim. Din trei culori modeste: albastru, negru si verde, taigaua naste un univers cu nuante de care ochiul ramane sedus. Supravietuiesc noptii polare si urmeaza trecerea peste raul Kuanda, unde Kim si Noah, alungati de paznic, au fost nevoiti sa inchirieze o duba care i-a trecut prin rau. Dar casuta portarului e abia pe partea cealalta; daca imi reuseste planul, nu vad cum ar putea sa ma intoarca din drum. Sincronizarea e perfecta: cu 2-3 km inainte de pod aud si imediat vad marfarul salvator in oglinzile mele retrovizoare. E permisul de libera trecere peste pod. Ta na naa! Las trenul sa ma depaseasca si cu tema Mission Impossible in gand, accelerez in trena ultimului vagon. La intrarea pe pod ma pozitonez pe cei 30 de cm. Marfarul acopera sunetul motorului meu. Cand ajung in raza paznicului, ii dau gaz pe langa el si sar de pe pod inapoi pe terasament. Strigatele lui disperate ma lasa indiferent, cascadoria mi-a reusit. Ma indepartez fredonand melodia din film, in bubuitul tobei Akrapovic. Urmaresc pe GPS: arata ca Vitim, este pe unde ar trebuie sa fie Vitim – am ajuns deja la faimosul pod? Ma bantuie din Uzbekistan. O orizontala de 2,5 metri latime si 570 de metri lungime suspendata la mai mult de 15 deasupra raului. Minutele ramase imi intensifica pulsul. S-au inregistrat recorduri de viteza, a aparut “Vitim Bridge club” in semnaturile unora de pe adv – Vitimul e una dintre probele clasice pe BAM. Opresc sa ma reculeg cateva secunde. Pun contactul, bag 1-a, ii dau, bag a doua, ma ridic in scarite si doua curbe mai tarziu am intrat pe Vitim. Pe prima portiune merg intre plankurile batute de-a lungul podului. Un crampei de secunda simt ca laterala anvelopei rade lemnul, dar ma redresez si sar peste zona urmatoare care are circa doua palme inaltime (un fel de speed bump racordat grosolan la suprafata orizontala), dupa zicala “cand nu sti ce sa faci, da-i gaz”. La un moment dat aud un bip: sa stii ca s-a oprit gopro-ul. Calculez ca nu-mi arde sa trec de trei ori Vitimul ca sa-l trag in film si opresc. Fir-ar sa fie, de fapt camera functiona. Respiratia imi e domoala ca in apnee si percep amplificat bazaitul accesoriilor. Redemarez; nu aveam in plan oricum sa bat nici un record. De partea cealalata sentimentul de bucurie, chiar daca nu e nimeni cu care sa-l impartasesc, e deplin. Desfac un borcan de muraturi si o conserva de sprot afumat si dupa cele 30 de minute de gustare o iau din loc. La caderea noptii regasesc bolta atat de instelata incat chiar daca am o camera decenta la gazda, nu ma indur sa inchid ochii si sa adorm. Rezumatul zilei 4:Leprindo 6:36 – Taksimo GH 13:20 202km; A cincea zi debuteaza cu tripticul taiga, liniste, ceata. Deja m-am obisnuit sa am singuratatea drept fidel companion. Incep sa cred ca era necesara, pentru ca dialogul nu ar fi putut sa contribuie cu nimic la experienta. Pornesc devreme din Taksimo, dar injur copios segmentul de 200 de km pe care revine schema cu pamant batatorit si bolovani (rough gravel). O noua succesiune de poduri rupte si drumuri asisderea imi fac o foame de lup. Mai scap o data mobra in apa, dar fara urmari. Dar cand ies de pe ultimii 180 de km de nisip si pietris, regret reintalnirea cu asfaltul. Noaptea trecuta mi-am dat seama ca m-am miscat mai repede decat ma asteptam, si i-am cerut Anei, care e in drum spre Baikal, sa imi trimita prin SMS coordonatele GPS ale locului in care va campa pe Olkhon. Vreau sa-i fac o surpriza insa, i-am scris sa nu ma astepte acolo mai devreme de sapte zile. Raman in Severobaikalsk; cat dau o tura de oras si imi cumpar de-ale gurii, aflu ca in Rusia notiunea de tarif single se refera la dimensiunea patului in care dorm eu, si nu a impiedicat receptia ca intre timp sa-mi atribuie un coleg de camera. Un rusnac slabanog savureaza un omul afumat de Baikal si un PET de 2 litri de bere cu televizorul pe mute. Camera miroase a afumatoare. A doua zi dimineata ma pun din nou in miscare. Putine ceasuri mai tarziu, o senzatie familiara imi coboara ca un vitriol inghetat in picioare. Cadranul arata doar 80 de km din Severobaikalsk. Cu un presentiment sumbru, opresc, descalec, si inspectez cadrul. A crapat din nou. Doar pinii eterni de la orizont imi calmeaza cat de cat furia. Sursa

Davai omule, spune Max, nu e prima data cand vad cadru rupt. In spatiul unei secunde, banalitatea cu care Max trateaza situatia ma dezamageste. Ne uitam si pe partea cealalta. Simetric primeia, descoperim a doua fractura. Max continua sa palavrageasca. Am avut aici mai demult niste overlanderi din Australia care au patit acelasi lucru, zice. Sudorul meu le-a reparat cadrul si oamenii au ajuns intregi la destinatie. Insa confirmarea oficiala a dezastrului imi lasa o senzatie de greata. Odata dat totul jos de pe moto si cadrul complet expus, paranoia atinge cote maxime. Numaram nu una, ci cinci fracturi. Faimosul cadru Trellis! Pur si simplu nu-mi vine sa cred. Lucram in liniste – nimeni nu are chef de speculatii – si intre timp isi face aparitia sudorul, un gras la vreo 60 de ani, care arunca o privire super plictisita in directia mobrei de parca ar zice fir-ar, iar ma pune seful la munca in loc sa-mi vad in tihna de ale mele! Spre dupa-amiaza motocicleta e pregatita pentru sudura si plictisitul este deranjat din nou. E tarziu, prietene, o facem maine dimineata, zice. Dar cum dau sa ies pe usa, apare Max. Cum adica nu mai sudam, se ambaleaza rusul, unde-i Vasea? Pe la 5 seara eu cu inima indoita iar sudorul cu mutra acrita ne apucam, ambii impinsi de la spate, el de sef, eu de nevoie, sa reparam structura din crom-molibden. Heirupistic as zice, pentru o operatiune atat de delicata, dar nu am ce face. Decizia de a scoate jugul si cartusele de la suspensia fata – la insistentele lui Max – se doveste proasta, pentru ca ne dam seama ca nu avem cu ce sa fortam cadrul la pozitia initiala. In fine, reusim sa aliniem fracturile si sudorul incepe o treaba nu foarte estetica. Dar si el si Max ma asigura ca sudura o sa tina cum se cuvine si ca totul e sub control. Rezultatul final insa nu mi se pare convingator. Cu o sudura facuta cam de mantuiala, un travaliu de amploarea WR tocmai a iesit din discutie, dar incep sa ma gandesc destul de serios ca nici BAM-ul nu e o idee sanatoasa. Platesc cele 3000 de ruble care mi s-au cerut si ma sui in masina lui Max. Motocicleta ramane pe loc. La Sasha masa ma asteapta intinsa, cu voie buna, bere si atmosfera de familie care imi descretesc eficient fruntea. Dupa cina ma asez la calculatorul gazdelor, sa ma pun la curent cu ultimele stiri despre inundatii. Ma sfatuiesc cu Sasha si Natasha, ma perpelesc singur, incerc sa separ adevarul de stirile bombastice de pe internet. Dar m-am impacat deja cu ideea ca OSR nu e in carti si am hotarat ca e stupid sa incerc sa ma tarai ca melcul pana la Magadan si inapoi cu cadrul sudat numai ca sa bifez traseul pe harta. Intrebarea e: are rost sa tai din schema BAM-ul? Sa ma intorc deci pe asfalt, de-a lungul celor 3500 de km inutili pe care am venit sau sa ma aventurez pe drumul mai interesant dintre cele doua, pentru care am batut de fapt atata cale? Sa BAM, sau sa nu BAM? Soseste raspunsul lui Matthew —————————- Date: Thursday, August 22, 2013 5:45:09 AM / Subject: Re: Spot tracker Hey Dude, Very tempting, cheers for the offer but I don’t really fancy riding this 250 off road. It’s ok to potter along but it’s not that well maintained so dont want to risk it. I’m going to head to Vladi then take the train back to Ulan Ude. When do you plan on being in Irkutsk? Hopefully my bike will be repaired so I can meet you there. All the best Matty —————————- Dimineata ii dau vestea si Anei: —————————- Date: Friday, August 23, 2013 7:37:59 AM / Subject: Raliul UB Magadan – Update III 160km de offroad (drum de gravel da cu gropane) catre tynda si cadru s a rupt… este incredibil. —————————- Inapoi la Kamaz, observam o fisura care ieri ne-a scapat. Sudorul o repara pe loc, reasamblez motocicleta si Frankenstein porneste la prima cheie. Cei cativa kilometri de la centrul Kamaz pana la Sasha in batatura imi dau incredere; simt ca 690-ul si-a recapatat rigiditatea. In inbox ma asteapta un mesaj: —————————- Date: Friday, August 23, 2013 12:14:08 PM / Subject: Re: Raliul UB Magadan – Update III sunt ingrijorata de ce imi spui crezi ca tine moto sa faci Mag, BAM ul? dar mai departe…. americile etc? e aici si chris, cel care a mers pe Xchallenge-ul lui phil si el zice ca nu are rost sa astepti sa repare drumul spre magadan…. dar parerile sunt impartite cris intreaba ce s a rupt? ‘main chassis sau rear subframe’? am vazut ca ai comunicat cu colebatch si ca ar mai fi cineva pe traseu; ai grija de tine si bafta, ana —————————- Se pare ca inainte sa parvina stiri directe, oaza deja fremata de zvonuri. Lumea calatorilor e mica. Cat Ana a fost in Terelj, unul dintre paturile din dormitor a fost ocupat de Chris, cel care a imprumutat pana la Magadan Xchallenge-ul britaniculului Phil, cu care am petrecut cateva zile in Uzbekistan, de la intrebarea caruia s-a declansat incursiunea in Siberia. Phil a renuntat la Magadan pentru inima unei rusoaice care acum cateva saptamani i-a devenit sotie. In vremea asta, netulburat de ceea ce nu stiu – adica de ce se vehiculeaza despre mine si motocicleta mea in Ulaanbaatar – am luat intr-adevar contactul cu Colebatch, care tine gestiunea riderilor in miscare pe rutele din si inspre Rusia de est. Vlad, un roman expat in Moscova care a facut peste vara drumul invers, de la Magadan in capitala rusa este o alta sursa de informatii (aflu ca 2 zile a stat blocat pe Lena impreuna cu un prieten, din pricina ploilor si lucrarilor de interventie). Ar mai fi un canadian pe un XChallenge, la 900 de km de mine, in Yakutsk, ma informeaza Walter. La mine mai dureaza cateva zile de servisare, dar daca ma astepti in Tynda, imi scrie canadianul, am putea sa facem BAM-ul impreuna. Desi e limpede ca mai e inca putin si vine iarna, chibzuiesc ca e o idee buna sa il astept. Pana soseste canadianul hotarasc sa plec intr-un ride pe un drum destul de dificil incat sa pot testa reparatia mobrei. Aleg BAM-ul de est, care arata cam asa. Email catre Ana: ———— Date: Monday, August 26, 2013 7:52:23 AM / Subject: news acum plec in test pe east bam, sper pina la lacul zeya. probabil miercuri ma vad cu ed in tynda am lasat rucsacu si trailmaxurile la sasha sa le puna la tren. poate mai dau mesaj pe mail miercuri, ca ma intorc aici sa i salut. te iubesc, ———— Majoritatea celor care se hotarasc ca traverseze Siberia cu trenul aleg faimosul Trans-Siberian. Construita intr-o epoca in care tzarii nu vedeau nici un rost in a devia infrastructura prin sate paupere cu mujici pierduti in taiga, magistrala ferata strabate indiferent o zona vasta din Rusia, desfasurandu-se de la Moscova la Oceanul Pacific. Dar in vreme ce Trans-Siberianul a fost terminat prin 1916, undeva la nord exista o alternativa, un proiect inceput de Stalin si aproape terminat sub Brejnev prin ’91. Acesta este Baikal-Amur Mainline, adica ceea ce rusii numesc BAM. Linia de 4324km de cale ferata a fost proiectata sa devina o a doua artera vitala a Rusiei; in realitate incepe pe la doua treimi din distanta si se rataceste inspre nimic, de-a curmezisul unei zone putin populate unde o mana de orasele abia comunica prin cateva drumuri prost asfaltate. Trans-Siberianul s-a nascut dintr-o ambitie si continua sa se bucure de o alura romantica printre calatori; BAM-ul a crescut dintr-o utopie si drumul de-a lungul magistralei a nimerit in capul listei “de facut o data in viata”. Nu stiu care dintre cele doua destine intriga mai mult. 1-2 zile pe BAM-ul de est ma gandesc ca vor fi lamuritoare. Cu optimismul la cote maxime, fiecare dintre cei 80 de km de drum imi intaresc convingerea ca reparatia va tine. La prima mare trecere de rau dau peste o scena tipica. Cu cisterna blocata pana la brau in apa inghetata, soferul, inca un Sasha, ochii siniliu deschis rataciti in zare, pufoaica Adidas inchisa pana la nas, isi fierbe pe marginea drumului un al nu-stiu-catelea ceai. Evident Sasha nu are semnal la mobil si asteapta sa apara o masina sau cineva care i-ar putea da o mana de ajutor. Sporovaim, norii se aduna pentru o rapaiala. In loc sa ma apuc sa crosetez pod dupa pod mai departe, numai ca sa am ce sa trec inapoi, hotaresc sa ma intorc spre Tynda si sa dau alarma in primul catun, ca cineva sa vina sa il scoata pe Sasha din rau. 48 de ore mai tarziu gasesc in inbox un mesaj deja vechi. ———— Date: Monday, August 26, 2013 7:52:23 AM / Subject: news aici a sosit kurt, cel care a fost cu noah si a declarat ca ti a explodat motorul… lumea in oasis e pe panica se discuta ca nu e bine sa fii singur, mai ales anul asta cand sunt inundatii catastrofale in zona de azi dimineata rene ma preseaza sa ii vand DRZ ul; stiu ca esti in papuris, dar…. te rog dc ai cum, sa imi raspunzi ana ———— Astfel aflu ca in Oasis se dezbat vestile de pe WR, OSR si BAM. Ana, la mijloc in viesparul de testosteron prea ingust pentru atatea harfe, a intrat la griji. De indata ce fac cunostinta, Kurt o sfatuieste pe Ana sa modifice airboxul DRZ-lui, pentru ca “asa bagi wheelie instant”. Discursul despre trickuri este intrerupt de un corsican cu informatia ca Ana e prietena lui John, cel care s-a gasit cu Noah si a plecat spre BAM. A, ala e terminat, zice Kurt, Noah mi-a scris ca tocmai i-a bubuit motorul. Panica. Te inseli, ii spune Ana, motorul avariat ii apartine lui Matt. Oricum KTM-urile astea sunt niste gunoaie, o tine americanul pe a lui. Controversa continua. Cum nimeni nu stie decat fagmente de adevar, zvoneria se ingroasa. Are cadrul rupt? intervine Chris. Gata, tre’ sa arunce mobra la gunoi! Cum, se duce singur pe BAM, zici? adauga englezul. John asta al tau e un iresponsabil si un nechibzuit. Genul asta de afirmatii o conving pe Ana ca trebuie sa plece mai repede din oaza. Pentru ca Ana nu e genul naiv care speculeaza la primul zvon, care pleaca urechea la primul ‘profesor’, care abandoneaza la primul atac. Vreau doar sa nu ascund faptul ca ideea de comunitate care se sprijina cu informatii si chiar cu gesturi concrete e doar unul dintre multele capete ale acestui balaur care alcatuieste lumea moto. Insa ca pe forumuri, ca si in oaza orice poate fi expert. Adevarul este, si toti care au fost acolo vor da din cap, cand esti in rahat pana la gat poti sa te lasi inghitit, sau sa iti inghiti scarba, si sa faci orice ca sa iesi. Si inchid paranteza. Canadianul din Yakutsk continua sa ma tina in sah, amagindu-ma ba ca pleaca spre Tynda, ba ca mai mestereste ceva la moto… Asta imi da ragazul sa rezolv cu Stop leak un por aparut in radiator, sa-mi refac stocul de duct tape si alimentarea de la Garmin. Prognoza meteo anunta 4 zile de vreme buna, dar noaptea temperaturile bat deja spre zero grade, iar cele diurne scad zilnic. Sunt constient de calitatea indoielnica a sudurii, dar nu vreau sa ratez BAM-ul. Nu vreau ca in lunile si anii de pareri de rau de mai incolo sa fac bucle catre acest moment, sa intorc cheia in contact si sa resuscitez sirul evenimentelor, sa-mi inghit mandria si grijile si sa incerc sa iau o alta hotarare. Mai bine o iau acum pe cea mai buna. Plec singur. Tastez catre Ana: ————- Date: Tuesday, August 27, 2013 7:57:52 AM / Subject: Re: more news!!! drumul la magadan e in lucru adica de la inundatii s au mai rupt bucati si autoritatile lucreaza la el – deci nu merita sa ma risc sa stau blocat cateva zile ptru un drum de gravel pina la magadan si retur. daca fac asta nu mai am timp de bam si as zice ca e mai interesant si mai challeging. PS daca nu luam sacu de dormit paralizam pina acum. … si cica spre magadan deja sunt -5 noaptea ————- Dupa ce pranzim impreuna, Sasha, Natea si Kostea ma imbratiseaza si ma conduc la iesire. Simt cum imi tremura carnea de anticipatie. In povestile cu super-eroi inceputul este intotdeauna tenebros: legenda se naste intr-o alee ingusta, sub un felinar stins, cu o arma la tampla. Un eveniment trist sau inspaimantator impinge un personaj oarecare intr-o directie neasteptata. La finalul paginilor devorate cu pasiune ne-am obisnuit sa gasim un deznodamant pozitiv. Plec sa il aflu pe al meu. Primii circa 200 de km stiu ca sunt in stare buna asa ca o iau usor; obiectivul primordial e sa ajung la destinatie. Nici un sat in pustia prin care serpuiesc paralele doua sine de fier indicand, fara sa le lege, orizonturi opuse. In loc sa-mi dea angoase, locul imi da energie. Incep sa apara zonele in panta, portiunile ingustate, grohotisurile si ravenele cascate de torentialele de peste vara. Doar manifestari timide a ceea ce va urma. Urmaresc terasamentul si albia de rau; uneori ma abat de la calea ferata virand pe drumul de camioane, rezultatul fiind ca la finalul zilei bifez alte zeci de poduri in diferite stari de degradare, cateva treceri de rau si alte cateva poduri de cale ferata. Nu stiu cine a stat sa le numere, dar cifrele oficiale sunt uluitoare: 4200 de poduri pe BAM! In noptile petrecute la Sasha am analizat track-ul Sibirky Extreme si mi-am marcat cu POI-uri trecerile mai importante de rau. Spre innoptate ma apropii de primul dintre ele. Apa involburata a raului Chilchi interzice trecerea. Fac cale intoarsa la bifurcatie si imi dau seama ca inainte sa pun cortul va trebui sa traversez primul pod de cale ferata. Bariere cu spike-uri pe jos obliga masinile sa treaca prin apa Odata podul trecut, adrenalina imi inneaca creierul. Soarele a apus intre timp, nu mai am decat sa pun cortul, sa mai arunc o privire inspre rau si pod si sa-mi savurez cina. Ca o adevarata mamica de Rusia, Natasha mi-a pus la pachet un borcan de varza calita cu carne, cateva rosii si o jumatate de paine. Rezumatul zilei 1: Tynda 12:00PM – BC1 17:15 275km Sursa

Joi, 15 august. In Ulaanbaatar e o vreme mizerabila pentru o plimbare prin oras, dar cum eu plec la Magadan, mi-e indiferent. O sarut pe Ana de plecare si de emotie uitam sa imortalizam momentul. Daca totul va decurge bine, urmeaza sa ne revedem peste aproximativ 20 de zile. Nu am inca idee cum vom face sa comunicam altfel decat prin email. Cartela Anei e pe zero, iar telefonul meu e blocat pe operatorul de roaming din Romania, deci ca sa imi iau un SIM rusesc imi va trebui un alt aparat. Cu atentie sa nu patinez in clisa, parasesc curtea guesthouse-ului impreuna cu Matthew si Robert. Mathew a venit din UK pe un XR 400 cu directia Magadan, Robert este un croat care lucreaza ca barman in Munchen, de unde a plecat via Rusia cu intentia de a face turul lumii pe o Honda Transalp. Am intrat in vorba cu cei doi de acum cateva zile, cand bocaneam fiecare la mobra din dotare si am hotarat sa facem o parte din drumul prin Rusia impreuna. Mathew si-a pregatit obsesiv Honda de drum, iar eu i-am tinut isonul. Robert si-a echipat Transalpul cu troliu si rezervor de Africa Twin. Inainte sa porneasca impreuna cu mine si Matt spre Valdivostok, Robert a testat un vehicul mai putin ortodox, cu care sosise un alt calator. Imaginea croatului incarcat la maxim imi aminteste de cum am plecat noi in 2011 in Africa. In loc sa fac pe turistul in Ulaanbaatar, in saptamana care a trecut am avut doar ore de mecanica. Dar cine ma cunoaste stie ca sunt fericit sa desfac si sa asamblez la loc KTM-ul. Oasis nu e insa garajul lui tata-mare, unde as avea tot ce imi trebuie. Am verificat jocul supapelor, am montat Trailmaxurile si am pastrat D908-urile pentru zonelor hardcore. Imi place sa vad ca cei de la KTM au investit foarte mult timp in dezvoltarea motocicletelor lor; deviza ready to race nu se refera doar la comportmentul in conditii de competitie (sasiu, motor, suspensie), ci fiecare surub este gandit sa usureze servisarea vehiculului. Glumeam cu Pinocchio inainte sa plec (pentru cine nu-l stie, probabil ca e cel mai bun mecanic KTM din Romania, mai ales pe partea de suspensii) ca modelul asta poate fi servisat de la A la Z doar cu T-ul din dotare. Ziua in care m-am apucat sa verific jocul la supape era deja pe incheiate si un alt aventurier a venit neincrezator la mine si m-a intrebat daca sunt sigur ca nu ma hazardez sa ma apuc de o operatiune atat de complicata atat de tarziu. As fi terminat in mai putin de o ora daca nu as fi descoperit ca motorul nu se racise dupa tura de dimineata. A doua zi dupa micul dejun, procedura amanata mi-a luat sub 45 de minute. In schimb cei patru litri de ulei ma costa trei drumuri pana in celalalt capat al orasului la asa-zisa reprezentanta KTM, care nu detine 15W60 300V Offroad pe stoc. De nevoie si cu inima indoita, am cumparat 15W50. Stiu ca LC4 este temperamental. Sper ca va fi ok. Pentru ca ultimele pregatiri tehnice ne-au luat toata ziua si hotarasem si eu si Matt si Robert ca e musai sa nu mai pierdem inca o noapte in Ulaanbaatar, ne urnim la o ora aiurea: 6 seara. Scapam rapid de traficul retard din capitala. Sub cerul vast de Mongolia, campia s-a trezit la viata intr-un mozaic de inflorescente multicolore. Depasim ultimele iurte si ultimele turme manate de cowboys cu braie late peste caftane imblanite. Pana la lasarea noptii apucam sa bifam ceva mai mult de 100 din cei 300 de km pana la frontiera cu Rusia. Cum hotaram sa punem tabara incep sa se vada diferentele dintre calatori. Daca Mathew este indiferent in alegerea locului de campat, Robert incearca sa ne convinga sa alegem unul cat mai retras, pe cat posibil in afara campului vizual al unui eventual trecator. Desi suntem in raza unei stane si a catorva iurte, reusesc sa il conving ca tot ce ni se poate intampla este sa fim invitati la micul dejun intr-un ger bine incalzit. Intindem corturile. Eu dorm intr-un Vaude de o persoana pe care l-am primit de la un ciclist german. Coincidenta a facut ca John sa apara in Ulaanbaatar pe o bicicleta KTM si sa imparta cu noi dormitorul in momentul in care ne intrebam cu vom distribui ecipamentul de camping intre noi. Eu si Ana plecasem evident cu un singur cort si un singur sac de dormit, dublu. I-am propus lui John sa ii cumparam gentile de bicla, iar el ne-a sugerat sa peticim cortul pe care il folosise in Mongolia si pe care intentionase sa il arunce la cos. Pentru ca am hotarat ca sacul si cortul nostru sa ramana la Ana, eu mi-am cumparat un sac de dormit chinezesc din mall, cu 15 dolari. Va fi o decizie pe care in foarte scurt timp voi ajunge sa o regret amarnic. Inainte de culcare Mathew ne face o surpriza: are dosite in desaga mobrei 3 beri pe care le sorbim cu nesat. Dimineata sunt cel mai aratos dintre cei trei, cu un servetel indesat in nara dreapta si aratand ca un figurant dintr-un film de groaza. Acum cateva minute mi-am aplicat un upercut in nas in timp ce strageam chinga ROK. Cum ar fi fost ca Robert si Matt sa ma vada zacand lat, cu sangele siroind si cu nimeni in jur pe raza de cativa km? Noroc ca sunt destul de bine facut ca sa-mi rezist propriului pumn. Sunt acum mai linistit cand ma gandesc ca voi fi singur pe BAM. Intr-o lupta dreapta, eu impotriva mea, stiu ca tot eu voi iesi deasupra. ) Dupa ultimul mic dejun cu buuz (galuste cu osanza de care m-am cam saturat de prima data cand le-am incercat), rulam pe ultima linie dreapta din Mongolia. Vama dintre Mongolia si Rusia Odata cu intrarea pe teritoriul rus, peisajul isi recupereaza verticala. Un razboi in regnul vegetal decide granita, care este trasata cu brutalitate intre ecosisteme. Unde stepa cedeaza armele, pinii taigalei isi incep domnia. In toata Asia Centrala nu exista aproape nici o tranzitie intre padure, campie si piatra. Sunt trei fasii orizontale care se succed fara sa se intretaie: taiga, stepa, Himalaya. De generatii popoarele care locuiesc in aceasta uriasa felie de lume s-au deplasat de-a lungul, si niciodata de-a latul peisajului. La circa 70 km de Ulan Ude, in oraselul in Gusinaziorsk, ne abatem intr-un aprozar sa refacem proviziile. Plecam cu traistele pline, dar imediat descoperim ca din trei am ramas doar doi. Nici urma de Matt. Facem cale intoarsa si il gasim pe Matt in fata supermarketului, abuzand in van de kickstarter-ul Hondei. Devenim atractia strazii. Toti chibitarii isi ofera, ruseste, ajutorul, dar cei mai grozavi sunt cei doi betivani cu o Lada tunata, care ne explica ca problema este ca nu avem destula benzina in rezervorul de lichid de frana! Verificam aprinderea si alimentarea, dar semnul de intrebare este lipsa de compresie din kickstarter. Ne resemnam ca ziua e compromisa, iau eu plec sa fac rost de o cazare. Pe drum ma intersectez cu o gasca de enduristi carora le cer ajutorul. Baietii pleaca spre Robert si Matt, eu antamez in schimbul a 50 de dolari o camera intr-un hotel jalnic, iar Robert il tracteaza pe Matt pana la pensiune. Curtea e suficient de incapatoare ca a doua zi la micul dejun sa facem bucati motorul Hondei. Gasim pin-ul decompresorului automat blocat, ceea ce lamureste lipsa compresiei. Asamblam totul la loc si micuta Honda porneste la prima pedala. Din nefericire nu facem nici 20 de km ca Matt ramane din nou in urma. De data asta lucrurile par mult mai grave: kickstarter-ul este blocat, ceea ce inseamna mai mult ca sigur o avarie in motor. Din nou, este de ajuns sa apara rusii pentru ca totul sa se precipite: primul pick-up opreste la semnele noastre si incarcam bolnava, reintorcandu-ne in Gusinaziorsk. Pe drumul spre oras Mathew pune in miscare masinaria ruseasca: il suna pe enduristul de cu o seara inainte si ii spune ca e groasa. Rusul nu se dezminte: trimit in om sa te rezolve, ii zice lui Matt, te asteapta in benzinarie. Dupa 15 minute il cunoastem pe John, care ulterior am aflat ca este atreprenor si se ocupa cu transportul huilei de la minele din zona la termocentrala de pe lac. Din Range Rover-ul lui John coboara un nene mai in varsta – mecanicul lui de incredere – si inca un baiat. Neica mecanicul mustaceste inspre pistonul blocat si ne confirma ce stiam deja – situatia e nasola. Nu avem decat sa tractam din nou Honda pana la acasa la mecanic, unde ne trezim in plin Nikita Mikhalkov: o curte micuta, un garaj, o bojdeuca taraneasca cu ancadramente de lemn tipice izbelor rusesti, nevasta care pune muraturi (pentru ca deja e toamna) si nepotelul care isi face siesta de la amiaza in camera din fund (din cauza asta am fost rugati sa vorbim in soapta, ceea ce cand nu sti ruseste face dialogul si mai dificil). Pentru ca o poveste cu motociclete in Rusia nu functioneaza fara rusoaice superbe, isi face aparitia prietena lui John, studenta la limbi straine in China, care va face pe translatorul intre noi vorbitorii de engleza, John a carui engleza e destul de sumara si mecanicul care nu vorbeste chiar deloc. Odata motorul desfacut, verdictul e implacabil: o bucata din piston lipseste iar cuzinetii de la palier par gripati. John pune mana pe telefon si in cateva minute Matt primeste niste cotatii pentru piesele care ar putea sosi de la Moscova. Oricum e limpede ca reparatia nu are cum sa dureze mai putin de o saptamana. Pentru a ne mai alina supararea, John ne invita la masa: katlet, kartoshki y piva intr-un stalov (un fel de bistro tipic de cartier). La masa se ia o hotarare importanta: eu cu Robert o sa-i mai tinem companie lui Matthew doar inca o noapte. Desi am plecat din Mongolia cu gandul de a merge impreuna pana la Magadan, Matthew nu va putea sa reia aventura prea curand. Dar spre deosebire de viza lui care e valabila un an, a mea expira in mai putin de 25 de zile, care sper sa-mi ajunga sa-mi fac treaba si sa o revad pe Ana in Rusia. Mai mult, decidem cu gazdele noastre ca ar fi un moment bun sa innoptam pe malul lacului Gusin. Ne inarmam cu bere, carne si carbuni si mergem sa ne instalam tabara la malul apei. Prietena lui John pledeaza convingator pentru calitatea ADN-ului rusesc intr-o pereche de pantaloni scurti. Cat mancam si bem, John se arata ocupat cu niste telefoane misterioase, dupa care ii da lui Matt vestea pe care orice copil o asteapta de Craciun: ce zici daca iti fac rost de un XR sa-ti continui drumul pana la Magadan? intreaba John. Intre timp putem sa ti-l reparam pe al tau si vedem noi cum decurge totul mai departe. Matt se fastaceste. Narmalnyi, il calmeaza John, nu trebuie sa imi dai raspunsul acum, dar sa stii ca mi-ar face o mare bucurie sa te ajut cu treaba asta. Dupa cateva ore John si prietena lui isi iau la revedere, dar peste putin timp John revine calare pe XR-ul pomenit – ca nu cumva ca Matt sa aiba vreo secunda impresia ca atunci cand rusul spune ceva o face ca sa se dea mare si nu pentru ca e 400% sigur de ce vorbeste. Ce-i drept in cazul asta procentul e de 250%, ptr ca XR-ul nu e de 400cc, ca al lui Matt, ci doar de 250cc. Ramanem in urma lui John la o bere, dezbatand solutii de ruta si alte idei in jurul focului pe care se rumenste gratarul aferent. Robert este responsabil cu entertainmentul. ————————————————————————————- Dimineata ii trimit email Anei, cu care am comunicat numai prin SMS-uri trimise pe telefonul lui Baptiste de pe un ‘sapun’ pe care mi l-am luat din Rusia si in care am infipt un SIM local. Nu am primit inca nici o reactie de la ei, si telefonul Anei continua sa fie ‘mort’. Date: Sunday, August 18, 2013 7:42:11 AM Subject: Raliul UB – Magadan – Updates II Motorul lui M. e cam praf; l am desfacut ieri si tre sa schimbe pistonu si crankshaftul. Intre timp John i a facut rost de un XR250 cu care sa continue pina la magadan si inapoi cat rezolva cu livrarea pieselor din UK aici. Se intreba daca nu puteti sa le luati voi in caz ca le trimite la oasis. Eu plec acum cu Robert spre Yakutsk, sa ma intalnesc cu Noah. ————————————————————————————- Pe la 9 John revine cu masina. Eu si Robert il urmam spre iesirea din oras, dar cand sa ne luam adio, Robert isi aminteste ca are nevoie de spray pentru a mai prelungi agonia pana la Vladivostok lantului foarte uzat de la Transalp. Atat ii trebuie lui John: pune mana pe telefon, apoi face stanga imprejur si ne conduce in fata curtii unui tovaras care a iese sa ne salute cu un spray de lant in mana. Este un dar pentru Robert. Nu am auzit, dar imi imaginez cum a sunat dialogul intre cei doi rusi: Maslo na tsepi iesti? Iesti. Davai! In fine plecam. Trecem prin apropiere de Ulan Ude fara sa mai deviem catre oras si intram pe Autostrada Moscova-Vladivostok, cu directia Chita. La bivuac, ne luam cina fiecare in cortul lui, pentru ca suntem vanti cu cruzime de temutii tantari de taiga. In Desyatinkovo, un mic centru de apicultori, producatorii din spatele tarabelor ne fac semn sa trecem cu viteza redusa: imediat la iesirea din oras un echipaj de politie sta la panda. Cand ne e lumea mai draga Robert trage pe dreapta. Oricat ii da la automat motorul nu mai porneste. Cu jumatatea de litru de benzina pe care o car in butelia de la arzator mutantul japonez se trezeste la viata. Concluzionam ca ritmul mai alert pe care l-am impus a facut Honda mai insetata de gaz. Daca tot facem cale intoarsa sa alimentam, luam si o gustare de pranz intr-un kafe, dar la vederea urmatorului personaj mai sa ne innecam cu zakuski. In fata benzinariei trage un neo-zeelandez care arata identic cu mosul mustacios din Buggs Bunny, calare pe un IJ Planeta cumparat de la Magadan. Individul e in drum catre Moscova si ne avertizeaza ca spre Magadan totul e sub apa. Daca te prinde ploaia, imi spune barbosul, poate sa dureze si 4-5 zile pana sa vina cineva sa te scoata de acolo. Altfel drumul nu e greu, e o bucata mai dificila dupa Yakutsk, dar daca ai ceva experienta treci fara probleme. Vorbele neo-zeelandezului nu fac decat sa confirme ceea ce se vehiculeaza de prin iulie: anul 2013 este unul neobisnuit de potrivnic. Inundatii catastrofale au devastat regiuni din sud-estul Rusiei si s-au extins pana spre orasul ei cel mai siguratic, transformand portiuni de pietris in mlastini impracticabile. Drumul de vara spre Magadan, singurul care conteaza, nu se lasa scormonit de rotile enduristilor care au visat la el din iarna. Si anotimpul estival atat de zgarcit cu Siberia a predat deja stacheta toamnei. In cateva zile noptile se vor incheia cu prima bruma si in cateva saptamani taigaua va amuti sub o pojghita de gheata. Dar eu ma ghidez dupa deviza lui Gramsci: “traiesc cu pesimismul spiritului, dar cu optimismul vointei”. Sunt satisfacut ca am tras tare pe zona plata, deja spre Chita drumul incepe sa fie interesant. Taigaua, aceasta jungla boreala, ridica in calea soarelui un filtru sculptural. Lumina e tactila, ca o poleiala care face ca fiecare obiect, de la cel mai banal bolovan la un arbore de 20 de metri inaltime, sa para ceva pretios, un element dintr-o scenografie demna de un tzar. Ne adapam armasarii de fier si dupa un somn viguros in padure, a doua zi intram in Chita- Zabaykalsky Krai la o runda de provizii. Inainte de picnicul de la pranz suntem fortati la un ocol de cativa zeci de km din pricina unui pod in santier. Bucata de 20-40 km de pietris prin care ne reconectam la magistrala Moscova-Vlad e partea cea mai faina a zilei si se termina intr-un loc perfect de bivuac, care imi aminteste de Mongolia. Este a doua dimineata cand ne trezim cu corturile fleasca de condens: ziua e scurta in taiga si soarele incepe sa topeasca ceata de abia dupa 8, asa ca zabovim cu bulendrele insirate la zvantat, la un ceai si la taclale. Ca sa recuperam startul tarziu bagam toata ziua cox intrerupt doar de popasuri scurte de benzina, ceai, cafea sau… tufis. Desi drumul e plictisitor de impecabil, taigaua e plina de dovezi ca in curand nu sa ne mai plictisim. Inundatiile catastrofale nu sunt simple zvonuri alarmiste; de multe ori liziera padurii e granita dintre uscat si hegemonia apelor. Se intampla nu o data sa incepem sa cautam un loc de campat pe la 5 – pentru ca deja in jur de 6.30 apune soarele – si sa navigam zadarnic hectare intregi de mlastina infestata cu tantari. Ingrijorat ca am intrat in ultima jumatate de ceas de semi-lumina (sau semi-intuneric?), ma duc in recunoastere pe un drum secundar. Nimeresc intr-o alta zona ciuruita de balti, dar spre norocul nostru baltile duc intr-un luminis unde zace o cariera de piatra abandonata probabil de la constructia drumului. Gramada de pietris pe care campam nu e cea mai confortabla suprafata, dar cel putin nu e uda. In vremea asta aflu ca dupa ce eu si baietii am plecat din oaza, Ana si Baptiste, riderul francez cu care stiam ca va petrece vremea cat eu sunt in Rusia, s-au sucit. Pozele urmatoare sunt facute de francez sau de Ana exclusiv cu aparatul lui Baptiste si ii apartin. Daca initial urmau sa faca o tura scurta in Gobi, apoi sa urce in Irkutsk, Baptiste a avut dificultati cu viza ruseasca si de sictir a realizat ca nu mai are chef nici de washboard-ul mongol din desert. Asa ca a convins-o pe Ana sa se odihneasca cateva zile in parcul national, in asteptarea vizei. In orice caz amandoi au parasit cu bucurie capitala, strazile ei incantatoare, iluzia abundentei din magazine si portiile de gulas, galustile cu grasime si scovergile pline de ulei. La o aruncatura de bat de Ulaanbaatar insa, cei doi au regasit Mongolia: de bucurie, au aruncat corturile pe primul petec de iarba. Au fost primele ore in care Ana s-a putut odihni, dupa stresul si galagia din oras. Ploi puternice se anuntasera in toata zona, si intr-adevar peste noapte cota raului unde au campat a continuat sa urce, alimentata de afluentii din amonte. Dimineata Ana se trezeste prizoniera pe insula dintre ape. Un loc departe de oameni pe care apa tocmai l-a facut si mai greu accesibil grataragiilor de weekend, ce poate fi mai de nelepadat, cugeta Ana si companionul sau. Asa ca incurajati de singurele suflete cu care impart niste hectare bune de padure, cei doi isi muta tabara la 500 de metri de primul loc. Corturile lor sunt vizibile in centrul celei de-a doua poze facuta de pe munte, langa palcul de copacei. Abia din a doua noapte Ana si Baptiste cad de acord aupra unui lucru: sunt amandoi insutit mai extenuati decat se simteau in miezul actiunii, si acest parc este locul ideal pentru o vacanta in vacanta. Nu se vor misca din tabara lor vreme de 4 zile, motiv pentru nenea care traieste in iurta singuratica din apropriere sa intre la intrebari. Dupa ce Ana isi viziteaza vecinul pentru a-i cere o lingura de sare, mongolul ii intoarce cu gratie gestul, impreuna cu un asortiment de organe de oaie. In sfarsit Ana are ocazia sa testeze temuta oaie fiarta cu tot cu mate, fiere si ce o mai fi continut stomacul si intestinul gros al sacrificatei fiinte, care a pus pe goana atatia calatori. Nu doar gustul, ci si mirosul, mi-a marturisit Ana mai tarziu, sunt infioratoare. In a doua vizita in vecini, Ana pune ca de obicei o tona de intrebari, si mongolii sunt incantati sa ii explice cum isi fac cu mana lor aproape tot ce exista in iurta, basca harnasamentele pentru cai. DRZ-ul si TTR-ul parcate in siguranta, Ana si Baptiste o ard in scurte drumetii si gratare, experimentand cu metode de a frige carnea cand nu ai de nici unele, si adunand cu voiosie (mai ales Ana) toate vreascurile din zona. Parcul e plin de vietati, de la veverite, marmote, pasari, pana la serpi. Asta nu inseamna ca pe alocuri natura nu e generos decorata de mana omului. Urmatoarele 48 de ore sunt investite in explorarea portiunii de nord-est a parcului, unde peisajul arata ca locul de joaca al unor uriasi. Vacile mongole sunt la fel de neclintite ca si iacii in ideea de se catara oriunde iarba e mai grasa si mai gustoasa. Dupa o noapte la iurta (cu tot cu buda aferenta!) Ana si Baptiste fac o vizita manastirii buddhiste ascunse intr-un pliu al muntelui; versetele puse in calea calatorului care urca poteca de acces fac ca drumul lin sa para abrupt si anevoios. De sus valea e innecata in lumina; mica asezare de case aminteste in mod curios de un satuc dintr-o tara nordica. Dar prevestirile de pe pazia manastirii sunt severe: iata ce ii asteapta pe cei care calca alaturi de drumul drept; pentru a se asigura ca preferinta ei pentru coclauri nu o sa o duca fix in bratele diavolilor albastri, Ana face apel la zei, iar peste noapte trage cu urechea la ritualul samanic care se intampla sa aiba loc la un luminis de cortul ei. Vrajile nu-si fac efectul, pentru ca in mai putin de 48 de ore Ana si Baptiste sunt nevoiti sa se intoarca in curtea oazei, unde camioanele par sa nu se fi mutat din loc. Francezul si tenteaza destinul cu niste caviar de la supermarket, in timp ce galateanca il masoara cu suspiciune. Intoarcerea in Ulaanbaatar nu e numai necaz: in oaza au revenit si alti prieteni, printre care corsicanii. Grupul (aproape) reintregit isi propune sa combata efectul capitalei cu o cina la un indian. Dar pentru ca Ulaanbaatar este Ulaanbaatar, chiar si accesul intr-un resturant cu preturi la nivelul celui mai scump indian din Romania se face cu pretul vietii. ———————————————— Ana imi scrie: cu baptiste am planuit sa plecam de aici pe 27 vezi ca viza de rusia expira pe 14, deci trebuie sa iesim pana atunci ———————————————— In Never, unde drumul se bifurca catre Yakutsk si Vladivostok, ne intalnim cu Kim si americanul Noah care vin de pe BAM cu intentia de a face drumul la Magadan impreuna cu Matthew si cu mine. Matt urma sa aduca la punctul de intalnire un colet din Ulaanbaatar cu greutatea kitului de decompresie automata, piesa reparata in Irkutsk de Noah la 690-ul din dotare. Cum Matt a ramas blocat, eu fac pe curierul. Dar de cand am schimbat noi SMS-urile planurile tuturor s-au dat peste cap. Al treilea tovaras de drum al baietilor, un anume Kurt, a hotarat sa se intoarca in Mongolia, lui Matt i-a murit mobra, Noah s-a amorezat de o bikerita rusoaica cu care s-ar putea reintalni in drum spre Vlad, iar inundatiile din Siberia au luat proportii. Asa ca dupa o poza de grup, facem intr-adevar schimb de echipa, dar altfel decat am chibzuit initial. Americanii si croatul pleaca spre Vlad: Kim si Robert dupa barca, Noah dupa fata. Eu raman pe directia Yakutsk. Dar deja indoiala ma roade: are vreun sens oare sa bat ca nebunul 3000 de km dus-intors, plus inca vreo 300o de la Never la Irkutsk (din care am facut deja 85%), numai ca sa ajung la Magadan? Daca e pe bune ce se aude despre blocajele pe Kolyma Highway, riscul sa naufragiez intre doua echipaje de lucratori rusi care repara drumul este real, iar sa-i astept zile la rand sa soseasca nu e, in cazul meu, o perspectiva grozava. Baietii nu ma lasa nici ei cu mana goala. Am discutat despre traseul spre Tynda, care e punctul de inflexiune la aproximativ jumatatea drumului, intre BAM-ul de Vest si de East. Kim si Noah mi-au dat informatii legate de semafoarele de cale ferata de pe BAM, trecerile de rau si locurile cheie unde sunt obligat sa trec pe podul de cale ferata. Urmatorii 180 de km pana in Tynda sunt in lucru, cu niste portiuni mai nervoase. Fiecare suflet intalnit in Rusia conteaza. Daca ursul siberian ramane ascuns si isi vede cu indiferenta si timiditate de treaba lui, rusul isi face din ajutarea calatorilor o misiune. Pe Alexey din Celiabinsk il intalnesc dupa 50 de km de drum, si aceasta intamplare se va dovedi salvatoare. Alexey vine de la Yakutsk pe un CB 400 (da, o motocicleta de strada); dupa ce de acasa la Magadan a mers pe o Africa Twin, la Yakutsk si-a vandut mobra si a cumparat-o pe asta cu care se intoarce acasa. Nu ne despartim pana nu imi da doua numere de telefon: cel al unui anume Sasha din Tynda si contactul lui Alex, seful clubului de bikeri din Yakutsk. Orice problema ai, imi spune, ii suni pe astia doi. In sfarsit, ma bucur de pietris, de 690 si de gandurile mele. La fel ca Asia Centrala, Siberia este propice sufletelor care isi cauta rostul. Pentru ca e ingradit de geografia condensata pe o suprafata redusa, travaliul spiritului europen isi gaseste rostul in certitudinile descoperirilor stiintifice, in revelatiile ezoterice. Spiritele Asiei Centrale se regasesc in natura care le oglindeste pe ele insele. Noi calatorii nu putem sa atingem in scurtul nostru periplu nici limpezimea demonstrata de vanatorii lui Herzog, nici intelepciunea buryatilor lui Jeremiah Curtin. Dar nici o zi petrecuta aici nu se incheie fara sa lase urme. Sunt primele zile in care sunt singur cu motocicleta, si ma bucur de dulcea singurate, caci ea e sora cu libertatea. <

Dupa ce am avansat timp de 3 luni prin desert, peste munti si prin rauri, in Ulaanbaatar ne impotmolim in trafic. In afara de fluxul constant de pietoni care imi da impresia bizara ca dam foarte incet cu spatele, nimic nu misca. Autobuze ticsite ocupa fiecare centimentru lasat liber de masinile in care zace cate un sofer singuratic, prizonier in propria celula pe roti. Sunt chipuri resemnate in grimase, camasi rulate peste burti transpirate, ziare imprastiate peste volane, ritmuri tehno bubuind din difuzoare, brate scoase afara pe geam, batand darabana in portiere cu unghia mai lunga de la degetul mic. Nu e o scena pe care te astepti sa o intalnesti in capitala tarii cu cei mai putin locuitori pe metru patrat. Ulaanbaatar nu arata deloc ca orasul de iurte traditionale din reviste. Si nu, contrar afirmatiilor facute in clipurile pentru sensibilizat donatori pe YouTube de catre unii participanti la Mongol Rally (inainte ca macar sa puna piciorul in tara), mongolii nu folosesc camile pe post de ambulante. Singurele doua magistrale din capitala sunt sufocate de ultimele modele de gipane Infinity si Mercedes, iar in simulacrul de centru al orasului e plin de zagarie-nori postmoderni. Dar acesta e sclipiciul de pe suprafata a ceea ce s-ar putea sa ramana in istorie ca cel mai grav exemplu de esec urban, un oras care se dezvolta exploziv, dar a carui administratie inepta arata o lipsa totala de interes pentru controlul impactului asupra mediului. Cartiere de locuinte de lux apar ca ciupercile dupa ploaie, inainte chiar ca cineva sa-si puna problema strazii de acces. Toate principiile din design (iluminat natural, vecinatati si aliniament, parcari, rezolvarea modului in care masinile locatarilor vor fi absorbite in trafic – ca sa dau cateva exemple) sunt ignorate. Santierele invadeaza toate ungherele urbane, pana la liziera benzinariilor. Faptul ca numarul de masini continua sa creasca cu fiecare zi si ca urbanismul este lasat sa se descurce de capul lui nu ingaduie prea multe sperante. Urbanistii din toata lumea ar trebui sa vina aici sa descurce incurcatura. Nu cerul cenusiu si nici smogul, ci cetatenii sai imbunatatesc sarmul limitat al capitalei pe care niste fluturasi pentru turisti o proclama in mod eronat ca fiind “mai degraba un oras European sofisticat decat unul asiatic”. In piata centrala locuitorii vin sa faca poze cu eroul national. Copii si mame se bucura de singurul spatiu care respira cat de cat. Mirese, miri si nuntasi sosesc imbracati in cele mai elegante deel-uri (pardesiu de matase) si incaltati in gutal (cizme de piele). In contrast cu atitudinea retinuta a localnicilor, turistii chinezi se maimutaresc in stilul tipic. Cei mai norocosi dintre acesti mongoli eleganti locuiesc in apartamente construite in partea de nord a orasului in epoca sovietica. Dar majoritatea rezidentilor capitalei traiesc la periferia cartierelor goale cu apartamente de lux, in iurte imprejmuite cu garduri de barne, cu acces precar la apa curenta, fara canalizare si fara un sistem functional de colectare a deseurilor. Aceasta este stepa intemnitata care zace in propriile orduri, aceasta este agonia nomadismului. Dupa ce a hibernat vreme de opt secole, Mongolia se trezeste din reverie si economia creste cu o rata naucitoare. Informatii recente anunta ca in Gobi s-ar fi descoperit cel mai mare zacamant de aur din lume. Evenimente de o asemenea anvergura nu au adus niciodata in istorie numai bine. E periculos sa se creada ca prosperitatea va veni de la sine. Ca peste tot, cei mai saraci membri ai societatii sunt si cei mai vulnerabili la efectele neocolonialismului corporativ. Putine dintre promisiunile de creare de noi locuri de munca si imbunatatire a serviciilor medicale si din educatie se vor materializa. Inainte ca oamenii sa fie incurajati sa consume, ar trebui informati in legatura cu efectele consumului. Acestea sunt gandurile eretice din capul unor motociclisti romani care sa taraie prin traficul ridicol din Ulaanbaatar. Cu ambreiajul patinat si dintii inclestati, trecem de portile inchise ale ambasadei Rusiei. Pentru ca Begzuren, gazda noastra de pe Couchsurfing, nu ne poate oferi decat o iurta la marginea orasului, fara apa si fara electricitate, ne-am resemnat sa conducem pana la periferia unde se afla o binecunoscuta ‘oaza’ destinata calatorilor in trecere prin Ulaanbaatar. Treaba asta ne ia cea mai mare parte a zilei. Acest pit stop inevitabil pentru cei care calatoresc cu propriile vehicule nu mai are nevoe de cine stie ce prezentare. Este un loc foarte bine organizat, dar cumva fara personalitate; bine dotat cu de toate, dar cumva nu te lasa sa te simti in largul tau; e mobilat cu iurte si deservit de mongoli, dar in acelasi timp complet deconectat de la realitatile tarii – e un univers pliat inspre interior, ca o iurta mongola. Multi au batut la portile sale cu gand sa stea o zi-doua si au sfarsit prin a fi inghititi in vintrele-i pentru saptamani. Cei care urmeaza sa ajunga aici stiu la ce sa se astepte. Punctul forte al locului este exact motivul pentru care am venit si noi doi: conecteaza calatorii si le pune la dispozitie un spatiu in care fiecare se poate ocupa de servisarea vehiculului din dotare. Suntem curiosi cum se va schimba ‘oaza’ pe viitor, pentru ca cei care au administrat afacerea de peste 13 ani tocmai au vandut unui alt cuplu. Ne intalnim cu multi calatori: spaniolul Teo aka Mr. Hicks46, care isi filmeaza periplul si vorbeste audientei intr-un microfon montat in casca… Americanul Tom, care locuieste de 10 ani la Moscova… Corsicanii Jean-Cri, Aure si Emilie de la Più Luntanu, care fac un RTW pe doua 950 Adventure, si care ne surprind cu informatia ca ne-au urmarit blogul de pe cand bateam Africa… Multi altii se inghesuiesc alaturi de noi in micuta curte si la dusurile pe care toti le impartim cu mongoli saraci, care vin sa-si faca baia saptamanala. Calatorii se impart pe caprarii: motociclistii intre ei, camioanele, mini-van-urile si restul vehiculelor cu ale lor, fiecare dupa numar de roti si dupa buget, cu cate un biciclist ratacit la mijloc. In seara in care debarcam, aud pe cineva vorbin la telefon in romaneste: Karl a emigrat in Germania acum mai bine de doua decenii si este aici cu fiul lui Daniel (arhitect in Viena), ginerele si socrul, toti pe Super Tenere. La tanc pentru ca degetul Anei sa fie oblojit cu grija, ca in familie (Karl e medic). Pozele de mai jos apartin lui Daniel & Karl Aproape la fiecare mic dejun Ana se sfatuieste cu Dimitri, un explorator franco-american care face turul lumii pe jos, pe bicicleta si cu caiacul. Dimitri este unul dintre cei doi oameni care au traversat Stramtoarea Bering. Am scris un articolas pe experimentalist (linkul necesita login). Pozele de mai jos apartin Nexus Expeditions Ca in orice hub de aventurieri, povestile se intretaie, imbarbateaza, inspira, plictisesc sau dau fiori. Dar UB e un oras fara leac, de care nu ne putem indragosti si pace. Pana aici ne-a mers totul struna, dar UB este targul in care socoteala nu se mai potriveste cu cea de acasa. Planul nostru initial a fost sa exploram Asia Centrala, apoi sa urmarim Drumul Matasii pe biciclete, traversand China spre Asia de Sud-Est. Asta insemna sa ne trimitem motocicletele cu avionul inapoi in Bucuresti si sa ne cumparam toaglele din Ulaanbaatar. Dar nu e deloc simplu. Pe piata neagra nu gasim biciclete second-hand, plimbarea insa bate o vizita la muzeu. Ana se intoarce dupa o tentativa de jogging cu o tuse de fumator inrait, asa ca ne decidem sa mergem totusi si intr-un muzeu adevarat. In piata Sukhbaatar dam nas in nas cu cel mai batran fiu la Mongoliei, T. bataar, recent recuperat din mana braconierilor de fosile. Intr-un final gasim un dealer TREK, dar cotatiile absurde, serviciile mizerabile si conditiile dubioase propuse de transportatorii internationali ne fac sa concluzionam ca cea mai inteleapta solutie e sa ne aducem motocicletele in patrie asa cum am plecat: pe roti. Pentru ca dupa cum ne-a spus si Alex Gavan la plecare, “un alpinist nu isi abandoneaza niciodata pioletul”. Asta e si cea mai ieftina varianta, chiar daca luam in calcul costul biletelor de avion pentru a zbura inapoi in Asia si a continua calatoria asa cum ne-am propus la inceput. In saptamana care a trecut, calatorii au continuat sa soseasca si sa plece. Am tresarit invidiosi la auzul fiecarui motor turat de plecare, cu sentimentul ca suntem tintuiti in UB pentru totodeauna. Seara Ana imi spune ca esapamentul lui Tom a umplut la plecare ograda precum o chitara bas o sala de concerte pustie. Ca sunetul i-a lasat un gol adanc in stomac. Ca motocicleta ei abandonata langa un copac din curte ii pare o fiara incatusata, un prieten condamnat la uitare dupa ce a spus “te iubesc”. Amandoi ne dorim cu disperare sa plecam din oaza. Ana abia a prins gustul motocicletei si are chef sa se mai dea. Eu sunt obsedat de o idee. Ideea unui loc atat de indepartat incat a devenit aproape un mit. Magadan. Ii expun Anei planul meu: o sa fac singur o bucla pana la Magadan, iar la intoarcere BAM-ul, urmand ca noi doi sa ne regasim fie in Ulaanbaatar fie in Irkutsk. Siberia e atat de aproape, ii spun Anei, ca simt mirosul pinilor si aud pietrele de pe BAM scrasnindu-mi sub roti. E un pas logic inainte, o oportunitate pe care nu pot sa o ratez. Sentimentul nu e mutual. Nu vreau sa te astept in UB, imi spune Ana, si nu ma incanta sa conduc singura pana in Irkutsk. Intr-o dupa-amiaza, in incercarea de a-mi limpezi gandurile dupa inca o dezbatere aprinsa, ma hotarasc sa ma catar pe un deal atat de abrupt incat sarbatoresc performanta 690-ului cu cateva ture date in jurul totemului budist din varf. De sus cuprind cu privirea Urga la care visau hoardele mongole acum cateva secole. Un nor de cenusa regurgitat de centrala termica arunca umbre otravite asupra orasului. Sunt umbrele progresului. O relatie pusa sub presiunea unei aventuri implica si confruntare si dragoste, si intransigenta si acceptare. Dupa ce cumpaneste mai bine, Ana imi da dreptate. Stiu cat de greu a fost pentru tine sa ma sustii in toata calatoria asta, imi spune, si sunt recunoscatoare. Ana stie ca am nevoie de tripul asta solo in Siberia: abia asa voi putea sa testez 690-ul si pe mine, in ritmul meu propriu, nu in cel dat de cel mai putin experimentat dintre noi. Trebuie sa recunosc, cei 15000 de km alaturi de un incepator nu sunt usor de condus pentru nimeni, mai ales daca acel incepator este cineva de care esti profund atasat emotional. Noi barbatii suntem protectori. A fost stresant si frustrant sa asist neputincios la derapaje care pareau catastrofale, dar urmate de redresari uimitoare, sa urmaresc virajele Anei executate pe muchie de prapastie. In plus, stiu ca ne va prinde bine sa fim departe unul de altul pentru scurt timp. In ultimii ani am fost nedespartiti zi si noapte, iar ultimele luni au fost destul de intense. Faptul ca vom trai fiecare cate o experienta personala interesanta ne va reseta instinctele pentru a ne continua calatoria impreuna asa cum stim noi mai bine. Fara mine acolo ca sprijin pe care stie ca se poate baza, Ana va invata sa nu mai caute sprijin. Stiu ca multi m-au judecat sau ma vor judeca pentru ca mi-am “abandonat” iubita in UB si am plecat la vanatoare de unicorni. Dar sa nu uitam ca Ana a demonstrat nu o data cat poate sa creasca in momente dificile. De cand am inceput sa umblam amandoi prin lume am cautat sa ne testam, pentru ca stim ca numai in afara zonei de confort putem sa ne dezvoltam abilitatile. Ni se pare normal sa nu ne cocotam pe laurii presupuselor victorii, sa nu ne complacem in cine suntem, ci sa incercam sa aflam cine putem deveni. Cat ne lamurim treburile astea, in oaza trage un motorist din Franta calare pe TTR 250. Baptiste se indreapta in aceeasi directia ca Ana, asa ca pana la Irkutsk vor calatori impreuna. Intre timp eu ma voi ocupa cu poduri rupte, ursi si militieni sovietici. Vreau sa mai spun ceva. Acum doua luni, la o bere cu Phil, Andrew si Jon in Uzbekistan in Bukhara, am fost intrebat daca pe bune nu visam la BAM si Magadan. Am raspus ca nu, dar imi dau seama ca nu era tocmai adevarat. Intrebarea lui Jon a impins bugarele de zapada la vale. Fiecare dintre noi are motivele sale sa rupa lantul, sa ignore ceea ce pare logic, convenabil, rezonabil. Pentru unii cauza e ticaitul amenintator al ceasului biologic, pentru altii e moara obisnuintei care macina tot ce ar trebui sa fie facut cu pasiune. Unii oameni poarta in suflet ceva greu de definit, un fel de dor de o alta versiune posibila a propriei persoane, dar care nu s-a materializat niciodata. Problemele astea nu se rezolva daca pleci in lume. Dar daca o faci, sansele sunt ca la intoarcere sa fi mai bine echipat pentru a incerca sa le rezolvi. O calatorie in afara zonei de confort te ajuta sa mobilizezi resurse latente; schimbarile sunt mici si intervin lent, dar asa iti dai seama de potentialul imens al orelor si zilelor din viata ta. Ca bonus, calatoria overland da substanta lucrurilor imaginate, da materialitate celor necunoscute. Ne parasim insulele noastre culturale pentru a naviga in largul unui ocean de lumi straine si greu de inteles. Dar chiar daca ne ratacim, nu suntem pierduti. Inca niste ganduri finale despre Mongolia. Dupa 14 luni de Africa, 9 luni de integrare nereusita in viata ‘normala’ si alte cateva luni in Asia Centrala, am perceput Mongolia ca pe un taram unde lucrurile si fiintele sunt arhetipuri. Daca o traversezi cu asta in minte, ceea ce vezi capata dimensiuni cosmice. Locuitorii iurtelor singuratice nu sunt betivi supusi vremii neinduratoare; ei sunt Oamenii lumii pe care o locuiesc, Eroi ecvestri, Mame atotputernice, Ingeri de o schioapa. Mongolii nu se sinchisesc foarte tare de lumea din afara fetusului de fetru in care traiesc. Un singur ochi ramane deschis din interior catre exterior – tunduk-ul – si pe acolo se inalta catre cer fumul din vatra, adica singura verticala intr-o lume devotata orizontalelor. Exista legi, dar ele nu trebuiesc rostite, pentru ca, vezi tu, asta le-ar stirbi din magie. Putine popoare si-au taiat pe drept o felie din tortul istoric. Italienii si spaniolii au dominat sec. XVI, francezii si olandezii sc. XVII, englezii si americanii inca se codesc sa cedeze puterea chinezilor. Desi o natiune izolata intr-unul dintre cele mai potrivnice climate din lume, mongolii au facut sa tremure tot sec. XII. Chiar daca de atunci si-au pierdut incrancenarea, gasim ca oamenii astia nu sunt unii oarecare. Ne-au tratat cu amabilitatea unui aristocrat care nu lasa un strain in ploaie, dar care nu e interesat sa isi iscodeasca vizitatorul inopinant. Au interactionat cu noi, dar adesea a fost nevoie ca limbile sa fie dezlegate in prealabil cu o doza de tarie. Dintre toate tarile in care am fost, Mongolia ramane una dintre cele mai provocatoare. Poate ca e nevoie de o a doua vizita pentru a ne lamuri. <a href="http://intotheworld.eu/2014/01/ulaanbaatar-2/" rel='external'>Sursa</a>

Verile mongole sunt scurte si brutale, ca o etapa de Romaniacs. De cand am intrat, drumurile ne-au tot impins inainte, stepa si-a derulat monotonia inselatoare pana cand ne-am ratacit departe in vintrele acestei Mongolii fara capat si fara fund. Cand esti cu rotile si mintea adanc in glod, ne-am dat seama si eu si Ana, pierzi sirul zilelor. Asa cum atunci cand dormi noapte de noapte cu doar o foaie de musama intre tine si univers, granitele dintre ce e al tau, ce esti tu si substanta vie din care te-ai dezlipit la nastere, se estompeaza. Nu e intotdeauna comod: uneori ploaia rapaie, vantul huruie, frigul iti intra in oase sau arsita iti transforma cortul intr-o baie de aburi. Pragmatismul fara de care in viata de zi cu zi nu am putea supravietui, te face sa iei in considerare un abandon: la urma-urmei, ce om normal pleaca de acasa ca sa doarma in ploaie? Dar procesul de resetare a destinului tau e un mecanism pervers, care te face sa stai, si sa induri. Tu, care ma citesti, care ai fost de atatea ori in pielea mea, sau tu care iti faci acum calculele si planurile, tu stii. Drumul intre tine de acum si cine vrei sa fii trece prin furcile caudine ale zilelor in care nu iti va fi bine, dar de care cumva iti vei aminti apoi ca de cele mai frumoase zile ale intregii aventuri. Asa si noi: mirosul de sosete ude, terciul fara gust de dimineata, extremitatile corpului mereu reci si incretite ca dupa o baie prelungita sunt balansate de o campie parfumata cu cimbrisor salbatic care e numai a noastra, de morcovul crocant cu care vom premia la pranz, de usoara febra musculara care transmite un impuls electric de la brate in plex. Pentru ca mai intotdeauna, dupa un mic dejun frugal si o dimineata mohorata, urmeaza un picnic insorit si o oportunitate pentru a ne imbaia sau rezolva chestiunea sosetelor de sconcs intr-o nevinovata apa de munte. Pana la urmatoarea ploaie, desigur De cate ori sunt pe drum ma preocupa printre altele o intrebare: de ce, atunci cand suntem fericiti, ne e greu sa fim constienti de asta? Poate pentru a proteja bietii nostri neuroni de o eventuala implozie, poate pentru a ne da mai tarziu, atunci cand ne rasfoim pozele si ne scriem jurnalele, dimensiunea schimbarii care a intervenit intre timp, si pentru a pune in coltul gurii un ranjet de satisfactie. Ne place sa ne chinuim, sa ne tavalim in noroi si sa luam contact cu peisajul din toate pozitiile, pentru ca nu poti sa faci dragoste cu motocicleta ta numai igienic, intre limitele dictate de trafic, reguli de circulatie si clima favorabila. Desigur, fiecare cu vehiculul de “tortura” preferat. Chiar daca pare, acesta nu este un blog numai despre motociclete. De drumurile astea au nevoie si cei care aleg sa le framante tot pe doua roti, insa fara apanajul motorului. Cei pentru care combustibil inseamna mancare si pentru care timpul are alte coordonate si alta moneda de schimb. Oameni ca Helen Lloyd. Inca de pe cand ne pregateam sa plecam in Africa i-am urmarit blogul englezoaicei, interesati de episodul in care a vaslit pe Niger. Intre timp am absolvit toti trei testul african, ea a scris o carte despre Zapada din desert si am devenit colegi de clasa pe Jupiter. Dar cum nu eram la curent cu ultimele ei aventuri, nu ne asteptam sa dam nas in nas cu Helen taman in Mongolia! Traseul african al acestei curajoase fete se suprapune destul de mult peste ruta noastra: acum cativa ani deja, Helen a traversat Africa de Vest pana in Cape Town, incluzand si o buna bucata de RD Congo. Ceea ce noua ne-a luat 9 luni, ea a facut in mai bine de 2 ani. De data asta Helen face drumul invers fata de noi. A inceput cu Trans-Siberianul, apoi a taiat in doua pitoreasca Tuva spre Mongolia, de unde se indreapta prin Altai inspre Pamir, pentru ca la iarna sa revina in Siberia la o incredibila tura la rece. Intalnirea e semnificativa. Cu atatea amintiri comune si multe de povestit, ne intindem la taclale cateva ore in care Ana uita sa-si mai dea jos casca iar Helen uita sa se dea jos de pe biciclea. Fetele se incurajeaza reciproc: Ana ii impartaseste lui Helen planul etapei finale din Asia, in care vom schimba motoretele pe toagle, iar Helen ii marturiseste ca de mult o roade sa incerce si altceva in viitoarele ei proiecte. In acest scop si-a luat de curand permisul moto. Evident Ana insista ca englezoaica sa ii incerce DRZ-ul. Cartile de vizita si promisiunile ca vom tine legatura schimbate, trebuie totusi sa ne miscam din loc. Urmeaza una dintre cele mai distractive etape din Mongolia, unde preferam sa ne dam fara halte pentru poze, cat mai tare si cat mai pe conturul unor minunate dealuri intesate de poteci de o palma, curbate pana la vertigo in pamantul batatorit. Doua ceasuri de distractie ca la carte pe incalceala de piste pustii ne aduc in apropiere de Jargaland, pe malul unei garle. Podul de lemn impasabil e o premonitie. Undeva in viitorul nu foarte indepartat ma astepta zeci de alte poduri descarnate, fata de care acesta, oricat ar parea el de sketchy, e de toata jena. Dincolo de cadavrul podului, un curcubeu ne amageste ca ploaia a trecut. Dar din directia din care am venit, nori vineti avanseaza cu repeziciune. Cat ne jucam cu obiectivele foto, se pune de-o rapaiala strasnica. In cateva minute soarele se stinge in pacla si, desi e inca zi, se face aproape noapte. Drumul s-a muiat de tot. Cu roata din fata pipaim in clisa ca orbetii, iar in unele locuri apa bate mai sus de genunchi. Dar e imposibil sa deslusim incotro sa o apucam, si cum stiu ca in apropriere ar trebui sa urmeze o trecere de rau, hotarasc ca cel mai prudent ar fi sa innoptam. Pe aici e drumul? intreb naluca care prin ploaie imi pare a fi silueta unei femei tinere care trebaluieste pe langa un ger. Naluca face cativa pasi mai aproape si un zambet vesel lumineaza chipul lat, cu ochi decupati ingust si basma colorata peste parul negru ca smoala. O sirena ivita in calea marinarilor rataciti in furtuna. Ii urmez semnul, dar abia depasesc mica grupare de iurte ca opresc din nou, si Ana stie de ce. Ai vazut iacii si kefirul pus la scurs, ii zic, nu-i asa ca e musai sa le cerem voie sa punem cortul? In cativa metri ne lamurim ca ideea e geniala: femeia ne asteapta in batatura cu o invitatie nerostita pe buze si intre timp i s-au alaturat cateva femei si adolescente care ne fac cu mana energic si bat din palme. Intindem repede cortul si mergem sa ne incalzim la soba. Odata in iurta basmelele cad, focul este intetit si se pune masa. Abia acum observam ca femeia care ne-a iesit mai devreme in cale si care pare sa fie stapana casei e insarcinata. Ertin Jaaral e singura acasa cu cele doua fete, in timp ce sotul ii e plecat la pasune cu grosul tumelor. Tavanul iurtei e decorat cu siraguri de telemea insirata la zvantat. Pe soba abureste un vas cu lapte gras de iac, din care Ertin face zilnic kefir, branza si unt. Le gustam pe toate, intinse pe doua felii groase de paine de casa. Urmeaza un platou cu branza indulcita si la final lovitura de gratie: Ertin scoate un copan de iac maturat la vant, apoi arunca bucatile de carne macra pe foc, cu o mana de orez si o bucatica de grasime. Dupa ce o lasa sa sfaraie, gazda noastra stinge friptura cu apa, apoi o lasa sa scada pana devine un pilaf nemaipomenit. Intre timp de la picioarele noastre pana la usa s-a format un paraias de apa cu noroi. Indopati si uscati, dormim strasnic. Trezirea o dau iacii, cu unul mai indraznet molfaindu-ne o bucata de cort. Alungat, blanosul se refugiaza discret langa kefirul pus la scurs, si asteapta cuminte sa se calmeze situatia, ca sa se infrupte cu laptele colegilor de turma. Intre timp s-a intors acasa si sotul lui Ertin. Micul dejun devine o afacere de familie. Ne desprindem cu greu, dupa inca o runda de pilaf si kefir. Ertin se serveste cu o portie de fiertura de iac, dar, oroare, toarna peste minunatul pilaf un polonic de lapte. Nu este prima data cand observam cat de iubit este laptele in Mongolia. In cartea ei “Hearing Birds Fly – A Nomadic Year in Mongolia”, scriitoarea britanica Louisa Waugh povesteste mai bine despre acest obicei. Recomandam lectura asta oricui vrea sa intelaga mai bine felul de a fi al acestui popor, care se aseamana intrucatva cu tibetanii. Louisa explica cum, asa cum cere traditia transhumantei, mongolii, pastori din tata in fiu, isi vor sacrifica cea mai mare parte din vite la finalul verii. Carnea va fi preparata si conservata pentru consum, iar vitele mai de soi crutate pentru prasila si pentru care exista suficient fanet pentru a trece iarna, sunt duse la munte, in cabane de lemn, pana la primul dezghet. Prin urmare laptele – din care nomazii prepara unt, branza si alcool – nu este disponibil decat pe parcursul scurtei veri mongole, poate nici trei luni pe an. Anotimpul cald e anotimpul laptelui. Laptele inseamna belsug. Mongolii se rasfata cu lichidul hranitor, insa il dilueaza intotdeauna cu apa, din economie. Nu toata lumea se sinchiseste sa adauge la lapte si o spalatura de ceai, iar ceaiul negru, fara lapte, e privit ca pe un semn de saracie si lipsuri, care trebuie indurat pana la urmatorul sezon estival. Iurta lui Ertin devine neincapatoare pentru vecini si prieteni sositi pentru un mic dejun in compania strainilor care in mod ciudat se codesc sa dea pe gat, asemeni mongolilor, castron dupa castron de lapte. Asemenea, nu e prima data cand ne impresioneaza legatura profunda dintre animale si om in Mongolia. Or fi strazile capitalei doldora de gipane si s-or inalta zgarie norii mult deasupra modestelor ovoo, dar Mongolia profunda multi inca traiesc aproape de natura. Se simte in felul in care fetelei lui Ertin, Amar Tupsin (9) si Amar Jargal (18) isi teasala iacii. In cum un vecin, Altin-Olzii (9), ne prezinta calul lui, pe care il mangaie pe greaban si insista sa il incalec. Copii de semi-nomazi mongoli, cu pielea bronzata de zilele însorite din stepa: Altin-Olzii, Altin-Ondrah (15) si Atumbaatar (14). Si eu, fata palida, calare pe houyhnhnm. Altin-Olzii ne insoteste o bucata de drum, dupa care silueta lui cu mana ramasa sus, in semn de adio, dispare la orizont. Printre lacrimile care ne-au umezit ochii privim inainte. Sub un soare care face ca vijelia de ieri sa para doar un cosmar, stepa a prins viata. Cocori, unul, doi, apoi o intreaga familie, apoi un vultur plesuv de inaltimea unui copil de doi ani, si in sfarsit raul pe care il asteptam. Il masor cu pasul, in cautarea trasei celei mai convenabile. Cat impingem motoarele, pe malul celalalt s-a aciuat o asistenta eclectica: o turma de oi si un nene care descaleca si savureaza spectacolul. Dupa ce traversam apa, mitigam cum putem situatia. Dezechipata pentru a-si menaja cizmele, Ana isi recupereaza demnitatea pregatind o stacana de ceai si o gustare din branza lui Ertin. Toalele care s-au udat sunt insirate la soare. Nenea este invitat la masa, iar oile confuze manate, spre bucuria pastoritelor ivite ca din pamant, de cealalta parte a raului. De abia ne punem in miscare si prindem ceva viteza, ca dam peste al doilea pod rupt. De data asta trecem raul fara sa ne despuiem: Ana pe pod, eu prin apa. Zilele pe munte sunt numarate: odata ce dam de drum semi-sistematizat sau in lucru, urmaresc pe ecranul Garminului cum altitudinea scade. Deloc dornici sa ajungem in capitala, tragem de timp la cate un picnic pe marginea canioanelor si de cate ori zaresc un parau imi fac de lucru, oferindu-ma sa refac provizia de apa. Desi radical ajustat pentru statura Anei, DRZ-ul nu-si dezminte caracterul: e un motor inchegat, care cu cateva ajustari este o optiune solida pentru o tura mai enduro. Interesanta analiza a amicului Colebatch @Sibirsky Extreme imi confirma convingerea ca fasneata DRZ isi are locul intre cele trei mobre care s-au detasat in cursa celor de care depinde o atat de necesara schimbare in motociclismul de aventura. Cum zice si Walter, de la expeditiile pionerilor pre-moderni, la escapada lui Ewan si Charlie si pana la incursiunile Terra Circa/ Mondo Enduro, lucrurile s-au mai schimbat. Drumurile au fost asfaltate, traversarea zonelor “gri” de pe harta nu se mai face cu busola si inima cat un purice, ci la bordul croazierelor, in chiloti de plaja. Aventurierul din 2013 pare mai degraba preocupat sa nu-si zgaraie accesoriile Touratech si sa aiba un bronz uniform, decat sa se lase remodelat pana la rana de aventura. Asta nu pare musai un lucru rau, dar sa nu uitam ca asta este arta propagandei si marketingului – distruge legatura dintre politica publica si sentimentele individului, anuleaza instinctul binelui. Proliferarea mijloacelor de comunicare si dezvoltarea infrastructurii apropie oamenii de lucrurile la care ravnesc: saracii de bunurile de larg consum in principal si in secundar de servicii medicale si informatie, iar bogatii de putinele locuri pana de curand izolate in preistoria revolutiei industriale. Asistam in fond la domocratizarea accesului oricui oriunde. Motociclismul de aventura, deja un concept controversat, confundat adesea cu turele lungi (adventure vs. touring), reclama o noua paradigma. Dar despre asta mai pe larg cu o alta ocazie… Deocamdata inaintam catre locul din care scenariile enduro pentru care se vine in Mongolia cedeaza in fata asfaltului. Unde perspectiva nu va mai fi asta: sau asta: Ci asta: Inaitam, deci, catre asezarile de beton unde nu vom mai fi imbiati cu lapte, ci cu Coca-Cola. Apropo de asta, as mentiona ca pasiunea pentru lapte combinata cu un regim alimentar deja sarac in vitamine nu este lipsita de consecinte neplacute asupra sanatatii mongolilor. Dar cred si eu ca se bea de la tzatza iacilor, exclam o zi mai tarziu, daca animalele astea pasc floare de colt! Azi campam pe malul Lacului Alb, pe o culme impanzita de gratioasa planta. E prima zi cand nu ploua, desi a burat pana in zori. Iarba e grea de roua, campul duduie sub copitele iacilor. Noaptea trecuta am fost alinati cu oracait de broaste, chitaieli misterioase si… duduit de camioane. De ieri am intrat intr-o zona in care se lucreaza cu furie la drum. Zeci de utilaje chinezesti manipulate de chinezi, o operatiune monstru care va cuceri in curand intreaga Mongolie. Incet, dar metodic, neimblanzitele poteci din stepa pier sub amestecul de nisip, pietris, ciment si apa, pentru totdeauna. Deocamdata peisajul mongol pare intangibil. Campul in care s-a cicatrizat un canion e acoperit cu tuleie de iarba in toate nuantele de verde. In fundal sunt munti chilugi si ochiul de apa, oglindind cerul. Mongolia e plina de ele: lacuri si rauri, involburate sau nu, dar niciodata limpezi. Culorile se topesc una intr-alta ca pe sevaletul unui pictor neglijent, iar la ingemanarea dintre ele nasc culori noi, care nu pot exista decat aici, in lumina asta rece, si pe care daca clipesc, sau daca intorc capul, le-am si dat uitarii, ca pe niste naluci din vis. Luata insa in detaliu, linia domoala a drumului e compusa din ceva care iti scutura rinichii, ceva din care sunt facute si iadul, si raiul: corugatiile, asa-numita “washboard”. Ruta de sud e in mare parte asa, intelegi de ce bikerii care o aleg, termina prin a o detesta. Pe malul lacului Terkhiin Tsagaan ne atrage atentia o disputa intre iaci. Fie ca sa-si arate potentialul, fie de plictiseala, indivizii topaie si isi dau capete in gura. Adultii care mana turma calare pe cai sau pe scutere nu se sinchisesc de prezenta noastra, dar cei mici dau buzna sa se traga in poza. Iata-i: Bolyn-uu (14) cu fratele Baah-baaatar (13) si mezina Namuu-naah (6). Frumusetea asta frusta va mai dura o zi. Pentru ca urmeaza sa fim dezamagiti de vestigiile de la Taikhar Chuluu, unde inscriptiile neolotice au disparut sub declaratiile de dragoste ale contemporanilor, iar ofrandele aduse stramosilor sub maldarul de ambalaje. La fel de bizara e celebra, nu stiu de ce, “penis rock”… O alta premonitie, de data asta pentru un anume tip de turist chinez. Ne mai vine inima la loc cand nimerim intr-o modesta tinichigerie auto. Nu reusim sa ne resuscitam aragazul care pare ca dupa doi ani de munca si-a dat duhul si ne luam ca de obicei suturi entuziasmate in roti si palme prietenesti pe ceafa. Dar acesti mongoli tupeisti de provincie, cu a lor ireverenta si lipsa de aptitudini sociale, ne ingrijoreaza mai putin decat mongolii de la capitala, cu ale lor masini conduse fara minte si cu burtile de bere mangaiate cu falosenie de degete groase pline de ghiuluri. Zarim de departe si primul grup turisti straini, deportati de autocar in fata unui templu: De la Karakorin, vechea capitala mongola si pana in Ulaanbaatar drumul e sigilat. La inceput mai prost, cu cratere care ne fac sa injuram printre dinti. Mai ales pe Ana, care incheie tura off-road in Mongolia cu o usoara luxatie la degetul mare de la mana dreapta. Oprim la timp, cu o zi inainte sa ajungem la sosea, pentru a profita in liniste de un ultim bushcamp la inaltime. Nu stiu altii cum sunt, dar noua ni se pare tare fain sa ne uitam in zare si sa ne alegem dealul pe care ne vom cocota la culcus. De data asta nimerim langa o cabina de iernat, momentan lasata de izbeliste. Ziua urmatoare e mohorata; o petrecem navigand in traficul din ce in ce mai dens, iar seara, sictiriti ca ne apropriem de finalul aventurii in Mongolia, trantim cortul in pripa, la doua sute de metri de drum si la circa 50 de km de Ulaanbaatar. Peste nici 24 de ore urmeaza sa ne felicitam pentru inspiratie: Vom descoperi in capitala acestei extraordinare Mongolii un oras banal, consumat de poluare si excese, cu urbanism intamplator si urbanitate greu de apreciat. Dincolo de dezamagire, vom gasi insa si solutia pentru a continua cu etapa a doua a aventurii in Asia si o neasteptata rezolutie la o provocare personala care nu ma lasa sa dorm din Uzbekistan. <a href="http://intotheworld.eu/2014/01/fata-de-pe-jupiter-si-baietii-din-tara-houyhnhnmilor/" rel='external'>Sursa</a>

August in Mongolia. Stepa e in parg, miliarde de fire de iarba mijind taioase din pamantul de culoarea cafelei cu lapte. La cateva ceasuri de la rasarit, pe o colina cu umerii adunati la 45 de grade, un cort verde deschis scanceste sub toaca ploii. De cateva zile cerul plange fara pauza, cenusiu ca un cadavru. In jurul cortului din clisa de pamant se itesc tulpini delicate, care balanseaza bractee pufoase, albe, adunate in rozete cat un banut. Flori de stepa. Flori de colt. Prezenta lor discreta parca mai indulceste asprimea locului in care am innoptat. Ne zgribulim in cortul nostru verde deschis, in fata unei cani aburinde cu terci de ovaz. Nu avem nici un chef sa ne tragem pe noi echipamentul imbibat in capriciile vremii de peste saptamana. Inspectata printr-o deschizatura a fermoarului, valea arata jalnic. Pustie, inecata in ceata alburie, acoperita cu rauri de glod lipicios. Dar noroiul si lacrimile, chiar daca nu sunt ale noastre, ci ale norilor, vin la pachet cu aventura. Trebuie sa ni se prelinga adanc pe sub echipament, pana in suflet. Carnea va suporta mai departe pedeapsa ploii, ca ochii sa merite rasplata florilor. Asa ca ne urnim afara din cort. Dupa ce ne pliem in genti gopodaria si glisam pe versant inapoi in vale, o luam de la capat. Peste noapte, insiropat cu ploaie, drumul a devenit indescifrabil, iar deviatiile inutile. Dar din cand in cand intram cu rotile intr-o zona care pare sa fi fost, ca prin farmec, aproape crutata de ploi. Inaintam lent, urmarind o directie cardinala mai curand decat o trasa coerenta. De departe siluetele noastre trebuie sa arate mai curand a cautatori de comori care sapa frenetic dupa pepite, decat a motociclisti. Nu mai suntem singuri. Masini de multe zeci de mii de dolari si pline ochi cu turisti imbracati in trening de gala framanta noroiul si improasca baltile. Saptamana asta intreaga Mongolie serbeaza Naadam-ul. In Ulaanbaatar stadionul geme de lume care urmareste intreceri ecvestre si demonstratii de tras cu arcul, evocand traditia nomada a natiunii. Iar cetatenii cu stare de la capitala s-au hazardat in provincie, cu clanul si gipanul din dotare. E frumos “la tara”, ne spune un mongol mangaindu-si abdomenul imens, peste care si-a suflecat tricoul putind a votca. Practicat deloc exclusiv de barbati, consumul de tarie ramane sportul preferat al urmasilor lui Ginghis Han. Efectele sunt de la hilare, la tragice: condus haotic, obezitate, violenta domestica. In “absenta” tatilor, sarcinile gopodariilor nomade apasa, distribuite de la tanar la batran, pe umerii fragili ai fetelor si femeilor. Copiii mana si mulg vitele. Mamele covasesc laptele, strecoara kefirul, taie branza in forme si o aseaza la uscat in yurta. Bunicile, chiar de trag binisor la masea, au in grija procesarea laborioasa a carnii. Tot ele se ocupa cu distilarea alcoolului acela cu iz de lapte acru despre care am povestit deja in posturile anterioare. Mainile lor sunt aspre, batatorite de munca. Hainele lor sunt grele, captusite cu blana ca sa le apere trupul subtire de frig. Parul lor negru ca taciunele e infasurat in basmale care impestriteaza cu putina culoare monotonia stepei. Ele sunt florile Mongoliei. Si in Numrog, intr-o bodega jalnica, mai descoperim doua. Imbracate in roz, fetitele se uita la desene animate in vreme ce tatal pazeste o cratita cu fidea instant si un raft cu bere si biscuiti. La intrebarea noastra ridica din umeri. Pe ecran, sub privirile amenintatoare ale lui Tom si ale unui al doilea motan, Jerry paseste inapoi in cutia de conserve din care a incercat sa evadeze, ba chiar isi ruleaza singur capacul de tabla pana la gat. Suntem nevoiti sa facem si noi la fel ca Jerry: ne intoarcem mofluzi (si flamazi) la motociclete. Mai facem o data cu mana copilelor care au imbobocit la fereastra, ne tragem manusile bocna si plecam mai departe. In centrul localitatii oferta e neasteptata. In mijlocul saraciei generale troneaza magazinul: termopane, casa de marcat, rafturi care gem de dulciuri scumpe. In afara de cateva cepe si o mana de cartofi care putrezesc in fundul incaperii, nici vorba de produse de baza ca orez, paine sau legume. Dar e firesc, orice gopodarie produce propriile lactate si de multe ori paine, magazinul e pentru rasfat, pentru o calatorie intr-o alta lume si intr-un alt destin. Ana apare triumfatoare cu o sacosa cu sfecla murata din Polonia, pliculete de ceai din Sri Lanka si biscuiti din Rusia. In timp ce trece strada o vad oprindu-se si inspectand amuzata ceva pe jumatate ingropat in drumul desfundat. Cadavrul unei papusi. Ana culege capul cu plete roz si il adauga in plicul de pe tankbag, la colectia ei de ciudatenii care mai contine printre altele samanta unei plante misterioase, o pana de uliu si o floare de colt. Amintiri din Mongolia. Un baietel ii observa gestul, si dupa cateva minute ii aduce un al doilea cap de papusa, de data asta blond, cules tot de pe jos. Cu talismanele astea trag nadejde ca zeii sa nu mai tune si fulgere peste noi. Glodul se mai domoleste. Pana cand trasele devin curate si nisipul mai tare. Iar cerul mai ca promite albastru. Dupa amiaza ajungem in Tosutingel si la prima benzinarie “normala” de cand am parasit Olgii. Intram in oras prin dosul unor gospodarii, dar prin fata unui ansamblu de stupa deasupra caruia se lafaie clasicul curcubeu de stepa. Orasul nu ne spune nimic. Drumul principal e asfaltat si de-a lungul lui sunt insirate cladiri de la urate la hidoase, toate supermarketuri. In fata unui mastodont de beton observam imbulzeala si niste femei cu un soi de cobilite din aluminiu. Investigam. Marfa precupetelor nu ne poate lecui foamea: niste fructe de padure asemanatoare cu afinele si coarnele, teribil de acre; dar aici unde cresc atat de putine vegetale orice fruct e pretios, si chiar si aceste acrituri trebuie sa aduca un important aport de vitamine pentru la iarna. La parterul cladirii insa e o cantina non-stop. Un autocar de elevi din Ulaanbaatar a pus pe goana toate ospataritele, care lopateaza galusti de oaie si castroane de lapte hoardei guralive. Cu maxime insistente gasim suficienta fiertura de oaie pe fundul oalei, doua portii de orez si o lingura de varza rasa cu morocovi si maioneza cat sa ne saturam amandoi. Prima noastra cina intr-un “restaurant” mongol nu e gustoasa, dar e ieftina: sub 3 euro de persoana. <a href="http://intotheworld.eu/2013/12/flori-de-stepa/" rel='external'>Sursa</a>

Noroi, sudoare & lacrimi… ingrediente pentru aventura. Cu asta ne hranim de aproape 3 ani si ne e foame de mai mult. Speram ca si tu iti traiesti visele. Iti dorim sarbatori fericite si un 2014 inspirat! Cu drag, Ionut & Ana <a href="http://intotheworld.eu/2013/12/din-asia-cu-dragoste/" rel='external'>Sursa</a>

Mud, sweat & tears… the kind of stuff adventure is made of. We are hyped to clock almost 3 years of that, and we are hungry for more. We hope you are also living your dreams. Merry xmas and a happy inspired 2014 everybody! Love you all, John & Ana <a href="http://intotheworld.eu/2013/12/from-asia-with-love/" rel='external'>Sursa</a>

Noaptea trecuta vantul a suierat nestavilit. Nici un arbore si nici un munte care sa intrerupa stepa. Au mugit vacile au nechezat caii. A scanti un pruc in iurta in care o bunica are in grija nu doar vancata de vara a unor copiii, ci chiar amintirile cele mai frumoase care vor face candva sa se umezeasca ochii unor adulti. Cand ne trezim, carnea ne e odihnita si sufletul pregatit pentru inca o zi in Mongolia. Ce bine ca nu am visat totul, ca ceea ce traim e aievea! La pranz suntem iarasi langa un ovoo, de data asta locul in care isi doarme somnul vesnic o faimoasa zeita mongola. Cat ne preparam masa – un amestec de graunte si conserve, ce alta – ne prind din urma doua randuri diferite de calatori. Vanchaa este profesor de engleza si are intalnire aici cu cel mai bun prieten pe care il revede dupa cinci ani. Guo Jianlong este scriitor si vine din Beijing, pe bicicleta. Mongolii ne dau binete, apoi se duc o suta de metri mai la deal si Vanchaa incepe sa cante. Sunetul onduleaza pe doua tonuri, de parca am asculta nu unul, ci doi cantareti. Frumos cantec, despre ce a fost vorba, il intrebam pe Vanchaa cand se intoarce langa noi. Cantecul asta a fost de ramas bun, pentru ca prietenul meu pleaca din nou departe. Intr-adevar, tehnica mongola de a canta este mai mult decat entertainment. Leac magic, instrument shamanic sau simpla superstitie, cert e ca mongolii sunt in stare sa parcurga distante insemnate in cautarea locurilor cu rezonanta potrivita pentru cantec. Scenariul fiecarei zile ramane imprevizibil. Cand planuim de pilda sa facem multi kilometri intr-o directie anume, orbecaim prin hatisul de poteci si nimerim langa un canal de irigatie deschis. Asa ca profitam de darul neasteptat si ne tratam cu un dus. Apa e minunata – ne umplem bidoanele ne spalam toate hainele. Cat ne luam masa de pranz vantul si soarele le-au uscat. Nu ne putem intinde insa la glume pentru ca o perdea de apa matura stepa inspre locul in care o ardem asa de bine. Avem impresia ca in Mongolia trebuie sa fim mereu pe faza, pregatiti sa ne folosim de un avantaj, dar si sa ne repliem in cazul in care vremea se suceste. E clar ca desi cadrul natural pare monoton, nu ne plictisim defel. In fapt nici peisajul nu ramane acelasi, doar ca dureaza uneori multe sute de kilometri pentru ca stepa sa lase locul unui desert uscat, selenar. In canioanele de roca utilaje chinezesti sapa alte canioane: se lucreaza de zor la drum. La anul pe aici va trece o magistrala, de-a lungul terasamentului vor veni la adapat mai putine turme de camile bactriene si patroana minusculei ceainarii unde nu suntem lasati sa platim va trebui probabil sa mute pravalia sau sa scoata mai multi bani de la tescherea pentru modernizare. Ziua 80 din etapa in Asia. Ana nu mai conduce demult ca la inceput. Este limpede ca s-a produs declicul, ca incepe sa prinda gustul gazului, al libertatii pe care doar motoarele ne-o pot garanta. Am coborat din munti pe un podis arid, mancat de vant si ploi, dar la marginea caruia se intinde opulent un improbabil lac. Ne distram maxim pe pistele care brazdeaza limanul, pana ne hotaram sa punem punct zilei, cocotati pe un deal cu vedere la apus. Pacat ca lacul e jegos, tare bine ne-ar fi prins sa facem o baie! Apus mongol clasic Dimineata e deja atat de cald incat ceaiul mai ca se fierbe singur, fara foc. Avem toata pustia numai pentru noi doi Si o luam de la capat. Am vrea amandoi – stiu, desi nu ne oprim sa ne marturisim asta unul altuia – ca pistele astea sa nu se mai termine si sa ramanem in acest limbo, suspendati intre real si imaginat. Turmele de cai salbatici nu ne ajuta sa ne trezim din delir. Sunt si ei, tacuti si gratiosi, mai mult naluci decat carne. Uneori numaram pana la 25 de kilometri in linie dreapta: pistele din Mongolia pot face urechile sa tiuie. Piste perfecte Gasim o coliba plasata convenabil langa un put de apa. Asa ca profitam si ne refacem rezerva. Dupa care ne intoarcem la “drum”. La pranz foame ne prinde, ca un facut, iar langa un ovoo. Ne intindem catrafusele: arzator, trei pumni de bulgur muiati in apa, doua conserve de sprot afumat, un morcov pretios taiat felii si o ceapa. In zare licaresc iurtele albe ale nomazilor si in cer lumina ia o culoare stranie. E clima necrutatoare de stepa. Dupa ce de dimineata pielea ne-a fost arsa de soare, apoi scorojita pana la rana de vant, acum o sa ne faca sa scrasnim de frig ploaia. Spre nord-est nori grosi ca fetrul din care sunt croite iurtele, iar sub ei o perdea alburie de apa atarna precum pletele ude ale unei fecioare mongole. Ploaia inainteaza spre noi cu repeziciune, intr-o clipa o sa inghita valea si o sa urce gorganul pe care ne-am cocotat. Rece, ne patrunde pana la os. Da cu grindina cat bobul de orez. Nici gand sa ne refugiem in ovoo: e plin de excremente de pasare. Incropim in pripa un adapost din urma de cort intinsa intre cele doua mobre si incercam sa ne luam masa. Odata ce muiem si ultimul biscuite in ceai, s-au dus si norii. Am scapat ieftin, ploaia si grindina mai mult ne-au deranjat decat udat. Dar valea arata dramatic, unde mai devreme era doar nisip, acum e brazdata de balti – rani cascate lung, lat si adanc in nisipul amestecat cu argila. Eu am cizme impermeabile, dar Ana se vede nevoita sa treaca cu picioarele ridicate pe rezervor. Pe fundul baltilor pamantul e atat de alunecos incat in scurt timp Ana renunta la giumbuslucuri. Cu cizmele pline de apa si in vantul de la 2000 de metri altitudine, sunt convins ca are picioarele sloi. Ratacita in nimic, o iurta. Alaturi o mica magazie de lemn si o femeie imbracata in albastru, la picioarele careia zburda o fetita cu capul pe jumatate ras si un baietel de maxim doi anisori, in piela goala. E a treia oara pe ziua de azi cand incercam sa facem rost de apa, pentru ca puturile nu mai sutn de gasit de mult. Femeia se uita la sticla noastra goala si da din cap, apoi intra in iurta si revine cu o cheie. Magazia se dovedeste a fi un mic butic cu sucuri, biscuiti si apa imbuteliata, dar nu e ce cautam. Incercam sa o facem sa priceapa ca am vrea sa umplem sticla din bidonul ei care zace imens la intrarea in iurta. Degeaba. Lapte? intreaba Ana, caci in dreapta buticului se vede la scurs o putina pentru branza. Femeia se uita aiurita la rafturile cu dulciuri si da din cap. Ana arata spre vite, spre putina plina si repeta “lapte”. Nimic. In timp ce Ana se intoarce resemnata la motocicleta, femeia de colo: “lapte?” Da, lapte, ii zic, si mongola dispare din nou in casa, de unde revine cu o oala. Ii dam 1500 pe un litru, scump, dar merita. Drumul e un sisific fluviu de noroi negru ca smoala, dar ploaia nu a fost numai blestem, ci si binecuvantare. Altfel portiunile nisipoase ar fi fost jale pentru Ana. Mestecand in mlastina, dam peste doi biciclisti, un cuplu de polonezi. Cat stam de vorba ne ia dardaitul – odata cu amiaza se lasa frig. Nu e chiar ce as numi o tura de placere; e usor de ajuns aici, dar locul asta nu e pe gustul oricui. Dar Mongolia e pur si simplu magnetica. Ne invineteste buzele, ne arde ochii, ne face sa ne simtim vii. O iubim si o uram; sa fie asta oximoronul perefect? Cand drumul se faramiteaza intr-un strat adanc de nisip, sau cand dupa o mlastina trecuta se intinde urmatoarea, mai lata, mai neagra, tot ce conteaza este motivul pentru care am venit, si cum raspundem la ce gasim sub roti. Fara teama, fara ezitare. Pentru Ana e diferit, e greu. Metru cu metru isi asambleaza o tinuta de drum, o mentalitate de a rezista si a incerca chiar si cand esecul pare garantat. Sunt curios sa o vad la capatul acestei rute. Urmele fiecarei greseli si ale fiecarui succes nu pot fi deja negate, sunt evidente. Bineinteles ca mai sunt si exceptii… Dam peste o scena care ne aminteste de Congo: un camion infipt in nisip, pasagerii si soferul dau la lopeti. In pragul hipotermiei, Ana ia o pauza de tufis. Se intoarce cu o expresie ratacita si imi povesteste cu si-a lasat fara sa-si dea seama manusile de piele intr-o tufa, apoi a continuat sa mearga si doar ca prin ceata si-a amintit sa se intoarca si sa le caute. Ne pierdem amandoi concentrarea si e limpede ca desi suntem la vreo 18 km de primul sat, e cazul sa punem capat zilei. Dar unde vremea este stridenta si brutala, culorile sunt subtile – un laviu de gri si oliv. Pare monoton, dar odata ce ochii ni s-au obisnuit incepem sa deslusim straturile de ceata care respira pe culme, umbrele reci ale pinilor care au aparut din nimic, lucirile metalice ale portiunilor de drum invadate de apa si pe care va trebui sa le ocolim. Miroase a munte si dupa atata pustiu zarim din nou iurte. Masinile inca pe drum arata ca niste corabii pe o mare framantata de furtuna. Ne cataram pe o culme abrupta, apoi pe alta. Locul e minunat: putem cuprinde cu ochii intreaga vale. Ana da fuga sa aduna un brat de lemne si revine cu o floare de colt in dinti. Cu lemne ude si in nori, imi ia o buna bucata de vreme sa pornesc focul, dar flacarile ne fac bine si putem incalzi laptele cumparat mai devreme cu o lingura de miere, alaturi de ultimul pachet de biscuiti. Chiar daca o sa ne doara burtile maine, acum e bine. Cu speranta ca maine va fi senin si cu toate hainele din bagaje pe noi, ne luam in brate si incercam sa ne incalzim suficient cat sa putem atipi. Din precautie am bagat rufele ude in cort. Ne trezeste ploaia. La 7 e galagioasa, la 8 e o mocaneasca asezata. Valea e plina de ceata, pe drum, nimeni. Ne ciondanim daca sa ne mobilizam sau nu, eu votez pentru, Ana impotriva, dar dupa portia de ovaz cu lapte, o lingura de stafide cu molii si un colt e paine cu mucegai, e musai sa ne luam inima in dinti, hainele jilave in spinare, si sa strangem tabara. <a href="http://intotheworld.eu/2013/12/naluci-de-cal-si-libertate-la-rece/" rel='external'>Sursa</a>

Un sentiment nedeslusit… Fluturi in stomac ca inainte de examen. Un nod in gat. Dar e de bine. Inaintea-ne campia se deschide adanc. Sub cerul vanat atarna un curcubeu gras cum n-am mai vazut decat in pozele lui Mihai Barbu. Uite ca nu ne-a povestit gogosi Am ajuns. Mongolia, tara aia unde sunt inca si mai putine suflete pe km patrat decat in Namibia, mai putine in fapt decat oriunde in lume. Start! Frontierele mongole, chineze si kazahe se intalnesc in punct mort, asa incat pe roti nu putem intra decat prin Rusia. Aici taigaua se stinge intr-o stepa fara verticale. In fata si in spate, mania zeilor se dezlantuie. Ploaia cu care mergem de o saptamana continua sa cada grea, rece, taioasa. Ne impinge inainte, desi am adasta sa cascam gura la manunchiurile de raze care strapung din loc in loc norii. Cat fac un ocol in cautarea silencer-ului de la esapament (care mi-a zburat in papuris), niste sateni o intreaba pe Ana (parcata neregulamentar langa buda publica) de sanatate. Drumul ne duce in fata unui grilaj cu lacatul pus. Un panou anunta ca granita e deschisa intre 9 si 18, cu pauza de la 13 la 14. E 19.05, adica suntem nevoiti sa asteptam pana maine. Satul nu cred sa numere mai mult de 40 de case. Sunt 2 cafenele, una inchisa, si doua-trei pravalii. Ne tratam cu 2 mere si 2 banane, apoi batem la usa cafenelei deschise, unde doua surori simpatice ne fac ceai, apoi ne arata gospodaria unde am putea sa ne refugiem de frig si ploaie. Cateva minute si circa 9 euro mai tarziu, in camera noastra duduie soba. Cat sta ploaia pun un ceainic pe foc si ma improspatez la lighean, iar Ana da fuga sa faca putina miscare. Intr-un sfert de ceas se intoarce zgribulita si fugarita de ploaie. Se resemneaza spaland niste rufe cat eu schimb siguranta de la claxon. Mici indeletniciri de drumeti. Apoi ne bagam la un ceai cu lapte si studiem sub patura traseul de maine. Planul e sa fim punctuali la 9 fara ceva in frontiera; speram sa nu fim luati la suturi ca nu ne-am inregistrat vizele (nota: mai tarziu vom afla in Ulaanbaatar ca noul regulament a eliminat obligativitatea de a te inregistra in Rusia). Dar de la 6 jumate nu se mai poate dormi de lumina. Soarele e deja de cativa stanjeni pe cer. Lumina e densa, umbrele decupate precis intre cald-de-ti-ard-obrajii si rece-de-ti-cad-baschetii. Ana se scoala cu gandul sa-si faca acum tura de aseara, dar e de-ajuns un drum pana la buda din curte ca sa amorteasca. Soba e rece. Scot aragazul, fierb niste apa pentru ovaz, tocam bananele, aruncam un pumn de stafide si un praf de scortisoara si apoi punem de ceai. Schimbam o vorba cu stapana casei, Natalia. Familia la care am nimerit e de etnie kazaha, dar sunt aici de generatii. Incantata sa afle ca venim de departe si ca i-am vizitat patria strabunilor, ne umple desaga cu branza (kurut) care sta la zvantat in dosul curtii. Conversatia treneaza in jurul acelorasi subiecte: familie, drum… rusa noastra e stangace, insuficienta pentru a trece de generalitati. Dar cand calatorim nu avem incotro – trebuie sa dam ce avem mai bun, sa ne cautam cuvintele intr-o limba necunoscuta pentru a injgheba un minim dialog; altfel am trece pe aici fara sa intelegem decat strada, curba, curba, casa, munte, om, curba, vaca, curba, benzinarie, curba, restaurant, stop. Deja ritmul motocicletei nu ne permite decat sa survolam suprafata unei lumi la fel de complicate ca si cea din care venim. Gata, ma duc la munca, zice Natalia. Exista scoala aici? intreana Ana. Da, pana intr-a cincea. Liceul si scolile profesionale sunt in Novosibirsk. Fata mea cea mare e la medicina. Si cum ajunge acolo? intrebam. Cu taxiul sau autobuzul, vine raspunsul, pleaca la 6.30 si a doua zi la 8 e acolo. Departe, zic, da, departe, ofteaza Natalia. Mongolia ne aduce aminte de Namibia nu doar pentru ca e similar de pustie. Peisajul e larg, drumul de pamant curge liber, iar la orizont o turma de nori par colati de o mana de artist pe cerul decorat simplu cu un gradient de bleu. Totul impinge inainte, fara restrictii. De cate ori drumul se infunda sau e blocat de bolovani o taiem de-a dreptul prin iarba pitica. Nu exista reguli, traficul e redus la cateva camioane care ruleaza la fel de ‘nedisciplinat’. Putem sa ne croim traseul oricum avem pofta. Sentimentul de libertate, de timp suspendat, e total. Pana in localitatea urmatoare suntem satisfacuti de hurducaielile drumului, dar avem obraznicia sa intrebam de o cafenea. Desigur ca in Tsagaannuur nu exista asa ceva. O tanara ne ademeneste la ea acasa cu propunerea de a ne fierbe un ceai. Ceaiul se dovedeste o fiertura slaba cu mult lapte. Este prima noastra intalnire cu tsai-ul mongol. Pe masa apar stafide si fursecuri de casa, noi plusam cu peste si paine din Rusia, si kurut. Janka, gazda noastra in varsta de 17 ani, nu e interesata decat de branza. Pentru ca stie putina engleza, discutia aluneca inevitabil spe mancare. Care e felul tau preferat? o intrebam pe Janka. Oaie fiarta, zice amica noastra. Si cu ce condiment? Hm… poate… cu sare, raspunde Janka dupa un moment de ezitare. Janka ne pune in brate albumul ei de scoala. Pozele liceenilor sunt atat de retusate incat chipurile par de papusi de portelan cu bucle de matase. Nici cand ii propun sa o fotografiez nu ii place decat cadrul in care e serioasa, cu chipul neted si aproape lipsit de orice expresie (nu este poza de mai jos). Apoi ne arata o panoplie de medalii: se pare ca pentru orice eveniment de la scoala, fie sportiv, fie extracuricular, copiii primesc medalii. Janka ne vede luand notite asa ca incepe sa ne dicteze noi cuvinte in mongola: paine, lapte, invitatia la ceai… Intre timp apare si mama, Aynuur, Manka, surioara mai mica (12 ani) si fratele mijlociu. Jupar-Rapuj, se prezinta el, dar pare ca e o porecla amuzanta pentru ca toata lumea izbucneste in ras. Mare pisicher! Spre Olgii o operatiune impresionanta de sistematizare a drumului ne face sa credem ca in mai putin de un an pe aici va curge asfalt chinezesc. In oras sunt de toate: piata, bancomate, posta cu internet ieftin. Si full de turisti, care cu rucsacul in spate, care cu sofer. Tot aimagul de altfel e dominat de etnia kazaha, asa ca mergem mai departe, unde nu vor mai fi nici pepeni grasi, nici sosea. Din sat o cotim catre nord-est Dupa ce urcam de-a lungul unui rau infestat cu tantari, dam sa ne refugiem din calea nesuferitelor insecte intre doua dealuri bicuite de vant. Dar tantarii nu ne dau pace nici aici, asa ca dam repede pe gat degetarul de Jager de la Mihai, si be bagam la somn. Bushcamp tantaresc Ziua urmatoare debuteaza cu o campie brazdata de nenumarate poteci… Adica tot atatea tentatii … si continua cu nisip. Mult nisip. Iata o intersectie de drumuri tipica pentru Mongolia. As zice ca semnul este inutil Pe malul lacului (unde planuisem sa ne spalam niste rufe) vedem aciuata o comunitate: nici cinci ger-uri, adica yurte mongole. De fapt ger inseamna in limba locala chiar “acasa”. Apa e insa murdara si puturoasa. La trecerea printre ger-urile bastinasilor o liota de ciutani ne sare in fata urland din toti rarunchii. Urlam si noi la ei sa se dea la o parte. Ciutanii cu ghearele pe noi, iar mie, pentru ca trec ultimul, mai ca imi smulg cauciucurile de rezerva din chingi. Parintii isi admira odraslele cu o expresie inerta si nici unul nu raspunde nici la salut, nici la gestul care le cere ajutor in strunirea haitei de puradei. Drumul continua sa fie cum se vede: Nu ne dezmeticim bine din ciudata intalnire ca dam peste primul biker: rusul Yuri e din Yoshar-Ola si se afla aici intr-un trip solo de doua saptamani. Facem schimb de adrese si de informatii. Cica asfaltul a ajuns deja departe, la sute de kilometri de capitala. Cica o parte din ruta de nord ar fi sub ape. Noi planuim ca pe la jumate sa o cotim piezis spre centrul tarii, deci speram sa fim crutati de ploi. Pe la amiaza ramanem in pana de apa. Setea ne arde gatlejurile si cand aproape ne resemnasem, zaresc o fantana. Mmmm, nimic nu e mai bun decat gustul apei la sete. In putin kilometri, ca printr-un miraj nisipul se acopera de iarba, apoi este inlocuit de pamant tare, curbat in dealuri rotunde. Pe neasteptate, valea de deschide si zarim un alt lac. Cateva iurte de kazahi pregatesc un show de vanatoare cu pasari de prada, pentru turisti. Un barbat usor magnetizat se repede sa ne vada motoarele mai indeaproape. Desigur ca refuzam sa i le imprumutam pentru un test ride, desi se jura prin semne ca stie sa conduca. Pe malul lacului sunt cateva iurte si turme de iaci pistruiaza stepa. Am oprit sa-l salutam pe Jacob, un biciclist american care tracteaza o rulota si inevitabil mica noastra adunare atrage cativa mongoli curiosi. Motocicletele sunt zagaltaite si pipaite, ne luam ceva suturi in roti, aplicate in semn de apreciere. Ana isi ia portia de imbratisari de la barbatii entuziasmati sa descopere cozi de fata sub casca de motociclist. In vanzoleala, un mongol mai abtiguit care doseste niste votca sub deel-ul cafeniu, isi da drumul la glas. Asculta-l aici. Desigur ca suntem imbiati cu sticloanta de votca dosita la san, dar refuzam viguros. Valea e inecata in verde. Soarele lasa umbre moi, ca intr-un wallpaper de Windows. Trecem, de parca am avea aripi, de pe o culme, apoi pe alta, apoi printr-un canion. Vedem primul ovoo – totem mongol care semnaleaza un loc sacru (fie un mormant, fie un salas al spiritelor, fie un altar pentru ritualuri shamanice) cu o gramada de pietre sau de vreascuri legate cu esarfe albastre. Intr-o lume in care geografia ofera putine repere, un loc pretuit trebuie marcat vertical, pentru a fi vizibil de la distanta. Oamenii si-au construit aici o alta geografie, simbolica. Azi innoptam langa iurta unei familii aflate in grija bunicii. Am oprit sa intrebam de apa, si dintr-un intr-alta Ana ajunge sa mulga o vaca sub supravegherea lui Urt-Nasaan (16 ani, imbracata in deel albastru) iar eu sa ma iau la pozne cu pustanii. Simt brutalitatea acestei noi lumi in care am patruns. Chiar si intre ei oamenii isi adreseaza cuvinte putine, scurt si raspicat, intr-o limba stranie, care pare compusa aproape numai din consoane. Uneori silabele se topesc in ceva nearticulat, un soi de vibratie a buzelor. Politeturile sunt de prisos. Nici jocul copiilor nu e lipsit de violenta: un adolescent isi amuza mezinul trantindu-l la pamant cu lasoul, impiedicatul se pravaleste cu zgomot si banuiesc ca nu fara durere, dar fratii sunt amandoi cu gura pana la urechi. Nenkh-Bayr (12 ani) tine mortis sa imi arate calul lui. E fericit ca il fotografiez, apoi ma trage de maneca sa imi povesteasca si de vaci. Mongolii au trei nume diferite care marcheaza primii trei ani de viata ai animalului si trei etape de maturizare. Iata cat de importante sunt vitele pentru nomazi, iata cum isi petrec acesti copii vacanta de vara, la jailoo, indeplinind munci grele sub o clima aspra. Ne intindem cortul. Afara s-a lasat un ger naprasnic (hainele din satin ale mongolilor sunt captusite cu blana la interior). Apusul transforma stepa in ceva… magic. Cu noi e din nou biciclistul Jacob. Ne-am vorbit sa incercam sa campam impreuna, asa ca l-am asteptat sa apara pe drum, apoi l-am racolat langa noi. Noi punem cortul, Jacob, minimalist, intinde un sac de bivuac. Suntem invitati cu totii la ceai in ger. Ceaiul e iarasi lapte diluat cu apa. Gazdele compenseaza cu un platou de branza Aaruul: bucati rectangulare destul de uscate, cu gust acrisor, asemanator unei branze maturate nesarate, si un fel de fursecuri din branza dulce decupata in forma de stea, cu gust fondant, delicat. A treia varietate se numeste Korkhoi Aaruul (fasii subtiri de branza putin indulcita, uscate lent intr-un fursec sfaramicios si crocant). In afara de ceai, totul e gustos. Dimineata ritualul se repeta: ceai (adica lapte, il lasam aproape neatins) si un bol de iaurt gras, pudrat din belsug cu zahar. Langa soba, batrana se ocupa cu distilarea chefirului de iapa in arkhi, un rachiu slab. In coltul gurii ii fumega o tigara. Ni se intinde un bol de alcool: il trecem de la unul la altul si incercam sa nu strambam din nas si sa gustam cat mai putin. Rachiul are un gust teribil si aroma de lapte. In toata vremea asta mezinul familie doarme dus cu spatele la peretele iurtei, unde atarna o carcasa de oaie. Iurtele mongole sunt constructii dezarmant de simple. Portabile, pot fi instalate de un om priceput in cateva ore. O structura reticulara din lemne subtiri sustine greutatea capriorilor si a luminatorului care marcheaza centrul casei, ochiul spre cer. Intrarea dispusa musai spre sud este marcata cu o poarta din lemn colorata in albastru, rosu si alb. Materialul impermeabil de culoare alba care imbraca la exterior multele straturi de fetru din lana de oaie sau de iac constrasteaza cu exuberanta coloritului de la interior, unde totul este pictat si decorat cu motive shamanice. (Am povestit mai multe despre iurta mongola aici.) Matale ai pictat astea? incearca Jacob un dialog. Asta e casa noastra, e tot ce se intelege din raspusul batranei, si dialogul se opreste aici. Deocamdata ne zbatem sa ii pricepem pe localnici. Incercam sa nu ii judecam pripit. Pare ca aici exista putine reguli, putine ratiuni pentru a socializa, pentru a comunica. La plecare nu se spune bayar-taa decat daca iti iei adio pentru totdeauna, altfel e de ajuns un gest rapid din cap. Dau ca exemplu un alt incident minor, dar sugestiv. Intr-un sat oarecare Ana a facut niste cumparaturi la bacanie si a uitat ochelarii de soare pe tejghea. La cateva minute s-a intors sa ii caute prin tot magazinul si nimic. Intr-un tarziu i-a zarit in mana unui alt musteriu care o ardea in fata bacaniei, cu obrajii rosii de bere. Dar omul nu vrea sa ii dea, si Ana trebuie sa ii smulga dintre degetele respectivului. Am zice ca mongolii sunt mai… proaspat coborati de pe cal. <a href="http://intotheworld.eu/2013/11/proaspat-coborati-de-pe-cal/" rel='external'>Sursa</a>

Inapoi in Kazakhstan E placuta senzatia de transpiratie pe ceafa atunci cand ai o casca de moto pe cap dupa o pauza de o saptamana. Rahmat! ii spun politistului care imi rasfoieste pasapoartele si face semn sa ocolim hangarul pentru a intra pe unde trebuie in zona de formalitati. Ce noroc pe capul meu: parchez intr-un rahat de caine. Dar “talismanul” nu-si face treaba; sunt lasat sa astept zeci de minute cu hartiile in mana, in timp ce bariera se ridica in calea diversilor cetateni care conduc masini cu volanul ba pe dreapta, ba pe stanga. Cat eu ma ocup cu asta, Ana face rost de un un furtun si incepe sa spele talismanul de caine. Cazahii rad, politisti se scuza ca nu stiu mai multa engleza, noi promitem sa ne punem cu burta pe rusa, si intram. Ca si cu o tara in urma, ploile au stat numai cat am stat si noi. Acum ca suntem pe drum, ii vad cum se aduna la orizont umar la umar, negri, hotarati. Norii, fir-ar sa fie. Strangem si noi din dinti (si din coapse), ca nu avem ce face. Azi e 19, si pe 30 e musai sa fim la 2000 si ceva de kilometri de aici, altfel niet Mongolia. Maratonul va dura patru zile, mult mai putin decat cugetasem initial. De data asta nu se lasa nici cu nunta, nici cu baute. In fiecare zi ne facem portia de kilometri printr-un peisaj monoton. Cu exceptia zonei Almaty, unde facem o scurta oprire la masa. Si ca sa batem la usa unui dealer moto recomandat de amicii din Bishkek (unde parca am mentionat ca in loc sa sudez pentru a treia oara placuta de la cric, am fabricat una noua). Acum caut oglinzi pentru mine, ceva chinezesc, solid si ieftin. Patronul din Almaty, cazah pe cinste, nici nu vrea sa auda de bani. Pe seara intalnim un moldovean pe camion. Simpatic, cu chef de vorba, dar cam speriat de bombe. Ii ridicam parul pe ceafa cu intentiile noastre de a campa pe povarnisul din stanga, noi ridicam din umeri cand ne spune ca drumurile in Kazakhstan si Rusia sunt rupte in doua. La fiecare oprire pentru ceai sau o gustare in cate o carciuma ratacita in pustiu, dezbatem aprins situatia localnicilor. Pare greu de inteles de ce unii raman si construiesc o familie, o viata, in unghere goale, lipsite de speranta. Aici nu sunt aproape deloc pamanturi cultivate, nu e industrie, clima nu face favoruri nimanui si peisajul nu are mare lucru de povestit. De ce sa stai? Dar stim, pentru multi nu e o alegere. Sa luam de pilda urmatoarele date: localitatea A are 200 de locuitori si se afla la 250 de km de localitatea B. Un tanar de 28 de ani trebuie sa ajunga din A in B. La 50 de km de A se afla o statie de autobuz de pe vremea lui Stalin. Cand va ajunge tanarul in B si ce va manca pe parcurs? (problema asta nu o punem degeaba, pe tanarul cu pricina l-am intalnit asteptand de juma de zi rata, cu o papornita intre picioare si o expresie de neputinta pe chip). Kazakhstanul e plin de semne de intrebare. Putinele orase prin care trecem sunt tot atatea exemple de esec al doctrinei bolsevice carpite peste milenii de cultura nomada: o flegma de asfalt abia daca desparte tarlaua cu cele cateva case de maidanul in care celor mai norocosi cetateni li s-au alocat 50 de metri patrati de locuire colectiva. Intre piata si cartierul de blocuri roiesc femei cu sacose pline. Acasa le astepta un apartament chinuit, cu un antreu plin de papuci murdari de noroi si o bucatarie care miroase a ulei ieftin si rantas. Pentru ele, Astana e populat de zei. Intre orase vedem din nou schelete de colhozuri de-a lungul liniilor de tren acoperite de vegetatie. La cate o rascruce de drumuri pancarte enorme prezinta marile magistrale ale tarii – futurista Astana printre altele – si chipul sefului de stat, ctitor al unui nou Kazakhstan. In rest, benzinarii ruginite. Doua zile mai tarziu vedem din nou verde la orizont. Zeci de pancarte avertizeaza sa nu se aprinda focul in padure, sa nu se intre cu vehicule sau sa nu fie agresate caprioarele care ar haladui pe aici. Suntem obligati – si voiosi- sa ignoram semnele si sa ne cautam un loc de campat intr-o poienita. Nu vedem, desigur, nimic insufletit, decat ciuperci si miliarde tantari care ne ciuruiesc fara jena. Dimineata abandonam ultimul pepene apos din Kazakhstan si pliem cat se poate cortul peste care a plouat cum se cuvine. In primul sat in care cautam ceva de-ale gurii dam chix. Suntem la cateva zeci de kilometri de granita acum, si totul e altfel. Ochii satenilor nu mai sunt migdalati, casele nu mai sunt simple cotete de beton si tabla. Ferestrele cabanelor de lemn au din nou ancadramentele minunat decupate si colorate pe care le-am vazut prima oara acum multa vreme in urma, in Delta Volgai. Gospodariile sunt ordonate, terenurile ingradite. Din cand in cand, cate un nene cu sapca pe spranceana trece alene intr-o lada rosie care are macar o portiera cusuta cu sarma. Harta spune altfel, dar e limpede ca suntem inapoi in Rusia. La marginea padurii gasim (prin ploaia care s-a intetit din nou) o cabanuta. Pe horn iese un fum gros. Inauntru, o camera cu peretii imbracati in tapet inflorat si tavan patat cu aburi grasi. Camera e mobilata sumar: un coltar, o masuta cu un samovar, iar deasupra televizorului, asezat pe o etajera de lemn lacuit, un ceas cu cuc. Usa e capitonata cu blana. Totul e atat de demodat, incat pare un portal catre o alta varsta a lumii. Intr-un separeu robotesc doua femei. Masha e lata cat un frigider si are buze groase, inghetate intr-un rictus dispretuitor. Aveti ceai, indrazneste Ana. чай есть, пирожки есть (avem ceai si piroshki). La ceainic? Si la ceainic, si la cana. Un ceainic, va rog. De mancare este? Da’ nu stii sa citesti, ii arunca Masha, care deja si-a pierdut rabdarea; uite meniul colo. Abia un sfert de ora mai tarziu se mai incalzeste atmosfera, dupa ce colega Mashei ne-a prajit oua ochiuri cu parizer. Ana, dezgustata, impinge parizerul la o parte in baltoaca de ulei si isi pregateste o cana de fulgi pe ascuns. “Consumul de produse alimentare din afara unitatii va atrage o majorare cu 20% a notei de plata” suna in traducere aproximativa avertismentul de la finalul meniului. Dar scapam neamendati. Ne amuzam copios – scena pare mai degraba decupata dintr-o piesa de teatru decat din realitate. Inapoi in Rusia Formalitatile de intrare in Rusia sunt iarasi rezonabil de rapide. Ploaia continua cu bulbuci. Dar suntem optimisti ca vom ajunge la timp la startul cu Mongolia. In seara asta ar fi omeneste sa ne uscam lucrurile undeva si sa ne ocupam si de cateva chestiuni tehnice. Barnaul. Rasuflam usurati cand vedem orasul. In Rusia sunt multe orase ca asta, de care nu am auzit, dar care sunt aproape cat Bucurestiul. Il exploram un pic. Motociclisti, strazi animate, cladiri clasice din lemn in centru si raul cu o plaja lata unde rusii o ard la gratare. Rusul, frate cu romanul Au rusii o vorba, imi spune Tolea, si ochii ii lucesc de un verde metalic in spatele multelor dioprii. “Daca nu eu, atunci cine?” Dar nu e nici o legatura cu slagarul lui Fitz. Inseamna ca daca un rus vede o situatie in care ar putea interveni, va considera ca e de datoria sa sa n stea cu mainile in san. Tolea e cel mai potrivit exemplu. Numele lui e prescurtarea de la Anatoly, pentru ca le mai place rusilor sa-si faca numele mai prietenoase. Pe el l-am intalnit la semafor, calare pe un Goldwing alb. Din boxe ii bubuia rock rusesc si sasiul era decorat cu neoane. Tolea purta o vesta groasa de piele cu inscriptii decupate in metal, care arata de parca ar fi avut cel putin 5 kile. Un semn bun. Ne-am salutat, apoi am incercat sa-i zic doua vorbe, dar Tolea mi-a facut semn sa tragem pe deapta dupa semafor. Tolea vorbeste engleza foarte bine, ceea ce e rar in Rusia. De ce aveti nevoie, ma intreaba. Pai uite asa si asa, cautam o cazare ieftina pentru o seara doua, si un lant cu pinion pentru mobra. Urmati-ma, spune Tolea, stiu niste casute de lemn cu 500 de ruble, intr-un sat de vacanta. Jumatate de ceas mai tarziu ajungem in parcarea unui complex cu bar, gratar si scena de concerte, organizat pe malul raului. Plaja clubului. In weekend aici au loc niste petreceri strasnice, condimentate invariabil cu un numar de striptease. Din pacate ne-am nimerit la inceput de saptamana… Eu si Tolea Afacerea apartine unei comunitati de bikeri care se ocupa si de clubul din centrul Barnaulului. Afara sunt dusuri comune, cu apa rece, si tantarii ataca in forta. Nu se poate, vine Tolea cu verdictul, dupa ce a dat o raita prin casutele libere. Aoleu, de ce omule. Pai ne-am sfatuit intre noi, imi spune Tolea, si am hotarat ca nu putem sa va luam bani. Motociclistii sunt frati, trebuie sa ne ajutam intre noi, va rugam sa acceptati sa stati la noi gratis. Ceai? Cafea? Cat pune fierbatorul in priza, Tolea ne pregateste un fisier cu datele de contact ale cluburilor de bikeri din toata Rusia. Nu va faceti griji, totul se va rezolva, spune Tolea, maine mergem si la un service moto. Ce-ti mai trebuie? Pai as vrea sa copiez niste informatii de pe laptopul meu stricat pe un stick. Se face, altceva? Sa bem o bere impreuna. A doua zi rezolvam pe rand toate punctele de pe lista. Ne ramane timp pentru o raita in bike bar, unde cica bautura casei ar fi vadaliot (apa cu gheata). In casuta dormim in plasa de tantari. Pentru ca lighioanele sunt nemiloase. Pentru pinion – care trebuie adus din Novosibirsk – se pune in miscare masinaria ruseasca de rezolvat probleme. Tolea gaseste pe cineva care va achita cash pinionul si apoi va face un drum pana in Barnaul, peste inca o zi. In asteptare, vremea tine cu noi. Ploua in fiecare zi, dar imediat iese soarele si ne putem savura inghetatele primite in dar, cum altfel, de la amicii lui Tolea (care manageriaza beach-clubul). Aproape ca ne pare rau sa pornim inspre Mongolia. Toti strainii fac asta, se mira rusii. Rusia noastra e mai frumoasa. Ce cautati toti acolo? Ridicam din umeri. Poate ca odata ajunsi in Mongolia o sa avem raspunsul. Cum imi soseste curierul, schimb lantul si pinionul: Suntem gata sa atacam zona Altai, una dintre republicile din Comunitate, unde dintr-o data totul e verde. Gasim unul dintre cele mai incantatoare locuri de campat: un paraias susura convenabil la o aruncatura de bat, florile de camp ne imbata cu aroma lor cruda, si e liniste. Chiar daca bureaza nitel, Altaiul e magic: drumul neted imbraca curbele dulci ale muntilor care inalta perete dupa perete de verde in ceata amiezii. La vreo suta de km de Mongolia trecem inapoi la gumele de noroi. Ca stim ce ne asteapta In vremea asta politistii au parcat o simpatica rabla si stau cloacati cu radarul sa-si faca planul la amezi. Ca la noi. Facem turul aprozarelor dintr-un catun, pentru a ne reface proviziile: conserve, uscaturi, din astea. In sat dam nas in nas cu alti turisti, intr-un camion impresionat, care insa se uita prin noi ca prin sticla. Nu-i bai, hai spre Mongolia! <a href="http://intotheworld.eu/2013/10/rusul-frate-cu-romanul/" rel='external'>Sursa</a>

In Bishkek ne asteapta Tumer, un profesor de jurnalism din Ankara. In Balikci, un orasel pe malul lacului Isik-kul, tragem in autogara la o ghereta cu papica. Apoi cumparam niste delicatese locale, sa le degustam impreuna cu gazda noastra din capitala: peste afumat si branza de iac usor fermentata (kurut). Inainte sa ajungem in fata blocului lui Tumer, ne oprim sa facem schimb de cauciucuri. Gumele de teren trec la loc pe bagaje, iar cat se intampla asta, mecanicii de la vulcanizare ne aduc kvas racoritor. Berker ne asteapta langa interfon si ne ajuta sa ne caram bagajele in apartament. Bishkek are un aer familiar: blocurile comuniste cu gipane parcate in balta, asfaltul crapat, gramezile de pepeni la colt de strazi, coaforurile amenajate kitsch la parterul imobilelor colective, mirosul de urina din scara, gospodinele in colanti, cu sprancene pensate excesiv, par vopsit in rosu si unghii date cu lac sidefat, chiscul in care un nene pune monturi la pantofi de un sfert de secol… e amuzant si de-a dreptul naucitor cat de mult seamana cartierul cu Tineretului si orasul cu unul oarecare de acasa. Berker, ca orice turc care se respecta, e o gazda fara cusur. Casa, masa, totul ni se ofera pe tava. Gazda noastra gateste fabulos, iar cand nu avem chef sa facem piata, stie cel mai bun loc unde se poate manca un kebab demential de rata. Calitatea fructelor si legumelor nu mai e la nivelul celor din Tajikistan, dar si preturile sunt mai mari. Cu ajutorul lui Berker dibuim un garaj unde fabricam o alta placuta pentru cric. In curand ne regasim prietenii ciclisti, care au venit cu autobuzul din Osh. Este obligatoriu sa impartasim cu ei secretul kebabului de rata de care devenim cu totii dependenti. Fata de Dushanbe, Bishkek pare mai … sociabil. Arhitectura socialista a fost impanzita de neoane RGB si pietele monumentale sunt mobilate cu tarabe doldora de marfa chinezeasca ieftina. Parcurile roiesc de oameni la orice ora din zi, iar seara marea piata din centru, Ala-too, devine un fel de Djema el-Fna in stil kirghiz. In loc de creier de oaie gasim vata de zahar magenta, si in loc de imbranzitori de cobre mici intreprinzatori care inchiriaza role, biciclete si tandemuri. Locuitorii capitalei se dau in vant dupa astfel de distractii, iar muzica bubuie infernal in difuzoare. Scapati din lantul dictaturii, kirghizii isi recupereaza cu entuziasm copilaria si libertatea, consumand orice soseste de la est, sau de la vest. Provincialii sositi in excursie sunt depozitati de autocare direct in ghearele lipicioase ale capitalismului. Cu palma la gura si talpile crapate, barbatii cu vesnica Ak-kalpak pe scafarlie si femeile cu basmale innodate la ceafa se trag in poze cu monumentul care marcheaza Revolutia Lalelelor in timp ce puradeii molfaie dulciuri. In mijlocul acestei nebunii, soldati cu chipuri de adolescenti indeplinesc ora de ora o ceremonie neverosimila, ramasa mostenire de pe timpul sovieticilor. Pazitorii de steag fac cu schimbul din ora in ora, de la rasarit la apus. Baietii isi fac treaba impecabil, dar de aproape se vede cat de modest este bugetul acestei garzi care baleteaza in pantofi petitici nu o data. La 10 seara, brusc, muzica amuteste, fantanile arteziene seaca si puhoiul de lume incepe sa se risipeasca spre cartierele-dormitor. Puterea Facebookului Nu am venit insa in Bishkek numai pentru a gusta viata capitalei. Avem, desigur, treburi administrative. Avem nevoie de o noua viza pentru Kazakhstan, si aici e stiut ca se ia usor, si repede. Dar la ambasada suntem alungati cu urmatorul anunt, lipit pe usa cu nu mai putin de trei zile mai devreme de data precizata in text. Peste weekend ne sfatuim si cu alti turisti si ne analizam optiunile. Nu sunt grozave: sa lasam mobrele in Bishkek la Sambor si sa revenim alta data pentru Mongolia; sa facem Pamir Highway inapoi in Tajikistan si inapoi in Romania prin Rusia; sa desemnam un om care sa zboare in Dushanbe cu un teanc de pasapoarte, sau sa ne riscam sa intram in Kazakhstan cu viza kirghiza, si sa incercam ceva in Almaty. Sa vindem motocicletele sau sa le trimitem de aici cu avionul iese din discutie. Decizia nu e usor de luat. Aflam din presa de existenta unui consulat in Osh, dar nu avem nici adresa nici telefon. Hotaram ca merita sa investim intr-un zbor cu avionul pana acolo. Prin urmare, Ana pleaca luni dimineata sa investigheze, iar eu frec internetul pe laptopul lui Berker, in cautare de solutii. Nu stiu ce ma face sa dau o cautare pe Facebook. Nu ai crede, dar ministerul de externe kazakh are pagina pe cea mai mare retea de socializare din lume. Le trimit intr-o doara un mesaj in care solicit datele de contact ale consulatului din Osh. Intre timp Ana aterizeaza in orasul pe care il parasisem cu numai o saptamana in urma, dupa ce admira de sus panorama muntilor pe care i-am strabatut pe motocicleta, dar si partea mai… urbana a Kirghizstanului. Ocolind taximetristii bisnitari, isi urmeaza planul de a urmari o persoana care paraseste aeroportul cu aerul ca stie exact incotro se indreapta. Urmaritul se urca intr-un microbuz care costa de zece ori mai putin decat tariful taxiurilor. Inevitabil, Ana intra in vorba cu necunoscutul care devine ingerul ei pazitor. Art a lucrat multi ani in Afganistan si nu doar ca stie unde e consulatul din Osh, dar e chiar amic cu dl. consul pe care se ofera sa il sune deindata. Din nefericire pentru noi, vestile sunt proaste. Ambasada din capitala s-a inchis intr-adevar pentru vacanta anuala de restructurare a documentelor, si nu se proceseaza decat cazuri diplomatice. Cei din Osh nu pot face nimic pentru noi. Mai in gluma, mai in serios, Ana este convinsa de Art sa incerce o metoda mai ne-ortodoxa, adica toboganul magic de pe muntele sacru din Osh, Sulaiman-Too. De cateva milenii femeile care isi doresc prunci si barbatii care isi doresc alte lucruri urca muntele si se dau cu fundul pe piatra. Ana isi doreste o eticheta in pasaport. De sus orasul isi dezvaluie secretele… murdare. Art ii povesteste Anei cum au trait localnicii din Osh conflictele civile, ii arata acoperisurile noi sub care au ars oameni nevinovati, ii marturiseste ca pentru ca viata sa revina la “normal’ a fost nevoie de o doza zdravana de cinism. Dar, spune Art, tu nu ai de ce sa mai pierzi vremea pe aici. Pleaca inapoi in Bishkek, aici nu vei rezolva nimic. Intre timp stau cu Facebookul deschis. Spre surprinderea mea primesc mesaj din partea ministeruui kazah cu coordonatele consulatului din Osh. Dar e tardiv. Nu am nimic de pierdut, imi zic, si trimit un nou mesaj prin care explic cat mai bine situatia noastra si cer consiliere. Ana e iar deasupra muntilor cand vine raspunsul dezarmant: sunt informat ca in urma consultarilor cu Ambasada, s-a decis ca se va face o exceptie pentru “echipa” noastra, si daca putem produce un document oficial relevant din partea misiunii diplomatice romanesti, ni se va permite sa aplicam la viza. Vestea merita sarbatorita la un kebab de rata, desigur. A doua zi incing telefoanele si reusesc ca obtin o scrisoare din partea Ambasadei Romaniei in Astana, cu care ne prezentam la Ambasada Kazakhstanului in Bishkek. Oficialul care ne-a alungat vineri si care trebuie sa fi primit o gramada de telefoane insistente despre romanii pe motociclete care au facut haos din Osh pana in Astana, aproape ca se poarta prietenos. Nu doar ca ne primeste actele, dar vizele vor fi gata in doua zile, si le putem ridica seara, adica in afara orelor de program. In ziua stabilita se produce minunea. Multumim misiunilor diplomatice si strainilor care ne-au ascultat si ne-au sprijinit si fara de care continuarea calatoriei ar fi fost pusa serios sub semnul intrebarii. Sigur ca fara ospitalitatea incredibila a lui Berker toata aceasta agitatie ar fi fost greu de suportat. Candva speram sa avem norocul sa il recompensam pentru ca ne-a adoptat in vreme de restriste. La plecare din Kirghisztan nu regretam decat ca kirghizii pe care i-am intalnit aici nu au mai fost atat de calzi ca cei pe care i-am cunoscut in enclava din Tadjikistan. Fara indoiala ca aceasta tara fantastica merita explorata mai mult. Cu pretioasele autocolante in pasapoarte, ne pregatim de o traversare fulger a Kazakhstanului si a Rusiei, pentru a evita ca si viza pentru Mongolia, pentru care mai avem putine de gratie, sa expire. Inainte, ce altceva, ploaie. <a href="http://intotheworld.eu/2013/10/puterea-facebokului/" rel='external'>Sursa</a>

Promoroaca Dupa ocolul ilegal prin China – la care tintim de la inceputul acestei calatorii, dar pana unde mai avem de mancat o paine, regasim minunatul M41. Ultimii kilometri care strapung Pamirul sunt din loc in loc asfaltati, ca pentru a ne pune la incercare 908-urile si norocul la loto. Karma noastra insa contine biciclete, de parca nu am sti. Odata ce turcoazul ireal al lacului Karakul ne arde ochii, stim ca sunt sanse sa ii regasim pe JP si Jacques, francezii nostri pe doua roti. Ultima data i-am lasat in Murghab, unde ne-am strans la cina si taclale. Intr-adevar, in curtea gazdei unde tragem la o gustare, zarim toaglele baietilor. De data asta nu sunt singuri: celor doi li s-au alaturat Peter, un medic din Irlanda care bicicleste din Istabul, si cuplul Dave si Rich, doi englezoi de milioane, amuzanti, cu tolba doldora de povesti si mari talente culinare. Aici au cel mai bun unt de iac, si painea e o nebunie, ne spune dupa ce ne dezlipim din imbratisari JP, un impatimit al merindelor mentionate. Ne ospatam pana la refuz, iar gazda nu conteneste sa aduca paine fierbinte si castroane cu kefir si unt galben ca mierea. Ma uit la Ana, Ana se uita la mine. Avem acelasi gand. Baieti, ridic vocea, hai sa campam impreuna la noapte! Stabilim cati kilometri estimeaza ei sa mai faca pana la apus, fixam punctul de intalnire pe GPS, si ii dam bice. Aerul e limpede in Pamir. Rosul lutului pe care rulam, cenusiul muntelui care zimteaza orizontul, albastrul de dincolo de nori, auriul marmotelor grasune – toate culorile ard la intensitate maxima, de parca am fi intr-un decor de film inchipuit de Gaspar Noé. Motocicletele de ofera luxul de a ajunge la locul stabilit pentru innoptat cu cateva ore bune inaintea ciclistilor, si asta dupa ce nu ne-am stresat deloc cu viteza. Eu dau jos bagajele si plec sa ma catar pe dealuri cu bestia portocalie, Ana da jos echipamentul de moto si se incumeta la un jogging la 4200 de metri altitudine. Peste circa o ora o intalnesc gafaind la deal, cu capul infasurat in basma contra vantului biciuitor, dar cu ochii sclipind. Ea stie mai bine cat de placuta e o astfel de indeletnicire. In turele clandestine dincolo de gardul la fel de clandestin al chinezilor am adulmecat rost de foc de tabara. Putinii copaci care or fi fost pe aici au fost sacrificat pentru gardul de frontiera, dar am gasit un bustean care le-a scapat, si care zace nu foarte departe de locul nostru. Spre seara insa ne pierdem speranta ca baietii sa ne mai prinda din urma. Ne mancam un pic dezumflati cina – rece, din conserva – si pentru ca s-a lasat un ger serios ne bagam in cort. Marmotele suspina in vale. Dar nu apucam sa adormim ca auzim un zgomot de roti. De bucurie ca ne-am regasit, toti 7 ne punem pe treaba. Caram busteanul, spargem vreascuri, facem focul, cioplim o banca. Ciclistii fierb un curry. Se intind corturile, baietii scot de la naftalina pufoaicele hi-tech care cantaresc cat brelocul meu de la mobra, se trag fesurile pe urechi. Bineinteles ca ne intindem la vorba pana departe dupa miezul noptii, sub un cer nemaivazut. Dimineata suntem bocna. Cortul musteste de condes inauntru, inclusiv sub saltele, iar pe afara e acoperit pe alocuri cu o pojghita de gheata. Pe motociclete, promoroaca. Noroc ca toti suntem in aceeasi situatie, si ca nimeni nu se grabeste. Ne intindem bulendrele la zvantat sub un soare cu dinti si asteptam sa se limpezeasca zarea cu o cana de pooridge fierbinte in mana. Inevitabil urmeaza sa ne despartim din nou de ciclisti. La prima trecere de rau ne facem cu mana. Ne-am promis sa ne regasim in Dushambe, China sau Laos. Na, ca m-a luat gura pe dinainte si am dezvaluit incotro mergem. De parca nu era clar ca nu o sa lasam Drumul Matasii neterminat, ci sa-l urmam pana la capat, in indepartatul Est. Dupa doua ore de riding in aerul limpede al diminetii ajungem la postul de trecere in Kirghizstan. Intoarcem capul pentru o ultima perspectiva a muntilor Pamir, atat de greu accesibili pana si localnicilor. Lasam in urma una dintre cele mai complicate frontiere de pe planeta, trasata de Stalin pentru a controla cea mai incontrolabila provincie a Imperiului Sovietic. Lasam in urma pasaje inguste care nu pot fi trecute decat vara, minoritati deportate in fundul unor vai in care nu se poate ajunge decat pe magarus. Lasam in urma miticul rau Panj, unul dintre putinele locuri unde Talibanii nu au patruns. Dar nici inainte nu avem de traversat o frontiera mai norocoasa. Trei tari se intalnesc intr-un punct pe acoperisul lumii, unite de un destin geografic comun care nu poate fi solutionat. Tajikistan este cea mai saraca tara din Asia Centrala si supravietuieste din ajutoare externe. Generatii care au trait numai din varza si bumbac, acum incearca sa revina la traditie, sa reinvete sa irige pamantul fertil, sa teasa, sa faca negot. China e un vultur pregatit sa profite de un moment de slabiciune. Dovada gardul de frontiera recent instalat, care nu pare pe nici o harta oficiala. URSS-ul a lasat mostenire un Kirghiztan in cautare de identitate nationala, dar care a inlocuit repede colhozurile cu tabere de iurte pentru turisti si care a implementat o politica de vize castigatoare. Toate tarile care se bucura de diplomati mai luminati decat ai nostri pot intra in Kirghiztan fara viza si pot ramane pe teritoriu pentru 3 luni. In scurt timp si in ciuda sangeroaselor conflicte civile din 2010, tara a devenit un hot spot pentru turisti. Noi insa am avut de platit o viza scumpa si scurta. Procesarea actelor in containerul politiei este insa o placere. La intrebarea mea legata de o eventuala hartie pentru vehicule mi se raspunde cu “Welcome to Kirghizstan!” Chiar daca trecem din nou de la o cultura persana la una turceasca, peisajul ramane divin. Gandul ne zboara iar la Alex Gavan si la cat de nepamanteana trebuie sa fie experienta unei ascesiuni acolo unde e prea putin oxigen pentru cuvinte. La cat de personala trebuie sa fie intalnirea cu tine in varf de munte. Primul orasel este Sari Tash. O darapanatura jalnica in care putine familii duc un trai mizer. Ne intelegem cu greu cu cineva la benzinarie; doar cu insistente da drumul la generator si la pompa. Si mai greu gasim ceva de mancare. O femeie confuza ne vinde oua cu parizer prajit la un pret destul de piperat, dar e limpede ca nu o face din lacomie. Suplimentam cu o conserva si ingrosam fiertura servita pe post de ceai cu ceva mai de calitate din bagaje. Un tur al magazinelor si al gospodariilor unde vedem fum iesind de pe horn ne lamuresc ca nu o sa facem multi purici pe aici. Inghitim in sec si plecam spre mai departe. Rachiu de iapa Din Sari Tash drumul e impecabil: asfaltat, desenat viguros in curbe rapide. Din pacate ploaia ne rupe in doua: abia cateva ore mai tarziu ajungem, cam mofluzi, la circa 1500 de kilometri altitudine si la temperaturi mai agreabile. Ne oprim langa o fantana: apa e dulce si buna. In ultimele ceasuri s-a umplut de iurte si case. Kirghizstanul e relativ dens populat, asa ca indata ce gasim o oportunitate de campat nu ne codim. Rusa e in continuare de ajutor. Langa locul pe care l-am ochit e o casa si o herghelie de cai, asa ca mergem sa ne prezentam si sa cerem voie sa ne instalam tabara. Ca de obicei, suntem invitati la ceai, desi e clar ca intentiile noastre sunt greu de inteles pentru bastinasi. Dar pentru ca suntem franti, ne limitam la o conversatie usoara cu stapana casei, apoi adormim in parfum de flori de camp. Dimineata asistam la un spectacol in toata regula. Caii sunt manati la vale si iepele sunt impiedicate si mulse. Evident, cei doi turisti sunt invitati sa guste produsul final al acestei munci istovitoare, un lichid fermentat in burduf de oaie si ridicat la rang de bautura nationala: kumuz. Pisca bine la limba si are si ceva alcool. Eu, spre deosebire de Ana care pare sa adopte orice, nu sunt fan. Meder (29) e singur acasa cu nepotul Mohammet Ali (14). Le propunem un ceai ceylonez iar ei ne intind masa: paine, unt, smantana, kumuz. La TV, Tom si Jerry. Si pentru ca e inca duminica dimineata, ne simtim ca acasa. Meder incearca DRZ-ul Anei Desi azi incepe Ramadanul. Cu soarele de cateva sulite pe cer, pastorii o ard fara sfiala la chefuri cu votca si rachiu de iapa. Ni se face des semn sa ne alaturam petrecerii, si in primul loc in care facem greseala sa ne lasam ademeniti, un pastor ii planteaza Anei cateva saruturi zgomotoase pe obraz si o strange bine in brate, in schimbul unui litru de kumuz. Spre pranz ajungem in Osh. Un oras care de milenii se afla la intersectia celor mai importante rute de pe Dumul Matasii. Desi nimic nu tradeaza urmele conflictelor din 2010, suntem emotionati sa fim aici. In Piata centrala uzbeci si kirghizi isi vad insa de treaba de parca totul ar fi fost sters cu buretele. Cu putin timp in urma, pe fondul miscarilor politice din capitala, conflictul dintre cele doua etnii majoritare in Osh a explodat. Substratul insa a fost mai curand economic decat politic, dar rezultatul a fost dramatic. Strazi intregi au fost arse, mii de oameni au murit si zeci de mii au devenit refugiati in Rusia. Astazi nu se mai vede nimic la nivelul strazii. Tarabele sunt imbelsugate, preturile mici, atmosfera electrizanta. Savuram un kebab minunat si o noua versiune a felului de macare specific Drumului Matasii: manti, galustile cu carne tocata. Pentru ca nu mai avem laptop functional, facem o oprire consistenta la o cafenea internet. Asa ca ne urnim din Osh abia seara, cat sa urcam in aerul curat de la deal si sa gasim un loc de campat. Desi e deja noapte, la insistentele Anei ne spalam rufele dupa care dardaind copios facem o baie in rau. Dimineata insa suntem amandoi satisfacuti de decizie, pentru ca nimic nu e mai placut decat un schimb de lenjerie curata. Raul unde am campat e fieful camioanelor care aduna pietris pentru santiere si al cocalarilor care vin sa se dea pe rau pe anvelope. Intr-un zgomot infernal si sub privirile curioase ale muncitorilor care fura agregat, ne pregatim un mic dejun copios (ceai, caise uscate ,kurut, rusi, biscuiti si nuci), apoi de plecare. Pentru zilele urmatoare avem in plan sa ocolim tot ce inseamna asfalt si sa ne dam pe serpentine spre Song Kul, un lac alpin mai putin frecventat si mai mic decat Isik Kul dar la fel de frumos. Prima parte a drumului nu ne dezamageste asteptarile. E pustiu, verde si pitoresc. Ploile recente au lasat pietrisul brazdat de santuri inguste, paraiase cu apa rece si buna sunt la tot pasul, iar muntii se incretesc in vai adanci in care planeaza vulturi cu ochii la cate o turma de oi sau de capre. Ajunsi in trecatoare, ploaia ameninta sa ne prinda urma. In zapada murdara de asta iarna turistii au lasat un grafitti efemer. Rumenite de un soare timid, culmile ne poarta din priveliste fantastica in priveliste fantastica. Numaram pana la 8 ace de par in succesiune, si abia jos ne amintim ca era bine sa le fi imortalizat. Dar nici o poza nu poate reda senzatia, asa ca mai bine suie-te pe motor si vino sa verifici daca nu cumva am gresit la numaratoare. In Kazarman ne roade stomacul. Gasim un pranz comunist servit de o tanti comunista intr-un micro-raion de orasel utra comunist. Aici parca timpul a stat in loc. Mai departe drumul trece printr-un peisaj la fel de batran. De sus, valea arata de parca dinozaurii ar fi inca pe pamant, iar pamantul de parca ar fi inca la varsta copilariei geologice. Planul meu de kilometri nu are sanse: la prima pauza de tufis cricul sudat in Murghab crapa in doua, si din nou nu mai am cum sa pornesc motocicleta. Suntem obligati sa campam, dar avand in vedere ca nu e nimeni cat vedem cu ochii si ca avem si un parau la indemana, nu ne putem plange. In zori dau o fuga pe DRZ in primul sat in cautare de sudor. Din om in om ma lamuresc ca persoana de care am nevoie este Akmatov Abai, sotul invatatoarei. E clar ca sunt cei mai instariti din Ak-Kyia. Nu par foarte incantati de vizita, dar ma rezolva cat ai zice peste. Le promit sa ma intorc impreuna cu a mea consoarta, si intr-adevar in circa un ceas suntem asezati cu totii dinaintea unui mese imbelsugate, in gopodaria familiei. In vreme ce nora ne serveste esenta de ceai cu lapte, paine de casa, unt si gem de cirese, doamna Osiya ne spune ca preda engleza pentru nu mai putin de 500 de elevi. Abai are insa alta treaba; vrea sa gustam toate bauturile traditionale kirghize, care rezulta din fermentarea diferitelor cereale (orz, secara, mei sau porumb, ba chiar si paine). Plecati din Ak-Kyia ne amuzam cu o portiune desertica. Pentru noi o vreme uscata si calda a devenit un lux. Abia in a doua parte a drumului spre lac incepe sa fie interesant. Portiuni de drum sunt macinate de aluviuni iar curbele atat de stranse incat Ana are serios de furca. De 24 de ore suntem cu scurte intreruperi sub ploaie, iar cand din canion in canion ajungem iar la altitudine, se face si foarte frig. Degeaba e peisajul de basm, degeaba in intermezzo apare cate un curcubeu exuberant. Clantanim din dinti si ne muscam buzele vinete si nu ne dorim decat sa se faca uscat si, daca se poate, un pic mai cald. Pe malul lacului sunt iurte si nu o data suntem invitati sa ne cazam. Dar nu avem chef de un popas turistic, cautam o familie, nu un hotel. Ploaia si frigul de mana fara voie inapoi spre valea in care nori ca taciunele ameninta cu o noapte grea. Platoul este acoperit cu o iarba in verdele cel mai verde si sclipeste metalic in apus. Turmele de vite sunt manate de adolescenti calare care se opresc sa ne arunce o privire curioasa. Obrajii le sunt arsi de vant si trupul infofolit in cojoace imblanite. Tot sistemul nostru de layere si goretex nu mai face fata la cele cateva grade peste zero. Peisajul ne framanta sufletul, dar vremea e neinduratoare cu trupul. Cand incepe iar ploaia, Ana imi cere aproape plangand de frig sa ne oprim la prima casa. Spre ghinionul nostru batem in zadar la porti. Fara sa ne mai lamentam, punem cortul si in disperare facem o stacana uriasa cu terci de ovaz, ca sa mai incalzim oasele. Tuna si fulgera, dar nici nu ne mai sinchisim. Suntem la adapost. In zori, miracol: cerul straluceste in cel mai curat albastru. Nimic nu e mai frumos decat albastrul asta dupa zile de gri si vinetiu. Paraul langa care am tras e rece ca gheata, pe cort si mobre s-a pus iar promoroaca, dar suntem in verva. Ne depasesc doi motociclisti din Polonia care ne confirma ca azi-noapte la lac au fost -5 grade. Poate ca a fost un pic mai cald aici unde am campat… Drumul placut de pamant batatorit nu mai tine mult. Valea se deschide si adulmec asfaltul. Dar nu sunt trist, in cateva saptamani o sa fim in Mongolia, si o sa ne plictisim de off-road. Asa se intampla ca Ana implineste primii 10.000 de km la sosea. <a href="http://intotheworld.eu/2013/10/rachiu-de-iapa-si-promoroaca/" rel='external'>Sursa</a>

Datoram cateva panorame din minunatul Pamir. Catre Ronkul Pe langa gardul cu China Craterul cascat la impactul unui meteorit grasun cu Tadjikistanul de est. Lac in Pamir, un turcoaz ireal intr-un desert alpin China continua sa ne faca cu ochiul de peste gard. In zare, un varf de peste 7500 de metri, pe care o sa-l admiram de pe mai multe parti. <a href="http://intotheworld.eu/2013/10/pamir-reloaded-2/" rel='external'>Sursa</a>

Sa pornim spre China deci. Viza avem, tupeu ne mai trebuie. Pentru ca in China, se stie, nu se intra decat pe bani seriosi. Asadar ne vom limita la o tura de-a lungul gardului pe care chinezii si l-au tras semi-clandestin peste tarlaua tadjica. Vremea tine cu noi. La est de Murghab incepe poate una dintre cele mai faine piste de pietris din Asia Centrala. Ca de obicei, nimeni, decat ramasitele unor creaturi aproape mitice. Gazelele Marco Polo, endemice in zona, sunt animale venerate de traditia shamanica si protejate de lege. Asta nu le impiedica sa sfarseasca tragic, in farfuria kirghizilor sau in farmaciile chinezilor cu dare de mana. Ne petrecem prima parte a zilei la marginea unui hau. Ca atunci cand da cu pietre de sus, in cazul de fata un meteorit mai de doamne-ajuta, mai raman si urme. Locul e excelent pentru un picnic, si de stat la taclale cu un colectiv de ingineri care isi fac de lucru intr-o mina de argint. Argintul urmeaza sa ia drumul…. ai ghicit… Chinei! China e colea, dupa gard, zice Adil, un kirghiz vorbitor de rusa care ne gaseste cascand gura si ochii dupa marmote. Cred ca avem o mina ostenita dupa ce am sapat prin trackurile astea nisipoase. Hai mai bine la mine, zice kirghizul, va dau iaurt de iac, totul natural. O sa va placa! Stai departe? intreaba Ana. Dar casa inca putin si o zarim. E o constructie pitica de chirpici, adunata in spatele unor coline; dincolo de un parau, cu vedere la culmile inzapezite de peste granita. In spatele casei o imprejmuire de nuiele serveste de tarc pentru femelele de iac gestante sau care alapteaza vitei. Restul turmei e la cativa kilometri in deal, in grija baiatului celui mai varstnic, care nu are nici 13 ani impliniti. Acesta este un jailoo, adica teritoriul de pasunat estival al unei familii nomade. Pentru ca vara e in parg, ne-am nimerit in plin proces de mobilare si organizare a gospodariei. Sotii Uluu-Ruslan locuiesc impreuna cu Janna, cumnata dupa frate. Janna are maini de pianista, cu care framanta si modeleaza un sac de paine. Cuptorul functioneaza, cum altfel, pe baza de balega de iac. Adil si familia si-au pus in gand sa ne trateze cu ce au mai bun in batatura. Incepem ospatul cu cel mai bun kefir pe care l-am mancat vreodata. Ceva imi spune ca mai bun nu o sa mai gasim niciunde. Apoi unt de casa intins pe paine calda, pe care gazda o rupe in dreptul fiecaruia, un gest de ospitalitate care ne-a devenit drag. Toate lactatele sunt de iac, dar atat de fine incat nu am crede ca suntem intinsi pe jos in fata unei musamale care tine loc de masa, intr-o casuta stramta, pierduta in pustiu. Restul dupa-amiezii il petrecem cu Adil si baiatul cel mare, care isi fac de lucru cu turma de vite. Viteii trebuie separati de mame si priponiti de-o parte, ca vacile sa fie mulse in liniste. Taurii trebuie manati in afara tarcului. Laptele trebuie distribuit in recipiente diferite dupa cum va fi procesat. Balega trebuie adunata si pusa la uscat pentru a folosi de combustibil. E mult de munca. Adil face totul cu voie buna si autoironie, sunt un toreador de munte, zice el cu un chiot in timp ce arunca cu pricepere lasoul inspre un taur cafeniu. Nu apucam sa ne revenim din prima sesiune gastronomica, ca Adil vine cu un copan tentant: carne de iac maturat la vant. Mancati carne, da? intreaba. Eu am de facut un drum in Murghab, o sa se ocupe sotia de voi. Pana se pregateste fripturica, Janna remobileaza camera de oaspeti. Din cateva ctii de carton se inchipuie etajere si o servanta, pe care sunt aliniate frumos ceainice, castronase pentru ceai sau supa, cutii cu zahar si sare, un DVD player, un radio, un puzzle. Pe lavita sunt asezate morman perne, plapumi si pleduri. Camera incepe incet incet sa arate ca o locuinta obisnuita. Dar ceea ce ii da viata sunt chiotele puradeilor care ne tin de urat. Adil are o fetita de cateva luni, mezina familiei. Ii place la Ana in poala. Janna are si ea un pui mic Madina, o dulcica cu frizura de punkista Fiica cea mare a lui Adil Fiul cel mare, seful turmei de pici si de iaci, un viitor cowboy kirghiz. Un tip foarte istet si curios, de la care am invatat cum sa pui o anume frnza sub sapca ca sa nu curga transpiratia siroaie in arsita verii, cum se priponesc viteii, cum se impiedica vacile, cum se spune in limba kirghiza la soare, munte, cer… Un tip de milioane Intre timp e gata cina. Langa minunatul kefir de mai devreme ni se pune dinainte un platou cu sarazin copt in unt, cartofi la cuptor si friptura de iac promisa. Gustul e dincolo de cuvinte. Spre noapte se lasa un frig de crapa pietrele. Femeile astupa ferestruica de la camera cu o perna. Aveam in gand sa punem cortul, dar Janna ne pregateste un culcus de cinci stele: cateva straturi de perne intinse pe jos, si o plapuma de lana, usoara ca un fulg. Asternuturile sunt proaspete, noi noute, scoase din tipla sub ochii nostri. Sincer, nu stiu ce am facut sa-i meritam pe oamenii astia. Ni se topesc inimile de drag, si adormim ca niste prunci de lapte la sanul mamei. A doua zi o petrecem in acelasi ritm: Ana face paine si rasfoieste albmul de familie. Eu legan pruncii. Iar dupa pranz dau o tura pana in China, printr-o spartura in gard. Distractia e maxima pana cand zaresc un binoclu lucind in departare. Pentru ca nu am chef de probleme, fac cale intoarsa acasa, unde sunt intampinat cu masa intinsa. Cat am fost plecat Ana a hotarat ca e musai sa le facem o vizita parintilor Jannei. Care locuiesc in Ronkhul. Pentru ca nu avem cum sa o taiem prin desert, o sa facem un ocol spre Murghab, si apoi iar spre est pana in satul cu pricina. Janna ne da un biletel pentru familie, care o sa ne tina si loc de adresa. Vine si vremea sa ne luam ramas bun. Femeile se imbratiseaza emotionate. Mai sa-mi dea si mie lacrimile. Drumul inapoi spre pista principala parca e si mai fain ca ieri. Spre amiaza suntem inapoi in Murghab. Apoi din drumul principal de asfalt facem dreapta spre Ronkhul. Pista trece pe langa o serie de lacuri limpezi ca cristalu, insa infestate de tantari. Ronkhul pare un loc de pe o alta planeta. Fata de satul Jannei, Murghab e o adevarata metropola. Cu ajutorul ravasului de la Janna navigam pe ulitele inguste pana in fata casei. Mamei, Gulan, i se umezesc ochii la vederea scrisului fiicei celei mari. Ii facem o bucurie si mai mare cu poza nepotelului pe care inca nu l-a vazut de cand s-a nascut. Femeia de 65 de ani, indoita de la sale, dar care emana o neostoita energie, pune in miscare intreaga familie. Suntem din nou ospatati pe cinste. Choromo, o paine kirghiza coapta in unt, kefir, fructe, ceai. Tatal Jannei, Tahtaul, ne spune ca ne-a vazut acum doua zile in Murghab. Na ce mica e lumea! Batranii ne lasa in compania tinerilor. Muhammat, fratele mai tanar al Jannei, si Osor, mezinul. Zodiacul kirghiz, asemanator cu cel chinezesc. Dar vizitele scurte sunt si cele mai placute. A doua zi ne luam adio si plecam spre Kirghizstan. Inainte sa ajungem la asfalt imi cedeaza cricul. Evident, nu am cum sa mai pornesc, noroc ca avem doua motoare. Incalec pe al Anei, si dau fuga in Murghab unde imi sudez placuta. In mai putin de o ora suntem iara pe cai. Bun! Regasim asfaltul. Nu ne era deloc dor, si din fericire nu dureaza mult pana sa avem din nou sub roti pamant si piatra. Urcam la peste 4600 de metri altitudine, in pasul care marcheaza cel mai inalt punct al calatoriei in Asia. Nu avem de gand insa sa parasim Pamirul inainte de a ne regasi prietenii ciclisti si de a campa impreuna cu ei la 4200 de metri, unde ne vom trezi cu promoroaca pe cort si soare inghetat sub gene… <a href="http://intotheworld.eu/2013/09/adil/" rel='external'>Sursa</a>

Sa intram direct in chestiune: in poza de mai sus avem un lighean cu sange lasat la soare si o copita veritabila de iac care zace la gunoi intr-o companie selecta. Sunt doua crampeie de cotidian in Murghab, adica, dupa cum se mai zice in popor, la “dracu-n praznic”. Am ajuns aici noaptea trecuta, murati si cam sictiriti, dupa ce am rulat orbeste vreme de doua ore in urma Kamazurilor incarcate cu marfa. Camilele au fost inlocuite de camioane si matasea de heroina si sapun, dar Drumul Matasii a ramas la fel de relevant ca odinioara. Cand am plecat din Alichur, inca putin si noaptea invinetea zarea, dar noi nu aveam de ales. Cu toate acareturile de campat ude, ne-ar fi fost imposibil sa dormim afara. Multi calatori ne-au povestit de un anume hotel in Murghab, unde ne asteptam sa fie si ieftin, si cald. Dar la pomul laudat sa nu te duci cu sacul: hotelul e scump ca naiba (10 dolari de persoana e tot ce putem negocia) si dureaza mai mult de o ora sa ni se incalzeasca niste apa pentru dus. In fine, dimineata vremea e limpede si pe soare totul pare mai simplu. Cat ni se usuca rufele si cortul, facem o plimbare in bazaar. Gasim de toate: crasme conviviale cu galusti si placinte cu carne: Ne potolim setea cu apa de izvor din pompa. Bazaarul e oformat din containere de metal asezate pe trei randuri. Ne refacem proviziile: conserve de peste, fructe uscate, paine, rosii, castraveti, caise, lapte condensat si biscuiti.Mancare de drumeti. Ana descopera un magazin cu lactate de casa, totul de iac. Kefirul e minunat, dar nici branza nu e de lepadat. Piata e animata. Atmosferainsa e complet diferita de tot ce am vazut pana acum in Tajikistan. Murghab e o enclava kirghiza, yurtele nomazilor sunt imprastiate intre Alichur si graniita kirghiza, dar si la marginea orasului. Oamenii au ochii ascutiti si pometii plati – trasaturi care dau bine intre munti si yaci. Femeile au fata acoperita cu basmale colorate aprins, care le protejeaza pielea de vant si soare. Barbatii poarta fesul ascutit sub care un rege kirghiz se spune ca si-ar fi ascuns urechile de magar. Dar pastrez legenda asta pentru alta data. Acasa la noua noastra gazda nu mai e rost de facut dus si alte prostii. E musai sa varsam pozele de pe camera si gopro in vintrele computerului, sa facem loc pentru maine, cand avem in cap sa facem o bucla ocolitoare inspre est, inainte sa iesim din Pamir. Ne place mult locul asta, si cugetam ca doua trei zile am mai arde-o prin imprejurimi. Infig mac-ul in priza si hai. Bzzzz… Tzzzzzz….Poc! Poc! Pana de curent. Bezna e sa o tai cu cutitul, dar dinspre priza sar scantei. Ana se reepede sa smulga stecherul din ghearele mortii. Dar raul a fost facut. Il pipaim si il mirosim resemnati la lumina mobilului. Al doilea incarcator de laptop care ne lasa cu ochii in… La naiba, nu are nici un rost sa ne mai biciuim la ora asta. Dormim scurt si adanc. Dimineata mancam frugal. Ne facem bagajele disciplinat. Pe cer nici urma de nor, un albastru metalic umple zarea. Lumina e calda.O gura de apa proaspata de munte si huruitul motorului pe care-l strunesc cu dreapta sunt premisele unei zile pe cinste. <a href="http://intotheworld.eu/2013/09/la-dracu-n-praznic/" rel='external'>Sursa</a>

Ne trezeste ploaia. Si racnetele unor pastori in trecere; pana sa ne incumetam afara; ceva se izbeste de laterala cortului. Or fi aruncat astia cu ceva in noi? ne intrebam,dar sincer nu ne vine sa credem. Afara ploua si burniteaza mocaneste si din muntii care ne inconjoara nu se zaresc decat fragmente de culmi. Mi se pune un nod in stomac. Unde aseara era maro, acum e alb. Inspectam cortul: la baza foliei de ploaie zace un bat, iar acolo unde batul a lovit cortul se casca o gaura de jumatate de palma. Nu ne bucuram deloc. Aseara nu am mancat nimic si acum ne roade stomacul, asa ca ne retragem in cortul nostru cel ranit, ca sa ne preparam micul dejun si sa cugetam. Nici doua ore mai tarziu, dupa ce am reimpachetam vasele si pliem saltele si sacul de dormit, ploaia si frigul nu cedeaza. Insa Pamirul ramane impresionant chiar si pe vreme proasta. Ne urnim pe la pranz; soarele anemic si ceata ne dau senzatia ca ziua e deja pe sfarsite. Mergem atent; cu ochii in patru la zonele ude, cu mainile inclestate pe ghidoanele inghetate, cu buzele vinete de la ger. Daca nu ne-ar clantani dintii am ranji non-stop de placere. Drumul e prea misto. Dar fericirea…doare La circa 70 de kilometri de pas, vedem un cort instalat pe stanga drumului si o bicicleta culcata alaturi. Inauntru e un maghiar care a hotarat a astepte aici cel putin o zi, pana se mai indreapta vremea. Ne informam unii pe altii legat de calatorii care sunt acum pe traseu, distanta pana unde credem ca ar fi prima asezare si primul magazin cu produse alimentare. Facem o poza, ne strangem mainile inghetate si ne uram reciproc noroc. Mai sus spre pas cerul a acoperit de o pacla groasa de nori P e drum, tipenie, basca e frig de crapa pietrele. Nu ne prea arde de pozat sau luat o gustare, pentru ca pentru astfel de indelentiniciri trebuie sa ne dam jos manusile. Si e pacat, pentru ca fiecare culme se deosebeste de celelalte. Raul e ba departe, in fundul haului, ba aproape, mai ca la buza drumului. Cam asa ceva: Drumul e mincinos, pare ca ne taraim de-a curmezisul unui platou inconjurat de dealuri, in fapt am trecut de mult de 4000 de metri! Trecem de primul pas. Soldatii de la bariera au pufoaice de iarna, dar buzele le sunt la fel de vinete ca si ale noastre. Dar abia la a doua trecatoare, Kargush pas ii zice si e pe la 4344 de metrialtitudine, vremea si arata cu adevarat coltii. Ninge pe bune, cu o zapada de gheata si noroi. Nu ne intrerupem mersul nervos decat atat cat e nevoie ca manusa stanga sa rada cu un gest mizeria de pe vizor. Dintr-o data ajungem la asfalt. Intersectia cu Pamir Highway si cu asfaltul ne ia atat de tare prin surprindere, incat uitam sa importalizam reusita. Dupa cativa kilometri parcursi pe pilot automat, imi dau seama ca am un GoPro in tolba. Usor-usor ne revenim din amorteala. Drumul e lin, camioanele incarcate cu marfa chinezeasca duduie alaturi de noi in ceea ce pana acum cativa kilometrie parea sa fie pustia pustiilor. Normal ca nici prima asezare, Alichur, o mana de iurte si iaci imprastiate la 3863 de metri inaltime, nu pare mai mult de o naluca. Pe bucata de panta care intra in sat depasim doua aratari: doi bicicisti, dintre care unul pe toagla inclinata. Ne salutam in mers, apoi ne regrupam jumatate de ceas mai tarziu in fata aceleasi crasme, singura din catun, pentru o poza trimfala, fara degeraturi si promoroaca in sprancene, dar cu zambetul unora care au trecut un hop. Inauntru, noi doi impreuna cu JP si Jacques ne premiem cu tot ce gasim in meniu si in oale. Ne dor in ordine aleatorie: curu’, capul si incheieturile. Dar nu mai contenim sa ne spunem unii altora ca a fost maxim. Cand ne va fi mai rau asa sa ne fie! <a href="http://intotheworld.eu/2013/09/fericirea-doare/" rel='external'>Sursa</a>

Soarele se arata capricios si crud: se ascunde dupa nori la misto, caci arde atat culorile din jur, cat si epiderma. Orice centimetru expus ne doare. In canicula nu ne mai arde sa facem pe grozavii. Drumul isi schimba si el consistenta: dupa sectiunile cu pietris care ii plac atat de mult Anei, infundam rotile intr-un nisip moale, amestecat cu mica sclipicioasa. Dincolo de nervosul Panj, potecile afgane parca nu mai sunt asa diferite de drumul ce ne da de furca pe partea tadjica. Noroc ca bucatile nisipoase sunt scurte. Biciclistilor trebuie sa le fie mult mai greu. Inapoi pe pietris, zburdam pana la prima pauza de apa si pipi. Cine nu stie ca astea doua sunt cele mai placute senzatii din lume, nu a suferit inca cu adevarat de sete si nu a stat destul de mult in sa. Pustanii din prim-plan ne studiaza cu curiozitate. Mama lor nu intarzie mult: buna ziua doamna, o luam noi in rusa, nu stiti unde am putea sa bem un ceai? ceai? se mira femeia. Pai nu e nimic pe aici. ne mai scarpinam in cap, zambim unii altora incurcati, si dintr-o data se hotaraste. Ospitalitatea pamirilor este celebra, asa ca in doi pasi ajungem la racorica, in casa nemaipomenit de frumoasa a acestei familii. Roza e singura cu Dilangez, fiica mai mare (19 ani) si cu fiii Eradj (15), Sheroz (12) si Surajd (10). Sotul este plecat la munca in Rusia, aici e saracie lucie. Casa e o huneuni chid. Construita in stil traditional, de catre bunicul sotului Rozei. Incaparea centrala are un luminator (tsorkhona) incadrat cu patru patrate concentrice care reprezinta cele patru elemente: apa, foc, pamant, aer. Acoperisul sprijina pe cinci stalpi, care amintesc de cei cinci profeti din Islam. Etnicii tadjici din Pamir apartin de secta ishmaelita care il divinizeaza pe Aga Khan, si intreaga locuinta contine o gramada de elemente simbolice. Numarul de stalpi are legatura se pare si cu zoroastrismul, numarul de capriori care compun sarpanta are legatura cu imamii si profetii ishmaeliti si tot asa. Pe stalpul din nord vedem poza lui Aga Khan, asa ca darul nostru (o alta poza a liderului spiritual si binefacatorului acestor credinciosi) pica la tanc. Roza pupa poza si o agata pe stalp. Intre timp fata cea mare a pregatit un mic festin: ceai negru, shir choy (adica lapte cu ceai si unt) si un blid de sarazin fiert. Painea de casa sa rupe in bucati si se pune in dreptul fiecarui mesean – un semn de ospitalitate care ne face sa ne intrebam inca o data cum am putea rasplati astfel de oameni. Dar orice am face, Roza e cu un pas inaintea noastra. Ii oferim o cutie de curmale, ea scoate un carbune si incepe sa o machieze pe Ana. Ii pune umbre cenusii sub irisii albastri, ii contureaza frumos sprancele: na, acum esti si mai frumoasa, acum esti o tadjiica! Cu greu ne dezlipim. Afara, o placere: pietris uscat, soare nebun, drum serpuit la buza raului! La prima benzinarie (bidoane intr-o magazie, desigur!) gasim o irezistibila dublura a dragei noastre Adele din Dushambe. Aygul se pare ca ar fi numele ei, cel putin asta ne spune sora mai mare, care e benzinareasa. Cu ocazia acestei poze o pot arata si pe Ana proaspat sulemenita in stil tadjic. Cu rezervorul plin, Ana dispare in tromba. E limpede ca nu mai are nici o jena sa traga de acceleratie pe pietre. Inca un sat, din ce imi spune harta chiar ultimul pana hat departe. Nu o sa mai dam peste nici o suflare decat dupa ce vom trece spre doua sute de kilometri si un pas la peste 4200. Drumul o ia brusc pieptis, ceea ce ne costa o maneta de ambreiaj la DRZ In cateva curbe suntem mult deasupra satului; muntii sunt si mai spectaculosi de aici! Mai urcam niste sute de metri. Aerul ustura si a inceput sa bata un vant aspru, rece. Nu e o idee buna sa tragem pana la pas, pentru ca mai sus vremea trebuie sa fie inca si mai cruda. Deja crestele inzapezite s-au dublat, asta nu-mi miroase a bine. Hai sa punem cortul si mai vedem maine ce-o fi! Cat ne mai foim pe afara, auzim sunet de motocicleta. Pe drum coboara sper vale doi pe BMW uri de 650. Primul ridica scurt mana in semn de salut, dar in cateva clipe au si disparul in curba. De unde sunt, unde se grabesc? Mister. <a href="http://intotheworld.eu/2013/08/probe-pe-nisip/" rel='external'>Sursa</a>